Pastelurile transcriu reaciile poetului la spectacolul schimbtor, dup anotimpuri.

Peisajul lui Alecsandri nu este un simbol al universului, ci un fragment al lui. Este natur, mai degrab geografic, decat filozofic. Spaiul pastelurilor este mrginit la cat cuprinde privirea, e un univers familiar. Varietate de forme-campie, deal, rauexplicabil evident prin modelul real al acestui spaiu este resimit, ca varietate de formei. Este mai cu seam o lume de forme ale naturii, nu de fore ale ei, ceea ce vede poetul sunt aparenele naturii nu micrile ei interioare. In poeziile lui V. Alecsandri din ciclul Pasteluri s-ar putea vorbi mai larg despre sentimentul naturii. Atitudinea poetului fa de natur nu este contemplativ, ci practic-hedonic. Natura,in cuprinsului unui an, iar in chip simbolic in cuprinsul unui viei omeneti, se infieaz sub dou aspecte antitetice: unul stimulator vitalitii (primvara / vara, tinereea), altul paralizant (iarna, btraneea). Poetul nu msoar cu ochiul, ci cu criteriul practic. De fapt pasterulire lui Alecsandri sunt un calendar al spaiului rural i al muncilor campeneti. In poeziile lui, poetul a surprins in imagini aspecte familiare ale vieii campeneti, privit din perspectiva anotimpurilor. a. Cadrul poemelor verii dau impresie de spaiul plin, de admirare a peisajului, dat de aglomerarea de vieuitoare, psri, animale, plante: Cer-un zare se roete: mii de vrbii deteptate /Ciripesc i se alung pe girezi netrierate. Balta vesel clocotete de-un concert asurzitor,/i din ochiuri se inal card de rae ca un nor In poezia Concertul in lunc s unt inirate plante i flori(bujorelul,odoleana,sulcina,garofite,lcrmioare)psri i insect (dumbrvenci, granguri, ciocarlii, randunele, greier, fluturi, albine). Observm c Alecsandri nu descrie acest peisaj, ci doar enumer elementele din el: Iat frageda sulcin,stelioare blinde nalbe,/Urmrind pe busuiocul iubitor de sinuri albe Dediei i garofie,pirguite-n foc de soare,/Topora ce se inchin gingaelor lcrmioare. Pastelurile nu sunt numai jurnalul unui pictor inzestrat cu gam senzorial complet.Alecsandri iubete i pe omul care frmint arina i o face s rodeasc:poezia lui e o apologie direct a muncilor cimpilor: Sfant munc de la ar,izvor sacru de rodire/Tulegi omul cu pmantul in o dulce infrire (Plugurile) Cu temperamentul su optimist, poetul nu vede aspectul chinuit al unei anumite munci, nici manifestarea mizeriei sociale: maternitatea ii apare numai sub infiare, nu impiedic schimbul de srutri la fiecare snop, intre un flcu i o fat, gest care este comentat de o pasre miastr :Dulce-a mai fi painea de la snopurile lor. (Seceriul) Poezia Seceriul e notat simplu de un om care a intrat in lanuri: In cel lan cu spicuri nalte au intrat secertorii/Pe cind era umed de resuflu aurorii. De asemenea, Cositul: Iat vin cosaii veseli,se pun rand,sub a lor coas/Cimpul ras rmine verde ca o ap luminoas Cu anumirea elemente Alecsandri compune adevrate tablouri:un tablou este fiecare poem.Poetul nu arat fragminat de strlucirea soarelui sau lunei.Aproape toate momente dezvluirii luminrii tabloului: Aburii uori a nopii ca fantome se ridic/i plutind deasupra lunci,printre ramuri se despic Poezia Malul Siretului subliniaz ce inseamn a fixa natura ca aspect. Esenialul este evitat cu grij. Intreaga poezie este fcut din simple infiri acidentale ale naturii, finalul evit i el orice trstur care ar putea inchega intr-un ritm interior care se statornicise pentru a nota inc o trstur acidental: Lunca-n juru-mi clocotete!o opirl de smarald/Cat int lung la mine, prsind nisipul cald In starea de calm,in poemele subiectului verii ochiul inregistreaz cu incantare micrile ale naturii .

