Termografie şi defectoscopie în industrie

ThG - IR reprezintă o tehnică de ultimă oră în domeniul metodelor moderne de

diagnosticare în industrie, oferind rezultate de mare precizie ce conduc la reducerea
timpului de depistare a defectelor şi evaluare performantă a stării echipamentelor în
timpul funcţionării, fără a fi nevoie de oprirea acestora sau de efectuarea unor operaţii
mai complicate, cum ar fi demontarea şi transportul lor la un centru de diagnosticare.
Metoda poate fi utilizată în multiple aplicaţii tehnice din domeniul industrial, cele mai
vizate domenii fiind energetica, electrotehnica, electronica si microelectronica dar nu
trebuie omise industria constructoare de maşini, petrolieră sau cea metalurgică /
siderurgică.
Din nefericire, multe defecte, funcţionări incorecte sau probleme tehnice aflate
într-o fază incipientă ramân ascunse specialistului şi nu oferă semnale de alarmare
utilizatorului. Utilizând tehnica ThV/ThG-IR este posibilă o monitorizare performantă a
fenomenelor termice care au loc la nivelul oricărui echipament, sistem sau instalaţie din
mediul industrial. Imaginile termice obţinute sunt hărţi color ce permit, pe baza asocierii
unor culori sugestive, investigaţii amănunţite asupra echipamentului testat sau asupra
unor zone de interes din cadrul acestuia. Uzual, paleta de culori este asociată cu
schimbările de culoare ale fierului la creşterea temperaturii sale. Astfel, culorile alb,
galben si roşu corespund temperaturilor mai înalte iar albastru, violet si negru
temperaturilor mai coborâte.
ThV/ThG-IR este de mare utilitate în practică deoarece permite realizarea aşa
numitei “mentenanţe predictive”, sintagmă aplicabilă în toate ramurile industriale dar
care poate fi adaptată perfect şi în domenii ca biologia sau medicina.
Primul semn al unui defect sau al unei probleme de funcţionare este dat deseori de
o creştere a căldurii în zona respectivă, în consecinţă de o creştere a emisiei de radiaţii
infraroşii. În alte cazuri, scăderea nejustificată a temperaturii unor zone sau elemente ale
unui echipament poate fi un semn al unor fenomene negative la nivelul acestora. Dupa
generare, termograma este procesată digital în vederea localizării exacte a punctelor de
stres termic şi defectelor. Trebuie remarcat şi faptul că evaluarea unei termograme
obţinute în urma scanării unui aparat, sistem sau instalaţii în timpul funcţionării corecte
poate oferi informaţii extrem de preţioase cu privire la harta termică normală ce va
reprezenta referinţa în evaluarea viitoarelor scanări şi remedierea la timp a unor
potenţiale defecţiuni.
Limitările tehnice şi tehnologice nu au permis în trecut realizarea de aparate destinate
evaluării performante si prezentării în timp real a unor harţi termice care să redea fidel
starea termică a sistemelor tehnice sau biologice. La capătul unor îndelungate cercetări
fundamentale şi aplicative, specialişti din laboratoare şi companii din domeniul
tehnologiilor înalte au reuşit rezolvarea numeroaselor probleme tehnice legate de sistemul
optic, senzorul infraroşu, sistemul de răcire (pentru a fi asigurată o temperatură de
referinţă cât mai joasă), etc.
In prezent, echipamentele de termoviziune / termografie de ultimă generaţie sunt dotate
cu sisteme “fără răcire” şi arii de senzori termici de 320 x 240 puncte, având o rezoluţie
termică de 0,08ºC. Acestea oferă utilizatorilor o foarte mare cantitate de informaţie,
demonstrând excepţională utilitate în industrie şi medicină.
Trebuie menţionat faptul că orice variaţie de temperatură oferă multiple informaţii
pentru specialistul care realizează evaluarea termică a unui echipament sau instalaţii,
lipsa unui mijloc de control al acesteia, în anumite ramuri ale industriei, conducând în
peste 90% din cazuri la pagube mari.
În plus, ThV/ThG reprezintă o tehnică de măsurare non-invazivă a radiaţiei
infraroşii emise de obiectul aflat sub test şi permite, în urma unei analize termice extrem
de scurte, efectuate în timp real, generarea de harţi termice care se pot dovedi uneori de o
importanţă vitală (în metalurgie/siderurgie, industria de apărare, petrolieră,
electronică/microelectronică, etc.). ThV/ThG permite măsurarea precisă a temperaturii
suprafeţei corpului, rezoluţia mare fiind un preţios avantaj în detectarea diferenţelor de
temperatură ale unor zone unde specialistul are nevoie de informaţii bogate. Se poate
spune că ThV/ThG-IR permite aşa-numitul “management al defectului”, observarea
radiaţiei infraroşii emise de un sistem tehnic în funcţionare fiind uneori singura metodă
de imagistică ce permite vizualizarea noţiunilor de “defect” şi “tendinţa de defectare”.
În domeniul construcţiilor şi instalaţiilor industriale variaţiile de temperatură oferă
informaţii extrem de bogate, acest domeniu beneficiind din plin, în ultimul deceniu, de
performanţele atinse de termoviziune/termografie.
Izolaţiile efectuate incorect, crăpăturile existente in structura, infiltraţiile, ciupercile etc.
apar foarte clar in imaginile termice obţinute cu o cameră de termografie specializată.
În ţările avansate termografia este utilizată pe scară largă în inspecţiile
monumentelor istorice.
De foarte multe ori termografia este singura metodă rapidă de investigare la faţa locului a
unei construcţii. Prin simpla scanare a faţadei unei clădiri se pot observa zonele in care
pereţii nu oferă o izolaţie corespunzătoare, implicaţiile fiind un consum de energie
nejustificat de mare pentru încalzirea încăperilor pe timp de iarnă şi încalzirea excesivă a
interiorului clădirii pe timpul verii.
În mod asemănător se pot detecta zonele în care etanşeizările nu sunt realizate în mod
corespunzător: ferestre, uşi, terase, etc. Similar, umiditatea este detectabilă foarte uşor cu
un sistem ThV/ThG-IR.
O aplicaţie deosebit de importantă este scanarea suprafeţei barajelor. Apariţia unor
crăpături în structura acestora se va putea observa foarte uşor pe o termogramă.
Termografierea ţevilor, caloriferelor şi a altor sisteme de încălzire şi climatizare
determină gradul de utilizare a acestora. Este important de menţionat că programul de
vizualizare şi prelucrare a termogramelor are posibilitatea de a introduce diferite formule,
prin acestea putând fi efectuate rapid calcule de determinare a pierderilor existente.
Prin scanarea coşurilor şi sobelor se poate verifica dacă izolaţia este
corespunzatoare si dacă nu există pericolul declanşării unor incendii. Tot pentru
prevenirea incendiilor este necesară şi scanarea instalaţiilor şi echipamentelor electrice:
calorifere electrice, frigidere, aparate de aer condiţionat, etc., aceasta aplicaţie fiind
tratată pe larg în continuare.
Rezultate extrem de utile se obţin prin scanarea instalaţiilor industriale din
petrochimie, metalurgie sau siderurgie, unde activitaţile “cu foc continuu” nu permit
oprirea procesului tehnologic şi realizarea unor operaţii de testare clasică.
În domeniul electrotehnic/electronic/energetic utilizarea ThV/ThG-IR este
deosebit de importantă deoarece această tehnică de ultimă oră oferă informaţii preţioase
cu privire la starea sistemelor şi echipamentelor aflate sub test şi previziuni cu privire la
evoluţia lor ulterioară.

