Poprirea Generalitati Sediul materiei este reprezentat de dispozitiile cuprinse in art. 452-461 C. proc. civ.

Aceste norme procedurale constituie dreptul comun in materie de poprire^1 . Poprirea este acea forma de executare prin care creditorul urmareste sumele de bani sau efectele pe care o terta persoana le datoreaza debitorului urmarit si consta in indisponibilizarea acelor sume sau efecte in mainile tertului, debitor al datornicului urmarit, si in obligarea lui sa le plateasca direct creditorului urmaritor^2 . Poprirea este acea forma a executarii silite indirecte prin care se valorifica sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmaribile datorate debitorului urmarit de catre o terta persoana, creditorul subrogandu-se in mod conditionat si provizoriu in drepturile acestuia din urma^3 . Procedura popririi permite creditorului sa-si realizeze creanta direct de la o persoana care este datornic al debitorului (ternul poprit); ea este mult mai sigura in efectul ei si mai lesnicioasa in formele sale, decat daca creditorul ar fi fost obligat sa astepte mai intai ca tertul sa plateasca debitorului sau si abia apoi sa-l urmareasca pe acesta pentru plata^4 . Fundamentul popririi consta nu numai in dreptul de gaj general creditorilor asupra patrimoniului debitorului (ca pentru celelalte forme executare silita indirecta), ci si in mijlocul procedural pus la indemana creditorilor de catre art. 974 C. civ., asa numita "actiune oblica" (acel tip de actiune civila prin care creditorul chirografar exercita in numele debitorului sau, subrogandu-se lui, drepturile si actiunile patrimoniale a caror exercitare acesta o neglijeaza sau o refuza). Din acest punct de vedere, s-ar putea considera ca poprirea ar presupune doua etape (abstracte): aducerea creantei din patrimoniul tertului poprit in patrimoniul debitorului poprit, iar apoi urmarirea silita a sumei respective^5 . Poprirea executorie se infiinteaza pe baza de titlu executoriu, la cererea creditorului, de executorul judecatoresc si se deosebeste de poprirea asiguratorie prin faptul ca aceasta din urma se infiinteaza pe baza de actiune, adica inainte de obtinerea titlului executoriu^6 . -------------------------^1) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 651. ^2) S. Zilberstein, V. M. Ciobanu, I. Bacanu, Drept procesual civil, Executarea silita, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1998, editia a II-a, vol. II, pag. 55. ^3) A se vedea in acest sens V. Negru, D. Radu, Drept procesual civil, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972, pag. 467. A se vedea de asemenea cu privire la definirea popririi T. Pop, Valorificarea creantelor prin poprire, pag. 7; S. Zilberstein, V. M. Ciobanu, I. Bacanu, Drept procesual civil, Executarea silita, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1998, editia a II-a, vol. II, 54. ^4) Pentru un examen amanuntit, a se vedea: S. Zilberstein, V. M. Ciobanu, I. Bacanu, Drept procesual civil, Executarea silita, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1998, editia a IIa, vol. II, pag. 55-113; D. Negulescu, Teoria popririi, Bucuresti, 1904; D. Sudit, Poprirea, Bucuresti, 1936; T. Pop, Valorificarea creantelor prin poprire, Ed. Stiintifica, Bucuresti,

1972; G. P. Docan, Repertoriu de jurisprudenta rezumata, 1934-1938, Bucuresti, Ed. Socec, 1939; Fl. Magureanu, Drept procesual civil roman, vol. II, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1998, pag. 232-264. ^5) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 715. ^6) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 474. Procedura popririi Poprirea incepe prin operatiunea de blocare a sumei cuvenite datornicului in mainile debitorului acestuia, care, din momentul instiintarii despre poprire, devine tert poprit, poprirea putand fi folosita si ca o simpla dar foarte eficienta masura de asigurare, pentru a indisponibiliza suma de bani datorata, pana in momentul in care creditorul va obtine impotriva debitorului sau un titlu executoriu, in temeiul caruia va putea pretinde de la tertul poprit sa-i plateasca direct suma blocata^1 . Poprirea poate fi folosita nu numai in cazul in care debitorul este o persoana fizica, ci si in cazul in care acesta are calitatea de persoana juridica. Vocatia de a deveni parte intrun raport juridic de poprire are un caracter general, caci nimeni nu se poate sustrage, in principiu, de la aceasta procedura. Pe de alta parte, poprirea se realizeaza prin intermediul unei proceduri ce confera suplete si rapiditate in recuperarea creditului, elemente de natura a o face preferabila altor proceduri executionale. In cazul persoanelor fizice, salariul si celelalte venituri din munca, pensiile, remuneratiile din exercitarea unor profesii sau meserii ori din valorificarea drepturilor de autor si inventator, precum si unele ajutoare sociale, constituie elemente importante ale activului patrimonial al acestor persoane^2 . In cazul debitorilor agenti economici, persoane juridice, dreptul de alegere al creditorului urmaritor este restrans, acesta putand sa urmareasca mai intai creantele banesti. Poprirea prezinta avantajul ca, in valorificarea silita a creantei, se evita contactul direct al creditorului urmaritor cu debitorul urmarit, existand insa, ca o conditie esentiala, tertul solvabil, datornic al debitorului. In orice caz, intrucat poprirea vizeaza de regula o creanta avand ca obiect o suma de bani, ea reprezinta avantajul de a ingadui creditorului urmaritor sa cunoasca dinainte rezultatul economic al procedurii intreprinse; dimpotriva, in cazul unei urmariri silite mobiliare, mobilele corporale urmarite nu-i pot da satisfactie creditorului decat dupa schimbarea lor in numerar, astfel ca nu exista nici o certitudine u privire la pretul ce se va realiza din vanzarea lor silita. Pe de alta parte, poprirea are si avantajul ca, in valorificarea silita a creantei, se evita contactul direct al creditorului urmaritor cu debitorul urmarit. Bineinteles, se cere o conditie esentiala spre a se recurge la aceasta procedura si anume existenta, respectiv cunoasterea, tertului solvabil - datornic al debitorului^3 . Riscurile creditorului in cadrul procedurii popririi sunt mult mai reduse decat in cazul celorlalte forme de executare silita indirecta. Intr-adevar, in cazul procedurilor de valorificare a bunurilor mobile ale datornicului este posibil, uneori, ca bunurile urmarite sa nu poata fi valorificate sau sa fie deteriorate ori sustrase. Un asemenea risc nu exista in cazul popririi, problema esentiala este acea de a identifica un tert solvabil si care este debitor al urmaritului. Chiar si in cazul urmaririi unor bunuri imobile valorificarea

acestora poate fi adeseori incerta (terenuri agricole extravilane cu un grad redus de fertilitate a solului, terenuri situate la distante mari de localitati etc)^4 . -------------------------^1) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 474. ^2) Fl. Magureanu, Drept procesual civil roman, vol. II, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1998, pag. 233. ^3) S. Zilberstein, V. M. Ciobanu, I. Bacanu, Drept procesual civil, Executarea silita, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1998, editia a II-a, vol. II, pag. 58. ^4) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 650. Subiectele popririi Specificul popririi este determinat de caracterul triunghiular al acestei operatiuni juridice procesuale, care , in principiu, presupune participarea indispensabila a trei parti: creditorul popritor, debitorul poprit si tertul poprit. Aceasta operatiune implica totodata existenta a doua raporturi juridice, de la creditor la debitor, distincte si anume un raport intre creditorul popritor si debitorul poprit si un al doilea intre debitorul poprit si tertul poprit. Ambele raporturi preced infiintarea unei popriri executorii. In temeiul popririi executorii (ca de altfel si al popririi asiguratorii) se naste si un al treilea raport juridic intre creditorul popritor si tertul poprit, in continutul carui raport intra obligatia tertului de a nu face nici o plata din suma poprita pana la validarea popririi, precum si obligatia de a face, la aceasta data, plata direct catre creditor^1 . In cadrul unei popriri participa, de regula, trei subiecti de drept: creditorul urmaritor, denumit si creditor popritor, debitorul urmarit, denumit si debitor poprit si o terta persoana, denumita tert poprit, care datoreaza o suma de bani debitorului urmarit. Intre aceste trei subiecte de drept se stabilesc tot atatea raporturi juridice^2 . Potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ. ca orice creditor poate sa ceara infiintarea popririi, nefacandu-se deosebirea intre creditorii chirografari, ipotecari sau privilegiati. De asemenea, creditorul a carui creanta a fost stabilita printr-o hotarare judecatoreasca sau arbitrala straina, va putea sa valorifice aceasta creanta pe calea popririi, dupa ce a obtinut mai intai o hotarare definitiva a instantei de exequatur^3 . Infiintarea popririi poate fi ceruta si de o persoana care, fara a fi creditorul debitorului poprit, are dreptul de a introduce actiunea in numele creditorului popritor, cum este cazul actiunii subrogatorii (oblice) prevazuta de art. 974 C. civ. (acel tip de actiune civila prin care creditorul chirografar exercita in numele debitorului sau, subrogandu-se lui, drepturile si actiunile patrimoniale a caror exercitare acesta o neglijeaza sau o refuza), sau in cazul in care procurorul, in temeiul art. 45 C. proc. civ., cere punerea in executare a hotararii in locul titularului dreptului^4 . Subliniem ca prin adresa de infiintare sau, dupa caz, prin sentinta de validare ia nastere raportul de creanta dintre creditorul urmaritor si tertul poprit, in sensul ca acesta din urma va trebui sa plateasca sumele datorate debitorului - in limitele necesare pentru acoperirea creantei - direct in mainile creditorului urmaritor. De aceea se poate afirma ca ne aflam in prezenta unui raport juridic de creanta ce se formeaza in baza unui act procedural iar nu a unui act de drept substantial. Este si particularitatea care evidentiaza specificul acestui

