In ceea ce privete domeniul funerar, istoricii religiilor au artat ca veacul trecerii de la politeismul pagan la monoteismul cretin a fost martorul

apariiei unei doctrine asupra vietii de dincolo, generata de asumarea de ctre Biserica a actului funerar; acesta nceta de a mai fi apanaj exclusiv familial, devenind de competenta clerului. Paralel, se afirma un ansamblu deosebit de rituri, o alta estetica funerara, o simbolistica aparte. Cu toate acestea, judecarea realitatilor arheologice nu este ntotdeauna uoara, pentru ca, intr-un secol al convieuirii cretinismului cu pgnismul, ce distinge un mormnt cretin de unul pagan e o ntreprindere dificila chiar intr-o provincie apartinand unui imperiu ce devine cretin. Ca o regula generala, crestinii din perioada de inceput cauta sa se deosebeasca de pagani prin practicarea celor mai simple forme de inhumatie, prin renuntarea la constructiile funerare. Orientarea scheletelor si elementele de ordin stratigrafic sunt singurele care ne indreptatesc sa socotim ca mormintele din aceasta categorie sunt crestine.100 In aceasta epoca de tranziie, cnd mentalitatile abia se formau, incineraia coexista cu inhumaia,101 orientarea mormintelor in aria aceleiai necropole este de-o varietate derutanta, poziia braelor nu prezint uniformitate iar inventarul funerar la fel ca in epoca 100 V. Barbu, Din necropolele Tomisului, in S.C.I.V.A., 22, nr. 1/1971, p.66. 101 Situatie observata si de V. Barbu, art. cit., rev. Cit., p.47-68. 45 anterioara lipsete cu desavarsire in unele sau este foarte bogat in

altele. Practica nhumrii, orientarea mormintelor sau absenta materialelor nu sunt dect indiciile unei posibile crestinari. Cert este ca biserica n-a elaborat canoane privitoare la practicile funerare, nct, exceptnd inscripiile, simbolurile specifice si gruparea mormintelor in jurul unei basilica coemeterialis, absolutizarea oricrui alt element este periculoasa. Scythia Minor nu face nota discordanta fata de alte teritorii romane unde tradiiile greco- elenistice se resimt in multe dintre practicile si credinele funerare. Necropolele urbane ca Tomis, Callatis, Histria, Tropaeum Traianii, Beroe prezint o continuitate topografica uimitoare. Cu alte cuvinte, cimitirele cretine se nasc si se dezvolta in prelungirea celor pgne, fenomene cu importante urmri in planul continuitatii unor tipuri de morminte, ritualuri si cutume funerare. Schimbarea fundamentala consta, in aceasta direcie, in sfinirea oraelor morilor prin ridicarea de martyria sau simple basilici cimiteriale, fenomen care, in Scythia Minor, este documentat in secolul al IV-lea la Axiopolis, Beroe si Tropaeum Traiani. In privina ritului funerar, inhumaia era deja generalizata in Scythia Minor in secolul IV. Ce se modifica semnificativ este concepia despre relaia viata moarte: Am poposit printre cei drepi, in ndejdea nvierii si a bucurrii de vita venica epitaful lui Symplicius si al soiei sale Melitis de la Callatis (datat IV - V). In morte re[surectio] si Crux mort[is et] resurect[ionis], crucea morti si a invierii glsuiesc doua monumente funerare de la Callatis si

