AM2012

MC.
15 AUTOEVALUARE
Cuprins
1 MC. 01 Not iuni fundamentale de teoria mult imilor 5
1.1 Exercit ii rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1.2 Exercit ii propuse cu indicat ii si raspunsuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
1.3

Intrebari de autoevaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
2 MC. 02 Siruri si serii numerice 11
2.2 Exercit ii propuse cu indicat ii si r aspunsuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
2.3

3 MC. 03 Elemente de teoria spat iilor metrice 19
3.3

4 MC. 04 Limite si continuitate 27
4.3

5 MC. 05 Derivabilitatea si diferent iabilitatea funct iilor reale 37
5.1 Derivabilitatea si diferent iabilitatea funct iilor vectoriale de variabila reala . . . . . . . . . . . . . 37
5.1.1 Exercit ii rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
5.1.2 Exercit ii propuse cu indicat ii si raspunsuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
5.1.3

Intrebari de autoevaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
5.2 Diferent iabilitatea si derivabilitatea part iala ale funct iilor reale de mai multe variabile reale . . . 42
5.2.3

5.3 Teoria diferent iabilitat ii si derivabilitat ii funct iilor vectoriale de argument vectorial . . . . . . . . 48
5.3.3

6 MC. 06 Aplicat ii: extreme; funct ii denite implicit; extreme condit ionate 57
6.3

7 MC. 07 Integrale improprii 67
7.3

3
8 MC. 08 Integrale depinzand de un parametru 75
8.3

9 MC. 09 Integrale curbilinii 83
9.3

10 MC. 10 Integrala dubla 89
10.3

11 MC. 11 Integrale de suprafat a 97
11.3

12 MC. 12 Integrala tripla 105
12.3

13 MC. 13 Elemente de teoria campurilor 111
13.3

Index de not iuni 119
Bibliograe 121
Capitolul 1
MC. 01 Not iuni fundamentale de
teoria mult imilor
1.1 Exercit ii rezolvate
Exercit iul 1.1.1. Fie A, B IR si IR. Se considera mult imile:
_
_
A = x[ x A;
A+B = x +y [ x A, y B;
A B = xy [ x A, y B.
Sa se arate ca daca A si B sunt mult imi marginite atunci A, A+B si A B sunt marginite si, n plus,
a
1
) inf(A) =
_
_
inf A, > 0
0, = 0
supA, < 0
a
2
) sup(A) =
_
_
supA, > 0
0, = 0
inf A, < 0
b) inf A+ inf B = inf(A+B) sup(A+B) = supA+ supB
c) daca A, B [0, ) atunci (inf A)(inf B) = inf(A B) sup(A B) = (supA)(supB).
Solut ie. a
1
). Consideram > 0 si e = inf A. Folosind caracterizarea marginii inferioare cu inegalitat i, avem:
x A cu x = x;
> 0, x
astfel ncat x
< +

= x
< +,
de unde deducem = inf(A).
Daca = 0 atunci A = 0 si inf(0) = 0.
In cazul < 0, folosind iarasi caracterizarea cu inegalitat i a marginii inferioare = inf A, avem:
x A, x = x;
5
6 Autoevaluare
> 0, x
astfel ncat x
<

= x
>
din care rezulta = sup(A).
Demonstrat ia pentru a
2
) este similara.
b). Fie m
A
= inf A si m
B
= inf B. Deci m
A
a, a A si m
B
b, b B adica m
A
+ m
B
a + b. Apoi
> 0, a
A astfel ncat a
< m
A
+

2
si > 0, b
B astfel ncat b
< m
B
+

2
din care deducem
a
+b
< m
A
+m
B
+. Cum > 0 a fost ales arbitrar de mic rezulta ca inf A+ inf B = inf (A+B).
La fel se demonstreaza ca supA+ supB = sup(A+B).
c). Fie = supA si = supB. Daca = 0 atunci A = 0 sau B = 0 si atunci sup(A B) =
(supA)(supB).
Daca > 0 si x este element arbitrar al mult imii A B, atunci x = a b, unde 0 a si 0 b
implica
0 x , x A B,
deci prima inegalitate ce caracterizeaza marginea superioara a mult imii A B este ndeplinita.
Fie acum > 0 cu < 2 . Atunci exista a
A si b
B astfel ncat a
>

2
si b
>

2
.
Produsul acestor numere x
= a
are proprietatea
x
> +

2
4
>
care arata ca si cea de a doua inegalitate care caracterizeaza marginea superioara a mult imii A B este
ndeplinita. Prin urmare = sup(A B), adica
sup(A B) = supA supB,
ceea ce trebuia de demonstrat.
Cealalta parte a demonstrat iei este identica.
Exercit iul 1.1.2. Fie a IR xat. Sa se arate ca pentru orice numar q 1 ntreg exista p Z astfel ncat
a
p
q
<
1
q
. Folosind acest rezultat sa se demonstreze ca orice numar real este limita unui sir de numere
rat ionale.
Solut ie. Fie q IN
, xat. Intervalele de forma

_
p
q
,
p + 1
q
_
, cu p Z determina o partit ie a mult imii
numerelor reale. Alegem atunci p astfel ncat
p
q
a <
p + 1
q
, deci
a
p
q
<
1
q
. Daca punem q = n si notam
p
q
= r
n
rezulta [a r
n
[ <
1
n
deci r
n
a.
Exercit iul 1.1.3. Fie f : X Y o aplicat ie. Atunci avem
a) f injectiva A
1
, A
2
X cu f(A
1
) f(A
2
) rezulta A
1
A
2
;
b) f surjectiva B
1
, B
2
Y cu f
1
(B
1
) f
1
(B
2
) rezulta B
1
B
2
.
Solut ie. a). . Fie A
1
, A
2
X xate si f(A
1
) f(A
2
). Atunci
x
1
A
1
=f(x
1
) f(A
1
) f(A
2
), deci x
2
A
2
cu f(x
1
) = f(x
2
)
MC. 01 Not iuni fundamentale de teoria mult imilor 7
si cum f este injectiva rezulta x
1
= x
2
, adica A
1
A
2
.
. Fie x
1
, x
2
X cu f(x
1
) = f(x
2
). Atunci f(x
1
) f(x
2
) deci x
1
x
2
, adica x
1
= x
2
. Prin
urmare f este funct ie injectiva.
b). . Fie B
1
, B
2
Y xate si f
1
(B
1
) f
1
(B
2
). Atunci
y
1
B
1
, x
1
X cu f(x
1
) = y
1
deci x
1
f
1
(B
1
) f
1
(B
2
)
si atunci y
1
= f(x
1
) B
2
adica B
1
B
2
.
. Fie y Y xat. Presupunem ca f
1
(y) = . Atunci y
1
f(X) avem f
1
(y) f
1
(y
1
) deci
y y
1
adica y = y
1
. De aici, f
1
(y) ,= , ceea ce este absurd.
Exercit iul 1.1.4. Fie aplicat ia f : X Y si mult imile arbitrare A X, B Y. Atunci
a) f
_
f
1
(B)
_
= B B f(X)
b) f(A) B = f
_
A f
1
(B)
_
.
Solut ie. a) . f(f
1
(B)) = B =B f
_
f
1
(Y )
_
= f(X).
. Fie y B xat. Deoarece B f(X), x X cu f(x) = y, deci x f
1
(B) si atunci
y = f(x) f
_
f
1
(B)
_
.
Asadar B f
_
f
1
(B)
_
si cum incluziunea reciproca este ntotdeauna adevarata, avem ca egalitatea de la
punctul a) este adevarata..
b). y f(A) By f(A) si y B y B si x A cu f(x) = y x A f
1
(B) cu
f(x) = y y f
_
A f
1
(B)
_
.
Exercit iul 1.1.5. Daca a
1
, a
2
, ..., a
n
IR au propriet at ile a
i
a
j
0 si a
i
1, atunci
n
k=1
(1 +a
k
) 1 +
n
k=1
a
k
. (1.1)
Ce devine aceasta inegalitate daca a
1
= a
2
= ... = a
n
= x, unde x [1, ) si n numar natural arbitrar?
Solut ie. Folosim metoda induct iei matematice.
Pentru n = 2 inegalitatea (1.1) este evidenta.
Presupunem ca (1.1) este adevarata pentru n si o demonstram pentru n + 1. Avem
n+1
k=1
(1 +a
k
) =
_
n
k=1
(1 +a
k
)
_
(1 +a
n+1
)
_
1 +
n
k=1
a
k
_
(1 +a
n+1
) =
= 1 +
n
k=1
a
k
+a
n+1
+
n
k=1
a
k
a
n+1
1 +
n+1
k=1
a
k
.
8 Autoevaluare
Asadar,
n+1
k=1
(1 +a
k
) 1 +
n+1
k=1
a
k
. (1.2)
Inegalitatea (1.2) demonstreaza ca (1.1) este vericata pentru n + 1.
Conform metodei induct iei matematice rezulta ca (1.1) este adevarata oricare ar numarul natural n si
oricare ar numerele a
1
, a
2
, ..., a
n
care satisfac ipotezele din enunt .
Daca a
1
= a
2
= ... = a
n
= x, unde x [1, ), inegalitatea (1.1) devine
(1 +x)
n
1 +n x
si este cunoscuta sub numele inegalitatea lui Bernoulli.
1.2 Exercit ii propuse cu indicat ii si raspunsuri
Exercit iul 1.2.1. Daca a
1
, a
2
, ..., a
n
IR
+
sunt astfel ncat a
1
a
2
... a
n
= 1, atunci
(1 +a
1
)(1 +a
2
)...(1 +a
n
) 2
n
.
Indicat ie. Plecand de la inegalitatea evidenta (1 a
i
)
2
0 obt inem (1 +a
i
)
2
4a
i
de unde, dupa extragerea
radacinii patrate n ambii membri, deducem ca inegalitatea 1 +a
i
2
a
i
are loc pentru orice i 1, 2, ..., n.
Efectuand produsul tuturor acestor inegalitat i, deducem
n
i=1
(1 +a
i
) 2
n
a
1
a
2
...a
n
din care, daca se t ine cont ca a
1
a
2
...a
n
= 1, se obt ine inegalitatea din enunt .
Exercit iul 1.2.2. Fie aplicat ia f : X X cu proprietatea f f = i
X
, unde i
X
este funct ia identitate pe
mult imea oarecare X.
Sa se arate ca f este funct ie bijectiva.
Indicat ie. Aratat i ca f este funct ie surjectiva si funct ie injectiva.
Exercit iul 1.2.3. Sa se arate ca oricare n numere reale supraunitare a
1
, a
2
, ..., a
n
satisfac inegalitatea
(1 +a
1
)(1 +a
2
)...(1 +a
n
)
1 +a
1
a
2
...a
n
2
n1
.
Indicat ie. Utilizand inegalitatea evidenta
a
n+1
1 a
1
a
2
...a
n
(a
n+1
1)
se arata prin calcul ca
(1 +a
n+1
)(1 +a
1
a
2
...a
n
)
1 +a
1
a
2
...a
n
a
n+1
2.
Raspuns. Inegalitatea ceruta rezulta prin folosirea metodei induct iei matematice dupa n.
MC. 01 Not iuni fundamentale de teoria mult imilor 9
Exercit iul 1.2.4. Sa se arate ca orice n numere reale pozitive a
1
, a
2
, ..., a
n
satisfac inegalit at ile:
1
.
1
n
n
k=1
a
k

_
1
n
n
k=1
a
2
k
;
2
. n
_
n
k=1
a
2
k

_
n
k=1
1
a
2
k
.
Indicat ie. Utilizat i inegalitatea Cauchy Buniakowski Schwarz
_
n
k=1
a
k
b
k
_
2
_
n
k=1
a
2
k
_
_
n
k=1
b
2
k
_
si aleget i apoi valori pentru b
k
.
Exercit iul 1.2.5. Sa se ae marginea superioara si marginea inferioara pentru ecare dintre submult imile
din IR:
A
1
=
_
3
k
+ 1
3
k
+ 2
_
kZ
; A
2
=
_
(1)
n
cos
n
3
_
nIN
; A
3
=
_
sin
n
n + 5
_
nIN
; A
4
=
_
n + (1)
n
n
3n + 2
_
nIN
.
Indicat ie. Se determina toate subsirurile convergente din ecare mult ime.
Raspuns.
_
_
inf A
1
=
1
2
, supA
1
= 1;
inf A
2
=
1
2
, supA
2
= 1;
inf A
3
= 0, supA
3
= sin1;
inf A
4
= 0, supA
4
=
2
3
.
1.3

Intrebari de autoevaluare
1
. Care sunt operat iile obisnuite ce pot efectuate cu doua sau mai multe mult imi? Enumerat i cateva
proprietat i ale acestor operat ii.
2
. Fie A o mult ime arbitrara. Denit i urmatoarele not iuni: relat ie de echivalent a pe mult imea A; clase
de echivalent a pe mult imea A; relat ie de ordine pe mult imea A.
Cand o mult ime este total ordonata?
3
. Cand spunem ca o submult ime A din IR este o mult ime marginita?

Cum se caracterizeaza cu ajutorul inegalitat ilor not iunile inf A si supA, unde A IR?
4
. Enumerat i operat iile algebrice denite pe IR care pot extinse pe mult imea IR = IR , +.
Care sunt operat iile ce nu pot extinse pe IR (cazurile de nedeterminare)?
5
. Care este axioma lui Arhimede referitoare la mult imea numerelor reale?
10 Autoevaluare
Capitolul 2
MC. 02 Siruri si serii numerice
Exercit iul 2.1.1. (Numarul e) Sa se arate ca sirurile de numere reale (a
n
)
n1
si (b
n
)
n1
, unde
a
n
=
_
1 +
1
n
_
n
, b
n
=
_
1 +
1
n
_
n+1
, n IN
,
sunt strict monotone. Primul sir este strict crescator si majorat, iar al doilea este strict descrescator si minorat,
deci ambele sunt convergente.
Limitele acestor siruri sunt egale cu numarul e apart inand intervalului (2, 3) si o valoare aproximativa a
acestuia este e 2, 718281828459.
Solut ie. T inand cont de inegalitatea lui Bernoulli
1
(1 +x)
n
> 1 +nx, x (1, +) 0, n IN
, n 2,
rezulta
a
n+1
a
n
=
_
n
2
+ 2n
(n + 1)
2
_
n+1
n + 1
n
=
_
1
1
(n + 1)
2
_
n+1
n + 1
n
>
_
1
n + 1
(n + 1)
2
_
n + 1
n
= 1.
Prin urmare a
n+1
> a
n
, ceea ce arata ca (a
n
)
n1
este sir strict crescator.
Folosind din nou inegalitatea lui Bernoulli deducem b
n
> b
n+1
, deci sirul (b
n
) este strict descrescator.
Pentru orice n IN
avem
0 < b
n
a
n
=
_
1 +
1
n
_
n
1
n
<
b
n
n
<
b
1
n
.
Trecand la limita n aceste inegalitat i deducem ca sirurile (a
n
) si (b
n
) au limitele egale.
Convenim ca limita comuna a acestor siruri sa e notata cu e. Au loc estimarile:
2 = a
1
< e < b
5
=
_
1 +
1
5
_
6
=
46656
15625
= 2, 985984 < 3;
_
1 +
1
n
_
n
< e <
_
1 +
1
n
_
n+1
.
Daca n ultima estimare logaritmam, obt inem inegalitat ile
1
n + 1
< ln(n + 1) lnn <
1
n
, n IN
, (2.1)
1
Bernoulli, Jean (1667 1748), matematician elvet ian
11
12 Autoevaluare
care sunt utilizate n studiul convergent ei sirului (a
n
)
n1
, cu termenul general
a
n
= 1 +
1
2
+ +
1
n
lnn, n IN
,
a carui limita este constanta lui Euler C.
O valoare aproximativa cu sase zecimale exacte a constantei lui Euler este C 0, 577216.
Exercit iul 2.1.2. Sa se arate ca seria
n=1
n
a
n
, [a[ > 1 este convergenta, sa se calculeze suma ei si apoi sa se
deduca suma seriei
n=1
2n 1
2
n
.
Solut ie. Termenul general al primei serii este a
n
=
n
a
n
. Criteriul radicalului n formularea cu limita aplicat
seriei valorilor absolute
n=1
n
[a[
n
ne da
lim
n
a
n
= lim
n
n
_
n
[a[
n
= lim
n
n
[a[
=
1
[a[
< 1,
deci seria este absolut convergenta.
Fie acum funct ia f(x) =
x
a
+
_
x
a
_
2
+ ... +
_
x
a
_
n
. Se observa ca f
(1) = s
n
, unde s
n
este suma part iala a
seriei. Dar f(x) este suma unei progresii geometrice cu n termeni, cu primul termen
x
a
si rat ia
x
a
, a carei suma
este
f(x) =
x
a
1
_
x
a
_
n
1
x
a
=
x
a x
_
1
_
x
a
_
n
_
si atunci
f
(x) =
a
(x a)
2
_
1
_
x
a
_
n
_
+
x
x a
n
_
x
a
_
n1
1
a
de unde, luand x = 1, deducem
f
(1) =
a
(a 1)
2
_
1
1
a
n
_
+
1
1 a
n
a
n
= s
n

a
(a 1)
2
care este suma primei serii, deci
n=1
n
a
n
=
a
(a 1)
2
.
Pentru determinarea sumei celeilalte serii observam ca se poate scrie ca diferent a de doua serii
n=1
2n 1
2
n
= 2
n=1
n
2
n

n=1
1
2
n
= 4 1 = 3,
cu ment iunea ca prima serie este de doua ori seria init iala n care a = 2, iar ultima este o serie geometrica cu
rat ia
1
2
si primul termen de asemenea egal cu
1
2
.
MC. 02 Siruri si serii numerice 13
Exercit iul 2.1.3. Sa se studieze convergent a urmatoarelor serii numerice cu termeni pozitivi:
a)
n=1
_
1
n
sin
1
n
_
; b)
n=1
_
an +b
cn +d
_
n
, a, c > 0; c)
n=1
a
ln n
, a > 0;
d)
n=1
(n + 1)
a(a + 1)(a + 2)...(a +n)
b(b + 1)(b + 2)...(b +n)

n
, a, b, > 0.
Solut ie. a) Studiind funct ia
f : [0, ) IR, f(x) = sinx x +
x
3
6
constatam ca este strict crescatoare si
f
_
1
n
_
f(0), de unde deducem
1
n
sin
1
n
<
6
n
3
. Seria
n=1
1
n
3
este convergenta (serie armonica generalizata cu
= 3) si atunci aplicand primul criteriu de comparat ie rezulta ca seria
n=1
_
1
n
sin
1
n
_
este convergenta.
b) Se aplica criteriul radacinii n formularea cu limita. Pentru a < c seria este convergenta, pentru a > c seria
este divergenta, iar pentru a = c termenul general al seriei nu tinde la zero, prin urmare seria este divergenta.
c) Se aplica criteriul logaritmic, ajunganduse la limita
lim
n
lna
ln n
lnn
= ln
1
a
.
Pentru a <
1
e
seria este convergenta, pentru a >
1
e
seria este divergenta, iar daca a =
1
e
atunci seria data
devine
n=1
1
n
care se stie ca este divergenta ind seria armonica.
d) Raportul termenilor a
n+1
si a
n
ai seriei are limita . Seria este convergenta pentru 0 < < 1, divergenta
pentru > 1, iar pentru = 1 folosind criteriul lui Raabe obt inem
lim
n
n
_
a
n
a
n+1
1
_
= b a 1
din care deducem ca seria corespunzatoare este convergenta pentru b > a + 2 si divergenta pentru b < a + 2.
Daca b = a + 2 seria devine a(a + 1)
n=1
n + 1
(a +n + 1)(a +n + 2)
, comparabila cu seria armonica
n=1
1
n
, care
este o serie divergenta.

In concluzie, pentru = 1 si b = a + 2 seria din enunt este divergenta.
Exercit iul 2.1.4. Sa se studieze natura seriilor
a).
n=1
_
n + 3
2n + 1
_
nln n
; b).
n=1
4
3n
(n!)
3
(3n)!
;
c).
n=1
(n + 1)
n1
n
n+1
; d).
n=1
_
_
(n + 1)(n +a) n
_
n
, a > 1.
Solut ie. a). Aplicam criteriul radicalului. Se observa ca
n
a
n
=
_
n + 3
2n + 1
_
ln n
, iar lim
n
n
a
n
= 0 < 1, deci seria
este convergenta.
14 Autoevaluare
b). Termenul general al seriei este a
n
=
4
3n
(n!)
3
(3n)!
, raportul a doi termeni consecutivi da
a
n+1
a
n
=
64
3

(n + 1)
2
(3n + 1)(3n + 2)
.
Trecand la limita n ultima egalitate, obt inem
lim
n
a
n+1
a
n
=
64
3
lim
n
(n + 1)
2
(3n + 1)(3n + 2)
=
64
27
.
Deoarece aceasta limita este supraunitar a, conform criteriului raportului sau criteriul lui DAlembert
rezulta ca seria este divergenta.
c). Folosim criteriul de comparat ie de prima spet a. Termenul general al seriei se scrie n forma
a
n
=
_
1 +
1
n
_
n
1
n(n + 1)
.
Insa,
_
1 +
1
n
_
n
< e, iar
1
n(n + 1)
<
1
n
2
deci a
n
<
e
n
2
.
Cum seria
n=1
1
n
2
este convergenta indca este seria lui Riemann pentru = 2, din criteriul de comparat ie
de spet a ntai rezulta ca seria este convergenta.
d). Aplicam criteriul radicalului. Gasim
lim
n
n
a
n
= lim
n
_
_
(n + 1)(n +a) n
_
= lim
n
(n + 1)(n +a) n
2
_
(n + 1)(n +a) +n
=
a + 1
2
,
de unde deducem:
1 < a < 1 = seria este convergenta;
a 1 = seria este divergenta.
Exercit iul 2.1.5. Discutat i n raport cu parametrul real natura seriei numerice cu termeni pozitivi
n=1
a
n
,
unde
a
n
= (2n + 1)
_
( + 1)...( n + 1)
( + 1)( + 2)...( +n + 1)
_
2
.
Solut ie. Avem:
a
n+1
= (2n + 3)
_
( + 1)...( n + 1)( n)
( + 1)( + 2)...( +n + 1)( +n + 2)
_
2
; D
n
=
a
n+1
a
n
=
2n + 3
2n + 1

_
n
+n + 2
_
2
.
Din ultima egalitate rezulta lim
n
D
n
= 1, adica dubiu.

In aceasta situat ie aplicam criteriul lui Raabe. Ca
atare, determinam expresia
R
n
= n
_
1
D
n
1
_
= n
_
a
n
a
n+1
1
_
=
(8 + 6)n
3
+ 2(8 + 6)n
2
2(
2
2 2)
(2n + 3)( n)
2
si apoi limita sa la innit. Gasim
lim
n
R
n
= lim
n
(8 + 6)n
3
+ 2(8 + 6)n
2
2(
2
2 2)
(2n + 3)( n)
2
= 4 + 3,
de unde ncepe discut ia:
4 + 3 > 1 = >
1
2
= seria este convergenta;
4 + 3 < 1 = <
1
2
= seria este divergenta;
=
1
2
= seria devine
n=1
2
2n + 1
, care este divergenta indca este comparabila cu seria armonica.
Exercit iul 2.2.1. Utilizand criteriul general de convergent a al lui Cauchy sa se arate ca urm atoarele siruri
(a
n
)
n1
sunt convergente:
a). a
n
=
sina
1 2
+
sin2a
2 3
+... +
sinna
n(n + 1)
; b). a
n
=
1
3
+
1
15
+... +
1
4n
2
1
.
Indicat ie.

In diferent a a
n+p
a
n
se descompun n fract ii simple fract iile
1
k(k + 1)
si
1
4k
2
1
.
Raspuns. Ambele siruri sunt convergente.
Exercit iul 2.2.2. Sa se studieze natura seriei cu termeni oarecare
n=1
(1)
n1
(a 5)
n
n 3
n
n funct ie de parametrul a IR.
Indicat ie. Se studiaza seria valorilor absolute.
Raspuns. Pentru a (2, 8) seria este absolut convergenta. Pentru a (, 2] (8, +) seria este divergenta,
iar pentru a = 8 seria este simplu convergenta.
Exercit iul 2.2.3. Sa se studieze convergent a urmatoarelor serii cu termeni oarecare:
a).
n=1
a
n
cos nx
n!
, a, x IR; b).
n=1
sinn sinn
2
n
.
Indicat ie. a). Se utilizeaza criteriul de comparat ie de spet a ntai, seria majoranta ind
n=1
[a[
n
n!
a carei
convergent a se studiaza folosind criteriul raportului. b). Se aplica criteriul lui Dirichlet.
Raspuns. a). Seria este absolut convergenta. b). Seria este convergenta.
16 Autoevaluare
Exercit iul 2.2.4. Sa se studieze convergent a urmatoarelor serii cu termeni oarecare:
a)
n=1
(1)
n
n
(2n + 1)
2
; b)
n=2
(1)
n+1
n
n
2
1
; c)
n=1
(1)
n+1
2
n
sin
2n
x
n + 1
, x
_

2
,

2
_
.
Indicat ie. Pentru studiul naturii primelor doua serii se aplica criteriul lui Leibniz de convergent a a unei serii
alternante. Celei de a treia serie, i se studiaza absoluta convergent a.
Raspuns. Primele doua serii sunt convergente, dar nu si absolut convergente. A treia serie este:
absolut convergenta pentru x
_

4
,

4
_
;
semiconvergenta pentru x
_

4
,

4
_
;
divergenta pentru restul valorilor lui x, deoarece termenul general nu tinde la zero.
Exercit iul 2.2.5. Sa se studieze convergent a seriilor cu termeni pozitivi:
(a)
n=1
2
n
n!
(n + 1)(n + 2)...(n +n)
; (b)
n=1
1 4 ... (3n 2)
3 6 ... (3n)

1
n + 3
;
(c)
n=3
_
1
lnlnn
_
ln n
; (d)
n=2
1
9
n
_
n
2
+ 1
n
2
1
_
n
3
.
Indicat ie. Se aplica:
pentru punctul (a), criteriul raportului;
pentru punctul (b), criteriul lui Raabe;
pentru punctul (c), criteriul logaritmic;
pentru punctul (d), criteriul radicalului.
Raspuns. Toate seriile sunt convergente.
2.3

1
. Enumerat i proprietat ile sirurilor numerice convergente.

2
. Denit i not iunea de sir numeric fundamental si enunt at i criteriul general de convergent a (Cauchy)
al unui sir numeric.
3
. Justicat i convergent a (divergent a) atat pentru seria geometrica cat si pentru seria armonica gen-
eralizata (seria lui Riemann).
4
. Absoluta convergent a a unei serii numerice implica convergent a sa?