Termograma în infraroşu Fotografia în spectrul vizibil

Transformator : contact defectuos intre bornă şi bară

Releu : defect interior

 Separator : contact defectuos între borna
superioară şi bară

Se ştie că orice îmbinare electrică (prin strângere mecanică, lipire, sudură) în

contact cu mediul ambiant este supusă la procese de oxidare si formare de săruri
(carbonaţi, sulfaţi), straturi ce acţionează ca o barieră în calea de curgere a curentului,
rezultatul fiind o creştere a rezistenţei sale electrice (şi, implicit, încălzirea sa). La fel se
petrec lucrurile şi cu conexiunile electrice, contactele releelor şi transformatoarelor,
conectoarele, alte elemente electromecanice, etc. Supraîncalzirea este un fenomen extrem
de periculos în industria electrotehnică şi energetică deoarece conduce la distrugerea
termică a izolaţiilor, îmbinărilor sau conexiunilor şi, după un anumit timp, la o posibilă
declanşare a unui incendiu. Avantajele principale ale măsurării temperaturii prin
evaluarea radiaţiei infraroşii emise sunt acelea că nu este necesar să se realizeze contactul
direct cu sistemul/echipamentul măsurat şi că acesta nu trebuie oprit din funcţionare. În
acest fel se pot măsura contacte electrice şi conexiuni aflate sub tensiune sau în locuri
inaccesibile.
În electronică şi microelectronică realizarea de termograme ale modulelor şi
echipamentelor conduce la o evaluare exactă a managementului termic la nivelul
acestora, putându-se depista încălziri excesive ale procesoarelor, dispozitivelor şi
circuitelor active sau pasive. După generarea hărţii termice, specialistul poate decide
asupra rezolvării problemelor legate de transferul termic prin plasarea de radiatoare,
ventilatoare sau elemente active de răcire.
 În domeniul transporturilor (auto/navale/aviatice) în ultimii ani ThV/ThG-IR a
început să fie utilizată din ce în ce mai mult. Începutul a fost făcut cu inspectarea
avioanelor si elicopterelor. În prezent termografia se utilizează pentru identificarea
eventualelor fisuri ce pot apare în structura acestora, verificarea funcţionării
corespunzătoare a motoarelor, scanarea bordurilor pentru depistarea supraîncălzirii
acestora.
Până la aplicarea acestor tehnici şi la automobile nu a mai fost decat un pas.
În prezent, cu ajutorul sistemelor de termoviziune, se verifică în industria auto
funcţionarea corespunzatoare a motorului, sistemele de climatizare, de frânare, de răcire,
direcţia, starea generală a caroseriei, gradul de etanşare termică a acesteia, precum şi
echipamentul electric.
Datorită faptului că nu este necesară efectuarea contactului direct cu corpul măsurat, prin
intermediul unui sistem de termoviziune / termografie se pot obţine, în timpul rulării,
temperaturile pneurilor de automobil, osiilor si boghiurilor de tren, trenurilor de aterizare
ale avioanelor, etc. Se poate observa astfel modul în care sunt solicitate piesele în mişcare
şi se pot găsi soluţii pentru a reduce solicitarea acestora.

Definitie, aplicabilitate si avantaje ale termoviziunii:

TERMOVIZIUNE / TERMOGRAFIE: METODA DE MASURARE A TEMPERATURII
DE LA DISTANTA
Termografia (termoviziunea) este masurarea campului termic prin inregistrarea
radiatiilor infrarosii si vizualizarea distributiei de temperatura pe suprafetele observate.
Termoviziunea este o metoda nedistructiva si non-contact utila pentru depistarea
defectelor in timpul operarii sistemelor industriale, fara intreruperea procesului
tehnologic. Metoda de masurare a temperaturii de la distanta - termografia
(termoviziunea) - a aparut ca o aplicatie a unor tehnici militare in domeniul vietii civile
(tehnica, stiinta, medicina) dupa mijlocul anilor 50.
Activitatile de conservare a energiei, incluzand utilizarea optima a resurselor
energetice primare si secundare, constituie cele mai urgente si eficiente masuri in
dezvoltarea unei economii sanatoase. Aceste activitati necesita obtinerea unor informatii
corecte asupra performantelor energetice ale echipamentelor, instalatiilor si utilajelor.
Informatiile sunt obtinute prin realizarea unor bilanturi sau analize energetice cu suport
stiintific si tehnic, pe baza datelor culese la inspectarea obiectivelor respective. Sistemele
astfel optimizate pot obtine un certificat energetic ce atesta functionarea eficienta.
Echipamentele industriale in care procesele tehnologice impun nivele termice mai
inalte in raport cu mediul inconjurator prezinta pierderi energetice care depind de
topologia instalatiilor, precum si de calitatea si starea izolatiei acestora.
Evaluarea acestor pierderi de energie, care reduc randamentul sistemelor, implica
cunoasterea distributiei termice a tuturor componentelor acestora. Aceasta se realizeaza
cu ajutorul sistemului de termografie care vizualizeaza distributia temperaturii pe
suprafata echipamentelor, prin masurarea radiatiilor IR (infrarosii).

Posibilităţi de aplicare

Din punct de vedere principial metodele de termografiere pot fi grupate în două mari
grupe:
- metodele de control care necesită o sursă de caldură ca anexă a echipamentului de
examinare, denumite metode active (fig. 13.4);
- metodele de control care constau în analiza sau măsurarea fluxului termic furnizat de
produsul examinat (căldura există sau este produsă independent de procesul de
examinare), denumite metode pasive (fig. 13.5).

Sursă de căldură
Termogramă
Obiect Sursă de Cod
Cameră de curent
examinat de
luat vederi în culori

Defect
Calculator cu placă
de achiziţie a imaginilor
şi soft specializat

Fig. 13.4. Schema de principiu a termografierii active.

