Organizatia Mondiala a Comertului si tarile aflate in curs de dezvoltare

La mijlocul secolului XX s-a produs o puternica miscare de creare de organisme si institutii care coordoneaza economia internationala pentru a evita astfel producerea de tensiuni care, de-a lungul primei jumatati a secolului, au condus la doua razboaie mondiale. Dupa 50 de ani, se poate evalua pozitiv acel proces de institutionalizare al economiei internationale. Nu s-a redus notabil doar intensitatea si amplitudinea conflictelor armate, ci s-a si reusit sa se construiasca un sistem de colaborare internationala fara precedent in istoria umanitatii. In aceste momente, umanitatea este de fiecare data mai constienta de gradul de interactiune globala atins de economie. Globalizarea are aparatori si detractori pentru ca s-a pus in evidenta ca are avantaje si inconveniente: globalizarea impinge cresterea si dezvoltarea economica, dar cateodata produce tensiuni si dezechilibre de fiecare data mai grave. De fiecare data este mai evidenta necesitatea de a avea organisme internationale puternice, cu capacitatea de a impune un nou ordin economic global si ca se angajeaza sa redistribuie global beneficiile dezvoltarii umane. Primele doua organisme economice internationale constituite prin Tratatul de la Bretton Woods in anul 1944 sunt Fondul Monetar International (FMI), creat in 1944, care are ca scop principal promovarea cooperarii monetare internationale, garantarea stabilitatii financiare, facilitarea comertului international, contribuirea la un nivel inalt de ocupare a fortei de munca, la stabilitate economica si combaterea saraciei, si Banca Internationala de Reconstructie si Dezvoltare (BIRD), creata in 1946, principalul sau obiectiv in primii ani de activitate a fost reconstructia tarilor care au suferit de pe urma razboiului, dar mai incolo, in special din 1961, s-a dedicat exclusiv ajutorarii pe termen lung a tarilor intarziate. In reuniunile de la Bretton Woods, din 1944, s-a previzionat constituirea unui al treilea organism economic mondial, Organizatia Internationala a Comertului (OIC). In 1948 s-a aprobat in Cuba "Carta de la Havana", documentul constitutiv al OIC, dar ratificarea necesara pentru diferite guverne, in special cel al SUA, nu s-a produs. Unii istorici au presupus ca nereusita e posibil sa fi rezultat din temerile venite din interiorul comunitatii de afaceri
1

americane, acelea ca Organizatia Internationala a Comertului, (ITO) ar fi putut fi folosita pentru a regulariza, mai degraba decat pentru a liberaliza marile afaceri (Lisa Wilkins, 1997). A trebuit sa se astepte aproape cincizeci de ani, pana in 1995, pentru a asista la crearea unui organism similar, Organizatia Mondiala a Comertului (OMC). In timpul acestor ani piata mondiala a fost rigida printr-o conjunctie de norme comerciale si concesiuni tarifare acordate intre un grup de tari, care s-a numit Acordul General asupra Tarifelor Vamale si Comert (GATT, General Agreement on Tarrifs and Trade) semnat in 1948. Organizatia Mondiala a Comertului (OMC) (World Trade Organization WTO ) este singurul organism international care se ocupa de normele ce dirijeaza si opereaza in directia reducerii si abolirii barierelor comertului international. . Nucleul sau este constituit din Acordurile OMC, care au fost negociate si semnate de majoritatea tarilor ce au participat la comertul mondial. Aceste documente stabilesc norme juridice fundamentale ale comertului international. Sunt contracte care obliga guvernele sa-si mentina politicile comerciale intre limitele convenite. Chiar daca sunt negociate de guverne, obiectivul lor este de a ajuta producatorii de bunuri si servicii, exportatorii si importatorii sa-si continue activitatile. Scopul principal al sistemului este de a ajuta la circulatia fluxurilor comerciale cu maxima libertate posibila, atata timp cat nu se produc efecte secundare defavorabile. Aceasta inseamna pe de o parte eliminarea de obstacole. Pe de alta parte denota ca particularii, intreprinderile si guvernele, cunosc care sunt normele ce dirijeaza comertul in toata lumea, dandu-le siguranta ca politicile nu vor suferi schimbari bruste. Cu alte cuvinte, normele trebuie sa fie "transparente" si previzibile. Cum acordurile sunt redactate si semnate de comunitatea tarilor comerciante, adeseori dupa ample dezbateri si controverse, una dintre functiile cele mai importante ale OMC este de a servi ca forum pentru celebrarea negocierilor comerciale. Odat ce se ajunge la un consimmnt, OMC preia rolul pentru punerea n aplicare a acestor rezultate. Negocierile sunt pilonul de suport al acestei organizaii. Acordurile la care ajunge se doresc a fi rezultatul unui proces de consultri ntre toate prile interesate pentru a ajuta la sporirea interaciunilor. Al treilea aspect important al muncii OMC este solutionarea divergentelor. Relatiile comerciale poarta adeseori interese contrare. Contractele si acordurile inclusiv cele negociate cu grija din sistemul OMC, necesita cateodata sa fie interpretate. Modul cel mai bun de a rezolva
2

aceste diferente este prin intermediul unei proceduri impartiale, bazata pe un fundament juridic convenit. Acesta este cel care inspira procesul de solutionare a diferentelor stabilite de Acordurile OMC.