Daca raspunsul la ntrebare este da, demonstrat i armat ia.
5
. Cum se numeste o serie numerica convergenta care nu este absolut convergenta? Ce se poate spune despre
seria numerica alternanta
n=1
(1)
n1
1
n
.?
18 Autoevaluare
Capitolul 3
MC. 03 Elemente de teoria spat iilor
metrice
Exercit iul 3.1.1. Sa se arate ca aplicat iile
d : IR IR IR, d(x, y) = [x y[, x, y IR (3.1)
d
1
: IR IR IR, d
1
(x, y) =
[x y[
1 +[x y[
, x, y IR, (3.2)
sunt metrici echivalente pe IR si ca nu exista a, b IR, cu 0 < a b, astfel nc at sa aiba loc inegalitat ile
a d(x, y) d
1
(x, y) b d(x, y). (3.3)
Solut ie. Prima aplicat ie este metrica Euclidiana din IR. Folosind proprietat ile funct iei modul se arata simplu
ca d
1
este o metrica pe IR, diferita de metrica d.
Prin urmare, perechile (IR, d) si (IR, d
1
) sunt spat ii metrice diferite.
Reamintim denit ia a doua metrici echivalente pe o acceasi mult ime nevida X.
Denit ia 3.1.1. Metricele d si d
1
pe mult imea nevida X se numesc echivalente si se scrie d d
1
daca,
oricare ar punctul x
0
X, avem
> 0 () > 0 astfel ncat B
d
(x
0
, ()) B
d1
(x
0
, ); (3.4)
> 0 () > 0 astfel ncat B
d1
(x
0
, ()) B
d
(x
0
, ). (3.5)
In Denit ia 3.1.1 B
d
(x
0
, ) reprezinta bila deschisa cu centrul n punctul x
0
si raza > 0, mai precis
B
d
(x
0
, ) = x X[ d(x, x
0
) < .
Fie x
0
X, punct xat arbitrar din IR. Evident, d
1
(x, x
0
) d(x, x
0
) oricare ar x IR, astfel ca pentru a
avea incluziunea B
d
(x
0
, ()) B
d1
(x
0
, ) din Denit ia 3.1.1 putem lua () = .
19
20 Autoevaluare
Pe de alta parte, din (3.2) se observa c a d
1
(x, x
0
) < 1 oricare ar x si x
0
din IR, ceea ce conduce la armat ia
ca daca 1 si x
0
IR, atunci bila deschisa cu centrul n x
0
de raza din spat iul metric (IR, d
1
) este ntreg
spat iul, adic a B
d1
(x
0
, ) = IR. Daca nsa 0 < < 1, atunci
x B
d1
(x
0
, ) =
[x x
0
[
1 +[x x
0
[
< =[x x
0
[ <

1
=x B
d
_
x
0
,

1
_
,
ceea ce nseamna ca B
d1
(x
0
, ) B
d
_
x
0
,

1
_
.
Pentru a avea satisfacuta si cea de a doua incluziune din Denit ia 3.1.1 luam () astfel ncat
()
1 ()
=
din care rezulta () =

1 +
.
Prin urmare cele doua metrici sunt echivalente.
Desi metricele d si d
1
sunt echivalente, prima parte a inegalitat ii (3.3) nu poate avea loc caci d
1
(x, x
0
) < 1,
x, x
0
IR conduce la inegalitat ile d(x, x
0
)
1
a
d
1
(x, x
0
) <
1
a
, din care rezulta d(x, x
0
) <
1
a
, x, x
0
IR,
care evident este falsa.
Exercit iul 3.1.2. Fie sirul de numere reale (x
n
)
nIN
al carui termen general este dat de relat ia de recurent a
x
n
=

3
3
cos x
n1
, unde x
0
IR este arbitrar xat.
Sa se calculeze lim
n
x
n
.
Solut ie. Presupunem ca exista limita u a sirului (x
n
)
nIN
. Trecand la limita n relat ia de recurent a si t inand
cont de continuitatea funct iei cosinus (limita cosinusului este egala cu cosinusul limitei) observam ca u trebuie
sa e o radacina a ecuat iei u =

3
3
cos u, adica u este un punct x al aplicat iei (funct iei)
f : IR IR, f(x) =

3
3
cos x.
(3.6)
Observat ia de mai sus ne sugereaza sa consideram spat iul metric Euclidian IR cu metrica d(x, y) = [xy[
si funct ia (3.6) pentru care calculam distant a ntre doua valori ale sale. Avem
d(f(x), f(y)) = [f(x) f(y)[ =

3
3
[ cos x cos y[.
Transformand diferent a de cosinusuri n produs, obt inem
d(f(x), f(y)) = [f(x) f(y)[ =

3
2 sin
x +y
2
sin
x y
2
.
Dar:

sin
x +y
2
1;
sin
x y
2

x y
2
.
Cu ajutorul acestor majorari
d(f(x), f(y))

3
3
d(x, y), x, y IR,
care arata ca f este o contract ie pe spat iul metric (IR, d).
Metrica d(x, y) = [x y[ provine din norma Euclidiana pe IR care este funct ia modul [.[, iar perechea
(IR, [.[) este spat iu Banach. Conform principiului contract iei (teorema de punct x a lui Banach)
exista un punct unic u =

6
astfel ncat f(u) = u.
Sirul de numere reale (x
n
)
nIN
este chiar sirul aproximat iilor succesive corespunzator funct iei f si punctului
init ial x
0
.
Asadar, lim
n
x
n
=

6
.
MC. 03 Elemente de teoria spat iilor metrice 21
Exercit iul 3.1.3. Se considera sirul de vectori (x
n
)
n1
din spat iul metric (IR
3
, d), unde d(x, y) = |xy| este
metrica Euclidiana pe IR
n
si
x
n
=
__
1 +

n
_
n
,
n
(n!)
2
(2n)!8
n
, n(a
1
n
1)
_
,
Sa se determine parametrul real astfel ncat limita sirului sa e la distant a minima n (IR
3
, d) fat a de
punctul a() =
_
1,
1
32
e
, lna
_
.
Solut ie. Se foloseste proprietatea limita unui sir de vectori dintrun spat iu vectorial nit dimensional, care
este si spat iu metric, este egala cu vectorul care are coordonatele limitele sirurilor coordonate.
Pentru limita primului sir de coordonate se foloseste numarul e si avem lim
n
_
1 +

n
_
n
= e
.
Al doilea sir de coordonate are termenul general de forma
x
n2
=
n
a
n
.
Limita acestui sir se determina folosind proprietatea:
daca exista lim
n
a
n+1
a
n
= x
20
IR, atunci avem lim
n
n
a
n
= x
20
.
Pentru limita celui de al treilea sir de coordonate se foloseste limita fundamentala
lim
x0
a
x
1
x
= lna,
unde a este un numar real pozitiv dat. Aplicand denit ia cu siruri a limitei unei funct ii ntrun punct
si luand ca sir convergent la zero sirul cu termenul general x
n
=
1
n
, gasim ca limita celui de al treilea sir de
coordonate este lna.
Prin urmare
lim
n
x
n
=
_
e
,
1
32
, lna
_
= x
0
.
Distant a Euclidiana ntre punctele a si x
0
d(a, x
0
) =
[e
1[
32e
_
(32e
)
2
+ 1
este minima daca = 0. Prin urmare limita sirului de vectori x
n
este a(0).
Exercit iul 3.1.4. Sirul de funct ii reale de o variabila reala
(f
n
)
n1
, f
n
: [0, 1] IR, f
n
(x) =
x
2
+nx +n
2
x
2
+n
2
este uniform convergent la funct ia
f : [0, 1] IR, f(x) = 1, x [0, 1],
iar sirul de funct ii
(f
n
)
n1
, f
n
: IR IR, f
n
(x) =
x
2
+nx +n
2
x
2
+n
2
nu este uniform convergent la funct ia limita
f : IR IR, f(x) = 1, x IR. (3.7)
22 Autoevaluare
Solut ie. Convergent a uniforma a unui sir de funct ii este convergent a n metrica lui Cebasev
(f
n
, f) = sup
x[0,1]
d(f
n
(x), f(x)) = sup
x[0,1]
[f
n
(x) f(x)[.
Insa,
[f
n
(x) f(x)[ =
x
2
+nx +n
2
x
2
+n
2
1
=
nx
x
2
+n
2
= (x), x [0, 1].
Prin urmare trebuie determinata marginea superioara a funct iei
: [0, 1] IR, (x) =
nx
x
2
+n
2
.
Pentru a aa marginea superioara a funct iei calculam
(x) =
n
3
nx
2
(x
2
+n
2
)
2
, x [0, 1],
de unde deducem posibilitatea ca valorile extreme ale funct iei sa se atinga n x = n. Daca n > 1, punctele
x = n nu apart in compactului [0, 1] si deci valoarea maxima se va atinge n extremitat ile segmentului [0, 1].
Cum f(0) = 0 si f(1) =
n
1 +n
2
(f
n
, f) =
n
1 +n
2
.
Deoarece lim
n
(f
n
, f) = 0, rezulta ca primul sir de funct ii din enunt ul exercit iului este uniform convergent,
iar limita sa, dupa cum se vede, este funct ia din enunt .
In cazul celui de al doilea sir de funct ii, deoarece lim

n
f
n
(x) = 1 x IR, limita punctuala este funct ia
reala de variabila reala (3.7).
Mai trebuie aratat ca sirul numeric cu termenul general (f
n
, f) nu este convergent la zero.
Pentru aceasta observam ca funct ia x [f
n
(x) f(x)[ =
nx
x
2
+n
2
are valorile extreme
1
2
si
1
2
, acestea
ind valorile funct iei n x = n si respectiv x = n.
Trebuie aratat ca sirul cu termenul general (f
n
, f) nu converge la zero.

Intradevar,
(f
n
, f) = sup
xIR
d(f
n
(x), f(x)) = max
xIR
[f
n
(x) f(x)[ = max
xIR
nx
x
2
+n
2
=
1
2
, 0,
deci convergent a punctuala f
n
p
IR
f nu este uniforma.
Exercit iul 3.1.5. Sa se arate ca aplicat ia
| | : C([1, e]) IR
+
, |f| =
_
e
1
f
2
(x) lnxdx, f C([1, e]) (3.8)
este o norm a pe spat iul vectorial real C([1, e]) al funct iilor reale continue pe compactul [1, e] si sa se calculeze
norma funct iei f(x) =

x, x [1, e].
Solut ie. Pentru ca rat ionamentul de mai jos sa poata urmarit reamintim denit ia unei norme pe un spat iu
vectorial real.
Denit ia 3.1.2. Aplicat ia | | : V IR se numeste norma pe spat iul liniar real V daca satisface urmatoarele
proprietat i:
(N
1
) |x| = 0 = x = 0;
(N
2
) |x| = [[|x|, IR si x V ;
(N
3
) |x +y| |x| +|y|, x, y V.
Din f C([1, e]) si continuitatea funct iei logaritmice rezulta ca funct ia x f
2
(x) lnx este continua pe
compactul [1, e] si deci integrabila.
Deoarece funct ia x lnx este nenegativa pe intervalul [1, e], considerand funct ia f C([1, e]) cu propri-
etatea |f| = 0 deducem f = 0, ceea ce arata ca axioma (N
1
) este satisfacuta.
Daca IR si f C([1, e]) sunt elemente arbitrare, atunci
|f| =
_
e
1
2
f
2
(x) lnxdx = [[
_
e
1
f
2
(x) lnxdx = [[|f|,
de unde rezulta ca axioma (N
2
) este de asemenea vericata.
Pentru a arata ca si axioma (N
3
) este satisfacuta calculam patratul normei sumei a doua funct ii continue
arbitrare f si g denite pe compactul [1, e]. Avem
|f +g|
2
=
_
e
1
(f(x) +g(x))
2
lnxdx =
_
e
1
_
f
2
(x) + 2f(x)g(x) +g
2
(x)
_
lnxdx =
= |f|
2
+ 2
_
e
1
f(x)g(x) lnxdx +|g|
2
.
(3.9)
Incercam sa gasim o majorare pentru termenul

_
e
1
f(x)g(x) lnxdx din (3.9). Presupunand f ,= 0, consideram
funct ia polinomiala
: IR IR, (t) =
_
e
1
(tf(x) g(x))
2
lnxdx, f, g C([1, e]), f ,= 0, (3.10)
ale carei valori se pot scrie
(t) = |f|
2
t
2
2
_
_
e
1
f(x)g(x) lnxdx
_
t +|g|
2
, (3.11)
din care se vede ca
(t) 0, t IR. (3.12)
Din (3.10), (3.11) si (3.12) rezulta ca funct ia polinomiala este un trinom de gradul al doilea nenegativ. Folosind
aceasta remarca deducem ca inegalitatea (3.12) are loc daca si numai daca discriminantul trinomului este
nepozitiv, adica
_
_
e
1
f(x)g(x) lnxdx
_
2
|f|
2
|g|
2
0. (3.13)
Daca n (3.13) trecem n membrul doi termenul |f|
2
|g|
2
si extragem radicalul, obt inem
_
e
1
f(x)g(x) lnxdx
|f| |g|. (3.14)

Adaugand faptul ca un numar real este mai mic cel mult egal cu modulul sau, din (3.14) deducem
_
e
1
f(x)g(x) lnxdx |f| |g|. (3.15)
Revenind la (3.9) si t inand cont de (3.15) obt inem
|f +g|
2
_
|f| +|g|
_
2
.
(3.16)
Rezultatul extragerii radacinii patrate din ambii membri ai inegalitat ii (3.16) arata ca axioma (N
3
) este si
ea satisfacuta.
Prin urmare, aplicat ia (3.8) este o norma pe spat iul liniar real C([1, e]).
Sa determinam norma (lungimea) vectorului f C([1, e]) specicat n enunt , adica a funct iei f(x) =

x.
Vom calcula patratul acestei norme. Integrand prin part i, avem
|f|
2
=
_
e
1
x lnxdx =
x
2
2
lnx
e
1
_
e
1
x
2
dx =
1 +e
2
4
,
de unde |f| =
1
2
_
1 +e
2
.
24 Autoevaluare
Exercit iul 3.2.1. Determinat i punctele xe ale aplicat iilor:
a) f : IR IR, f(x) = x
5
;
b) f : C C, f(x) = z
5
.
Indicat ie. Amintim denit ia punctului x al unei aplicat ii denita pe un spat iu metric cu valori n acelasi
spat iu metric.
Denit ia 3.2.1. Elementul x al unui spat iu metric (X, d) se numeste punct x al aplicat iei f : X X daca
f(x) = x.
Se rezolva ecuat iile f(x) = x, n mult imea numerelor reale si f(z) = z, n mult imea numerelor complexe C.
Raspuns.
a) x
1
= 1, x
2
= 0, x
3
= 1;
b) z
1
= 1, z
2
= 0, z
3
= 1, z
4
= i, z
5
= i, (i =

1).
Exercit iul 3.2.2. Daca C este mult imea numerelor complexe z = x +iy, unde x, y IR, atunci s a se arate ca
perechea (C, d), unde
d : C C IR
+
, d(z
1
, z
2
) = [z
1
z
2
[, z
1
= x
1
+iy
1
, z
2
= x
2
+iy
2
, (3.17)
este spat iu metric complet.
Indicat ie. Numarul complex x iy, notat cu z, se numeste conjugatul complex al numarului complex
z = x +iy. Modulul numarului complex z, notat prin [z[, se stie ca este [z[ =

z z. Evident,
[z
1
z
2
[ =
_
(x
1
x
2
)
2
+ (y
1
y
2
)
2
. (3.18)
Folosind (3.17) si (3.18) demonstrat i ca aplicat ia d din (3.17) este o metrica pe C, deci (C, d) este spat iu metric.
Amintim denit ia spat iului metric complet.
Denit ia 3.2.2. Perechea (X, d) se numeste spat iu metric complet daca (X, d) este spat iu metric si orice
sir de puncte fundamental din X este convergent.
A da un sir de puncte n (C, d) este echivalent cu a da doua siruri numerice si anume sirul part ilor reale
si sirul part ilor imaginare. Apoi se t ine cont ca un sir de numere reale este convergent daca si numai daca
este fundamental.
Exercit iul 3.2.3. Sa se arate ca perechea (IR, d), unde d(x, y) = [arctg x arctg y[ este un spat iu metric, dar
nu este spat iu metric complet.
Indicat ie. Faptul ca aplicat ia d este metrica se arata demonstrand ca sunt satisfacute axiomele (M
1
), (M
2
),
(M
3
) din denit ia unei distant e.
Aratat i apoi ca sirul cu termenul general x
n
= n este fundamental, dar nu este convergent n metrica d.
Exercit iul 3.2.4.

In spat iul metric (IR
3
, d), unde d este metrica Euclidiana pe IR
3
, sa se calculeze limitele
urmatoarelor siruri:
(x
n
)
n1
, x
n
=
_
n
2n + 1
,
n
2
n
2
+ 1
, n sin
1
n
_
;
(y
n
)
n1
, y
n
=
__
n
2
nk + 1
n
2
+ 1
_
n
2
+n+1
n+1
,
n
n, n sin
1
n
_
, k IN
.
Indicat ie. Limita unui sir de puncte (vectori) din IR
3
este vectorul din IR
3
cu coordonatele limitele sirurilor
coordonate ale sirului dat.
Raspuns. lim
n
x
n
=
_
1
2
, 1, 1
_
, lim
n
y
n
= (e
k
, 1, 1).
Exercit iul 3.2.5. Sa se arate ca funct ia g : IR
3
IR
3
IR denita prin
g(x, y) = 3x
1
y
1
+ 2x
2
y
2
+ 2x
3
y
3
+x
1
y
2
+x
2
y
1
x
2
y
3
x
3
y
2
,
unde x = (x
1
, x
2
, x
3
) si y = (y
1
, y
2
, y
3
) sunt vectori arbitrari din IR
3
, este un tensor metric sau produs
scalar pe spat iul vectorial real IR
3
si apoi sa se calculeze:
produsele scalare g(x
0
, y
0
), g(x
0
, x
0
) si g(y
0
, y
0
);
normele vectorilor x
0
= (1, 1, 1) si y
0
= (2, 1, 5);
distant a dintre vectorii x
0
si y
0
;
unghiul dintre vectorii x
0
si y
0
.
Indicat ie. Pentru rezolvarea primei part i a exercit iului reamintim
Observat ia 3.2.1. Un produs scalar pe spat iul vectorial real H este o forma biliniara simetrica pe H cu
proprietatea c a forma patratica asociata este pozitiv denita.
Raspuns. g(x
0
, y
0
) = 11, g(x
0
, x
0
) = 7|x
0
|
2
, g(y
0
, y
0
) = 70 = |y
0
|
2
, d(x
0
, y
0
) = 55, cos =
11
7
10
.
3.3

1
. Enunt at i si demonstrat i teorema de punct x a lui Banach.

2
. Demonstrat i ca daca (H, g) este un spat iu Euclidian real atunci pentru orice vectori din H
x, y, x
1
, x
2
, ..., x
m
, y
1
, y
2
, ..., y
n
26 Autoevaluare
si orice scalari reali
, ,
1
,
2
, ...,
m
,
1
,
2
, ...,
n
au loc egalitat ile:
g(x, y
1
+y
2
) = g(x, y
1
) +g(x, y
2
),
g(x, y) = g(x, y),
g(x, 0) = 0;
g
_
m
i=1
i
x
i
,
n
j=1
j
y
j
_
=
m
i=1
n
j=1
j
g(x
i
, y
j
).
3
. Demonstrat i ca ntrun spat iu Euclidian real (H, ) are loc

[x y[

x x
y y, x, y H, (3.19)
numita inegalitatea lui CauchyBuniakowskiSchwarz.
Cand are loc egalitate n (3.19)?
Raspuns. Egalitatea are loc daca si numai daca vectorii x si y sunt liniar dependent i sau coliniari.
4
. Cum se scrie matematic ca doi vectori sunt liniar coliniari?

Vericat i ca armat ia referitoare la egalitatea n (3.19) este adevarata.
5
. Daca A este o mult ime dintrun spat iu metric (X, d), dat i denit iile not iunilor: acoperire pentru A; acoperire
nita a lui A; acoperire nita deschisa a lui A; ret ea nita a lui A. De asemeni, precizat i not iunile: mult ime
compacta prin acoperire; mult ime secvent ial compacta; spat iu metric compact prin siruri.
6
. Demonstrat i echivalent a convergent ei unui sir de vectori din spat iul Euclidian real IR
n
cu convergent a
sirurilor coordonate.
Capitolul 4
MC. 04 Limite si continuitate
Exercit iul 4.1.1. Folosind denit ia limitei unei funct ii ntrun punct, sa se demonstreze ca :
a) lim
(x,y)(1,2)
(x
2
+xy) = 3; b) lim
(x,y)(3,+)
xy 1
y + 1
= 3; c) lim
(x,y)(0,0)
x
2
+y
2
[x[ +[y[
= 0.
Solut ie. a) Consideram metrica pe IR
2
d
1
(x, x
0
) = max[x x
0
[, [y y
0
[, x = (x, y), x
0
= (x
0
, y
0
).
Atunci, inegalitatea d
1
(x, x
0
) < este echivalenta cu [x x
0
[ < si [y y
0
[ < .
Trebuie sa aratam ca pentru orice > 0 putem determina = () > 0, astfel ncat de ndata ce
[x 1[ < , [y 2[ < ,
sa rezulte
[f(x, y) 3[ < ,
unde funct ia f este
f : IR
2
IR, f(x, y) = x
2
+xy, x, y IR.
Evaluam diferent a [f(x, y) 3[ astfel ncat sa punem n evident a [x 1[ si [y 2[. Avem
f(x, y) 3 = x
2
+xy 3 = (x 1)
2
+ (x 1) (y 2) + 4(x 1) + (y 2),
de unde obt inem
[f(x, y) 3[ < 2
2
+ 5 .
Inegalitatea [f(x, y) 3[ < va vericata daca
2
2
+ 5 = .
T inand cont ca > 0, gasim
() =
5 +
25 + 8
4
.
27
28 Autoevaluare
Prin urmare,
> 0 () = () =
5 +
25 + 8
4
cu proprietatea
x IR, y IR cu [x 1[ < , [y 2[ < = [f(x, y) 3[ < ,
si deci, n baza primei teoreme de caracterizare a limitei unei funct ii, rezulta
lim
(x,y)(1,2)
f(x, y) = = 3.
b) Fiind dat > 0 oarecare, trebuie sa determinam () > 0 astfel ncat de ndata ce
[x 3[ < (), y >
1
()
sa e satisfacuta inegalitatea
xy 1
y + 1
3
< ,
din care va rezulta ca limita funct iei
f : IR
2
x = (x, y)[ y = 1 IR, f(x, y) =
xy 1
y + 1
,
n punctul de la innit de pe dreapta de ecuat ie x = 3, este 3.
Pentru aceasta evaluam diferent a [f(x, y) 3[ astfel ncat sa punem n evident a [x 3[ si y.
xy 1
y + 1
3
x 3
x + 1
y + 1
[x 3[ +
x 3
y + 1
+
4
[y + 1[
.
Daca se considera y > 0, rezulta
1
[y + 1[
<
1
y
astfel ca
[f(x, y) 3[ < [x 3[ +
[x 3[
y
+
4
y
.
Avand n vedere ca [x 3[ < si
1
y
< , obt inem
[f(x, y) 3[ < +
2
+ 4 =
2
+ 5 .
Constatam ca [f(x, y) 3[ < daca
2
+ 5 = .
De aici, t inand cont ca > 0, deducem
() =
5 +
25 + 4
2
.
Rezultatele stabilite pot expuse si astfel: pentru orice vecinatate de forma V = (3 , 3 +) a punctului
= 3 exista o vecinatate a lui (3, ) de forma U = (3 (), 3 +())
_
1
()
, +
_
cu proprietatea ca
(x, y) U = f(x, y) V,
si deci limita funct iei f n (3, ) este 3.
c) Cum x
2
+y
2
= ([x[ +[y[)
2
2 [x[ [y[, presupunand [x[ < , [y[ < , obt inem:
x
2
+y
2
[x[ +[y[
= [x[ +[y[
2[x[ [y[
[x[ +[y[
[x[ +[y[ < 2.
MC. 04 Limite si continuitate 29
Daca se impune ca 2 = rezulta ca pentru orice > 0, exista = () =

2
, astfel ncat
[x[ < , [y[ < = [f(x, y)[ < ,
ceea ce nseamna ca lim
x0
f(x, y) = 0.
Exercit iul 4.1.2. Se da funct ia f : IR
2
IR,
f(x, y) =
_
_
3xy
2
2x
2
+ 9y
4
, daca (x, y) ,= (0, 0)
0, daca (x, y) = (0, 0)
.
Sa se arate ca funct ia f nu are limita n origine.
Solut ie. Pentru calculul limitei lim
x0
y0
f(x, y) vom considera ca x 0, y 0 pe unul din elementele familei
uniparametrice de parabole y
2
= mx : m IR. Avem:
lim
x0
y
2
=mx
f(x, y) = lim
x0
y
2
=mx
3mx
2
x
2
(2 + 9m
2
)
=
3m
2 + 9m
2
.
Deoarece limita obt inuta depinde de parametrul familiei de parabole, rezulta ca ea nu este unica. Deci
funct ia f nu are limita n origine.
Exercit iul 4.1.3. Funct ia
f : IR
2
0 = (0, 0) IR, f(x, y) =
xy
x
2
+y
2
,
nu are limita n origine.
Solut ie.

Intr-adevar, sirul (z
n
)
n1
, z
n
IR
2
0, z
n
=
_
1
n
,

n
_
, IR, este convergent la 0 = (0, 0). Sirul
valorilor funct iei are termenul general
f(z
n
) = f
_
1
n
,

n
_
=
n
2
1
n
2
+

2
n
2
=

1 +
2
,
de unde lim
n
f(z
n
) =

1 +
2
si deci limita sirului (f(z
n
)) depinde de . De exemplu, pentru = 2, z
n
=
_
1
n
,
2
n
_
avem f(z
n
)
2
5
, iar pentru = 1, z
n
=
_
1
n
,
1
n
_
, f(z
n
)
1
2
.
Asadar, exista doua siruri de puncte convergente la 0 pentru care sirurile valorilor funct iei converg la limite
diferite, ceea ce demonstreaza ca funct ia f nu are limita n origine.
Termenii sirului de vectori (z
n
)
n1
sunt situat i pe dreapta y = x care trece prin origine. Daca se efectueaza
limita funct iei f pentru (x, y) (0, 0), cu (x, y) apart inand acestei drepte, limita depinde de si deci funct ia
f nu are limita n origine.
30 Autoevaluare
Exercit iul 4.1.4. Sa se calculeze limitele:
a) lim
x0
y0
xy
xy + 1 1
; f) lim
x
y
x +y
x
2
xy +y
2
; k) lim
x0
y0
x
2
+y
2
_
x
2
+y
2
+ 1 1
;
b) lim
x0
y2
sinxy
x
; g) lim
x
y
x
2
+y
2
x
4
+y
4
; l) lim
x0
y0
1 cos (x
2
+y
2
)
x
2
y
2
(x
2
+y
2
)
;
c) lim
x
y
x +y
x
2
+y
2
; h) lim
x0
y0
_
x
2
+y
2
_
x
2
y
2
; m) lim
x0
y0
_
1 +x
2
y
2
_
1
x
2
+y
2
;
d) lim
x
yk
_
1 +
y
x
_
x
; i) lim
x
y
(x
2
+y
2
) e
(x+y)
; n) lim
x0
y0
sin(x
3
+y
3
)
x
2
+y
2
;
e) lim
x0
y0
z0
xyz
x
2
+y
2
+z
2
; j) lim
x
y
z
_
3
xyz
x +y +z
_
x
2
+y
2
; o) lim
x1
y0
z1
e
xy+z
z
2
+ cos
xy
.
Solut ie. a) Trecand formal la limita se obt ine cazul de nedeterminare 0/0.

Intrucat nedeterminarea provine
din funct ii irat ionale, amplicam fract ia cu conjugata 1 +
xy + 1 a numitorului. Obt inem:

lim
x0
y0
xy
xy + 1 1
= lim
x0
y0
xy(1 +
xy + 1)
xy + 1 1
= lim
x0
y0
(
_
xy + 1 + 1) = 2.
b) Avem aceeasi nedeterminare. Vom nmult i numaratorul si numitorul fract iei cu y. Obt inem:
lim
x0
y2
sinxy
x
= lim
x0
y2
y
sinxy
xy
= lim
y2
y lim
x0
y2
sinxy
xy
= lim
y2
y lim
t0
sint
t
= 2.
c) Pentru x > 0 si y > 0, avem:
0 <
x +y
x
2
+y
2
=
x
x
2
+y
2
+
y
x
2
+y
2

x
x
2
+
y
y
2
=
1
x
+
1
y
.
Trecand la limita n aceste inegalitat i si t inand cont ca lim
x
y
_
1
x
+
1
y
_
= 0, deducem ca lim
x
y
x +y
x
2
+y
2
= 0.
d) Prin trecere formala la limita se obt ine nedeterminarea 1
pe care o vomnlatura folosind limita fundamen-

tala lim
t0
(1 +t)
1
t
= e. Avem:
lim
x
yk
_
1 +
y
x
_
x
= lim
x
yk
_
_
1 +
y
x
_x
y
_
y
= e
k
.
e) Facand precizarea ca xyz ,= 0, din inegalitatea mediilor obt inem:
1
x
2
+y
2
+z
2

1
3
3
_
(xyz)
2
.
Inmult ind ambii membri ai acestei inegalitat i cu [xyz[, deducem:

[f(x, y, z)[ =
xyz
x
2
+y
2
+z
2

3
_
[xyz[
3
.
T inand cont de proprietat ile trecerii la limita n inegalitat i avem:
lim
x0
y0
z0
[f(x, y, z)[ = 0 = lim
x0
y0
z0
f(x, y, z) = 0.
f) Sa observ am ca (x y)
2
0 x
2
xy + y
2
xy. De asemenea, x
2
+ y
2
0 x
2
xy + y
2
xy,
deci [x
2
xy +y
2
[ = x
2
xy +y
2
[xy[. Atunci, pentru x ,= 0 si y ,= 0, deducem:
[x +y[
[x
2
xy +y
2
[

[x +y[
[xy[

[x[ +[y[
[x[ [y[
=
1
[x[
+
1
[y[
0, cand x , y ,
de unde rezulta ca limita funct iei n origine este egala cu 0.
g) Deoarece se cere limita unei funct ii de doua variabile pentru x si y , putem considera x > 0 si
y > 0. Avem:
0 <
x
2
+y
2
x
4
+y
4
=
x
2
x
4
+y
4
+
y
2
x
4
+y
4

x
2
x
4
+
y
2
y
4
=
1
x
2
+
1
y
2
0, cand x , y .
Asadar, limita funct iei n origine este 0.
h) Pornim de la inegalitatea evidenta
(x
2
+y
2
)
2
4x
2
y
2
din care deducem
x
2
y
2
1
4
(x
2
+y
2
)
2
.
Deoarece x 0 si y 0 rezulta ca putem considera o vecinatate V a originii n care sa avem
0 < x
2
+y
2
< 1, (x, y) V (0, 0).
Putem scrie:
1 > (x
2
+y
2
)
x
2
y
2
_
x
2
+y
2
_
(x
2
+y
2
)
2
4
= t
t
2
4
,
unde t = x
2
+y
2
. Cum lim
t0
t>0
t
t
2
4
= 1, dupa trecerea la limita n aceste inegalitat i gasim ca limita ceruta este 1.
i) Deoarece se cere sa se determine limita funct iei f(x, y) = (x
2
+ y
2
)e
(x+y)
pentru x si y , putem
considera x > 0 si y > 0. Avem:
0 < f(x, y) = (x
2
+y
2
)e
(x+y)
=
x
2
+y
2
e
x+y
=
x
2
+y
2
e
x
e
y

x
2
e
x
+
y
2
e
y
.
Cum lim
t
t
2
e
t
= 0, dupa trecerea la limita n ultimele inegalitat i obt inem:
lim
x
y
f(x, y) = lim
x
y
(x
2
+y
2
)e
(x+y)
= 0.
j) Si aici putem considera x > 0, y > 0 si z > 0. Din inegalitatea mediilor, avem:
x +y +z
3

3
xyz =
_
3
xyz
x +y +z
_
x
2
+y
2
_
1
3
_
x
2
+y
2
.
Cum lim
x
y
_
1
3
_
x
2
+y
2
= 0 rezulta ca lim
x
y
f(x, y) = lim
x
y
_
3
xyz
x +y +z
_
x
2
+y
2
= 0.
k) Se procedeaza la fel ca la punctul a). Se gaseste
lim
x0
y0
f(x, y) = lim
x0
y0
x
2
+y
2
_
x
2
+y
2
+ 1 1
= 2.
32 Autoevaluare
l) Cum 1 cos (x
2
+y
2
) = 2 sin
2
x
2
+y
2
2
, avem
lim
x0
y0
f(x, y) = lim
x0
y0
1 cos (x
2
+y
2
)
x
2
y
2
(x
2
+y
2
)
= lim
x0
y0
2 sin
2
x
2
+y
2
2
x
2
y
2
(x
2
+y
2
)
=
1
2
lim
x0
y0
_
1
x
2
+
1
y
2
_
= .
m) Cazul de nedeterminare
0
0
l vom nlatura folosind o limita fundamentala. Obt inem
lim
x0
y0
f(x, y) = lim
x0
y0
_
1 +x
2
y
2
_
1
x
2
+y
2
=
= lim
x0
y0
__
1 +x
2
y
2
_
1
x
2
y
2
_
x
2
y
2
x
2
+y
2
= e
lim
x0
y0
x
2
y
2
x
2
+y
2
.
Insa lim
x0
y0
x
2
y
2
x
2
+y
2
= 0. Urmeaza ca lim
x0
y0
f(x, y) = 1.
n) Folosind lim
t0
sint
t
= 1 deducem:
lim
x0
y0
f(x, y) = lim
x0
y0
sin(x
3
+y
3
)
x
2
+y
2
= lim
x0
y0
x
3
+y
3
x
2
+y
2
= lim
x0
y0
(x +y)(1
xy
x
2
+y
2
) = 0.
Ultima limita este 0 pentru ca x +y 0 cand x 0 si y 0, iar funct ia
g(x, y) = 1
xy
x
2
+y
2
, (x, y) ,= (0, 0)
este marginita deoarece are valorile n compactul [1/2, 3/2].
o) Avem: lim
(x,y,z)(1,0,1)
f(x, y, z) = lim
(x,y,z)(1,0,1)
e
xy+z
z
2
+ cos
xy
= f(1, 0, 1) =
1
2
e
2
.
Exercit iul 4.1.5. Se da funct ia f T(IR
2
(0, 0), IR),
f(x, y) = (x +y) sin
1
x
sin
1
y
, x ,= 0, y ,= 0.
Sa se arate ca :
a) lim
x0
y0
f(x, y) = 0; b) lim
x0
_
lim
y0
f(x, y)
_
nu exista; c) lim
y0
_
lim
x0
f(x, y)
_
nu exista.
Solut ie. a) Pentru ca funct ia t sin
1
t
este marginita, avem:
sin
1
x
sin
1
y
[1, 1], x ,= 0, y ,= 0.
T inand cont ca lim
x0
y0
[x +y[ = 0, deducem:
lim
x0
y0
[f(x, y)[ = lim
x0
y0
(x +y) sin
1
x
sin
1
y
lim
x0
y0
[x +y[ = 0,
din care, utilizand proprietat i ale limitei unei funct ii, obt inem
lim
x0
y0
f(x, y) = 0.
b) Nu exista lim
y0
f(x, y) pentru ca se pot gasi cel put in doua siruri diferite (y
n
)
n1
cu y
n
,= 0 si y
n
0 pentru
care limitele lim
n
f(x, y
n
) sunt diferite.
Asadar lim
x0
_
lim
y0
f(x, y)
_
nu exista.
c) Nu exista lim
x0
f(x, y) pentru ca se pot gasi cel put in doua siruri diferite (x
n
)
n1
cu x
n
,= 0 si x
n
0 pentru
care limitele lim
n
f(x
n
, y) sunt diferite.
Asadar lim
y0
_
lim
x0
f(x, y)
_
nu exista.
Exercit iul 4.1.6. Sa se arate ca funct ia reala de doua variabile reale
f : IR
2
(x, y)[ : x
2
+y
2
= 1 IR, f(x, y) = sin