Metodele active se folosesc pentru:
- detectarea defectelor în materiale stratificate, acoperite, lipite, compozite (metalice
sau nemetalice);
- măsurarea grosimilor straturilor de acoperire sau învelişurilor;
- caracterizarea materialelor din punctul de vedere al comportamentului termic;
- evaluarea structurii materialelor compozite polimerice.

Cartelă
magnetică
Obiect
examinat
Radiaţie
termică
Cameră de
luat vederi în
Distanţe de la 0 la 103 m

Fig. 13.5. Schema de principiu a termografierii pasive.

 Metodele pasive au o aplicabilitatea extrem de largă:

 În construcţii:
¤ evidenţierea traseelor pe unde se produc pierderi de căldură în
construcţii;
¤ verificarea izolaţiilor;
¤ măsurarea umidităţii sau igrasiei;
¤ detectarea fisurilor şi crapăturilor;
 În energetică:
¤ verificarea periodică a echipamentelor electrice: transformatoare, linii,
întrerupătoare, panouri electrice etc.;
¤ verificarea echipamentelor aferente centralelor electrice;
¤ verificarea maşinilor electrice: motoare, generatoare etc.;
¤ verificarea echipamentelor centralelor nucleare etc.
 În industria chimică şi petrochimie:
¤ supravegherea proceselor chimice exoterme sau endoterme;
¤ verificarea rezervoarelor de cracare şi a cuptoarelor de piroliză;
¤ verificarea conductelor pentru transportul aburului etc.
 În sudare:
¤ supravegherea proceselor de sudare, verificarea preîncălzirii etc.

Alte domenii:
 In industria prelucrătoare: supravegherea funcţionării instalaţiilor de răcire,
verificarea funcţionării maşinilor - unelte etc.
 In medicină: detectarea tumorilor, dignosticarea infecţiilor etc.
 Industria sticlei: verificarea cuptoarelor şi parametrilor de funcţionare.
 Electronică: verificarea circuitelor integrate şi a componentelor electronice în
funcţiune
 Studii ecologice privind poluarea apelor.
 Detectarea focarelor de incendii în păduri.
 Recensământul animalelor sălbatice.
 Paza frontierelor etc.

Metoda activă. Examinarea materialelor acoperite

Scop: observarea avantajelor şi limitelor acestei metode în raport cu alte metode de

examinare şi modul specific de evidenţiere a defectelor în materiale acoperite.

Prin termografiere se evidenţiază câmpul termic de suprafaţă. Existenţa unui defect

(discontinuitate) reprezintă o barieră termică care perturbă câmpul de suprafaţă.
Când încălzirea şi examinarea se fac pe aceeaşi parte, indicaţia de defect apare ca o pată
mai caldă (fig.13.6, a). Când încălzirea se face pe o parte şi examinarea pe cealaltă,
indicaţia de defect apare ca o pată mai rece (fig.13.6, b).

T “Defect T “Defect
cald” rece”
∆T ∆T

detecţie
încălzire detecţie

încălzire
a b

Fig. 13.6. Defectul – barieră termică:

a – examinarea pe aceeaşi faţă; b – examinarea pe faţa opusă.

Etalonul multistrat, (v. fig. 13.7.) – dispozitiv alcătuit din mai multe straturi de bandă
adezivă. Sub fiecare strat au fost create defecte tip « lipsă de legătură ». Astfel, fiecare
defect este situat, în raport cu suprafaţa, la altă adâncime.
Banda adezivă negră prezintă avantajul că are o emisivitate ridicată, apropiată de
cea a corpului negru (ε = 1).
Cresterea sigurantei cladirilor folosind termoviziunea
Prin atributele sale majore, sistematizarea teritoriala si a localitatilor este
definitorie prin masurile tehnico-economice si legislative ce se impun a fi luate. În cadrul
acestora un capitol distinct se ocupa cu retelele utilitare de apa, de canalizare, de
termoficare, de conductoare electrice, de telecomunicatii, de conducte de gaze, precum si
retele geodezice, hidrografice, meteorologice etc.
Ne vom ocupa în continuare de "Cresterea sigurantei cladirilor si a instalatiilor
din cladiri, folosind termoviziunea", un domeniu recent al stiintei si tehnicii.
Termoviziunea este o metoda de vizualizare a fluxului intens de fotoni emis în
domeniul infrarosu prin folosirea unei duble conversii (foton în domeniul infrarosu –
electron – foton în domeniul vizibil). Mai precis, este vizualizat contrastul termic al
cladirii, adica diferenta de intensitate a radiatiilor termice emise de cladire fata de mediul
înconjurator.
Sistemele de termoviziune si-au gasit utilizari din ce în ce mai multe în domeniul
civil, de exemplu în determinarea pierderilor de caldura a locuintelor, în proiectarea unor
cladiri rezistente la atacuri teroriste, folosind senzori care pot rezista în conditii extreme
de caldura si presiune, în industrie, în determinarera temperaturii proceselor metalurgice,
în efectuarea unor inspectii la instalatiile electrice aflate sub tensiune, în domeniul militar
etc.

Un exemplu de studiu termografic al instalatiilor energetice a fost prezentat recent

