Manifestul meu impotriva IUBIRII de o ZI

Saptamana de dinaintea zilei de 14 februarie anuntafebra dragostei, magazinele sunt pline de inimioare, promotii pentru indragostiti, totul este o bula mare de sapun insa frumos parfumata si indubitabil in forma de inimioara. Peste tot apar afise cu indragostiti si vezi cupluri in autobuz, in mall, in parc, la facultate, la serviciu, pe retelele de socializare. Tot orasul este impanzit de kitsch-ul romantic al acestei zile. Ideea de a celebra un sentiment atat de intens ca si dragostea este foarte frumoasa, insa traind in epoca vitezei sentimentele noastre sunt oarecum superficiale, iar noi continuam sa credem ca acel te iubesc pe care il auzim de la persoana draga noua este spus din strafundurile sufletului sau. NU, nu este asa uneori spunem cele doua cuvinte asadin obisnuinta, pentru ca avem o vaga impresie de iubire, pentru ca stim ca persoana de langa noi tanjeste dupa ele, pentru a evita o cearta, de plictiseala, sau doar asa ca vrem sa alungam monotonia si de ce nu pentru a obtine ceva in schimb. 14 februarie un deadline pentru cadouase pufoase rosii sau roz, pentru surprize gandite cu luni inainte si bine puse la punct. Fetele/femeile intra in aceasta febra a dragostei cu o luna inainte cand isi pun problema cadoului pentru iubit (mereu o dilema), si incep sa isi faca liste cu lenjerie intima noua, tinuta pe care o vor purta inainte ca presupusul iubit sa o smulga de pe ele sau sa o indeparteze cu delicatete si evident pantofii!!! Toate acestea vor fi atent selectionate si imbinate pentru ca rezultatul final sa aiba aroma parfumului usor floral cu o nota indrazneata de mosc. Am devenit atat de indiferenti incat dragostea dureaza doar o zi? Avem nevoie de o singura zi in care sa ne simtim, frumosi, puternici si atractivi. Doar 24 de ore disponibile pentru a da frau liber sentimentelor. Dupa ce se scurg si ultimele firicele de nisip din clepsidra vraja se rupe. A doua zi uitam de sentimente si cadouri, redevenim roboteii de zi cu zi, fiecare isi are propriile setari, programe si aplicatii. Este foarte trist sa realizezi ca sarbatoarea dragostei nu este nimic altceva decat o pseudo-sarbatoare. Inimioarele si pufoseniile daruite cu atata dragoste sunt aruncate intr-un colt al camerei, eventual ne amintim de ele atunci cand suntem in situatii limita ( ne certam/ ne despartim). Ne place sa facem din kitsch un stil de viata, oare cu timpul sentimentele noastre se altereaza si devin un kitsch pentru suflet?