1 x
2
y
2
.
nu este uniform continua.
Solut ie. Vom arata ca pentru
0
= 1 si > 0 se pot preciza punctele M
(x
, y
), M
(x
, y
), cu d(M
, M
) <
, care sa implice
[f(M
) f(M
)[
0
,
unde d(, ) este metrica Euclidiana pe IR
2
.
Punctele le determinam din condit iile f(M
) = 0 si f(M
) = 1, deci din ecuat iile
1 x
2
y
2
= 2n,

1 x
2
y
2
= 2n +

2
, n IN
.
Trecem indicele n n si alegem x
n
, x
n
, y
n
si y
n
dupa cum urmeaza:
x
n
= x
n
=
1
n
; y
n
=
_
1
1
2n

1
n
2
; y
n
=
_
1
2
4n + 1

1
n
2
.
Deoarece y
n
1 si y
n
1, rezulta ca y
n
y
n
0 si deci pentru orice > 0 exista numarul natural N()
astfel ncat pentru orice n > N() sa avem y
n
y
n
< .
Cum distant a dintre punctele M
n
si M
n
este
d(M
n
, M
n
) =
_
(x
n
x
n
)
2
+ (y
n
y
n
)
2
= [y
n
y
n
[ = y
n
y
n
,
avem d(M
n
, M
n
) < daca n > N() IN.
Acest rat ionament demonstreaza ca funct ia f nu este uniform continua.
34 Autoevaluare
Exercit iul 4.2.1. Sa se discute n raport cu parametrul real continuitatea urmatoarelor funct ii:
1
0
. f(x, y) =
_
_
xy
x
2
+y
2
, (x, y) ,= (0, 0)
, (x, y) = (0, 0);
2
0
. f(x, y) =
_
_
1 cos
_
x
2
+y
2
tg (x
2
+y
2
)
, (x, y) ,= (0, 0)
, (x, y) = (0, 0);
3
0
. f(x, y, z) =
_
_
(x +y +z)tg (x
2
+y
2
+z
2
)
x
2
+y
2
+z
2
, (x, y, z) ,= (0, 0, 0)
, (x, y, z) = (0, 0, 0).
Indicat ie. Pentru limita n origine a ecareia dintre funct ii se gaseste: 1
0
. nu exista; 2
0
. =
1
2
; 3
0
. = 0.
In calcule intervin limitele fundamentale: lim

u0
sinu
u
= 1; lim
u0
tg u
u
= 1
Raspuns. Prima funct ie este discontinua IR, a doua este continua pentru =
1
2
, iar a treia este continua
pentru = 0.
Exercit iul 4.2.2. Sa se arate ca funct ia f(x, y) = arcsin
y
x
nu este uniform continua.
Indicat ie. Se procedeaza la fel ca n Exercit iul 4.1.6.
Raspuns. Rezulta ca funct ia f nu este uniform continua.
Exercit iul 4.2.3. Fie funct ia vectoriala de variabil a vectoriala
f : IR
n
IR
3
, f (x) =
_
_
_
e
1
|x|
, |x| sin
1
|x|
, |x|
x1
_
, daca x ,= 0,
(0, 0, 1), daca x = 0,
unde x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) IR
n
si mult imile:
A = x IR
n
;
n
k=1
[x
k
[ 1; B =
_
y = (y
1
, y
2
, y
3
) IR
3
:
y
2
1
9
+
y
2
2
4
+y
2
3
1
_
.
Sa se arate ca :
(a) A si B sunt mult imi nchise n IR
n
si respectiv n IR
3
;
(b) f (A) este o mult ime compacta si conexa n IR
3
;
(c) f
1
(B) este o mult ime nchisa n IR
n
.
Indicat ie. Funct iile coordonate f
1
, f
2
, f
3
ale funct iei date sunt funct iile reale de n variabile reale
f
1
(x
1
, x
2
, ..., x
n
) =
_
_
e
1
|x|
, x ,= 0,
0, x = 0,
f
2
(x
1
, x
2
, ..., x
n
) =
_
_
_
|x| sin
1
|x|
, x ,= 0,
0, x = 0,
f
3
(x
1
, x
2
, ..., x
n
) =
_
|x|
x1
, x ,= 0,
1, x = 0,
unde |x| =

x x =
_
n
i=1
x
2
i
este norma Euclidiana pe IR
n
.
Este usor de vericat ca f
1
, f
2
, f
3
sunt continue pe IR
n
, deci f = (f
1
, f
2
, f
3
) este funct ie continua.
(a) Mult imea A este bila nchisa cu centrul n origine si raza 2 din spat iul metric (IR
n
, d
2
), unde
d
2
(x, y) =
n
i=1
[x
i
y
i
[, x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
), y = (y
1
, y
2
, ..., y
n
) IR
n
,
deci este o mult ime nchisa n IR
n
.
Consideram funct ia reala
: IR
3
IR, (y
1
, y
2
, y
3
) =
y
2
1
9
+
y
2
2
4
+y
2
3
,
care este continua. Atunci B =
1
([0, 1]) este o mult ime nchisa n IR
3
(contraimaginea prin funct ia continua
a compactului [0, 1]).
(b) Deoarece o bila nchisa n spat iul Euclidian IR
n
este mult ime compacta n IR
n
(marginita si nchisa n
IR
n
) si conexa n IR
n
, rezulta ca mult imea A este o mult ime compacta si conexa n IR
n
.
Intrucat f este funct ie continua si A este o mult ime compacta si conexa n IR

n
, rezulta ca f(A) este mult ime
compacta si conexa n IR
3
.
(c) Mult imea B ind nchisa si f ind funct ie continua, rezulta ca f
1
(B) este mult ime nchisa n IR
n
.
Exercit iul 4.2.4. Fie (V, | |) un spat iu normat. Funct ia f : V IR, f(x) = |x| este continua pe V .
Indicat ie. Avem [f(x) f(x
0
)[ = [|x| |x
0
|[ |x x
0
|. Raspuns. Fie > 0. Luand () = , atunci
x V cu |xx
0
| = d(x, x
0
) < () =[f(x) f(x
0
)[ < , adica f este continua n x
0
. Cum x
0
este arbitrar
din V, rezult a ca f este continua pe V.
Exercit iul 4.2.5. Sa se arate ca funct ia
f(x, y) =
_
_
_
2xy
x
2
+y
2
, daca x
2
+y
2
,= 0
0, daca x
2
+y
2
= 0
este continua n raport cu ecare variabila n parte, dar nu este continua n raport cu ansamblul variabilelor.
Indicat ie. Se arata usor ca funct ia f este continua n raport cu ecare variabila n parte, dar nu este continua
n raport cu ansamblul variabilelor.
36 Autoevaluare
4.3

1
. Care este deosebirea dintre continuitate si uniforma continuitate a unei funct ii denita pe un spat iu
metric cu valori ntrun alt spat iu metric?
2
. Ce se poate arma despre funct iile continue pe mult imi conexe? Dar pe mult imi convexe? Demonstrat i
cel put in una dintre armat ii.
3
. Orice spat iu metric conex prin arce este spat iu metric conex? Daca raspunsul este da, demonstrat i
armat ia.
4
. Fie funct ia vectoriala de argument vectorial

f = (f
1
, f
2
, ..., f
m
) : A IR
n
IR
m
.
Daca A este o mult ime marginita si nchisa si f este funct ie continua, mult imea Imf = f (A) IR
m
este
marginita si nchisa? Daca raspunsul este da, sa se demonstreze armat ia.
5
. Ce este o funct ie Holder, sau funct ie holderiana? Dar o funct ie Lipschitz?

Capitolul 5
MC. 05 Derivabilitatea si
diferent iabilitatea funct iilor reale
5.1 Derivabilitatea si diferent iabilitatea funct iilor vectoriale de vari-
abila reala
5.1.1 Exercit ii rezolvate
Exercit iul 5.1.1. Sa se arate ca ecare dintre imaginile urmatoarelor drumuri parametrizate:
(1) r : [1, e] IR
3
, r(t) = (t
2
1)i +t
2
j + (lnt) k;
(2) r : [0, 1] IR
3
, r(t) = (2t
3
+t
2
)i + (t
2
2t)j + (t
3
+t 1)k
este situata ntrun plan a carui ecuat ie se cere a determinata.
Solut ie. (1) Ecuat iile parametrice ale primului drum sunt
_
_
x = t
2
1
y = t
2
z = lnt, t [1, e]
.
Eliminarea parametrului t ntre primele doua ecuat ii conduce la egalitatea x y + 1 = 0, care reprezinta
ecuat ia unui plan paralel cu axa Oz.
Prin urmare imaginea primului drum parametrizat este situata n planul de ecuat ie x y + 1 = 0.
(2) Ecuat iile parametrice ale drumului sunt
_
_
x = 2t
3
+t
2
y = t
2
2t
z = t
3
+t 1, t [0, 1]
.
Ecuat ia unui plan care ar putea cont ine imaginea drumului considerat este Ax + By + Cz + D = 0, unde
coecient ii A, B, C, D urmeaza a determinat i.
Impunand ca imaginea drumului sa apart ina acestui plan, se obt ine
A(2t
3
+t
2
) +B(t
2
2t) +C(t
3
+t 1) +D = 0, t [0, 1],
37
38 Autoevaluare
de unde, prin identicarea coecient ilor, deducem sistemul liniar omogen
_
_
2A+C = 0
A+B = 0
2B C = 0
D C = 0
care are o innitate simpla de solut ii, si anume: B = A; C = 2A; D = 2A.
Prin urmare, imaginea drumului se gaseste n planul Ax Ay 2Az 2A = 0.
Simplic and prin A, obt inem ca ecuat ia planului cautat este x y 2z 2 = 0.
Exercit iul 5.1.2. Fie curba n spat iu
r : [0, 2] IR
3
, r(t) = e
t
cos ti +e
t
sintj +e
t
k.
Determinat i parametrizarea naturala a curbei, lungimea ei si versorii triedrului Frenet ntr-un punct oarecare
al curbei.
Solut ie. Cum r(t) = e
t
(cos t sint)i +e
t
(sint +cos t)j +e
t
k, urmeaza ca [[ r(t)[[ =

3e
t
. De aici, elementul de
arc ds al curbei este dat de relat ia ds =

3e
t
dt, deci s =

3e
t
+C.
Presupunand ca originea de arc pe curba corespunde lui t = 0, obt inem C =
3, deci s =

3(e
t
1).
Prin urmare, parametrizarea naturala a curbei este
r =
_
s
3
+ 1
_
cos ln
_
s
3
+ 1
_
i +
_
s
3
+ 1
_
sinln
_
s
3
+ 1
_
j +
_
s
3
+ 1
_
k, s [0,
3(e
2
1)].
Lungimea curbei este
L =
_
2
0
| r(t)|dt =
_
2
0
3e
t
dt =

3(e
2
1),
iar versorii triedrului Frenet (s), (s) si (s) sunt dat i de relat iile
_
_
(s) =
dr
ds
,
(s) =
d
2
r
ds
2
_
_
_
_
d
2
r
ds
2
_
_
_
_
,
(s) = (s) (s) =
dr
ds

d
2
r
ds
2
_
_
_
_
d
2
r
ds
2
_
_
_
_
.
Efectuand calculele, gasim
_
_
(s) =
1
3
__
cos ln
_
s
3
+ 1
_
sinln
_
s
3
+ 1
__
i +
_
cos ln
_
s
3
+ 1
_
+ sinln
_
s
3
+ 1
__
j +k
_
,
(s) =
1
2
__
cos ln
_
s
3
+ 1
_
sinln
_
s
3
+ 1
__
i +
_
cos ln
_
s
3
+ 1
_
sinln
_
s
3
+ 1
__
j
_
,
(s) =
1
6
__
sinln
_
s
3
+ 1
_
cos ln
_
s
3
+ 1
__
i
_
cos ln
_
s
3
+ 1
_
+ sinln
_
s
3
+ 1
__
j + 2k
_
.
MC. 05 Derivabilitatea si diferent iabilitatea funct iilor reale 39
Exercit iul 5.1.3. Determinat i ecuat ia tangentei la curba denit a de drumul
f T(IR, IR
3
), f (t) = 2 cos ti + 2 sintj + 4tk
n punctul M
0
corespunzator valorii

6
a parametrului t.
Solut ie. Un vector director al tangentei la curba ntr-un punct M corespunzator valorii t a parametrului este
f
(t) = 2 sint i + 2 cos t j + 4k.

De aici, un vector director pentru tangenta n M
0
este
f
6
_
= i +
3j + 4k.
Cum M
0
_
3, 1,
2
3
_
, urmeaza ca ecuat iile canonice ale tangentei n M
0
la curba sunt
x
3
1
=
y 1
3
=
z
2
3
4
.
Exercit iul 5.1.4. Fie curba denita de drumul
f T(IR, IR
3
), f (t) = e
t
cos ti +e
t
sintj +e
2t
k.
Determinat i punctele curbei n care tangenta este paralel a cu dreapta (D) :
x 2
1
=
y + 3
1
=
z 1
2
.
Solut ie. Un vector director pentru tangenta n punctul curent M de pe curba corespunzator valorii t a
parametrului este
f
(t) = e
t
(cos t sint)i +e
t
(cos t + sint)j 2e
2t
k.
Un vector director al dreptei (D) ind v = i + j 2k, impunand condit ia de paralelism f
(t) = cv, c IR,

obt inem
e
t
(cos t sint) = c, e
t
(cos t + sint) = c, 2e
2t
= 2c.
Din cea de-a treia ecuat ie obt inem ca c = e
2t
. Ridicand la patrat ecare dintre primele doua ecuat ii si sumand
rezultatele, deducem c
2
= e
2t
. Prin nmult irea ultimelor doua egalitat i gasim c
3
= 1, de unde aam ca c = 1,
ceea ce implica e
t
= 1 si deci t = 0.
Prin urmare, punctul M
0
de pe curba n care tangenta este paralela cu dreapta (D) este cel corespunzator
valorii t = 0 a parametrului. Gasim M
0
(1, 0, 1).
Exercit iul 5.1.5. Determinat i ordinul de contact n origine al curbelor plane
(C
1
) : x = t
3
3t
2
, t IR; (C
2
) : x = t
2
, t IR.
Solut ie. Funct iile din teorie (vezi MC.05) sunt f, g : IR IR, unde f(t) = t
3
3t
2
si g(t) = t
2
. Observam ca
originea corespunde valorii t = 0.
Derivatele de ordinul ntai si doi ale funct iilor f si g au expresiile:
f
(t) = 3t
2
6t; g
(t) = 2t; f
(t) = 6t 6; g
(t) = 2.
40 Autoevaluare
Cum:
f(0) = g(0) = 0; f
(0) = g
(0) = 0; f
(0) = 0 ,= g
(0) = 2,
urmeaza ca (C
1
) si (C
2
) au n origine un contact de ordinul ntai.
5.1.2 Exercit ii propuse cu indicat ii si raspunsuri
Exercit iul 5.1.6. Determinat i parametrizarea naturala a curbei
r : [0, 2] IR
3
, r(t) = (t sint)i + (1 cos t)j + 4 sin
t
2
k.
Indicat ie. Determinand ds = [[ r(t)[[dt gasit i ds = 2dt.
Raspuns. Parametrizarea naturala a curbei este r =
_
s
2
sin
s
2
_
i +
_
1 cos
s
2
_
j + 4 sinsk, s [0, ].
Exercit iul 5.1.7. Sa se gaseasca vectorul viteza, vectorul accelerat ie, viteza si accelerat ia la momentul t ale
particulei materiale care se misca dupa legea
f T(IR
+
, IR
3
), f (t) = (3t
2
3)i + 10tj 4t
2
k.
Indicat ie. Vectorul viteza v(t) la momentul t este f
(t), iar viteza v(t) = |v(t)| este |f
(t)|. Vectorul accelerat ie

a(t) la momentul t este f
(t), iar accelerat ia a(t) = |a(t)| este |f
(t)|.
Raspuns. v(t) = 6ti + 10j 8tk; v(t) = 10
1 +t
2
; a(t) = 6i 8k; a(t) = 10.
Exercit iul 5.1.8. Fie funct ia r = acos t +bsint, unde a si b sunt vectori constant i, iar este o constanta
reala pozitiva numita frecvent a. Sa se arate ca
(1) r
dr
dt
= a b; (2)
d
2
r
dt
2
+
2
r = 0.
Indicat ie. Primele doua derivate ale funct iei r sunt
dr
dt
= (asint bcos t),
d
2
r
dt
2
=
2
(acos t +bsint) =
2
r.
Raspuns. Deoarece a a = b b = 0, urmeaza ca
r
dr
dt
= (acos t +bsint) ((asint bcos t))
= acos t (bcos t) +bsint ((asint))
= a b,
cea de-a doua egalitate demonstrandu-se asemanator.
Exercit iul 5.1.9. Fie funct ia
f T(IR), f(t) =
5
1 +t.
Determinat i aproximarile liniara si patratica n vecinatatea punctului t
0
= 0, precum si ecuat ia cercului osculator
al curbei (C) : x = f(t), t IR, n punctul M
0
(0, 1).
Indicat ie. Derivatele de ordinul ntai si al doilea ale lui f sunt date de formulele
f
(t) =
1
5
(1 +t)
4
5
; f
(t) =
4
25
(1 +t)
9
5
, f
(0) =
1
5
, f
(0) =
4
25
Aproximarea liniara n vecinatatea lui t
0
= 0 este
f(t)

= f(t
0
) +
t t
0
1!
f
(t
0
) = P
1
(t; t
0
, f),
iar aproximarea patratica n vecinatatea lui t
0
= 0 este
f(t)

= f(t
0
) +
t t
0
1!
f
(t
0
) +
(t t
0
)
2
2!
f
(t
0
) = P
2
(t; t
0
, f).
Expresiile celor trei numere care denesc cercul osculator sunt
_
_
= t
0
1 + (f
(t
0
))
2
f
(t
0
)
f
(t
0
)
= f(t
0
) +
1 + (f
(t
0
))
2
f
(t
0
)
R =
(1 + (f
(t
0
))
2
)
3
2
[f
(t
0
)[
.
,
unde si sunt coordonatele centrului de curbura, iar numarul pozitiv R este raza de curbura.
Raspuns. Aproximarile liniara si patratica ale lui f n vecinatatea lui t
0
= 0 sunt:
f(t)

= 1 +
1
5
t; f(t)

= 1 +
1
5
t
4
50
t
2
,
iar ecuat ia cercului osculator este
_
x
13
10
_
2
+
_
x +
11
2
_
2
=
2197
50
.
Exercit iul 5.1.10. Sa se scrie formula lui Taylor cu restul lui Peano de ordin n a funct iei
f T(I, IR
2
), f (t) = (e
2t
, ln(1 + 3t)).
n vecinatatea punctului t
0
= 1.
Indicat ie. Se calculeaza derivatele de ordin oarecare n IN
ale funct iilor de coordonate:

f
1
T(I), f
1
(t) = e
2t
, f
2
T(I), f
2
(t) = ln(1 + 3t).
Raspuns.
f (t) = (e
2
, ln4) +
n
k=1
_
2
k
k!
e
2
,
(1)
k1
3
k
k4
k
_
(t 1)
k
+(t)(t 1)
n
.
unde T(D, IR
2
).
42 Autoevaluare
5.1.3

1
. Care este raportul incrementar al unei funct ii vectoriale de variabila reala f ntr-un punct dat t
0
?
Precizat i modul de calcul al raportului incrementar cu ajutorul rapoartelor incrementare ale funct iilor com-
ponente.
Ce efect are acest mod de calcul asupra legaturii dintre derivabilitatea funct iei f si derivabilitatea funct iilor
componente?
2
. Scriet i si demonstrat i formula lui Leibniz de derivare de k ori a produsului funct iilor f , g C
k
(I, IR
m
).
3
. Precizat i o funct ie f T(IR, IR

2
) care este continua n t
0
= 0 fara a derivabila n t
0
.
4
. Drumul parametrizat
f : [0, 2] IR
3
, f (t) = (Rcos t, Rsint, ht), R > 0, h IR
,
are drept traiectorie o bucla dintr-o elice cilindrica de pas constant.
Cat este lungimea acestei bucle?
5
. Fie curbele plane

(C
1
) : x = f(t), t [a, b], (C
2
) : x = g(t), t [a, b].
Interpretat i cu ajutorul not iunilor de tangenta si cerc osculator urmatoarele situat ii:
1. (C
1
) si (C
2
) au contact de ordin 0 n M
1
(t
1
, x
1
);
2. (C
1
) si (C
2
) au contact de ordin cel put in 2 n M
2
(t
2
, x
2
).
5.2 Diferent iabilitatea si derivabilitatea part iala ale funct iilor reale
de mai multe variabile reale
Exercit iul 5.2.1. Sa se calculeze derivata funct iei reale de trei variabile reale
f T(IR
3
), f(x
1
, x
2
, x
3
) = 3x
2
1
+ 2x
2
+ 4x
3
3
n punctul a = (2, 1, 1) dupa direct ia v = (1, 0, 1).
Solut ie. Determinam ntai versorul s al vectorului v. Deoarece |v| =

2, urmeaza ca
s =
1
|v|
v =
_
1
2
, 0,
1
2
_
.
Derivata funct iei f n punctul a dupa direct ia de versor s este data de
df
ds
(a) = lim
t0
f(a +ts) f(a)
t
= g
(0),
unde g este denita prin
g(t) = f(a +ts) = 3
_
2 +
t
2
2
_
2
+ 2 + 4
_
1 +
t
2
2
_
3
.
Prin urmare
g
(t) = 3
2
_
2 +
t
2
2
_
+ 6
2
_
1 +
t
2
2
_
2
,
de unde
df
ds
(a) = g
(0) = 12
2.
Exercit iul 5.2.2. Sa se calculeze diferent iala funct iei reale de doua variabile reale
f T(IR
2
), f(x
1
, x
2
) = e
x
2
1
x
2
2
sin2x
1
x
2
si sa se demonstreze ca derivatele part iale de ordinul al doilea ale funct iei f verica relat ia
2
f
x
2
1
(x
1
, x
2
) +

2
f
x
2
2
(x
1
, x
2
) = 0, (x
1
, x
2
) IR
2
.
Solut ie. Se obt ine:
f
x
1
(x
1
, x
2
) =

x
1
_
e
x
2
1
x
2
2
sin2x
1
x
2
_
=

x
1
_
e
x
2
1
x
2
2
_
sin2x
1
x
2
+e
x
2
1
x
2
2

x
1
(sin2x
1
x
2
)
= 2x
1
e
x
2
1
x
2
2
sin2x
1
x
2
+e
x
2
1
x
2
2
2x
2
cos 2x
1
x
2
;
f
x
2
(x
1
, x
2
) =

x
2
_
e
x
2
1
x
2
2
sin2x
1
x
2
_
=

x
2
_
e
x
2
1
x
2
2
_
sin2x
1
x
2
+e
x
2
1
x
2
2

x
2
(sin2x
1
x
2
)
= 2x
2
e
x
2
1
x
2
2
sin2x
1
x
2
+e
x
2
1
x
2
2
2x
1
cos 2x
1
x
2
de unde, conform expresiei diferent ialei de ordinul ntai a unei funct ii
df(x
1
, x
2
) =
f
x
1
(x
1
, x
2
)dx
1
+
f
x
2
(x
1
, x
2
)dx
2
rezulta
df(x
1
, x
2
) = 2e
x
2
1
x
2
2
[(x
1
sin2x
1
x
2
+x
2
cos 2x
1
x
2
) dx
1
+ (x
1
cos 2x
1
x
2
x
2
sin2x
1
x
2
) dx
2
] .
Au loc de asemenea egalitat ile
2
f
x
2
1
(x
1
, x
2
) =

x
1
_
f
x
1
_
(x
1
, x
2
) =

x
1
_
2x
1
e
x
2
1
x
2
2
sin2x
1
x
2
+e
x
2
1
x
2
2
2x
2
cos 2x
1
x
2
_
= 2e
x
2
1
x
2
2
sin2x
1
x
2
+ 4x
2
1
e
x
2
1
x
2
2
sin2x
1
x
2
+ 2x
1
e
x
2
1
x
2
2
2x
2
cos 2x
1
x
2
+2x
1
e
x
2
1
x
2
2
2x
2
cos 2x
1
x
2
e
x
2
1
x
2
2
4x
2
2
sin2x
1
x
2
= e
x
2
1
x
2
2
_
(2 + 4x
2
1
4x
2
2
) sin2x
1
x
2
+ 8x
1
x
2
cos 2x
1
x
2
_
si
2
f
x
2
2
(x
1
, x
2
) =

x
2
_
f
x
2
_
(x
1
, x
2
) =

x
2
_
2x
2
e
x
2
1
x
2
2
sin2x
1
x
2
+e
x
2
1
x
2
2
2x
1
cos 2x
1
x
2
_
= 2e
x
2
1
x
2
2
sin2x
1
x
2
+ 4x
2
2
e
x
2
1
x
2
2
sin2x
1
x
2
2x
2
e
x
2
1
x
2
2
2x
1
cos 2x
1
x
2
2x
2
e
x
2
1
x
2
2
2x
1
cos 2x
1
x
2
e
x
2
1
x
2
2
4x
2
1
sin2x
1
x
2
= e
x
2
1
x
2
2
_
(2 4x
2
1
+ 4x
2
2
) sin2x
1
x
2
8x
1
x
2
cos 2x
1
x
2
_
,
44 Autoevaluare
de unde
2
f
x
2
1
(x
1
, x
2
) +

2
f
x
2
2
(x
1
, x
2
) = 0, (x
1
, x
2
) IR
2
.
O funct ie reala f care verica egalitatea de mai sus se numeste funct ie armonica.
Daca f are trei variabile reale, egalitatea corespunzatoare celei de mai sus se scrie
2
f
x
2
1
(x
1
, x
2
, x
3
) +

2
f
x
2
2
(x
1
, x
2
, x
3
) +

2
f
x
2
3
(x
1
, x
2
, x
3
) = 0, (x
1
, x
2
, x
3
) D IR
3
,
iar f se numeste de asemenea funct ie armonica.
Exercit iul 5.2.3. Fie T(IR) o funct ie derivabila. Demonstrat i ca funct ia
T(IR
2
, IR), (x, y) = (x
2
+y
2
)
verica relat ia
y
x
(x, y) x
y
(x, y) = 0, (x, y) IR
2
.
Solut ie. Conform formulei de derivare a funct iilor compuse, au loc relat iile
x
(x, y) =
(x
2
+y
2
)

x
(x
2
+y
2
) = 2x
(x
2
+y
2
)
y
(x, y) =
(x
2
+y
2
)

y
(x
2
+y
2
) = 2y
(x
2
+y
2
),
deci
y
x
(x, y) x
y
(x, y) = 2xy
(x
2
+y
2
) 2xy
(x
2
+y
2
) = 0, (x, y) IR
2
.
Exercit iul 5.2.4. Demonstrat i ca funct ia
f T(IR
2
), f(x, y) =
_
_
(x
2
+y
2
) sin
1
_
x
2
+y
2
, (x, y) ,= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0).
este diferent iabil a n origine.
Solut ie. Observam ca f(0, 0) = 0, iar
f
x
(0, 0) = lim
t0
f(t, 0) f(0, 0)
t
= lim
t0
t
2
sin
1
[t[
t
= lim
t0
t sin
1
[t[
= 0,
deoarece lim
t0
t = 0 iar
sin
1
[t[
1. Similar,
f
y
(0, 0) = lim
t0
f(0, t) f(0, 0)
t
= lim
t0
t
2
sin
1
[t[
t
= lim
t0
t sin
1
[t[
= 0.
Denit ia diferent iabilitat ii unei funct ii conduce la egalitatea
f(x, y) = (x, y)
_
x
2
+y
2
, (x, y) IR
2
,
de unde
(x, y) =
_
_
_
(x
2
+y
2
) sin
1
_
x
2
+y
2
, (x, y) ,= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0).
T inand seama ca
lim
(x,y)(0,0)
(x, y) = 0 = (0, 0),
deoarece lim
(x,y)(0,0)
_
x
2
+y
2
= 0, iar
sin
1
_
x
2
+y
2
1, rezulta concluzia.
Exercit iul 5.2.5. Precizat i dezvoltarea funct iei polinomiale
f T(IR
2
), f(x, y) = x
2
y 5xy +x
2
5x + 6y + 6,
cu ajutorul formulei lui Taylor ntr-o vecinatate a punctului x
0
= (2, 1).
Solut ie. Observam ca f C
N
(IR
2
) pentru orice N numar natural, iar f(x
0
) = 0. Pentru funct ia data derivatele
part iale de ordinele ntai si doi sunt date de relat iile
_
_
f
x
(x, y) = 2xy 5y + 2x 5,
f
y
(x, y) = x
2
5x + 6,
2
f
x
2
(x, y) = 2y + 2,
2
f
y
2
(x, y) = 0,
2
f
xy
(x, y) =