(februarie 2005). Este vorba de un studiu termic nedistructiv, folosind tehnica
termografiei în infrarosu pentru aplicatii de ventilare a caldurii si de conditionare a
aerului (HVAC – heating, ventilating and air conditioning). În aceste aplicatii a fost
realizata evaluarea formei termice a zidurilor groase, a barierelor cu elementele lor
constructive, a conductelor de conditionare a aerului, precum si a sistemelor termice,
cablurilor, conductorilor, întrerupatoarelor din instalatiile electrice.
 A fost studiata si influenta umiditatii asupra comportamentului termic al
materialelor de constructie. Rezultatele au aratat relatia dintre evaporarea apei si
porozitatea datorata structurii materialului, iar studiul a aratat utilitatea acestei tehnici în
detectarea diverselor defecte invizibile din instalatiile energetice si termice.
Aplicatiile termoviziunii conduc la o îmbunatatire a sigurantei cladirilor în situatii
în care alte metode dau gres, inclusiv în situatii extreme cum ar fi cele legate de atacuri
teroriste, dupa cum afirma si profesorul american Julian Jones de la Universitatea Heriot-
Watt, "În climatul de azi de amenintari teroriste în crestere, exista o cerere imensa de
tehnologie care sa ajute la proiectarea unor cladiri rezistente la atacuri cu bomba."
Localizeaza pierderile de energie(caldura) cauzate de conductie si convectie ;
se testeaza calitatea materialelor folosite.
Acoperisuri: localizeaza zonele cu izolatie deteriorate din cauza apei sau
zonele neizolate
 Alte aplicaţii
Au fost prezentate recent si aplicatii ale termoviziunii în infrarosu pentru
evaluarea nedistructiva a îmbinarilor. O jonctiune dintre doua materiale similare sau
nesimilare reprezinta în general un punct slab al structurii si de aceea necesita o alegere
atenta a celei mai adecvate tehnici de îmbinare si o evaluare nedistructiva a partilor
îmbinate, oricare ar fi tehnica de îmbinare. Un exemplu de studiu îl constituie aplicarea
termografiei în infrarosu pentru evaluarea nedistructiva a trei tipuri de îmbinari: îmbinari
fixate adeziv din aluminiu, îmbinari sudate cu laser, din otel inoxidabil, si îmbinari clare
fixate mecanic. Pentru aceasta a fost folosita atât termoviziunea cu impulsuri, cât si cea
cu modulare, cu stimulare optica. Atentia s-a concentrat în special pe cea de-a doua
metoda, deoarece practic imaginile de faza nu sunt afectate de încalzirea neuniforma
locala sau de variatia locala a coeficientului de emisivitate, ca imagini termice.
O alta aplicatie o constituie masurarea difuziei termice în placi folosind
propagarea armonica si uni-dimensionala a undelor termice. Recent a fost realizata o
noua abordare a metodei lui Angstrom pentru masurarea difuziei termice. În aceasta
metoda, difuzia este determinata din translatia de faza a unui semnal termic periodic în
timpul propagarii sale de-a lungul placii. Propagarea poate fi usor monitorizata prin
termoviziune în infrarosu. În general, este folosita o sursa fara contact direct pentru a
aplica semnalul.
 Totusi, în sistemul mentionat este folosita o sursa cu contact direct, cu un semnal
de oscilatie a temperaturii furnizat pe o portiune a uneia dintre cele doua suprafete
principale ale specimenului, unde un contact omogen poate fi produs prin folosirea unei
presiuni de contact corespunzatoare. O astfel de practica implica faptul ca masurarile
temperaturii suprafetei pot fi folosite pentru a estima difuzia doar dincolo de o anumita
distanta fata de sursa, unde frontul de unda al oscilatiei temperaturii în cadrul
specimenului devine plan si perpendicular pe suprafetele principale. A fost investigata
aceasta distanta, pentru a stabili o regula generala pentru realizarea experimentelor.
Pe post de sursa termica a fost folosit un dispozitiv termoelectric bazat pe efectul
Peltier. Principala dificultate legata de folosirea sa a reprezentat-o obtinerea unui semnal
termic perfect armonic si bine echilibrat. Acest lucru a fost necesar pentru a evita o
prelucrare complexa a datelor experimentale, si a putut fi obtinuta prin furnizarea unui
curent cu o forma de evolutie în timp corespunzator aleasa.
Au fost realizate de asemenea si doua noi tipuri de sisteme de imagine (sisteme de
termoviziune în infrarosu) fara racire, bazate pe matrici piroelectrice si bolometrice.
Aceste noi sisteme de imagine în infrarosu sunt în plus echipate cu canale TV si
pirometrice. În noul sistem stationar cu o focalizare mai mare, canalul opto-electronic
este implementat în locul unuia pirometric, realizând detectia optica pâna la o distanta de
1000 m.
Sistemele de imagine în infrarosu realizate furnizeaza o observatie eficienta a
obiectelor si a zonelor securizate (controlate) în timpul oricarei perioade a zilei.
Instrumentele furnizeaza vizualizarea obiectelor ce radiaza caldura si ofera solutii pentru
o gama larga de sarcini, incluzând unele foarte importante: siguranta tehnologica
(diagnosticarea structurilor, cladirilor, echipamentului de sursa de putere, detectarea
scurgerilor de la conductele furnizoare de caldura, precum si a focurilor ascunse); sarcini
de cautare si observatie (detectia si observatia obiectelor îndepartate ce radiaza caldura,
cum ar fi oameni, mijloace de transport etc.; detectia unor anomalii ascunse etc.).
Echipamentul realizat poate fi utilizat pentru inspectia termica a facilitatilor
industriale cu saturatie de energie, ca si pentru scopuri de securitate anti-terorism si
furnizarea sigurantei tehnologice.
De asemenea, au fost prezentate diferite sisteme de termoviziune bazate pe
matrici CCD în infrarosu pe SiPt cu bariera Schottky, lucrând în mijlocul domeniului
infrarosu. Au fost evaluate problemele legate de realizare, testare si mentenanta si au fost
determinati parametrii tehnici si rezultatele experimentale.
Un astfel de sistem de termoviziune consta din:
 cap de camera în infrarosu cu PtSi,
 un mic criostat cu N2 pentru a infuza în sistem azot lichid,
 bloc de control al camerei CCD si bloc de conversie analog-digitala a semnalului
video,
 procesor specific pentru procesarea imaginii cu ajutorul unui computer Power
Mac.
Principalii parametri si caracteristici sunt:
 sensibilitatea temperaturii: 0,07 K
 numar de elemente pentru camera CCD: 256-290
 dimensiunile câmpului fotosensibil: 9,57-12,8 mmp
 frecventa cadrului: 25 Hz
  timpul de functionare continua fara infuzare de N2: mai mult de 6 ore.
Sensibilitatea ridicata a camerei CCD folosite, precum si reprezentarea spatiala buna,
nivelul redus al zgomotului si omogenitatea semnalului video asigura o buna calitate a
imaginilor termice.
Electronica de citire de la iesire, realizata pe baza de module programate
controlate, furnizeaza o functionare flexibila a camerei CCD si o procesare analog-
digitala a semnalului video pe 12 canale.
Procesorul de imagine realizat pe baza computerului Power Macintosh proceseaza
imagini de termoviziune în timp real cu o viteza de pâna la 20 cadre/s.
Au fost date exemple de imagini termice din filmul de termoviziune al plecarii
unei nave: la 150, 250, 450, 600, 900 si 1800 metri. Diferite aplicatii ale acestor sisteme
de termoviziune realizate se întâlnesc în constructii, medicina, energetica, electronica,
miscari automate etc.
Termoviziunea în infrarosu a fost folosita ca tehnica nedistructiva si fara contact
direct si în alte aplicatii, cum ar fi de pilda examinarea proceselor progresive de
deteriorare si a mecanismelor de defectare ale specimenelor de beton supuse unor
compresii neconfinate statice si unor vibratii de excitare suprapuse. Parametrul care a fost
investigat a fost generarea caldurii datorata disiparii intrinseci cauzate de neelasticitatea
materialului care a fost excitat dincolo de limita sa rever-sibila stabila. Aceasta tehnica
utila permite realizarea unei ilustrari precise a propagarii defectelor care apar în astfel de
structuri.
De altfel termoviziunea poate fi folosită şi la scanarile termice ale unor persoane,
indiferent dacă e noapte sau zi, chiar şi indiferent de anotimp, astfel încât termoviziunea
poate fi vazută ca şi cel mai temut inamic al migratiei ilegale de persoane, fiind din ce în
ce mai des folosită de poliţia de frontieră, şi nu numai.
 De exemplu Poliţia de Frontieră Română detine 16 autospeciale dotate cu sisteme
de termoviziune. Pe monitoarele din autospeciale, se poate descifra, totodată, şi natura
respectivelor organisme. Fiecare autospecială este însoţită de o maşină de intervenţie.