raport juridic, in raport cu celelalte doua categorii de raporturi, care sunt astfel cum am aratat raporturi de drept material^5 . Fata de dispozitiile Codului de procedura civila, care prevad expres si repetat necesitatea existentei celor trei subiecte in procedura popririi, a fost dificil sa se admita realizarea popririi in propriile maini ale creditorului popritor. Solutia s-a impus totusi, tocmai fiindca era necesara. Folosind aceasta procedura, creditorul unei sume de bani - el insusi debitorul debitorului sau - poate obtine, pe cale judecatoreasca, dreptul de a retine in propriile sale maini suma pe care o datoreaza debitorului^6 . Cele trei raporturi juridice se regasesc in cazul oricarei popriri, astfel incat doctrina considera ca existenta lor este de esenta popririi, iar nu numarul subiectelor de drept implicate intr-o poprire. De altfel, s-a admis ca poprirea poate functiona si numai cu doua subiecte de drept, atunci cand una din parti cumuleaza o dubla calitate, atat de creditor cat si de debitor^7 . In acest caz, ne aflam tocmai in prezenta popririi in propriile maini ale creditorului. Aceasta constituie practic o creatie a jurisprudentei, confirmata ulterior si de doctrina. Institutia se particularizeaza prin faptul ca rolul tertului poprit este luat de creditorul popritor. Daca se infiinteaza poprirea pentru toata creanta asupra salariului primit de un codebitor, aceasta nu il lipseste pe creditor de dreptul de a incepe urmarirea si impotriva altui codebitor, daca nu si-a realizat integral si efectiv creanta^8 . Daca poprirea poarta asupra salariului sau altor venituri asimilate - acestuia, ordinea de preferinta este cea stabilita in art. 409 alin. 2 C. proc. civ., cu mentiunea ca pentru fiecare creanta trebuie sa se respecte cota maxima prevazuta de primul alineat al aceluiasi articol. Daca s-au poprit alte sume decat salariul sau venituri asimilate acestuia, ordinea de preferinta este cea pe care am prezentat-o atunci cand ne-am ocupat de urmarirea silita mobiliara^9 . Sa presupunem ca s-a poprit suma de 45.000 lei, iar la distribuirea acesteia vin in concurs un creditor cu o creanta privilegiata in cuantum de 30.000 lei, care nu are insa un titlu executoriu si doi creditori chirografari, ambii fiind in posesia unui titlu executoinu, unul pentru o creanta de 20.000 lei si celalalt pentru 10.000 lei. Instanta va intocmi un tablou de imparteala provizoriu, in care cel cu creanta privilegiata va fi trecut cu 30.000 lei, diferenta de 15.000 lei repartizandu-se proportional cu creantele celorlalti doi creditori, respectiv 10.000 lei si 5.000 lei. Sumele vor fi achitate imediat numai celor doi creditori avand titlu executoriu, urmand ca primul creditor sa primeasca suma ce i se cuvine numai dupa obtinerea titlului executoriu. Daca el nu va obtine titlul executoriu (de exemplu, i se va respinge cererea de chemare in judecata contra debitorului poprit, prin hotarare definitiva), creditorii chirografari, care nu si-au realizat in intregime creantele, pot cere sa li se repartizeze diferentele de 10.000 lei, respectiv 5.000 lei. Din suma poprita va mai ramane o parte de 15.000 lei, care va fi primita de catre debitorul poprit. in acest exemplu, daca suma de 45.000 lei ar reprezenta cota urmaribila din salariul debitorului (deci salariul lunar net este de 90.000 lei), urmeaza a se observa si cota maxima urmaribila pentru fiecare creanta. Astfel, admitand ca nu este vorba de o creanta de intretinere sau de o creanta rezultand din repararea unor pagube aduse proprietatii publice, fiecare dintre cei trei creditori nu vor putea primi mai mult de 1/5 din salariul lunar net, adica 18.000 lei. Cele trei creante nu pot fi satisfacute decat in proportie de 75%, adica 22.500 lei prima, 15.000 lei a doua si 7.500 lei a treia. Prima suma depaseste

insa cota maxima, deci va fi redusa la 18.000 lei. Diferenta de 4.500 lei va fi impartita proportional celorlalti doi creditori (fara a se depasi cota de 1/5 din salariul lunar net). In consecinta, in tabloul de imparteala provizoriu, primul creditor va fi trecut cu 18.000 lei. cel de-al doilea cu 18.000 lei, iar cel de-al treilea cu 9.000 lei. Ultimii doi vor primi sumele ce li se cuvin, insa primul numai dupa ce a obtinut titlul executoriu. Daca nu il va obtine, din suma ce i se cuvenea, i se va mai da celui de-al treilea creditor 1.000 lei (acesta va fi singurul creditor ce isi va satisface integral creanta), iar restul va fi restituit debitorului poprit^10 . In cazul debitorului titular de conturi bancare, poprirea se infiinteaza la cererea creditorului, de executorul judecatoresc de la domiciliul sau sediul debitorului, ori de Ia domiciliul sau sediul tertului poprit. De la data sesizarii bancii, sumele existente precum si cele provenite din incasarile viitoare, vor fi indisponibilizate in masura necesara pentru indestularea creantei creditorului. Tertul poprit (banca), nu va face nici o alta plata de la data indisponibilizarii si pana la achitarea integrala a creantei prevazuta in titlul executoriu, sau o alta operatiune care ar putea diminua suma indisponibilizata, daca legea nu prevede altfel. Prevederile mentionate sunt aplicabile si in cazurile in care poprirea se infiinteaza asupra titlurilor de valoare sau a altor bunuri mobile incorporale urmaribile care se afla in pastrare la unitatile specializate^11 . In doctrina s-a considerat ca, in baza principiilor dreptului comun, tertul poprit poate fi chemat la interogatoriu. Daca calitatea de tert poprit este detinuta de o persoana juridica, astfel cum este cazul cel mai adesea, aceasta va raspunde in scris la interogatoriu (art. 222 C. proc. civ.) ^12 . Dispozitiile art. 225 C. proc. civ., privitoare la refuzul de a raspunde la interogatoriu sau de a se infatisa in instanta, sunt aplicabile si in aceasta materie. In asemenea imprejurari, desigur, instanta va proceda cu precautiunea necesara, avand posibilitatea de a considera atitudinea tertului doar ca un inceput de dovada scrisa, care urmeaza a fi completat si cu alte probe corespunzatoare^13 . Creanta debitorului poprit fata de tert subzista, iar plata ei este temporar oprita pana la lamurirea definitiva a situatiei. Daca poprirea se definitiveaza si tertul plateste creditorului popritor, el se libereaza valabil fata de creditorul sau, respectiv fata de debitorul poprit, in limita sumei platite. Prin aceasta plata se stinge si obligatia debitorului poprit fata de creditorul popritor, iar daca creanta creditorului popritor este mai mare decat suma poprita si incasata, debitorul poprit este obligat sa plateasca diferenta din datorie^14 . -------------------------^1) S. Zilberstein, V. M. Ciobanu, I. Bacanu, Drept procesual civil, Executarea silita, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1998, editia a II-a, vol. II, pag. 62. ^2) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 651. ^3) O. Capatina, Litigiul arbitrai de comert exterior, Ed. Academiei, 1978, pag. 126129. ^4) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 476. ^5) A se vedea in acelasi sens T. Pop, Valorificarea creantelor prin poprire, pag. 21. ^6) S. Zilberstein, V. M. Ciobanu, I. Bacanu, Drept procesual civil, Executarea silita, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1998, editia a II-a, vol. II, pag. 63. ^7) Gr. Porumb, Codul de procedura civila comentat si adnotat, vol. II, pag. 259; V. Negru, D. Radu, Drept procesual civil, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972,