2
f
yx
(x, y) = 2x 5,
de unde
f
x
(x
0
) =
f
y
(x
0
) =

2
f
x
2
(x
0
) =

2
f
y
2
(x
0
) = 0,

2
f
xy
(x
0
) =

2
f
yx
(x
0
) = 1.
Mai departe,
3
f
x
3
(x, y) = 0,

3
f
x
2
y
(x, y) = 2,

3
f
xy
2
(x, y) = 0,

3
f
x
3
(x, y) = 0,
toate derivatele part iale ale lui f de ordin patru sau mai mare ind identic nule. Rezulta atunci ca
f(x, y) = f(x
0
) +
f
x
(x
0
)(x x
0
) +
f
y
(x
0
)(y y
0
)+
+
1
2!
_
2
f
x
2
(x
0
)(x x
0
)
2
+ 2

2
f
xy
(x
0
)(x x
0
)(y y
0
) +

2
f
y
2
(x
0
)(y y
0
)
2
_
+
+
1
3!
_
3
f
x
3
(x
0
)(x x
0
)
3
+ 3

3
f
x
2
y
(x
0
)(x x
0
)
2
(y y
0
) + 3

3
f
xy
2
(x
0
)(x x
0
)(y y
0
)
2
+

3
f
y
3
(x
0
)(y y
0
)
3
_
.
din care obt inem f(x, y) = (x 2)(y + 1) + (x 2)
2
(y + 1), oricare ar (x, y) IR
2
.
46 Autoevaluare
Exercit iul 5.2.6. Aratat i ca funct ia
f T(IR
2
+
), f(x, y) = (x
2
+y
2
) sin
y
x
este omogena, precizat i-i gradul de omogenitate si vericat i formula lui Euler.
Solut ie. Au loc relat iile
f(tx, ty) =
_
(tx)
2
+ (ty)
2
_
sin
ty
tx
= t
2
(x
2
+y
2
) sin
y
x
= t
2
f(x, y), (x, y) IR
2
+
, t > 0,
deci f este omogena de gradul al doilea. Prin calcul direct, se obt ine ca
f
x
(x, y) =

x
_
(x
2
+y
2
) sin
y
x
_
= 2xsin
y
x
+ (x
2
+y
2
) cos
y
x
_
y
x
2
_
f
y
(x, y) =

y
_
(x
2
+y
2
) sin
y
x
_
= 2y sin
y
x
+ (x
2
+y
2
) cos
y
x
_
1
x
_
.
Conform acestor relat ii,
x
f
x
(x, y) +y
f
y
(x, y) = x
_
2xsin
y
x
+ (x
2
+y
2
) cos
y
x
_
y
x
2
__
+y
_
2y sin
y
x
+ (x
2
+y
2
) cos
y
x
_
1
x
__
= 2x
2
sin
y
x
(x
2
+y
2
)
y
x
cos
y
x
+ 2y
2
sin
y
x
+ (x
2
+y
2
)
y
x
cos
y
x
= 2(x
2
+y
2
) sin
y
x
= 2f(x, y),
ceea ce nseamna ca formula lui Euler este vericata.
Exercit iul 5.2.7. Precizat i direct iile dupa care funct ia
f T(IR
2
), f(x, y) =
6
_
x
2
y
4
are derivat a n origine.
Indicat ie. O direct ie oarecare din IR
2
are versorul s = (cos , sin), unde [0, 2). Se arata ca
df
ds
(0, 0) = lim
t0
6
t
6
cos
2
sin
4
t
= lim
t0
[t[
t
6
_
cos
2
sin
4
.
Raspuns. Limita de mai sus exista daca si numai daca cos
2
sin
4
= 0, deci
_
0,

2
, ,
3
2
_
.
Exercit iul 5.2.8. Pornind de la denit ia derivatelor part iale, determinat i
f
x
(0, 1) daca
f : D IR
2
IR, f(x, y) = ln(1 +xy
2
).
Indicat ie. Notand a = (0, 1), avem
f
x
(a) = lim
t0
f(a +te
1
) f(a)
t
, unde e
1
= (1, 0).
Raspuns.
f
x
(a) = 1.
Exercit iul 5.2.9. Aratat i ca funct ia
f T(IR
2
), f(x, y) = y cos(x
2
y
2
)
satisface egalitatea
1
x
f
x
+
1
y
f
y
=
1
y
2
f(x, y), pentru x, y ,= 0.
Indicat ie. Au loc relat iile
f
x
= 2xy sin(x
2
y
2
),
f
y
= cos(x
2
y
2
) + 2y
2
sin(x
2
y
2
).
Raspuns.
1
x
f
x
+
1
y
f
y
= 2y sin(x
2
y
2
) +
1
y
cos(x
2
y
2
) + 2y sin(x
2
y
2
) =
1
y
cos(x
2
y
2
) =
1
y
2
f(x, y).
Exercit iul 5.2.10. Demonstrat i ca funct ia
f T(IR
2
), f(x, y) =
_
_
_
x[y[
_
x
2
+y
2
, (x, y) ,= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
nu este diferent iabila n (0, 0).
Indicat ie. Sa presupunem ca f este diferent iabila n origine. Deoarece
f(0, 0) =
f
x
(0, 0) =
f
y
(0, 0) = 0,
conform denit iei diferent iabilitat ii urmeaza ca
f(x, y) = (x, y)
_
x
2
+y
2
, (x, y) IR
2
,
cu
lim
(x,y)(0,0)
(x, y) = 0 = (0, 0).
Raspuns. Din relat iile de mai sus se obt ine ca expresia lui este data de
(x, y) =
_
_
x[y[
_
x
2
+y
2
, (x, y) ,= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
.
48 Autoevaluare
Insa lim
(x,y)(0,0)
(x, y) = lim
(x,y)(0,0)
x[y[
x
2
+y
2
nu exista, lucru care se poate constata, de exemplu, observand ca
(x, x) =
2
2
, pentru x > 0, iar (x, x) =
2
2
, pentru x < 0, sau folosind caracterizarea cu siruri a limitei
unei funct ii ntr-un punct. Rezulta de aici ca f nu este diferent iabila n (0, 0).
Exercit iul 5.2.11. Calculat i d
N
f(x, y), unde f(x, y) = e
ax+by
, a, b IR.
Indicat ie. Se arata ca d
N
(e
ax+by
) =
N
k=0
C
k
N
N
(e
ax+by
)
x
Nk
y
k
dx
Nk
dy
k
.
Raspuns. d
N
(e
ax+by
) = e
ax+by
N
k=0
C
k
N
a
Nk
b
k
dx
Nk
dy
k
= e
ax+by
(adx +bdy)
n
.
5.2.3

1
. Fie funct ia
f T(IR
2
), f(x, y) =
_
1, x ,= 0 si y ,= 0
0, x = 0 sau y = 0
.
Atunci f este derivabila part ial n origine, iar
f
x
(0, 0) =
f
y
(0, 0) = 0, desi f nu este continua n origine.
Cum explicat i acest rezultat?
2
. Fie funct ia
f T(IR
2
), f(x, y) =
_
(x
2
+y
2
) sin
_
x
2
+y
2
, (x, y) ,= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
.
Atunci f este diferent iabila n origine, desi
f
x
si
f
y
sunt discontinue n origine.
Cum explicat i?
3
. Fie E IR
n
un con cu varful n origine si k IR.
Este mult imea funct iilor omogene de gradul k pe IR spat iu liniar real n raport cu operat iile uzuale de
adunare a funct iilor si nmult ire a funct iilor cu scalari?
4
. Dat i exemplu de doua funct ii f

1
, f
2
T(IR
n
) care au aceeasi matrice hessiana n orice x IR
n
fara ca
diferent a lor sa e constanta.
5
. Precizat i denit ia laplacianului n trei variabile.

5.3 Teoria diferent iabilitat ii si derivabilitat ii funct iilor vectoriale de
argument vectorial
f T(IR
2
, IR
3
), f (x, y) = (xy, y sinx, x +y).
Demonstrat i ca f este diferent iabila pe IR
2
. Precizat i diferent iala sa df (x) ntr-un punct oarecare x si df (x
0
; a),
unde x
0
= (0, 1), a = (1, 0). Determinat i matricea jacobiana a lui f ntr-un punct oarecare x.
Solut ie. Fie funct iile de coordonate f
1
, f
2
, f
3
T(IR
2
, IR),
f
1
(x, y) = xy, f
2
(x, y) = y sinx, f
3
(x, y) = x +y.
Derivatele part iale de ordinul ntai ale acestor funct ii
f
1
x
(x, y) = y,
f
1
y
= x,
f
2
x
(x, y) = y cos x,
f
2
y
= sinx,
f
3
x
(x, y) = 1,
f
3
y
(x, y) = 1
sunt continue pe IR
2
, prin urmare f
1
, f
2
si f
3
sunt funct ii diferent iabile pe IR
2
.
Deoarece funct iile de coordonate f
1
, f
2
si f
3
sunt diferent iabile pe IR
2
, funct ia vectoriala f = (f
1
, f
2
, f
3
) este
diferent iabil a pe IR
2
.
Diferent iala funct iei f ntr-un punct oarecare x = (x, y) se calculeaza cu ajutorul diferent ialelor funct iilor
coordonate sub forma
df (x, y) = (df
1
(x, y), df
2
(x, y), df
3
(x, y)) = (ydx +xdy, y cos xdx + sinxdy, dx +dy),
de unde
df (x
0
; a) = (1 1 + 0 0, 1 cos 0 1 + sin1 0, 1 + 0) = (1, 1, 1).
Deoarece matricea jacobiana a lui f ntr-un punct oarecare x = (x, y) este
J
f
(x, y) =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
f
1
x
(x, y)
f
1
y
(x, y)
f
2
x
(x, y)
f
2
y
(x, y)
f
3
x
(x, y)
f
3
y
(x, y)
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
,
urmeaza ca J
f
(x, y) =
_
_
_
_
_
y x
y cos x sinx
1 1
_
_
_
_
_
.
f T(IR
2
, IR
2
), f (x, y) = (sin(x
2
+y
2
), cos(xy))
Demonstrat i ca f este de dou a ori diferent iabila pe IR
2
si calculat i d
2
f (x
0
; a), unde x
0
= (0,
), a = (0, 1).
Solut ie. Fie funct iile de coordonate f
1
, f
2
T(IR
2
, IR),
f
1
(x, y) = sin(x
2
+y
2
), f
2
(x, y) = cos(xy).
Derivatele part iale de ordinul ntai ale acestor funct ii sunt, respectiv,
f
1
x
(x, y) = 2xcos(x
2
+y
2
),
f
1
y
(x, y) = 2y cos(x
2
+y
2
),
f
2
x
= y sin(xy),
f
2
y
= xsin(xy),
n vreme ce derivatele part iale de ordinul al doilea sunt, respectiv,
2
f
1
x
2
(x, y) = 2 cos(x
2
+y
2
) 4x
2
sin(x
2
+y
2
),

2
f
1
y
2
(x, y) = 2 cos(x
2
+y
2
) 4y
2
sin(x
2
+y
2
)
2
f
1
xy
(x, y) =

2
f
1
yx
(x, y) = 4xy sin(x
2
+y
2
),

2
f
2
x
2
(x, y) = y
2
cos(xy),
2
f
2
y
2
(x, y) = x
2
cos(xy),

2
f
2
xy
(x, y) =

2
f
2
yx
(x, y) = (sin(xy) +xy cos(xy)).
50 Autoevaluare
Deoarece aceste derivate part iale sunt continue pe IR
2
, urmeaza ca funct iile de coordonate f
1
si f
2
sunt de
doua ori diferent iabile pe IR
2
.
In concluzie f este de doua ori diferent iabila pe IR

2
.
Diferent iala de ordinul al doilea a lui f ntr-un punct oarecare x = (x, y) se calculeaza cu ajutorul diferent i-
alelor de ordinul al doilea ale funct iilor coordonate, sub forma
d
2
f (x, y) = (d
2
f
1
(x, y), d
2
f
2
(x, y)),
unde
d
2
f
1
(x, y) =

2
f
1
x
2
(x, y)dx
2
+ 2

2
f
1
xy
(x, y)dxdy +

2
f
1
y
2
(x, y)dy
2
= (2 cos(x
2
+y
2
) 4x
2
sin(x
2
+y
2
))dx
2
8xy sin(x
2
+y
2
)dxdy+
+(2 cos(x
2
+y
2
) 4y
2
sin(x
2
+y
2
))dy
2
d
2
f
2
(x, y) =

2
f
2
x
2
(x, y)dx
2
+ 2

2
f
2
xy
(x, y)dxdy +

2
f
2
y
2
(x, y)dy
2
= y
2
cos(xy)dx
2
2(sin(xy) +xy cos(xy))dxdy x
2
cos(xy)dy
2
,
iar, pentru x =

, y = 0, dx = 0, dy = 1, de unde obt inem d
2
f (x
0
; a) = (2, 0), deci un vector din IR
2
.
Exercit iul 5.3.3. Sa se determine aproximarea liniara a funct iei
f = (f
1
, f
2
) T(IR
2
, IR
2
), f (x, y) = (sin
2
xcos y, sinx cos y), () x = (x, y) IR
2
,
ntro vecinatate a punctului x
0
=
_
0,

2
_
.
Solut ie. Se observa ca f (x
0
) = f
_
0,

2
_
= (0, 0).
Aproximarea liniara a funct iei f n vecinatatea punctului x
0
este data de relat ia
f (x)

= f (x
0
) +df (x
0
; x x
0
).
Considerand funct iile de coordonate f
1
, f
2
T(IR
2
, IR),
f
1
(x, y) = sin
2
xcos y, f
2
(x, y) = sinx cos y,
rezulta ca
df (x, y) = (df
1
(x, y), df
2
(x, y)) = (2 sinxcos xcos ydx sin
2
xsinydy, cos xdx + sinydy),
de unde df (x
0
; x x
0
) =
_
0 1(x 0) 0 1
_
y

2
_
, 1(x 0) + 1
_
y

2
__
=
_
0, x +y

2
_
.
Aproximarea liniara cautata este f (x)

=
_
0, x +y

2
_
.
Exercit iul 5.3.4. Sa se calculeze

2
f
xy
_
,

2
_
, unde
f : IR
2
IR
3
, f (x, y) = (sin(x +y), cos (x +y), xy).
Solut ie. Derivata part iala de ordinul al doilea mixta a unei funct ii vectoriale de doua variabile reale f , ntrun
punct (x, y), se calculeaza dupa regula
2
f
xy
(x, y) =

x
_
f
y
_
(x, y).
Dar
f
y
(x, y) = (cos (x +y), sin(x +y), x). Aplicand acestei funct ii operat ia de derivare fat a de x, gasim
2
f
xy
(x, y) = (sin(x +y), cos (x +y), 1).
Luand x = si y =

2
, obt inem
2
f
xy
_
,

2
_
=
_
sin
3
2
, cos
3
2
, 1
_
= (1, 0, 1).
Derivata astfel determinata este un vector de lungime

2, paralel cu planul xOz.
Exercit iul 5.3.5. Fie suprafat a
(o) : r = (u
2
+v + 3)i + (u
2
v + 1)j +uvk, (u, v) IR
2
.
Determinat i ecuat ia planului tangent la suprafat a si a normalei n punctul M
0
(o) corespunzator perechii
(u
0
, v
0
) = (1, 0). Precizat i coecient ii lui Gauss si prima forma fundamentala asociata suprafet ei (o).
Demonstrat i ca liniile parametrice u = c, c IR sunt drepte, iar curba (C) : r = r(u, u), u IR, este
curba plana.
Solut ie. Observam ca funct ia S T(IR
2
, IR
3
) care deneste suprafat a (o) este diferent iabila, prin urmare (o)
este o suprafat a neteda n IR
3
. Sa notam
S
1
(u, v) = u
2
+v + 3, S
2
(u, v) = u
2
v + 1, S
3
(u, v) = uv
funct iile coordonate ale funct iei vectoriale S. Atunci parametrii directori A, B, C ai normalei N la planul tangent
la suprafat a sunt
A =
D(S
2
, S
3
)
D(u, v)
=
2u 1
v u
= 2u
2
+v
B =
D(S
3
, S
1
)
D(u, v)
=
v u
2u 1
= v 2u
2
C =
D(S
1
, S
2
)
D(u, v)
=
2u 1
2u 1
= 4u
,
iar matricea jacobiana a aplicat iei S este
J
S
(u, v) =
_
_
2u 1
2u 1
v u
_
_
.
Pentru u = 1 si v = 0, obt inem A = 2, B = 2, C = 4.
Deoarece M
0
(4, 2, 0), ecuat ia planului tangent n M
0
la (o) este (P) : 2(x4)+(2)(y2)+(z0)(4) = 0,
adica (P) : 2x + 2y 4z 4 = 0.
Ecuat iile canonice ale normalei n M
0
la (o) sunt atunci
(D) :
x 4
2
=
y 2
2
=
z 0
4
.
52 Autoevaluare
Din expresia matricei jacobiene de mai sus obt inem coecient ii primei forme fundamentale
E(u, v) = (2u)
2
+ (2u)
2
+v
2
= 8u
2
+v
2
G(u, v) = 1
2
+ (1)
2
+u
2
= u
2
+ 2
F(u, v) = 2u 1 + 2u (1) +v u = uv,
iar prima forma fundamentala asociata suprafet ei (o) este
ds
2
= (8u
2
+v
2
)du
2
+ 2uvdudv + (u
2
+ 2)dv
2
.
Linia parametrica u = c are reprezentarea x = c
2
+ v + 3, y = c
2
v + 1, z = cv, v IR, de unde
x (c
2
+ 3) = (y (c
2
+ 1)) =
z
c
= v. De aici,
x (c
2
+ 3)
1
=
y (c
2
+ 1)
1
=
z
c
,
aceasta reprezentand ecuat iile unei drepte care trece prin M(c
2
+3, c
2
+1, 0) si are ca vector director v = ij+ck.
Curba (C) are reprezentarea parametrica x = u
2
+u +3, y = u
2
u +1, z = u
2
, v IR. Ecuat ia unui plan
care cont ine drumul (C) este Ax +By +Cz +D = 0, unde coecient ii A, B, C, D urmeaza a determinat i din
condit ia ca planul sa cont ina curba (C). Se obt ine
A(u
2
+u + 3) +B(u
2
u + 1) +Cu
2
+D = 0, u IR,
de unde, prin identicarea coecient ilor, obt inem relat iile A+B+C = 0, AB = 0 si 3A+B+D = 0. Atunci
B = A, C = 2A, D = 4A, iar curba (C) se gaseste n planul Ax +Ay 2Az 4A = 0.
Simplic and prin A obt inem ca ecuat ia planului care cont ine curba (C) este x +y 2z 4 = 0.
Exercit iul 5.3.6.
Fie funct ia
f = (f
1
, f
2
) T(IR
2
, IR
2
) f (x, y) = (e
x
cos y, e
x
siny).
Demonstrat i ca
D(f
1
, f
2
)
D(x, y)
(x
0
, y
0
) ,= 0 (x
0
, y
0
) IR
2
.
Indicat ie.
D(f
1
, f
2
)
D(x, y)
(x
0
, y
0
) =
e
x0
cos y
0
e
x0
sinx
0
e
x0
siny
0
e
x0
cos y
0
= e
x0
,= 0.
g T(IR
2
, IR
2
), g(x
1
, x
2
) = ((x
1
+x
2
) sin(x
1
x
2
), e
x1+x2
cos(x
1
x
2
)).
Determinat i matricea jacobiana a funct iei g ntr-un punct oarecare x = (x
1
, x
2
) si determinantul sau.
Indicat ie. Observam ca g = f , unde
f T(IR
2
, IR
2
), f (u
1
, u
2
) = (f
1
(u
1
, u
2
), f
2
(u
1
, u
2
)) = (u
1
sinu
2
, e
u1
cos u
2
);
T(IR
2
, IR
2
), (x
1
, x
2
) = (
1
(x
1
, x
2
),
2
(x
1
, x
2
)) = (x
1
+x
2
, x
1
x
2
).
Atunci
J
g
(x) = J
f
(x) = J
f
((x)) J
(x).
Raspuns. Se obt ine ca
J
f
((x)) =
_
_
_
sin(x
1
x
2
) (x
1
+x
2
) cos(x
1
x
2
)
e
x1+x2
cos(x
1
x
2
) e
x1+x2
sin(x
1
x
2
)
_
_
_, J
(x) =
_
1 1
1 1
_
de unde
J
g
(x) =
_
_
_
sin(x
1
x
2
) + (x
1
+x
2
) cos(x
1
x
2
) sin(x
1
x
2
) (x
1
+x
2
) cos(x
1
x
2
)
e
x1+x2
cos(x
1
x
2
) e
x1+x2
sin(x
1
x
2
) e
x1+x2
cos(x
1
x
2
) +e
x1+x2
cos(x
1
x
2
)
_
_
_.
Exercit iul 5.3.8. Determinat i elementul de suprafat a d pentru suprafet ele
(1) (o
1
) : r = ucos vi +usinvj +
1
u
k; (2) (o
2
) : z = x
3
+y
3
.
Indicat ie. 1) Sa notam S
1
(u, v) = ucos v, S
2
(u, v) = usinv, S
3
(u, v) =
1
u
. Expresia elementului de suprafat a
d este data de
d =
D(S
2
, S
3
)
D(u, v)
2
+
D(S
3
, S
1
)
D(u, v)
2
+
D(S
1
, S
2
)
D(u, v)
2
dudv.
2) Deoarece suprafat a (S
2
) este denita explicit cu z ca funct ie de x, y, prin z = f(x, y) = x
3
+ y
3
, expresia
elementului de suprafat a d este data de
d =
1 +
_
f
x
_
2
+
_
f
y
_
2
dxdy.
Raspuns. 1) Se observa ca
D(y, z)
D(u, v)
=
y
u
y
v
z
u
z
v
sinv ucos v
1
u
2
0
=
1
u
cos v;
D(z, x)
D(u, v)
=
z
u
z
v
x
u
x
v
1
u
2
0
cos v usinv
=
1
u
sinv;
D(x, y)
D(u, v)
=
x
u
x
v
y
u
y
v
cos v usinv
sinv ucos v
= u.
54 Autoevaluare
Se obt ine ca
d =
_
1
u
cos v
_
2
+
_
1
u
sinv
_
2
+u
2
=
_
1
u
2
+u
2
dudv.
2) Se observa ca
f
x
= 3x
2
,
f
y
= 3y
2
, de unde
d =
_
1 + 9(x
4
+y
4
)dxdy.
Exercit iul 5.3.9. Sa se verice daca ecuat iile r =
1
u
2
+v
2
(ui +vj +k), u, v IR si r = ucos vi +usinvj +u
2
k,
u, v IR reprezinta aceeasi suprafat a.
Indicat ie. Pentru ecare dintre cele doua suprafet e se determina ecuat ia carteziana implicita.
Raspuns. Ecuat ia carteziana implicita este x
2
+y
2
z = 0, de unde se trage concluzia.
Exercit iul 5.3.10. Determinat i locul geometric al punctelor de pe suprafat a r = (u +v)i +uvj + (u
2
+ 4v
2
)k
pentru care planul tangent n acel punct la suprafat a trece prin A(1, 0, 0).
Indicat ie. Ecuat ia planului tangent ntr-un punct M corespunzator valorilor u, v este
D(y, z)
D(u, v)
(x (u +v)) +
D(z, x)
D(u, v)
(y uv) +
D(x, y)
D(u, v)
(z (u
2
+ 4v
2
)) = 0.
Raspuns. Punand condit ia ca A sa apart ina planului tangent obt inem (u+2v)(u2v)(u+v 2) = 0, de unde
rezulta ecuat iile vectoriale ale curbelor solut ii sub forma
r = 3vi + 2v
2
j + 8v
2
k, r = vi 2v
2
j + 8v
2
k, r = 2i +v(2 v)j + (5v
2
4v + 4)k.
De exemplu, prima curba este intersect ia dintre planul 4y z = 0 si cilindrul parabolic cu generatoarele
paralele cu axa Oz de ecuat ie y =
2
9
x
2
. Armat ii asemanatoare se pot face si pentru celelalte doua curbe.
Precizat ile.
5.3.3

1
. Fie f = (f
1
, f
2
, ..., f
m
) T(D, IR
m
).
Care este formula de calcul a diferent ialei de ordinul N, d
N
f (a), N 1 n punctul a D?
2
. Daca funct ia T(D, IR

m
) este diferent iabila n x
0
D si f T((D), IR
p
) este diferent iabila n
u
0
= (x
0
)
(D), precizat i regula de calcul a diferent ialei funct iei compuse F = f T(D, IR
p
) n x
0
3
. Ce reprezinta din punct de vedere geometric suprafat a

r = v cos ui +v sinuj +v
2
k, (u, v) [0, 2) [0, )?
4
. Fiind data aplicat ia S : [0, 2) [0, ] IR

3
denita prin
S(u, v) = r(u, v) = a cos usinvi +a sinusinvj +a cos vk,
n care a este o constanta pozitiva, Im S este sfera de raza a cu centrul n origine.
Ce reprezinta curbele de coordonate u = c si v = c n acest caz?
5
. Elementul de arie d al suprafet ei de ecuat ie vectoriala r = r(u, v) se calculeaza cu formula

d =
_
E(u, v)G(u, v) F
2
(u, v) dudv, .
De ce expresia de sub radical este totdeauna pozitiva?
56 Autoevaluare
Capitolul 6
MC. 06 Aplicat ii: extreme; funct ii
denite implicit; extreme condit ionate
Exercit iul 6.1.1. Sa se determine valorile extreme ale funct iei
z : IR
2
IR, z(x, y) = x
3
+ 3xy
2
15x 12y.
Solut ie. Derivatele part iale pana la ordinul doi inclusiv ale funct iei sunt:
z
x
(x, y) = 3x
2
+ 3y
2
15,
z
y
(x, y) = 6xy 12;
2
z
x
2
(x, y) = 6x,

