Gnduri despre calea mntuitoare, ale Sfntului Ioan de Kronstadt care aa zice: Dar s se lepede papii de prerile lor

mincinoase, vtmtoare i pierztoare i s ajung la conglsuire cu ortodocii pentru a se reface dreptatea i pacea? De unde! Se socotesc n drept s apere minciuna, s trmbieze sus i tare minciuna, spre pierzarea lor i a catolicilor. Catolici, venii-v n fire, trezii-v! V-au dus n rtcire! ntoarcei-v la adevr!

Sfntul Ioan de Kronstadt

Care dintre ortodocsi nu ar dori unirea cu toti catolicii sau luteranii si s fie una cu ei n Hristos, o singur Biseric, o singur obste [comunitate] a celor credinciosi! Care, ns, dintre aceste zise Biserici, mai ales dintre ntistttorii numiti papi, patriarhi, mitropoliti, arhiepiscopi si episcopi sau xiondzi (numele polonez pentru preot n. tr), pateri, se va nvoi

s se lepede de rtcirile sale? Nici unul. Iar noi nu putem s ne nvoim la nvttura lor eretic fr s aducem vtmare mntuirii sufletului nostru.Iar vrjmsia lor fata de noi este de veacuri. Prejudectile mpotriva noastr, ncredintarea lor c noi suntem schismatici, nu sunt oare o mare piedic n calea unirii? Poftim de ncercati s v uniti. Oare se pot uni cele de neunit minciuna cu adevrul? Iezuitii catolici, n folosul papei si al propriilor vederi si scopuri egoiste si meschine, au pervertit legea constiintei si legea Evangheliei, afirmnd c pentru atingerea scopurilor proprii sau scopurilor religioase catolicii pot ntrebuinta si toate mijloacele nelegiuite: adic si s omoare, si s vicleneasc n tot felul, si s prigoneasc credinta ortodox, s o numeasc schismatic si credint de cini, si s-i ard pe ruguri pe ortodocsi, ca pe Hus si pe altii. Ca urmare a abaterilor de la adevrul evanghelic, papii si catolicismul au devenit obiectul unei ncinse dispute cu privire la adevr si catolicii, aprndu-si nedreptatea, se mnie pe ortodocsi, i ursc, i ocrsc cu tot felul de cuvinte nedrepte si hulitoare si defaim nssi credinta noastr, credinta cea adevrat. Dar s se lepede papii de prerile lor mincinoase, vtmtoare si pierztoare si

s ajung la conglsuire cu ortodocsii pentru a se reface dreptatea si pacea? De unde! Se socotesc n drept s apere minciuna, s trmbiteze sus si tare minciuna, spre pierzarea lor si a catolicilor. Catolici, veniti-v n fire, treziti-v! V-au dus n rtcire! ntoarceti-v la adevr! Nendoielnice sunt cuvintele Mntuitorului nostru Iisus Hristos: Cela ce nu este cu Mine, mpotriva Mea este (Matei 12, 30). Catolicii, luteranii si reformatii au apostaziat de la Biserica lui Hristos ei nu sunt de un cuget cu noi, nutresc vrjmsie mpotriva noastr, caut din rsputeri s ne omoare, ne strmtoreaz n tot chipul pentru credinta noastr, ne batjocoresc si ne fac toate felurile de neplceri, mai ales n asezrile lor cele mai nsemnate; ei merg n chip vdit mpotriva lui Hristos si a Bisericii Sale, nu cinstesc de viat fctoarea cruce, sfintele icoane, sfintele moaste, nu respect posturile, strmb dogmele credintei celei mntuitoare. Ei nu sunt cu noi, sunt mpotriva noastr si mpotriva lui Hristos. ntoarce-i, Doamne, la adevrata Ta Biseric si mntuieste-i! Catolicii sunt vinovati, printre altele, de faptul c ne socotesc n chip nedrept eretici si schismatici, ocrsc si blesteam sfnta,

