Sunteți pe pagina 1din 64

LUCRARE DE LICENT

FINANTAREA PE TERMEN LUNG


:

CUPRINS
Capitolul 1.CONTINUTUL GESTIUNII FINANCIARE
1.1 Obiectul si rolul gestiunii Iinanciare
1.2 Sarcinile gestiuni Iinanciare
1.3 Structura de Iinantare a ntreprinderi si Ilexibilitatea capitalului
Capitolul 2.FINANTAREA PRIN SURSE PROPRII
2.1 Surse interne-autoIinantare, vnzare de active
2.2 Surse externe-aporturi de capital, subventii
Capitolul 3. FINANTAREA PRIN SURSE MPRUMUTATE
3.1 Credite bancare
3.2 mprumuturi obligatare
3.3 Leasingul
Capitolul 4. COSTUL CAPITALURILOR
4.1 Costul mprumutului pe termen mijlociu si lung
4.2 Costul total al capitalurilor
4.3 Planul de Iinantare
Capitolul 5. STUDIU DE CAZ - SC STE SO SAMAC SRL BRASOV
1. Continutul gestiunii financiare
ntreprinderea modern si desIasoar activitatea ntr-un spatiu Iinanciar care i oIer
instrumente si posibilitti de actiune speciIice, dar care o supune unor constrangeri deosebite.Se
poate deIini obiectul gestiunii Iinanciare sau al Iinantelor ntreprinderii prin raporatea la
oportunitatile si constrngerile determinate de mediul Iinanciar.
Aceast abordare a gestiunii Iinanciare permite sublinierea unei orientri care va reiesi din
aceast lucrare, aceea de a pune n evident inIluenta pe care o exercit asupra propriei activitti
Iinanciare, contextul intern si extern propriu Iiecrei ntreprinderi.
Continutul si conditiile problemelor Iinanciare la care trebuie s Iac Iat ntreprinderea,
precum si solutiile care pot Ii gsite, sunt legate n mod evident, de caracteristicile mediului su
Iinanciar, precum si de propriile sale caracteristici.Gestiunea Iinanciar va trebui s Iie adaptat,
sau cel putin nuantat, n Iunctie de situatiile n care se aplic.
AstIel, problemele puse gestiunii Iinanciare apar extrem de diIerentiate, dup cum e
vorba, de exemplu:
-de tratarea problemelor unei microntreprinderi dintr-o tar n curs de dezvoltare,
aproape lipsit de orice suprastrctur Iinanciar;
-de problemele de Iinantare a unei ntreprinderi multinational, care are acces la pietele
internationale de capital;
-de probleme de investitii ale unei ntreprinderi industriale mijlocii aIlata pe o piat
bogat n lichiditti si n institutii care o pot Iinanta:;
Continutul gestiunii Iinanciare poate Ii abordat ntr-un mod mai riguros Icnd reIerire la
obiectul, sau la sarcinile care i revin si la rspunderile operatioanale ncredintate diIeritilor
specialisti din domeniul Iinantelor, aspecte ce vor Ii avute n vedere n continuare.
1.1. OBIETUL GESTIUNII FINACIARE A NTREPRINDERII
La o prim analiz, spatiul Iinanciar n care si desIsoar activitatea ntreprinderile,
constituie un ansamblu de procese legate de crearea, conservarea si circulati banilor si a altor
active Iinanciare.Cu toate acestea, banii si care pun n miscare, ntr-un plan mai amplu, cinci
ansamble de componente, clar deIinite.nglobeaz celelate active Iinanciare, nu constituie dect
una din Iormele de maniIestare ale sistemelor Iinanciare complexe de instrumente care reprezint
activele Iinanciare, avnd multiple Iorme.Aceste active constituie titlurile Iinanciare.*
n primul rnd, sistemul Iinanciar un ansamblu, adic documente reprezentnd drepturi de
proprietate sau drepturi de creant detinute de o persoaan Iat de alt persoan.
Oricare ar Ii Iorma lor, material sau imaterial, oricare ar Ii identitatea persoanei care le emite si
a celei care le detine, oricare ar Ii natura exact a depturilor care le sunt atasate, actiunile,
obligatiunile, bonurile, biletele de trezorerie, activele n bani si diverse alte titluri de creant sau
de proprietate apartin
unei prime componente a sistemului Iinanciar, aceasta Iiind titlurile Iinanciare.Se pot caracteriza
operatiunile Iinanciare ca Iiind operatiuni de creare, achizitionare, detinere sau cesionare a
titlurilor Iinanciare.
n al doilea rnd, sistemul Iinanciar implic o serie de agenti avnd ca specializare
excusiv sau principal, realizarea operatiunilor Iinanciare si care pot Ii deci caracterizati ca Iiind
institutii Iinanciare.
n al treilea rnd, titlurile Iinanciare converg ctre pietele de active Iinanciare unde au loc
tranzactiile titlurilor respective.Anumite piete asigur un rol de Iinantare a ntregii economii (este
cazul pietelor bursiere), altele au un rol esential de reIinantare a institutiiilor Iinanciare (este
cazul pietelor monetare); n Iine, altele intervin n acoperirea riscurilor Iinanciare (este cazul
pietelor de optiuni si pietelor de contracte Iinanciare la termen).
n al patrulea rnd, tranzactiile Iinanciare si activitatea institutiilor si pietelor sunt generate
de dispozitii juridice si tehnice care deIinesc regulile Iormale ale practicii Iinanciare (dispozitii
care vizeaz organizarea si reglarea comporatamentului Iinanciar ale primelor trei componente
ale sistemului).
n al cincelea rnd, compartimentul Iinanciar al ntreprinderii poate Ii detreminat de
interventia anumitor variabile de reglare Iixate n cadrul pietelor specializate.Aceste variabile
care inIluenteaz actiunea operatorilor includ de exemplu rata dobnzii, care regleaz raporturile
ntre
mprumuttori si mprumutati, cursul de schimb, care regleaz schimburile ntre monedele
nationale, cotatiile, care Iixeaz preturile activelor Iinanciare ce Iac obiectul tranzactiilor.
Gestiunea Iinanciar constituie deci un ansamblu de metode de analiz si de tehnici
operative care permit ntreprinderilor si altor organisme sa si asigure ptrunderea eIicace n
mediul lor Iinanciare.Continutul gestiunii Iinanciare este legat nu numai de dezvoltarea
sistemului Iinanciar global, ci n egal msur este detreminat de nssi dezvoltarea
ntreprinderii.Aspectele speciIice ale gestiunii Iinanciare n diIeritele stadii ale dezvoltrii
ntreprinderii (lansare, crestere, maturitate, declin) pot Ii puse n evident cu ajutorul modelului
ciclului de viat a ntreprinderi.
n diIeritele etape ale ciclului de viat, ntreprinderile se conIrunt c nevoi de Iinantare speciIice,
dar n acelasi timp ele degaj resurse.
n Iaza de lansare, ntreprinderea nou nIiintat cunoaste o crestere moderat si instabil, a
productiei si a vnzrilor.Rezultatele sale sunt, cel mai adesea, negative, datorit cheltuielilor sale
Iixe ridicate pe care ntreprinderea le suport, ct si repartizrii lor asupra volumului de productie
nc restrns.Rezultatele Iinanciare nepermitnd degajarea resurselor interne suIiciente,
ntreprinderea este constrns s solicite credite externe n conditii neIavorbile datorit reputatiei
slabe, rezultatelor mediocre si incertitudinii privind viitorul su.n acelasi timp, ntreprinderea se
conIrunt cu nevoi de Iinantare importante, n special privind investitiile n active Iixe necesare
lansrii productiei si vnzrilor.Aceast Iaz apare astIel dominat de imperativul cutrii
Iondurilor externe pentru asigurarea supravituirii.Pentru gestiunea Iinanciar, problema
esentialo reprezint cutarea mijloacelor de Iinantare care s permit mentinerea solvabilittii si
Iinantrii cheltuielilor cuvenite, ct si a investitiilor necesare nceperii activittii.
n Iaza de crestere,ntreprinderea cunoaste o crestere rapid a productiei si vnzrilor.Sub
aspect Iinanciar, aceast crestere presupune investitii importante, att n activele Iixe necesare
extinderii capacittiilor de productie,ct si n nevoile de Iond de rulment (sau n capitalul
circulant) generatede necesitatea constituirii stocurilor si creditelor clienti.Resuresele de
autoIinantare rmn nc insuIiciente pentru acoperirea acestor nevoi, deoarece rezultatele
Iinanciare sunt nc limitate de ponderea mare a cheltuielilor Iixe induse de lansarea si cresterea
activitatii.n schimb, ntreprinderea este de acum nainte mai bine plasat pentru a obtine o
Iinantri externe, n special
bancare..Sub aspectul gestiunii Iinanciare, Iaza cresterii rmne dominat de preocuprile
echilibrului Iinanciar si, n consecint, de grija acoperirii cresterii nevoilor de capital Iix si
circulant si obtinerii unor resurse externe suIiciente pentru Iinntarea cresterii.
n Iaza de maturitate, ntreprinderea cunoaste o crestere lent a productiei si vnzrilor.
Nevoile de Iinantare suplimentare se reduc puternic, ntreprinderea dispunnd n continuare
de investitiile n capitalul Iix si circulant Ir a mai ntretine cresterea lor.De altIel, nivelul
productieie atins n aceast Iaz permite absorbirea considerabil a cheltuielior Iixe si degajarea
unor resurse de autoIinantare abundente.ntreprinderea ajunsla maturitate, prezentnd o situatie
de supralichiditate, va cuta alocarea excedentelor n plasamente sau investitii rentabile, si
nicidecum surse de Iinantare suplimentare.
n Iaza de declin, poductia, vnzrile si rezultatele Iinanciare ale ntreprinderi se
reduc.Pentru gestiunea Iinanciar probelma esentialo reprezint dezinvestirea si orientarea ctre
noi activitati.Activitatea de dezinvestire permite degajarea unor resurrse susceptibile de a Ii
investite n noi activitti care oIer perspective Iavorabile.Dac dezinvestirea nu se realizeaz la
timp, ntreprinderea, Iiind expus eroziunii accelerate a rezultatelor si activittilor sale, risc snu
maipot recupera nici o surs reinvestibil si deci sIie lipsit de toate posibilittile de
redezvoltare.
1.2 ROLUL GESTIUNII FINANCIARE
Finantele private Iac obiectul unei practici de ntreprindere, deci implicit si explicit,
obiectul unei actiuni spre atingerea unui obiectiv Iundamental: maximizarea valorii
ntreprinderii, respectiv cresterea averii proprietarilor si (maximizarea averii actionarilor pentru
societatile pe actiuni si maximizarea cursului titlurlor pentru societtile cotate de burs). Rolul
gestiunii Iinanciare este de a stpni totalitatea mijloacelor si instrumentelor de atingere a acestui
obiectiv bine precizat.Maximizarea valorii si a averii apare ca un element integrator al Iinantelor
moderne.nsusirea de ,modern este atribuit sensului privat al Iinantelor, aceasta pentru c
cercetrile stiintiIice privind continutul Iinantelor private sunt relativ recente.

Maximizarea valorii presupune trei implicatii majore care deIinesc mai clar si rolul
gestiunii Iinanciare:
-angajarea patrimoniului n proiecte de investitii care l valoriIic la o rentabilitate
sperat superioar.Sub acest aspect, gestiunea Iinanciar trebuie s asigure calitatea si nivelul
perIormantelor ce trebuie realizate de ntreprindere n diIeritele proiecte si activitti;
-maximizarea valorii implic potectia si conservarea sa.AstIel, gestiunea Iinanciar are
rolul de a evita disiparea patrimoniului cu ocazia unui Ialiment si s asigure
mentinerea solvabilittiii sau a echilibrului Iinanciar al ntreprinderii;
-ntreprinderea Iiind expus riscurilor multiple legate de instabilitatea mediului su
Iinanciar, gestiunii Iinanciare i revine sarcina de apune n aplicare instrumentele de acoperire
corspunztoare pentru asigurarea protectiei adecvate contra acestor riscuri.
Maximizarea valorii ntreprinderii.
Gestiunea Iinanciar urmreste n primul rnd, maximizarea valorii ntreprindeii. Dar
aceast valoare nu poate Ii apreciat doar n raport cu patrimoniul net (activ total-datorii totale)
sau bogtia prezent acumulat de ntreprindere (valoarea patrimonial:Vp) ci, n egal msur,
trebuie analizat n raport cu proiectele si activittile viitoare n care patrimoniul este si va Ii
angajat (valoarea Iinanciar:VI). De aceea, trebuie avute n vedere rezultatele asteptate n viitor,
ca urmare a valoriIicrii patrimoniului acumulat. Drept urmare, valoarea este o valoare anticipat
cre corespunde valorii actuale pe care o putem atasa veniturilor viitoare scontate, asteptate a se
realiz de ctre ntreprinderea respectiv.Aceasta este ratiunea pentru care valoarea este
enseparabil de cailtatea proiectelor n care patrimoniul este angajat.
Asadar, valoarea unei ntreprinderi nu poate Ii asimilat numai valorii prezente a patrimoniului
su, ci trebuie apreciat si n raport cu urmatoarele trei aspecte:
a).valoarea ntreprinderii este o valuare actual, adic echivalentul prezent al rezultatelor
viitoare asteptate.Aceast valoare Iinanciar (VI) se determinpe baza sperantelor de cstig pe
care le va aduce ntreprinderea, cu patrimoniul su acumulat pn n prezent:
n care:
Pt-reprezint proIituri anuale viitoare:;
t-1,2,.,n ani,durata de viat economic a ntreprinderii;
K-rata de actualizare,egal cu rata medie a dobnzii de piat (rata neutrprima de risc)
sau, cel mai adesea, este asimilat costului mediu ponderat al capitalului ntreprinderii;
VRn-valoarea rezidual, respectiv valoarea de piat a ntreprinderii estimat c va rmne
la terminarea duratei de viat economic.
Dac admitem ipoteza Iunctionrii ntreprinderii pe o durat de timp nedeterminat,
atunci valoarea Iinanciar se va detremina ca raport ntre proIitul anului curent (PR1) si rata de
actualizare (K), adic VIPR1/K, iar maximizarea acestei valori se va realiza prin maximizarea
proIitului si minimizarea costului mediu pondera al capitalului.
b).valoarea nu este o mrime static (a unui stoc), ci o mrime dinamic inseparabil
procesului de utilizare a patrimoniului.Perceptiile reIeritoare la calitatea proiecte;or, indicatiile
culese privind perspectivele viitoare ale rezultatelor inIluenteaz permanent valoarea
ntreprinderii.
c).evaluarea este sensil la toate riscurile susceptibile de a eIectua nivelul si stabilitatea
viitoare a rezultatelor asteptate.Aceste riscuri pot Ii legate, Iie de caracteristicile proprii
ntreprinderii, Iie de evolutia mediului extern.n toate cazurile ns, perceptia unei agravri a
riscului se traduce printr-o depreciere a valorii ntreprinderii.
n concluzie, maximizarea valorii ntreprinderii apare tributar nivelului perIormantelor
asigurate de activitatea ntreprinderii si de stpnirea riscurilor de Ialiment si a riscului Iinanciar,
n general.
Mentinerea nivelului perIormantelor Iinanciare: gestiunea Iinanciar trebuie s asigure
mentinerea unui rezultat satisIctor pe termen mediu si lung.AstIel, pentru desIsurarea
activittii, ntreprinderea angajeaz resurse costisitoare a cror remunerare urmeaz s se
realizeze din veniturile sale.n acest context, gestiunea Iinanciar are rolul de a veriIica dac
activitatea ntreprinderii este suIicient de rentabil pentru a genera venituri care i vor permite
remunerarea ,Iurnizorilor de reurse si rambursarea lor.

Degajarea unor rezultate neIavorabile, sau insuIiciente, se concretizez ntr-o risip de
resurse cu consecinte negative att pentru ntreprinderea nssi, cat si pentru Iurnizorii de Ionduri,
dar si pentru economia national.
Cercetarea unui anumit nivel al perIormantelor Iinanciare trebuie s tin cont de durat.Contrar
unei idei Ioarte larg rspndite, Iinantele ntreprinderii nu preconizeaz cutarea cu orice pret a
unui proIit maxim pe termen scurt ci, apreciaz, din contr, valoare actual si risc, ncearc s
gseasc un compromis satisIctor ntre stabilitate si rentabilitate.
Stpnirea riscurilor Iinanciare: stpnirea riscurilor Iinanciare constituie al treilea
imperativ major atribuit gestiunii Iinanciare.Potrivit unei Iormulri generale, riscul unui activ, al
unui ansamblu de active diversiIicate, si deci al unei ntreprinderi, poate Ii deIinit prin reIerint
la variabilitatea rezultatelor susceptibile de a Ii asigurate.Aceast notiune general a riscului este
Iondat pe concepte de instabilitate sau de volabilitate asteptate ale perIormantelor Iinanciare
viitoare.