2
z
xy
(x, y) = 6y,

2
z
y
2
(x, y) = 6x.
Din anularea derivatelor part iale de ordinul ntai, se obt ine
_
x
2
+y
2
= 5,
xy = 2
=
_
(x +y)
2
= 9,
xy = 2
=
_
x +y = 3,
xy = 2
Rezolvarea ultimelor doua sisteme conduce la patru puncte stat ionare
M
1
(1, 2), M
2
(2, 1), M
3
(1, 2), M
4
(2, 1).
Matricele hessiene corespunzatoare celor patru puncte stat ionare sunt
H
z
(M
1
) =
_
6 12
12 6
_
, H
z
(M
2
) =
_
12 6
6 12
_
,
H
z
(M
3
) =
_
6 12
12 6
_
, H
z
(M
4
) =
_
12 6
6 12
_
Vom folosi metoda valorilor proprii pentru a stabili natura formelor patratice d
2
z(M
1
), , d
2
z(M
4
) care
se pot scrie n forma
d
2
z(M
1
) = (dx dy) H
z
(M
1
)
_
dx
dy
_
, , d
2
z(M
4
)=(dx dy) H
z
(M
4
)
_
dx
dy
_
57
58 Autoevaluare
Se stie ca valorile proprii ale unei matrice patratice simetrica A (de ordin 2 si cu elementele a
11
, a
12
= a
21
,
a
22
) sunt radacinile ecuat iei caracteristice P() = 0, unde P() este polinomul caracteristic al matricei
P() = det (AI
2
) =
a
11
a
12
a
21
a
22
=
2
(a
11
+a
22
) + det A,
I
2
ind aici matricea unitate de ordinul al doilea.
O radacina a ecuat iei caracteristice a unei matrice patratice simetrica A se numeste e valoare proprie a
acesteia, e valoare proprie a formei patratice f : IR
2
IR care n baza canonica din IR
2
are matricea A.
O forma patratica f : IR
2
IR, care n baza canonica din IR
2
are matricea A, are expresia analitica
f(x
1
, x
2
) = (x
1
x
2
)
_
a
11
a
12
a
21
a
22
_
_
_
x
1
x
2
_
_
= a
11
x
2
1
+ 2a
12
x
1
x
2
+a
22
x
2
2
,
unde x = (x
1
, x
2
) este un element oarecare al spat iului IR
2
.
Cele patru polinoame caracteristice P
1
(), , P
4
() ale respectiv celor patru hessiene ale funct iei z n
punctele sale stat ionare sunt
P
1
() = ( + 6)( 18), P
2
() = ( 6)( 18),
P
3
() = ( 6)( + 18), P
4
() = ( + 6)( + 18).
Pentru a determina natura unei forme patratice f : IR
2
IR, a carei matrice A n baza canonica din IR
2
are radacinile caracteristice
1
si
2
vom t ine cont de:
daca
1
> 0 si
2
> 0, forma patratica f este pozitiv denita;
daca
1
< 0 si
2
< 0, forma patratica f este negativ denita;
daca
1
> 0, iar
2
= 0, forma patratica f este pozitiv semidenita;
cand
1
< 0 si
2
= 0, forma patratica f este negativ semidenita;
daca
1
> 0, iar
2
< 0, forma patratica f este nedenita.
Natura punctului stat ionar analizat depinde de natura diferent ialei a doua a funct iei n acel punct, aceeasi
cu natura formei patratice cu care se exprima aceasta diferent iala.
Aplicand funct iei z cele de mai sus, stabilim:
M
1
si M
3
nu sunt puncte de extrem ale funct iei z; ele sunt puncte de tip sa;
M
2
este un punct de minim local strict al funct iei si f
min
= f(M
2
) = 28;
M
4
este un punct de maxim local strict al funct iei si f
max
= f(M
4
) = 28.
Exercit iul 6.1.2. Sa se arate ca funct ia z = z(x, y) denita implicit de ecuat ia F(x, y, z) = 0, unde
F(x, y, z) =
_
x +
z
y
, y +
z
x
_
,
iar (u, v) (u, v) este o funct ie reala de doua variabile reale diferent iabila pe un domeniu D IR
2
, este
solut ia ecuat iei cu derivate part iale
x
z
x
+y
z
y
= z xy.
MC. 06 Aplicat ii ale calculului diferent ial 59
Solut ie. Daca introducem variabilele intermediare u si v, unde
u = u(x, y, z) = x +
z
y
, v = v(x, y, z) = y +
z
x
,
atunci putem spune ca funct ia F depinde de variabilele sale x, y si z prin intermediul variabilelor u si v.
Derivatele part iale de ordinul ntai ale variabilelor intermediare, pe care convenim sa le notam prin:
u
,1
(x, y, z); u
,2
(x, y, z); u
,3
(x, y, z); v
,1
(x, y, z); v
,2
(x, y, z); v
,3
(x, y, z),
sunt date de _
_
u
,1
(x, y, z) = 1, u
,2
(x, y, z) =
z
y
2
, u
,3
(x, y, z) =
1
y
,
v
,1
(x, y, z) =
z
x
2
, v
,2
(x, y, z) = 1, v
,3
(x, y, z) =
1
x
.
Daca convenim n plus ca derivatele part iale de ordinul ntai ale funct iei sa e notate
,1
si
,2
, iar cele
ale funct iei F prin F
,1
, F
,2
si F
,3
, atunci ultimele derivate se determina din relat iile:
F
,1
(x, y, z) =
,1
z
x
2
,2
, F
,2
(x, y, z) =
z
y
2
,1
+
,2
, F
,3
(x, y, z) =
1
y
,1
+
1
x
,2
.
Derivatele part iale de ordinul ntai ale funct iei denita implicit sunt atunci
_
_
z
,1
=
F
,1
F
,3
=
z
x
2
,2
,1
1
y
,1
+
1
x
,2
z
,2
=
F
,2
F
,3
=
z
y
2
,1
,2
1
y
,1
+
1
x
,2
.
Folosind aceste derivate part iale si efectuand combinat ia xz
,1
+ yz
,2
constatam ca se obt ine z xy, ceea ce
trebuia sa se arate.
Exercit iul 6.1.3. Dintrun er cornier de lungime 20 de unitat i si o foaie de sticla cu aria egala cu 16 unitat i,
urmeaza sa se construiasca un acvariu.
Cum trebuiesc croite materialele astfel ncat capacitatea acvariului sa e maxima?
Solut ie. Acvariul are forma unui paralelipiped dreptunghic de dimensiuni x, y, z. Evident, x y z > 0.
Atunci, capacitatea acvariului este egala cu xyz.
Laturile paralelipipedului provenind din erul cornier, nsumarea lungimilor acestora trebuie sa dea lungimea
materialului. Cum din cele 12 muchii ale paralelipipedului din ecare dimensiune sunt cate 4, urmeaza ca
x +y +z = 5.
Oricare dintre cele 6 fet e ale paralelipipedului este un dreptunghi de arie xy, yz, sau zx. Cum sunt cate 2
dreptunghiuri congruente si pentru ca toate provin din aceeasi foaie de sticla, suma ariilor acestor fet e trebuie
sa e 16.
Prin urmare,
xy +yz +zx = 8.
Astfel, problema se reduce la o problema de extrem condit ionat n care funct ia scop, denita pe mult imea
deschisa D = M(x, y, z)[ x y z > 0, este f(x, y, z) = xyz, iar legaturile sunt:
F
1
(x, y, z) = x +y +z 5 = 0, F
2
(x, y, z) = xy +yz +zx 8 = 0.
60 Autoevaluare
Fie L(x, y, z; , ) funct ia lui Lagrange corespunzatoare
L(x, y, z; , ) = f(x, y, z) +F
1
(x, y, z) +F
2
(x, y, z).
Derivatele part iale de ordinul ntai ale acestei funct ii sunt:
_
_
L
x
(x, y, z; , ) = yz + +(y +z),
L
y
(x, y, z; , ) = zx + +(z +x),
L
z
(x, y, z; , ) = xy + +(x +y),
L
(x, y, z; , ) = F
1
(x, y, z),
L
(x, y, z; , ) = F
2
(x, y, z).
Sistemul n necunoscutele x, y, z, , , format prin anularea acestor derivate este
_
_
yz + +(y +z) = 0,
zx + +(z +x) = 0,
xy + +(x +y) = 0,
x +y +z 5 = 0,
xy +yz +zx 8 = 0.
(6.1)
Pentru a rezolva mai simplu acest sistem, observam ca primele trei ecuat ii ale sale pot privite ca un sistem
liniar si omogen n necunoscutele 1, si . Fiindca o solut ie a acestui sistem este nebanala (prima componenta
este 1), urmeaza ca rangul matricii sistemului trebuie sa e mai mic decat 3 si deci
yz 1 y +z
zx 1 z +x
xy 1 x +y
= 0 = (z y)(3x
2
10x + 8) = 0.
Egalarea cu zero a ecarui factor din ecuat ia rezultata, la care se adauga ultimele doua ecuat ii ale sistemului
(6.1), conduce la doua sisteme de trei ecuat ii cu necunoscutele x, y si z
_
_
z y = 0,
x +y +z 5 = 0,
xy +yz +zx 8 = 0,
_
_
3x
2
10x + 8 = 0,
x +y +z 5 = 0,
xy +yz +zx 8 = 0.
Solut iile acestor sisteme sunt:
(1, 2, 2);
_
7
3
,
4
3
,
4
3
_
; (2, 2, 1); (2, 1, 2);
_
4
3
,
7
3
,
4
3
_
;
_
4
3
,
4
3
,
7
3
_
,
dar numai doua se ncadreaza n datele problemei si anume:
_
7
3
,
4
3
,
4
3
_
; (2, 2, 1).
Pentru a determina valorile parametrilor lui Lagrange si corespunzatoare acestor solut ii, vom nlocui
pe rand componentele acestora n primele trei ecuat ii ale sistemului (6.1) si astfel gasim pentru perechea (, )
respectiv valorile:
_
16
9
,
4
3
_
; (4, 2).
Prin urmare, funct ia lui Lagrange are doua puncte stat ionare:
_
7
3
,
4
3
,
4
3
;
16
9
,
4
3
_
; (2, 2, 1; 4, 2)
si deci funct ia scop are doua puncte stat ionare condit ionate:
M
1
_
7
3
,
4
3
,
4
3
_
; M
2
(2, 2, 1),
corespunzatoare respectiv celor doua perechi de valori ale lui si .
Diferent ierea legaturilor ntrun punct arbitrar al mult imii D, conduce la
dx +dy +dz = 0, (y +z)dx + (z +x)dy + (x +y)dz = 0,
care n cele doua puncte stat ionare condit ionate, devin
_
dx +dy +dz = 0,
8dx + 11(dy +dz) = 0,
_
dx +dy +dz = 0,
3(dx +dy) + 4dz = 0.
Din primul sistem obt inem dx = 0 si dz = dy, iar din al doilea dy = dx si dz = 0.
Diferent iala de ordinul al doilea a funct iei lui Lagrange, ntrun punct arbitrar al mult imii D, are expresia
d
2
L(x, y, z; , ) = 2[(z +)dxdy + (x +)dydz + (y +)dzdx]+
2(dx +dy +dz)d + 2[(y +z)dx + (z +x)dy + (x +y)dz]d.
care, n cele doua puncte stat ionare ale funct iei L, devine:
d
2
L
_
M
1
;
16
9
,
4
3
_
= 2dy
2
; d
2
L(M
2
; 4, 2) = 2dx
2
.
Prima diferent iala este o forma patratica negativ denita si deci M
1
este punct de maxim condit ionat strict,
iar cea de a doua este o forma patratica pozitiv denita, fapt ce atrage ca punctul M
2
este punct de minim condi-
t ionat strict. Valorile extreme corespunzatoare ale funct iei scop sunt: f
max
= f(M
1
) =
112
27
; f
min
= f(M
2
) = 4.
In concluzie, problema data revine la dimensionarea erului cornier n patru bucat i a cate 5 unitat i lungime,
ecare din ele urmand a divizata n cate trei bucat i cu lungimile:
7
3
;
4
3
;
4
3
.
Cat priveste foaia de sticla, aceasta urmeaza a croita n doua part i cu arii egale, ecare parte ind divizata
la randui n trei bucat i avand ariile:
28
9
;
28
9
;
16
9
.
Asadar, se comanda foaia de sticla cu lungimea de 6 unitat i si lat imea de
8
3
unitat i. Foaia astfel comandata
se divizeaza n doua part i identice cu dimensiunile 6 si
4
3
. Din ecare parte se extrage un patrat cu latura
4
3
,
iar din cele doua bucat i ramase se croiesc cate doua dreptunghiuri identice de dimensiuni
7
3
si
4
3
.
Exercit iul 6.1.4. Transformat i ecuat ia
y
z
x
x
z
y
= (y x)z
introducand noile variabile independente
u = x
2
+y
2
, v =
1
x
+
1
y
si noua funct ie necunoscuta w = x y + lnz.
62 Autoevaluare
Solut ie. Diferent iind legaturile dintre variabile, obt inem
_
_
du = 2xdx + 2ydy,
dv =
1
x
2
dx
1
y
2
dy,
dw = dx dy +
1
z
dz.
Pe de alt a parte
dw =
w
u
du +
w
v
dv.
Egaland expresiile diferent ialei funct iei w, avem
dx dy +
1
z
dz = (2xdx + 2ydy)
w
u

_
1
x
2
dx +
1
y
2
dy
_
w
v
,
de unde rezulta
dz = z
_
2x
w
u

1
x
2
w
v
+ 1
_
dx +z
_
2y
w
u

1
y
2
w
v
+ 1
_
dy.
Pe de alta parte, dz =
z
x
dx +
z
y
dy. Folosind unicitatea expresiei diferent ialei funct iei z, deducem
_
_
z
x
= z
_
2x
w
u

1
x
2
w
v
+ 1
_
,
z
y
= z
_
2y
w
u

1
y
2
w
v
+ 1
_
.
Cu acestea, ecuat ia init iala ia forma mai simpla
_
zx
y
2

zy
x
2
_
w
v
= 0 =
w
v
= 0,
ce se poate integra, solut ia sa generala ind w = f(u), unde f este o funct ie diferent iabila arbitrara.
T inand cont de legatura dintre variabile, gasim ca
z(x, y) = e
x+y+f(x
2
+y
2
)
este solut ia generala a ecuat iei init iale.
Exercit iul 6.1.5. Sa se determine valorile extreme ale funct iei
f : K IR, f(x, y, z) = x
2
+ 2y
2
+ 3z
2
,
denita pe mult imea compacta K = x = (x, y, z)[ x
2
+y
2
+z
2
100 IR
3
.
Solut ie. Faptul ca funct ia f este denita pe o mult ime compacta (bila nchisa n IR
3
de raza 10 cu centrul n
origine) implica despart irea problemei determinarii valorilor sale extreme ntai n interiorul mult imii K si apoi
pe frontiera acesteia.
Deoarece funct ia f este diferent iabila n interiorul mult imi K, pentru a aa valorile sale extreme n punctele
interioare ale lui K procedam analog cu determinarea punctelor de extrem local ale unei funct ii reale de mai
multe variabile reale denita pe o mult ime deschisa.
Sistemul format prin anularea derivatelor part iale de ordinul ntai ale funct iei f are doar solut ia (0, 0, 0) si
deci singurul punct stat ionar al funct iei f este originea reperului.
Diferent iala de ordinul al doilea a funct iei f n origine este
d
2
f(0, 0, 0) = 2dx
2
+ 4dy
2
+ 6dz
2
si este evident ca este o forma patratica pe IR
3
, pozitiv denita.
Prin urmare, n origine, funct ia f are un punct de minim iar valoarea minima este zero.
Sa determinam valorile extreme ale funct iei f pe frontiera domeniului acesteia care este sfera de ecuat ie
F(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
100 = 0.
Deci trebuie sa rezolvam o problema de extrem condit ionat.
Pentru aceasta, introducem funct ia lui Lagrange
L(x, y, z; ) = f(x, y, z) +F(x, y, z)
careia i determinam punctele critice ale caror coordonate sunt solut ii ale sistemului
_
_
2x( + 1) = 0,
2y( + 2) = 0,
2z( + 3) = 0,
x
2
+y
2
+z
2
100 = 0,
format prin anularea derivatelor part iale de ordinul ntai ale funct iei L.
Gasim trei puncte stat ionare ale funct iei L
(10, 0, 0; 1), (0, 10, 0; 2), (0, 0, 10; 3)
din care deducem ca funct ia f are punctele stat ionare condit ionate
M
1
(10, 0, 0), M
2
(0, 10, 0), M
3
(0, 0, 10)
corespunzatoare respectiv valorilor 1, 2, 3 ale multiplicatorului a lui Lagrange.
Diferent iala de ordinul 2 a funct iei lui Lagrange L ntrun punct oarecare de pe sfera are expresia
d
2
L(x, y, z; ) = 2( + 1)dx
2
+ 2( + 2)dy
2
+ 2( + 3)dz
2
+ 4(xdx +ydy +zdz)d,
expresie ce se modica daca t inem cont ca ntre diferent ialele variabilelor exista legatura xdx +ydy +zdz = 0.
Astfel,
d
2
L(x, y, z; ) = 2
_
( + 1)dx
2
+ ( + 2)dy
2
+ ( + 3)dz
2
_
.
iar n punctele stat ionare avem
d
2
L(M
1
; 1) = 2(dy
2
+ 2dz
2
), d
2
L(M
2
; 2) = 2(dz
2
dx
2
),
d
2
L(M
3
; 3) = 2(2dx
2
+dy
2
).
Prima diferent iala este o forma patratica pozitiv denita, a doua este forma patratica nedenita, n timp ce a
treia diferent iala este forma patratica negativ denita.
Rezultatele gasite arata ca pentru funct ia f M
1
este punct de minim condit ionat strict, M
2
este un punct
de tip sa, iar M
3
este punct de maxim condit ionat strict.
Prin urmare n punctele sferei de raza 10 cu centrul n origine, funct ia f are o valoare minima egala cu
f(M
1
) = 100 si o valoare maxima f(M
3
) = 300.
Luand n calcul si valorile pe care le ia funct ia f n interiorul domeniului de denit ie, rezulta ca cea mai
mica valoare a funct iei este zero, atinsa n origine, iar cea mai mare valoare este 300, luata ntrun punct de pe
frontiera domeniului K.
Exercit iul 6.1.6. Sa se arate ca funct ia f(x, y) = (1+e
y
) cos xy e
y
, denita pe mult imea IR
2
, are o innitate
de maxime si nici un minim.
64 Autoevaluare
Solut ie. Rezolvand sistemul
_
_
f
x
= 0
f
y
= 0
obt inem punctele stat ionare:
M
2k
(2k, 0); M
2k+1
((2k + 1), 2), k Z,
n care trebuie sa calculam diferent iala a doua.
Diferent iala a doua a funct iei f ntrun punct curent al domeniului de denit ie este diferent iala primei
diferent iale. Se gaseste
d
2
f(x, y) = (1 +e
y
) cos xdx
2
2e
y
sinxdxdy +e
y
(cos x y 2)dy
2
.
Diferent ialele de ordinul doi n punctele stat ionare M
2k
d
2
f(M
2k
) = 2dx
2
dy
2
sunt forme patratice negativ denite. Prin urmare M
2k
sunt puncte de maxim. Evident, sunt o innitate de
puncte de maxim.
Diferent ialele de ordinul doi n punctele stat ionare M
2k+1
d
2
f(M
2k+1
) = (1 +e
2
)dx
2
e
2
dy
2
sunt forme patratice nedenite. Deci M
2k+1
sunt puncte sa.
Exercit iul 6.2.1. Sa se determine punctele de extrem ale funct iilor:
a) f(x, y) = sinx + siny + sin(x +y), (x, y)
_
0,

2
_
_
0,

2
_
;
b) f(x, y, z) = x +
y
2
4x
+
z
2
y
+
1
z
2
, x > 0, y > 0, z > 0.
Indicat ie. Se determina punctele stat ionare. Se calculeaza diferent iala a doua n punctele stat ionare. Se
studiaza natura formelor patratice gasite.
Raspuns. a) Un singur punct stat ionar, M
_
3
,

3
_
, care este punct de maxim. b) Un singur punct stat ionar,
M
_
1
2
, 1, 1
_
, care este punct de minim.
Exercit iul 6.2.2. Sa se arate ca funct ia z = z(x, y) denita implicit de ecuat ia F(x, y, z) = 0, unde
F(x, y, z) = (x +y +z, x
2
+y
2
+z
2
),
iar (u, v) (u, v) este o funct ie reala de doua variabile reale diferent iabila pe un domeniu D IR
2
, este
solut ia ecuat iei cu derivate part iale
(y z)
z
x
+ (z x)
z
y
= x y.
Indicat ie. Variabilele intermediare u si v au expresiile
u = u(x, y, z) = x +y +z, v = v(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
.
Daca convenim ca derivatele part iale de ordinul ntai ale funct iei sa e notate
,1
si
,2
, iar cele ale funct iei F
prin F
,1
, F
,2
si F
,3
, atunci ultimele derivate se determina folosind regulile de derivare ale unei funct ii compuse,
iar
z
x
si
z
y
se calculeaza dupa formulele
z
x
=
F
,1
F
,3
,
z
y
=
F
,2
F
,3
.
Raspuns. Derivatele part iale
z
x
=
,1
+ 2x
,2
,1
+ 2z
,2
si
z
y
=
,1
+ 2y
,2
,1
+ 2z
,2
verica ecuat ia cu derivate part iale
din enunt .
Exercit iul 6.2.3. Sistemul de ecuat ii algebrice
_
u +v = x +y
xu +yv = 1
deneste implicit funct iile u = u(x, y) si
v = v(x, y).
Sa se determine diferent ialele acestor funct ii si sa se verice rezultatul.
Indicat ie. Se diferent iaza sistemul. Se obt ine
_
du +dv = dx +dy
xdu +ydvv = udx vdy
din care se pot calcula diferent i-
alele. Pe de alta parte, sistemul se poate rezolva n privint a lui u si v, astfel ca vericarea rezultatului se poate
face diferent iind direct expresiile lui u = u(x, y) si v = v(x, y).
Raspuns. du =
y +u
y x
dx +
y +v
y x
dy, dv =
x +u
x y
dx +
x +v
x y
dy.
Exercit iul 6.2.4. Sa se determine extremele condit ionate ale funct iei scop f(x, y, z) = x +y +z cu legaturile
F
1
(x, y, z) = 0 si F
2
(x, y, z) = 0, unde F
1
(x, y, z) = x
2
+ y
2
+ z
2
1, F
2
(x, y, z) = 2x + y + 2z 1. Dat i o
interpretare geometrica problemei rezolvate.
Indicat ie. Se scrie funct ia lui Lagrange L(x, y, z;
1
,
2
) = f(x, y, z) +
1
F
1
(x, y, z) +
2
F
2
(x, y, z) careia i se
determina punctele stat ionare. Rezulta doua asemenea puncte. Se calculeaza diferent iala a doua a funct iei
lui Lagrange n aceste puncte t inanduse cont de legaturi. Se constata ca nu este nevoie sa mai diferent iem
legaturile pentru ca d
2
L(x, y, z;
1
,
2
) = 2
1
(dx
2
+dy
2
+dz
2
).
Raspuns. M
1
(0, 1, 0) pentru
1
=
1
4
,
2
=
1
2
si M
2
_
4
9
,
7
9
,
4
9
_
pentru
1
=
1
4
,
2
=
11
18
. Rezulta M
1
punct de maxim si M
2
punct de minim.

In legatura cu interpretarea geometrica, se observa ca funct ia scop este,
pana la factorul

3, distant a de la punctul M(x, y, z) al curbei de intersect ie dintre sfera X
2
+Y
2
+Z
2
1 = 0
si planul 2X +Y + 2Z 1 = 0 (un cerc trasat pe sfera) la planul X +Y +Z = 0 care trece prin origine.
Exercit iul 6.2.5. Sa se determine marginile funct iei f(x, y) = x
2
+ 2xy n compactul
K = (x, y) IR
2
[ y x
2
2, y 2 x
2
.
Indicat ie. Sunt trei probleme de rezolvat:
66 Autoevaluare
1) extremele libere locale ale funct iei f pe domeniul marginit de parabolele care denesc compactul K;
2) extremele condit ionate ale funct iei f cu legatura x
2
y 2 = 0;
3) extremele condit ionate ale funct iei f cu legatura x
2
+y 2 = 0.
Pentru prima problema se gaseste ca originea este punct sa.
Problemele 2) si 3) se rezolva cu metoda multiplicatorilor a lui Lagrange.
Raspuns. M
1
(1, 1) punct de maxim, iar M
2
_
2
3
,
14
9
_
punct de minim, ambele aate pe prima parabola
care face parte din frontiera mult imii compacte K. Pe cea de a doua parabola, punctul M
3
(1, 1) este de maxim,
iar M
4
_
2
3
,
14
9
_
este punct de minim al funct iei f.
Exercit iul 6.2.6. Sa se determine punctele de extrem ale funct iei reale
f(x, y, z) = x +y
2
+ 3z
3
ln(x +y +z)
denita pe semispat iul x +y +z > 0.
Indicat ie. Se determina punctele critice ale funct iei f.

In ecare punct critic se calculeaza diferent iala a
doua a funct iei f si se studiaza natura sa pentru a vedea daca punctul stat ionar respectiv este sau nu punct de
extrem.
Raspuns. M
1
_
1
6
,
1
2
,
1
3
_
, punct de minim. Punctul stat ionar M
2
_
5
6
,
1
2
,
1
3
_
nu este punct de extrem: este
punct sa.
6.3

1
. Care este condit ia necesara de extremntrun punct x

0
D IR
n
a unei funct ii reale de mai multe
variabile reale f diferent iabila pe domeniul D?
2
. Cum se numeste punctul x

0
n care se anuleaza prima diferent iala a funct iei f, dar care nu este punct
de extrem? Daca df(x
0
) = 0 si f este funct ie diferent iabila de doua ori n punctul x
0
, care este condit ia
sucienta pentru ca f sa aiba punct de maximn x
0
? Dar punct de minim?
3
. Cum se formuleaza teorema funct iilor implicite n cazul unei funct ii reale f de n variabile reale
denita implicit de ecuat ia F(x
1
, x
2
, ..., x
n
; y) = 0? Dat i o demonstrat ie pentru expresia derivatelor part iale
de ordinul ntai ale funct iei f.
4
. Cum se determina extremele locale ale funct iei y = f(x

1
, x
2
, ..., x
n
) denita implicit de ecuat ia
F(x
1
, x
2
, ..., x
n
; y) = 0,
atunci cand acest lucru este posibil?
5
. Ce este un punct stat ionar? Dar un punct stat ionar condit ionat? Cum se determina punctele
stat ionare condit ionate ale funct iei scop z = f(x, y) ale carei variabile sunt supuse la legaturile F(x, y) = 0,
unde F = (F
1
, F
2
, ..., F
m
), x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) si y = (y
1
, y
2
, ..., y
m
)?
Capitolul 7
MC. 07 Integrale improprii
Exercit iul 7.1.1. Studiat i natura integralei improprii de spet a ntai
I
n
=
_

0
dx
(x
2
+ 1)
n
, n IN
si n caz de convergent a stabilit i valoarea sa.

Solut ie. Pentru a se urmari studiul naturii integralei improprii reamintim un set de denit ii.
Precizam ca a si b sunt elemente din IR = IR , + cu proprietat ile < a < b +, iar
f : [a, b) IR, (7.1)
este o funct ie integrabila Riemann pe orice interval compact [a, t] [a, b) si nemarginita ntro vecinatate a lui
b daca b IR.
Denit ia 7.1.1. Limita n punctul t = b a funct iei
F : [a, b) IR, F(t) =
_
t
a
f(x)dx (7.2)
se numeste integrala improprie cu limita superioara de integrare punct singular si se noteaza cu
simbolul
_
b
a
f(x)dx. (7.3)
Din aceasta denit ie rezulta
_
b
a
f(x)dx = lim
tb
F(t) = lim
tb
_
t
a
f(x)dx. (7.4)
Denit ia 7.1.2. Funct ia f se numeste integrabila n sens generalizat daca exist a si este nit a limita
funct iei F pentru t b.
67
68 Autoevaluare
Denit ia 7.1.3. Daca funct ia (7.1) este integrabila n sens generalizat, spunem ca integrala improprie (7.3)
este convergenta; daca limita pentru t b a funct iei (7.2) este innita sau nu exista, integrala improprie
(7.3) se numeste divergenta.
Denit ia 7.1.4. Prin natura unei integrale improprii se nt elege proprietatea sa de a convergenta sau
divergenta.
In baza acestor denit ii rezulta ca trebuie sa studiem limita la innit a funct iei
F
n
: [0, ) IR, F
n
(t) =
_
t
0
dx
(x
2
+ 1)
n
, n IN
. (7.5)
In prealabil, vom stabili o relat ie de recurent a ntre termenii sirului de funct ii (F

n
)
nIN
. Mai ntai avem
F
n
(t) =
_
t
0
x
2
+ 1 x
2
(x
2
+ 1)
n
dx =
_
t
0
dx
(x
2
+ 1)
n1

1
2
_
t
0
x
2x
(x
2
+ 1)
n
dx,
care se poate scrie si n forma
F
n
(t) = F
n1
(t)
1
2
_
t
0
x
_
(x
2
+ 1)
n
(2x)
_
dx. (7.6)
Folosind metoda integrarii prin part i aleg and u(x) = x, v
(x) = (x
2
+ 1)
n
(2x)
_

u(x) v
(x)dx =
_
u(x) v(x)
_
(x) v(x)dx.
si utilizand u
(x) = 1 si v(x) =
(x
2
+ 1)
n+1
n + 1
=
1
(n 1)(x
2
+ 1)
n1
, din (7.6) obt inem
F
n
(t) = F
n1
(t) +
x
2(n 1)(x
2
+ 1)
n1
t
0
1
2(n 1)
F
n1
(t).
Deducem astfel relat ia de recurent a anunt ata
F
n
(t) =
1
2(n 1)

t
(t
2
+ 1)
n1
+
2n 3
2(n 1)
F
n1
(t), n IN
, n 2. (7.7)
Deoarece lim
t
1
2(n 1)

t
(t
2
+ 1)
n1
= 0, din (7.7) putem arma ca daca integrala improprie
I
n1
=
_

0
dx
(x
2
+ 1)
n1
este convergent a, atunci
I
n
=
_

0
dx
(x
2
+ 1)
n
este convergent a.
Se impune asadar sa studiem natura integralei improprii I
1
=
_

0
dx
x
2
+ 1
, ceea ce nseamna ca trebuie
calculata limita la innit a funct iei F
1
(t) =
_
t
0
dx
1 +x
2
.
MC. 07 Integrale improprii 69
Cum F
1
(t) = arctg x
t
0
= arctg t si lim
t
F
1
(t) =

2
, rezulta ca integrala improprie I
1
este convergenta si
I
1
=

2
. (7.8)
Din armat ia precedenta rezulta ca I
2
este convergenta, care antreneaza I
3
convergenta si, continuand astfel,
ajungem la concluzia ca I
n
este integrala improprie convergenta. Deci,
lim
t
F
n
(t) = I
n
, n IN
.
(7.9)
Efectuand limita la innit n relat ia de recurent a (7.7) si folosind (7.9), obt inem
I
n
=
2n 3
2(n 1)
I
n1
, n IN
, n 2. (7.10)
Asadar,
I
n
=
2n 3
2n 2
I
n1
=
2n 3
2n 2
2n 5
2n 4
I
n2
= ... =
(2n 3) (2n 5) (2n 7) ... 3 1
(2n 2) (2n 4) (2n 6) ... 4 2
I
1
. (7.11)
Din (7.8) si (7.11) deducem
I
n
=
1 3 5 ... (2n 5) (2n 3)
2 4 6 ... (2n 4) (2n 2)

2
. (7.12)
Relat ia (7.12) poate scrisa si n forma
I
n
=
(2n 3)!!
(2n 2)!!

2
. (7.13)
Observat ia 7.1.1. Simbolul !! se citeste semifactorial.

De exemplu:
(2n 1)!! = 1 3 5 7 ... (2n 3) (2n 1)
(2n)!! = 2 4 6 8 ... (2n 2) (2n).
Exercit iul 7.1.2. Studiat i natura integralei improprii de spet a ntai
I =
_

2
dx
x
2
+x 2
si n caz de convergent a stabilit i valoarea ei.
Solut ie. Conform exercit iului precedent, trebuie calculata integrala F(t) =
_
t
2
dx
x
2
+x 2
. Avem
F(t) =
_
t
2
dx
(x 1)(x + 2)
=
1
3
_
t
2
_
1
x 1

1
x + 2
_
dx =
1
3
_
ln
x 1
x + 2
t
2
=
1
3
ln
4(t 1)
t + 2
.
70 Autoevaluare
Sa calculam limita la innit a funct iei F(t). Gasim
lim
t
F(t) = lim
t
1
3
ln
4(t 1)
t + 2
=
1
3
ln4 =
2
3
ln2.
Asadar, integrala I este convergenta si valoarea sa este I =
2
3
ln2.
Exercit iul 7.1.3. Aratat i ca integrala improprie de spet a doua
I =
_
1
0
dx
(2 x)
1 x
este convergenta si determinat i valoarea sa.
Solut ie. Funct ia de integrat f(x) =
1
(2 x)
1 x
este denita pe intervalul [0, 1).