dreapta, neprihnita noastr ierarhie, Biserica soborniceasc, nu vor s cerceteze nvttura noastr ortodox din dispret, trufie si sil, nu vor nici mcar s calce ntr-o biseric de-a noastr, socotind c se spurc prin aceasta. Ur sataniceasc! De gresita ntelegere de ctre catolici a cuvintelor Mntuitorului: tu esti Petru, si pe aceast piatr (pe Hristos, pe Care Petru L-a mrturisit Fiu al lui Dumnezeu) voi zidi Biserica Mea, si portile iadului nu o vor birui (Matei 16, 18) depind toate rtcirile catolicilor si papilor, si mai ales prelnicul primat papal n Biseric si prelnicul rang al papilor de loctiitori ai lui Hristos. Darea n vileag a minciunii catolice. Catolicii l socotesc pe papa cap al Bisericii, pe temeiul cuvintelor lui Iisus Hristos, gresit tlcuite de ctre ei: pe aceast piatr (Hristos, nu Petru, dup nvttura noastr) voi zidi Biserica Mea, si portile iadului nu o vor birui (Matei 16, 18). De ce raporteaz catolicii cuvintele Mntuitorului: pe aceast piatr nu la Mntuitorul, ci la Petru? Fiindc Domnul a spus nainte de aceste cuvinte: tu esti Petru, iar dup aceea: si pe aceast piatr voi zidi Biserica Mea, si portile iadului nu o vor birui. Noi afirmm c prin cuvintele: pe aceast

piatr Domnul S-a avut n vedere pe Sine, iar nu pe Petru cci Piatr a credintei si a Bisericii este numit n Scriptur Hristos. Apostolul Pavel, vorbind despre piatra cea din pustie, care n chip minunat a izvort ap pentru evrei si le-a potolit setea, ntelege piatra ca prenchipuire a lui Hristos. Dar ca mai mare si mai limpede dovad c prin cuvintele: pe aceast piatr trebuie nteles Hristos ca Temelie a Bisericii, voi aduce locul asemntor din Evanghelia dup Ioan: stricati templul acesta, si n trei zile l voi ridica (Ioan 2, 19). Ce a avut aici n vedere Domnul prin templu? Templul cel nefcut de mn omeneasc al trupului Su, iar nu templul din Ierusalim. Asa si n cuvintele de mai sus nu l-a avut n vedere pe Petru, ci pe Sine nsusi. E limpede? Osia trufiei catolice si rtcirii catolice n dogme, conducere si nvttur moral este primatul papal, ntelegerea prelnic si gresit a spuselor Mntuitorului: tu esti Petru, si pe aceast piatr voi zidi Biserica Mea, si portile iadului nu o vor birui (Matei 16, 18). De ctre toti Sfintii Printi ai veacurilor dinti si celor urmtoare, precum si chiar de ctre primii papi, cei ortodocsi, a fost recunoscut faptul c prin piatra de temelie trebuie nteles nsusi Iisus Hristos iar Piatra era Hristos (1 Corinteni 10, 4). Spre dovedirea acestui adevr ct se

poate de vrednic de crezare si de vdit, voi aduce o spus din Evanghelia dup Ioan ce are o ntorstur asemntoare: stricati templul acesta (Ioan 2, 19) prin templu ntelegnduse templul cel nefcut de mn omeneasc al Trupului Domnului, nu templul din Ierusalim (lucru ce reiese limpede din context). Prin templu, Domnul ntelege tocmai preacuratul Su Trup, la fel cum prin Piatra de temelie trebuie nteles nsusi Hristos, iar nu urmasii apostolului Petru sau Petru nsusi. Aceasta este limpede. Iar papii s-au nchipuit pe sine capi ai Bisericii si temelie a ei, si chiar loctiitori ai lui Hristos, lucru care este prostesc si cu totul nepotrivit. Si de aici toat ngmfarea papilor romani si strvechea lor pretentie la primat si la crmuirea dup bunul plac a ntregii Biserici universale. Ei bine, au si comis papii, n Biserica lor papist, felurite smecherii, felurite dogme mincinoase, care duc la falsuri att n credint ct si n viat. Aceasta este o Biseric pe de-a-ntregul eretic. Este, oare, papa capul Bisericii? Nu, asta e o prostie. Biserica i cuprinde n sine si pe sfintii bineplcuti ai lui Dumnezeu si soborul ngeresc un singur trup avndu-L drept Cap doar pe Hristos. Tocmai aici greseste papa! Dac Iisus ar fi avut de gnd s dea Bisericii