Tropaeum Traiani, datate in V VI.102 102 Nelu Zugravu, op. Cit., p. 250

Tipurile de morminte utilizate in primul secol al perioadei romano bizantine sunt de o mare diversitate, mai ales in asezarile de pe litoral, fapt care sta in strnsa legtura cu tradiiile culturale si cu structura etnica a populaiei; pe ansamblu, predomina, insa, nhumrile simple, in gropi rectangulare, dar nu lipsesc particularitatile: frecventa mai mare a mormintelor construite din dale de piatra la Callatis, a celor realizate din tigle la Beroe, a celor in firida la Tomis. Pentru perpetuarea unor credine pgne sunt semnificative inmormantarile copiilor in amfore la Histria si Callatis obicei vechi, foarte rspndit in veacurile II III in unele necropole din Imperiu, si practica amenajrii de cenotafuri la Tomis si Histria.103 Cat privete orientarea scheletelor, dispunerea V E (cu devieri in anumite cazuri) este regula dominanta la Tomis, Callatis, Histria, Beroe si Tropaeum Traiani. Obiceiul de a aeza cadavrele cu fata spre rsrit se intalneste frecvent in perioada Principatului, nct nu credem ca trebuie exagerata importanta lui. In mormintele de secol IV scheletele sunt aezate cel mai adesea dorsal, aspect care ilustreaz, deopotriv, ideea antica si cea cretina ca moartea este asemenea somnului; braele lor in schimb, prezint o diversitate de poziii, dei se observa o pondere mai ridicata a indivizilor cu minile pe lng corp. Aceasta lipsa de uniformitate se datoreaz faptului ca, dup o

veche tradiie iudaica, unele cadavre erau nvelite in giulgiu; acest tip de nmormntare se va perpetua pana in epoca medievala. Poziia minilor nu este edificatoare; 103 Ibidem, p.251. 47 Mormintele cu schelete chircite sau rsucite pe o parte exprima, foarte probabil, un obicei barbar.

O concepie larg rspndita in istoriografie este aceea ca sub impactul religiei cretine, in practica funerara s-a impus simplitatea mormintelor, reducerea numrului de obiecte necesare celui decedat. Nu a existat insa nici o dispoziie oficiala a Bisericii in acest sens. De asemenea se recomanda portul simplu. De aici s-a ajuns la concluzia ca unele morminte descoperite in Dobrogea si lipsite de inventar, ar fi cretine. Amintim aici un text foarte interesant al lui Clement Alexandrinul, care in Pedagogul ii sfatuieste pe cretini: Pecetea de pe inelele voastre sa fie un porumbel sau un peste sau o corabie mpinsa de vnt favorabil sau o lira muzicala aa cum avea Policrate pe inelul sau, sau o ancora nautica daca inelul are gravat un pescar, sa ne aduc aminte de apostol si de copii scoi din apa(botezului). Acesta spune multe despre simbolistica crestina si despre radacinile ei pagane revalorizate in sens crestin. Dupa cum am spus mai sus, aceste simboluri nu trebuie nicidecum absolutizate, ci judecate in functie de contextul arheologic al descoperirii. Ceremoniile funerare, gesturile care le acompaniaz, decorurile de pe monumente, epitafurile, inventarul mormintelor, ritualurile, 48 srbtorile periodice rezervate morilor dezvluie o mare bogatie de sentimente si o gama variata de reprezentri despre lumea de dincolo, unele dintre ele au ptruns, mai mult sau mai puin modificate, in noua religie, devenind unul dintre compartimentele consistente ale motenirii pgne in cretinism. Aceste aspecte reprezint baza culturala pe care s-au format credinele, cutumele si practicile funerare specifice spiritualitatii romanesti arhaice concepia despre moarte pgna a venit in ntmpinarea celei cretine, ceea ce explica ecourile sale in spiritualitatea arhaica romaneasca respectiv credina in determinismul implacabil al lumii.