Principiile sistemului comercial Acordurile OMC sunt intinse si complexe pentru ca se refera la texte juridice care abordeaza o mare varietate de activitati. Este vorba de urmatoarele probleme: agricultura, textile si imbracaminte, servicii bancare, telecomunicatii, contracte publice, norme industriale, reguli despre sanatatea alimentelor, proprietate intelectuala si multe alte teme. Toate aceste documente sunt inspirate din diferite principii simple si fundamentale. Aceste principii sunt baza sistemului multilateral de comert. Astfel sistemul comercial trebuie sa fie:

nediscriminatoriu - o tara nu trebuie sa faca discriminari intre interlocutorii sai comerciali (se acorda tuturor, in egala masura, conditia de "natiunea cea mai favorizata" sau NMF) si nici nu trebuie sa faca discriminari intre propriile sale produse, servicii sau cetateni si produsele, serviciile sau cetatenii straini (li se acorda "atentia nationala");

mai liber - obstacolele trebuie reduse prin intermediul negocierilor; previzibil - intreprinderile, investitorii si guvernele straine trebuie sa aiba incredere ca nu se vor stabili arbitrariu obstacole comerciale (care includ tarife, obstacolele netarifare si alte mijloace); un numar crescator de compromisuri in ceea ce privesc tarifele si de deschideri de piete se "consolideaza" in OMC;

mai competitiv - se descurajeaza practicile "neloiale", cum sunt subventiile pentru export si dumpingul produselor la preturi inferioare costului pentru a castiga parti ale pietei;

mai avantajos pentru tarile mai putin avansate - dandu-le mai mult timp pentru a se adapta, o mai mare flexibilitate si privilegii speciale.

Comertul fara discriminari 1. Natiunea cea mai favorizata (NMF): tratarea celorlalti in forma egala.

In virtutea acordurilor OMC, tarile nu pot prin regula generala sa stabileasca discriminari intre diversii sai interlocutori comerciali. Daca i se acorda unei tari un avantaj special (reducerea tarifului aplicabil la unul din produsele sale, de exemplu), trebuie sa se faca acelasi lucru cu toti ceilalti membrii ai OMC. Acest principiu este cunoscut drept clauza natiunii celei mai favorizate (NMF). Sunt permise anumite exceptii. De exemplu, tarile care fac parte dintr-o regiune pot stabili un acord de liber comert, care nu se aplica marfurilor ce provin din exteriorul grupului. O tara poate pune obstacole produselor ce provin din anumite tari, ce sunt considerate obiect al unui comert neloial. Si in cazul serviciilor, se permite ca tarile, in anumite circumstante restranse, sa aplice anumite discriminari. Totusi, acordurile permit doar aceste exceptii cu referire la conditii stricte. In general, clauza natiunii celei mai favorizate inseamna ca de fiecare data cand o tara inlatura un obstacol din fata comertului sau deschide o piata, trebuie sa faca acelasi lucru pentru aceleasi produse sau servicii ale tuturor partenerilor comerciali, bogati sau saraci, slabi sau puternici. Expresia cea mai favorizata suna ca o contradictie. Pare sa sugereze ca este vorba de vreun tip special de clauza pentru o tara determinata, dar in OMC inseamna in termeni reali nediscriminarea, adica tratament egal pentru toti. Astfel, fiecare membru ii trateaza pe ceilalti membrii in mod egal ca interlocutori comerciali "cei mai favorizati". Daca o tara creste beneficiile pe care le da altui partener de afaceri, trebuie sa acorde acest "cel mai bun" tratament tuturor celorlalti membrii ai OMC astfel incat toti sa continue sa fie "cei mai favorizati". Conditia de natiunea cea mai favorizata (NMF) nu inseamna intotdeauna egalitate in modul de tratare. In secolul XIX, cand s-au semnat primele tratate bilaterale NMF, includerea in grupul de interlocutori comerciali "cei mai favorizati" ai unei tari insemna ca fac parte dintr-un club exclusiv, pentru ca doar putine tari se bucurau de acest privilegiu. Astazi cand marea majoritate a tarilor sunt membre ale OMC, clubul NMF nu mai este exclusivist. Principiul NMF asigura ca fiecare tara ii trateaza egal pe toti ceilalti membri. Totusi exista unele exceptii. Ca si multe alte organizatii internationale, OMC nu are o putere semnificativa pentru a intari deciziile pe care le ia atunci cand un membru face o plangere impotriva unui alt membru. Daca deciziile luate de corpul de acord in privinta disputelor nu sunt indeplinite, se pot lua masuri de despagubire pentru membrul care a facut plangerea, insa nici o alta actiune de constrangere nu este disponibila. Asta inseamna ca state puternice din punct de vedere economic, cum sunt Statele Unite ale Americii, pot sa ignore hotararile luate impotriva
4