Gestiunea Iinanciar completeaz aceast Iormulare general a riscului cu anlize speciIice
riscurilor Iinanciare.AstIel, ea studiaz si caut s stpneasc instabilitatea datorat anumitor
situatii sau operatii.De asemenea, ea caut s controleze incidentele instabilittii inerente
anumitor variabile externe (riscul valutar, riscul ratei de dobnd) asupra ntreprinderii.
Formele speciIice riscului Iinanciar:
1.riscul de exploatare- masoar sensibilitatea rezultatului exploatrii la variatia nivelului de
activitate (productie sau vnzri). Structura cheltuielilor, si n special repartitia ntre
cheltuielile Iixe si cheltuielile variabile n raport cu ciIra de aIaceri exercit o inIluent
important| asupra rentabilittii si n special asupra riscului de exploatare. AstIel, o
ntreprindere care suport cheltuieli Iixe sau de structur Ioarte ridicate si realizeaz o
productie sczut prezint rezultate mai volatile si deci mai riscante deoarece
repartizareacheltuielilor Iixe pe un numr de produse limitat determin pierderi
considerabile.Invers, dac piata si activitatea permit o productie ridicat, cheltuielile Iixe vor
Ii repartizarea asupra unei productii suIicient de mare
pentru a degaja marje importante.n general, cresterea ponderii cheltuielilor Iixe n
cheltuielile totale ale ntreprinderii se concretizeaz n cresterea diIerentei ntre rezultatele
obtinute n ipotezele cele mai Iavorabile si cele obtinute n ipotezele cel mai pesimiste.
Aceast relatie ntre dispersia rezultatelor (deci riscul) si structura costurilor
caracterizeaz activitatea curent a ntreprinderi, adic activitatea de productie, aprovizionare si
vnzare care contituie exploatarea curent. Structura costurilor suscit astIel, un risc speciIic care
poate Ii caracterizat drept risc de exploatare;
2.riscul de ndatorare este legat de structura de Iinantare a ntreprinderii. Cnd o ntreprindere
sporeste cerinta de credite, ea se angajeaz sobtin proIituri suplimentare pentru a asigura
remunerarea si rambursarea mprumuturilor. Dac activitatea genereaz venituri mediocre din
exploatare, ntreprinderea suportnd cheltuieli Iinanciare importante (n special dobnzi)
aceasta va nregistra un rezultat global deIavorabil. Din contr dac veniturile sunt
abundente, cheltuielile cu datoriiile vor Ii absorbite Ir diIicultate si ndatorarea va determin
ameliorarea rentabilittii ntreprinderii.
Cresterea ndatorrii ampliIic dispersia rezultatelor si suscit un risc Iinanciar propriu,
atunci cnd rentabilitatea economic a ntreprinderi ndatorate este mai mic dect rata medie a
dobnzii la creditele acordate.
3.riscul de Ialiment este cosecinta insolvabilittii ntreprinderii care poate s conduc la disparitie
pur si simplu a acesteia.
AstIel se justiIic atentia pe care responsabilii trebuie s o acorde stpnirii acestui risc si se
explic de ce mentinerea solvabilittii sau a echilibrului Iinanciar constituie un imperativ major
al gestiunii Iinanciare.
Evaluarea riscului de Ialiment se pote realiza n manier static prin analiza echilibrului
Iinanciar pe baza bilantului patrimonial, sau n manier dinamic prin analiza Iluxurilor
Iinanciare din cadrul tabloului de Iinantare si a celorlalte tablouri privind Iluxurile Iinanciare.
n cadrul analizei patrimoniale a riscului de Ialiment intereseaz patrimoniul net al actionarilor si
activul economic n ansamblul su, ca o garantie pentru creditori. Instrumentele operationale
utilizate n analiza patrimonial a riscului de Ialiment sunt Iondul de rulment (ntreprinderea este
solvabil dac asigur echilibrul maselor bilantiere de aceeasi durat), ratele de lichiditate
(lichiditate general, redus si imediat) si rata ndatorrii (levierulDatorii totale/Capitaluri
proprii, pentru care normele bancare impun o mrime subunitar). Analiza dinamic a riscului de
Ialiment completeaz analiza static, prin explicarea dezechilibrului Iinanciar evidentiat n cadrul
analizei patrimoniale statice. Principalele instrumente operationale utilizate n analiza dinamic
sunt: excedentul de trezorerie al exploatrii, capacitatea de autoIinantare si autoIinantarea. Acesti
indicatori de apreciere a riscului de Ialiment sunt
completati cu o serie de rate privind capacitatea de rambusare a datoriilor si autonomiei
Iinanciare (rata capacittii de rambursareDatorii Iinanciare/Capacitatea de autoIinantare,
considerat normal pentru o valoare mai mic de trei ani si rata autonomiei
IinanciareCapacitatea de autoIinantare/ Rambursarea datoriilor Iinanciare care pentru o valoare
subunitar dovedeste iminenta unui risc de Ialiment Criza de solvabilitate nu
conduce ntotdeauna la Ialiment, iar dac Ialimentul poate Ii depasit dup reglarea anumitor
probleme, ntreprinderea continu ssupravituiasc.Chiar si n acest caz, Ialimentul antreneaz
costuri speciIice care aIecteaz solvabilitatea ntreprinderii.
4.Riscul valutar si riscul de rat a dobnzii sunt riscuri Iinanciare speciIice legate de evolutia
cursului de schimb al monedei nationale si de evolutia posibil a ratei dobnzii (riscuri
generate de mediul extern). Orice ntreprindere care eIectueaz operatii n devize, sau
moned strin se expune riscurilor de pierdere legate de evolutia deIavorabil a cursului de
schimb. Instabilitatea cursului valuatr constituie deci o surs particular de variabilitate a
rezultatelor care genereaz riscul valutar pe care gestiunea Iinaciar trebuie s l controleze si
s l stpneasc. Evolutia ratei dobnzi constituie, de asemenea, sursa unei cauze speciIice de
instabilitate a rezultatelor generatoare a unui risc de rat a dobnzii al crui control creeaz o
responsabilitate particular pentru gestiunea Iinanciar.
Mentinerea solvabilittii sau stpnirea echilibrului Iinanciar.
Sursa Iundamental a riscului de Ialiment o constituie insolvabilitatea ntreprinderii. De
aceea este necesar s Iie pus accent pe importanta mentinerii solvabilittii ca sarcin atributiv
gestiunii Iinanciare. Solvabilitatea reprezint aptitudinea unui agent economic de a Iace Iat
obligatiilor scadente rezultate Iie din angajamente anterioare contractate, Iie din operatii curente,
prelevri obligatorii.
Mai concret, mentinerea solvabilittii const n executia constiincioas a rambursriilor promise
creditorilor si altor creantieri.Importanta acestui imperativ este legat de sanctiunile unei
eventuale insolvbilitti. Aceasta va avea asupra debitorului Ialimentar consecinte care pot
mbrca un caracter de extrem gravitate. n cazul unei ntreprinderi insolvabile, creanterii ai
cror datorii nu au Iost rambursate pot angaja o actiune judiciar si cere urmrirea bunurilor
debitorului Ialimentar.
a creditelor si dupa plata dobanzilor aIerente.
Acordarea creditului in mod diferentiat, treptat, corespunzator gradului de
indeplinire a programului economic. Creditele nu se pun la dispozitia agentilor economici
automat si integral in momentul solicitarii, ci treptat si potrivit gradului de ineplinire a
programului economic, de Iormare a activelor circulante sau a resurselor de Iinantare a
investitiilor, in Iunctie de cum isi gospodaresc resursele proprii. Acest principiu inlesneste
eIectuarea controlului bancar in timpul utilizarii si rambursarii creditului acordat, stimuleaza si
acelereaza viteza de rotatie a resurselor materiale si Iinanciare.
Rambursabilitatea creditului la un anumit termen, numit scadenta. Termenul de
rambursare (scadenta) a Iiecarui credit se stabileste in Iunctie de miscarea valorilor materiale,
adica tinandu-se seama de timpul cat intreprinderea are nevoie de aceste Ionduri, precum si de
perioada de recuperare a cheltuielilor de productie si de circulatie, potrivit programului
economic. Nerambursarea la termen atrage dupa sine plata de dobanzi penalizatoare, precum si
declansarea procedurii de executare silita a imprumutului.
Creditul este purtator de dobanda. Dobanda este interesul care sta la baza oricarei
operatiuni de creditare, constituind pretul perceput de banca de la clientul sau pntru capitalul
imprumutat. Dobanda are un nivel diIrentiat; ea se include in costul produselor, Iapt care ii
stimuleaza pe agentii economici sa gospodareasca rational resusele proprii si cele imprumutate.
Incheierea contractului de creditare. Orice acordare de credit presupune incheierea unui
contract de creditare intre banca si cel ce solicita imprumutul, in care se stipuleaza conditile si
modul de acordare, de Iolosire si rambursare a imprumutului, cuantumul si durata de Iolosire,
garantiile creditului, nivelul dobanii. Incheierea contractului necesita prezentarea de catre client a
documentatiei de credit.
Aceasta cuprinde toate datele necesare caracterizarii ptrimoniului si a rezultatelor Iinaniare
ale solicitatorului de credit, a resurselor sale Iinanciare, precum si indicatorii economico-
Iinanciari privind eIicienta economico-Iinanciara.
Intre principiile creditarii exista o strinsa interdependenta; de aceea in procesul creditarii
trebuie respectate simultan toate aceste principii.

Obiectele si clasificarea creditelor.
Obiectele creditelor bancare sunt acele stocuri de materii prime, materiale, productie
neterminata, produse Iinite, marIuri, cheltuieli sezoniere si alte cheltuieli de productie necesare
desIasurarii normale a activitatii intreprinderilor creditate de banca. Obiectul creditului bancar
are in vedere denumirea genericaa elementelor de active circulante care se crediteaza. Creditele
bancare se pot clasiIica din mai multe puncte de vedere
1.3. Sarcinile gestiunii Iinanciare
Studiul obiectului gestiunii Iinanciare a condus la evidentierea competentelor stiintiIice in
in tratarea problemelor aparure in relatiile dintre intreprindere si mediul sau Iinanciar. Acest
studiu a permis, de asemenea, enuntarea celor trei responsabilitati Iundamentale atribuite
Iinantelor: maximizarea valorii intreprinderii, mentinerea nivelului perIormantelor Iinanciare si
stapanirea riscurilor cu care se conIrunta intreprinderea.
Responsabilittile operationale ale gestiuni financiare se distribuie ntre primele
dou faze ale unui ciclu fundamental.
Analiza Iinanciar, prima Iaz a ciclului Iundamental poate Ii privit ca o actiune intern a
responsabilittilor ntreprinderii, dar si ca actiune extern din partea actualilor si potentialilor
parteneri sau concurenti ai ntreprinderii. Ca actiune interna analiza are ca obiectiv identiIicarea
potentialului de degajare a Iluxurilor monetare reale (cash-Ilow-uri), iar ca actiune externa
urmareste echilibrul Iinanciar realizat la nivelul Iondului de rulment, al trezoreriei nete, ca
expresie
a solvabilitatii intreprinderii, dar si perIormantele intreprinderii evidentiate la nivelul soldurilor
intermediare de gestiune, a capacitatii de autoIinantare. Analiza Iinanciar urmreste stabilirea
unui diagnostic al situatiei Iinanciare indispensabil pentru Iundamentarea politicii eocnomico-
Iinanciare viitoare a ntreprinderii si care motiveaz comportamentul tuturor partenerilor,
investitorilor si concurentilor, vis-a-vis de ntreprindere. Pentru aceasta analiza Iinanciara
apeleaza la documentele contabile de sinteza: bilantul, contul de proIit si pierdere, anexa de
bilant.
n al doilea rnd, ciclul comport Iaza de Iormulare a deciziilor Iinanciare. ,Decizia
Iinanciar, asemntor celorlalte tipuri de decizii din unitatea economic, este rezultatul unui
proces decizional complex, care cuprinde etapele de cunoastere a realittii Iinanciare, sub Iorma
Ienomenului si actiunilor Iinanciare cerute de activitactiunilor Iinanciare cerute de activitiile
economice si sociale din ntreprindere si din economie, precum si etapele de insusire a solutiei
optime, care va constitui continutul deciziei si se va realiza in contextul procesului de executie a
programului economic si Iinanciar al intreprinderii in cauza. Decizia Iinanciara poate Ii deIinita
ca Iiind procesul rational de alegere a unei linii de actiune pe baza analizei mai multor solutii
pentru atingerea in cea mai buna masura a obiectivului de maximizare a valorii intreprinderii. La
nivelul ntreprinderii se pot identiIica trei mari categorii de decizii: deciziile de investitii,
deciziile de Iinantare si deciziile de repartizare a proIitului. Aceste decizii pe termen lung apartin
conducerii ntreprinderii dar metodele si tehnicile de executie sunt oIerite de gestiunea Iinanciar.
IdentiIicarea acestor trei actiuni principale s-a Iacut avand in vedere impactul puternic al acestora
asupra vietii economico-Iinanciare a intreprinderii:
-deciziile de investitii au inIluent direct asupra structurii activelor ntreprinderii,
respectiv asupra gradului lor de lichiditate. Criteriile urmrite n cadrul acestor decizii sunt
rentabilitatea si lichiditatea activelor ntreprinderii.
-deciziile de Iinantare au inIluent direct asupra structurii pasivelor, modiIicnd gradul de
exigibilitate ale acestora si costul mediu al capitalului. Deciziile de Iinantare Iac alegerea ntre
sursele interne rezultate din autoIinantare si din dezinvestiri de active Iixe si circulante, pe de o
parte, si sursele externe proprii si mprumutate pe de alt parte.Costuri mai reduse se pot obtine
la creditele bancare si la mprumutul obligatoriu, dac gradul de ndatorare este rezonbil. Cele
mai costisitoare rmn atragerile de noi capitaluir de la actionari. n compensare, ns, cresterea
capitalurilor proprii prezint avantajul mbunttirii structurii Iinanciare a ntreprinderii oIerind,
prin aceasta, noi posibilitti de Iinantare a dezvoltrii. Criteriul urmrit n structura Iinanciar a
pasivelor bilantiere este realizarea n prezent si n perspectiv, acelui mai redus cost al procurrii
capitlurilor n conditiile unui grad rezonabil si controlabil de ndatorare a ntreprinderii.
-deciziile de repartizare a proIitului net cu implicatii directe asupra investitiilor si
autoIinantrii. Suma din proIitul net care urmeaz s se repartizeze actionarilor sub
Iorm de dividente inIluenteaz mrime proIitului repartizat pentru investitii. Reinvestirea din
proIitul net duce la cresterea capacittii de autoIinantare, la cresterea autonomiei Iinanciare, la
mbunttirea structurii Iinanciare a capitalurilor ntreprinderii. Toate acestea determin un
potential Iinanciar superior de sustinere a propriei dezvoltri constituind totodat si Iactori de
crestere a valorii ntreprinderii. Pe de alt parte, distribuirea de dividente creeaz imaginea unei
ntreprinderi rentabile si remuneratorii pentru capitalurile sale proprii. Distribuirea constant de
dividente duce la cresterea ncrederii publicului Iat de ntreprindere, n cele din urm, la
cresterea valorii de piat a acesteia.
Aceste trei categorii de decizii Iac obictul gestiunii Iinanciare pe termen lung, a activelor
si pasivelor permanente. Gestiunea Iinanciar pe termen lung Iace obiectul alegerii unei strategii
Iinanciare de crestere si consolidare a valorii ntreprinderii.
Gestiunea Iinanciar pe termen scurt are ca obiectiv asigurarea echilibrului Iinanciar ntre
nevoile de capitaluri circulante si de trezorerie, pe de o parte, si sursele de capitaluri circulante
(proprii, atrase temporar, credite de trezorerie si, eventual, cele de scont), pe de alt parte.
Gestiunea Iinanciar pe termen scurt urmreste optimizare stocurilor, a creantelor-clienti, a
soldurilor de trezorerie, n vederea cresterii rentabilittii si lichidittii lor, n conditii de
diminuare a riscului. Se urmreste, de asemenea, relaxarea scadentelor datoriilor de exploatare si
reducerea costului creditelor pe termen scurt prin negocierea mai multor surse de credit: bancar,
de scont, de Iactoring, etc.

Functiunea Iinanciar a ntreprinderii si organizarea activittii Iinanciare.n practic,
gestiunea Iinanciar are menirea s satisIac cerintele Iunctiunii Iinanciare. Scopul Iunctiunii
Iinanciare este de a apra si consolida patrimoniul si autonomia Iinanciar a ntreprinderii. Cea
mai eIicient cale de atingere a acestui scop presupune o diviziune a muncii ntre diversele
compartimente ale activittii Iinanciare asa nct o singur persoan s nu detin controlul
complet si exclusiv asupra nici unei tranzactii.
Functiunea Iinanciara are ca obiectiv punerea in aplicare a unui sistem de metode si tehnici
de gestiune Iinanciara care sa determine cresterea valorii intreprinderii, respectiv cresterea valorii
pe piata a actiunilor la intreprinderile mari cotate la bursa, sau asigurarea independentei
Iinanciare si a rentabilitatii in cazul intreprinderilor mici si mijocii. Gradul de autonomie sau de
independenta a intreproinderii Iata de terti, depinde de modul in care se asigura echilibrul
Iluxurilor Iinanciare. Starea de echilibru care permite intreprinderii sa asigure in orice moment
plata datoriilor sale, numita in sens restrans lichiditate, reprezinta scopul esential al Iunctiunii
Iinanciare.
Mentinerea lichiditatii intreprinderii depinde si de rentabilitatea activitatii acesteia, stiut
Iiind Iaptul ca lipsa rentabilitatii sau o rentabilitate insuIicienta pune in pericol lichiditatea si
mentinerea independentei Iinanciare.Functiunea Iinanciara are un domeniu operational pentru
gestiunea Iluxurilor Iinanciare si un domeniu Iunctional responsabil de prelucrarea si diIuzarea
datelor Iinanciare in domeniul intern si extern al intreprinderii, cat si de relatiile cu mediul
Iinanciar extern.
1.Stuctura de Iinantare a intreprinderii si Ilexibilitatea capitalului
Dupa stadiul sau de dezvoltare, mediul Iinanciar pune la dispozitia intreprinderilor o gama
de mijloace de Iinantare mai mult sau mai putin substantiala. Foarte diversiIicata in tarile cu
sisteme Iinanciare dezvoltate, aceasta gama ramane limitata la tehnicile Iinanciare de baza in
majoritatea tarilor
in curs de dezvoltare. Dar oricare ar Ii contextul, intreprinderile sunt conIruntate cu alegerea
surselor de Iinantare.

AutoIinantarea constituie baza oricarei dezvoltari a intreprinderilor. Aportul la capitalul
propriu constituie deasemenea, o sursa esentiala de Iinantare a intreprinderilor. Dar amploarea si
modalitatile acestor aporturi variaza dupa cum intreprinderea dispune sau nu de acces direct la
pietele de capital.
In sIarsit recurgerea la indatorare ar trebui, in principiu, sa aduca completari resurselor
intreprinderii. In Iapt, aceasta are un rol Iundamental in Iinantarea lor, chiarbdaca rata dobanzii
reale atinge niveluri Ioarte ridicate.
Deciziile de Iinantare si importanta lor strategica:
Aspectele Iinantarii prezinta importanta cruciala pentru supravietuirea si dezvoltarea
intreprinderii. In primul rand, intreprinderea trebuie sa dispuna de lichiditati pentru a Iace Iata
angajamentelor asumate, adica de a onora datoriile cu scadenta in viitorul apropiat, asigurandu-si
astIel echilibrul Iinanciar pe termen scurt.
In al doilea rand se pune, din partea intreprinderii, problema lansarii in investitii de orice
natura care sa Iaca sa se dezvolte posibilitatile sale. In acest caz este vorba de Iinantarea
dezvoltarii pe termen mediu si lung care conditioneaza cresterea rezultatelor in viitor si
mentinerea echilibrului Iinanciar.Deci mijloacele de Iinantare trebuie sa Iie adaptate calitativ la
nevoile intreprinderii. In acest sens intreprinderea poate Ii conIruntata cu doua tipuri de
diIicultati. Pe de o parte, ea ar putea Ii in situatia sa trebuiasca sa ramburseze resurse inainte
chiar de a Ii ajuns sa recupereze avansurile eIectuate, ai ales cand eIectueaza investitii cu
rentabilitate pe termen lung. Pe de alta parte, intreprinderea poate Ii in situatia de a Iolosi, pentru
operatiuni pe termen scurt, Ionduri pe care le-ar putea Iolosi pe termen lung pentru investitii.
Costul mijloacelor de Iinantare este in raport cu rezultatele asteptate din operatiunile in care
sunt angajate. Remunerarea capitalurilor poate Ii uneori prea mare, neglijandu-se Iolosirea pentru
dezvoltare a rezultatelor obtinute. Procedand asa intreprinderea nu mai eIectueaza investitii. Dar
este posibil ca tocmai realizarea de investitii sa asigure remunerarea capitalurilor in viitor.
Conditiile care insotesc aporturile de capital de care intreprinderea beneIiciaza o plaseaza intr-o
situatie de dependenta Iata de Iurnizorii de Ionduri.