Aceste dotari costisitoare - 300.000 de euro pentru o singura autospeciala -, se
gasesc in fiecare punct de control al vamii de est, dar si la sectoarele de control ale „zonei
verzi“. Aceste date au fost prezentate in cursul unei vizite de doua zile facute de catre
chestorul Nelu Pop, inspectorul general al IGPF, care a facut un control al punctelor de
frontiera de pe granita de est a tarii.
Informatie la secunda Sistemul de comunicare datavoce permite politistilor de
frontiera aflati in diferitele puncte ale frontierei, fie puncte de trecere, fie sectoare aflate
in „zona verde“, sa coopereze, prin sistem IT, in sensul transmiterii de date de la un punct
la altul. Viteza cu care se transmit datele este de ordinul secundelor. Si pentru sistemul
data-voce Politia de Frontiera are la dispozitie autoturisme si ambarcatiuni performante,
care pot pleca oricand in urmarirea infractorilor. Masinile de teren Nissan, precum si
motocicletele pe patru roti de tipul Roush Tehn, permit supravegerea frontierei in zonele
greu accesibile.
Termoviziune şi termografie în medicină:
Trebuie spus că această tehnică modernă de diagnosticare poate fi aplicată cu
succes şi în medicina umană sau veterinară, oferind rezultate de mare utilitate ce uşurează
depistarea timpurie a bolilor şi permite o evaluare performantă a stării pacienţilor în
perioadele pre- şi post-operatorii.
 Metoda poate fi utilizată în multiple aplicaţii clinice din domeniul sănătăţii, cele
mai vizate domenii fiind neurologia, reumatologia, ortopedia şi oncologia, dar nu trebuie
omise medicina generală sau medicina internă. Se poate spune că termoviziunea este
unică prin capacitatea ei de a permite vizualizarea schimbarilor fiziologice şi a proceselor
metabolice. De exemplu, depistarea unor asimetrii în cadrul distribuţiei de temperatură la
nivelul suprafeţei corpului poate conduce la depistarea unor boli legate de sistemul
nervos simpatic, somatic sau de sistemul vascular.
Răspunsul somato - simpatic în cazul unor probleme de sănătate apare în
termograma ca o zona mai rece, cu caracteristici diferite, functie de boala. ThV/ThG - IR
poate fi utilizată în diagnoză, prognosticuri sau urmărirea unor tratamente prescrise.
Din nefericire, multe boli sau disfuncţii aflate într-o faza incipienta de dezvoltare
rămân ascunse medicului şi nu oferă semnale de alarmare pacientului.
Utilizand tehnica ThV/ThG - IR este posibilă o monitorizare performantă a
fenomenelor termice care au loc în corpul uman. Imaginile termice obţinute sunt hărţi
color ce permit, pe baza asocierii unor culori sugestive, investigaţii amănunţite asupra
pacientului.
Primul semn al unei boli sau disfuncţii în organism este dat de o creştere a căldurii
în zona respectivă, în consecinţă de o creştere a emisiei de radiaţii infraroşii. În general
problemele legate de procesele inflamatorii apar sub forma unor "arii calde". În alte
cazuri, scăderea nejustificată a temperaturii unor zone poate fi un semn al unor fenomene
negative la nivelul acestora. Astfel, în bolile sistemului nervos periferic temperatura este
mai scazută cu aproximativ 1,5ºC, iar în distrofia simpatica cu aproximativ 0,5...10ºC,
funcţie de severitatea acesteia.
După obţinere, termograma poate fi procesată digital în vederea localizarii exacte
a punctelor de stres, focarelor de infecţie sau bolilor. Limitările tehnice şi tehnologice nu
au permis în trecut realizarea de aparate şi echipamente destinate evaluării performante şi
prezentării în timp real a unor hărti termice care să redea fidel starea termică a sistemelor
tehnice sau biologice. Echipamentele de termoviziune/termografie actuale sunt dotate cu
sisteme "fără răcire" şi arii de senzori termici de 320x240 puncte, având o rezoluţie
termică de 0,08ºC.
Trebuie menţionat faptul că orice variaţie de temperatură oferă multiple informaţii
pentru medicul care investighează un număr mare de pacienţi şi care trebuie să depisteze
maladii sau începuturi ale acestora într-un timp cât mai scurt. În plus, ThV/ThG
reprezintă o tehnica de măsurare non-invazivă a radiaţiei infraroşii emise de pacientul
aflat sub test şi permite, în urma unei analize termice extrem de scurte, efectuate în timp
real, generarea de hărţi termice care se pot dovedi uneori de o importanţă vitală.
ThV/ThG permite măsurarea precisă a temperaturii suprafeţei corpului, această
caracteristică tehnică poate fi utilizată în observarea schimbărilor de vascularizare ale
pielii cauzate de o largă varietate de boli şi disfuncţii. Se poate spune că ThV/ThG - IR
realizează aşa-numitul "management al durerii", observarea radiaţiei infraroşii emise de
corpul uman fiind singura metoda de imagistică ce permite vizualizarea noţiunii de
"durere".
Termoviziunea utilizată în medicină prezintă avantaje majore faţă de alte tehnici
de diagnoză deoarece echipamentul de măsura nu emite radiaţii dăunătoare pacientului,
scanarea termică nu necesită realizarea contactului direct cu corpul uman, disfuncţiile şi
bolile sunt detectate rapid, fără internare (în regim ambulatoriu), scanarea termică este
non-invaziva, putând fi repetată ori de câte ori este nevoie, permiţând analize în timp real
pre- şi post-operatorii utile pentru investigarea evoluţiei stării pacientului.
Schimbările în conductivitatea termică a pielii cauzate de arsuri, ulceraţii, etc.
sunt detectate ăi monitorizate foarte uşor cu ajutorul termografiei. Utilizarea acestei
tehnici de investigaţie poate oferi medicului o informaţie imediată asupra evoluţiei stării
pacientului şi răspunsul acestuia la tratamentul aplicat. Un succes recent al termografiei
se referă la studiul fluxului sangvin în timpul operaţiilor pe inima . Un exemplu concret
de utilizare a termografiei este cel legat de identificarea unor zone cu ţesuturi infectate.
Este cunoscut faptul că acestea sunt mai calde cu aproximativ 1...3ºC decât zonele
de tesut normal. Utilizand ThV/ThG - IR medicul poate identifica foarte uşor zona
infectată (observabilă clar pe imaginea termică) şi poate urmări evoluţia bolii prin
termografii repetate la intervale de timp bine stabilite. În domeniul oncologiei, rezultatele
cercetărilor efectuate prin ThV/ThG - IR pentru detectarea cancerului mamar au arătat că
utilizarea acestei metode oferă foarte bune rezultate.
In cazul medicinei veterinare imaginile termice permit vizualizarea mult mai
usoara a unor eventuale infecţii deoarece la animale, spre deosebire de oameni,
temperatura zonelor infectate poate fi mai mare cu până la 10ºC decât temperatura
zonelor neinfectate. Nu trebuie omis sau neglijat nici faptul ca animalul nu poate
comunica medicului simptomele bolii, zonele de durere sau senzaţiile resimtite.
Domenii de aplicabilitate:
1. Neurologie şi neurochirurgie;
2. Ortopedie;
3. Oncologie;
4. Reumatologie;
5. Stomatologie;
6. Medicina generală şi internă;
7. Balneologie şi medicina recuperatorie;
8. Chirurgie (scanări termice pre- şi post-operatorii);
9. Medicina sportivă;
10. Medicina veterinară.
Computerizarea sistematizată de prezicere a stărilor unor componenete
operţionale într-un mediu de oboseală:
Sistemul conţine două tehnici de măsurare bazate pe termoviziune şi termocuple.
Utilizând două tehinci, simultan activează distribuţia de temperatură, pe suprafaţa unui
obiect, ca de asemenea obiectul poate fi situate chiar şi în interiorul structurii, tot se poate
determina variaţiile de temperatură ( ca de exemplu componenetele unui motor tip turbină
sau jet, al unui avion).
Distibuţia internă a temperaturii a unui componenet al structurii, poate detemina o
oboseală a întregului sistem, ceea ce poate duce la defectarea întregului system.Din
această cauză distribuţia temperaturii, poate fi folosită la prezicerea stării unui component
în diferite stări de funcţionare şi condiţii.
De asemenea termoviziunea poate fi utilizată cu o bună acurateţe şi în cazul
monitorizării liniilor electrice de tensiune (medie, joasă sau înaltă), chiar dacă aceste linii
de transport a energiei sunt aeriene (cele de transport şi distribuţie) sau cele din locuinţe
(zidării). De altfel se pot monitoriza distribuţia temperaturii în transformatoarele de
tensiune/current sau în sistemele electronice
 Diagnosticare şi monitorizarea maşinilor electrice, cutii de viteză, diagnosticarea
stării sistemelor a maşinilor electice rotative, transformatoarelor şi a echipamentelor
electrice de putere.