pag. 464; S. Zilberstein, V. M. Ciobanu, I. Bacanu, Drept procesual civil. Executarea silita, vol. II, pag. 61. ^8) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 476. ^9) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 718. ^10) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 718. ^11) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 476. ^12) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 658. ^13) A se vedea in acest sens si Trib. Suprem, Plen. dec. de indrumare nr. 3/1956, in Culegere de decizii de indrumare, pag. 314-315. ^14) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 477. Fazele procedurii popririi Procedura popririi cuprinde doua faze^1 : A. Infiintarea popririi Infiintarea popririi - consta in dispozitia data de executorul judecatoresc, tertului debitor al datornicului, sa nu plateasca acestuia suma urmarita si sa o tina Ia dispozitia executorului sau a unui alt organ care a infiintat-o. Pentru infiintarea popririi, creditorul trebuie sa faca o cerere de poprire, care va cuprinde elementele prevazute de art. 82-83 C. proc. civ., precum si indicarea cauzei (adica titlul pe baza caruia se solicita poprirea) si a sumei creantei (inclusiv dobanzi si cheltuieli de judecata). Potrivit regulilor generale, cererea poate fi facuta si de un creditor al titularului titlului executoriu (art. 974 C. civ.) sau de procuror (art. 45 alin. ultim C. proc. civ.). Este recomandabil ca in cerere sa se solicite nu numai infiintarea popririi, ci fixarea termenului de validare. La cererea de infiintare a unei popriri executorii se vor alatura doua copii de pe aceasta, precum si titlul executoriu. Cererea se va adresa executorului judecatoresc in raza caruia se afla domiciliul sau sediul debitorului poprit sau al tertului poprit^2 , competenta fiind alternativa sau facultativa. Exceptia de necompetenta poate fi ridicata numai de debitorul poprit sau tertul poprit^3 . Solutionarea cererii se face in camera de consiliu, fara citarea partilor. Judecatorul, daca cerintele legii sunt in indeplinite, ca ordona facerea popririi prin comunicarea ei tertului potrit si va dispune citarea acestuia si a debitorului, precum si comunicarea catre acestia a copiei de pe cererea de poprire (art. 455 alin. 1 C. proc. civ.). Ordonanta de poprire, pe care o da judecatorul, are ca efect indisponibilizarea sumei pe care tertul poprit o datoreaza creditorului sau, debitorul poprit. Indisponibilizarea este totala, chiar daca creanta creditorului popritor este mai mica decat suma ce o are de primit debitorul poprit de la tert, pentru a-i asigura popritorului indestularea creantei, daca ar veni in concurs cu alti creditori. Acest efect sever poate fi inlaturat, daca debitorul consemneaza, cu afectatiune speciala, intreaga valoare a creantei creditorului popritor. In acest sens Banca Nationala a Romaniei a emis Circulara nr. 26 din 23 mai 1995, care consacra

solutia consemnarii cu afectatiune speciala a sumei reprezentand valoarea creantei pentru care s-a cerut infiintarea popririi pe contul bancar al debitorului. ^4 Infiintarea popririi nu trebuie sa fie precedata de instiintarea debitorului sau a tertului poprit, masura de blocare fiind urgenta si legata de elementul surpriza, lucru necesar pentru a se evita plati catre debitor sau din dispozitia lui catre alte persoane^5 . Adresa de poprire reprezinta dispozitia data de executor tertului poprit de a nu plati creanta creditorului sau (debitorul poprit) si de a retine suma pe care o datoreaza si bunurile mobile incorporale pana la achitarea integrala a creantei. Principalul efect ce il produce adresa de poprire este acela de indisponibilizare totala a sumei pe care tertul poprit o datoreaza creditorului sau (debitorul poprit) chiar si in cazul in care creanta creditorului popritor este mai mica decat suma ce o are de primit debitorul poprit de la tert^6 . B. Validarea popririi Validarea consta in verificarea conditiilor legale pentru obligarea directa, pe cale judecatoreasca, a tertului poprit fata de creditorul popritor. In instanta de validare se citeaza toate partile interesate in validare, respectiv creditorul popritor, debitorul poprit si tertul poprit. In instanta de validare creditorul urmaritor va trebui sa faca dovezi corespunzatoare privitoare la existenta raportului de creanta dintre el si debitorul poprit, precum si la raportul de creanta dintre debitorul sau si tertul poprit^7 . Spre deosebire de reglementarea anterioara, cand validarea popririi se realiza in toate cazurile, dupa modificarile aduse Codului de procedura civila, prin Ordonanta de Urgenta nr. 138/2000, validarea se va face numai daca tertul poprit nu-si indeplineste obligatiile ce-i revin pentru efectuarea popririi. Creditorul, debitorul sau organul de executare, in termen de 3 luni de la data cand tertul poprit trebuia sa consemneze sau sa plateasca suma urmaribila, poate sesiza instanta de executare, in vederea validarii popririi^8 . Cand poprirea a fost infiintata asupra unor titluri de valoare sau asupra altor bunuri mobile incorporale, executorul va proceda la valorificarea lor potrivit dispozitiilor din sectiunea a III-a din capitolul "Urmarirea silita asupra bunurilor mobile" C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 138/2000, tinandu-se seama si de reglementarile speciale referitoare la aceste bunuri, precum si la eliberarea sau distribuirea sumelor obtinute din valorificarea acestor bunuri. Infiintarea popririi se poate dispune chiar si atunci cand nu exista disponibil in contul tertului poprit. Solutia este consacrata in mod expres de art. 457 alin. 2 C. proc. civ. ^9 Poprirea poate fi validata numai in momentul in care creditorul a obtinut titlul executoriu impotriva datornicului sau. Astfel, se poate cere validarea popririi asiguratorii de indata ce actiunea asigurata s-a incheiat cu dare unei hotarari executorii, iar cand poprirea se infiinteaza abia dupa obtinerea titlului executoriu, instanta, dupa ce emite ordonanta de poprire, odata cu ordonanta de infiintare a popririi, si citatia pentru termenul de judecare a validarii^10 . In instanta de validare tertul poprit recunoaste cel mai adesea existenta raportului obligational dintre el si debitorul poprit. Totusi, trebuie sa remarcam ca tertul poprit are posibilitatea de a invoca anumite imprejurari cum sunt inexistenta debitului sau stingerea acestuia. Dar si debitorul se poate apara, in instanta de validare, invocand aparari sau

exceptii de natura a demonstra diminuarea sau stingerea creantei, daca asemenea cauze au intervenit dupa obtinerea titlului executoriu^11 . Orice parte interesata va putea contestatie la poprirea incuviintata. Competenta de solutionare a contestatiei este diferita in functie de obiectul acesteia: Daca contestatia priveste intelesul, intinderea sau aplicarea dispozitivului sentintei, competenta apartine instantei ce a pronuntat titlul ce se executa, iar daca contestatia priveste urmarirea insasi (urmarirea unor bunuri insesizabile, faptul ca sumele sau alte bunuri poprite nu apartin debitorului poprit, depasirea limitelor in care anumite venituri pot fi urmarite etc), competenta apartine instantei de executare. Pe calea contestatiei la poprire nu se pot pune insa in discutie problemele care au format deja obiectul unei judecati si in privinta carora exista putere de lucru judecat, deci nu se poate discuta legalitatea si temeinicia hotararii organului de jurisdictie, ce se executa^12 . Intr-adevar, hotararea ce se executa a fost data in contradictoriu cu debitorul, iar el a avut posibilitatea sa-si formuleze toate apararile in fata instantelor de fond. Instanta de validare este chemata sa se conformeze titlului executoriu, fara a avea posibilitatea de a-1 anula sau modifica. Eventualele greseli de judecata pot fi remediate sau corectate numai prin intermediul cailor legale de atac. Se admite ca daca titlul executoriu nu il reprezinta o asemenea hotarare, pe calea contestatiei se poate invoca orice aparare de fond cu privire la raportul dintre creditor si debitor. Aceasta posibilitate este deschisa celui interesat numai in masura in care nu a avut la indemana o cale speciala de atac impotriva titlului ce nu provine de la un organ de jurisdictie (de exemplu, impotriva actelor notariale se poate exercita actiunea in anulare, decizia de imputare poate fi atacata pe calea contestatiei etc) ^13 . In cazul in care se urmaresc alte creante, cum ar fi despagubirile acordate in cazul vatamarii sanatatii si integritatii corporale ori al decesului victimei, infiintarea popririi se dispune de instanta de fond, din oficiu, de indata ce hotararea este executorie potrivit legii. Actuala reglementare procesuala, in materie, nu mai contine precizari cu privire la posibilitatea de exercitare a caii ordinare de atac a apelului impotriva hotararii de validare a popririi. Anterior modificarii si completarii Codului de procedura civila, prin Ordonanta de Urgenta nr. 138/2000, in lipsa unei dispozitii contrare, doctrina a considerat ca impotriva hotararii de validare se poate exercita si calea recursului^14 . Impotriva hotararii de validare se pot exercita si caile extraordinare de atac, daca sunt intrunite cerintele legale in acest scop^15 . -------------------------^1) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 480481. ^2) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1995, pag. 721. ^3) T. Pop, Revista Romana de Drept nr. 5/1968, pag. 106. ^4) Pentru dezvoltari vezi C.N. Florescu, Noi mijloace normative de asigurare a realizarii creantelor facand obiectul popririlor asupra conturilor bancare, in Revista de Drept Comercial nr. 2/1996, pag. 124-127. ^5) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1995, pag. 721. ^6) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 481.

