ERGONOMIA LOCULUI DE MUNCA

OBIECTUL ERGONOMIEI Ergonomia, cuvant ce deriva din cuvintele grecesti ergon munca si nomos lege, se defineste ca ansamblul stiintelor care permit obtinerea cunostintelor privitoare la munca umana, necesare pentru a fundamenta in mod rational si optim, adaptarea muncii la om si a omului la meseria sa, in scopul cresterii continue a productivitatii muncii sociale, in conditiile economisirii efortului uman. Studiind omul in productie, ergonomia tine seama de factorii care conribuie la realizarea prouselor, si anume: factorii umi; tehnologici si sociali. Datorita caracterului comple, cercetarileergonomice presupun elaborarea speialistilor in fiziologia muncii, psihologia muncii, antropologie, biomecanica, igiena muncii, stiintele tehnice, estetica, pedagogie, legislatia muncii. Factorii care influenteaza consumul de energie si gradul de oboseala sunt: amplasamentul constructiei, tipul constructiei si al instalatiilor, amplasarea utilajelor, luminatul, ventilatia, coloritul, temperatura, zgomotul etc. Intrucat acesti facori influenteaza rezultatele muncii este necesar ca ei sa stea in atentia atat a cadrelor de conducere din unitatile de orice gen, pentru a creea climat de munca favorabil, cat si a proiactantilor din constructii, utilaj, mobilier, pentru gasirea celor mai bune solutii de adaptare a muncii la om. Pentru aplicarea principiilor ergonomiei se impune cunoasterea urmatoarelor aspecte: consumul de energie in organismul uman si sursele care-l provoca; organizarea ergonomica a locului de munca, conceperea sculelor, aparatelor, utilajelor, mobilierului; factorii de ambianta; organizarea timpului liber si pentru necesitati firesti. Clasificarea domeniilor de preocupari ale ergonomiei se poate face dupa: sfera preocuparilor ei; faza la care se refera. Dupa sfera ponderenta a preocuparilor se cunosc mai multe ramuri ale ergonomiei, cum sunt: ergonomia activitatilor , care studiaza munca sub aspect fiziologic, igienic, antropologic; ergonomia informationala , care studiaza procesele de percepere, cunoastere, de gandire si de decizie, apeland la psihologie; topoergonomia , care se intereseaza de datele antropometrice (principalele dimensiuni ale corpului omenesc) in scopul dimensionarii corecte a sculelor, masinilor, a locului de munca etc.; bioergonomia , care studiaza omul sub aspect biologic. Dupa faza in care se realizeaza se deosebesc: ergonomia de conceptie, care se practica in unitatile de proiectare unde se realizeaza proiecte pentru mobilier, scule, dispozitive, instalatii, utilaje, constructii etc. care sa raspunda cerintelor de adaptare optima a acestora la totalitatea capacitatilor umane;

 ergonomia de corectie, care se practica in intreprinderi si sectii, unde mijloacele de productie au intrat in exploatare. Aspectele pe care le investigheaza ergonomia de corectie sunt mult mai numeroase decat cele ale ergonomiei de conceptie, pentru ca trebuie studiate