Termografie şi defectoscopie în industrie

Termografia - IR reprezintă o tehnică de ultimă oră în domeniul metodelor
moderne de diagnosticare în industrie, oferind rezultate de mare precizie ce conduc la
reducerea timpului de depistare a defectelor şi evaluare performantă a stării
echipamentelor în timpul funcţionării, fără a fi nevoie de oprirea acestora sau de
efectuarea unor operaţii mai complicate, cum ar fi demontarea şi transportul lor la un
centru de diagnosticare. Metoda poate fi utilizată în multiple aplicaţii tehnice din
domeniul industrial, cele mai vizate domenii fiind energetica, electrotehnica, electronica
si microelectronica dar nu trebuie omise industria constructoare de maşini, petrolieră sau
cea metalurgică / siderurgică.
Din nefericire, multe defecte, funcţionări incorecte sau probleme tehnice aflate
într-o fază incipientă ramân ascunse specialistului şi nu oferă semnale de alarmare
utilizatorului. Utilizând tehnica ThV/ThG-IR este posibilă o monitorizare performantă a
fenomenelor termice care au loc la nivelul oricărui echipament, sistem sau instalaţie din
mediul industrial. Imaginile termice obţinute sunt hărţi color ce permit, pe baza asocierii
unor culori sugestive, investigaţii amănunţite asupra echipamentului testat sau asupra
unor zone de interes din cadrul acestuia. Uzual, paleta de culori este asociată cu
schimbările de culoare ale fierului la creşterea temperaturii sale. Astfel, culorile alb,
galben si roşu corespund temperaturilor mai înalte iar albastru, violet si negru
temperaturilor mai coborâte.
ThV/ThG-IR este de mare utilitate în practică deoarece permite realizarea aşa
numitei “mentenanţe predictive”, sintagmă aplicabilă în toate ramurile industriale dar
care poate fi adaptată perfect şi în domenii ca biologia sau medicina.
Primul semn al unui defect sau al unei probleme de funcţionare este dat deseori de
o creştere a căldurii în zona respectivă, în consecinţă de o creştere a emisiei de radiaţii
infraroşii. În alte cazuri, scăderea nejustificată a temperaturii unor zone sau elemente ale
unui echipament poate fi un semn al unor fenomene negative la nivelul acestora. Dupa
generare, termograma este procesată digital în vederea localizării exacte a punctelor de
stres termic şi defectelor. Trebuie remarcat şi faptul că evaluarea unei termograme
obţinute în urma scanării unui aparat, sistem sau instalaţii în timpul funcţionării corecte
poate oferi informaţii extrem de preţioase cu privire la harta termică normală ce va
reprezenta referinţa în evaluarea viitoarelor scanări şi remedierea la timp a unor
potenţiale defecţiuni.
Limitările tehnice şi tehnologice nu au permis în trecut realizarea de aparate destinate
evaluării performante si prezentării în timp real a unor harţi termice care să redea fidel
starea termică a sistemelor tehnice sau biologice. La capătul unor îndelungate cercetări
fundamentale şi aplicative, specialişti din laboratoare şi companii din domeniul
tehnologiilor înalte au reuşit rezolvarea numeroaselor probleme tehnice legate de sistemul
optic, senzorul infraroşu, sistemul de răcire (pentru a fi asigurată o temperatură de
referinţă cât mai joasă), etc.
In prezent, echipamentele de termoviziune / termografie de ultimă generaţie sunt dotate
cu sisteme “fără răcire” şi arii de senzori termici de 320 x 240 puncte, având o rezoluţie
termică de 0,08ºC. Acestea oferă utilizatorilor o foarte mare cantitate de informaţie,
demonstrând excepţională utilitate în industrie şi medicină.
Trebuie menţionat faptul că orice variaţie de temperatură oferă multiple informaţii
pentru specialistul care realizează evaluarea termică a unui echipament sau instalaţii,
lipsa unui mijloc de control al acesteia, în anumite ramuri ale industriei, conducând în
peste 90% din cazuri la pagube mari.
În plus, ThV/ThG reprezintă o tehnică de măsurare non-invazivă a radiaţiei
infraroşii emise de obiectul aflat sub test şi permite, în urma unei analize termice extrem
de scurte, efectuate în timp real, generarea de harţi termice care se pot dovedi uneori de o
importanţă vitală (în metalurgie/siderurgie, industria de apărare, petrolieră,
electronică/microelectronică, etc.). ThV/ThG permite măsurarea precisă a temperaturii
suprafeţei corpului, rezoluţia mare fiind un preţios avantaj în detectarea diferenţelor de
temperatură ale unor zone unde specialistul are nevoie de informaţii bogate. Se poate
spune că ThV/ThG-IR permite aşa-numitul “management al defectului”, observarea
radiaţiei infraroşii emise de un sistem tehnic în funcţionare fiind uneori singura metodă
de imagistică ce permite vizualizarea noţiunilor de “defect” şi “tendinţa de defectare”.
În domeniul construcţiilor şi instalaţiilor industriale variaţiile de temperatură oferă
informaţii extrem de bogate, acest domeniu beneficiind din plin, în ultimul deceniu, de
performanţele atinse de termoviziune/termografie.
Izolaţiile efectuate incorect, crăpăturile existente in structura, infiltraţiile, ciupercile etc.
apar foarte clar in imaginile termice obţinute cu o cameră de termografie specializată.
În ţările avansate termografia este utilizată pe scară largă în inspecţiile
monumentelor istorice.
De foarte multe ori termografia este singura metodă rapidă de investigare la faţa locului a
unei construcţii. Prin simpla scanare a faţadei unei clădiri se pot observa zonele in care
pereţii nu oferă o izolaţie corespunzătoare, implicaţiile fiind un consum de energie
nejustificat de mare pentru încalzirea încăperilor pe timp de iarnă şi încalzirea excesivă a
interiorului clădirii pe timpul verii.
În mod asemănător se pot detecta zonele în care etanşeizările nu sunt realizate în mod
corespunzător: ferestre, uşi, terase, etc. Similar, umiditatea este detectabilă foarte uşor cu
un sistem ThV/ThG-IR.
O aplicaţie deosebit de importantă este scanarea suprafeţei barajelor. Apariţia unor
crăpături în structura acestora se va putea observa foarte uşor pe o termogramă.
Termografierea ţevilor, caloriferelor şi a altor sisteme de încălzire şi climatizare
determină gradul de utilizare a acestora. Este important de menţionat că programul de
vizualizare şi prelucrare a termogramelor are posibilitatea de a introduce diferite formule,
prin acestea putând fi efectuate rapid calcule de determinare a pierderilor existente.
Prin scanarea coşurilor şi sobelor se poate verifica dacă izolaţia este
corespunzatoare si dacă nu există pericolul declanşării unor incendii. Tot pentru
prevenirea incendiilor este necesară şi scanarea instalaţiilor şi echipamentelor electrice:
calorifere electrice, frigidere, aparate de aer condiţionat, etc., aceasta aplicaţie fiind
tratată pe larg în continuare.
Rezultate extrem de utile se obţin prin scanarea instalaţiilor industriale din
petrochimie, metalurgie sau siderurgie, unde activitaţile “cu foc continuu” nu permit
oprirea procesului tehnologic şi realizarea unor operaţii de testare clasică.
Metoda pasivă. Examinarea instalaţiilor electrice