In vecinatatea punctului
x = 1 funct ia f este nemarginita ceea ce arata ca x = 1, limita superioara a intervalului de integrare, este punct
singular.
Convergent a integralei improprii se stabileste folosind criteriul n
lim
x1
(1 x)
1/2
f(x) = lim
x1
(1 x)
1/2
1
(2 x)
1 x
= lim
x1
1 x
1
(2 x)
1 x
= lim
x1
1
2 x
= 1.
Deoarece =
1
2
< 1 rezulta ca I este convergenta.
Pentru determinarea valorii lui I utiliz am metoda schimbarii de variabila. Prin schimbarea x = 1t
2
=
(t), noile limite de integrare sunt 1 si 0, iar funct ia de integrat este f((t))
(t) =
2
1 +t
2
. Astfel, integrala
improprie I se transforma n integrala proprie
I =
_
0
1
2
1 +t
2
dt = 2
_
1
0
dt
1 +t
2
= 2arctg t
1
0
= 2
4
=

2
.
Prin urmare I este integrala improprie convergenta si are valoarea I =

2
.
Exercit iul 7.1.4. Sa se studieze integrala improprie
I =
_

0
arctg x
(1 +x
2
)
1 +x
2
dx.
Solut ie. Funct ia de integrat f(x) =
arctg x
(1 +x
2
)
1 +x
2
este marginita pe intervalul nemarginit [0, ), deci avem
de a face cu o integrala improprie de primul tip.
Pentru studiul naturii integralei improprii I aplicam primul crieriu de comparat ie. Majorand funct ia
arctg x cu

2
si t inand cont ca pe intervalul [0, ) are loc inegalitatea (1 +x
2
)
1 +x
2
> x
3
, rezulta ca
f(x) <
2
x
3
.
Constatam apoi ca integrala improprie de primul tip
_

a
2
x
3
dx, a > 0 este convergenta.
Conform criteriului ment ionat, integrala improprie I este convergenta.
Daca luam:
u = arctg x; dv =
dx
(1 +x
2
)
1 +x
2
,
se gaseste
du =
dx
1 +x
2
; v =
x
1 +x
2
,
unde v este o primitiva a funct iei
1
(1 +x
2
)
1 +x
2
. Aceasta primitiva sa determinat utilizand schimbarea de
variabila x = tg t, ajunganduse la o primitiva funct iei cos t, care este sint. Cum sint =
tg t
_
1 + tg
2
x
si tg t = x,
suntem condusi la v =
x
1 +x
2
.
Astfel ca
_

0
arctg x
(1 +x
2
)
1 +x
2
dx =
x
1 +x
2
arctg x
_

0
x
(1 +x
2
)
1 +x
2
dx.
Calculul ultimei integrale se face folosind schimbarea de variabila x = tg t. Intervalul de integrare trece n
compactul [0,

2
], iar funct ia de integrat devine sint
_

0
arctg x
(1 +x
2
)
1 +x
2
dx =
x
1 +x
2
arctg x
_

2
0
sintdt
sau
_

0
arctg x
(1 +x
2
)
1 +x
2
dx =
x
1 +x
2
arctg x
0
+ cos t
2
0
=

2
1.
Prin urmare, valoarea integralei I este I =

2
1.
Exercit iul 7.1.5. Sa se studieze natura integralei improprii de tipul al doilea
I =
_
2
0
dx
(1 +x
2
)
4 x
2
si n caz de convergent a sa i se determine valoarea.
Solut ie. Singularitatea funct iei de integrat f(x) =
1
(1 +x
2
)
4 x
2
se aa n limita superioara de integrare.
Avand n vedere ca lim
x2
2 xf(x) =
1
10
, conform criteriului de comparat ie n , deducem ca integrala impro-
prie I este convergenta deoarece =
1
2
< 1.
Pentru calculul integralei se foloseste schimbarea de variabila x = 2 sint = (t). Prin aceasta schimbare de
variabila, intervalul de integrare trece n compactul [0,

2
], iar funct ia de integrat devine
f((t))
(t) =
1
1 + 4 sin
2
t
.
Se obt ine astfel ca I este integrala proprie
I =
_
2
0
dt
1 + 4 sin
2
t
.
Ultima integrala ind de forma
_
b
a
(sint, cos t)dt, unde (sint, cos t) este o funct ie para n sint si cos t, se
face substitut ia tg t = u si astfel integrala I devine o integrala improprie de primul tip, convergenta, a carei
72 Autoevaluare
valoare este
I =
_

0
du
1 + 5u
2
=
1
5
arctg u
0
=
1
5

2
=

5
10
.
Asadar, I =

5
10
.
Exercit iul 7.2.1. Studiat i convergent a integralei improprii
I =
_

0
dx
1 +x
4
si n caz armativ calculat i valoarea sa.
Indicat ie. Funct ia de integrat f(x) =
1
1 +x
4
este marginita pe intervalul nemarginit [0, ), deci avem o
integrala improprie de primul tip.
Pentru studiul convergent ei lui I aplic am criteriul n . Cum = 4 > 1, I este convergenta.
Pentru calculul valorii lui I scriem
f(x) =
1
(x
2
x
2 + 1)((x
2
+x
2 + 1))
si descompunem n fract ii simple.
Raspuns. I =

2
4
.
Exercit iul 7.2.2. Studiat i convergent a integralei improprii
I =
_

0
dx
(x + 1)
4x
2
+x + 1
si n caz armativ calculat i valoarea sa.
Indicat ie. Funct ia de integrat f(x) =
1
(x + 1)
4x
2
+x + 1
este marginita pe intervalul nemarginit [0, ), deci
avem o integrala improprie de primul tip.
Pentru studiul convergent ei lui I aplic am criteriul n . Se gaseste =
3
2
> 1, deci I este convergenta.
Pentru calculul valorii lui I efectuam schimbarea de variabila (substitut ia lui Euler)
_
4x
2
+x + 1 = t 2x =x =
t
2
1
4t + 1
= (t).
Noul interval de integrare este [0, ), iar funct ia de integrat devine f((t))
(t) =
2
t
2
+ 4t
.
Raspuns.
1
2
ln5.
Exercit iul 7.2.3. Studiat i natura integralei improprii
I =
_

0
xlnx
(1 x
2
)
2
dx.
Indicat ie. Deoarece pentru x = 1, numitorul fract iei de sub integrala se anuleaza, trebuie studiata natura
urmatoarelor integrale improprii (generalizate):
I
1
=
_
1
0
xlnx
(1 x
2
)
2
dx; I
2
=
_
2
1
xlnx
(1 x
2
)
2
dx; I
3
=
_

2
xlnx
(1 x
2
)
2
dx.
Se arata ca integrala I
1
este divergenta aratand ca integrala J(u, v) =
_
v
u
xlnx
(1 x
2
)
2
dx, unde 0 < u < v < 1, nu
are limita nita cand u 0 si v 1. Pentru aceasta se face integrarea prin part i n integrala J(u, v), observand
ca
x
(1 x
2
)
2
=
1
2
_
1
1 x
2
_
. Se ajunge la integrala
_
v
u
1
x(x
2
1)
dx care se calculeaza descompunand fract ia
1
x(x
2
1)
n fract ii simple.
Raspuns. Divergenta.
Exercit iul 7.2.4. Sa se studieze natura integralei improprii de tipul al doilea
I =
_
1
1
x 1
x
3
x
2
dx.
Indicat ie. Punctul singular al funct iei de integrat f(x) =
x 1
x
3
x
2
se aa n origine. Se aplica criteriul n .
Raspuns. Integrala I este divergenta.
Exercit iul 7.2.5. Sa se arate ca integrala improprie de spet a a doua
I =
_
b
a
x
_
x a
b x
dx, a < b,
este convergenta si apoi sa se determine valoarea sa.
Indicat ie. Integrala este convergenta n baza criteriului de comparat ie n , unde =
1
2
< 1.
Cu substitut ia x = a cos
2
t +b sin
2
t integrala I devine integrala proprie
I = 2(b a)
_
2
0
sin
2
t(a cos
2
t +b sin
2
t)dt.
Raspuns. I =

8
(b a)(a + 3b).
74 Autoevaluare
7.3

1
.

In ipoteza ca f : [a, b) IR, unde < a < b < , este o funct ie nemarginita n vecinatatea lui b si
integrabila Riemann pe orice compact [a, t] [a, b), se poate introduce simbolul
_
b
a
f(x)dx, (7.14)
denumit integrala improprie de tipul al doilea cu punctul singular n limita superioara de integrare.
Putet i enunt a criteriul lui Cauchy de convergent a a integralei improprii (7.14)? Dar demonstrat ia, o
putet i prezenta?
Se cere justicare pentru ecare raspuns da.
2
. Enunt at i si demonstrat i criteriul lui Abel de convergent a a integralei improprii

_
b
a
f(x)h(x)dx, (7.15)
cu integrantul de semn variabil si singularitatea n limita superioara de integrare.
3
. Enunt at i si demonstrat i criteriul lui Dirichlet de convergent a a integralei improprii (7.15) cu integrantul
de semn variabil si singularitatea n limita superioara de integrare.
4
. Prin ce se deosebesc criteriile de convergent a ale lui Abel si Dirichlet pentru integrale improprii (7.15)?
5
. Cum se numeste integrala improprie

_
b
a
f(x)dx, < a < c < b < , unde f : [a, c) (c, b] IR
este funct ie nemarginita ntro vecinatate a punctului x = c si integrabila Riemann pe orice compact de forma
[a, u] [v, b], cu a < u < c < v < b, care este divergenta, dar pentru care exista si este nita limita
lim
0
_
_
c
a
f(x)dx +
_
b
c+
f(x)dx
_
? (7.16)
Ce nume poarta limita din (7.16)?
Capitolul 8
MC. 08 Integrale depinzand de un
parametru
Exercit iul 8.1.1. Utilizand posibilitatea derivarii sub semnul integrala sa se calculeze
J(y) =
_
2
0
1
sinx
ln
1 +y sinx
1 y sinx
dx.
Solut ie. Funct ia J(y) este denita printro integrala proprie deoarece funct ia de sub semnul integrala are
limita n origine si deci poate prelungita prin continuitate n x = 0.
Fiindca sunt ndeplinite ipotezele teoremei de derivare a integralelor depinzand de un parametru, putem
scrie
J
(y) = 2
_
2
0
dx
1 y
2
sin
2
x
.
Cu substitut ia tg x = t obt inem J
(y) =
2
_
1 y
2
, de unde deducem J(y) = 2 arcsiny +C. Constanta reala C
se determina din J(0) = 0 si se gaseste C = 0.
Prin urmare J(y) = 2 arcsiny.
Exercit iul 8.1.2. Stiind ca integrala lui Poisson
_

0
e
z
2
dz este convergent a si are valoarea
2
, adica
_

0
e
z
2
dz =
2
, (8.1)
sa se arate ca
1
x
=
2
_

0
e
z
2
x
dz, x > 0. (8.2)
Folosind acest rezultat sa se arate ca au loc urmatoarele egalitat i:
_

0
cos x
x
dx =
_

0
sinx
x
dx =
_
2
; (8.3)
_

0
cos x
2
dx =
_

0
sinx
2
dx =
1
2
_
2
; (8.4)
75
76 Autoevaluare
Solut ie. Daca n integrala din (8.1) facem schimbarea de variabila z = t
x, unde x > 0 se considera xat, dar

arbitrar, se obt ine (8.2).
Pentru determinarea valorii primei integrale din (8.3) folosim (8.2) si integrabilitatea integralelor improprii
depinzand de un parametru. Astfel, avem
_

0
cos x
x
dx =
_

0
cos x
_
2
_

0
e
z
2
x
dz
_
dx =
2
_

0
_
_

0
e
z
2
x
cos xdx
_
dz. (8.5)
Folosind de doua ori integrarea prin part i, obt inem
_

0
e
z
2
x
cos xdx =
z
2
1 +z
4
. (8.6)
Din (8.5) si (8.6) rezulta
_

0
cos x
x
dx =
2
_

0
z
2
1 +z
4
dz. (8.7)
Consideram integralele improprii A =
_

0
z
2
1 +z
4
dz din (8.7) si B =
_

0
1
1 +z
4
dz. Combinat iile A + B si
AB conduc la
_
_
A+B =
_

0
_
z
1
z
_
_
z
1
z
_
2
+ 2
dz =
1
2
arctg
z
2
1
z
0
=

2
AB =
_

0
_
z +
1
z
_
_
z +
1
z
_
2
2
dz =
1
2
2
ln
z
2
z
2 + 1
z
2
+z
2 + 1
0
= 0,
din care deducem
A = B =

2
4
. (8.8)
Din (8.7) si (8.8) rezulta ca
_

0
cos x
x
dx =
_
2
.
Pentru cealalta integrala ceruta n (8.3), calculele sunt similare.
Daca n integrala improprie
_

0
cos x
2
dx efectuam schimbarea de variabila x
2
= t si folosim (8.3), se obt ine
_

0
cos x
2
dx =
1
2
_

0
cos t
t
dt =
1
2
_
2
.
Analog se determina valoarea celeilalte integrale din (8.4).
Integralele din (8.4) sunt cunoscute ca integralele lui Fresnel, utilizate n optica.
Exercit iul 8.1.3. Sa se arate ca funct ia J denita prin integrala
J(x) =
2
_
2
0
cos (xsin)d
verica egalitatea
_

0
e
ax
J(x)dx =
1
1 +a
2
, a > 0.
MC. 08 Integrale depinzand de un parametru 77
Solut ie. Utilizand integrabilitatea integralelor improprii uniform convergente, putem scrie
_

0
e
ax
J(x)dx =
_

0
e
ax
_
2
_
2
0
cos (xsin)d
_
dx =
2
_
2
0
_
_

0
e
ax
cos (xsin)dx
_
d. (8.9)
Integrarea prin part i de doua ori n
_

0
e
ax
cos (xsin)dx conduce la concluzia
_

0
e
ax
cos (xsin)dx =
a
a
2
+ sin
2
. (8.10)
Astfel, se obt ine
_

0
e
ax
J(x)dx =
2
_
2
0
a
a
2
+ sin
2
d. (8.11)
Daca n (8.11) efectuam schimbarea de variabila tg = t se obt ine rezultatul dorit.
Exercit iul 8.1.4. Calculand mai ntai funct ia J(y) denita prin integrala depinzand de parametrul y > 0
J(y) =
_
2
0
dx
y + cos
2
x
,
sa se determine funct ia F(y) =
_
2
0
dx
(y + cos
2
x)
2
.
Solut ie. Integrala se calculeaza efectuand schimbarea de variabila tg x = t. Noile limite de integrare sunt 0 si
, iar funct ia de integrat devine
1
yt
2
+ 1 +y
. Astfel,
J(y) =
_

0
dt
yt
2
+ 1 +y
=
1
y
_

0
dt
t
2
+
_
_
1 +y
y
_
2
=
1
y
_
y
1 +y
arctg
_
t
_
y
1 +y
_
0
=

2

1
_
y(y + 1)
.
Observand ca F(y) = J
(y) si folosind pentru J(y) expresia J(y) =

2
(y
2
+y)
1
2
, deducem
F(y) =
(2y + 1)
4y(y + 1)
_
y(y + 1)
.
Exercit iul 8.1.5. Sa se arate ca pentru funct ia
f(x, y) =
_
_
_
y
3
x
2
e
y
2
x
, daca x (0, 1] si y IR
0, daca x = 0 si y IR
nu are loc formula lui Leibniz de derivare a unei integrale depinzand de un parametru, adica
d
dy
_
1
0
f(x, y)dx ,=
_
1
0
f
y
(x, y)dx. (8.12)
78 Autoevaluare
Solut ie. Considerand ca punctul (x, y) (0, 1] IR se aa pe parabola y
2
= x si efectuand limita n origine a
restrict iei funct iei f la parabola, gasim ca aceasta nu exista. Prin urmare
lim
(x,y)(0,0)
f(x, y) ,= f(0, 0) = 0,
ceea ce arata ca funct ia f nu este continua.
In schimb, funct ia f(x, ) : IR IR, cu valorile date n enunt , este continua oricare ar x [0, 1].
Cu schimbarea de variabila de integrare
y
2
x
= t, (8.13)
obt inem ca funct ia
J(y) =
_
1
0
y
3
x
2
e
y
2
x
dx. (8.14)
este bine denita si
J(y) = ye
y
2
, (8.15)
de unde deducem
d
dy
J(y) =
d
dy
_
1
0
f(x, y)dx = (1 2y
2
)e
y
2
= J
(y). (8.16)
Funct ia f este derivabila part ial n raport cu y si
f
y
(x, y) =
_
_
y
2
x
2
e
y
2
x
_
3
2y
2
x
_
, y ,= 0
0, y = 0
(8.17)
si atunci pentru y ,= 0
_
1
0
f
y
(x, y)dx =
_
1
0
y
2
x
2
e
y
2
x
_
3
2y
2
x
_
dx. (8.18)
Utilizand schimbarea de variabila (8.13), din (8.18) obt inem
_
1
0
f
y
(x, y)dx =
_
y
2
(3 + 2t)e
t
dt = (1 2y
2
)e
y
2
. (8.19)
Pentru y = 0 vom avea
_
1
0
0 dx = 0, prin urmare
_
_
1
0
f
y
(x, y)dx
_
y=0
= 0. (8.20)
Pe de alta parte, din (8.15) deducem
J
(0) = 1. (8.21)
Analizand rat ionamentul constatam c a are loc (8.12).
Exercit iul 8.1.6. Sa se exprime printro integrala Euler, urmatoarele integrale
I
1
=
_

0
dx
(1 +x
2
)
n
, I
2
=
_
a
b
(a x)
p1
(x b)
q1
dx.
Solut ie.

In integrala I
1
facem schimbarea de variabila
1
1 +x
2
= t. Obt inem
I
1
=
1
2
_
1
0
t
n
3
2
(1 t)
1
2
dt =
1
2
B
_
n
1
2
,
1
2
_
=
1
2
(n)
_
n
1
2
_
_
1
2
_
.
In integrala I
2
se face schimbarea de variabila t =
x b
a b
si se obt ine
I
2
= (a b)
p+q1
B(p, q).
Daca se t ine cont ca B(p, q) = B(q, p), se poate da si alta expresie lui I
2
. Aici si B sunt funct iile lui
Euler.
Exercit iul 8.2.1. Utilizand posibilitatea derivarii sub semnul integrala, sa se calculeze integralele:
J
1
(y) =
_
2
0
ln(y
2
sin
2
x) dx, y > 1; J
2
(y) =
_
2
0
arctg (y sinx)
sinx
dx.
Indicat ie.

In ecare dintre integralele obt inute prin derivare
J
1
(y) = 2y
_
2
0
dx
y
2
sin
2
x
; J
2
(y) =
_
2
0
dx
1 +y
2
sin
2
x
se face schimbarea de variabila tg x = t.
Raspuns. J
1
(y) = ln
[y +
_
y
2
1[
2
, J
2
(y) = lny +
_
1 +y
2
.
Exercit iul 8.2.2. Stiind ca pentru a b > 0 avem
_
2
0
dx
a
2
cos
2
x +b
2
sin
2
x
=

2ab
, (8.22)
sa se calculeze integrala
J(a, b) =
_
2
0
dx
(a
2
cos
2
x +b
2
sin
2
x)
2
.
Indicat ie. Se deriveaza part ial n egalitatea (8.22) folosind formula lui Leibniz de derivare a unei integrale
depinzand de mai mult i parametri.
Raspuns. J(a, b) =

4ab
_
1
a
2
+
1
b
2
_
.
80 Autoevaluare
Exercit iul 8.2.3. Ce se poate spune despre funct ia Bessel de indice ntreg
J
n
(x) =
1
_

0
cos (n xsin)d, n Z (8.23)
n legatur a cu ecuat ia diferent iala Bessel de ordin ntreg
x
2
y
+xy
+ (x
2
n
2
)y = 0? (8.24)
Indicat ie. Se deriveaza de doua ori n (8.23) folosind formula lui Leibniz de derivare a unei integrale depinzand
de un parametru, obt inand astfel J
n
(x) si J
n
(x). Se arata ca
x
2
J
n
(x) +xJ
n
(x) + (x
2
n
2
)J
n
(x) = 0. (8.25)
Raspuns. Relat ia (8.25) arata ca funct ia Bessel de indice ntreg (8.23) este o solut ie a ecuat iei diferent iale
Bessel de ordin ntreg (8.24).
Exercit iul 8.2.4. Sa se studieze convergent a integralelor improprii:
I
1
=
_

0
x
2n
e
x
2
dx; I
2
=
_
1
0
dx
(1 x
m
)
1
n
.
Indicat ie.

In I
1
se face substitut ia x
2
= t, iar n I
2
se schimba variabila de integrare prin x
m
= t.
Raspuns. I
1
=
_
n +
1
2
_
, I
2
=
1
m
B
_
1
m
, 1
1
n
_
, unde B si sunt funct iile lui Euler.
Exercit iul 8.2.5. Observand ca
_
1
0
x
y1
dx =
1
y
, unde y ,= 0, sa se calculeze integrala depinzand de parametru
J(y) =
_
1
0
x
y1
ln
m
xdx (8.26)
unde m este numar natural cu m 1.
Indicat ie. Se deriveaza de m ori n egalitatea (8.26).
Raspuns. J(y) =
(1)
m
m!
y
m+1
.
8.3

1
.

In ce condit ii putem calcula J
(y) daca J(y) =

_
b(y)
a(y)
f(x, y)dx? Dar daca J(y) =
_

a
f(x, y)dx?
2
. Denit i uniforma convergent a a integralelor improprii de prima spet a si a doua spet a care depind de
parametrul y.
3
. Enunt at i criteriul de convergent a uniforma al lui Weierstrass.

4
. Care sunt integralele si B ale lui Euler? Expunet i cateva dintre proprietat ile lor.
5
. Care sunt integralele CauchyFrullani?

In ce condit ii se poate determina valoarea unei astfel de integrale
si cat este aceasta valoare?
82 Autoevaluare
Capitolul 9
MC. 09 Integrale curbilinii
Exercit iul 9.1.1. Sa se calculeze integrala curbilinie de primul tip
I =
_
C
ye
x
ds, C :
_
x = ln(1 +t
2
)
y = 2arctg t t
, t [0, 1]
Solut ie. Conform expresiei elementului de arc ds al unei curbe netede, au loc relt iile
ds =
_
(x
(t))
2
+ (y
(t))
2
dt
=
_
2t
1 +t
2
_
2
+
_
2
1 +t
2
1
_
2
dt =
1
1 +t
2
(1 +t
2
)dt = dt.
Aplicand formula de calcul a unei integrale curbilinii de primul tip, obt inem:
I =
_
1
0
(2arctg t t)e
ln(1+t
2
)
dt;
I =
_
1
0
_
2
arctg t
1 +t
2

t
1 +t
2
_
dt;
I = 2
_
1
0
arctg t d(arctg t)
1
2
ln(1 +t
2
)
1
0
;
I = (arctg t)
2
1
0
1
2
ln2 =

2
16
ln
2.
Exercit iul 9.1.2. Sa se calculeze integrala curbilinie de primul tip I =
_
C
xyzds, curba C avand ecuat iile
_
_
x = t
y =
2
3
2t
3
z =
1
2
t
2
, t [0, 1]
83
84 Autoevaluare
Solut ie. Conform expresiei elementului de arc ds al unei curbe netede, au loc relt iile
ds =
_
(x
(t))
2
+ (y
(t))
2
+ (z
(t))
2
dt;
ds =
_
1 +
4t
4
2t
3
+t
2
dt = (1 +t)dt.
Aplicand formula de calcul a unei integrale curbilinii de primul tip, obt inem:
I =
_
1
0
t
2
3
(2t
3
)
1
2
1
2
t
2
(1 +t)dt;
I =
2
3
_
_
t
9
2
+1
9
2
+ 1
1
0
+
t
11
2
+1
11
2
+ 1
1
0
_
_
;
I =
16
2
143
.
Exercit iul 9.1.3. Sa se calculeze integrala curbilinie de al doilea tip:
I =
_
C
xdx +xydy +xyzdz, unde curba C are ecuat iile :
_
_
x = e
t
y = e
t
z =

2t
, t [0, 1]
Solut ie. T inand cont de reprezentarea parametrica a curbei C, avem:
dx = e
t
dt, dy = e
t
dt, dz =

2dt.
Rezulta atunci
I =
_
1
0
_
e
t
e
t
+e
t
e
t
(e
t
) +e
t
e
t
2t
2
_
dt =
_
1
0
(e
2t
e
t
+ 2t)dt =
=
_
1
2
e
2t
+e
t
+t
2
_
1
0
=
1
2
e
2
+e
1
+ 1
1
2
1 =
1
2
e
2
+e
1
1
2
.
Exercit iul 9.1.4. Sa se calculeze coordonatele centrului de greutate al rului material omogen, avand densitatea
(x, y) = 1 si reprezentarea parametrica
_
x = a cos
3
t
y = a sin
3
t
, t [0, ], a > 0.
Solut ie. Masa rului material este M =
_
C
ds. Coordonatele centrului de greutate sunt date de:
x
G
=
1
M
_
C
xds, y
G
=
1
M
_
C
yds;
MC. 09 Integrale curbilinii 85
ds =
_
(x
(t))
2
+ (y
(t))
2
dt;
_
x
= 3a cos
2
t(sint)
y
= 3a sin
2
t cos t.
Conform expresiei elementului de arc, avem
ds =
_
9a
2
cos
4
t sin
2
t + 9a
2
sin
4
t cos
2
tdt = 3a[ sint[[ cos t[dt.
Celelalte elemente se determina folosind formula de calcul a unei integrale curbilinii de primul tip. Se obt in:
M =
_

0
3a[ sint[[ cos t[dt = 3a
_

0
sint[ cos t[dt =
= 3a
_
2
0
sint cos tdt 3a
_

2
sint cos tdt;
M = 3a
sin
2
t
2
2
0
3a
sin
2
t
2
2
=
3a
2
(1 0)
3a
2
(0 1) = 3a;
x
G
=
1
M
_
C
xds =
1
3a
_
C
xds =
1
3a
_

0
a cos
3
t (3a) sint[ cos t[dt =
= a
_
2
0
cos
4
t sintdt a
_

2
cos
4
t sintdt =
= a
cos
5
t
5
2
0
+a
cos
5
t
5
2
=
a
5
(0 1) +
a
5
(1 0) = 0;
y
G
=
1
M
_
C
yds =
1
3a
_
C
yds =
1
3a
_

0
a sin
3
t (3a) sint[ cos t[dt =
= a
_

0
sin
4
t[ cos t[dt = a
_
2
0
sin
4
t cos tdt a
_

2
sin
4
t cos tdt =
= a
sin
5
t
5
2
0
a
sin
5
t
5
2
= a
_
1
5
0
_
a
_
0
1
5
_
=
2a
5
.
Exercit iul 9.1.5. Sa se calculeze lucrul mecanic al fort ei F =
k(xi +yj +zk)
z
_
x
2
+y
2
+z
2
, cand punctul de aplicat ie se
deplaseaza pe dreapta C de ecuat ii parametrice
_
_
x = at
y = bt
z = ct
, t [1, 2].
Solut ie. Lucrul mecanic efectuat de fort a F pe dreapta C are expresia
L =
_
C
F dr =
_
C
Xdx +Y dy +Zdz.
86 Autoevaluare
Avem:
F =
kx
z
_
x
2
+y
2
+z
2
i
ky
z
_
x
2
+y
2
+z
2
j +
kz
z
_
x
2
+y
2
+z
2
k;
dr = dxi +dy j +dz k;
L =
_
C
F dr = k
_
C
x
z
_
x
2
+y
2
+z
2
dx +
y
z
_
x
2
+y
2
+z
2
dy +
z
z
_
x
2
+y
2
+z
2
dz.
Din ecuat iile parametrice ale lui C obt inem:
dx = a dt, dy = b dt, dz = c dt;
L = k
_
2
1
at a +bt b +ct c
ct
a
2
t
2
+b
2
t
2
+c
2
t
2
dt = k
_
2
1
a
2
+b
2
+c
2
c
a
2
+b
2
+c
2
dt
t
=
=
k
c
_
a
2
+b
2
+c
2
lnt
2
1
=
k
c
_
a
2
+b
2
+c
2
ln2.
Exercit iul 9.2.1. Sa se calculeze integrala curbilinie de primul tip:
I =
_
C
y
5
ds; C : x =
y
4
4
, y [0, 2]
Indicat ie. Parametrul pe curba este y, deci
ds =
_
1 + (f
(y))
2
dy =
_
1 +y
6
dy.
Raspuns. I =
1
9
_
65
65 1
_
.
Exercit iul 9.2.2. Sa se calculeze integrala curbilinie de al doilea tip:
I =
_
C
y
2
dx x
2
dy; C :
_
x = cos t
y = sint
, t [0, 2].
Indicat ie. Se aplica formula de calcul a unei integrale curbilinii de al doilea tip.
Raspuns. I = 0.
MC. 09 Integrale curbilinii 87
Exercit iul 9.2.3. Sa se calculeze integrala curbilinie, constatand n prealabil ca este independenta de drum:
I =
_
C
yzdx +xzdy +xydz.
Capetele curbei de integrare sunt punctele A(1, 1, 0), B(2, 3, 1).
Indicat ie. Se arata ca:
P
y
=
Q
x
;
Q
z
=
R
y
;
P
z
=
R
x
. O primitiva a expresiei diferent iale =
yzdx +zxdy +xydz poate U(x, y, z) = xyz.
Raspuns. I = 6.
Exercit iul 9.2.4. Sa se calculeze coordonatele centrului de greutate a rului material, avand densitatea = 1
si reprezentarea parametrica
C :
_
_
x = e
t
cos t
y = e
t
sint
z = e
t
, t (, 0].
Indicat ie. Se folosesc expresiile de calcul pentru masa si coordonatele centrului de greutate G.
Raspuns. M =

3; G
_
2
5
,
1
5
,
1
2
_
.
Exercit iul 9.2.5. Sa se calculeze lucrul mecanic al fort ei F = k(xi + yj), cand punctul de aplicat ie se
deplaseaza pe curba
C :
_
x = a cos
3
t
y = b sin
3
t
, t
_
0,

2
_
.
Indicat ie. Lucrul mecanic L este dat de L =
_
C
F dr.
Raspuns. L =
k(a
2
b
2
)
2
.
9.3

1
. Care sunt proprietat ile relat iei de echivalent a n mult imea drumurilor din plan?
2
. Daca reprezentarea parametrica a drumului (d) neted n spat iu este:

(d) :
_
_
x = (t)
y = (t)
z = (t)
, t [a, b]
88 Autoevaluare
Ce reprezint a
l(d) =
_
b
a
_
(
(t))
2
+ (
(t))
2
+ (
(t))
2
dt =
_
b
a
_
_
_
_
dr
dt
(t)
_
_
_
_
dt ?
3
. Daca (AB) este un arc de curba din planul Oxy, neted sau neted pe port iuni, iar este o funct ie continua,
pozitiva n punctele lui (AB), ce semnicat ie are numarul
_
(AB)
(x, y)ds ?
4
. Pentru rul material spat ial de congurat ie (AB) si densitate (x, y, z), ce reprezinta numerele:
I
O
=
_
(AB)
(x
2
+y
2
+z
2
)(x, y, z)ds;
I
Ox
=
_
(AB)
(y
2
+z
2
)(x, y, z)ds;
I
Oxz
=
_
(AB)
y
2
(x, y, z)ds ?
5
. Daca P, Q si R sunt componentele unei fort e F care act ioneaza n punctele curbei netede sau netede pe
port iuni (AB), ce reprezinta expresia I =
_
(AB)
P(x, y, z)dx +Q(x, y, z)dy +R(x, y, z)dz ?
Capitolul 10
MC. 10 Integrala dubla
I =
__
D
dxdy
1 +yx
2
, unde D = [1, 1] [1, 4].
Solut ie. Funct ia de sub semnul integrala este continua. Domeniul D este un interval, deci este simplun raport
cu ambele axe. Vom aplica, pentru calcul, formula de reducere a unei integrale duble la o integrala iterata, n
ordinea x, y spre exemplu. Avem
I =
_
4
1
__
1
1
dx
1 +yx
2
_
dy =
_
4
1
_
1
y
arctg x
y
_
x=1
x=1
dy =
=
_
4
1
_
arctg
y

arctg
_
y
_
y
_
dy = 2
_
4
1
arctg
y
dy.
Efectuam substitut ia:

y = t, y = t
2
, dy = 2t dt.
Astfel,
I = 2
_
2
1
arctg t
t
2t dt = 4
_
2
1
arctg t dt = 4
_
tarctg t[
2
1
_
2
1
t
1 +t
2
dt
_
=
= 4
_
2arctg 2