Aceasta observatie iese in evidenta mai intai, in relatiile dintre intreprindere si detinatorii
de capitaluri (de exemplu actionarii in cazul unei societati pe actiuni). Datorita mecanismelor
juridice si Iinanciare, detinatorilor capitaului li se recunoaste puterea asupra intreprinderii in
materie de orientare, de directionare-conducere si de gestiune, pentru ca sunt detinatorii unei
parti seniIicative a capitalului
acesteia. Dar relatiile de dependenta si chiar de subordonare se pot stabili si Iata de
imprumntatori , mai ales Iata de banci, daca cei ce conduc si proprietarii intreprindeii, nu-i
asigura autonomia Iinanciara. Evolutiile care conduc la o asemenea situatie de dependenta sunt
relativ tipice. Cateva scenarii caracteristice ilustreaza asemenea cazuri de degradare a situatiei
strategice, ca urmare a deciziilor Iinanciare inadecvate.
Un prim exempu Irecvent il constituie intreprinderile care obtin rezultate Ioarte slabe si nu
sunt in masura sa produca o autoIinantare suIicienta pentru a asigura reproductia, chiar simpla, a
potentialului lor. O a doua ilustratie caracteristica e Iurnizata de intreprinderile care, in ciuda
rezultatelor satisIacatoare, nu reinvestesc decat o mica parte din rezultate si reIuza o politica de
constituire a Iondurilor proprii. Un al treilea caz tipic se reIera la intreprinderile care se lanseaza
in operatii de dezvoltare care depasesc capacitatile lor Iinanciare. Ele isi secatuiesc lichiditatile si
sunt constranse sa solicite credite, ceea ce le plaseaza intr-o situatie delicata Iata de
imprumutatorii lor.
In sIarsit, unele intreprinderi dispun de o Iinantare instabila in raport cu ritmul
activitatilor si trebuie sa negocieze in conditii deIavorabile amanarea scadentelor sau aporturi noi
de resurse proprii. AstIel, relatiile de Iinantare sunt suportul relatiilor de putere sau de inIluenta.
De aceea, negocierea noilor aporturi in conditii de criza si urgenta poate Ii cauza pierderii
autonomiei conducatorilor intreprinderii Iata de creditori sau a pierderii controlului proprietarilor
actuali Iata de noii participanti cu Ionduri.
Problemele Iinantarii prezinta deci importanta vitala, pentru ca solutionarea lor
conditioneaza supravietuirea intreprinderii, perspectivele sale de dezvoltare, perIormantele sale
viitoare, autonomia proprietarilor si a conducatorilor sai.

Se releva astIel importanta care revine perIectionarii metodelor si instrumentelor de
selectare a mijloacelor de Iinantare, adecvate nevoilor intreprinderii. Asemenea probleme se pun
inlegatura cu patru tipuri de surse Iinanciare:
-autoIinantarea intreprinderii;
-Iinantarea externa prin participarea la capitalul propriu al intreprinderii;
-Iinantarea externa prin imprumuturi (sau credite) pe termen lung, mediu si scurt, acordate
intreprinderii;
-creditarea intre intreprinderi(creditul comercial).
Diversitatea si clasiIicarea mijloacelor de Iinantare:- instrumentele de Iinantare puse la dispozitia
economiei in general si a intreprinderilor in particular comporta o gama complexa.
Pentru o clasiIicare analitica a resurselor de Iinantare, patru alte criterii pot Ii Iolosite: natura
creantelor determinate de operatiunile Iinanciare, termenul operatiunilor, originea Iondurilor care
sunt utilizate, natura utilizarii sau destinatiile Iondurilor.
ClasiIicarea dupa natura creantelor:
Fiecare operatie de Iinantare se exprima printr-o dubla miscare intre operatorii implicati. Cel ce
Iinanteaza (Iurnizorul de Ionduri) remite Ionduri (in general bani lichizi) beneIiciarului.
BeneIiciarul remite un titlu Iinanciar (o recunoastere a datoriei) Iurnizorului de Ionduri. AstIel,
operatiunile de Iinantare antreneaza crearea de titluri Iinanciare care permit Iurnizoilor de
Ionduri sa-si concretizeze dreptul pe care il detin de acum asupra beneIiciarului. Un prim mod de
clasiIicare a mijloacelor de Iinantare poate deci sa Iie diIerentierea dupa natura titlurilor
Iinanciare care servesc ca suport pentru operatiunile Iinanciare.
ClasiIicarea dupa termenul operatiunilor:
ClasiIicarea mijloacelor de Iinantare dupa termenul lor constituie posibilitatea cea mai simpla de
grupare.
Termenul scurt corespunde in general unui orizont de un an. In anumite domenii,
operatiile al caror termen se intinde pana la o scadenta de doi ani pot Ii considerate pe termen
scurt (este mai ales cazul exporturilor). Creditele cu scadenta apropiata corespund, in general,
creditelor de trezorerie, sau de Iinantare a operatiunilor de exploatare legate de cumparari de
bunuri si servicii.

Termenul mediu e deIinit conventional ca avand un orizont de timp corespunzand unei
perioade care se intinde de la unul sau doi ani la cinci sau sapte ani. In mod obisnuit acest termen
e speciIic pentru Iinantarea investitiilor in masini, utilaje, instalatii.
Termenul lung crespunde scadentelor care depasesc cinci sau sapte ani.
Aceasta impartire a mijloacelor de Iinantare dupa durata, desi clasica, poate parea
arbitrara si conventionala si nu semniIicativa. In primul rand ea corespunde duratei ciclurilor
caracteristice din viata intreprinderii. Termenul scurt corespunde duratei neesare pentru a inchide
unul sau mai multe cicluri de exploatare, cuprinzand succesiunea Iazelor de aprovizionare,
transIormare si vanzare. Termenul lung si mediu corespunde ciclului caracteristic de viata al
majoritatii echipamentelor productive. Elexprima de
Iapt durata necesara pentru amortizarea si reanoirea majoritatii investitiilor productive, a
investitiilor Iinanciare, imobiliare si a lucrarilor de inIrastructura.
In al doilea rand, clasiIicarea mijloacelor Iinanciare dupa durata corespunde diIeritelor
domenii de decizie si previziune. Termenul lung corespunde previziunilor strategice, alegerii
principalelor orientari asupra naturii si structurarii activitatilor intreprinderii. Termenul mediu
corespunde duratei pentru care intreprinderile elaboreaza planuri operationale reIeritoare la
diIerite Iunctiuni. Implicatiile Iinanciare ale acestor planuri sunt sintetizate in planul de Iinantare
care prevede utilizarea ce se va da resurselor si resursele de Iinantare pe o perioada de cinci sau
sapte ani in viitor. In sIarsit termenul scurt apare ca domeniul previziunilor si deciziilor cu
scadenta apropiata, incluse in bugete, reIeritoare la operatiuni curente (vanzari, cumparari).
ClasiIicarea dupa originea Iondurior:
ClasiIicarea dupa originea resurselor permite sa se distinga patru tipuri de mijloace de Iinantare.
-autoIinantarea;
-cresterea de capital propriu;
-imprumuturile;
-creditul intre intreprinderi,adica livrarile pe credit ale Iurnizorilor.
AutoIinantarea este constituita din excedentele pe care intreprinderea le produce si care sunt
Iolosite pentru Iinantarea activitatilor ulterioare. Cresterea capitalului propriu inseamna
aporturile de capital pe care intreprinderea le primeste din exterior. Aceste aporturi pot Ii
Iurnizate de asociatii sau prpprietarii deja existenti si dispusi sa-si mareasca participarea lor. Dar
pot Ii asigurate si de noi Iurnizori de Ionduri doritori sa participe la capitalul intreprinderii. In
ambele cazuri e vorba de o Iinantare externa, Iurnizori de capital primind titluri de proprietate
(actiuni, parti sociale) in schimbul aportului lor.
Imprumuturile constituie deasemenea, surse de Iinantare externa. Dar ele sunt
contractate Iata de persoane Iizice si juridice care raman creditori ai intreprinderii si nu
coproprietari.
In sIarsit, creditul inter-intreprinderi inseamna termene de plata pe care Iurnizorii le
acorda. Daca aceasta practica putin pe particulari, ea este Ioarte obisnuita cand clientul este o
intreprindere, chiar daca importante diIerente pot sa apara intre practicile din diIerite tari. Daca
reputatia nu-I este deIavorabila, o intreprindere cumpara materii prime, semiIabricate, marIuri,
servicii, primind un credit Iurnizor aproape automat, conIorm uzantelor de plata din bransa de
care apartine Iurnizorul. Dar, la randul sau, intreprinderea acorda astIel de credite propriilor
clienti cand vinde bunuri sau servicii. Pe total, termenele de plata primite si acordate exercita
inIluente care sunt regasite in notiunea de nevoie de Iond de rulment.
ClasIicarea dupa originea Iondurilor
Al patrulea mod de clasiIicare a mijloacelor de Iinantare este dat de utilizarea sau de
destinatia previzibila a Iondurilor. Acest tip de clasiIicare este larg, cuprinzand utilizari
Iundamentale si permanente, indiIerent de intreprindere si de etapa sa de evolutie si utilizari
ocazionale, corespunzand operatiunilor particulare sau unei conjuncturi particulare.
Utilizarile Iundamentale se reIera la Iinantarea dotarii cu echipamente, la Iinantarea
exploatarii si la Iinantarea trezoreriei. Utilizarile ocazionale corespund operatiilor particulare
eIectuate cum ar Ii Iinantarea exporturilor, Iinantarea inovatiilor, Iinantarea investitiilor care vor
aduce economie de energie, Iinantarea operatiunilor de descentralizare, Iinantarea crearii de
intreprinderi.

ClasiIicarea mijloacelor de Iinantare dupa destinatia lor se sprijina pe analiza nevoilor
intreprinderi, adica pe probleme de Iinantare puse de sistemul de productie si de schimb si nu pe
criterii tehnice sau Iormale tinand de conventile sistemului Iinanciar. Dar, caracterul deschis si
evolutiv al nevoilor duce la o clasiIicare instabila a mijloacelor de Iinantare.
2.FINANTAREA PRIN SURSE PROPRII
n cadrul surselor proprii, principala alegere se Iace ntre autoIinantare (capital intern) si
aporturi noi de capital (surse proprii externe).
Sursele proprii sunt:
-interne:autoIinantarea,vnzarea de active Iizice si Iinanciare;
-externe:aproturi noi de capital,subventii de la bugetul statului;
2.1. SURSE INTERNE
AUTOFINANTAREA, reprezentnd acumularea de capital degajat n cursul exercitiului
contabil ncheiat, este cea mai eIicient solutie de Iinantare a nevoilor pemanente (n general
capitalul intern din autoIinantare nu este costisitor).
AutoIinantarea are la baza capacitatea de autoIinantare disponibil dup plata dividentelor.
AutoIinantareaCAF-Dividente pltite.
CAFcapacitatea de autoIinantare este generat de mrimea amortizrilor si provizioanelor
calculate si neutilizate nc precum si de mrimea proIitului net nerepartizat nc
(rezervele).Capacitatea de autoIinantare reIlecta potentialul Iinanciar degajat de activitatea
rentabila a intreprinderii, la sIarsitil exercitiului Iinanciar, destinat sa remunereze capitalurile
proprii (prin dividendele datorate) si sa Iinanteze investitiile de expansiune ( partea de proIit
repartizata pentru constituirea rezervelor si a Iondului de dezvoltare) si de mentinere sau
reainnoire (prin amortizari ca veritabila rezerva care permite reinnoirea imobilizarilor) din
exercitiile viitoare.
Capacitatea de autoIinantare se calculeaza pornind de la veniturile si cheltuielile gestiunii
curente suseptibile de a se transIorma, imediat sau la termen, in Iluxuri de trezorerie. Capacitatea
de autoIinantare poate Ii determinata prin doua metode: deductiva si aditionala, puse in evidenta
de structura contului de proIit si pierdere. Prin metoda deductiva capacitatea de autoIinantare este
calculata ca diIerenta intre veniturile incasabile(corespunzatoare unor incasari eIective sau
viitoare) si cheltuieli platibile (corespunzatoare unor plati eIective sau viitoare). Se retine ca
punct de pornire excedentul brut al exploatarii la care se adauga toate veniturile susceptibile de a
Ii incasate si se scad toate chaltuielile susceptibile de a Ii platite.
CAF(venituri incasabile-venituri din cesiuni)- cheltuieli platibile
CAFEBEalte venituri incasabile Iara venituri din cesiuni-alte cheltuieli platibile
adica:
excedentul brut al exploatarii
alte venituri din exploatare
-alte cheltuieli pentru exploatare
venituri Iinanciare(a)
-cheltuieli Iinanciare(b)
venituri exceptionale(c)
-cheltuieli exceptionale(d)
-impozit pe proIit
CAPACITATEA DE AUTOFINANTARE a exercitiului
5.Iara reluari asupra provizioanelor;
6.Iara amortizari si provizioane Iinanciare calculate;
7.Iara:
8.venituri din cesiunea elementelor de activ;
9.cote parti din subventii virate asupra rezultatului exercitiului;
10.reluari asupra provizioanelor exceptionale;
d)Iara:
11.valoarea net contabila a elementelor de activ cedate
12.amortizari si provizioane exceptionale calculate.
Daca excedentul brut al exploatarii reprezinta un cash-Ilow potential brut de exploatare,
atunci capacitatea de autoIinantare este echivalenta unui cash-Ilow potential net global.
Comoarativ cu excedentul brut de exploatare, capacitatea de autoIinantare prezinta
inconvenientul de a Ii mai sensibila decat primul, Iiind inIluentata de amortizari, provizioane si
impozitul pe proIit.
Metoda aditionala are meritul de apune in evidenta elementele contabile, nageneratoare de
Iluxuri monetare, antrenate de calculul capacitatii de autoIinantare. In procedeul aditional se
pornrste de la rezultatul net al exercitiului, la care se adauga cheltuielile calculate neplatibile la o
anumita scadenta si se scad veniturile calculate. In masura in care capacitatea de autoIinantare nu
tine cont decat de operatiile de gestiune curenta, operatiile exceptionale de capital vor Ii excluse
din calcul:
CAFrezultatul net al exercitiului(rezultatul net contabil)
cheltuieli calculate
-venituri calculate
-venituri din cesiuni
adica:
rezultatul net al exercitiului
amortizari si provizioane(de exploatare, Iinanciare, exceptionale) calculate
-cote parti din subventii pentru investitii virate asupra rezultatului exercitiului
-reluari asupra amortismentelor si provizioanelor
-venituri din cesiunea elementelor de activ
valoarea net contabila a elementelor de activ cedate
CAPACITATEA DE AUTOFINANTARE a exercitiului
Surplusul Iinanciar degajat in cursul exercitiului de ansamblul operatiilor de gestiune
(CAF) nu va avea decat un caracter potential daca nu este sustinut de mijloace Iinanciare
eIective. Acest
aspect este conIirmat sau inIirmat de variatia trezoreriei nete (CF) rezultata din analiza
echilibrului Iinanciar pe baza bilantului sau pe baza Iluxurilor Iinanciare.
Capacitatea de autoIinantare dupa distribuirea dividendelor reprezinta autoIinantarea
globala(totala). Aceasta pune in evidenta aptitudinea reala a intreprinderii de a se autoIinanta.
AutoIinantarea globalaCapacitatea de autoIinantare-Dividende distribuite
Aceast relatie este valabila pentru tarile apusene unde repartizarea proIitului imbraca
numai Iorma rezervelor si dividendelor, participarea salariatilor la proIit Iiind considerata ca o
cheltuiala deductibila Iiscal si nu ca o destinatie de repartizare a proIitului, asa cum este
reglementata in tara noastra. De aceea, pentru determinarea autoIinantarii globale, alaturi de
dividendele distribuite se are in vedere si partea din proIitul net repartizatapentru participarea
angajatilor la proIit. AutoIinantarea reIlecta bogatia retinuta de intreprinderea insasi si constituie
o resursa interna destinata acoperirii nevoilor de Iinantare ale exercitiului viitor. AutoIinantarea
este determinata de cresterea resurselor obtinute din propria activitate si care vor ramane in mod
permanent la dispozitia intreprinderii pentru Iinantarea activitatii viitoare.AutoIinantarea globala
are doua componente: autoIinantare de mentinere si autoIinantarea neta.
AutoIinantarea de mentinere include sursele din care urmeaza sa se realizeze in viitor
chaltuieli pentru mentinerea potentialului productiv, deci a nivelului atins de patrimoniu,
respectiv pentru reinnoirea mijloacelor de productie si acoperirea riscurilor de exploatare.
Principalele izvoare de Iormare a autoIinantarii de mentinere sunt: amortizarile normale si
provizioanele.
AutoIinantarea neta este partea din autoIinantarea bruta din care se Iormeaza sursele
proprii ale intreprinderii, peste necesarul cerut de reIacerea capitalurilor investite, avand ca eIect
o imbogatire, o crestere a patrimoniului. AutoIinantarea neta asigura, in deIinitiv, Iinantarea
proprie a intreprinderii, care constituie gajul posibilitatilor sale de dezvoltare in viitor.
AutoIinantarea neta se constituie, in principal, din proIitul net repartizat pentru Iondurile proprii,
adica din proitul care ramane dupa participarea angajatilor la proIit precum si remunerarea
asociatilor sau actionarilor. Partea din Iondul de amortizare care depaseste deprecierea reala a
imobilizarilor, poate constitui deasemenea o resursa a acestei autoIinanatri.