Sale, dup nltarea Sa la cer, un alt cap n locul Su (sau loctiitor, cum spun papii, socotindu-se loctiitori ai lui Hristos pe pmnt), El ar fi artat aceasta limpede nainte de nltarea Sa fiindc este o dogm att de nsemnat pentru mntuirea sufletelor omenesti; ba si apostolii ar fi fcut vdit acest lucru, sau unul dintre ei s-ar fi numit pe sine loctiitor dar uite c nimeni dintre ei nu a suflat nici un cuvnt despre acest lucru, amintindu-si cuvintele Domnului: care dintre voi va vrea s fie mai mare, s fie vou slug (Matei 20, 26); iar voi toti frati sunteti (Matei 23, 8). Tot necazul st n aceea c teologii catolici au rstlmcit cuvintele Domnului ctre Petru: pe aceast piatr (nu pe Petru, ci pe nsusi Domnul) voi zidi Biserica Mea (Matei 16, 18). Comparati cu spusele Domnului: Stricati templul acesta (Trupul lui Hristos), si n trei zile l voi ridica (Ioan 2, 19). Ct este de sfnt credinta si Biserica Ortodox! Ct este de dreapt, plin de pacea lui Dumnezeu, plin de nesfrsit si nedescris frumusete (adu-ti n nchipuire pe toti sfintii, dup numele lor, asa cum sunt zugrviti n icoane, adu-ti aminte Vietile lor, pline de toat virtutea si de minuni att n viata pmnteasc precum si dup moarte)! Biserica ndestuleaz toate trebuintele duhului omenesc si

mntuieste pe tot cel ce s-a druit ei si i-a rmas credincios pn la sfrsitul vietii. Slav, Doamne, sfintei Tale credinte ortodoxe! Papistii, recunoscndu-l drept cap al Bisericii pe pap, l-au ridicat pe tron n locul lui Hristos si lau divinizat, iar pe Hristos l-au pus pe planul al doilea. Pe papa l-au fcut loctiitorul lui Hristos, n timp ce Hristos rmne cu noi n toate zilele, pn la sfrsitul veacului (Matei 28, 20). Ci uitati-v cte rtciri sunt ngduite n credinta papei (iar nu a lui Hristos), rtciri ciudate, hulitoare de Dumnezeu si-i veti ntoarce spatele cu nemultumire si groaz! O, trufie omeneasc! O, trufie sataniceasc! Auzi, papa infailibil! O, iezuitism! Dac papa Romei ar fi cu desvrsire de un cuget si de un suflet, de o nvttur cu Domnul, el s-ar putea numi, chiar dac nu n ntelesul propriu, cap al Bisericii: ns fiind de alt cuget dect Hristos si nvtnd mpotriva celor propovduite de ctre El, papa este eretic si nu se poate numi cap al Bisericii, nici nu poate nvta el Biserica fiindc Ea e stlpul si ntrirea adevrului (1 Timotei 3, 15), iar papa si papistii sunt trestie cltinat de vnt si au strmbat cu desvrsire adevrul lui Hristos att n nvttur ct si n slujire (azimile si scoaterea proscomidiei), si n crmuire, robind ereziei lor ntreg catolicismul si fcndu-l cu

neputint de ndreptat: fiindc papa, cu toate ereziile sale, este recunoscut ca infailibil de Biserica catolic si, ca atare, este de nendreptat n cugetarea sa potrivnic Bisericii. Catolicii, recunoscndu-l drept cap al Bisericii pe pap, pe adevratul Cap al Bisericii Hristos L-au pierdut si au rmas lipsiti de Cap. ntreaga istorie a papismului d mrturie c la catolici nu este Cap, fiindc ei fac lucruri necuvioase, lupt mpotriva Bisericii Ortodoxe nu duhovniceste, ci dup trup prin ur, rutate, rzbunare, ocri de tot felul, ucideri de dup colt, incendieri, rscoale, violent, nesupunere, separatism, n ciuda faptului c n Rusia polonezii triesc n libertate, nempilati, n voie, n ndestulare, la fel ca celelalte natii. Ura catolicilor fat de ortodocsi este istoric, ur din cele mai turbate: preotii si episcopii catolici, ba chiar si multi dintre intelectualii polonezi, sunt gata s ne nghit de vii. Lumineaz-i, ntelepteste-i si mntuieste-i, Doamne! Dar unde este la ei Capul Bisericii Hristos! El este dragoste, buntate, blndete, milostivire, ndelung rbdare: iar la catolici nu este nimic de acest fel. Iar n nvttura lor dogmatic vai, cte erezii, inovatii, abateri de la adevr! O, pierztor sistem papist! Singurul Cap al Bisericii ceresti, pmntesti si