Paralelismele din ideologia funerara pgna si cea a noii religii au fcut posibila cretinarea mai rapida a unor credine funerare. Dar, odat cu aceasta si urmare a lipsei unor prevederi canonice in legtura cu aspectele practice ale domeniului funerar (forma si dispunerea mormintelor, orientarea scheletelor, inventarul etc.) s-au putu perpetua si anumite gesturi, cutume, srbtori si rituri de sorginte antica, devenite cu timpul incompatibile cu dogma cretina. Cele mai multe dintre ele isi trag originea in ceremoniile dedicate cultului particular al manilor. Pe un testament de la Sucidava sunt amintite sacrificiile care trebuie fcute anual la mormnt. Mai multe epitafe din Dobrogea pomenesc de srbtoarea rosalia, suprapusa aici, dup cum presupunea V. Parvan, pe o veche credina funerara autohtona. Coninutul mormintelor (ofrande de animale, opaie, balsamarii, monede, statuete, obiecte personale etc.), dispozitivele speciale ale urnelor si sarcofagelor(orificii, fereastra), tratamentul cadavrelor (imbalsamarea, aezarea V - E), decorul stelelor funerare etc., ne aduc in atenie obiceiuri, practici si credine funerare ale locuitorilor: lamentaii, festine, libaii, mpodobirea mormintelor, credina in setea nepotolita a morilor, in nevoia sufletelor de a avea lumina pentru a 49 strbate tenebrele, in obligaia defunctului in a plti obol lui Charon, in supravieuirea terestra sau astrala etc. Insusirea lor de ctre adepii noii religii a nceput, cu sigurana, de timpuriu In tradiia greco romana se origineaza introducerea in morminte, dintre cele mai numeroase sunt in necropolele vest pontice, a opaielor, a recipientelor pentru substane aromate si a celor pentru lichide. Obiecte de iluminat datate in secolul IV, lipsite de decor tipic cretin puteau semnifica fie lumina destinata sufletelor morilor in calatoria lor printre tenebrele mormntului, ca in ideologiile funerare pgne, fie ideea hristica a biruinei luminii asupra ntunericului, a vietii asupra morii: Eu sunt Lumina lumii; cine m urmeaz pe Mine nu va umbla in ntuneric, ci va avea lumina vietii Vasele pentru substane aromate atesta obiceiul ungerii morilor cu diferite uleiuri, care nu era incompatibil cu doctrina cretina. Ulcioarele, cnile, paharele Banchetul funerar pagan; Apa vietii, in cretinism; cele care au inscripia viata sunt sigur cretine. Un obicei de factura pgna este punerea in mormnt a monedelor - obolul lui Charon. Practica n-a fost condamnata oficial de Biserica si ea se perpetua si azi. Formularistica unor epitafuri cretine de secol IV prezint ca pretutindeni, de altfel, numeroase afinitati cu cea pgna iar decorurile

mult mai simplificate se reduc cel mai adesea la simboluri cretine, hristice (crucea, monogramul); coroana sau vrejul de iedera amintesc de cele antice fara sa mai aib vre-o semnificaie. Prnzul funerar o masa de calcar monolita provenind probabil din vre-o camera funerara a necropolei cretine tomitane, dedicata 50 fericitului Timotei de un anume Dinios sau Dinias, recent convertit, este o dovada a practicrii unei cutume de certa origine pgna. Dei respinse de noua religie, banchetele funerare s-au conservat transmitandu-se mai departe in noua religie si revalorizndu-se. Astazi ele se practica frecvent in ortodoxia romaneasca si mesele sunt chiar binecuvantate de catre preoti. Din studiul necropolelor aflam numeroase lucruri interesante, cum ar fi nume de martiri cinstiti in trecut de stramosii nostri: Chiril, Chindeas si Tasius la Axiopolis; Zotticos, Atalos, Camasis si Filipos la Niculitel; tot acolo se pare ca au fost cinstiti si cei de sub cripta celor patru: Odecode si Ihor; Episcopul martir de la Tomis: Titus sau Philus. De asemenea aflam despre existenta unor trepte ierarhice: citet (Heraclide), hipodiacon (Paul sirianul), preot (Patricius) si episcop (Stefan); precum si a unor ranguri laice: administratorul bisericii Sfantul Ioan (Ioan). Decadenta politica si militar a Imperiului bizantin la sfarsitul secolului al VI-lea, invaziile avaro slave, ruperea limesului scythic in 614 si formarea hanatului bulgar la sudul Dunrii (680\681) au deschis o pagina intunecata in istoria Dobrogei. Se remarca decadenta episcopatului prin aceea ca nici un episcop de Tomis nu mai participa la sinoadele din secolele VII IX. De aceea, lucrarea de fata se limiteaza la secolul al VII-lea fara pretentia de a fi acoperit intreaga problematica pusa in discutie.