^7) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 657. ^8) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 483. ^9) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 654. ^10) In practica mai veche s-a decis ca ceea ce este supus perimarii este cererea de validare a popririi, iar nu cererea de infiintare a ei, dar perimarea cererii de validare duce si la desfiintarea ordonantei - Cas. III., d. 1031/1940, in Codul 1944, pag. 192, nr. 6. In doctrina si in practica se decidea constant ca termenul de perimare nu este cel care priveste executarea silita, ci acela al cererii de chemare in judecata, intrucat in toata organizarea sa, de la un capat la celalalt, poprirea prezinta aspectul unui proces civil de drept comun - E. Herovanu, Instanta de poprire, pag. 129-134 si Teoria executiei silite, editura Libariei Cioflec, Bucuresti, 1942, pag. 211-218. ^11) Trib. Suprem. Plen. dec. de indrumare nr. 31/1962, in Culegere de decizii de indrumare, pag. 309. ^12) I. Stoenescu, A. Hilsenrad, S. Zilberstein, Tratat teoretic si practic de procedura a executarii silite, Ed. Academiei, Bucuresti, 1966, pag. 289. ^13) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 724. ^14) S. Zilberstein, V. M. Ciobanu, I. Bacanu, Drept procesual civil. Executarea silita, vol. II pag. 92. ^15) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 659. Urmarirea bunurilor imobile Prin executarea sau urmarirea silita imobiliara^1 - procedura executionala indirecta - se valorifica bunurile imobile ale debitorului, in vederea realizarii drepturilor creditorului. In general, aceasta valorificare constituie o vanzare a bunurilor urmarite, creditorii fiind indestulati din pretul realizat, in anumite cazuri ei fiind insa indreptatiti a prelua bunul in contul creantei. Urmarirea bunurilor imobile este, incontestabil, cea mai importanta forma de executare silita indirecta, ea fiind folosita mai cu seama pentru valorificarea unor creante insemnate. Ea nu are insa supletea si simplitatea popririi, aceasta din urma fiind folosita cu o frecventa mai mare chiar, dar adeseori pentru creante mai reduse^2 . Urmarirea silita imobiliara este o procedura jurisdictionala, competenta apartinand instantei in a carei circumscriptie se afla imobilul (art. 13 alin. (1) C. proc. civ.)^3 . Codul de procedura civila ii consacra un numar important de texte - art. 488-524 C. proc. civ. - acestei procedurii executionale. Urmarirea bunurilor imobile incepe o data cu cererea de executare formulata de creditor si care trebuie sa cuprinda toate elementele de identificare ale creantei, aratarea titlului executoriu, aratarea imobilului urmarit si semnatura creditorului. Instiintarea (somatia) va cuprinde o copie dupa titlul executoriu si produce o serie de efecte, cum ar fi^4 : - somatia de a plati, adica instiintarea ca, in caz contrar, se va face vanzarea imobilului, care va fi mentionat expres, precum si valoarea acestuia, se va semna de catre executorul judecatoresc, care apoi il va comunica, potrivit regulilor stabilite de art. 92 si urm. C. proc. civ. ^5 ;

- somatia este si un act incepator de executare si nu numai o simpla instiintare a debitorului. In cazul in care obiectul executarii silite il formeaza mai multe bunuri imobile distincte ale debitorului procedura de vanzare prin licitatie publica se va indeplini pentru fiecare bun in parte. O etapa prealabila vanzarii este aceea a identificarii imobilului urmarit. In acest scop, executorul judecatoresc se va deplasa la locul unde este situat imobilul si va incheia un proces-verbal de situatie. Procesul-verbal de situatie va cuprinde mentiunile prevazute de art. 504 alin. 1 pct. 1-3, 5, 6 si 14, precum si o descriere cat mai amanuntita a imobilului urmarit (art. 496 C. proc. civ.). Mentiunile prevazute de art. 504 C. proc. civ. vor fi prezentate cand vom determina conditiile de publicitate impuse de lege pentru vanzare^6 . Aratarea gresita a numarului casei urmarite in publicatii nu atrage nulitatea urmaririi cand ea a fost desemnata prin aratarea comunei, strazii, vecinatatilor ei. De asemenea, nedeterminarea exacta a intinderii imobilului urmarit nu constituie motiv de casare^7 . Dupa intocmirea procesului-verbal de situatie, executorul va soma pe debitor ca, daca nu va plati, se va trece la vanzarea imobilelor cuprinse in acel proces-verbal. Somatia de plata se comunica debitorului si va cuprinde pe linga elementele prevazute de art. 387 C. proc. civ. (elementele oricarei somatii) si datele de identificare a imobilului cuprins in procesul-verbal de situatie, precum si mentiunea ca s-a luat masura inscrierii in cartea funciara. Din momentul notarii somatiei in cartea funciara orice act de instrainare sau constituire de drepturi reale cu privire la imobilul urmarit este inopozabil, afara de cazul in care creditorul sau adjudecatarul s-a declarat de acord cu acel act ori debitorul sau dobanditorul imobilului a consemnat sumele necesare acoperirii creantelor ce se urmaresc, inclusiv dobanzile si cheltuielile de executare (art. 497 alin. 4. C. proc. civ.). Este de remarcat referirea generala a legii la inopozabilitatea actelor de instrainare sau de constituire de drepturi reale asupra imobilului urmarit. Aceasta inopozabilitate este generala, in sensul ca opereaza fata de toata lumea, erga omnes, si din chiar momentul notarii somatiei in cartea funciara. Opozabilitatea erga omnes este caracteristica sistemului de publicitate prin cartile funciare, astfel ca o atare solutie nu face indoiala^8 . Pentru a se crea o situatie de siguranta dreptului de proprietate dobandit ca efect al adjudecarii, legea a limitat in timp posibilitatea oricaror cereri de evictiune, prevazand un termen de prescriptie de 3 ani. Acest termen curge de la data inscrierii actului de adjudecare in cartea funciara, chiar si impotriva absentilor, minorilor sau celor pusi sub interdictie^9 . Referitor la faptul daca adjudecatarul poate fi evins chiar de catre debitorul urmarit, daca, dupa ramanerea irevocabila a actului de adjudecare, titlul in baza caruia s-a facut urmarirea este anulat, raspunsul este pozitiv cu urmatoarelor argumente^10 : - art. 520 C. proc. civ. nu distinge dupa cum cererea de evictiune este introdusa de un tert, ori chiar de debitorul urmarit; - decaderea dedusa din prevederile Codului de procedura civila presupune ca dreptul debitorului de a invoca nulitatea urmaririi este nascut; - hotararea casata nu are nici o putere si ca actele de executare sunt desfiintate de drept, deci si actul de adjudecare este nul, iar nulitatea acestuia opereaza retroactiv, fiind o norma speciala nu poate fi folosita ca argument decat in cazul in care titlul executoriu a

10

fost desfiintat pe calea recursului, deoarece o norma speciala nu se aplica, prin analogie, la alte situatii care nu au fost avute in vedere la edictarea ei; - principiul "error comunis facit ius" nu se aplica decat in cazurile expres prevazute de lege;, oricum, nu exista nici o justificare ca acest principiu sa il ocroteasca pe adjudecatar in ipoteza in care debitorul urmarit revendica imobilul, dar sa nu-I mai apere daca un tert introduce cererea in revendicare. -------------------------^1) Pentru dezvoltari privitoare la urmarirea silita imobiliara, a se vedea N. Luca, Executarea silita asupra bunurilor nemiscatoare, Bucuresti, 1905; C. Sion, Executia silita imobiliara, Vaslui, Tipografia Noua Chiriac, 1935 si Caile de executie, Iasi 1943, pag. 239-248; I. Stoenescu, A. Hilsenrad, S. Zilberstein, Tratat teoretic si practic de procedura a executarii silite, Ed. Academiei, Bucuresti, 1966, pag. 369-399, Gr. Porumb, Teoria generala a executarii silite si unele proceduri speciale, Editura Stiintifica, Bucuresti 1964, pag. 345-363. ^2) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 663. ^3) Cas. II, 31 mai 1904, Em. Dan, Codul de procedura civila adnotat, Bucuresti, Ed. Librariei Socec, 1921, pag. 708 nr. 6. ^4) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 462. ^5) Formalitatile de incunostintare a debitorului urmarit, indeplinite la o adresa unde nu este domiciliul sau real, nici cel ales prin actul de ipoteca, loveste cu nulitate toata procedura vanzarii si atrage casarea ordonantei de adjudecare (Cas. II, 1 apr. 1897, Em. Dan, Codul de procedura civila adnotat, Bucuresti, Ed. Librariei Socec, 1921, pag. 708, nr. 8). ^6) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 663664. ^7) Cas II, 25 iulie 1886, Em. Dan, Codul de procedura civila adnotat, Bucuresti, Ed. Librariei Socec, 1921, pag. 735, nr. 18. ^8) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 664. ^9) In practica s-a apreciat ca prevederile Codului de procedura civila nu impiedica, dupa cinci ani, actiunile in anulare pornite de o persoana lipsita de capacitate de exercitiu, nereprezentata legal la vanzare. A se vedea in acest sens: Cas. I, nr. 903 din 8 iulie 1936, Pandectele romane 1937. ^10) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 470. Contestatia la executare Notiunea si importanta contestatiei la executare^1 Activitatea privind executarea silita^2 trebuie indeplinita cu respectarea prevederilor legale, iar atunci cand aceste prevederi sunt incalcate, persoana interesata sau, uneori, procurorul are posibilitatea sa sesizeze instanta de executare, urmarind sa obtina anularea actelor de executare silita contrare legii^3 . Mijlocul procedural pe care legea il pune, in acest scop, la dispozitia celui interesat este contestatia la executare. Astfel, art. 399 C. proc. civ. (modificat prin Legea 459/2006) prevede ca orice executare silita se poate contesta de cei interesati sau