din cele mai dedesubt este Hristos Dumnezeu. Oare poate papa, un om, s fie cap al Bisericii care este n ceruri? Nu poate. Dar, ndeobste, poate fi cap al ntregii Biserici pmntesti si poate dispune cum vrea de soarta pmnteasc si de cea de dincolo de mormnt papa, care este un om pctos? Oare papa s-a rstignit pentru noi? Oare S-a mprtit Hristos? Oare temelia cea neclintit a Bisericii, care fiinteaz strbtnd toate veacurile, poate fi un om care, ca s zic asa, nu dinuie mai mult de o zi si este pururi schimbtor, asemenea unui caleidoscop, n gnduri, stri sufletesti, hotrri, ntreprinderi? Cititi istoria papilor: cum au fost ei? Oare multi dintre ei au fost pe de-a-ntregul vrednici de scaunul lor? Si numai n primele veacuri au fost ctiva vrednici, iar n veacurile ce au urmat cti papi nevrednici si stricati n-au fost, spre rusinea ntregii Biserici romane? Catolicii arat c si n crtile noastre de slujb Petru este numit cap al Bisericii. Da, dar el este numit astfel nu n ntelesul propriu, ci ca ntistttor al Bisericii romane, dar nu al celei universale. n acest nteles erau numiti capi ai Bisericii mitropolitii vechii Rusii Petru, Alexie si ceilalti. Este uluitor cum n libera lor cugetare oamenii nvtati, vicleni si mndri i rstlmcesc pe marii lor dascli pe nsusi Hristos,

ntelepciunea Cea Nesfrsit, pe apostoli, care aveau ntelepciunea Duhului Sfnt; astfel, catolicii au strmbat nvttura nsusi Preanteleptului Hristos, nvttorul Cel Ceresc, fr de Care nimeni nu cunoaste pe Tatl, afar de El, Fiul; Hristos spune c Duhul de la Tatl purcede, n timp ce catolicii si luteranii dimpreun cu anglicanii zic c El purcede de la Tatl si de la Fiul. Ci ncetati odat a mai huli pe Duhul Sfnt si a ridica minciun asupra lui: cei ce hulesc pe Duhul Sfnt nu vor fi iertati nici n veacul acesta, nici n cel viitor. Iar voi ati uitat cuvintele Apostolului: dac noi sau nger din cer de v va binevesti vou altceva dect am binevestit vou, s fie anatema (Galateni 1, 8). Este nfricostor acest cuvnt sau nu? Cerul si pmntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece (Matei 24, 35). Iar cuvintele Apostolului sunt cuvinte ale lui Dumnezeu. Nu v suprati, prieteni, ci luati aminte ntru simplitatea inimii la adevrul lui Dumnezeu, fiindc si noi vorbim si ndrznim din simplitatea inimii. Lepdati minciuna si primiti adevrul, si uniti-v cu noi ntru unire de cuget; v ajunge ct v-ati mpotrivit si v-ati certat. Venirea lui Hristos este aproape, la us. Proscomidia nftiseaz gritor toat Biserica mpreun cu Capul - Hristos si cu mdularele ceresti, pmntesti si dintru cele mai dedesubt

(cei adormiti). O, minunat unire a lui Dumnezeu cu oamenii! Romano catolicii au lepdat proscomidia si prin aceasta au decapitat Biserica, rupnd legtura vdit a Bisericii vzute, lupttoare, cu cea cereasc, triumftoare, ca n loc de Hristos s dea Bisericii un alt cap, omenesc, neliber de rtciri rtciri la care acesta face prtase si mdularele sale: clericii si mirenii. O, ct de nteleapt, adevrat si mntuitoare e ntocmirea Bisericii, pzit de rtciri de ctre Duhul SfntLuminatorul si HristosCapul Atotputernic! Mijlocirea Sngelui. Cred n atotcurtitoarea mijlocire a preacuratului Snge al lui Hristos Dumnezeu, celui vrsat spre iertarea pcatelor ntregii lumi (ce crede neabtut si dup adevr) si a pcatelor mele; cred n atotputernica mijlocire a Sngelui acestuia, care grieste (mijloceste) mai puternic dect cel al lui Abel. Papii si catolicii au lepdat n ce-i priveste pe mireni acest Snge atotmijlocitor si nu l dau acestora probabil din economie, ca s consume mai putin vin! Si cu ce rvn turbat i trag pe ortodocsi la catolicism, la aceast credint pierztoare! Apr, Doamne, Ortodoxia de cumplitul catolicism, n care toti se supun samavolniciei papei, a iezuitilor.

Talantul Ortodoxiei sobornicesti l-am primit de la Dumnezeu spre slava lui Dumnezeu si mntuirea noastr. Cum ntrebuintm si nmultim acest talant? Cum i multumim Domnului? Ce fel e pocinta noastr? Ce fapte bune facem? Nu este cel ce face buntate, nu este pn la unul. Toti s-au abtut, mpreun netrebnici s-au fcut (Ps. 13, 3). Oare aceste cuvinte ale Scripturii nu ne zugrvesc si pe noi?
(Din cartea Spicul viu: gnduri despre calea mntuitoare, Editura Sophia, Bucuresti, 2002, pp. 42-53)