Scop: familiarizarea operatorilor cu modul de examinare a unor componente ale

instalaţiilor electrice şi evidenţierea rolului mentenanţei preventive.

Mentenanţă – totalitatea activităţilor de verificare şi întreţinere care au ca scop reducerea

probabilităţii de defectare şi asigurarea unei bune funcţionări pe toată durata de viaţa a
unui produs. Mentenanţa poate fi:
 corectivă când urmăreşte aplicarea unor corecţii la momentul oportun;
 predictivă au previzionară când vizează estimarea comportării unui produs în
viitorul imediat sau îndepărtat;
 preventivă când activităţile de verificare au ca scop evidenţierea unor
imperfecţiuni în stare incipientă pentru a se evita apariţia disfuncţiilor sau
pierderilor economice

Imaginea termică a componentelor instalaţiilor electrice conţine informaţii globale

privind, pe de o parte, funcţionarea normală şi, pe de altă parte, informaţii privind
disfuncţiile sau imperfecţiunile materialelor sau asamblărilor.
Majoritatea componentelor electrice în funcţiune sunt calde, chiar fără a avea
defecte.
Ceea ce deosebeşte un defect de o zonă normală este o supraîncălzire a
componentei cu defect faţă de cea fără defect (v. fig. 13.8). Deşi pare o banalitate,
afirmaţia aceasta are o importanţă deosebită când se examinează linii paralele încărcate
diferit. De aceea se recomandă verificarea liniilor în mod succesiv, fiecare circuit
funcţionând la o anumită încărcare. Dacă o componentă a unei linii este mai caldă decât o
componentă identică a altei linii, această simplă constatare poate conduce la o
interpretare eronată. Este deci esenţial ca operatorul să aibă cunoştinţe de specialitate nu
numai de termografie ci şi de electrotehnică.
Prin supraîncălzirea unei componente se înţelege o valoare a temperaturii θs,
stabilită prin relaţia:
θs = θt – θ0
unde: θt – este temperatura totală măsurată cu ajutorul camerei IR;
θ0 – este temperatura componentei respective, în funcţiune, fără defecte.

Temperatura de supraîncălzire, θs, este deci diferenţa dintre temperatura măsurată

a componentei defecte şi, respectiv, cea a unei componente care funcţionează normal.
Temperatura componentei fără defect, θ0 depinde de sarcină şi de temperatura mediului
ambiant.
O componentă defectă, de regulă, se supraîncălzeşte din cauza: unor contacte imperfecte,
joncţiuni greşit dimensionate sau care au suferit degradări (oxidări) în timp, suprasarcini,
deteriorări ale unor izolaţii etc.
Specialiştii practicieni au constatat că supraîncălzirile detectate prin termografiere
la elementele defecte din instalaţiile electrice se pot clasifica în trei categorii:
I θs < 50 C supraîncălzire incipientă.
Se recomandă ca elementul respectiv să fie ţinut sub observaţie şi să fie verificat cu

ocazia primei reparaţii planificate.

II 50 C ≤ θs ≤ 300 C supraîncălzire avansată.

Se recomandă intervenţia la prima ocazie când circuitul permite scoaterea acestuia
de sub sarcină.
III θs ≥ 300 C supraîncălzire gravă.
Se impune revizia imediată a elementului defect.
Observaţie
Categoriile precizate mai sus se referă la o încărcare cuprinsă între 50 şi 100 %.
Astfel, dacă o verificare se face la o încărcare de sub 50 %, la valorile de temperatură
determinate ca supraîncălzire trebuie aplicată o corecţie.