b. Contrar cu acestea, poemele iernii sunt poezii ale nelinitii, urcand pin la spaim, datorit lipsei de vieuitoare. Locul mulimii de psri variate i canttoare este luat de un card de corbi iernatici, prin vzduh croncnitor. O slab compensaie a densitii de altdat a tabloului e in grmazile de zpad: Din vazduh cumplita iarn cere norii de zpad,/Lungi troiene cltore adunate-n cer grmad;a Fulgii zbor,plutesc in aer ca un roi de flutori albi,/Rspandind fior de ghe pe ai rii umeri dalbi. Cind vine iarna, Alecsandri nu culege nici de aici melancolie sau posomoreal, nu!ci din prpdul iernii el extrage i subliniaz impresia de suprem infrgezire a aerului tare, a albului orbitor i a clinchetului de zurgli. Alteori el nici nu mai contempl iernatica natur, ci se retrage in cas, la gura sobei furat de visuri,sedus de imaginea Sudului fericit pe care il cunoatea. Cu toate acestea peisajul de iarn nu este monoton, apar in descrieri fabuloase flori de iarn. Viscolul frmant lumea!Lupii suri ies dup prad,/Alergand urland in urm-I prin potopul de zpad./Turmele tremur, corbii zbor vartej, rpii de vant (Viscolul) Pentru Alecsandri iarna este trectoare i tot aa sentimentul de nelinite, tristeea trece: In zadar imi pui povar/De zpad i de ghea./Fie iarn, fie var./Eu pstrez a mea verdea. (Bradul) Zpada i gerul sunt ca o povar, ce ascund frumuseile naturii,iar inlturarea lor va reda tabloului infiarea precedent. Acest act de reinfrumuseare este tema poemelor de primvar: S-a dus zpada alb de pe intinsul zrii ; Paraiele unflate curg iute optind,/i mugurii pe greang se vd inbobocind. (Sfaritul iernei) Pustiul incepe s se populeze, psrile se intorc: In fund,pe cer albastru, in zarea deprtar./La rsrit, sub soare, un negru punt s-arat! E cocostarcul tainic in lume cltor,/Al primverii dulce iubit prevestitor. (Oaspeii primverii) Refacerea peisajului se face treptat: Caii zburd prin ceaiuri; turma zbear la pune;/Mieii sprineni pe colnice fug grmad-n rpigiune, i o bland copili, torcand lana din furior,/Pate bobocei de aur lang-un limpede izvor. (Dimineaa) Spaiul se umple de sunete, de ecouri desvarind unitatea tabloului. Poetul este incantat de peisajul srbtoresc, bucurandu-se de frumuseile vieii. Actul ritualic este semnatul, incredinarea seminelor pmantului, care va face din ele plante: Smntorii vesel spre fund inaintez,/De-a curmniul brazdei boroanele pornesc. (Smntorii) Pastelurile exprim o viziune asupra naturii, nu asupra omului, omul fiind un element secundar al poeziei, imaginea lui este subordonat naturii. Toamna este prezent in poemele lui Alecsandri cu un peisaj diferit, cu un tablou monoton, intr-o singur culoare, prevestind parc sfaritul vieii. Starea poetului este de nelinite in faa naturii goale, a singurtii: Pustietatea goal sub aria de soare/In patru pri a lumei se-ntinde-ngrozitoare, Cu iarba-I mohorat, cu negrul ei pmant,/Cu-a sale mari vartejul de colbi ce zboar in vant. (Brganul).In Pasteluri poetul folosete procedeul comparrii forelor naturii cu una sau alta din apariiile familiare ale basmului, tocmai de aceea poeziile sunt indrgite de copii. Norii negri sunt asemnai cu nite balauri din poveti; de groaza lor soarele se ascunde. Iarna e un fel de Mum a Pdurii: ea vine pe Criv clare sau pe un urs i poart apte cojoace. Gerul -fiul ei - e un monstru din poveti, o infrumuseeaz, ca pe o mireas moart.