4

1
2
ln(1 +t
2
)
2
1
_
= 8arctg 2 2(ln5 ln2) =
= 8arctg 2 + ln
4
25
.
I =
__
D
xydxdy,
daca D este limitat de parabola y = x
2
si de dreapta y = 2x + 3.
Solut ie. Domeniul D, reprezentat mai jos, este simplu n raport cu ambele axe.
89
90 Autoevaluare
Vom integra n ordinea y, x, deoarece este mai comod sa integramn aceasta ordine decat n ordinea inversa.
Proiect ia domeniului D pe axa Ox este intervalul [1, 3]. Curba care l margineste inferior are reprezentarea
y = x
2
(1 x 3), iar curba care l margineste superior are reprezentarea y = 2x+3 (1 x 3). Aplicand
formula de reducere a integralei duble la o integrala denita, obt inem
I =
_
3
1
dx
_
2x+3
x
2
xy dy =
_
3
1
xy
2
2
2x+3
x
2
dx =
_
3
1
x
2
_
(2x + 3)
2
x
4
dx = 53 +
1
3
.
Exercit iul 10.1.3. Sa se calculeze, cu ajutorul formulei lui RiemannGreen, integrala curbilinie
I =
_
C
1
2
_
y
_
x
2
+y
2
x
2
ln
_
y +
_
x
2
+y
2
__
dx +y
2
_
xy + ln
_
x +
_
x
2
+y
2
__
dy
unde
C :
_
x = 1 + cos t
y = sint
, t [0, ].
Solut ie. Sa observam ca este dicil sa calculam direct integrala data. Este resc sa ncercam o noua metoda
de calcul, folosindu-ne de formula lui RiemannGreen. Imaginea curbei C este semicercul superior
K = (x, y) IR
2
[ x
2
+y
2
= 2x, y 0
reprezentat mai jos:
MC. 10 Integrala dubla 91
Curba C este simpla si recticabila, dar nu este nchisa. Pentru a putea folosi formula lui Green, trebuie
sa completam semicercul K prin imaginea unei noi curbe simple si recticabile C
1
, pana la un contur nchis.
Curba C
1
trebuie astfel aleasa, ncat integrala curbilinie de-a lungul ei sa poata calculata cat mai usor. Vom
completa semicercul K prin segmentul OA, unde A = (2, 0). Obt inem astfel domeniul D x
2
+y
2
2x, y 0.
Pentru curba C
1
vom alege reprezentarea parametrica
x = t, y = 0, t [0, 2].
Curbele C si C
1
sunt juxtapozabile, iar reuniunea lor = C C
1
este o curba nchisa, simpla, recticabila
si determina orientarea pozitiva a lui D. Sa denim funct iile P si Q pe domeniul D prin relat iile
P(x, y) =
_
_
_
1
2
_
y
_
x
2
+y
2
x
2
ln
_
y +
_
x
2
+y
2
__
, (x, y) ,= (0, 0)
0 , (x, y) = (0, 0)
Q(x, y) =
_
_
_
y
2
_
xy + ln
_
x +
_
x
2
+y
2
__
, (x, y) ,= (0, 0)
0 , (x, y) = (0, 0)
si sa cercetam daca formula lui Green este aplicabila.
Funct iile P si Q sunt, evident, continue pentru (x, y) ,= (0, 0), (x, y) D. Din relat iile
x
2
ln
_
y +
_
x
2
+y
2
_
= x
2
ln
1
y +
_
x
2
+y
2
x
2
y +
_
x
2
+y
2
x,
y
2
ln
_
x +
_
x
2
+y
2
_
= y
2
ln
1
x +
_
x
2
+y
2
y
2
x +
_
x
2
+y
2
y,
adevarate pentru x > 0, y > 0, y +
_
x
2
+y
2
1 si x +
_
x
2
+y
2
1, deducem ca
lim
(x,y)(0,0)
P(x, y) = lim
(x,y)(0,0)
Q(x, y) = 0,
de unde rezulta continuitatea funct iilor P si Qn origine. Pentru (x, y) ,= (0, 0) avem
P
y
=
y
2
_
x
2
+y
2
,
Q
x
= y
3
+
y
2
_
x
2
+y
2
In origine, calculand derivatele part iale dupa denit ie, obt inem
P
y
(0, 0) = 0,
Q
x
(0, 0) = 0.
92 Autoevaluare
Din inegalitatea
y
2
_
x
2
+y
2
y (y 0) deducem ca
lim
(x,y)(0,0)
P
y
= lim
(x,y)(0,0)
Q
x
= 0,
de unde rezulta continuitatea derivatelor part iale
P
y
si
Q
x
n origine, si deci, pe tot domeniul D.
In concluzie, sunt vericate condit iile din teorema pentru domenii avand ca frontiera o curba simpla, nchisa
si recticabila si formula lui Riemann-Green este aplicabila. Avem:
_
Pdx +Qdy =
__
D
_
Q
x

P
y
_
dxdy;
_
Pdx +Qdy =
__
D
y
3
dxdy.
Notand integrala curbilinie de-a lungul curbei C
1
cu I
1
si integrala dubla cu J, egalitatea precedenta devine
I +I
1
= J.
Integrala I
1
o calculam aplicand formula de reducere a unei integrale curbilinii la o integrala Riemann, iar
integrala J o calculam aplicand formula de reducere a unei integrale duble la o integrala iterata n ordinea y, x.
Avem:
I
1
=
_
2
0
1
2
[t
2
lnt]dt =
1
2
_
t
3
lnt
3
2
0
1
3
_
2
0
t
2
dt
_
=
4
9
(1 3 ln2);
J =
_
2
0
dx
_

2xx
2
0
y
3
dy =
1
4
_
2
0
(2x x
2
)
2
dx =
4
15
.
Obt inem I = J I
1
=
4
3
_
ln2
2
15
_
.
Exercit iul 10.1.4. Folosind o schimbare de variabile convenabil a, sa se calculeze:
I =
__
D
xy dxdy, D : x
2
+y
2
r
2
, x 0, y 0.
Solut ie. Domeniul D are urmatoarea reprezentare:
Folosim coordonatele polare
_
x = cos
y = sin.
Din inegalitat ile care caracterizeaza domeniul D vom obt ine
_
_
0 r
cos 0
sin 0.
=
_
[0, r]

_
0,

2
.
Avem: J =
D(x, y)
D(, )
= .
Domeniul D este transformat n domeniul :
_
0 r, 0

2
_
.
Calculand integrala, obt inem:
I =
__
cos sin dd;

I =
_
2
0
d
_
r
0
cos sin d =
_
2
0
cos sin d
_
r
0
3
d;
I =
sin
2
2
0

4
4
r
0
=
r
4
8
.
Exercit iul 10.1.5. Sa se calculeze momentele de inert ie n raport cu axele de coordonate ale placii materiale
D : x +y 1, x 0, y 0
avand densitatea (x, y) = 1 +xy.
Solut ie. Domeniul D este simplu n raport cu ambele axe Ox si Oy. Domeniul D are reprezentarea
Vom integra n ordinea y, x:
I
x
=
__
D
y
2
(x, y)dxdy =
_
1
0
__
1x
0
y
2
(1 +xy)dy
_
dx;
I
x
=
_
1
0
_
y
3
3
+x
y
4
4
_
1x
0
dx =
_
1
0
_
(1 x)
3
3
+
x
4
(1 x)
4
_
dx.
94 Autoevaluare
Efectuam schimbarea de variabila 1 x = t. Rezulta:
_
_
x = 0 =t = 1;
x = 1 =t = 0;
dx = dt.
Calculand integralele, obt inem:
I
x
=
_
0
1
_
t
3
3
+
1 t
4
t
4
_
dt(1) =
_
1
0
_
t
3
3
+
t
4
4

t
5
4
_
dt =
_
t
4
12
+
t
5
20

t
6
24
_
1
0
=
11
120
I
y
=
__
D
x
2
(1 +xy)dxdy =
11
120
.
I =
__
D
ydxdy
(1 +xy)
x
,
unde D : 1 x 3; 0 y 1.
Indicat ie. Funct ia de sub semnul integrala este continua. Domeniul de integrare este simplu n raport cu
ambele axe. Daca folosim ordinea de integrare x, y, obt inem
I =
_
1
0
__
3
1
ydx
(1 +xy)
x
_
dy.
Raspuns. I = 2
2
3

9
.
I =
__
D
x
2
y
2
dxdy,
unde D este marginit de dreptele x = 2, y = x si de hiperbola echilatera xy = 1.
Indicat ie. Domeniul D este simplu n raport cu Oy si are reprezentarea
D :
_
_
_
1 x 2
1
x
y x.
Integrala I devine I =
_
2
1
_
_
_
x
1
x
x
2
y
2
dy
_
_
dx.
Raspuns. I =
9
4
.
Exercit iul 10.2.3. Folosind o schimbare de variabile convenabil a, sa se calculeze:
I =
__
D
dxdy
1 +xy
, unde D
_
1 xy 2
x y 3x
Indicat ie. Scrierea lui D n forma
D :
_
_
_
1 xy 2
1
y
x
3
sugereaza schimbarea de variabile
_
_
_
xy = u
y
x
= v,
domeniul devenind astfel un dreptunghi cu laturile paralele cu noile axe.
Raspuns. I =
_
ln3
2
_
2
.
Exercit iul 10.2.4. Sa se calculeze volumul elipsoidului de ecuat ie
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
1 = 0.
96 Autoevaluare
Indicat ie. Se constata ca
V = 2
__
D
c
_
1
x
2
a
2

y
2
b
2
dxdy,
unde D :
x
2
a
2
+
y
2
b
2
1 0 este proiect ia elipsoidului pe planul xOy.
Raspuns. I =
4abc
3
Exercit iul 10.2.5. Sa se calculeze aria domeniului D R
2
marginit de curba: x
2
3
+y
2
3
= a
2
3
.
Indicat ie. Curba care margineste domeniul este astroida cu brat e egale
Notand aria domeniului cu (D), avem (D) =
__
D
dxdy = 4
__
D1
dxdy.
Se efectueaza schimbarea de variabile
_
x = r cos
3
t
y = r sin
3
t.
Raspuns. Aria domeniului marginit de astroida din enunt este
3a
2
8
.
10.3

1
. Ce interpretare are egalitatea

__
I2
f(x, y)dxdy =
_
b
a
_
_
d
c
f(x, y)dy
_
dx, unde I
2
= [a, b] [c, d]?
2
. Enunt at i denit ia unui domeniu simplu n raport cu axa Oy.

3
. Enunt at i denit ia unui domeniu simplu n raport cu axa Ox.

4
. Demonstrat i formula integrala Riemann Green

_
P(x, y)dx +Q(x, y)dy =

__
D
_
Q
x

P
y
_
dxdy
5
. Ce reprezinta formula
__
D
f(x, y)dxdy =
__
f ((u, v), (u, v))
D(, )
D(u, v)
(u, v)
dudv?
In caz ca o recunoastet i, demonstrat io.

Capitolul 11
MC. 11 Integrale de suprafat a
Exercit iul 11.1.1. Sa se calculeze aria unei emisfere de ecuat ii:
S :
_
_
x = Rcos usinv
y = Rsinusinv
z = Rcos v
, u [0, 2], v
_
0,

2
_
.
Solut ie. Notam: A = aria S; D = [0, 2]
_
0,

2
_
. Atunci
A =
__
S
d =
__
D
_
EGF
2
dudv.
_
x
u
= Rsinusinv, y
u
= Rcos usinv, z
u
= 0
x
v
= Rcos ucos v, y
v
= Rsinucos v, z
v
= Rsinv;
_
_
E = (x
u
)
2
+ (y
u
)
2
+ (z
u
)
2
= R
2
sin
2
v
F = x
u
x
v
+y
u
y
v
+z
u
z
v
= 0
G = (x
v
)
2
+ (y
v
)
2
+ (z
v
)
2
= R
2
;
EGF
2
= R
4
sin
2
v;
A =
__
D
R
2
sinv dudv = R
2
_
2
0
du
_

2
0
sinvdv = 2R
2
.
Exercit iul 11.1.2. Sa se calculeze aria p anzei conice S, de ecuat ie z =
_
x
2
+y
2
, cuprinsa ntre planele z = 0
si z = 1.
97
98 Autoevaluare
Solut ie. Fie D proiect ia panzei conice pe planul xOy. Atunci D = (x, y) IR
2
[ x
2
+ y
2
1 este un disc
nchis de raza 1. Notam cu A = aria S. Atunci
A =
__
S
d =
__
D
_
1 +p
2
+q
2
dxdy,
unde
p =
z
x
=
x
_
x
2
+y
2
, q =
z
y
=
y
_
x
2
+y
2
;
d =
_
1 +p
2
+q
2
dxdy =

2dxdy.
Astfel,
A =
__
D
2dxdy =
2,
deoarece aria discului D este .
Exercit iul 11.1.3. Sa se calculeze coordonatele centrului de greutate al unei panze subt iri n forma de emisfera,
de ecuat ie S : z =
_
R
2
x
2
y
2
, densitatea
S
ind constanta.
Solut ie. Avem:
_
_
p =
z
x
=
x
_
R
2
x
2
y
2
q =
z
y
=
y
_
R
2
x
2
y
2
;
d =
_
1 +p
2
+q
2
dxdy =
R
_
R
2
x
2
y
2
dxdy;
M =
__
S
S
d =
__
D
S
_
1 +p
2
+q
2
dxdy =
S
R
__
D
dxdy
_
R
2
x
2
y
2
,
unde D = (x, y) IR
2
[ x
2
+y
2
R
2
. este proiect ia lui S pe planul xOy, iar M este masa panzei.
Trecand la coordonate polare obt inem
M =
S
R
_
2
0
d
_
R
0
d
_
R
2
2
= 2
S
R
2
.
In virtutea omogenitat ii panzei subt iri S si a simetriei fat a de Oz, rezulta ca x

G
si y
G
sunt nuli. Prin urmare,
nu avem de calculat decat pe z
G
. Avem
M z
G
=
S
__
S
z d =
S
R
__
D
dxdy =
S
R
3
.
Rezulta: x
G
= 0, y
G
= 0, z
G
=
R
2
.
__
S
+
xdydz +y dzdx +z dxdy,
unde S
+
ind fat a exterioara a sferei x
2
+y
2
+z
2
= a
2
.
MC. 11 Integrale de suprafat a 99
Solut ie. Sunt de calculat trei integrale de suprafat a. Fie mai ntai,
I
1
=
__
S
+
z dxdy
Notand cu S
1
emisfera situata deasupra planului xOy, de ecuat ie z =
_
a
2
x
2
y
2
si cu S
2
emisfera inferioara,
de ecuat ie z =
_
a
2
x
2
y
2
, rezulta ca
I
1
=
__
S
+
1
z dxdy +
__
S
+
2
z dxdy =
__
S
+
1
z cos d +
__
S
+
2
z cos d,
unde este unghiul format de normala exterioara la sfera cu axa Oz. Deoarece pe S
+
1
avem cos > 0, iar pe
S
+
2
avem cos < 0, rezulta ca
I
1
=
__
D
_
a
2
x
2
y
2
dxdy +
__
D
_
a
2
x
2
y
2
dxdy = 2
__
D
_
a
2
x
2
y
2
dxdy,
unde D este interiorul cercului x
2
+y
2
= a
2
din planul xOy. Trecand la coordonate polare, rezulta
I
1
= 2
__
(a
2
2
)
1
2
dd, unde :
_
0 2
0 < a
sau
I
1
= 2
_
2
0
d
_
a
0
_
a
2
2
d =
4
3
_
(a
2
2
)
3
a
0
=
4a
3
3
.
Rat ionand la fel pentru calculul celorlalte doua integrale, rezulta ca integrala
I
2
=
__
S
+
y dxdz
se transforma ntr-o integrala dubla referitoare la domeniul x
2
+z
2
a
2
, y = 0, iar integrala
I
3
=
__
S
+
xdydz
se reduce la calculul unei integrale duble pe domeniul y
2
+ z
2
a
2
, x = 0. Valorile lor sunt egale cu cea
obt inuta pentru I
1
. Avem,
I = I
1
+I
2
+I
3
= 4a
3
.
_
AmB
(x
2
yz)dx + (y
2
xz)dy + (z
2
xy)dz
de-a lungul arcului de elice
_
_
x = a cos t
y = a sint
z =
ht
2
,
situat ntre punctul A(a, 0, 0) si punctul B(a, 0, h), unde a > 0 si b > 0.
Solut ie.

In gura de mai jos este desenat a elicea cilindrica de pas constant.
100 Autoevaluare
Se observa ca punctele A si B sunt situate pe aceeasi paralela la Oz. Deoarece curba nu este nchisa, sub
aceasta forma nu poate aplicata formula lui Stokes. Completand nsa arcul

AmB cu segmentul BA se obt ine
o curba nchisa. Celelalte condit ii de aplicabilitate ale formulei lui Stokes ind satisfacute, avem
_
AmB
+
_
BA
=
__
S
cos cos cos
z
P Q R
d = 0,
S ind o port iune de suprafat a marginita de curba nchisa

AmBA.
Ultima integrala este nula deoarece integrandul este nul. Urmeaza atunci ca avem
_
AmB
=
_
BA
=
_
AB
(x
2
yz)dx + (y
2
xz)dy + (z
2
xy)dz =
_
AB
z
2
dz =
_
h
0
z
2
dz =
h
3
3
,
deoarece pe

AB avem y = 0 si x = a.
Exercit iul 11.2.1. Sa se calculeze aria sferei cu centrul n originea reperului si de raz a R.
Indicat ie. Ecuat iile parametrice ale sferei sunt
S :
_
_
x = Rcos sin
y = Rsinsin
z = Rcos
, [0, 2], [0, ].
Se stie ca A = aria S =
__
D
_
EGF
2
dd, unde D = (, ) : [0, ], [0, 2].
Raspuns. Aria lui S este 4R
2
.
I =
__
S
z d
unde S este port iunea paraboloidului z =
1
2
(x
2
+y
2
) decupata de cilindrul x
2
+y
2
= 8.
Indicat ie. Calculam mai ntai d =
_
1 +p
2
+q
2
dxdy, cu p = x si q = y. Astfel d =
_
1 +x
2
+y
2
dxdy.
Raspuns. I =
596
15
.
Exercit iul 11.2.3. Sa se calculeze integrala de suprafat a de al doilea tip
I =
__
S
y dydz +z dzdx + 3xdxdy

unde S
este fat a interioara a sferei x

2
+y
2
+z
2
= a
2
, situata n primul octant.
Indicat ie. Normala dirijata spre interiorul sferei are versorul n =
_
x
a
,
y
a
,
z
a
_
.
Atunci I =
__
S
(y cos +z cos + 3xcos ) d =
1
a
__
S
(xy +zy + 3xz)d.
Raspuns. I = 2a
3
.
__
S
+
(y z)dydz + (z x)dzdx + (x y)dxdy,
unde S
+
este fat a exterioara nchisa a conului z =
_
x
2
+y
2
, 0 z h.
Indicat ie. Suprafat a S are reprezentarea
102 Autoevaluare
Se separ a integrala data n doua integrale, dupa port iunile de suprafat a S
1
- fat a laterala a conului si S
2
-
capacul z = h, astfel ca
__
S
+
=
__
S
+
1
+
__
S
+
2
.
Raspuns. I = 0.
Exercit iul 11.2.5. Sa se determine centrul de greutate G al unei calote sferice omogene de raza R si nalt ime
2 1
2
R.
Indicat ie. Din motive de simetrie x
G
= y
G
= 0, iar z
G
=
1
M
__
S
z d, unde M =
__
S
d.
Raspuns. G
_
0, 0,
R
2
2
_
.
11.3

1
. Sa se scrie ecuat ia planului tangent la panza parametrica neteda

_
_
x = x(u, v)
y = y(u, v)
z = z(u, v)
, (u, v) A R
2
,
ntrun punct curent al ei.
2
. Sa se scrie elementul de arie d al unei suprafet e netede cu reprezentarea parametrica data anterior.
3
. Ce reprezinta egalitatea
__
S
f(x, y, z)d =
__
D
f(x, y, z(x, y))
_
1 +p
2
(x, y) +q
2
(x, y)dxdy?
In caz ca o recunoastet i, ncercat i sa o demonstrat i.

4
. Daca S este o panza materiala cu elementul de masa dm, atunci ce semnica numerele: I
x
=
__
S
(y
2
+
z
2
)dm; I
yz
=
__
S
x
2
dm; I
O
=
__
S
(x
2
+y
2
+z
2
)dm ?
5
. Care este problema concreta care sugereaza introducerea not iunii de integrala de suprafat a de al doilea
tip?
6
. Demonstrat i formula lui Stokes

_
P(x, y, z)dx+Q(x, y, z)dy +R(x, y, z)dz =

__
S
_
R
y

Q
z
_
dydz +
_
P
z

R
x
_
dzdx+
_
Q
x

P
y
_
dxdy
unde = S.
104 Autoevaluare
Capitolul 12
MC. 12 Integrala tripla
Exercit iul 12.1.1. Sa se calculeze I =
___
V
z dxdydz, unde V este domeniul denit de inegalitat ile:
x
2
+y
2
+z
2
a
2
; x
2
+y
2
z
2
; z 0.
Solut ie. Suprafat a data de ecuat ia x
2
+y
2
+z
2
= a
2
este o sfera de raza a, iar suprafat a z
2
= x
2
+y
2
este un
con cu varful n origine si cu axa de simetrie Oz.
Deoarece z 0, din con ret inem doar panza superioara z =
_
x
2
+y
2
.
Intersect ia celor doua suprafet e este curba denita de ecuat iile
_
_
x
2
+y
2
=
a
2
2
z =
a
2
2
.
adica un cerc de raza
a
2
2
situat la nalt imea z =
a
2
2
. Proiect ia lui V pe planul xOy este deci discul D cu
centrul n origine si raza a
2. Ecuat iile explicite ale suprafet elor care marginesc pe V sunt z =

_
x
2
+y
2
, z
_
0,
a
2
2
_
si z =
_
a
2
x
2
y
2
, z
_
a
2
2
, a
_
. Deci explicitarea lui V este data de
V =
_
(x, y, z) [
_
x
2
+y
2
z
_
a
2
x
2
y
2
_
,
iar integrala tripla se reduce astfel
I =
___
V
z dxdydz =
__
D
_
_

a
2
x
2
y
2
x
2
+y
2
z dz
_
dxdy =
__
D
z
2
2
a
2
x
2
y
2
x
2
+y
2
dxdy =
1
2
__
D
(a
2
2x
2
2y
2
)dxdy.
Pentru calculul acestei integrale duble folosim coordonatele polare. Domeniul D este transformat n
=
_
(, )
0
a
2
; 0 2
_
,
105
106 Autoevaluare
iar jacobianul transformarii este J = . Astfel, integrala devine
I =
1
2
_ a
2
2
0
__
2
0
(a
2
2
2
cos
2
2
2
sin
2
) d
_
d =
=
1
2
_
2
0
d
_ a
2
2
0
(a
2
2
2
) d =

8
(a
2
2
2
)
2
2
2
0
=
a
4
8
.
I =
___
V
(x
2
+y
2
)dxdydz,
unde V este denit de inecuat iile: y 0; x
2
+y
2
2x 0; 0 z 1.
Solut ie. V este un corp cilindric sect ionat de planele z = 0, z = 1 si y = 0, cu urmatoarea reprezentare
Prin urmare
I =
___
V
(x
2
+y
2
)dxdydz =
__
D
__
1
0
(x
2
+y
2
)dz
_
dxdy,
unde D este interiorul semicercului z = 0, y 0, x
2
+y
2
2x 0. Rezulta
I =
__
D
(x
2
+y
2
)dxdy.
Integrala dubla se calculeaza n coordonate polare si se obt ine I =
__
3
dd, unde
=
_
(, )
0 2 cos , 0

2
_
.
Se gaseste I =
_
2
0
d
_
2 cos
0
3
d = 4
_
2
0
cos
4
d =
_
2
0
(1 + cos 2)
2
d =
3
4
.
MC. 12 Integrala tripla 107
Exercit iul 12.1.3. Sa se calculeze I =
___
V
_
x
2
+y
2
dxdydz, unde V este domeniul limitat de suprafet ele
x +y +z = 2a, x
2
+y
2
= a
2
si z = 0, iar a > 0.
Solut ie. Domeniul V este marginit lateral de cilindrul x
2
+ y
2
= a
2
, inferior de planul de ecuat ie z = 0 si
superior de planul x +y +z = 2a, cu urmatoarea reprezentare
Avem
I =
__
D
_
x
2
+y
2
__
z2
z1
dz
_
dxdy,
unde D : z = 0, x
2
+y
2
a
2
, iar z
1
= 0, z
2
= 2a x y. Urmeaza atunci
I =
__
D
_
x
2
+y
2
_
z
2axy
0
_
dxdy =
__
D
(2a x y)
_
x
2
+y
2
dxdy.
Trecand n coordonate polare, ultima integrala devine:
I =
__
(2a cos sin)

2
dd =
_
2
0
d
_
a
0
(2a
2
3
cos
3
sin)d;
I =
_
2
0
_
2a
3
3

4
4
cos

4
4
sin
_
a
0
d =
_
2
0
_
2a
a
3
3

a
4
4
cos
a
4
4
sin
_
d =
=
4a
4
3

a
4
4
sin
2
0
+
a
4
4
cos
2
0
=
4a
4
3
.
Exercit iul 12.1.4. Sa se calculeze integrala tripla
I =
___
V
z
2
dxdydz,
unde V este denit de inecuat iile x
2
+y
2
2z si 0 z 2.
Solut ie. Domeniul V este simplu n raport cu Oz, deoarece este interiorul unui paraboloid de rotat ie n jurul
axei Oz, limitat de planul z = 2. Avem urmatoarea reprezentare pentru V :
108 Autoevaluare
Avem
I =
___
V
z
2
dxdydz =
__
D
__
z2
z1
z
2
dz
_
dxdy,
unde D : x
2
+y
2
4, z = 0, iar z
1
=
x
2
+y
2
2
, z
2
= 2.
I =
1
3
__
D
z
3
2
x
2
+y
2
2
dxdy =
1
3
__
D
_
8
(x
2
+y
2
)
3
8
_
dxdy.
Trecand la coordonate polare, se obt ine
I =
1
3
__
_
8

7
8
_
dd,
unde = (, ) [0 2, 0 2. Mai departe,
I =
1
3
_
2
0
d
_
2
0
_
8

7
8
_
d =
2
3
_
4
2

8
64
_
2
0
= 8.
I =
__
S
2zx
2
y dydz +z
2
dzdx +xyz
2
dydx
folosind formula lui Gauss-Ostrogradski, unde S :
_
_
_
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
1 = 0
z 0.
.
Solut ie. Reamintim formula integrala Gauss-Ostrogradski
__
S
P dydz +Qdxdz +Rdxdy =
___
V
_
P
x
+
Q
y
+
R
z
_
dxdydz,
unde S margineste corpul V .

In acest caz: P(x, y, z) = 2zx
2
y; Q(x, y, z) = z
2
; R(x, y, z) = xyz
2
si
I =
___
V
_
P
x
+
Q
y
+
R
z
_
dxdydz =
___
V
6xyz dxdydz
MC. 12 Integrala tripla 109
unde V este interiorul elipsoidului pentru z 0. Mai departe,
I = 6
__
D
xy
_
_
_
c
1
x
2
a
2
y
2
b
2
0
z dz
_
_
dxdy = 6
__
D
xy
z
2
2
1
x
2
a
2
y
2
b
2
0
dxdy = 3c
2
__
D
xy
_
1
x
2
a
2

y
2
b
2
_
dxdy,
unde D :
_
_
_
x
2
a
2
+
y
2
b
2
1
z = 0
.
Trecem la coordonate polare generalizate
_
x = a cos
y = b sin
, jacobianul transformarii ind J = ab. Astfel,
integrala devine
I = 3c
2
__
ab
2
sin cos (1
2
)ab dd
unde = (, ) [0 1, 0 2.

In continuare avem:
I = 3c
2
_
2
0
sin cos d
_
1
0
a
2
b
2
2
(1
2
) d; I =
3c
2
2
_
cos 2
2
_
2
0
_
1
0
a
2
b
2
3
(1
2
)d = 0.
I =
___
V
_
x
2
+y
2
+z
2
dxdydz,
unde V : x
2
+y
2
+z
2
az.
Indicat ie. Domeniul este interiorul unei sfere cu centrul n A
_
0, 0,
a
2
_
si raza R =
a
2
. Se utilizeaza coordo-
natelele sferice.
Raspuns. I =
a
4
10
.
I =
___
V
xyz dxdydz, unde V :
_
_
0 x a
0 y b
0 z c
.
Indicat ie. Domeniul V este simplu n raport cu axa Oz.
Raspuns.
I =
a
2
b
2
c
2
8
.
110 Autoevaluare
I =
___
V
z dxdydz
unde V este corpul marginit de suprafat a conica z =
h
R
_
x
2
+y
2
si planul z = h, cu h > 0.
Indicat ie. Volumul V este simplu n raport cu axa Oz.
Raspuns. I =
R
2
h
2
4
.
Exercit iul 12.2.4. Sa se calculeze masa corpului marginit de elipsoidul
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
= 1 stiind ca densitatea
lui variaza dupa legea = k[z[.
Indicat ie. Masa solidului este M =
___
V
k[z[dxdydz.
Raspuns. M =
kabc
2
2
.
Exercit iul 12.2.5. Folosind formula lui Gauss-Ostrogradski sa se calculeze integrala de suprafat a
I =
__
S
x
3
dydz +y
3
dzdx +z
3
dxdy,
unde S este fat a exterioara a sferei x
2
+y
2
+z
2
= a
2
.
Indicat ie.

In formula lui Gauss-Ostrogradski P(x, y, z) = x
3
, Q(x, y, z) = y
3
, R(x, y, z) = z
3
.
Raspuns. I =
12a
5
5
.
12.3

1
. Sa se scrie formula de calcul a unei integrale triple cand domeniul de integrare este simplu n raport cu una
din axele de coordonate. Enunt at i denit ia integralei triple.
2
. Enunt at i proprietat ile integralei triple.

3
. Demonstrat i formula integrala Gauss-Ostrogradski.