Importanta autoIinantarii se poate argumenta prin multiplele avantaje pe care acestea le
oIera intreprinderii, principalele Iiind:
13.constituie un mijloc sigur de Iinantare, o sursa independenta si stabila, avand in vedere ca in
anumite situatii conjuncturale intreprindeea intampina greutati in colectarea capitalurilor de
pe piata Iinanciara sau monetara;
14.apara libertatea de actiune a intreprinderii, in sensul ca autono,ia Iinanciara dobandita prin
autoIinantare ingaduie acesteia independenta de gestionare Iata de organismele Iinanciare si
de credit;
15.conIera intreprinderii un mare grad de libertate privind alegerea invstitiilor cu conditia
realizarii unr investitii utile, si nu de irosire a resurselor;
16.permite Iranarea indatorarii si implicit reducerea cheltuielilor Iinanciare. Cu toate acestea,
importanta autoIinantarii conditioneaza recurgerea la noi capitaluri imprumutate. Indicatorul
care Iurnizeaza inIormatii, in acest sens, este capacitatea de indatorare( stabilita ca raport
intre autoIinantare si indatorarea medie). Aceasta evidentiaza marja teoretica de care dispune
intreprinderea pentru cresterea angajamentelor sale in cursul exercitiilor ulterioare. Deoarece
autoIinantarea este baza capacitatii de rambursare, nivelul ei actual si tendintele in evolutia sa
sunt elemente analizate cu multa atentie de creditorii si investitorii potentiali. In lipsa
acesteia, cresterea capitalului se Iace cu diIicultate extrema, iar accesul la credite este practic
exclus.
17.permite masurarea randamentului capitalurilor proprii, respectiv a rentabilitatii Iinaniare
18.reprezinta Iactorul hotarator in deschiderea accesului la piata de capital si atragerea capitalului
extern.
Marimea autoIinantarii degajata de o intreprindere joaca un puternic rol de semnalizator l
perIormantelor intreprinderii. Ea indica potentialilor investitori ai intreprinderii ca este capabila
sa utilizeze eIicient capitalurile incredintate si sa le asigure o remunerare atragatoare. Pentru
creditori, marimea absoluta si relativa a autoIinantarii certiIica nivelul capacitatii de rambursare
ca si nivelul riscului de neplata.
AutoIinantarea constituie in general pivotul Iinantarii intreprinderii si pentru unele dintre
ele, sursa exclusiva a Iinantarii in Iazele decisive ale dezvoltarii.

Caracterul Iundamental al acestei resurse tine de Iaptul ca aceasta constituie elementul in
baza caruia Iinantarea externa va putea Ii solicitata si atrasa de catre intreprindere. Acest statut al
autoIinantarii tine de doua ratiuni Iundamentale. Pe de o parte marimea sa (in valoare absoluta si
in valoare relativa) Iurnizeaza indicatii cu privire la perIormantele intreprinderii. O autoIinantare
ridicata asigura pe investitorii Iinanciari asupra posibilitatilor de remunerare si de punere in
valoare, de catre intreprindere, a Iondurilor pe care ei le vor investi. Pe de alta parte
autoIinantarea creeaza capacitatea de rambursare a datoriilor intreprinderii si da o masura riscului
pe care Iurnizorii de Ionduri si-l asuma.
Masurarea autoIinantarii. Aceasta corespunde resurselor noi obtinute din activitatea
intreprinderii si destinate sa Iinanteze activitatea viitoare. AutoIinantarea corespunde unui
surplus monetar degajat de intreprindere din activitatea sa si Iolosit pentru Iinantarea dezvoltarii
viitoare.
Determinantele autoIinantarii. Marimea autoIinantarii este determinata de Iactori a caror
inIluenta poate Ii pusa in evidenta in diIerite etape ale Iormarii sale. Aceste etape pot Ii
reprezentate astIel: 1.VANZARI
-cheltuieli curente legate de prestatii externe
2. VALOAREA ADAUGATA
-cheltuieli de personal
-impozite, taxe si varsaminte asimilate
3. EXCEDENT BRUT DIN EXPLOATARE
venituri Iinanciare
venituri exceptionale
-cheltuieli Iinanciare
-cheltuieli exceptionale
4. CASH FLOW BRUT
(excedent monetar inaintea impozitarii)
-impozit asupra beneIiciilor
19.CASH FLOW NET SAU MAR1A BRUTA DE AUTOFINANTARE
-dividende
AUTOFINANTARE.
La nivelul (1) se compara marimea activitatii comerciale cu marimea aprovizionarilor,
determinandu-se marimea valorii adaugate. Aceasta suporta astIel, inIluenta politicii si a
conditiilor de vanzare, a politicii de aprovizionare si de consumiri intermediare, in legatura cu
bunurile si serviciile Iurnizate de parteneri din aIara intreprinderii si consumate in cadrul
activitatii curente.
La nivelul (2) Iormarea autoIinantarii e determinata de conditiile de activitate curenta.
Se pune Irecvent accentul pe inIluenta exercitata de relatia salarii-proIit. Dar caracteristici ca
dinamismul comercial, politica preturilor, evolutia productivitatii, evolutia diIeritelor costuri,
inIluenteaza Iavorabil sau deIavorabil asupra marimii excedentului brut din exploatare si, in
consecinta, asupra autoIinantarii.
La nivelul (3) intervin Iactori Iinanciari si alte elemente exceptionale care aIecteaza
excedentul degajat de operatiunele curente. Pe de o parte, suma prelevarilor asupra acestul
precedent va Ii conditionata de nivelul indatorari sirata dobanzi, precum si de alte aspecte. Pe de
alta parte, castigurile speculative determina o crestere a excedentului. Luarea in calcul a
cheltuielilor si veniturilor Iinanciare si a pierderilor si proIiturilor exceptionele permite sa se
determine excedentul asupra ensamblului operatiunilor eIectuate in cursul perioadei.
La nivelul (4) dupa prelevarea impozitului asupra beneIiciului putem masura surplusul
monetar obtinut si pus la dispozitia inteprinderi si a proprietarilor, adica cash-Ilow-ul net, sau
marja bruta de autoIinantare, sau capacitatea de autoIinantare.Suma prelevarilor Iiscale e
determinata de politica de amortizare si de provizioane, in masura in care reglementarile Iiscale
permit sa Iie deduse din beneIiciul impozabil si conditioneaza impartirea intre impozit si
beneIiciul net. La randul sau cash- Ilow-ul va Ii repartizat pe doua destenatii.
La nivelul (5) o parte va Ii prelevata pentru plata dividendelor si eventual pentru
participarea salariatilor la proIit, iar alta parte ramane la dispozitia inteprinderi si va permite sa se
Iinanteze activitati viitoare, aceasta parte reprezentand marimea autoIinantarii.
AutoIinantarea apare deci, ca un Iond de acumulare pe care inteprinderea il obtine din
propria activitate si este o consecinta sintetica a diIeritelor aspecte ale politicii sale.
AutoIinantarea constituie o
resursa Iinanciara complet diIerita de celelalte, ea avand un statut deosebit in politica de Iinantare
a intreprinderii. In masura in care autoIinantarea exprima aptitudinea intreprinderii de a asigura
reproducerea capitalurilor care-I sunt conIerite, acestea constituie singura Iinantare independenta
si stabila, putand sa asigure rambursarea imprumuturior intreprinderii. AutoIinantarea constituie
Iundamentul pe care se va putea ediIica o politica de Iinantare viabila.
In primul rand autoIinantarea exprima aptitudinea intreprinderii de a asigura reproductia
simpla, si in masura in care este posibil, reproductia largita, cresterea capitalului. AutoIinantarea
corespunde resurselor care permit mai intai compensarea uzurii Iizice si morale a activelor pe
termen lung.
Apoi autoIinantarea asigura compensarea riscurilor, reIeritoare Iie la anumite elemente de
activ, Iie la ansamblul patrimoniului. In sIarsit, autoIinantarea corespunde partii din rezultate
care este mentinuta si reinvestita in activitatea intreprinderii. AutoIinantarea poate sa vizeze doua
directii Iundamentale. Pe de o parte poate viza activele imobilizate. Pe de alta parte, poate
insemna rambursarea
imprumuturilor. Indicatorul care exprima capacitatea de rambursare de catre intreprindere a
datoriilor este dat de raportul intre datoriile pe termen mediu si lung si marimea autoIinantarii.
AutoIinantarea Iiind obtinuta prin activitatea intreprinderii, ea apare ca singura garantie
pentru autonomie si stabilitate Iinanciara. Bineinteles exista si alte surse stabile, ca de exemplu
cresterea de capital sau imprumuturile pe termen mediu si lung. Dar insuIicienta autoIinantarii
Iace sa se reduca posibilitatile de Iinantare externa. AutoIinantarea va constitui deci inceputul
inevitabil al oricarui plan de Iinantare la termen. Furnizorii externi de Ionduri nu vor accepta sa
aduca resurse decat daca suma autoIinantarii este linistitoare.
VNZAREA DE ACTIVE FIZICE SI FINANCIARE :
Reprezinta activitatea dezinvestire a capitalurilor alocate anterior n activele ntreprinderii, n
scopul oIeririi unei surse interne de Iinantare investitiilor viitoare.Aceasta surs se degaj numai
dac vnzarea activelor se realizeaz cu un cstig de capital (valoarea de vnzare este mai mare
dect valoarea neamortizat reevaluat).De altIel, ncasrile din vnzarea activelor presupune
recuperarea dintr-o data a capitalului ramas, care altIel s-ar Ii recuperat n timp pe calea
amortizrii.
AutoIinantrea,desi reprezint metoda de baz n constituirea Iondurilor, n conditiile unei
dezvoltri de proportii mari a ntreprinderii, aceasta devine insuIicient si de aceea se apeleaz la
surse externe de capital:
-surse externe, constituite prin aporturi noi de capital sau prin subventii de la bugetul
statului;
-surse mprumutate, constituie prin emisiunea si vnzarea de obligatiuni sau contractarea
unor noi credite bancare pe termen mediu si lung;
-surse nchiriate, cu posibilitatea cumprrii ulterioare (de regul la ncheierea
contractului de leasing) la un pret prestabilit a bunurilor mobiliare nchiriate.Leasing-ul sau
credit-bail reprezinta o Iorma special de nchiriere a bunurilor prin care chiriasul obtine
avantajele legate de posesiunea bunului nchiriat, n timp ce Iinantarea achizitiei acestuia este
Iacut de catre societatea de leasing.n schimbul avantajelor oIerite, ntreprinderea plteste
societti de leasing o chirie, care n mod normal trebuie s acopere amortizarea bunului nchiriat
si dobnzile corespunztoare Iondurilor investite de societate pentru cumprarea bunului
respectiv, dar s si oIere o marj de proIit societatii de leasing.Pe durata contractului chiria se
contabilizeaz ca o cheltuial de exploatare, iar la ncheierea acestuia valoarea rezidul a bunului
majoreaz valoarea imobilizrilor.
2.2. SURSE EXTERNE
APORTURILE NOI DE CAPITAL
Sunt mobilizate pentru cresterea capitalului social.Alturi de acestea, majorarea capitalului
social, poate mbraca si alte Iorme, ntre care: ncorporarea rezervelor, Iuziunea si
absortia,conversia datoriilor.
Dintre toate aceste Iorme se consider c numai majorarea capitalului prin aporturi noi n
numerar reprezinta o operatiune de Iinantare direct, deoarece procura ntreprinderii lichiditatii
suplimentare, celelalte neIiind altceva dect conversii ale posturilor de pasiv Ir a determina
cresterea surselor de Iinantare.
Majorrile de capital prin aporturi noi n numerar pot Ii realizate Iie prin majorarea valorii
nominale a actiunilor mai vechi (mai rar in practic), Iie emisiunea de noi actiuni la valoarea
nominal a vechilor actiuni (mai rar) sau la o valoare majorat n Iunctie de valoarea bursier a
vechilor actiuni (cel mai Irecvent).
Prin majorarea valorii nominale a vechilor actinui rezult o valoare nominal nou determinat
astIel:
Valoarea nominal nouValoare nominal vecheAportul suplimentar de
la actionarii vechi
Aportul suplimentar de la actionarii vechiCresterea capitalului/N(numrul actionarilor vechi)
Aceast solutie ntmpin obstacole, datorit Iaptului c este greu ca toti actionarii vechi s
consimt s-si aduc aportul la majorarea de capital.
Emisiunea de noi actiuni la care s subscrie, att vechi actionari,ct si altii noi, este o
solutie mai des practicat .Emisiunea de actinui noi inIluenteaz asupra dilurii valorii capitalului
pe actionar, a dilurii beneIiciului pe actiune, dar si a diluri puterii exercitate de actionari (n
conditiile n care vechii actionarinu pot cumpara noi actiuni).n compensarea eIectelor de diluare,
vechii actionri vor primi un anumit numr de drepturi de subscriere, care pot Ii vndute ctre noii
actionari ce doresc s subscrie la capitalul ntreprinderii.AstIel, pentru a intra n posesia unei noi
actiuni, cumpartorul trebuie s dispun sau s achizitioneze un numr de drepturi de subscriere
(nds) determinat prin raportul:
ndsN(num actiuni vechi)/ n(numr actiuni noi
Pentru a Ii mai atractiv, dar si pentru a diminua eIectul de diluare a valorii actiunior mai vechi,
valoarea de emisiune a unei noi actiuni nu poate cobor mult sub valoarea de piat a actiunilor
vechi.
De Iapt valoarea de emisiune se va situa ntre dou limite: o limit inIerioar care este valoarea
nominal si o limita superioar care este valoarea actiunii nainte de crestere a capitalului.
Valoarea nominal(Vn ) este mai mic sau egal cu Valoarea de emisiune a actiunilor noi(E) care
este mai mic sau egal cu Valoarea de piat a actiunilor vechi(V)
-E Vn ( subpari ) n principiu se interzice;
-E ~ V actiunile Iiind prea scumpe, subscriitorii vor Ii ndeprtati de la cumprarea acestora;
-E ~ Vn rezult o prim de emisiune utilizat pentru acoperirea cheltuielilor generate de
emisiunea si vnzarea noilor actiuni (E-VnPrima de emisiune )
Prima de emisiune se nscrie n pasivul bilantului alturi de capitalul social sau se poate
ncorpora n aceasta printr-o nou majorarea de capital.
Dup cresterea capitalului, valoarea de piat (teoretic) a tuturor actiunilor (VP) se calculeaz
astIel:
VP (N*Vn*E)/(Nn)
DiIerenta dintre valoarea de piat nainte de cresterea capitalului (V) si valoarea de piat
(teoretic) dup cresterea acestuia (VP) reprezint valoarea (teoretic) a dreptului de subscriere
(ds) si se determin conIorm relatiei:
dsV-VPV-|(N*Vn*E)/(Nn)|(V-E)*|n/(Nn)|
Dreptul de subscriere reprezint pierderea de valoare a actiunii vechi (ca urmare a
eIectului de diluare) cu care va Ii recompensat detintorul acesteia pentru a nu Ii aIectat de
majorarea capitalului. Dreptul de subscriere Iiind un titlu de
valoare negociabil, pe toat durata subscrierii, poate Ii vndut la burs de ctre vechii actionari
carenu doresc s subscrie la cresterea de capital. Prin vnzarea ei ncaseaz o valoare egal cu
pierderea de valoare a actiunilor pe care le detine, ca urmare a eIectului de diluare. Actionarul
vechi, care doreste s subscrie la cresterea de capital, va procura o actiune noula pretul de
emisiune dac acesta dispune de un anumit numr de drepturi de subscriere (nds).
Vechiul actionar are deci, alternativa s subscrie la numrul de titluri corespunztor
(numrul de actiuni noi), sau s vnd drepturile de subscriere, asa nct, el nu va pierde nimic,
dar nici nu va cstiga.
Cumprtorul neactionar (actionarul nou) pentru a intra n posesia unei actiuni noi va plti,
emitentului pretul de emisiune si va cumpra de la un actionar vechi un anumit numr de drepturi
de subscriere (nds).
Majorarea capitalului prin ncorporarea rezervelor, a primelor de emisiune si a proIitului
nerepartizat reprezint o opertiune de Iinantare indirect (Ir aport nou).
Este o Iorma de crestere a capitalului care nu aduce resurse noi ci se limiteaza sa Iixeze, sa
stabilizeze resursele deja existente in intreprindere. In cazul cresterilor de capital prin
incorporarea de rezerve, intreprinderea integreaza in capitalul social o Iractiune din rezervele
reprezentand beneIiciile anterioare
obtinute si nedistribuite proprietarilor. Cu ocazia unei astIel de cresteri a capitalului, se
procedeaza la distribuirea de actiuni gratuite asociatilor, proportional cu participarea lor la
capitalul intreprinderii.
ncorporarea rezervelor ncapitalu social se poate realiza prin dou modalitti:
20.emisiunea de noi actiuni (la aceasi vaoare nominal cu cele existente) care se mpart gratuit
actionarilor vechi;
21.cresterea valorii nominale a vechilor actiuni ( mai rar practicat );
Se calculeaz n acest caz capitalizarea bursier nainte si dup emisiune, si se stabilieste
apoi valoarea unei actiuni dup ncorporare (VP). DiIerenta dintre valoarea de piat a unei
actiuni nainte de emisiune (V) si valoarea teoretic a acesteia dup emisiune (VP) reprezint
valoarea teoretic a dreptului de atribuire(da). Aceasta se stabileste similar cu cea a dreptului de
subscriere, n care valoarea de emisiune a actiunilor noi este zero (actiunile noi sunt distribuite n
mod gratuit):
daV-VPV-|(N*Vn*0)/(Nn)|V*|n/(Nn)|
Dreptul de atribuire, atasat Iiecrei actiuni vechi, recompenseaz pierderea de valoare de
piat a actiunilor vechi (prin cresterea numrului de actiuni emise). Dreptu de atribuire, Iiind
negociabil, poate Ii vndut de actionarul vechi, atunci cnd acesta reIuz s l Ioloseasc pentru
primirea unui numr de actiuni noi gratuite proportional cu cele detinute anterior. Prin atribuirea
de actiuni gratuite, situatia bogtiei actionarilor rmne neschimbat, modiIicndu-se ns
numrul de titluri, care sporind Iace ca bogtia s Iie repartizat pe mai multe actiuni. Deci,
actionarul nu risc reducerea proIitului, ci doar repartizarea acestuia pe un numr mai mare de
actiuni. n schimb, puterea si controlul actionarului asupra societtii se ntresc ca eIect
almajorrii numrului de titluri detinute.
Se prezint n continuare unexemplu pentru a ilustra modalittile de majorare a capitalului si
modiIicrile generate de acestea n posturile corespunztoare din bilant.
EXEMPLU:
Capitalul unei societti comerciale este compus din 500 000 titluri a cror valoare bursier
este de 30 000 lei nainte de cresterea capitalului. Ea emite 100 000 de titluri suplimentare la 22
500 lei/ actiunea.
S se determine:
22.Valoarea (teoretic) de piat a actiunilor dup majorarea capitalului;
23.Numrul drepturilor de subscriere necesare pentru a procura o actiune nou;
24.Valoarea teoretic a drepturilor de subscriere;
d) Suma pltit pentru cumprarea unei noi actiuni, att de vechii actionari ct si de cei
noi.
REZOLVARE
1.Valoarea (teoretic) de piat a actiunilor dup majorarea capitalului:
VP|N*Vn*E|/|Nn|
VP(500.000*30.000*100.000*22.500)/(500.000100.000)28.750
b) Numrul drepturilor de subscriere (nds) :
ndsN/n 500 000 / 100 000 5
Dac actiunile noi sunt rezervate n totalitate vechilor actionari si Iiecrei actiuni i se ataseaz un
drept preIerential de subscriere, vor trebui prezentate 5 drepturi de subscriere pentru a cumpra o
actiune nou la pretul de 22 500 lei.
25.Valoarea teoretic a drepturilor de subscriere (ds) :
ds(V-E)|n/(Nn)|(30.000-22.500)|100.000/600.000|1250
sau
ds30.000-28.7501.250 lei
26.Un actionar vechi va plti pentru o actiune nou pretul de emisiune, respectiv 22 500 lei,
diIerenta pnl 28 750 reprezentnd cele 5 drepturi de subscriere acordate de societate pentru
compensarea pierderii generat de diminuarea cursului actiunilor.
Valoarea ds:5*1 2506 250
Valoarea de emisiune: 28 750-6 250 22 500
Noul actionar va plti pentru cumprarea unei actiuni suma de 28 750 lei, reprezentnd
valoarea teoretic a unei actiui dup majorarea capitalului. Aceast sum reprezint pretul de
emisiune (22 500 lei) plus un numr de 5 drepturi de subscriere (6 250 lei).
Cresterea capitalului prin conversia datoriilor.
La Iel ca incorporarea de rezerve, cresterea capitalului prin conversia datoriilor pare sa nu
aiba incidenta asupra Iinantarii intreprinderii. In acest caz se vireaza la capitaluri proprii o suma
care Iigura anterior in contul de datorii, Iara a se modiIica marimea globala a resurselor, adica
suma pasivului. Operatia are totusi trei incidente directe sau indirecte asupra Iinantarii.
In masura in care datoriile sunt transIormate in participare la capital, intreprinderea este
eliberata de o scadenta viitoare si creste astIel stabilitatea Iinantarii sale. Li se recunoaste astIel
vechilor creditori participarea la capital, cu toate consecintele ce decurg, mai ales inIluenta
asupra deciziilor intreprinderii. Pentru ca suma datoriilor se micsoreaza si cea a capitalurilor
proprii creste, intreprinderea este de acum inainte mai putin indatorata, isi amelioreaza structura
Iinanciara. In caz de nevoie ea va putea sa solicite usor noi imprumuturi. Conversia datoriilor ii
va permite sa-si reconstituie capacitatea de indatorare (si capacitatea de Iinantare). Daca scadenta
datoriilor care Iac obiectul conversiei este apropiata, operatia eIectuata micsoreaza presiunea
exercitata asupra trezoreriei intreprinderii si se reduc astIel nevoile immediate de Iinantare.
Dintre toate Iormele de crestere a capitalului , numai cele care se Iac prin
aporturi in numerar si in natura apar in mod direct ca Iiind operatii de Iinantare.
Cresterile de capital realizate cu ocazia incorporarii de rezerve sau a conversiei
datoriilor sunt avantajoase prin restructurarea resurselor deja obtinute si nu aIecteaza
direct marimea lor totala . Totusi aceste operatii exercita o inIluenta indirecta asupra
conditiilor de Iinantare.
EVALUAREA CAPITALURILOR PROPRII
Evaluarea capitalurilor pune probleme complexe datorita pluralitatii Iormelor de
masurare. Trei notiuni reIeritoare la valoare sunt utilizate curent in legatura cu
capitalurile proprii.
Valoarea nominala a capitalului
Aceasta corespunde unei simple valori de reIerinta Aceasta notiune o utilizam cand
spunem ca societatea x prezinta un capital de 200000000 lei compus din 2000 de actiuni a 10000
lei. Aceasta valore noinala este cea imprimata pe actiunile societatii. Termenul 'capital social
desemneaza valoarea nominala a capitalului in cazul unei societati, oricare ar Ii Iorma sa
(societate pe actiuni, cu raspundere limitata, in nume colectiv.).
Valoarea intrinseca.
Valoarea intrinseca a capitalului este o valoare patrimoniala. Ea corespunde situatiei nete,
adica sumei care ar Ii retrocedata proprietarilor daca intreprinderea si-ar inceta activitatea. In
acest caz activele ar Ii cedate si s-ar obtine o suma de bani. Apoi, creditorii Iiind proprietari in
raport cu asociatii, va trebui prelevata suma necesara pentru rambursarea tuturor datoriilor. Suma
ramasa se imparte intre asociati, proportional cu partea de capital detinuta si va Ii: B-DS ;
unde:
Bsumade bani
Dsuma necesara pentru rambursarea datoriilor
Ssituatia neta
Aceasta suma S permite sa se calculeze valoarea intrinseca a Iiecarei parti a capialului sau a
Iiecarei actiuni. Formula ar Ii: VIS/n;
Unde: VIvaloarea intrinseca a Iiecarei actiuni sau parti sociale
nnumarul de actiuni sau parti de capital
Bineinteles ca aceasta valoare intrinseca are putine sanse de a coincide cu valoarea nominala a
capitalului. O asemenea ipoteza nu ar putea Ii posibila decat daca intreprinderea s-ar limita sa
mentina capitalul initial, Iara sa puna in rezerva nici cea mai mica parte din beneIiciile realizate
dupa inIiintarea sa si Iara sa inregistreze pierderi. Valoarea situatiei nete va Ii deci Ioarte
probabil, diIerita de cea a capitalului nominal, superioara daca intreprinderea alucrat bine si a
obtinut beneIicii si acestea nu au Iost distribuite(sau o parte a lor), si inIerioara daca
intreprinderea a suIerit pierderi, diminuandu-si astIel capitalul.
VALOAREA PE PIATA
Valoarea pe piata a capitalului corespunde valorii cu care capitalul sau parti ale acestuia
sunt schimbate cu ocazia tranzactiilor. In cazul particular al intreprinderilor cotate la bursa se
poate vorbi de un pret determinat numit curs bursier. In general in cazul societatilor cotate la
bursa vom avea:
Capitalizare bursieranumar de titluri *curs bursier
Pentru o intreprindere care vizeaza o crestere de capital prin aporturi in numerar, o buna imagine
pe piata ii asigura in acelasi timp un pret ridicat si un plasament usor al titlurilor, ceea ce ii
permite sa obtina resurse suIiciente in conditii Iavorabile. In acest Iel valoarea actiunilor pe piata
e o variabila importanta a politicii de Iinantare pentru o intreprindere care intentioneaza sa
recurga la cresterea capitalului.