11

vatamati prin executare. Uneori, este necesara clarificarea dispozitivului hotararii ce se executa, care va fi obtinuta tot pe calea contestatiei la executare. Vorbind in materia executarii despre "cel interesat" sau "cel prejudiciat", este de aratat ca este permis tertilor sa faca contestatie a executare, dar numai dovedind un prejudiciu, care poate consta in tulburarea posesiei lor, exercitata in conformitate cu prevederile art. 1846-1847 din Codul civil^4 . Contestatia la executare ar putea fi definita ca fiind acel mijloc procedural, specific fazei executarii silite, prin care persoana interesata sau procurorul solicita instantei desfiintarea actelor de executare nelegale sau clarificarea intelesului, intinderii si aplicarii dispozitivului^5 . Contestatia nu reprezinta insa singurul mijloc procedural reglementat de lege pentru valorificarea unor drepturi. Astfel, tertele persoane pot recurge si la calea procedurala a unei cereri separate, in ipoteza in care ele n-au introdus contestatia la executare inauntrul termenului legal. Este ceea ce dispune, in mod expres, art. 401 alin. 3 C. proc. civ^6 . -------------------------^1) A se vedea pentru o cercetare monografica a institutiei Al. Lesviodax, Contestatia la executare in materie civila, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1967; R. Petrescu, Contestatia la executarea silita imobiliara, Editura Oscar Print, Bucuresti, 2001. ^2) Art. 399-405 C. proc. civ. au fost modificate prin O.U.G. nr. 138/2000, in actuala reglementare contestatia la executare fiind prevazuta la art. 399-4053 C. proc. civ, (inclusiv intoarcerea executarii si prescriptia dreptului de a cere executarea silita). ^3) Pentru un examen mai amanuntit privind contestatia la executare, a se vedea: S. Zilberstein, V. M. Ciobanu, I. Bacanu, Drept procesual civil, Executarea silita, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1998, editia a II-a, vol. II, pag. 229-269; I. Stoenescu, A. Hilsenrad, S. Zilberstein, Tratat teoretic si practic de procedura a executarii silite, Ed. Academiei, Bucuresti, 1966, pag. 417-443; Al. Lesviodax, Contestatia la executare in materie civila, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1966; Gr. Porumb, Teoria generala a executarii silite si unele proceduri speciale, Editura Stiintifica, Bucuresti 1964, pag. 337-402; Fl. Magureanu, Drept procesual civil roman, vol. II, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1998, pag. 257-264. ^4) S. Zilberstein, V. M. Ciobanu, I. Bacanu, Drept procesual civil, Executarea silita, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1998, editia a II-a, vol. II, pag. 229, nota de subsol 3. ^5) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 668; Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 493. ^6) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 676. Natura juridica a contestatiei la executare Contestatia la executare este un mijloc procedural specific ultimei faze a procesului civil, respectiv executarii silite. Vorbind in materia executarii despre "cel interesat" sau "cel prejudiciat", este de aratat ca este permis tertilor sa faca contestatie a executare, dar numai dovedind un prejudiciu, care poate consta in tulburarea posesiei lor, exercitata in conformitate cu prevederile art. 1846-1847 din Codul civil^1 .

12

Cand contestatia este exercitata de catre un tert ce este vatamat prin executare, suntem in prezenta unei adevarate cereri in revendicare, deoarece tertul ce se pretinde proprietar al bunului solicita respectarea dreptului sau prin scoaterea de sub urmarire a bunului respectiv. Daca tertul lezat prin executare a pierdut termenul de exercitate a contestatiei la executare, in afara de posibilitatea de a solicita repunerea in termen, in conditiile prevazute de art. 103 C. proc. civ., el va putea sa introduca, o cerere in revendicare. Totusi, tertul nu va putea revendica un bun ce a fost adjudecat in cadrul urmaririi silite mobiliare decat daca va dovedi viclenia adjudecatarului (art. 449 alin. 1 C. proc. civ.). In cazul urmaririi silite imobiliare, tertul va putea sa revendice imobilul adjudecat inauntrul termenului de prescriptie de 5 ani, calculat din momentul executarii ordonantei de adjudecare (art. 561 C. proc. civ.) ^2 . Tertul se bucura de o corotire mai mare decat debitorul, deoarece daca pierde termenul de contestatie, poate introduce actiune in revendicare, in vreme ce debitorul nu are aceasta posibilitate. Dar, pentru tert, contestatia este mai avantajoasa decat actiunea in revendicare, deoarece in materie mobiliara, datorita prevederilor art. 1909 C. civil, revendicarea din mana tertului este extrem de grea^3 . Cu privire la natura juridica a contestatiei la executare, uneori este considerata ca fiind o cale de atac, ordinara sau extraordinara, alteori ca o "actiune civila", cu caracter mixt, de cale de atac si de "actiune in anulare", sau ca natura juridica a contestatiei la executare poate fi diferita, in functie de obiectivul urmarit prin contestatie^4 . Astfel, in cazul contestatiei impotriva actelor de executare, introdusa de catre creditor sau debitor, aceasta are natura juridica a unei cai de atac specifice fazei executarii silite, prin care se declanseaza controlul instantei cu privire la actele de urmarire silita. Intr-adevar, potrivit art. 399 alin. 1 C. proc. civ. "impotriva executarii silite insasi, precum si impotriva oricarui act de executare se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare". De asemenea, potrivit art. 58 din Legea nr. 188/2000: "Cei interesati sau vatamati prin actele de executare pot formula contestatie la executare, in conditiile prevazute de Codul de procedura civila". Or, astfel cum s-a aratat^5 , termenul de contestatie induce ideea exercitarii unei "plangeri" impotriva actelor sau masurilor adoptate de o anumita autoritate. Mai mult, cand contestatia este exercitata de catre un tert ce este vatamat prin executare, suntem in prezenta unei adevarate cereri in revendicare, deoarece tertul ce se pretinde proprietar al bunului solicita respectarea dreptului sau prin scoatere de sub urmarire a bunului respectiv. Daca tertul lezat prin executare a pierdut termenul de exercitare a contestatiei la executare, in afara de posibilitatea de a solicita repunerea in termen, el va putea sa introduca o cerere in revendicare. In literatura juridica de specialitate s-a apreciat ca, in cazul in care contestatia este introdusa de procuror, va primi una din cele doua calificari, dupa cum vizeaza neregularitati privind executarea sau scoaterea de sub urmarire a unui bun ce nu apartine debitorului, ci tertului in favoarea caruia a introdus contestatia. -------------------------^1) S. Zilberstein, V. M. Ciobanu, I. Bacanu, Drept procesual civil, Executarea silita, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1998, editia a II-a, vol. II, pag. 229, nota de subsol 3. ^2) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 668.

13

^3) Savelly Zilberstein, V.M. Ciobanu, I. Bacanu, Drept procesual civil. Executarea silita, vol. II, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1996, pag. 256. ^4) I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil, Teoria generala, E.D.P. Bucuresti 1983 pag. 104-105. ^5) S. Zilberstein, V. M. Ciobanu, I. Bacanu, Drept procesual civil. Executarea silita, vol. II, pag. 237. A se vedea pentru calificarea contestatiei la executare ca o cale de atac I. Deleanu, in Tratat de procedura civila, Editura Servo-Sat, vol. III, pag. 157. Subiectele contestatiei la executare Codul de procedura civila, in art. 399, contine o formulare generala cu privire la subiectele contestatiei la executare. Potrivit acestui text, orice executare silita se poate contesta de "cei interesati sau vatamati prin executare". O formulare asemanatoare cuprinde si art. 58 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecatoresti. Un asemenea interes revine, in primul rand, persoanelor implicate in mod direct in raportul juridic executional: creditorul si debitorul. Cel mai adesea calea contestatiei la executare este folosita de catre debitor. Intr-adevar, interesul acestuia este de a temporiza urmarirea declansata impotriva bunurilor sale, fie doar pentru a mai obtine un ragaz de timp pentru predarea bunului ori pentru efectuarea platii la care a fost obligat printr-un titlu executoriu. De aceea el poate formula cele mai diverse obiectiuni cu privire la regularitatea procedurii executionale, cum ar fi urmarirea unor bunuri neurmaribile, efectuarea executarii cu incalcarea unor forme de procedura, nerespectarea dispozitiilor legale cu privire la timpul in care se poate face executarea, etc. Creditorul este insa interesat in realizarea cu celeritate a dreptului sau. Asa fiind, contestatia sa nu va urmari temporizarea executarii si ea va fi formulata doar in mod exceptional, cum ar fi cazul neurmaririi unor bunuri ce ar putea fi valorificate mai usor sau nerespectarea altor dispozitii procedurale de natura a-1 prejudicia pe contestator, ori refuzul executorului de a indeplni un act de executare^1 . Vorbind in materia executarii despre "cel interesat" sau "cel prejudiciat", este de aratat ca este permis tertilor sa faca contestatie a executare, dar numai dovedind un prejudiciu, care poate consta in tulburarea posesiei lor, exercitata in conformitate cu prevederile art. 1846-1847 din Codul civil. Cand contestatia este exercitata de catre un tert ce este vatamat prin executare, suntem in prezenta unei adevarate cereri in revendicare, deoarece tertul ce se pretinde proprietar al bunului solicita respectarea dreptului sau prin scoaterea de sub urmarire a bunului respectiv. Daca tertul lezat prin executare a pierdut termenul de exercitate a contestatiei la executare, in afara de posibilitatea de a solicita repunerea in termen, in conditiile prevazute de art. 103 C. proc. civ., el va putea sa introduca, o cerere in revendicare. Totusi, tertul nu va putea revendica un bun ce a fost adjudecat in cadrul urmaririi silite mobiliare decat daca va dovedi viclenia adjudecatarului (art. 449 alin. 1 C. proc. civ.). In cazul urmaririi silite imobiliare, tertul va putea sa revendice imobilul adjudecat inauntrul termenului de prescriptie de 5 ani, calculat din momentul executarii ordonantei de adjudecare (art. 561 C. proc. civ.) ^2 . Tertii vatamati prin executare isi pot apara drepturile lor pe calea contestatiei la executare, pe calea unei actiuni in revendicare sau a unei actiuni posesorii.