4
. Ce seminicat ie au numerele:
I
x
=
0
___
V
(y
2
+z
2
)dV ; I
xy
=
___
V
z
2
dV ; I
O
=
0
___
V
(x
2
+y
2
+z
2
)dV ?
5
. Care este formula schimbarii de variabile ntr-o integrala tripla cand se trece la coordonate polare generali-
zate? Dar cand se trece la coordonatele cilindrice?
Capitolul 13
MC. 13 Elemente de teoria
campurilor
Exercit iul 13.1.1. Daca:
r = xi+y j+z k este vectorul de pozit ie al unui punct oarecare M(x, y, z) din spat iul an Euclidian
tridimensional IE
3
;
r = |r| =

r r =
_
x
2
+y
2
+z
2
este norma sau lungimea vectorului r;
(r) este un c amp scalar diferent iabil care depinde compus de variabilele x, y, z prin intermediul lui r;
a este un vector constant;
v este un c amp vectorial oarecare diferent iabil;
=

x
i +

y
j +

z
k este operatorul lui Hamilton,
atunci au loc egalitat ile:
grad r = r =
r
r
; grad (a r) = a; grad (r) =
(r)
r
r
;
div r = r = 3; rot r = r = 0; (v )r = v, (a r) = 0.
(13.1)
Solut ie. Gasim
gradr = grad
_
x
2
+y
2
+z
2
=
x
_
x
2
+y
2
+z
2
i +
y
_
x
2
+y
2
+z
2
j +
z
_
x
2
+y
2
+z
2
k =
=
xi +y j +z k
_
x
2
+y
2
+z
2
=
r
r
;
grad(a r) = grad(a
1
x +a
2
y +a
3
z) = a
1
i +a
2
j +a
3
k = a;
grad(r) =

x
(r) i +

y
(r) j +

z
(r) k =
(r)
_
r
x
i +
r
y
j +
r
z
k
_
=
(r)
r
r
;
111
112 Autoevaluare
div r =
x
x
+
y
y
+
z
z
= 1 + 1 + 1 = 3;
rot r =
i j k
z
x y z
= 0;
(v)r =
_
v
1
x
+v
2
y
+v
3
z
_
r = v
1
i +v
2
j +v
3
k = v;
a r = (a
2
z a
3
y)i + (a
3
x a
1
z)j + (a
1
y a
2
x)k =
=a r =

x
(a
2
z a
3
y) +

y
(a
3
x a
1
z) +

z
(a
1
y a
2
x) = 0.
Intrucat rezultatele (13.1) sunt ntalnite frecvent n aplicat ii, se recomanda memorarea lor.
Exercit iul 13.1.2. Se da c ampul scalar
(M) = (a r)
n
+
b r
r
2
+ lnr,
unde a si b sunt vectori constant i, r = xi + y j + z k este vectorul de pozit ie al punctului M(x, y, z) IE
3
,
r =
_
x
2
+y
2
+z
2
este norma sau lungimea vectorului r, iar n 1 este un num ar natural.
a) Sa se calculeze (grad )(M).
b) Pentru n = 1, a = 2i j si b = j k sa se gaseasca unghiul dintre vectorii (grad )(A) si (grad )(B),
unde punctele A si B au coordonatele A(1, 1, 0) si B(1, 0, 1).
Solut ie. Gradientul campului scalar (M) este vectorul
(grad)(M) = n(a r)
n1
a +
1
r
2
(b +r)
2b r
r
4
r,
din care, pentru n = 1, a = i j si b = j k se obt ine
(grad)(A) = 2i
1
2
j
1
2
k, (grad)(B) =
1
2
j +
1
2
k.
Vectorii gasit i sunt ortogonali deoarece produsul lor scalar este nul.
Exercit iul 13.1.3. Sa se determine funct ia reala de o variabila reala x (x) astfel nc at campul vectorial
v(x, y, z) = x(x) i +y(x) j +x
2
z k
sa e solenoidal. Pentru astfel determinat sa se determine rotorul campului vectorial v.
Solut ie. Divergent a campului vectorial v(x, y, z) este
div v = v = x
(x) + 2(x) +x
2
.
Impunand condit ia ca v sa e camp vectorial solenoidal, ceea ce nseamna v = 0, ajungem la ecuat ia
diferent iala liniara si neomogena de ordinul ntai
(x) +
2
x
(x) = x
MC. 13 Elemente de teoria campurilor 113
cu solut ia generala
(x) =
C
x
2

x
2
4
.
Dupa nlocuirea funct iei n expresia campului vectorial v se obt ine
v(x, y, z) =
_
C
x

x
3
4
_
i +y
_
C
x
2

x
2
4
_
i +x
2
z k. (13.2)
Rotorul campului vectorial (13.2) se determina folosind
rot v = v =
i j k
z
P(x, y, z) Q(x, y, z) R(x, y, z)
, (13.3)
unde funct iile P, Q si R sunt coordonatele campului vectorial
P(x, y, z) =
C
x

x
3
4
, Q(x, y, z) = y
_
C
x
2

x
2
4
_
, R(x, y, z) = x
2
z.
(13.4)
Din (13.3) si (13.4) rezulta
v = 2xz j y
_
2C
x
3

x
2
_
k.
Exercit iul 13.1.4. Se da campul scalar (x, y, z) = x
2
y
2
z
2
. Se cer liniile de camp ale campului vectorial
v = = grad si suprafat a de camp care trece prin curba
:
_
x = 1
y
4
+z
4
= 1.
Solut ie. Se gaseste
v =

x
i +

y
j +

z
k = 2xy
2
z
2
i + 2x
2
yz
2
j + 2x
2
y
2
z k.
Sistemul simetric care da liniile de camp este
dx
2xy
2
z
2
=
dy
2x
2
yz
2
=
dz
2x
2
y
2
z
.
Din primele doua rapoarte se obt ine combinat ia integrabila xdx = ydy din care deducem prima integrala prima
x
2
y
2
= C
1
.
A doua integrala prima se obt ine similar considerand primul si ultimul raport. Gasim x
2
z
2
= C
2
.
Din punct de vedere geometric prima integrala prima reprezinta o familie de cilindri hiperbolici cu gene-
ratoarele paralele cu axa Oz, n timp ce a doua este o familie de cilindri hiperbolici cu generatoarele paralele
cu axa Oy.
Ansamblul celor doua integrale prime reprezinta ecuat iile liniilor de camp
_
x
2
y
2
= C
1
x
2
z
2
= C
2
O linie de c amp este o curba rezultata din intersect ia unui cilindru hiperbolic cu generatoarele paralele cu axa
Oz cu un cilindru hiperbolic avand generatoarele paralele cu axa Oy.
114 Autoevaluare
Liniilor de camp le impunem sa treaca prin curba pentru a genera suprafat a de camp cautata. Ajungem
la sistemul de patru ecuat ii cu trei necunoscute
_
_
x
2
y
2
= C
1
x
2
z
2
= C
2
x = 1
y
4
+z
4
= 1.
Pentru ca acest sistem sa aiba solut ii, constantele C
1
si C
2
trebuie sa e legate prin relat ia de condit ie sau
condit ia de compatibilitate
(1 C
1
)
2
+ (1 C
2
)
2
= 1.
Inlocuind C
1
= x
2
y
2
si C
2
= x
2
z
2
obt inem ecuat ia carteziana implicita a suprefet ei de camp
(1 x
2
+y
2
)
2
+ (1 x
2
+z
2
)
2
1 = 0
n care recunoastem o suprafat a algebrica de ordinul patru.
Exercit iul 13.1.5. Se da c ampul vectorial v(x, y, z) = (r)grad (r), unde este o funct ie real a diferent iabil a,
iar r =
_
x
2
+y
2
+z
2
este norma vectorului de pozit ie r a unui punct arbitrar M IE
3
. Se cere:
a) sa se calculeze div v;
b) sa se arate ca v este un camp vectorial irotat ional;
c) n ipoteza c a (r) =
1
r
, sa se gaseasca punctele M pentru care div v = 1.
Solut ie. Pentru primele doua puncte folosim formulele:
div (u) = div u +u grad; (13.5)
rot (u) = rot u u grad, (13.6)
unde este un camp scalar, iar u este un camp vectorial, ambele diferent iabile pe domeniile lor de denit ie.
In cazul acestui exercit iu, campul vectorial u = grad.

Aplicand (13.5), avem
div ((r) (grad)(r)) = (r)div grad(r) + grad(r) grad(r).
Insa div grad(r) =

2
(r), unde
2
este operatorul lui Laplace
2
=

2
x
2
+

2
y
2
+

2
z
2
.
Se obt ine
div ((r) (grad)(r)) = (r)
2
(r) +|grad(r)|
2
. (13.7)
Pentru al doilea punct aplicam (13.6) si gasim
rot ((r)grad(r)) = (r) rot grad(r) grad(r) grad(r).
Insa, rot grad(r) = 0, iar grad(r) grad(r) = 0, prima ind evidenta daca se foloseste (13.3), a doua
rezultand din faptul ca produsul vectorial a doi vectori coliniari este vectorul nul. Asadar,
rot ((r)grad(r)) = 0,
ceea ce trebuia demonstrat.
Pentru cel de al treilea punct folosim (13.7) n care (r) =
1
r
. Avem
2
_
1
r
_
= div grad
_
1
r
_
= div
_
gradr
r
2
_
= div
_
r
r
3
_
. (13.8)
Calculand ultimul termen din (13.8) folosind formula (13.5), obt inem
div
_
r
r
3
_
=
1
r
3
div r +r grad
_
r
r
3
_
=
3
r
3
+r
_3r
2
r
r
r
6
_
=
3
r
3

3
r
3
= 0. (13.9)
Din (13.7) si (13.9) rezulta div v =
_
_
_grad
_
1
r
__
_
_
2
=
_
_
_
r
r
3
_
_
_
2
=
1
r
4
.
Din condit ia div v = 1 rezulta x
2
+y
2
+z
2
= 1, ceea ce nseamna ca punctele M(x, y, z) se aa pe sfera de
raza 1 cu centrul n origine.
Exercit iul 13.2.1. Se dau c ampurile vectoriale:
v(x, y, z) =
_
r +(r)
_
r; v(x, y, z) =

2
(r)
r
2
(r +a r); v(x, y, z) = (r)r + (r +(r))(a r).
unde: r =

OM= xi + y j + z k este vectorul de pozit ie al punctului M(x, y, z) IE
3
; r =
_
x
2
+y
2
+z
2
este
norma vectorului r; a IR
3
este un vector constant; iar (r) este o funct ie diferent iabila.
Pentru ecare dintre aceste campuri vectoriale s a se determine funct ia astfel nc at v sa e camp vectorial
solenoidal.
Indicat ie.

In toate cazurile se impune condit ia div v = 0.

In ecare caz aceasta condit ie conduce la cate
o ecuat ie diferent iala. De exemplu, prima ecuat ie diferent iala este
+
3
r
= 4, iar a treia are forma
3 +r
= 0 care este o ecuat ie diferent iala cu variabile separabile.

Raspuns. Pentru ecare din cele trei campuri vectoriale funct ia este:
(r) =
C
r
3
r; (r) =
C
r
; (r) =
C
r
3
.
In toate cazurile C este o constanta reala de integrare, arbitrara.

Exercit iul 13.2.2. Se da campul vectorial v(x, y, z) = (r)r, unde r =

OM= xi + y j + z k este vectorul de
pozit ie al punctului M(x, y, z) IE
3
, iar r =
_
x
2
+y
2
+z
2
este norma sa.
a) Sa se arate ca v este camp vectorial irotat ional, sau lamelar;
b) Sa se gaseasca funct ia astfel ncat div v = 3r
2
+r grad (r);
c)

In ipoteza ca (r) =
1
r
, sa se determine funct ia f(M) astfel ncat v(M) = grad f(M).
Indicat ie. Se arata ca rot v = 0.
nRaspuns. (r) = r
2
= x
2
+y
2
+z
2
; f(M) = f(x, y, z) = r +C, unde C este constanta arbitrara.
116 Autoevaluare
Exercit iul 13.2.3. Se dau: campul scalar (x, y, z) = xy + yz + zx; punctul A(1, 1, 2) IE
3
; punctul
B(3, 1, 1) IE
3
. Se cere:
a) ecuat ia suprafet ei de nivel care trece prin punctul A;
b) derivata campului scalar , n punctul A, dupa direct ia

AB;
c) derivatele campului scalar dupa direct iile axelor de coordonate Ox, Oy, Oz;
d) sa se gaseasca direct ia dupa care derivata campului scalar n punctul A este maxima si sa se calculeze
valoarea acestei derivate;
e) sa se calculeze produsul vectorial al vectorilor (grad )(A) si (grad )(B).
Raspuns.
a) Suprafat a de nivel, de ecuat ie xy + yz + zx + 1 = 0, este o cuadrica adica o suprafat a algebrica de
ordinul doi ;
b)

AB= 2i + 2j k, s =
AB
|
AB |
=
2
3
i +
2
3
j
1
3
k,
d
ds
(A) =
8
3
;
c)
d
di
(A) = 1;
d
dj
(A) = 3;
d
dk
(A) = 0;
d) derivata este maxima dupa direct ia normalei n n punctul A la suprafat a de nivel. Avem
N = (grad)(A) = i + 3j = n =
N
|N|
=
1
10
i +
3
10
j =
d
dn
(A) =

10;
c) (grad)(A) = i + 3j, (grad)(B) = 2i + 4j + 4k = (grad)(A) (grad)(B) = 12i 4j 2k.
Exercit iul 13.2.4. Se cer liniile de camp ale campului vectorial
v(x, y, z) = (x
2
yz)i + (y
2
zx)j + (z
2
xy)k.
Indicat ie. Se scrie sistemul simetric al liniilor de camp
dx
x
2
yz
=
dy
y
2
zx
=
dz
z
2
xy
si se determina doua integrale prime independente funct ional. Acestea pot :
x y
y z
= C
1
;
y z
z x
= C
2
Raspuns. Liniile de camp sunt dreptele n spat iu
_
x (1 +C
1
)y +C
1
z = 0
C
2
x +y (1 +C
2
)z = 0.
Exercit iul 13.2.5. Sa se determine funct ia (x) astfel nc at campul vectorial
v(M) = 2x(x)i y(x)j + 6x
2
zk
sa e solenoidal.
Indicat ie. Din condit ia ca (div v)(M) = 0 rezulta ecuat ia diferent iala liniara neomogena
(x) +
1
2x
(x) = 3x.
Se aa ntai solut ia ecuat iei omogene
(x) +
1
2x
(x) = 0, care daca se scrie n forma
d
+
1
2
dx
x
= 0. Se
determina
o
=
C
x
, unde C este o constanta arbitrara. Se cauta apoi solut ia ecuat iei neomogene n forma
(x) =
u(x)
x
. Se gaseste u(x) = C
6
5
x
2
x si apoi funct ia (x).

Raspuns. (x) =
C
x

6
5
x
2
.
13.3

1
. Denit i not iunile: camp vectorial potent ial ; potent ialul scalar al unui camp vectorial; camp
conservativ de fort e; funct ie de fort a; camp gravitat ional si demonstrat i ca un c amp gravitat ional este
un camp conservativ de fort e. Determinat i funct ia de fort a a campului gravitat ional.
Indicat ie. Fort a F cu care este atras de catre Pamant un punct material M de vector de pozit ie r este
F(M) =
C
r
3
r,
unde C este o constanta pozitiva, iar r este norma vectorului r. Funct ia de fort a U se determina din denit ia
acesteia, adica din F(M) = (gradU)(M).
Raspuns. Se gaseste U(M) =
C
r
.
2
. Presupunem ca v : D IR
3
este un camp vectorial continuu diferent iabil pe domeniul D IR
3
care are
coordonatele v
1
(x, y, z), v
2
(x, y, z) si v
3
(x, y, z).
Demonstrat i ca urmatoarele armat ii sunt echivalente:
v este camp vectorial potent ial;
integrala curbilinie
_
C
v dr =
_
C
v
1
(x, y, z)dx+v
2
(x, y, z)dy+v
3
(x, y, z)dz este independenta de drum
pe D;
expresia diferent iala
= v dr = v
1
(x, y, z)dx +v
2
(x, y, z)dy +v
3
(x, y, z)dz
este diferent iala totala pe D.
3
. Demonstrat i ca un camp vectorial potent ial v : D IR

3
IR
3
al carui potent ial C
2
(D) este camp
118 Autoevaluare
vectorial lamelar.
4
. Scriet i sub diverse forme formula integrala GaussOstrogradski si demonstrat i ca

__
S
n
i
x
j
d =
ij
vol V,
unde V este un domeniu cubabil, vol V este volumul domeniului V, S este este frontiera lui V care este
o suprafat a nchisa neteda pe port iuni, n
1
, n
2
, n
3
sunt cosinusii directori ai normalei exterioare n
ntrun punct regulat de coordonate x
1
, x
2
, x
3
al frontierei S.
5
. Scriet i:
formula integrala a gradientului;
formula integrala a rotorului;
prima identitate a lui Green;
a doua identitate a lui Green.
Index de not iuni
sir de funct ii reale de o variabila reala uniform conver-
gent, 21
sir de puncte
convergent, 24
dintrun spat iu metric, 24
fundamental, 24
sir numeric fundamental, 16, 24
mult ime marginita n IR, 9
a doua identitate a lui Green, 118
bila deschisa ntrun spat iu metric, 19
camp
conservativ de fort e, 117
gravitat ional, 117
camp vectorial
irotat ional, 114
lamelar, 115
potent ial, 117
solenoidal, 112
cazuri de nedeterminare, 9
cilindru
hiperbolic, 113
clase de echivalent a pe o mult ime, 9
condit ie de compatibilitate, 114
condit ie necesara de extrem, 66
conjugatul unui numar complex, 24
constanta reala de integrare, 115
constanta lui Euler, 12
continuitate, 36
contract ie pe un spat iu metric, 20
convergent a unei serii numerice, 16
coordonatele unui camp vectorial, 117
cosinusi directori, 118
criteriul
n pentru studiul naturii unei integrale impro-
prii, 72
lui Abel, 74
lui Cauchy de convergent a a unei integralei impro-
prii, 74
lui Dirichlet, 74
criteriul general de convergent a (Cauchy) al unui sir
numeric, 16
criteriul lui DAlembert, 14
criteriul raportului, 14
cuadrica, 116
denit ia cu siruri a limitei unei funct ii ntrun punct,
21
derivate part iale de ordinul ntai, 66
diferent iala totala, 117
diferent iala de ordinul ntai a unei funct ii, 66
discriminantul unui trinom de gradul doi, 23
distant a Euclidiana, 21
divergent a unei serii numerice, 16
domeniu, 66
domeniu cubabil, 118
ecuat ia carteziana implicita a unei suprefet e, 114
ecuat ia diferent iala Bessel de ordin ntreg, 80
ecuat ie cu derivate part iale, 58, 64
ecuat ie diferent iala, 115
cu variabile separabile, 115
liniara neomogena, 117
elicea cilindrica de pas constant, 42, 99
expresie diferent iala, 117
extreme locale, 66
formula integrala
a gradientului, 118
a rotorului, 118
formula integrala Gauss-Ostrogradski, 108
frecvent a, 40
frontiera unui domeniu, 118
funct ia
Bessel de indice ntreg, 80
identitate, 8
funct ie
armonica, 44
continua pe o mult ime conexa, 36
de fort a, 117
diferent iabila, 66
diferent iabila de doua ori, 66
Holder, 36
holderiana, 36
injectiva, 6
integrabila n sens generalizat, 67
Lipschitz, 36
reala de n variabile reale denita implicit, 66
reala de mai multe variabile reale, 66
scop, 66
surjectiva, 6
funct iile lui Euler, 79
generatoare, 113
119
120 Index de not iuni
independent a de drum a unei integrale curbilinii, 117
inegalitatea
Cauchy Buniakowski Schwarz, 9
lui Bernoulli, 8, 11
integrala Euler, 78
integrala improprie
cu limita superioara de integrare punct singular,
67
convergenta, 68
divergenta, 68
integrala improprie de tipul al doilea, 74
integrala lui Poisson, 75
integrale prime independente funct ional, 116
integralele lui Fresnel, 76
legaturi, 66
limita fundamantala, 21
limita punctuala a unui sir de funct ii, 22
lungimea, 111
lungimea unui vector, 112
marginea
inferioara a unei mult imi de numere reale, 9
superioara a unei mult imi de numere reale, 9
marginea superioara a unei funct ii, 22
metoda schimbarii de variabila pentru calculul unei in-
tegrale improprii, 70
metrica
Euclidiana, 19, 21, 25, 33
lui Ceb asev, 22
metrici echivalente, 19
metrici echivalente pe o acceasi mult ime nevida, 19
modulul unui numar complex, 24
mult ime marginita si nchisa, 36
mult ime total ordonata, 9
natura unei integrale improprii, 68
norma pe un spat iu vectorial real, 22
norma, 111
norma Euclidiana, 20
norma unui vector, 112
normala exterioarantr-un punct regulat al unei supra-
fet e, 118
operatorul lui
Hamilton, 111
Laplace, 114
partit ie, 6
potent ialul scalar al unui camp vectorial, 117
prima identitate a lui Green, 118
primul crieriu de comparat ie, 70
principiul contract iei, 20
produs scalar pe un spat iu vectorial real, 25
punct sa, 66
punct de maxim, 66
punct de minim, 66
punct x, 24
punct x al unei aplicat ii, 20
punct stat ionar, 66
puncte critice ale unei funct ii diferent iabile, 66
relat ie
de condit ie, 114
relat ie de ordine pe o mult ime, 9
relat ie de recurent a, 20
relpe at ie de echivalent a ntro mult ime, 9
semifactorial, 69
seria
geometrica, 16
lui Riemann, 16
seria lui Riemann, 14
serie alternanta, 17
serie numerica alternanta, 17
serii numerice absolut convergente, 17
sistemul simetric al liniilor de camp, 116
solut ia generala a unei ecuat ii diferent iale, 113
solut ie a ecuat iei diferent iale, 80
spat iu Euclidian real, 25
spat iu
an Eucliidian tridimensional, 111
Banach, 20
spat iu metric
complet, 24
conex, 36
conex prin arce, 36
spat iul metric Euclidian al numerelor reale, 20
suprafat a
nchisa neteda pe port iuni, 118
de nivel, 116
suprafat a algebrica
de ordinul doi, 116
de ordinul patru, 114
tensor metric pe un spat iu vectorial real, 25
teorema
de punct x a lui Banach, 20
funct iilor implicite, 66
traiectoria unui drum parametrizat, 42
unghiul dintre doi vectori, 112
uniform convergent, 21
uniforma continuitate, 36
variabile intermediare, 59, 65
vectori
coliniari, 26
liniar dependent i, 26
vectori ortogonali, 112
vectorul de pozit ie al unui punct, 111, 112
volumul unui domeniu cubabil, 118
Bibliograe
[1] Adams, Robert, A. Calculus. A complete Course, Fourth ed., AddisonWesley, 1999
[2] Baranenkov, G., Chostak, R., Demidovitch, B., Emenko, V., Frolov, S, Kogan, S., Lountz, G, Porchneva,
E., Sytcheva, E., Yanpolski, A. Recueil dexercices et de problemes danalyse mathematique, sous la
direction de Demidovitch, B., cinqueme edition revue, Editions Mir, Moscou, 1974.
[3] Bermant, A. F., Aramanovich, I. G. Mathematical Analysis. A Brief Course for Engineering Students,
Mir Publishers, Moscow, 1986.
[4] Calistru, N., Ciobanu, Gh. Curs de analiza matematica, Vol. I, Institutul Politehnic Iasi, Rotaprint,
1988.
[5] Chirit a, Stan Probleme de matematici superioare, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1989.
[6] Colojoara, Ion Analiza matematica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983.
[7] Corduneanu, Silvia Otilia Capitole de analiza matematica, Editura MATRIX ROM, Bucuresti, 2011.
[8] Craiu, M., Tanase, V. Analiza matematica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1980.
[9] Craciun, A., Craciun, I., Ispas, M. Analiza matematica. Partea I. Culegere de probleme de calcul
diferent ial, Editura POLITEHNIUM, Iasi, 2004.
[10] Craciun, I., Procopiuc, Gh., Neagu, A., Fetecau, C. Algebra liniara, geometrie analitic a si diferent iala
si programare liniara, Institutul Politehnic Iasi, Rotaprint, 1984.
[11] Craciunas, Petru Teodor Mathematical Analysis, Polytechnic Institute of Iassy, Faculty of civil engi-
neering, Iassy 1992.
[12] Cruceanu, Vasile Algebra liniara si geometrie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1973.
[13] Dieudonne, J. Fondements de lanalyse moderne, GauthierVillars, Paris 1963.
[14] Dixon, C. Advanced Calculus, John Wiley & Sons, ChichesterNew YorkBrisbaneToronto 1981.
[15] Dragusin, L., Dragusin, C., Caslan, C. Analiza matematica. Calcul diferent ial, Editura TEORA, Bu-
curesti, 1993.
[16] Flondor, P., Stanasila, O. Lect ii de analiza matematica si exercit ii rezolvate, Edit ia a IIa, Editura ALL,
Bucuresti, 1996.
[17] Fulks, Watson Advanced calculus: an introduction to analysis, Third Edition, John Wiley & Sons, New
York 1978.
[18] Gaina, S., Campu, E., Bucur, Gh. Culegere de probleme de calcul diferent ial si integral Vol. II, Editura
Tehnica, Bucuresti, 1966.
[19] Gheorghiu, N., Precupanu, T. Analiza matematica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1979.
[20] Hewitt, E., Stromberg, K. Real and Abstract Analysis. A modern treatment of the theory of functions
of a real variable, SpringerVerlag Berlin Heidelberg New York, 1965.
121
122 MC.15 Autoevaluare
[21] Marinescu, Gheorghe Analiza matematica, vol. I, Edit ia a Va, Editura Didactica si Pedagogica, Bu-
curesti, 1980.
[22] Nicolescu, M., Dinculeanu, N., Marcus, S. Analiza matematica, vol. I, edit ia a patra, Editura Didactica
si Pedagogica, Bucuresti, 1971.
[23] Olariu, Valter Analiza matematica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981.
[24] Olariu, V., Halanay, A., Turbatu, S. Analiza matematica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,
1983.
[25] Precupanu, Anca Bazele analizei matematice, Editura Universitat ii Al. I. Cuza, Iasi, 1993.
[26] Rosculet , Marcel Analiza matematica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1984.
[27] Sburlan, Silviu Principiile fundamentale ale analizei matematice, Editura Academiei Romane, Bucuresti,
1991.
[28] Siret chi, Gheorghe Calcul diferent ial si integral, Vol. I, II, Editura Stiint ica si Enciclopedica, Bucuresti,
1985.
[29] Smirnov, Vladimir Cours de mathematiques superieures, tome I, Deuxieme

Editions, Mir, Moscou 1972.
[30] Stanasila, Octavian Analiza matematica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981.
[31] Sykorski, Roman Advanced Calculus. Functions of several variables, PWNPolish Scientic Publishers,
Warszawa, 1969.
[32] Thomas, Jr., G. B., Finney, R. L. Calculus and Analytic Geometry, 7th Edition, AddisonWesley
Publishing Company, 1988.

AM2012

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

AM2012

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MC.

, xat. Intervalele de forma

. Cand spunem ca o submult ime A din IR este o mult ime marginita?

. Enumerat i proprietat ile sirurilor numerice convergente.

. Absoluta convergent a a unei serii numerice implica convergent a sa?

In cazul celui de al doilea sir de funct ii, deoarece lim

Incercam sa gasim o majorare pentru termenul

|f| |g|. (3.14)

. Enunt at i si demonstrat i teorema de punct x a lui Banach.

. Demonstrat i ca ntrun spat iu Euclidian real (H, ) are loc

. Cum se scrie matematic ca doi vectori sunt liniar coliniari?

xy + 1 a numitorului. Obt inem:

pe care o vomnlatura folosind limita fundamen-

Inmult ind ambii membri ai acestei inegalitat i cu [xyz[, deducem:

) = 1, deci din ecuat iile

In calcule intervin limitele fundamentale: lim

Intrucat f este funct ie continua si A este o mult ime compacta si conexa n IR

. Fie funct ia vectoriala de argument vectorial

. Ce este o funct ie Holder, sau funct ie holderiana? Dar o funct ie Lipschitz?

(t) = 2 sint i + 2 cos t j + 4k.

(t) = cv, c IR,

(t), iar viteza v(t) = |v(t)| este |f

(t)|. Vectorul accelerat ie

(t), iar accelerat ia a(t) = |a(t)| este |f

ale funct iilor de coordonate:

. Precizat i o funct ie f T(IR, IR

. Fie curbele plane

. Dat i exemplu de doua funct ii f

. Precizat i denit ia laplacianului n trei variabile.

In concluzie f este de doua ori diferent iabila pe IR

. Daca funct ia T(D, IR

. Ce reprezinta din punct de vedere geometric suprafat a

. Fiind data aplicat ia S : [0, 2) [0, ] IR

. Elementul de arie d al suprafet ei de ecuat ie vectoriala r = r(u, v) se calculeaza cu formula

. Care este condit ia necesara de extremntrun punct x

. Cum se numeste punctul x

. Cum se determina extremele locale ale funct iei y = f(x

si n caz de convergent a stabilit i valoarea sa.

In prealabil, vom stabili o relat ie de recurent a ntre termenii sirului de funct ii (F

Observat ia 7.1.1. Simbolul !! se citeste semifactorial.

. Enunt at i si demonstrat i criteriul lui Abel de convergent a a integralei improprii

. Cum se numeste integrala improprie

x, unde x > 0 se considera xat, dar

(y) si folosind pentru J(y) expresia J(y) =

(y) daca J(y) =

. Enunt at i criteriul de convergent a uniforma al lui Weierstrass.

. Care sunt integralele CauchyFrullani?

. Daca reprezentarea parametrica a drumului (d) neted n spat iu este:

cos sin dd;

. Ce interpretare are egalitatea

. Enunt at i denit ia unui domeniu simplu n raport cu axa Oy.

. Enunt at i denit ia unui domeniu simplu n raport cu axa Ox.

. Demonstrat i formula integrala Riemann Green

P(x, y)dx +Q(x, y)dy =

f ((u, v), (u, v))

In caz ca o recunoastet i, demonstrat io.

In virtutea omogenitat ii panzei subt iri S si a simetriei fat a de Oz, rezulta ca x

cos cos cos

y dydz +z dzdx + 3xdxdy

este fat a interioara a sferei x

. Sa se scrie ecuat ia planului tangent la panza parametrica neteda

In caz ca o recunoastet i, ncercat i sa o demonstrat i.

. Demonstrat i formula lui Stokes

P(x, y, z)dx+Q(x, y, z)dy +R(x, y, z)dz =