3. FINANTAREA PRIN SURSE MPRUMUTATE
Creditele pe termen lung sunt Ioarte variate in economia de piata, dar in mare se pot
imparti in in trei categorii: apelul la economii publice, respectiv imprumuturi obligatare, apelul la
organisme specializate, respectiv credite bancare si creditul-contract de inchiriere
(leasingul).Capitalurile imprumutate pe termen lung reprezinta imprumuturile care depasesc cinci
ani, Iiind destinate sa acopere elementele durabile ale patrimoniului.
3.1. CREDITELE BANCARE sunt surse preIerate pentru investitiile realizate de
ntreprinderile care nu coteaz la burs. Acordarea mprumuturilor se Iace n conditile garantrii
certe a rambursrii acestora la scadent. Pentru aceasta, banca trebuie s eIectueze ananliza
Iinanciar a ntreprinderii (lichiditate, rentabilitate Iinanciar, solvabilitate, etc) dar si a
proiectelor sale de investitii.
Creditul repreinta increderea pe care o persoana numita creditor , o acorda unei alte
persoane, numita debitor,careia ii da, in prezent, bani sau alte valori sub Iorma de imprumut,
care-I vor Ii restituite la o anumita data, numita scadenta,impreuna cu o dobanda, ce reprezinta
pretul capitalului imprumutat. Creditul presupune existenta increderii. Creditul bancar Iace
posibila mobilizarea resurselor banesti temporar disponibile din economie si de la populatie si
acordarea acestor resurse banesti altor unitati economice si grupe de populatie, pe un timp
determinat, in vederea Iolosirii lor in scopuri productive; el constituie o sursa importanta, elastica
si operativa de Iormare a activelor circulante si chiar a mijloacelor Iixe necesare unitatilor
economice pentru desIasurarea normala a procesului de productie. Necesitatea creditului bancar
rezulta si din Iaptul ca el constituie una dintre cele mai importante parghii econo,ice, cu ajutorul
careia se evita imobilizarile e Ionduri; el este un instrument Iolosit pentru organizarea si
conducerea productiei si pentru repartitia produselor la nivelul economiei nationalesi, in acelasi
timp, un mijloc de evidenta, de control si de intarire continua a gestiunii economico-Iinanciare.
Creditul bancar este necesar pentru organizarea circuitului resurselor materiale si banesti la nielul
economiei nationale, pentru reglementarea circulatiei banesti si mentinerea stabilitatii leului.
Creditul bancar joaca un rol important in mobilizarea resurselor banesti temporar disponibile si
in Iolosirea lor in in procesul productiei sciale, in justa amplasare a obiectivelor economice si
sociale pe teritoriul tarii, in dezvoltarea echilibrata si armonioasa a economiei nationale. Creditul
bancar participa la cresterea in ritm sustinut a economiei nationale,la aIirmarea cu putere a
revolutiei tehnico-stiintiIice, la imbunatatirea calitatii intregii activitati economic.
Creditul indeplineste un rol in gospodarirea rationala a tuturor resurselor materiale, de
munca si banesti, Iapt care contribuie la intarirea disciplinei economico-Iinanciare, la reducerea
costurilor de productie, la sporirea proIitului si la cresterea continua a produsului national brut.
Principiile creditarii bancare cuprind reguli, norme obligatorii privind acordarea,
garantarea, Iolosirea cu eIicienta maxima si rambursarea la scadentele stabilite a creditelor
acordate de banci.

Prudenta bancara. In derulare operatiunilor de creditare, bancile autohtone si straine,
indiIerent de Iorma capitalului statutar pe baza caruia au Iost constituite, maniIesta toata prudenta
atunci cand sunt solicitate sa acorde un imprumut. AstIel, bancile urmaresc ca beneIiciarii
creditelor sa indeplineasca unele conditii, si anume: sa Iie constituiti legal si sa siba capital social
varsat potrivit statutului lor; sa desIasoare actiitati legle si eIiciente apreciate printr-un nivel
ridicat al indicatorilor de bonitate; Iluxurile de lichiditati sa evidentieze posibilitatea reala de
rambursare la scadenta a ratelor de credit si de plata a dobanzilor aIerente; sa prezinte garantii
morale si materiale pentru angajarea creditelor, iar garantiile materiale acceptate sa Iie, in
expresie baneasca, mai mari sau cel putin egale cu suma creditelor solicitatesi a dobanzilor
calculate pe intreaga perioada de creditare; sa aiba conturi deschise la una dintre unitatile
teritoriale ale bancii si sa prezinte situatia angajamentelor din conturile deschise la alte societati
bancare cu evidentierea garantiilor aIerente; sa accepte clauzele contractului de credit.
Credibilitatea. Constituie suportul moral, elementul psihologic, Iara de care creditul nu se
poate acorda. Dobandirea increderii presupune cunoasterea intreprinderii in cauza privind
calitatile morale si proIesionale, precum si a reputatiei sale privite prin calitatea produselor si
serviciilor, a relatiilor cu partenerii, ca si a situatiei sale patrimoniale si Iinanciare.
Destinatia precisa sub forma creditarii bancare directe. Unitatile bancare acorda
credite pentru obiectele caritabile, iar agentii economicisunt obligati sale Ioloseasca numai in
scopurile in care au Iost acordate. Daca beneIiciarii de credite nu respecta destinatia pentru care a
Iost acordat creditul, precum si celelalte conditii prevazute in contractele de credit, bancile
intrerup imediat creditarea si solicita sanctionarea persoanelor vinovate.
Garantarea creditului. Potrivit acestui principiu, Iiecare credit trebuie garantat cu bunuri
mobile si imobile sau cu titluri de valoare care se aIle in patrimoniul imprumutatului. Garantiile
asiguratoare constituie principalul mijloc preventiv prin care se diminueaza riscul insolvabilitatii
in rambursarea creditului. Garantiile creditului sunt Iormate din valorile patrimoniale pe care
imprumutatul le constituie drept gaj in Iavoarea bancii pentru reducerea riscului de nerambursare
a creditului la scadenta. Garantiile trebuie sa acopere integral volumul creditului si al dobanzilor
aIerente. In Iunctie de volumul si destinatia creditului se aleg Iormele concrete ale
garantiilor.Raporturile juridice dintre banca si imprumutat asupra garantiilor constituite se sting
de regula, dupa rambursarea integrala si anume:
a)Dupa rolul pe care creditul il are in procesul productiei sociale, se disting doua categorii de
credite bancare: -credite pentru satisIacerea nevoilor de active circulante, adica credite destinate
productiei si desIasurarii operatiunilor de circulatie,adica achizitii, contractari, livrari.
-credite pentru procurarea de mijloace Iixe: se acorda pentru eIectuarea investitiilor,
introducerea tehnicii noi, reparatii capitale si alte lucrari cu caracter productiv destinate, in Iinal,
imbunatatirii aprovizionarii populatiei.
b)Dupa caracterul si perioada in care se acorda:
-credite sezoniere
-credite nesezoniere
c)Din punctul de vedere al scopului(obiectului):
-de productie
-de comert
-de consum
d)Dupa modul de garantare:
-credite reale
-credite personale
e)Dupa durata pentru care se acorda:
-pe termen scurt
-pe termen mediu
-pe termen lung
Creditele bancare pe termen lung se acorda pentru o perioada de peste cinci ani si au ca obiect
imbunatatirile Iunciare pentru silviultura, moernizarile si retehnologizarile in diverse domenii de
activitate.
3.2. MPRUMUTURILE OBLIGATARE reprezint o Iorm deosebit a creditului pe
termen lung, care const n emisiunea si vnzarea n public a obligatiunilor (titluri negociabile
reprezentnd un titlu de creant asupra capitalurilor mprumutate unei societti). Obligatiunile nu
conIer detintorului nici o putere de decizie n societatea respectiv si nici nu i permite acestuia
s beneIicieze de cresterea societtii, asa cum se ntmpl n cazul actiunilor. mprumuturile
obligatare au, n principiu, un cost de procurare mai mic dect subscrierile la capitalul social.
Intreprinderea poate ajunge in situatia de a primi o suma mai mica decat cea pentru care
plateste o dobanda si de a rambursa o suma mai mare decat valoarea nominala. Rata dobanzii
reale este mai mare decat cea nominala. Durata imprumutului este stabilita prin contract, dar
durata de viata a Iiecarei obligatiuni nu este precizata, deoarece rambursarea se Iace prin tragere
la sorti.
Obligatiunile sunt titluri care pot Ii cotate la bursa. Societatea emitenta poate sa-si reduca
datoria, rascumprand la bursa obligatiunile la un pret care poate Ii inIerior valorii de rambursare.
Garantia imprumutului este data de un angajament al societatii.Exista divarse Iorme de
imprumuturi pe baza de obligatiuni. Spre deosebire de actionari care sunt coproprietari,
persoanele care acorda imprumuturi pe baza de obligatiuni nu poseda decat un drept de creanta
asupra intreprinderii. Drepturile juridice legate de obligatiuni sunt identice. Toate obligatiunile
au aceasi valoare nominala. Obligatiunile pot Ii negociate la bursele de valori mobiliare. Pot
emite obligatiuni numai acele intreprinderi care indeplinesc prescriptiile legale. Succesul unui
imprumut pe baza de obligatiuni depinde de Iactori cum ar Ii: conjunctura economica generala,
randamentul si durata imprumutului, notorietatea intreprinderii.
Notorietatea intreprinderii este legata in special de dimensiunea acesteia. Posesorul de
economii care isi incredinteaza banii unei inteprinderi mari intampina mai putine riscuri,
securitatea acesteia Iiind mai bine asigurata. Motivului de securitate i se adauga si cel de
lichiditate, deoarece posesorul de economii preIera sa-si investeasca banii in titluri negociabile la
bursa, avantaj neoIerit de intreprinderile de dimensiuni reduse. Intreprinderea de dimensiuni
reduse care doreste sa contracteze un imprumut pe termen lungpoate sa Iaca la banci sau
organisme specializate, cu mentiunea ca marile intreprinderi pot recurge si la imprumuturi pe
baza de obligatiuni. Particularitatea acestui imprumut consta in aceea ca intreprinderea Iace apel
la economia publica, solicitand Iinantarea de la un ansamblu de indivizi si nu de la o institutie
Iinanciara. Datoria intreprinderii se materializeaza in obligatiuni. Daca persoana care a acordat
imprumutul doreste sa-
si recapete banii inainte de data prevazuta a rambursarii, ea poate sa-si vanda titlul la bursa altei
persoane si sa primeasca un pret, care poate Ii diIerit de valoarea nominala.
Obligatiunea nu conIera detinatorului nici o putere de decizie in intreprindere si nu-I
permite acestuia sa beneIicieze de cresterea societatii, asa cum se intampla in cazul actiunilor.
Rata rentabilittii actiunilor este, n general, mai ridicat dect a obligatiunilor, deoarece
investitia n cumprarea actiunilor comport un risc mai mare privind evolutia economic a
ntreprinderii cu Ioarte multi Iactori de inIluent aupra proIitului si asupra dividentelor n ultim
instant. De aceea, putem aprecia c renumerarea capitalurilor mprumutate este mai mic dect
cea a capitalurilor proprii ceea ce justiIic, n anumite situatii, cresterea ndatorrii ntreprinderii
ca o posibil cale de crestere a rentabilittii acesteia (eIectul de levier al ndatorrii).
Principalele caracteristici ale mprumutului obligatar sunt:
27.mrimea mprumutului obligatar;
28.valoarea de emisiune;
29.mrimea dobnzii reuneratorii;
30.durata si modalitatea de rambursare.
31.Mrimea mprumutului obligatar se stabileste de ctre ntreprinderea n care Iunctie de
necesittile de Iinantare ale investitiilor, dar si n Iunctie de oIerta de capitaluri bnesti
existentpe piata Iinanciar.
32.Valoarea de emisiune reprezint valoarea pltit de ctre toate persoanele care subscriu la
obligatiui, n momentul emiterii lor.
Valoarea de emisiune a obligatiunilor poate Ii:
33.egal cu valoarea nominal ( la paritate );
34.mai mic dect valoarea nominal (subpari), ceea ce le Iace mai atractive;
mai mare dect valoarea nominal (suprapari), situatie ntlnit mai rar deoarece obligatiunile se
vnd, n general, sub paritate.
n situatia n care valoarea de emisiune este mai mic dect valoarea nominal, avantajul pentru
cel care cumpr obligatiunea const ntr-o dobnd ncasat mai mare (dobnda se calculeaz la
valoarea nominal) dar si un pret de rambursare mai mare dect cel de cumprare (rambursarea se
Iace cel putin la valoarea nominal a obligatiunii).
DiIerenta dinre valoarea nominal si valoarea de emisiune reprezint prima de emisiune.
Obligatiunea poate Ii emis la paritate dar, pentru a Ii mai atractiv poate Ii rambursat la
scadent la o valoare mai mare,obtinndu-se astIel o prim de rambursare (pret de rambursare-
valoare nominal). n situatia n care emisiunea unei obligatiuni se realizeaz subpari iar
ramburasarea ei suprapari, se nregistreaz, att o prim de emisiune, ct si o prim de
rambursare. Din punct de vedere contabil, prima de ramburasare reIlect diIerenta ntre pretul de
rambursare si pretul de emisiune.
35.Mrimea dobnzii este legat direct de rata dobnzii si pltibil n Iiecare an la o dat stabilit,
contra remiterii unui cupon detasabil din corpul obligatiunii. Dobnda pltit de ntrepirndere,
pentru Iiecare obligatiune, se determin aplicnd rata nominal a dobnzii (Rd) la valoarea
nominal (Vn) a titlului emis:

Dobanda(Vn*Rd)/100
36.Durata si modalitatea de rambursare. Durata de viat a mprumutului reprezint timpul
cuprins ntre data emiterii si data rambursrii. mprumutul este rambursat (amortizat)
conIorm unui calendar indicat n obligatiune.
Modalittile de rambursare prevzute n contractul de emisiune pot Ii:
1.Rambursarea prin anuitti constante si amortizri variabile
2.Rambursarea prin amortizri constante si anuitti variabile
3.Rambursarea integral
4.Rambursarea prin burs
5.Rambursarea prin anuitti constante si amortizri variabile. Anuitatea reprezint suma de
bani pltit anual, pe o perioad determinat, de ctre un debitor pentru rambursarea
capitalului mprumutat si plata dobnzilor aIerente. Pentru ca anuittile s rmn sensibil
constante este necesar ca amortizrile anuale ale mprumutului s varieze cresctor si
compensator cu variatia descresctoare a dobnzilor anuale.
6.
n care:
a anuitatea
Vo valoarea mprumutului
i procent de dobnd anual
n durata mprumutului
iar
Amortizarea anual anuitatea constant- dobnda la mprumutul nerambursat
Aceast modalitate de rambursare a mprumuturilor obligatoare presupune un cost mai ridicat
(comparativ cu modalitatea a doua) al mprumutului rambursat ntruct amortizrile mai mari
sunt ctre sIrsitul duratei de rambursare. Rambursarea se Iace prin tragere la sorti a
obligatiunior.
7.Rambursarea prin amortizri constante si anuitti variabile. n acest caz societatea
mprumutat va rambursa n Iiecare an transe egale din mprumut.
Amortizarea anual Valoarea mprumutului/ Durata mprumutului
Rambursarea mprumutului se Iace de asemenea, prin tragere la sorti.
8.Rambursarea integral a mprumutului n ultia zi a duratei acestuia prezint avantajul
dispunerii de capital mprumutat, pe toat durata de acordare a acestuia, trezoreria societtii
mprumutate neIiind aIectat dect la plata dobnzilor. Exist ns un incovenient, n
momentul rambursrii, si anume acela de a aIecta trezoreria cu ntreaga sum ce trebuie ce
trebuie rambursat dintr-o dat. Aceast modalitate de rambursare presupune cel mai
ridicat cost al procurrii mprumutului, deoarece dobnda se calculeaz n Iiecare an la
suma total a capitalului mprumutat. Acest dezavantaj este atenuat, ns, de Iaptul c
ntreprinderea capitalizeaz de ,n ori acumularea brut anual realizat din exploatarea
investitiei.
Rscumprarea prin burs prezint interes atunci cnd cursul bursier al obligatiunilor este inIerior
valorii de rambursat. Aceast modalitate prezint anumite limite legale n legtur cu numrul
obligatiunilor care pot Ii rscumparate (n principiu, maxim 50 din numrul obligatiunilor
amortizabile ntr-un an).
In practica economiei de piata se pot utiliza mai multe categorii de obligatiuni:
Obligatiuni simple sau clasice
In situatia in care se procedeaza la la emisiunea unui imprumut pe baza de obligatiuni,
intreprinderea remite Iiecarui imprumutator un numar de titluri in schimbul Iondurilor care-I sunt
imprumutate. Emisiunile pot Ii adesate populatiei, intreprinderilor, institutiilor, astIel ca marile
initati economice pot Ii Iinantate de un ansamblu de creditori. Cursurile la care se negociaza
titlurile pot Ii diIerite de valoarea nominala. Spre deosebire de actiuni, obligatiunile nu dau
dreptul la dividende, ci comporta un venit annual ca dobanda Iixa sub Iorma cupoanelor.
Obligatiunile se emit pe termen lung. Pentru detinatori, obligatiunile reprezinta titluri de creanta.
Valoarea nominala a obligatiunii este, de regula, la nivelul pretului de emisiune. Dobanda in
procente se poate calcula astIel:
Dcupon(venit anual)/valoare nominala*100
Obligatiunile indexate
Se denumesc astIel deoarece pretul de rambursare si, eventual, dobanda variaza in
conIormitate cu un indice determinat. AstIel obligatiunile pot Ii indexate cu un indice special,
care are o relatie directa cu activitatea intreprinderii(pretul produselor, ciIra de aIaceri). Aceste
obligatiuni sunt avantajoase pentru cel care da Ionduri cu imprumut, in timp ce intreprinderea
emitenta va trebui sa sa vegheze asupra sarcinilor Iinanciare care cresc, pentru a le modera in
limite rationale.
Obligatiuni participante
Aceste obligatiuni reprezinta o varianta a celor indxate, caracterizandu-se prin aceea ca
dau dreptul la o dobanda Iixa, plus una suplimentara, indexata in Iunctie de beneIiciile
intreprinderii.
Obligatiunile convertibile in actiuni
Aceste obligatiuni se caracterizeaza prin dreptul pe care-l dau detinatorilor de a-si
transIorma creantele, dupa amortizare, in actiuni, ceea ce se poate Iace in cadrul unei anumite
perioade. Detinatorii de obligatiuni convertibile in actiunisunt avantajati de Iaptul ca au garantia
rambursarii minime(la valoarea nominala) si au posibilitatea de a obtine un important castig,
deoarece valoarea reala a acestor
obligatiuni urmeaza indeaproape valoarea actiunilor si poate atinge niveluri mult mai mari decat
cea nominala. Obligatiunea convertibila in actiuni este preIerbila celei simple sau clasice, caci
permite sa se beneIicieze de cresterea economica a intreprinderii. Ea este preIerabila si actiunilor,
caci il protejeaza pe detinator impotriva scaderii cursului acestora, iar daca nu este convertibila,
ea ramane o actiune simpla aducatoare de venituri anuale constante.
Emitentul de obligatiuni convertibile poate eIectua operatiuni de emitere la o dobanda mai
mica decat a unei obligatiuni clasice, tocmai pentru clauza de convertibilitate, care asigura
beneIicii mai mari decat cupoanele. Pentru intreprindere, emisiunea de obligatiuni convertibile
reprezinta o majorare amanata de capital.
Imprumuturi obligatare grupate sau colective
Asemenea imprumuturi pot Ii acordate de anumite institutii Iinanciare create special in
Iolosul unui grup de intreprinderi. Institutiile Iinanciare permit in special intreprinderilor mici sa
intre pe piata Iinanciara si sa obtina conditii de imprumut Ioarte Iavorabile(rate mici de restituire,
durate mari de utilizare a imprumuturilor).
Euroobligatiunile
Imprumuturile internationale iau in mare masura Iorma euroobligatiunilor, adica a titlurilor
plasate in aIara tarii, in devize straine. La asemenea imprumuturi apeleaza cu precadere
societatile multinationale; ele nu diIera, in general, de imprumuturile realizate prin obligatiunile
simple, convertibile sau indexate. Plasarea euroobligatiunilor se Iace prin intermediul unor
uniuni sau grupuri bancare internationale. Emisiunea acestor titluri are caracter international si
nu este lgata de o anumita piata. Obligatiile pot Ii cumparate de diversi capitalisti care
domiciliaza in tari diIerite. Pentru motive de echilibrare a balantelor de plati externe, statul
incurajeaza inteprinderile sa se imprumute de pe aceste piete.

3.3 LEASING-UL(Credit-bail).
Finantarea investitiilor, ndeosebi a celor de valori mari provoac adesea un eIect
dezechilibrant asupra trezoreriei ntreprinderii. Leasingul este o adaptare a pietei de capitaluri la
capacitatea limitat de Iinantare a investitiilor.
Leasingul este o Iorm special de nchiriere a bunurilor imobiliare (sau mobiliare) prin
care chiriasul obtine avantajele legate de posesiunea bunului nchiriat n timp ce Iinantarea
achizitiei acestuia este Icut de ctre societatea de leasing. n schimbul obtinerii avantajelor
legate de posesiunea bunului, ntreprinderea care l-a nchiriat plteste societtii de leasing o
chirie care cuprinde:
1.amortizarea bunului nchiriat,
2.dobnzile aIerente Iondurilor avansate de societatea de leasing pentru
cumprarea bunului respectiv
3.marja de proIit a societtii de leasing. Chiriasul intr n proprietatea
bunului nchiriat la ncheierea contractului de leasing dup plata valorii reziduale a bunului
convenit dinainte. Pe durata contractului, chiria se nregistreaz ca o cheltuial de exploatare, iar
la ncheierea acestuia, valoarea rezidual se nregistreaz la activele Iixe.
Durata (m) a contractului de leasing este n general de 75-80 din durata de viat
economic a bunului nchiriat, dar se poate conveni si asupra unei durate mai scurte. Societatea
de leasing rmne proprietar a bunului pn la scadenta contractului. Contractul de leasing este
n general, irevocabil.
Decizia de a opta pentru leasing n raport cu un mprumut bancar sau obligatar se
Iundamenteaz pe valoarea actualizat net (VAN) calculate ca si sursele proprii sau
mprumutate dup relatia:
ntruct nu se plteste costul de achizitie al bunului nchiriat n Iormula VAN nu se
cuprinde scderea valorii investitiei (I). De asemenea, Iluxurile de trezorerie marginale vor Ii
determinate n Iunctie de chiria pltit si nu de amortizarea bunului nchiriat (chiria este si ea o
cheltuial deductibil de la plata impozitului0. Valoarea rezidual este pltit n anul m nainte
ncheierii duratei de viat (n) a bunului pe care se obtin Iluxuri de trezorerie suplimentare.
Aceast valoare actualizat se compar cu cea a mprumutului pentru a se analiza care dintre
aceste surse de Iinantare este mai avantajoas . Legislatia privind operatiunile de leasing este data
de Ordonanta nr 51 din 28 augast 1997. Prezenta ordonanta se aplica operatiunilor de leasing prin
care o parte, denumita locator/Iinantator, transmite pentru o perioada determinate dreptul de
Iolosinta asupra unui bun al carui proprietar este cealalta parte denumita utilizator , la solicitarea
acesteia, contra unei plati periodice , denumita rata de leasing, iar la sIarsitul perioadei de leasing
locatorul se obliga sa respecte dreptul de optiune al utilizatorului de a cumpara bunul, de a
prelungi contractul de leasing ori de a inceta raporturile contractuale. Utilizatorul poate opta
pentru cumpararea bunului inainte de sIarsitul perioadei de leasing, daca partile convin astIel si
daca utilizatorul achita toate obligatiile asumate prin contract.
Operatiunile de leasing pot avea ca obiect bunuri immobile, precum si bunuri mobile de
Iolosinta indelungata, aIlate in circuitul civil, cu exceptia inregistrarilor pe banda audio si video,
a pieselor de teatru, manuscriselor, brevetelor si a drepturilor de autor. In intelesul prezentei
ordonantei, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semniIicatii:
37.Valoarea de intrare reprezinta valoarea la care a Iost achizitionat bunul de catre Iinantator,
respectiv costul de achizitie;
38.Valoarea totala reprezinta valoarea totala a ratelor de leasing la care se adauga valoarea
reziduala;
39.Valoarea reziduala reprezinta valoarea la care, la expirarea contractului, es Iace transIerul
dreptului de proprietate asupra bunului de catre utilizator;
40.Rata de leasing reprezinta:
-in cazul leasingului Iinanciar, cota-parte din valoarea de intrare a bunului si a dobanzii de
leasing. Dobanda de leasing reprezinta rata medie a dobanzii bancare pe piata romaneasca.
-in cazul leasingului operational, cota de amortizare calculata in conIormitate cu actele normative
in vigoare si un beneIiciu stabilit de partile contractante.
41.Leasing Iinanciar este operatiunea operatiunea de leasing care indeplineste una sau mai multe
din urmatoarele conditii:
1.riscurile si beneIiciile aIerente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului din
momentul incheierii contractului de leasing;
2. partile au prevazut expres ca la expirarea contractului de leasing se transIera utilizatorului
dreptul de proprietate asupra bunului;
3. utilizatorul poate opta pentru cumpararea bunului, iar pretul de cumparare va reprezenta cel
mult 50 din valoarea de intrare ( piata) pe care acesta o are la data la care optiunea poate Ii
exprimata;
42.perioada de Iolosire a bunului in system de leasing acopera cel putin 75 din durata normata
de utilizare a bunului, chiar daca in Iinal dreptul de proprietate nu este transIerat;
5. leasing operational este operatiunea de leasing care nu indeplineste nici una dintre
conditiile prevazute mai sus.
In cadrul unei operatiuni de leasing poate avea calitatea de Iinantator o societate de
leasing, persoana juridica romana sau straina
Pentru eIectuarea unei operatiuni de leasing orice persoana Iizica sau juridical va Iormula
unei societati de leasing o oIerta Ierma , insotita de lista cuprinzand bunurile care vor constitui
obiectul contractului de leasing, precum si de acte din care sa rezulte situatia sa Iinanciara. In
cadrul operatiunilor de leasing utilizatorul are dreptul de a-si allege, cu acordul societatii de
leasing, Iurnizorul, precum si societatea care va asigura bunul.
CONTRACTUL DE LEASING
Trebuie sa cuprinda minim urmatoarele elemente:
-partile in contractul de leasing
-locatorul/Iinantatorul
-utilizatorul
-descrierea exacta a bunului ce Iace obiectul contractului ;
-valoarea totala a contractului;
-perioada de utilizare in sistem de leasing a bunului
-clauza privind obligatia asigurarii bunului.
Contractul de leasing Iinanciar trebuie sa cuprinda , pe langa elementele prevazute , urmatoarele:
-valoarea initiala a bunului;
-clauza privind dreptul de optiune a utilizatorului cu privire la cumpararea bunului si la
conditiile in care acesta poate Ii exercitat. Contractul de leasing constituie titlu executoriu daca
utilizatorul nu a Iormulat optiunea cumpararii bunului sau a prelungirii contractului;
-in cazul rezilierii contractului din vina exclusiva a utilizatorului.
Obligatiile partilor in cadrul unei operatiuni de leasing:
Locatorul/Iinantatorul se obliga:
1.sa respecte dreptul utilizatorului de a allege Iurnizorul potrivit
necesitatilor:
b)sa incheie contract de vanzare-cumparare cu Iurnizorul desemnat de utilizator, in conditile
expres Iormulate de catre acesta;
c)sa incheie contract de leasing cu utilizatorul si sa transmita acestuia, in temeiul
contractului, toate drepturile derivand din contractul de vanzare-cumparare , cu exceptia
dreptului de dispozitie;
d)sa respecte dreptul de optiune al utilizatorului,
e)sa ii garanteze utilizatorului Iolosinta linistita a bunului , in conditiile in care acesta a
respectat toate clauzele contractuale
I)sa asigure, printr-o societate de asigurare , bunurile oIerite in leasing
Utilizatorul se obliga:
a)sa eIectuezereceptia si sa primeasca bunul la termenul stipulat in contractul de leasing;
b)sa nu greveze de sarcini bunul care Iace obiectul contractului de leasing Iara acordul
Iinantatorului;
c)sa exploateze bunul conIorm instructiunilor elaborate de catre Iurnizor si sa asigure
instruirea personalului desemnat sa ill exploateze;
d)sa eIectueze platile cu titlu de rata de leasing in cuantumul valoric stabilit si la termenele
prevazute in contractul de leasing;
e)sa suporte cheltuielile de intretinere si alte cheltuieli care decurg din contractul de leasing;
I)sa isi asume pentru intreaga perioada a contractului, in lipsa unei stipulatii contrare,
totalitatea obligatiilor care decurg din Iolosirea bunului direct sau prin prepusii sai, inclusiv riscul
pierderii, distrugerii sau avarierii bunului utilizat, din cauze Iortuite, si continuitatea platilor cu
titlu de rata de leasing pana la achitarea integrala a valorii contractului de leasing;
g)sa permita Iinantatorului veriIicarea periodica a starii si a modului de exploatare a bunului
care Iace obiectul contractului;
h) sa ill inIormeze pe Iinantator, in timp util, despre orice tulburare a dreptului de proprietate,
venita din partea unui tert;
43.sa nu aduca modiIicari bunului Iara acordul Iinantatorului;
44.sa restituie bunul in conIormitate cu prevederile contractului de leasing.
Utilizatorul are urmatoarele drepturi:
45.de actiune directa asupra Iurnizorului, in cazul reclamatiilor privind livrarea, calitatea,
asistenta tehnica, serviceul necesar in perioada de garantie si postgarantie;
46.de a exercita actiunile posesorii Iata de terti.
Publicitatea operatiunilor de leasing
Societatile comerciale care eIectueaza operatiuni de leasing, precum si societatile comerciale care
utilizeaza bunuri mobile sau imobile in sistem de leasing sunt obligate sa inscrie in evidentele lor
contabile urmatoarele date:
47.valoarea de intrare a bunurilor la momentul incheierii contractului de leasing;
48.suma totala a ratelor de leasing aIerente contractului intr-un exercitiu Iinanciar, inclusiv
cuantumul lor indexat, daca partile au prevazut in contract actualizarea periodica a ratelor:
-pentru leasingul Iinanciar rata de leasing va Ii calculata tinandu-se seama de valoarea de intrare
si de dobanda de leasing aIerenta , esalonata pe prioada derularii contractului; achizitiile de
mijloace Iixe sunt tratate ca investitii, Iiind supuse amortizarii in conIormitate cu actele
normative in vigoare;
-pentru leasingul operational rata de leasing va Ii calculata tinandu-se seama de valoarea de
intrare a bunului, de beneIiciul stabilit de parti si de amortizarea unei parti din valoarea de intrare
a acestuia.
49.Calculul si evidentierea amortizarii bunului ce Iace obiectul contractului se vor eIectua , in
cazul leasingului operational, de catre Iinantator, iar incazul leasingului Iinanciar , de catre
utilizator
50. Evaluarea la data inchiderii bilantului contabil a ratelor ramase de rambursat
RAMBURSAREA LEASINGULUI
Utilizatorul are obligatia sa achite ratele de leasing la termenele si incuantumul stabilit in
anexa, care este parte integranta a contractului. La stabilirea ratelor de leasing locatorul va lua in
considerare si va Iacture utilizatorului toate costurile care au Iost determinate de locator . Factura
se considera onorata atunci cand o rata de leasing apare in contul locatorului. Prima rata de
leasing devine scadenta imediat dupa semnarea contractului, dar cel tarziu in momentul semnarii
procesului verbal de predare-primire. Urmatoarele rate vor Ii scadente in prima zi a lunilor
urmatoare, utilizatorul Iiind raspunzator pentru eIectuarea la termen a viramentului. Scoaterea
din Iunctiune sau eventualele intreruperi survenite in utilizarea bunului nici un caz nu da dreptul
utilizatorului de a reduce sau intrerupe plata ratelor de leasing sau inlocuirea bunului. Utilizatorul
este obligat sa plateasca in contul locatorului taxa de examinare, avansul precum si alte taxe si
impozite cel mai tarziu pana la data la care contractul incepe sa produca eIecte.
ModiIicarea ratelor de leasing
Locatorul are dreptul sa modiIice ratele de leasing daca:
-pretul de achizitie a bunului s-a modiIicat in intervalul dintre semnarea contractului si preluarea
bunului
-dobanda EURIBOR pe 3 luni se modiIica cu /-0,25, sau daca dobanda de reIinantare a
locatorului se modiIica
-se produc modiIicari in domeniul taxelor si impozitelor, care privesc contractul
Asigurarea bunului
-utilizatorul prin intermediul locatorului va asigura bunul impotriva eventualelor riscuri , pe toata
durata contractului, pe cheltuiala utilizatorului, incepand cu data inregistrarii bunului .
-utilizatorul cedeaza locatorului toate drepturile sale care decurg din contractele de asigurare.
Locatorul va scadea despagubirile primite din suma datorata de utilizator , respectiv va depune la
dispozitia utilizatorului prestatiile primite in vederea aducerii bunului in stare initiala.
Clauze penale
-in caz de neplata a unei rate de leasing, a unei prime de asigurare sau a altor taxe in conditiile si
la termenele stabilite in contract, utilizatorul se obliga sa plateasca penalizari din suma ramasa
pentru Iiecare zi de intarziere incepand cu data convenita a platii.
DISPOZITII TRANZITORII SI FINALE
Dispozitiile legislatiei privind leasingul se aplica si in situatia in care o persoana juridica isi vinde
echipamentul industrial unei societati de leasing, pentru a-l utiliza in sistem leasing, cu obligatia
de rascumparare. Echipamentul industrial sau constructiile pot Ii utilizate in sistem leasing de
catre mai multe societati comerciale, daca intre acestea s-a incheiat un contract in scopul
realizarii unei investitii sau al Iolosintei lor comune. Societatile de leasing care perIecteaza un
contract de leasing care are ca obiect utilizarea unei constructii sau realizarea si utilizarea unei
constructii pot dobandi:
-dreptul de Iolosinta sau de achizitie a terenului pe care se eIectueaza lucrarea de catre
antreprenor;
-dreptul irevocabil de achizitie a constructiei la expirarea contractului de leasing.
Veniturile obtinute de nerezidenti sub Iorma de dobanda sau redeventa (rata de leasing) , stabilita
de partile contractante, in cazul contractelor de leasing Iinanciar sau operational, se impun in
Romania prin retinere la sursa, potrivit prevederilor conventiilor de evitare a dublei impuneri sau
ale legislatiei interne, dupa caz. In cazul contractelor de leasing operational incheiate cu persoane
nerezidente, redeventa inseamna beneIiciul stabilit intre parti sau toata cota de leasing (rata de
leasing), daca prin contract nu se identiIica partea de beneIiciu.
Normele privind inregistrarea in contabilitate a operatiunilor de leasing au Iost aprobate
prin Ordinul ministrului Iinantelor nr. 686 din 25 iunie 1999 si au Iost publicate in Monitorul
OIicial al Romaniei.