Fig. 13.8. Vizualizarea imaginii termice a unor contactoare electrice: a – elementul din
dreapta s-a supraîncălzit din cauza unui contact imperfect; b – aceleaşi trei contactoare
după remedierea defectului.
În domeniul electrotehnic/electronic/energetic utilizarea ThV/ThG-IR este
deosebit de importantă deoarece această tehnică de ultimă oră oferă informaţii preţioase
cu privire la starea sistemelor şi echipamentelor aflate sub test şi previziuni cu privire la
evoluţia lor ulterioară.
Termograma în infraroşu Fotografia în spectrul vizibil

Transformator : contact defectuos intre bornă şi bară

Releu : defect interior

 Separator : contact defectuos între borna superioară şi bară
Se ştie că orice îmbinare electrică (prin strângere mecanică, lipire, sudură) în
contact cu mediul ambiant este supusă la procese de oxidare si formare de săruri
(carbonaţi, sulfaţi), straturi ce acţionează ca o barieră în calea de curgere a curentului,
rezultatul fiind o creştere a rezistenţei sale electrice (şi, implicit, încălzirea sa). La fel se
petrec lucrurile şi cu conexiunile electrice, contactele releelor şi transformatoarelor,
conectoarele, alte elemente electromecanice, etc. Supraîncalzirea este un fenomen extrem
de periculos în industria electrotehnică şi energetică deoarece conduce la distrugerea
termică a izolaţiilor, îmbinărilor sau conexiunilor şi, după un anumit timp, la o posibilă
declanşare a unui incendiu. Avantajele principale ale măsurării temperaturii prin
evaluarea radiaţiei infraroşii emise sunt acelea că nu este necesar să se realizeze contactul
direct cu sistemul/echipamentul măsurat şi că acesta nu trebuie oprit din funcţionare. În
acest fel se pot măsura contacte electrice şi conexiuni aflate sub tensiune sau în locuri
inaccesibile.
În electronică şi microelectronică realizarea de termograme ale modulelor şi
echipamentelor conduce la o evaluare exactă a managementului termic la nivelul
acestora, putându-se depista încălziri excesive ale procesoarelor, dispozitivelor şi
circuitelor active sau pasive. După generarea hărţii termice, specialistul poate decide
asupra rezolvării problemelor legate de transferul termic prin plasarea de radiatoare,
ventilatoare sau elemente active de răcire.
În domeniul transporturilor (auto/navale/aviatice) în ultimii ani ThV/ThG-IR a
început să fie utilizată din ce în ce mai mult. Începutul a fost făcut cu inspectarea
avioanelor si elicopterelor. În prezent termografia se utilizează pentru identificarea
eventualelor fisuri ce pot apare în structura acestora, verificarea funcţionării
corespunzătoare a motoarelor, scanarea bordurilor pentru depistarea supraîncălzirii
acestora.
Până la aplicarea acestor tehnici şi la automobile nu a mai fost decat un pas.
În prezent, cu ajutorul sistemelor de termoviziune, se verifică în industria auto
funcţionarea corespunzatoare a motorului, sistemele de climatizare, de frânare, de răcire,
direcţia, starea generală a caroseriei, gradul de etanşare termică a acesteia, precum şi
echipamentul electric.
Datorită faptului că nu este necesară efectuarea contactului direct cu corpul măsurat, prin
intermediul unui sistem de termoviziune / termografie se pot obţine, în timpul rulării,
temperaturile pneurilor de automobil, osiilor si boghiurilor de tren, trenurilor de aterizare
ale avioanelor, etc. Se poate observa astfel modul în care sunt solicitate piesele în mişcare
şi se pot găsi soluţii pentru a reduce solicitarea acestora.
Avantajele termografiei
Termografia prezintă avantaje majore faţă de multe alte tehnici de diagnoză
deoarece:
• echipamentul de măsură nu emite radiaţii dăunatoare specialistului care face evaluarea
sau personalului instituţiei aflat în apropiere;
• scanarea termică nu necesită realizarea contactului direct cu sistemul, echipamentul
sau instalaţia aflate sub test;
• defectele, problemele de funcţionare şi tendinţele de defectare sunt detectate rapid,
fără oprirea din funcţionare şi fără necesitatea transportului la un laborator specializat;
• scanarea termică este o metodă de investigare non-invazivă, non-distructivă, pentru că
nu intervine şi nu influenţează în nici un fel materialul, obiectul sau procesul investigat
putând fi repetată ori de cate ori este nevoie;
Este o tehnică de măsură ultrasensibilă, putând evidenţia variaţiile de
temperatură de zecimi de grad, atât spaţial (de la un punct la altul în imagine), cît şi
temporal (regimuri tranzitorii ce au loc în intervale de timp de ordinul secundelor până
la ore şi zile).
• permite analize în timp real înainte şi după intervenţii la echipamente/instalaţii de
maximă importanţă, în vederea obţinerii de informaţii utile pentru investigarea evoluţiei
în timp a acestora;
• scanarea se poate realiza şi asupra unor obiecte aflate în mişcare sau în locuri
inaccesibile;
• permite evaluarea din punct de vedere termic a unor obiecte/ echipamente periculoase:
produse chimice, instalaţii electrice aflate sub tensiune, corpuri fierbinţi;
• se pot realiza hărţi termice ale unor suprafeţe mari.
Prin folosirea termografiei în infraroşu în mentenanţa instalaţiilor industriale,
defectele incipiente pot fi depistate şi corectate cu mult timp înainte de a se manifesta
prin avarieri ; astfel se reduc duratele de întrerupere a funcţionării utilajelor, prin
eliminarea opririlor neplanificate şi prin optimizarea planificării reparaţiilor şi a
operaţiilor de intreţinere planificate. Aceasta are ca efect imediat reducerea cheltuielilor
(economii de energie electrică, economii la reparaţiile mijloacelor fixe), reducerea
primelor de asigurare, reducerea duratei verificărilor şi inspecţiilor periodice. De
asemenea, creşte gradul de utilizare a utilajelor şi se imbunătăţesc condiţiile de
protecţie a muncii.
În final trebuie spus că sistemele ThV/ThG - IR din generaţiile noi sunt
portabile (avand masa sub 3kg, funcţie de tip), fapt care permite ca scanarea termică,
vizualizarea imaginilor şi obţinerea termogramelor să fie realizate chiar în locul de
funcţionare a echipamentului/instalaţiei.
Viteza mare de stocare a datelor, memoria internă (50 de imagini) şi posibilitatea
analizei ulterioare a imaginilor în infraroşu, recomandă utilizarea acestor sisteme şi în
munca de cercetare.
Domeniile principale de aplicabilitate ale acestei spectaculoase şi extrem de
eficiente tehnici de investigare sunt: metalurgie, siderurgie, energetică, electrotehnică,
electronică/microelectronică, industria petrolieră, industria constructoare de maşini,
industria lemnului, aeronautică, industria de apărare.