14

Partea sau tertul trebuie sa justifice un interes propriu in exercitarea acesteia si de asemenea, calitate procesuala. Principiul transmisiunii calitatii procesuale se aplica si in cazul contestatiei la executare^3 . -------------------------^1) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 678679. ^2) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 668. ^3) S. Zilberstein, V. M. Ciobanu, I. Bacanu, Drept procesual civil, Executarea silita, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1998, editia a II-a, vol. II, pag. 234. Obiectul contestatiei la executare Obiectul contestatiei la executare poate viza intelesul, intinderea si aplicarea dispozitivului hotararii ce se executa (contestatia la titlu) sau urmarirea insasi (contestatia la executarea propriu-zisa). a. Prin contestatia la titlu se urmareste clarificarea, interpretarea, explicarea dispozitivului hotararii, pentru a se obtine executarea intocmai a acestuia. Ea vizeaza numai masurile luate de instanta si cuprinse in dispozitivul hotararii ce constituie titlu executoriu^1 . Titlul nefiind suficient de clar, este necesara lamurirea sa, in vederea executarii corecte, partile - de obicei debitorul - nefiind de acord cu modul in care s-ar putea face executarea in temeiul acelui titlu. De exemplu, terenul ce trebuie predat nu este suficient de bine identificat, bunurile ce trebuie predate u sunt specificate, suma de bani ce constituie creanta nu este determinata, ori s-a omis specificarea, desi era necesar, a anumitor masuri de executare^2 . Contestatiile la titlu sunt mai rar folosite in practica, deoarece una dintre obligatiile esentiale ale judecatorului este aceea de a stabili in termeni imperativi si lipsiti de orice echivoc masurile dispuse prin dispozitivul hotararii. O atare exigenta se impune a fi urmata si in cazul altor titluri executorii. In cazul unor ambiguitati sau solutii susceptibile de interpretari diferite partea interesata poate obtine clarificarea si interpretarea necesara, spre a se putea proceda apoi la executarea dispozitivului, pe calea procedurala a contestatiei la titlu. Reamintim aici ca explicitarea dispozitivului se poate obtine si in temeiul dispozitiilor art. 281^1 C. proc. civ. In acest sens reamintim ca o institutie partial inedita, si care a fost introdusa in Codul de procedura civila prin Ordonanta de Urgenta nr. 138/2000, este aceea a interpretarii hotararilor judecatoresti, prevazuta de art. 281^1 din Codul de procedura civila. Interpretarea dispozitivului in temeiul art. 281^1 C. proc. civ. Poate interveni numai pe baza unei cereri formulate in termenul prevazut de lege pentru declararea, dupa caz, a apelului sau recursului impotriva acelei hotarari. Jurisprudenta se exprimase anterior, bunaoara, ca daca dispozitivul hotararii este neclar, el urmeaza a fi explicitat ulterior printr-o cerere adresata instantei care a pronuntat-o^3 . Dar institutia reglementata de art. 281^1 C. proc. civ. vizeaza si o alta situatie decat aceea a interpretarii dispozitivului, anume ipoteza inlaturarii prevederilor potrivnice

15

cuprinse in dispozitiv. Existenta in dispozitivul hotararii a unor prevederi (dispozitii) potrivnice ce nu se pot aduce la indeplinire constituie, potrivit art. 322 pct. 1 C. proc. civ. un motiv de revizuire. Art. 281^1 C. proc. civ. nu conditioneaza insa folosirea institutiei de existenta unor dispozitii potrivnice ce nu se pot aduce la indeplinire. Cu toate acestea, in doctrina apreciat ca si aceasta institutie procedurala poate fi folosita numai daca partea justifica un interes, care, insa, poate fi legat tocmai de ambiguitatea hotararii si de imposibilitatea valorificarii ulterioare a dreptului recunoscut^4 . Asa fiind, mijlocul procedural al contestatiei la titlu este conditionat de neutilizarea procedurii prevazute de art. 281^1 C. proc. civ. ^5 Nu s-ar putea invoca pe aceasta cale faptul ca dispozitivul hotararii cuprinde dispozitii potrivnice care nu pot fi aduse la indeplinire, mijlocul procedural pus la indemana partii interesate, in acest caz, este revizuirea (art. 322 pct. 1 C. proc. civ.) sau ca instanta nu a solutionat unele capete de cerere formulate de parti (pentru aceasta ipoteza, cel interes poate exercita recursul - art. 304 pct. 6 C. proc. civ., revizuirea - art. 322 pct. 2 C. proc. civ. sau poate sa introduca o noua cerere de chemare in judecata fara a i se putea opune puterea de lucru judecat), ori ca exista contradictie intre dispozitivul hotararii si considerentele acesteia (partea a avut indemana, dupa ramanerea definitiva a unei astfel de hotarari, calea de atac a recursului - art. 304 pct. 5 sau7 C. proc. civ.) ^6 . b. Contestatia la executare propriu-zisa poate privi nerespectarea conditiilor prevazute pentru investirea cu formula executorie, prescriptia dreptului de a obtine executarea silita, perimarea executarii silite, faptul ca executarea nu este indeplinita conform dispozitivului, urmarirea unor bunuri exceptate de lege de la executarea silita, urmarirea unor bunuri care nu apartin debitorului, depasirea limitei in care poate fi urmarit salariul si alte venituri asimila acestuia, neopozabilitatea titlului executoriu, modul in care se desfasoara activitatea executionala, invocarea compensatiei legale, punerea in executa a unei hotarari care a fost ulterior desfiintata, faptul ca debitorul si-a execut de bunavoie obligatia inscrisa in titlul executoriu etc^7 . S-a admis atacarea pe calea contestatiei la executare a unor acte frauduloase sau intocmite in dispretul drepturilor legitime ale persoanelor interesate. Spre exemplu, s-a anula pe aceasta cale un act de vanzare care, desi transcris mai intai, s-a dovedit a fi fost intocmit fraudulos, pentru a vatama drepturile dobanditorului, care si-a transcris actul mai tarziu. S-a decis, de asemenea, ca mostenitorul care nu a fost chemat la partajul succesoral are posibilitatea sa ceara contestarea partajului, pe calea contestatiei la executare, pentru inopozabilitatea titlului, cand ceilalti mostenitori vor sa-l urmareasca pentru predarea unor bunuri ce le-au fost atribuite prin hotararea de partaj^8 . Asadar, contestatia la executare propriu-zisa este destinata sa inlature neregularitatile comise cu prilejul urmaririi silite sau sa expliciteze dispozitivul hotararii ce urmeaza a fi valorificat spre a se putea proceda la desavarsirea executarii silite. Ea nu este si nu poate fi considerata ca un mijloc procedural destinat a anula sau modifica insasi titlul executoriu, o atare finalitate putandu-se realiza numai prin intermediul cailor legale de atac. Doctrina^9 si jurisprudenta^10 au aplicat in mod constant acest principiu care decurge din intreaga reglementare in legislatia noastra a contestatiei la executare. Cu alte cuvinte, instanta competenta a statua asupra contestatiei la executare nu poate examina imprejurari care vizeaza fondul cauzei si care sunt de natura sa repuna in discutie o