lor de catre state cu economii mai slabe, deoarece cele din urma nu au puterea de a forta SUA sa isi schimbe pozitia. Acesta a fost cazul, de exemplu, cu decizia corpului de acord din martie 2005 in cazul DS 267 prin care se declarau ilegale subventiile americane pentru bumbac.

2. Tratatul national: tratatul de egalitate pentru natiuni si straini Marfurile importate si cele produse in tara trebuie sa primeasca un tratament egal, cel putin dupa ce marfurile straine au intrat pe piata. Acelasi lucru se aplica serviciilor straine si celor nationale si marcilor de fabrica sau de comert, dreptul de autor si patentele straine si nationale. Acest principiu de "tratat national" (a-i trata pe ceilalti la fel ca pe conationali) figureaza in cele trei principale Acorduri ale OMC (Articolul III din GATT, articolul 17 din AGCS si articolul 3 din Acordul asupra ADPIC), chiar daca in acest caz principiul se abordeaza pentru fiecare dintre ei intr-o maniera diferita. Tratatul national se aplica doar cand produsul, serviciul sau lucrarea au intrat pe piata. Astfel, aplicarea taxelor vamale asupra importurilor nu constituie o violare a tratatului national, chiar daca produsele fabricate in tara nu sunt supuse unui impozit echivalent. Incurajarea dezvoltarii si a reformei economice Sistemul OMC contribuie la dezvoltare. Pe de alta parte, tarile in curs de dezvoltare au nevoie de flexibilitate in perioada necesara implementarii acordurilor sistemului. Acordurile mostenesc prevederile anterioare ale GATT, care permit asistenta sociala si concesiuni comerciale pentru tarile in curs de dezvoltare. In perioada de sapte ani si jumatate ai Rundei Uruguay, peste 60 din aceste tari, au implementat programe de liberalizarea comertului in mod autonom. In acelasi timp, tarile in curs de dezvoltare si economiile in tranzitie au fost mult mai active si influente in negocierile din Runda Uruguay decat in orice alta runda de negocieri si sunt si mai active in actuala Agenda de Dezvoltare Doha. La sfarsitul Rundei Uruguay, tarile in curs de dezvoltare au fost pregatite sa a preia cele mai multe din obligatiile care sunt cerute de tarile dezvoltate. Dar acordurile le-au acordat perioade de tranzitie pentru a se adapta la nefamiliarele si, poate, dificilele dispozitii ale OMC 5

in special pentru cele mai sarace, mai putin dezvoltate tari. O decizie ministeriala adoptata la sfarsitul rundei spune ca tarile instarite trebuie sa accelereze punerea in aplicare a angajamentelor privind accesul pe piata de marfuri a bunurilor exportate de catre tari mai putin dezvoltate. Recent, tarile dezvoltate au inceput sa se permita scutirea de taxe si de cote pentru aproape toate importurile de produse din tarile mai putin dezvoltate. Cu privire la aceastea, OMC si membrii sai trec inca printr-un proces de invatare. Actuala Agenda de Dezvoltare Doha include grijile tarilor in curs de dezvoltare in legatura cu dificultatile pe care le intampina in punerea in aplicare a acordurilor Rundei Uruguay. Tarile in curs de dezvoltare Aproximativ 2/3 din cele 150 de state membre ale OMC sunt tari in curs de dezvoltare. Ele au un rol din ce in ce mai important in cadrul organizatiei datorita ponderii substantiale pe care o detin in totalul membrilor, datorita importantei acestora in economia globala si a importantei pe care acestea o acorda comertului in procesul lor de dezvoltare. Tarile in curs de dezvoltare alcatuiesc un grup eterogen cu opinii si interese variate. OMC foloseste trei moduri de abordare in ceea ce priveste nevoile speciale ale tarilor in curs de dezvoltare:

existenta unor dispozitii speciale in cadrul acordurilor OMC cu privire la tarile in curs de dezvoltare; formarea Comitetului pentru Comert si Dezvoltare, care este principalul organism raspunzator pentru problemele de aceasta natura in cadrul OMC; oferirea de asistenta tehnica de catre Secretariatul OMC (in special trainning in diferite domenii) pentru tarile in curs de dezvoltare. Acordurile OMC contin numeroase dispozitii care acorda tratament preferential pentru

tarile in curs de dezvoltare. Tarile dezvoltate au dreptul sa trateze tarile in curs de dezvoltare cu mai multa ingaduinta decat alte tari din cadrul OMC. De asemenea, in cadrul Acordului GATT exista o sectiune speciala legata de Comert si Dezvoltare (Articolul 4) cu dispozitii legate de nereprocitatea intelegerilor intre tarile dezvoltate si tarile in curs de dezvoltare. Astfel, tarile dezvoltate pot oferi concesii tarilor in curs de dezvoltare, dar nu trebuie sa se astepte la acelasi tratament din partea acestora. Alte masuri aplicate in cazul tarilor in curs de dezvoltare:
6

timp suplimentar pentru a-si indeplini indatoririle; dispozitii mai favorabile privind accesul la piata (ex: pe piata textilelor, serviciilor, ridicarea barierelor comerciale tehnice); dispozitii care cer tarilor membre OMC sa protejeze interesele tarilor in curs de dezvoltare in adoptarea masurilor nationale sau internationale (ex: legea anti-dumping); dispozitii care prevad diferite mijloace de ajutorare a tarilor in curs de dezvoltare; tratamentul special si diferentiat pentru tarile in dezvoltare; luarea in considerare a preocuparilor tarilor in dezvoltare; asigurarea accesului la medicamente; utilizarea in continuare a Sistemului Generalizat de Preferinte; aplicarea initiativei Totul in afara armelor - care reprezint o schem de preferine acordate rilor cel mai puin dezvoltate. Aranjamente speciale sunt asigurate pentru un numr de 49 de ri clasificate de Organizaia Naiunilor Unite ca fiind cel mai puin dezvoltate. Se acord acces fr taxe vamale importurilor tuturor produselor provenind din rile cel mai puin dezvoltate, fr restricii cantitative, cu excepia importurilor de arme i muniii;

acordarea de facilitati sociale; sprijinirea solutiilor care asigura protectia mediului. De asemenea, tarilor in curs de dezvoltare li se acorda consultanta juridica din partea

Secretariatului OMC, prin Institutul de Pregatire si Cooperare Tehnica. In 2001, 32 dintre statele OMC au creat un Centru de Consultatii cu privire la legile OMC. Membrii acestuia sunt tarile care finanteaza activitatea sa si tarile care primesc consultanta. Toate tarile slab dezvoltate au dreptul sa primeasca consultanta gratuita. Tarile in curs de dezvoltare si cu economii in tranzitie sunt obligate sa sustina financiar Centrul de Consultatii in cazul in care doresc sa primeasca consultatii. Avand in vedere ca OMC isi are sediul la Geneva, aici au loc toate intalnirile de afaceri. Totusi existenta unui cabinet permanent de reprezentanti poate fi costisitoare. Numai o treime dintre cele 30 de tari slab dezvoltate din OMC au astfel de cabinete la Geneva. De aceea guvernul elvetian a acceptat sa acorde subventii pentru birourile delegatilor proveniti din tarile slab dezvoltate. O parte din membrii OMC acorda sprijin financiar ministrilor si oficialilor reprezentand tarile slab dezvoltate, astfel incat acestia sa poata participa la intrunirile OMC.
7

OMC promoveaza globalizarea economica si comertul liber, care sunt considerate de multi ca fiind doua teme problematice. Tratatele OMC au fost acuzate de tendinte de partialitate fata de corporatiile multinationale si fata de natiunile bogate. In timp ce parteneriatul este voluntar, criticii sunt de parere ca neparticiparea plaseaza tarile neparticipante sub embargo, creand un sistem international de reguli economice fortate si descurajand schimbul si experimentarea. Procesul de luare a deciziilor in cadrul organizatiei si in ceea ce priveste organizatia a fost, de asemenea, supus criticilor. Cei trei mari membri - Statele Unite ale Americii, Uniunea Europeana si Japonia - au fost acuzate de faptul ca se folosesc de OMC pentru a exercita o influenta exagerata asupra statelor membre mai putin influente. In plus, unii cred ca statele membre au adoptat tratatele OMC in mod nedemocratic sau in detrimentul propriilor cetateni sau al mediului inconjurator.