ESTETICA semestrul II

Raul si violenta in tragedie

Caracterul tragic si semnificatia tragic (Othelo, Richard al III lea, Oedip Rege)

Daca in Othello raul este reprezentat de un personaj care desi secundar, este extrem de complex si de prezent, un fel de carburant care alimenteaza in permanenta motorul tragediei, violenta in schimb, i-o voi atribuii personajului central, Othello, care este de fapt si caracterul tragic al piesei. Situatia tragica este creata de mai multi factori, care impreuna favorizeaza evolutia tragicului in interiorul personajului. Pe deoparte il avem pe Iago care, profund nemultumit de decizia lui Othello de a-l promova pe Cassio in locul sau, este cuprins de o ura profunda impotriva acestuia si hotareste sa comploteze si sa se razbune pentru umilinta ce i-a fost adusa. Faptul ca Othelo o iubea la nebunie pe frumoasa sa sotie, Desdemona, iar Rodrigo la randul sau era indragostit de aceasta, nu reprezentau decat ingredientele perfecte, pentru punerea la cale de catre Iago a unui plan diabolic, menit sa-l distruga pe Othello. La fel ca si Richard al III lea, Iago, se dovedeste a fi un fin cunoscator al naturii umane, un ingenios strateg de o inteligenta cinica, care numai folosindu-se de slabiciunile celor din jur, reuseste sai intoarca unul impotriva celuilalt si in cele din urma sa obtina exact ceea ce si-a propus : moartea lui Othello. Daca Iago este raul insasi, premeditand cu deosebita pricepere un adevarat scenariu criminal in cel mai mic detaliu, Othello este in schimb simbolul unei violente de neimaginat, reusind sa-si ucida cu inconstienta propria sotie pe care o iubea atat de mult. Cu toate acestea, Othello nu este un criminal. Ci pur si simplu un comandant de osti care, manipulat de omul sau de incredere este orbit de gelozie si, fiind instruit sa ucida, actioneaza in consecinta uitand sa mai fie sotul ocrotitor si iubitor. Drept dovada ca dupa savarsirea faptei, realizand gravitatea acesteia si neputand suporta povara suferintei isi pune capat propriei vieti si astfel Iago isi atinge scopul. Bazandu-se pe gelozia acestuia si pe mandria sa de mare razboinic, Iago-i insceneaza Desdemonei o escapada amorosa cu Cassio, iar Othello o ucide fara ezitare si ajungem astfel la semnificatia tragica a piesei. Spre deosebire de Iago, Richard al III-lea are un scop maret. Si-anume, obtinerea tronului Angliei, ceea ce-l face cu atat mai rau considerand ca un rege urmeaza sa conduca un intreg popor si sa fie exemplu pentru acesta. Uneltirile sale

despotice intrec orice imaginatie, eclipsand prin oroare crimele efectiv executate de terti in urma uneltirilor si planurilor sale. In acesta piesa caracterul tragic, Richard al III-lea, este si reprezentatul raului spre deosebire de Othello. El era furios pe cei din jur pentru ca era furios pe el insusi. Sau altfel zis, ura pe cei din jur pentru ca pe undeva se ura pe sine. Furios pe uratenia sa exterioara, se transforma intr- o bestie si devine astfel urat si pe dinauntru. Dealtfel conflictul fundamental al piesei este intre Richard si el insusi si Richard cu toti ceilalti. Situatia tragica este favorizata de mai multi factori. Pe deoparte de fartele sau George iar pe de alta de existenta printului de Wales, Edward al V-lea, acestia reprezentand urmatorii succesori ai tronului. Intocmai ca si Iago pune la cale cu premeditare un plan bine gandit. In acest caz insa, este unul de exterminare al tuturor celor care ar fi putut sta in drumul sau catre tronul Angliei. In cele din urma, visul vine sa-i prevesteasaca sfarsitul. Este bantuit in somn de fantomele celor ucisi in urma uneltirilor sale si aruncat astfel intr-un crunt conflict interior in care constiinta sa lasa conduce la dedubalarea eului. La Richard, constiinta raului este egala cu vointa si puterea de a-l comite dar niciodata cu propriile sale maini. Richard este un personaj repulsiv si fascinant in acelasi timp. Este un ganditor monstruos dar totusi un ganditor, ale carui fapte au o anume justificare. Somnul lui Richard este asemanator mortii simbolizeaza salbiciunea. Oedip Rege, dupa parerea mea, se poate asemana mai mult cu Othello in el neexistand nico urma de rau. El actioneaza violent insa in necunostiinta de cauza. Isi ucide tatal, dar fiind fortat de imprejurari si fara sa stie. Situatia tragica este declansata de dorinta acestuia de a-i ajuta pe oamenii cetatii sa afle de ce s-a abatut blestemul ciumei si al sterilitatii pe meleagurile lor. Astfel, urmand clarviziunile oracolului afla ca, moartea lui Laios, predecesorul sau, nu ar fi fost ispasita. Ascultandu-l ulterior si pe batranul profet orb Tiresias, afla ca este chiar el ucigasul tatalui sau. In momentul in care isi reaminteste motivul pentru care a venit in Teba incepe adevarata suferinta care ne infatiseaza si caracterul tragic al lui Oedip regele. Astfel semnificatia tragica ne conduce catre Oedip regele care desi are intreaga putere de decizie in mainile sale, hotaraste sa-l pedepseasca pe Oedip omul, scotandu-si ochii pentru ca acestia nu au vazut atunci cand trebuiau sa vada. Aici suferinta caracterului tragic este mult mai crunta ca cea a lui Othello care ia sfarsit in momentul in care-si curma viata, sau ca a lui Richard al III lea care moare pe campul de lupta strigand : Un cal Un cal! Regatul meu pentru un cal!. Oedip regele decide ca Oedip omul sa ramna in intuneric pentru eternitate.