16

hotarare judecatoreasca definitiva sau irevocabila. O solutie contrara ar infrange in mod grav principiul autoritatii lucrului judecat, ceea ce este desigur inadmisibil^11 . Se admite totusi ca singurele aparari de fond, care pot fi invocate pe calea contestatiei la executare sunt cele care privesc cauze de stingere a obligatiei inscrise in titlul executoriu ce au intervenit dupa ramanerea definitiva a hotararii. Solutia este logica, intrucat nu se incalca puterea de lucru judecat, fiind vorba de imprejurari care nu au putut sa fie valorificate in faza judecatii^12 . Indiferent de felul ei, pe calea contestatiei la executare nu se poate modifica sau desfiinta hotararea pusa in executare. Motivele invocate de contestator nu se pot referi la problemele de fond, care sa repuna in discutie hotararea ce se executa, deoarece partea interesata a avut posibilitatea sa le valorifice in cadrul fazei judecatii, fie prin cererile adresate primei instante, fie prin exercitarea cailor de atac prevazute de lege^13 . Mijlocul procedural al contestatiei la executare nu este admisibil nici in situatiile in care contestatorul are deschisa calea unei actiuni de drept comun pentru apararea drepturilor sale. Astfel, de pilda, pe calea contestatiei la executare nu pot fi invocate acele imprejurari care sunt de natura a conduce la modificarea obligatiei de plata datorita schimbarilor intervenite dupa ramanerea definitiva a hotararii. Este, in primul rand, cazul despagubirilor civile pentru prejudiciile izvorate din fapte ilicite (de pilda, cazul prejudiciilor aduse pentru vatamarea integritatii corporale a unei persoane), stabilite prin hotarari judecatoresti definitive, si care pot fi majorate sau diminuate daca prejudiciul existent la data pronuntarii hotararii s-a agravat ori s-a micsorat, ca urmare a aceluiasi fapt prejudiciabil. Intr-o asemenea situatie calea procesuala prin care se poate obtine o modificare corespunzatoare a despagubirilor este aceea a unei actiuni de drept comun, iar nu a contestatiei la executare. Aceasta solutie este incidenta insa numai in situatia in care despagubirile au fost acordate de instanta competenta sub forma unor prestatii periodice, iar nu si cand despagubirile s-au acordat sub forma unei sume globale, caci in asemenea imprejurari statuarile instantei de fond au un caracter definitiv^14 . -------------------------^1) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 669. ^2) Savelly Zilberstein, V.M. Ciobanu, I. Bacanu, Drept procesual civil. Executarea silita, vol. II, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1996, pag. 234-235. ^3) Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 391/1962 Culegere de Decizii 1962, pag. 310. ^4) I. Les, Consideratii privitoare la modificarea si completarea Codului de procedura civila, pag. 334. ^5) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 679680. ^6) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 669. ^7) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 495; G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 669. ^8) Trib. Pop. raion Corabia, sent. Civ. nr. 293/1958, cu nota critica de V. V. Niciu si aprobativa de I. Stoenescu, in Justitia Noua nr. 5/1958, pag. 874. ^9) I. Les, Comentariile Codului de procedura civila, vol. II, pag. 330-331; Gr. Porumb, Codul de procedura civila comentat si adnotat, vol. II, pag. 190-191; V. Negru,

17

D. Radu, Drept procesual civil, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972, pag. 470; I. Stoenescu, S. Zilberstein, Executarea silita in procesul civil, pag. 108; S. Zilberstein, V. M. Ciobanu, I. Bacanu, Drept procesual civil. Executarea silita, pag. 231232; Al. Lesviodax, Contestatia la executare in materie civila, pag. 63-65. ^10) Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 491/1979, Culegere de Decizii 1979, pag. 279. ^11) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 682. ^12) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 670. ^13) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 495. ^14) Trib. Suprem, Plen. dec. de indrumare nr. 16/1964, in Culegere de decizii de indrumare, pag. 79. Procedura de solutionare a contestatiei la executare In determinarea elementelor contestatiei la executare va trebui sa se tina seama si de natura contestatiei, respectiv daca este o contestatie la executare propriu-zisa sau o contestatie la titlu. Acest lucru este deosebit de important mai cu seama in privinta motivarii contestatiei. Contestatorul trebuie sa aiba in vedere o motivare corespunzatoare a contestatiei, atat in fapt, cat si in drept, cerinta necesara pentru orice cerere de sesizare a instantei de judecata. In aceeasi ordine de idei, este evident ca toate conditiile prevazute de art. 112 C. proc. civ. trebuie intrunite si in cazul contestatiei la executare^1 . Pentru solutionarea cererii, partile vor fi citate in termen scurt, iar judecata se va face de urgenta, si cu precadere. Executarea poate fi suspendata cu plata unei cautiuni, in cuantumul fixat de instanta, in afara de cazurile in care legea dispune altfel. Daca bunurile urmarite sunt supuse stricaciunii, pieirii sau deprecierii, se va suspenda numai distribuirea pretului. Cu privire la cererea de suspendare, instanta se pronunta prin incheiere, care poate fi atacata cu recurs, in mod separat. Pana la solutionarea cererii de suspendare, presedintele poate dispune suspendarea provizorie a executarii, prin ordonanta presedintiala. In lipsa altor prevederi speciale, judecata se va face dupa regulile de drept comun, cu citarea obligatorie a partilor^2 . In privinta procedurii de solutionare este de subliniat ca singurele aparari de fond, care pot fi invocate pe calea contestatiei la executare sunt cele care privesc cauze de stingere a obligatiei inscrise in titlul executoriu ce au intervenit dupa ramanerea definitiva a hotararii. Solutia este logica, intrucat nu se incalca puterea de lucru judecat, fiind vorba de imprejurari care nu au putut sa fie valorificate in faza judecatii^3 . In privinta competentei legea face distinctie intre contestatiile la titlu si contestatiile la executare propriu-zisa. Astfel, potrivit art. 400 alin. 1 C. proc. civ. contestatiile se introduc la instanta de executare. Desi acest prim alineat al textului mentionat nu face nici o precizare este evident ca legea are in vedere un principiu in materie si care este aplicabil tuturor contestatiilor la executare propriu zise (ceea ce reiese si din cel de-al doilea alineat al art. 400 alin. 2 C. proc. civ.). Pentru ratiuni similare, toate celelalte contestatii la executare sunt date de art. 400 alin. 1 C. proc. civ. In competenta instantei care executa hotararea.

18

Este necesar sa precizam ca in toate cazurile criteriul valoric este irelevant pentru stabilirea competentei materiale de solutionare a contestatiilor la executare, intrucat normele inscrise in art. 400 C. proc. civ. deroga, sub acest aspect, de la dispozitiile dreptului comun^4 . Contestatia la titlul privind dispozitiile civile cuprinse intr-o hotarare penala se rezolva de catre instanta penala care a pronuntat hotararea ce se executa. Contestatia privitoare la executarea dispozitiilor civile din hotararea penala se solutioneaza de catre instanta civila, potrivit legii civile. Instanta penala de executare este competenta si atunci cand s-a pus in executare o hotarare care nu era definitiva sau cand executarea este indreptata impotriva unei alte persoane decat cea prevazuta in hotararea penala de condamnare^5 . In cazul contestatiei la executare propriu-zisa, in cerere trebuie sa se arate toate dovezile pe care se sprijina aceasta. Admisibilitatea, administrarea si aprecierea probelor se vor face dupa regulile de la judecata in prima instanta^6 . Pot apare situatii diferite^7 : - Daca contestatia la executare are natura juridica a unei cereri in revendicare a unor bunuri mobile, tertul poate dovedi cu martori dreptul de proprietate asupra bunului mobil urmarit, indiferent de valoarea lui, daca este posesor sau coposesor al acestuia, intrucat tertul probeaza o situatie de fapt - posesia - ce poate fi dovedita prin orice mijloc de proba. - Daca bunul se afla in posesia exclusiva a debitorului urmarit, iar tertul pretinde ca debitorul este un detentor al bunului, contestatorul va trebui sa dovedeasca atat dreptul sau de proprietate, cat si obligatia debitorului de a-i restitui bunul, aspect ce se poate realiza prin probarea actului juridic incheiat de tert cu debitorul urmarit, conform regulilor inscrise in art. 1191 si urm. C.civ. - Daca tertul pretinde ca a pierdut bunul respectiv sau ca acesta i-a fost furat, va trebui sa dovedeasca proprietatea, precum si pierderea sau furtul bunului. In aceasta ultima situatie, se vor putea folosi orice mijloace de proba. - Cand tertul se foloseste de inscrisuri sub semnatura privata, se va avea in vedere daca acestea au dobandit data certa inainte de sechestrare, pentru a putea fi opozabile creditorului urmaritor (care este un tert fata de actul juridic invocat de contestator). Apararile de fond ce pot fi invocate in mod exceptional in cadrul contestatiei la executare se probeaza potrivit dreptului comun. S-a ridicat in practica instantelor problema daca in principiu pot fi administrate probe noi, peste cele ale dosarului de fond, in cadrul unei contestatii pentru lamurirea titlului, cand, spre exemplu, este necesara identificarea bunurilor prevazute in dispozitivul neclar al unei hotarari definitive. Instanta suprema a decis c, daca, in prinipiu, pe cale de contestatie la executare, nu se poate repune in discutie si administra probe pentru a se combate situatia de fapt solutionata cu cazia procesului de fond, totusi, cand probele sunt necesare pentru lamurirea dispozitivului neclar, ele trebuie sa fiue administrate de instanta daca fara aceste probe ea nu ar putea solutiona corect contestatia^8 . Dupa sesizare, instanta poate dispune suspendarea executarii silite, dar numai daca se depune o cautiune in cuantumul fixat de instanta, cu exceptia cazului in care legea dispune altfel (art. 403 alin. 1 C. proc. civ.) ^9 . Daca bunurile urmarite sunt supuse stricaciunii, pieirii sau deprecierii, se va suspenda numai distribuirea pretului.

