Sunteți pe pagina 1din 1

n marea trecere

Soarele-n zenit ine cntarul zilei.


Cerul se druiete apelor de jos.
Cu ochi cumini dobitoace n trecere
i privesc fr de spaim umbra n albii.
Frunzare se boltesc adnci
peste o-ntreag poveste.
Nimic nu vrea s fie altfel dect este.
Numai sngele meu strig prin pduri
dup ndeprtata-i copilrie,
ca un cerb btrn
dup ciuta lui pierdut n moarte.
Poate a pierit subt stnci.
Poate s-a cufundat n pmnt.
n zadar i-atept vetile,
numai peteri rsun,
praie se cer n adnc.
Snge fr rspuns,
o, de-ar fi linite, ct de bine s-ar auzi
ciuta clcnd prin moarte.
Tot mai departe sovi pe drum
i, ca un uciga ce-astup cu nfram
o gur nvins,
nchid cu pumnul toate izvoarele,
pentru totdeauna s tac,
s tac.