4.COSTUL CAPITALURILOR
Pentru ca o intreprindere sa-si atraga sursele de capital, trebuie sa cheltuiasca anumite sume,
care sunt proportionale cu pretul lor. Aceste cheltuieli reprezinta, in ansamblu, media ponderata a
costului de piata al surselor de capital, adica a imprumuturilor si a capitalului social sau propriu.
Capitalul social provine, in unele tari din emiterea de actiuni comune si preIerentiale, capitalurile
corespunzatoare acestora putand Ii denumite astIel:
51.capital comun, care se Iormeaza din actiuni comune
52.capital perIerential, care se Iormeaza din actiuni preIerentiale.
Dreptul de a utiliza banii altora imprumutandu-i se obtine cu un anumit pret, care este stabilit in
Iunctie de Iortele ce actioneaza pe piata.
Costul Iinantrii reprezint unul dintre criteriile de evaluare a ratei de actualizare necesara
selectiei investitiilor.De aceea, nu trebuie investit ntr-un proiect daca rentabilitatea sa economic
este inIerioar costului resurselor utilizate pentru Iinantarea sa. Acest cost este numit costul
capitalului si desemneaz costul mediu ponderat al diIeritelor surse de Iinantare la dispozitia
ntreprinderii.
Costul unei surse de Iinantare este deIinit ca Iiind rata de actualizare care egalizeaza valoarea
actuala a platilor(P) cu resursele(R) nete potrivit relatiei:
Costul capitalului are dou componente:costul ndatorri si costul capitalurilor
proprii.Prima component este integral explicit, si se msoar prin plata dobnzilor, n timp ce a
doua este mai diIicil de evaluat si nu se limiteaza doar la evidentierea dividentelor.
Problema alegerii Iinantrii, abordata de autorii americani Modigliani si Miller, conduce la o
concluzie paradoxal potrivit creia diIeritele tipuri de Iinantare sunt echivalente si nu exist
structur optim a capitalului pentru minimizarea costului su.AstIel, costul capitalului ar ramne
relativ constant, chiar dac ntreprinderea beneIiciind de o diminuare a ratei dobnzii adopt o
politic de ndatorare,ntruct n contrapartid costul capitalurilor proprii va creste datorit
riscului introdus de noile mprumuturi.
n continuare se prezinta costul mprumuturilor pe termen mediu si lung precum si costul
capitalurilor proprii.
4.1. COSTUL DATORIILOR PE TERMEN LUNG SI MEDIU contractate de
ntreprindere nu necesit calcule deosebite, deoarece rata dobnzii nominale este clar precizat
ntreprinderii de ctre creantierii si.Dar aceast rat este inIluentat contradictoriu de dou
elemente: pe de o parte, de cheltuielile administrative ce se adaug dobnzilor si sporesc costul
real al Iinantrii, iar pe de alt parte, de Iiscalitate care dimpotriv diminueaz lunar costul
ntreprinderii beneIiciare.n categoria cheltuielilor administrative se includ cheltuielile diverse
(asigurri, comisioane) si primele de emisiune sau de rambursare ale obligtiunilor. Dac
ntreprinderea este supus impozitului pe proIit, Iiecare leu de dobnd pltit constituie n mod
normal o cheltuial deductibil din rezultat (dac se ncadreaz n limitele legale). Considernd
un impozit pe proIit de 40 (rotunjit de la 38), un leu dobnd pltit va
diminua rezultatul impozabil cu un leu si impozitul cu 0,40 lei, determinnd astIel o economie de
impozit.
Dac ntreprinderea utilizeaz credit-bail ca mjloc de Iinantare, costul capitalului se
determin prin comparatii ntre pretul bunului nou si totalul vrsmintelor anuale ctre societatea
de leasing.Propunem un exemplu simpliIicat privind determinarea costului real al capitalului
mprumutat.
Exemplu:
Presupunem un mprumut contractat la o rat anual de dobnd de 12. Cheltuielile
administrative sunt evaluate la 0,1 ,cota de impozit pe proIit este de 40.Calculati costul real
al mprumutlui.
Costul real al mprumutului va Ii: (100-40) * (120,1)7,26.
Pentru estimarea cheltuielilor pe care le implica imprumuturile, este necesar sa se Iaca
previziuni pe baza de date statistice dintr-o perioada precedenta indelungata. AstIel, costul
estimat pe viitor al capitalului imprumutat se poate determina tinand seama de imprumuturile
medii anuale, dintr-o perioada trecuta si de dobanda medie corespunzatoare. Capitalul
preIerential se deosebeste de imprumut prin aceea ca restituirea lui si plata dobanzilor nu sunt
legate de scadente obligatorii. Actiunile preIerentiale nu dau nici un drept asupra beneIiciilor
nedistribuite. Cheltuielile pentru acest capital se determina pe baza dividendelor. Cea mai
importanta obligatie a intreprinderii este de a plati dividendele la nivelul stabilit in momentul
emiterii actiunilor preIerentiale.
Pe termen lung, capitalul comun implica, totusi, cheltuieli la un nivel care sa-I satisIaca pe
actionari, acest capital avand si el un anumit pret.
4.2 COSTUL CAPITALURILOR PROPRII, sub Iorma dividentelor, nu poate Ii direct
comparat cu costul altor surse de Iinantare.n estimarea dividentelor, care de Iapt reIlect
rentabilitatea sperat de actionari pentru capitalul propriu, se ridic problema procedeelor
concrete de determinare a cesteia. Dac rentabilitatea este insuIicient, actionarii vor cuta s
vnd titlurile determinnd scderea cursului,iar noile titluri se vor emite si plasa n conditii mai
grele. Actionarii asteapt un cstig suIicient, sub Iorma dividentelor si a plusvalorii obtinut din
tranzactiile titlurilor, tinnd cont de riscul pe care l prezint achizitionarea lor. n aceste conditii,
costul capitalurilor proprii poate Ii asimilat randamentului minim pe care-l pot atinge aceste
capitaluri pentru a i pstra pe vechii actionari si a i atrage pe altii.
Procedeele tehnice de estimare a rentabilittii capitalurilor proprii ale ntreprinderii sunt diIerite:
rezultat net/ valoarea ntreprinderii:; rezultat net/ capitalizare bursier, ns datorit diIiculttilor
n stabilirea valorii ntreprinderii sau a capitalizrii bursiere (care poate Ii Iolosit numai de ctre
ntreprinderile cotate la burs) se recurge la urmtoarea relatie de calcul:
RI(CK) ProIit net/ Capitaluri proprii
n care:
CK costul capitalurilor proprii:;
ProIit net ProIitul net cuvenit actionarilor.
De pe pozitia actionarului (deci a pietei) rata de randament asteptat (r) depinde de dividentele
vrsate (D) ca si de plusvaloarea calculat ca diIerent calculat ntre pretul de vnzare (Pn) al
actiunii dup n perioade si pretul de cumprare (P0).
r(P1-P0d)/P0|(P1D)/P0|-1
deci
P0(P1D)/(1r)
n situatia n care calculul este eIectuat pe n perioade, Iormula devine:
Cnd se tinde ctre inIinit, pretul viitor al actiunii tinde ctre zero si relatia se poate scrie:
Pentru a evita previziunea dividentelor pe termen Ioarte lung, Gordon si Shapiro au Icut o
ipotez asupra cresterii acestor dividente considernd g rata constant de crestere anual a
dividentelor.
n acest caz Dt D1(1g)t-1 si egalitatea precedent devine:
Presupunnd ca r este mai mare dect g, altIel cursul actiunii va Ii inIinit, se obtine egalitatea
cunoscut sub numele de modelul lui Gordon:
P0D1/(r-g) sau r(D1/P0)g
Ilustrm aceste relatii prin exemplul unei ntreprinderii ale crei titluri conteax actualmente la
40 000lei. Pentru exercitiul viitor, piata estimeaz o plusvaloare de 4 000 lei si un divident de 1
500 lei. n acest caz rata rentabilittii asteaptat de o actiune este de: (44 000-40 0001
500):40 00013,75
Dac ntreprinderea realizeaz investitii a cror rentabilitate este superioar acestei rate, pretul
actiuni va creste. Din contr, dac piata estimeaz c riscul reprezentat de ntreprindere ,merit
o rentabilitate de 17, iar dividentul este de 2 000 lei, cursul actual al actiunii ar Ii:
P0(44 0002 000)/ 1,1739 316 lei
n acest caz, costul capitalului ,joac rolul ratei de actualizare minim, caliIicat drepr rat de
respingere pentru deciziile de investitii.
Costul datoriilor si costul capitalurilor proprii stau la baza determinrii costului mediu ponderat
al capitalului (CmpK). Relatia de calcul este urmtoarea:
Ps ponderea Iiecrei surse de capital n total resurse;
Cs costul procentual al Iiecrei surse de capital.
Costul mediu ponderat al capitalului se poate determina Iie dup metoda ponderrii contabile
utiliznd date din evidenta contabil (reevaluate la zi), Iie utiliznd metoda ponderrii bursiere pe
baza capitalului social evaluat la burs (capitalizare bursier) calculndu-se totodat un nou cost
al acestuia pe baza relatiei:
n care:
K-noul cost n procente al capitalului evaluat la burs;
D0-ultimul divident;
P0-cursul unei actiuni la burs;
g-rata constant de crestere anual a dividentelor;
Exemplu:
Calculati costul mediu ponderat al capitalului utilizand ambele metode, pe baza urmatoarelor
inIormatii:
!capital social (10000 actiuni cu valoare nominala de 20000 lei)200000, costul capitalurilor
proprii 15
!datorii pe termen lung80000mii, costul datoriilor termen lung 9
!datorii pe termen mediu 60000mii, costul datoriilor pe termen mediu 10
!datorii pe termen scurt40000mii, costul datoriilor pe termen scurt12
Actiunile societatii sunt cotate la bursa la un curs de 30000 lei, ultimul dividend Iiind de
3000lei, iar cresterea prevazuta a acestuia este de 5.
Rezolvare:
a)Cmpk prin metoda ponderarii contabile
!"#$#% &'()*'#$#$)+$,'% -,))% #")./012"3"'%4506*$#%4506*%(012"3'*4Capital social Datorii pe
termen lung Datorii pe termen mediu Datorii pe termen scurt200000 80000 60000 4000052,63
21,05 15,78 10,5415 9 10 127,8945 1,8945 1,5780 1,2648Total380000 100 -12,6318
Cmpk12,64
b) Metoda ponderarii bursiere:
!"#$#%&'()*'#$#$)+$,'%-,))%#")./012"3"'%4506*$#%4506*%(012"3'*4Caitalizare bursiera Datorii
pe termen lung Datorii pe termen mediu Datorii pe termen scurt300000 80000 60000 4000062,2
16,6 12,5 8,715 9 10 129,33 1,494 1,250 1,044Total480000 100 -13,118
Cmpk13,12
4.3.Planul de Iinantare
In previziunea Iinanciara a investitilor se utilizeaza, in tarile cu economie de piata un plan
de investitii si de Iinantare pe termen lung.
Planul de Iinantare este documentul previzionat, intocmit pe o perioada de mai multe
exercitii succesive si reIlcta diIerite Iluxuri anuale generate de nevoile si resursele intreprinderii.
Acest plan exprima echilibrul global al intreprinderii si evidentiaza principalele intrari si iesiri de
Ionduri, Iara a se preocupa de detaliile privind Iluxurile de trezorerie.
Planul de Iinantare are doua dimensiuni:
1)Necesar de Iinantat:
!investitii strategice (achizitii de imobilizari);
!investitii de exploatare (cresterea NFRE);
!rambursarea datoriilor Iinanciare;
!dividende
2)Resurse de capitaluri:
Nerambursabile:
- CAF (dupa plata dividendelor)
- vanzari sau cesiuni de active
- cresteri de capital
- subventi pentru investitii
Rambursabile:
- credite bancare
- credite obligatare
Elaborarea planului de Iinantare presupune doua etpe:
!prima etapa consta in determinarea nevoilor de Iinantare in scopul evaluarii
cuantumului Iinantarii externe
!a doua etapa consta in determinarea si integrarea surselor de Iinantare in scopul
realizarii echilibrului Iinanciar
Luarea in calcul a surselor externe pentru realizrea echilibrului Iinanciar va avea
numeroase consecinte. AstIel, vor Ii antrenate nevoi suplimentare legate de rambursarea
datoriilor, plata dobanzilor, plata dividendelor suplimentar. De aceea criteriu de selectie al
resurselor optime de Iinantare il reprezinta costul procurarii capitalului.
In concluzie, planul de Iinantare este un document ce inventariaza pe o perioada
indelungata resursele Iinanciare si modul de utilizare al acestora, este u rezultatal politicii
Iinanciare reIlectand alegerea unei structuri optime de Iinantare ce asigura costurile minime de
colectare a capitalurilor si o anumita independenta Iinanciare a intreprinderii.