19

In cazuri urgente, presedintele instantei poate dispune suspendarea provizorie a executarii pe cale de ordonanta presedintiala, pana la solutionarea de catre instanta a cererii de suspendare prevazut de art. 403 C. proc. civ. O atare suspendare are un caracter provizoriu, astfel cum precizeaza expres art. 403 alin. 3 C. proc. civ., si ea poate fi luata numai in cazuri urgente. Conditia urgentei trebuie apreciata de presedintele instantei in raport cu situatia debitorului sau a bunurilor urmarite. O alta particularitate rezida in faptul ca aceasta suspendare este data in competenta presedintelui si nu al instantei de judecata. In fine, de aceasta data cererea de suspendare se rezolva prin ordonanta, iar nu printr-o incheiere^10 . In privinta cailor de atac sunt de facut cateva precizari: a) Hotararile pronuntate in contestatiile la titlu au un caracter accesoriu in raport cu hotararea care constituie titlu executoriu, astfel incat urmeaza a se aplica principiu "accesorium sequitur principale", deci hotararea data in contestatia la titlu este supusa acelei cai de atac care s-ar fi putut exercita impotriva hotararii ce se pune in executare. In acelasi sens, in practica s-a decis in sensul ca "contestatiile trec prin aceleasi grade de jurisdictie, ca si litigiul principal pe care se greveaza"^11 . Daca judecata contestatiei la titlu s-a facut de prima instanta de fond (deci s-a solicitat interpretarea dispozitivului unei hotarari ce a ramas definitiva si irevocabila prin neapelare sau prin respingerea apelului in temeiul unei exceptii procesuale), hotararea pronuntata este susceptibila de apel. Daca insa hotararea ce se executa s-a dat intr-o materie in care legea a suprimat dreptul de apel (spre exemplu, o hotarare de expedient), hotararea de interpretare a dispozitivului acesteia poate fi atacata numai cu recurs. Cand judecata contestatiei la titlu s-a facut de instanta de apel (s-a solicitat clarificarea dispozitivului unei hotarari date in apel), calea de atac este recursul. In cazul in care instanta de recurs a judecat contestatia privind intelesul. Intinderea si aplicarea dispozitivului propriei hotarari, hotararea pronuntata in contestatie este irevocabila, asa incat un eventual recurs ce se va exercita impotriva acesteia va fi respins ca inadmisibil^12 . b) in privinta contestatiilor la executare propriu-zise art. 402 alin. 2 C. proc. civ. a instituit principiul potrivit caruia "hotararea pronuntata cu privire la contestatie se da fara drept de apel...". Ne aflam in prezenta altui caz de suprimare a caii ordinare de atac a apelului in materia executarii silite. Cu toate acestea, de la principiul enuntat chiar art. 402 alin. 2 C. proc. civ. face doua exceptii importante si deopotriva de justificate. Prima exceptie vizeaza hotararile pronuntate in temeiul art. 4001 C. proc. civ., adica cele pronuntate cu privire la impartirea bunurilor comune in cadrul judecarii contestatiei la executare. A doua exceptie vizeaza hotararile pronuntate in temeiul art. 401 alin. 2 C. proc. civ., adica cele pronuntate asupra actiunii separate introduse de un tert care pretinde un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmarit. Exceptiile se justifica prin aceea ca in asemenea situatii are loc o adevarata judecata de fond, cu toate garantiile procesuale, astfel ca este normal ca hotararea pronuntata sa poata fi atacata potrivit regulilor de drept comun, adica atat cu apel, cat si cu recurs^13 .

20

Codul de procedura civila nu contine dispozitii derogatorii de la dreptul comun in privinta posibilitatilor de exercitare a cailor extraordinare de atac. Asa fiind, doctrina considera ca impotriva hotararilor pronuntate asupra contestatiilor la executare se pot exercita si caile extraordinare de atac, daca cerintele legale de exercitare a acestora sunt intrunite. -------------------------^1) S. Zilberstein, V. M. Ciobanu, I. Bacanu, Drept procesual civil. Executarea silita, vol. II, pag. 252 ^2) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 498. ^3) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 670. ^4) A se vedea in acest sens si Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 36/1972, in I. Mihuta, Repertoriu II, nr. 37, pag. 355. ^5) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 670. ^6) A se vedea si: T.S., col. civ., dec. nr. 1797/1960, Culegere de Decizii 1960, pag. 406. ^7) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 497; G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 673-674. ^8) Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 1797/1960, Culegere de Decizii pe anul 1960, pag. 406. ^9) A se vedea in sensul ca formularea si punerea in discutia partilor a unei cereri de suspendare nu este conditionata de plata anticipata a unei cautiuni D. Persida Singeorzan, C. N. Popa, Discutii in legatura cu suspendarea executarii silite, in Dreptul nr. 4/2002, pag. 96-100. ^10) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 685685. ^11) Cas. II, nr. 655 si 656 din 7 septembrie 1937, Jurisprudenta generala 1938, sp. 13 si 457, in G. P. Docan, Repertoriu de jurisprudenta rezumata, 1934-1938, Bucuresti, Ed. Socec, 1939, pag. 77, nr. 1. ^12) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 674. ^13) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 688. Intoarcerea executarii

Reglementarea institutiei Intoarcerea executarii silite nu a fost reglementata, in mod expres, in Codul de procedura civila. Cu toate acestea, o parte a doctrinei a invocat si dispozitiile art. 311 alin. 2 C. proc. civ., pentru a explica ca intoarcerea executarii opereaza de plin drept, fara

21

sa mai fie necesara formularea unei actiuni separate^1 . Totusi, aplicarea practica a principiului enuntat de textul citat a intampinat dificultati, marea majoritate a doctrinei considerand necesara promovarea unei actiuni separate pentru a se dispune intoarcerea executarii. In practica s-a considerat, uneori, ca intoarcerea executarii poate fi obtinuta si pe calea ordonantei presedintiale, daca sunt indeplinite conditiile art. 581 C. proc. civ. ^2 . Aceasta are loc atunci cand dupa efectuarea executarii silite titlul executoriu a fost anulat fie pe calea contestatiei la executare, fie prin exercitarea unor cai legale de atac, ordinare sau extraordinare^3 . Problema se pune, bunaoara, atunci cand dupa admiterea unei cai de atac de retractare hotararea ce a constituit titlu executoriu a fost desfiintata sau cand s-a admis contestatia la executare. In sens general, problema intoarcerii executarii se pune in acele situatii in care titlul pus in executare a fost ulterior desfiintat, prin exercitiul cailor de atac prevazute de lege, urmand a se restabili situatia anterioara executarii. Astfel, necesitatea intoarcerii executarii se poate ivi in cazul in care^4 : - hotararea ce s-a bucurat de executie vremelnica a fost apelata - nu s-a dispus suspendarea executarii - instanta de apel, in urma rejudecarii fondului, a respins cererea reclamantului - s-a executat o hotarare definitiva, care apoi a fost casata ca urmare a admiterii recursului exercitat impotriva acesteia; - cand dupa admiterea ur de atac de retractare, hotararea ce a constituit titlul executoriu a fost desfiintata; - in situatia in care, ca efect al admiterii unei conteste executare, s-a anulat executarea. In toate aceste cazuri, creditorul este o sa-i restituie debitorului ceea ce i-a luat prin executare. Prin Ordonanta de Urgenta nr. 138/2000 s-a introdus in Codul de procedura civila, dupa sectiunea a VI-a din Capitolul I al Cartii a V-a, o noua sectiune, a VII-a, intitulata "intoarcerea executarii". -------------------------^1) A se vedea in acest sens: I. Stoenescu, S. Zilberstein, Executarea silita in procesul civil, pag. 117; S. Zilberstein, V. M. Ciobanu, Drept procesual civil. Executarea silita, vol. II, p.192. ^2) A se vedea Trib. Suprem, col. civ. dec. nr. 61/1969, in Legalitatea Populara nr. 8/1960, pag. 111, cu o nota aprobativa de I. Mihuta. ^3) Mircea N. Costin, Dictionar de drept procesual civil, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1983, pag. 217. ^4) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 674-675. Conditiile institutiei Exista mai multe situatii^1 : - Art. 404^1 alin. 2 C. proc. civ. dispune ca bunurile asupra carora s-a facut executarea se vor restitui celui indreptatit. Acest text vizeaza una dintre cele mai simple situatii care

22

se pot ivi in practica, respectiv aceea in care executarea s-a realizat prin predarea bunurilor mobile sau imobile ale debitorului (executare silita directa). - A doua situatie care se poate ivi este aceea in care executarea s-a facut prin vanzarea unor bunuri mobile. Intr-o asemenea imprejurare intoarcerea executarii se va face prin restituirea de catre creditor a sumei rezultate din vanzare, actualizata in functie de rata inflatiei, cu exceptia situatiei cand isi gaseste aplicare art. 449 C. proc. civ. Solutia este rationala si este destinata sa asigure o repunere integrala a partii in situatia anterioara. Si exceptia, la care se refera art. 449 C. proc. civ., are o justificare deplina, caci ea vizeaza situatia in care adjudecatarul bunului a platit pretul. Intr-adevar, intr-o asemenea situatie nu este admisibila nici o cerere de desfiintare a vinzarii impotriva adjudecatarului, "in afara de cazul in care a existat frauda din partea acestuia". Intoarcerea executarii poate fi solicitata inauntrul termenului de prescriptie a dreptului de a obtine condamnarea paratului (3 ani, daca nu este vorba de un drept imprescriptibil), termen care incepe sa curga din momentul in care a ramas definitiva hotararea prin care s-a desfiintat titlul pus in executare^2 . -------------------------^1) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 693694. ^2) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 676.

23