Capitolul 5.
STUDIU DE CAZ - SC STE SO SAMAC SRL
Societatea comerciala Ste So Samac preia in data de 17.09.2002, in regim de leasing Iinanciar,
un autocamion Mercedes Benz 1840 de la societatea de leasing EURO 3 TRADE RT, in
urmatoarele conditii:- durata contractului este de 2 ani
53.pret Iara T.V.A. 240600 EUR
54.avans 7380 EUR
55.valoarea Iinantata 17220EUR;
56.rata de leasing 693 EUR ;
57.taxa de administrare 492 EUR
58.valoarea contractului exclusive asigurare :24600 EUR
Alte garantii: - mentiunea de interdictie de instrainare si de grevare a autovehiculului, precum si
asigurare CASCO, cat si emiterea de bilete la ordin semnate si stampilate.
PREZENTAREA AFACERII; ISTORIC SI PLANURI DE VIITOR
Sc Ste So Samac SRL reprezentata prin asociatul unic Stoleru SteIan , care indeplineste
si atributiunile de administrator al Iirmei a Iost inIiintata in baza sentintei civile nr. 3471 din 7
septembrie 1992. Domeniul de activitate principal al Iirmei ill reprezinta in prezent recuperarea
deseurilor si resturilor de materiale reciclabile, respectiv deseuri de hartie si Iier vechi, asa cum
reiese din actul aditional la statutul societatii autentiIicat sub nr. 18540/1992. Deoarece in prezent
societatea detine autorizatii de colectare a deseurilor de hartie si Iier vechi eliberate de catre
PreIectura Municipiului Brasov, colectarea acestor deseuri se Iace de la persoane Iizice in mai
multe centre de colectare de pe raza judetului Brasov. Clientul Iirmei pentru deseurile de hartie
este SC Celohart SA, producator de hartie pentru carton ondulat, catre care societatea noastra
livreaza intreaga cantitate de deseu colectat de la persoanele Iizice, in medie aproximativ 70
tone/luna ajungandu-se pentru semestrul 1 al anului 2002 la o valoare de 744 mil. Lei.
Pentru vanzarea deseurilor de hartie societatea a mai Iost contactata si de alte Iirme cum
sunt:
-SC HARTIA SA BUSTENI(actuala SC Omimpex SRL)
-SC VRANCART SA ADJUD
SC Celohart SA solicita societatii in mod constant si insistent largirea relatii;lor de aIaceri prin
cresterea cantitatilor de marIa la vanzare, cresterea pretului Iiind conditionata de cresterea
cantitatilor de marIa spre vanzare.
Clientul Iirmei pentru vanzarea deseurilor de Iier vechi colectate de la persoane Iizice este
incepand cu luna octombrie 2001 SC Vectra Steel Srl Constanta. Relatiile de aIaceri cu aceasta
Iirma sunt deosebit de proIitabile, cantitatile de marIa vanduta au crescut astIel ca in semestrul 1
al anului2002 volumul vanzarilor catre acest client au Iost de 4076980690 lei. Mentionam ca
incasarea contravalorii marIii vandute catre acest client are loc in avans. Datele contabile din
ultimii 3 ani ne arata ascensiunea rapida a Iirmei astIel
MII LEI
INDICATOR: AN 1999 AN 2000 AN 2001
CIFRA DE AFAC. 2.290.323 4.157.264 12.748.392
PROFIT 17.547 32.767 72.038
TOTAL PATRIM. 242.855 1.201.824 1.831.831
ACTIVE IMOBIL. 112.692 130.884 263.430
ACTIVE CIRCUL. 129.946 1.070.940 1.566.916
CAPITAL PROPRIU 4.898 37.665 119.270
Pentru viitor SC Ste So Samac isi propune cresterea numarului de centre a deseurilor de la
persoane Iizice pentru a satisIace cerintele clientilor de crestere cantitativa a desIacerii de
marIa . In acest scop este necesara achizitionarea de noi mijloace de transport, de mare capacitate
pentru a asigura transportul operativ al marIii colectate catre clienti.
In acest sens in prezentul studiu de caz societatea prezentata va achizitiona in sistem leasing
un autovehicul de capacitate mare pentru a-si largi sIera de activitate si pentru a respecta
cerintele clientilor.
Contractul incheiat de societatea de leasing EURO 3 TRADE RT a Iost incheiat la data de
17. 09.2002 si cuprinde urmatoarele:
Locator:EURO 3 TRADE RT
Utilizator:SC STE SO SAMAC SRL
Obiectul leasingului: MERCEDES BENZ 1840 - AUTOTRACTOR
Pret si modalitati de plata:
59.pret Iara TVA: 24600 EUR
60.avans: 7380 EUR
61.valoarea Iinantata: 17220 EUR
62.valoarea reziduala: 4920 EUR
63.rata de leasing: 693 EUR
64.taxa de administrare: 492 EUR
Cheltuielile care rezulta din tratarea acestui contract vor Ii suportate de catre utilizator.
Utilizatorul declara ca cunoaste si este de acord ca aceasta oIerta poate Ii reIuzata de locator Iara
nici o motivare. Daca utilizatorul inceteaza Iinantarea dupa semnarea cererii, are obligatia de a
compensa in numerar costurile si cheltuielile eIectuate de locator. Utilizatorul este de acord cu
transmiterea si acordarea de date. OIerta utilizatorului ramane valabila timp de 4 saptamani.
OIerta se considera acceptata daca locatorul in acest interval incheie contractul de Iurnizare
pentru bun, participa la un asemenea act sau conIirma in scris acceptarea oIertei.
Fac parte integranta din contractul de leasing conditiile generale de leasing, planul de
esalonare a ratelor, contractul de asigurare si declaratia asupra patrimoniului. Utilizatorul
cunoaste consecintele juridice in cazul in care datele din declaratie nu sunt conIorme cu adevarul.
In cazul unei abateri de la conditiile contractuale a utilizatorului. Locatorul isi rezerva dreptul
asupra procedurii de urmat.
Dupa semnarea contractului , utilizatorul va eIectua direct in contul locatorului prima
plata: avans si taxa de administrare. Ratele de leasing si de asigurare vor Ii platite conIorm
planului de esalonare a ratelor, care Iace parte integranta din contract.
CONDITII GENERALE
DeIinitii: in sensul contractului de leasing termenii mentionati in continuare au urmatoarele
intelesuri:
Locatorul este persoana juridica care se obliga sa oIere in leasing utilizatorului bunul descris pe
prima pagina a contractului.
Valoarea de intrare reprezinta valoarea la care a Iost achizitionat bunul de catre Iinantator.
Valoarea totala este valoarea totala a ratelor de leasing si valoarea reziduala.
Valoarea reziduala este valoarea la care , la expirarea contractului de leasing se Iace transIerul
dreptului de proprietate asupra bunului catre utilizator.
Rata de leasing reprezinta suma dintre cota parte din valoarea de intrare a bunului si a dobanzii
de leasing.
Conditii prealabil.
Prin semnarea przentei utilizatorul conIirma ca:
65.in ultimii 5 ani nu s-a initiat impotriva sa nici o actiune civila, penala, Iiscala, comerciala sau
executorie in justitie, astIel ca in baza patrimoniului si a situatiei venitului actual este capabil
sa indeplineasca obligatiile asumate prin contractul de leasing.
66.in mod obligatoriu pentru veriIicare situatiei Iinanciare va prezenta urmatoarele documente:
-completarea unei Iise tip
-certiIicat constatator de la RC
-certiIicat de atestare Iiscala
-bilantul pe ultimii 3 ani
-ultimele 3 extrase de cont
-contractul, statutul, si toate actele aditionale
-certiIicatul de inregistrare Iiscala
-certiIicatul de inmatriculare
-orice alt document solicitat de catre locator.
In cazul revocarii de catre utilizator a oIertei de a contracta, locatorul va avea dreptul la o
despagubire pausala in valoare de 10 din pretul de cumparare a bunului.
Locatorul poate sa se retraga din contract daca Iurnizorul desemnat de utilizator reIuza oIerta
de cumparare a locatorului, respectiv daca nu este de acord cu eIectuarea comenzii. Eventualele
pretentii Iormulate impotriva locatorului nu sunt admise. Bunul ramane proprietatea locatorului
pe toata durata contractului, la sIarsitul perioadei de leasing utilizatorul putand opta pentru:
prelungirea leasingului pe baza unui nou contract; cumpararea bunului-obiect al contractului sau
restituirea acestuia.
Obligatiile partilor in cadrul unei operatiuni de leasing:
Locatorul/Iinantatorul se obliga:
a)sa respecte dreptul utilizatorului de a allege Iurnizorul potrivit necesitatilor:
b)sa incheie contract de vanzare-cumparare cu Iurnizorul desemnat de utilizator, in conditile
expres Iormulate de catre acesta;
c)sa incheie contract de leasing cu utilizatorul si sa transmita acestuia, in temeiul
contractului, toate drepturile derivand din contractul de vanzare-cumparare , cu exceptia
dreptului de dispozitie;
d)sa respecte dreptul de optiune al utilizatorului,
e)sa ii garanteze utilizatorului Iolosinta linistita a bunului , in conditiile in care acesta a
respectat toate clauzele contractuale
I)sa asigure, printr-o societate de asigurare , bunurile oIerite in leasing
Utilizatorul se obliga:
a)sa eIectuezereceptia si sa primeasca bunul la termenul stipulat in contractul de leasing;
b)sa nu greveze de sarcini bunul care Iace obiectul contractului de leasing Iara acordul
Iinantatorului;
c)sa exploateze bunul conIorm instructiunilor elaborate de catre Iurnizor si sa asigure
instruirea personalului desemnat sa ill exploateze;
d)sa eIectueze platile cu titlu de rata de leasing in cuantumul valoric stabilit si la termenele
prevazute in contractul de leasing;
e)sa suporte cheltuielile de intretinere si alte cheltuieli care decurg din contractul de leasing;
I)sa isi asume pentru intreaga perioada a contractului, in lipsa unei stipulatii contrare,
totalitatea obligatiilor care decurg din Iolosirea bunului direct sau prin prepusii sai, inclusiv riscul
pierderii, distrugerii sau avarierii bunului utilizat, din cauze Iortuite, si continuitatea platilor cu
titlu de rata de leasing pana la achitarea integrala a valorii contractului de leasing;
g)sa permita Iinantatorului veriIicarea periodica a starii si a modului de exploatare a bunului
care Iace obiectul contractului;
h) sa ill inIormeze pe Iinantator, in timp util, despre orice tulburare a dreptului de proprietate,
venita din partea unui tert;
67.sa nu aduca modiIicari bunului Iara acordul Iinantatorului;
68.sa restituie bunul in conIormitate cu prevederile contractului de leasing.
Utilizatorul are urmatoarele drepturi:
69.de actiune directa asupra Iurnizorului, in cazul reclamatiilor privind livrarea, calitatea,
asistenta tehnica, serviceul necesar in perioada de garantie si postgarantie;
70.de a exercita actiunile posesorii Iata de terti.
Publicitatea operatiunilor de leasing
Societatile comerciale care eIectueaza operatiuni de leasing, precum si societatile comerciale care
utilizeaza bunuri mobile sau imobile in sistem de leasing sunt obligate sa inscrie in evidentele lor
contabile urmatoarele date:
71.valoarea de intrare a bunurilor la momentul incheierii contractului de leasing;
72.suma totala a ratelor de leasing aIerente contractului intr-un exercitiu Iinanciar, inclusiv
cuantumul lor indexat, daca partile au prevazut in contract actualizarea periodica a ratelor:
-pentru leasingul Iinanciar rata de leasing va Ii calculata tinandu-se seama de valoarea de intrare
si de dobanda de leasing aIerenta , esalonata pe prioada derularii contractului; achizitiile de
mijloace Iixe sunt tratate ca investitii, Iiind supuse amortizarii in conIormitate cu actele
normative in vigoare;
-pentru leasingul operational rata de leasing va Ii calculata tinandu-se seama de valoarea de
intrare a bunului, de beneIiciul stabilit de parti si de amortizarea unei parti din valoarea de intrare
a acestuia.
73.Calculul si evidentierea amortizarii bunului ce Iace obiectul contractului se vor eIectua , in
cazul leasingului operational, de catre Iinantator, iar incazul leasingului Iinanciar , de catre
utilizator
74. Evaluarea la data inchiderii bilantului contabil a ratelor ramase de rambursat
RAMBURSAREA LEASINGULUI
Utilizatorul are obligatia sa achite ratele de leasing la termenele si incuantumul stabilit in
anexa, care este parte integranta a contractului. La stabilirea ratelor de leasing locatorul va lua in
considerare si va Iacture utilizatorului toate costurile care au Iost determinate de locator . Factura
se considera onorata atunci cand o rata de leasing apare in contul locatorului. Prima rata de
leasing devine scadenta imediat dupa semnarea contractului, dar cel tarziu in momentul semnarii
procesului verbal de predare-primire. Urmatoarele rate vor Ii scadente in prima zi a lunilor
urmatoare, utilizatorul Iiind raspunzator pentru eIectuarea la termen a viramentului. Scoaterea
din Iunctiune sau eventualele intreruperi survenite in utilizarea bunului nici un caz nu da dreptul
utilizatorului de a reduce sau intrerupe plata ratelor de leasing sau inlocuirea bunului. Utilizatorul
este obligat sa plateasca in contul locatorului taxa de examinare, avansul precum si alte taxe si
impozite cel mai tarziu pana la data la care contractul incepe sa produca eIecte.
ModiIicarea ratelor de leasing
Locatorul are dreptul sa modiIice ratele de leasing daca:
-pretul de achizitie a bunului s-a modiIicat in intervalul dintre semnarea contractului si preluarea
bunului
-dobanda EURIBOR pe 3 luni se modiIica cu /-0,25, sau daca dobanda de reIinantare a
locatorului se modiIica
-se produc modiIicari in domeniul taxelor si impozitelor, care privesc contractul
Asigurarea bunului
-utilizatorul prin intermediul locatorului va asigura bunul impotriva eventualelor riscuri , pe toata
durata contractului, pe cheltuiala utilizatorului, incepand cu data inregistrarii vehicolului.
-pentru utilizarea vehicolului in strainatate va Ii necesar cordul locatorului conIorm celor
mentionate anterior, utilizatorul Iiind obligat sa incheie asigurare suplimentara , in care locatorul
va Ii indicat drept beneIiciar.
-utilizatorul cedeaza locatorului toate drepturile sale care decurg din contractele de asigurare.
Locatorul va scadea despagubirile primite din suma datorata de utilizator , respectiv va depune la
dispozitia utilizatorului prestatiile primite in vederea aducerii bunului in stare initiala.
Clauze penale
-in caz de neplata a unei rate de leasing, a unei prime de asigurare sau a altor taxe in conditiile si
la termenele stabilite in contract, utilizatorul se obliga sa plateasca penalizari de 0,2 din suma
ramasa pentru Iiecare zi de intarziere incepand cu data convenita a platii dar nu mai mult de 30
de zile de la data la care se datora a Ii Iacuta plata. In conditiile in care s-a intarziat plata ratei de
leasing mai mult de 30 de zile, contractul se reziliaza de drept, cu obligatia utilizatorului de aplati
rata ramasa neplatita impreuna cu penalitatile de intarziere, precum si ratele curente pana la
sIarsitul anului calendaristic. Sumele platite pana in momentul acesta nu se returneaza.
Intrarea in vigoare si durata contractului
Contractul se considera incheiat la data semnarii lui de catre utilizator si locator, si intra in
vigoare de la data preluarii bunului de catre utilizator in conditiile stipulate prin prezentul
contract. Daca preluarea bunului nu are loc la termenul si in conditiile stipulate din motive
neimputabile utilizatorului, contractul va produce eIecte de la data preluarii.
Durata contractului este pe o perioada determinata de 2 ani.
La data predarii partile contractante sau imputernicitii acestora vor incheia un proces verbal
de predare-primire din care sa rezulte starea bunului la data predarii.
Raspunderea contractuala
Denuntarea unilaterala a contractului este interzisa sub sanctiunea de daune, cu exceptia
cazurilor expres prevazute in prezentul contract. Pentru nerespectarea totala sau partiala, sau
pentru executarea deIectuoasa a vreuneia din clauzele contractuale, partea vinovata se obliga sa
plateasca daune.
Inregistrarea in contabilitate a principalelor operatiuni privind leasingul Iinanciar:
1.Primirea autoturismului de catre utilizator si inregistrarea acestuia pe baza contractului de
leasing:
' Mijloace Iixe 212167 'Alte imprumuturi si datorii asimilate
885600000 (24600EUR* 36000lei)
2.Inregistrarea dobanzii totale datorate:
471 1687 155952000 (4332EUR*36000lei)
3.Calcularea amortizarii lunare, in trei variante,in Iunctie de optiunea utilizatorului:
- amortizarea liniara
6811 2813 14760000 (410EUR*36000lei)in 60 de luni
!amortizarea accelerata
6811 2813 36900000 (1025EUR*36000lei; 24600*50/12 luni)
6811 2813 9225000 (256.25EUR*36000lei; 24600*50/48 luni)
!presupunem ca opteaza pentru Iacilitatea de a deduce 20 din valoarea autoturismului
in prima luna
#$1'7'#0'3" % 2" % ',03*)8'*9'*' % 2" % ',:47#0'3" % ',03*)8'*'7'#0'3"%
3','6';,03*)8'3"%
#)1)'3'1885600000020.0017712000070848000014760000270848000030.00212
544000495936000349593600030.00148780800347155200434715520030.00104
146560243008640524300864030.0072902592170106048617010604830.005103
1814119074233711907423330.00357222708335196388335196330.0025005588
5834637495834637430.00175039124084246210-60816849
6811 2813 177120000 (24600EUR*20) pentru prima luna
6811 2813 708480000
4. Primirea Iacturii in avans de la locator:
404 318607200
167 265680000
4426 52927200
In cazul in care cursul EURO ar Ii crescut la 36100 lei, ar Ii Iost inregistrata urmatoarea
diIerenta neIavorabila de curs valutar:
404 318607200
167 265680000
665 (36100-36000)*7380EUR
4426 50619420 (7380*36100)*19
5.Plata avansului catre locator:
404 5121 318607200
6. Primirea Iacturii aIerenta ratei lunare:
404 24948000
167 16092000
1687 8856000
si comcomitent dobanda lunara :
666 471 3057480
7. Primirea Iacturii privind valoarea reziduala:
167 404 177120000