MOARA CU NOROC-rezumatul capitolelor Moara cu noroc de Ioan Slavici

I. Soacra lui Ghita, mama sotiei lui, Ana, isi spune parerea in legatura cu inte ntia ginerelui sau de a lua in arenda carciuma numita Moara cu noroc, de langa I neu:"-Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci daca e vorba, nu bogatia, ci lini stea colibei tale te face fericit. Dar voi sa faceti dupa cum va trage inima." G hita ii raspunde:"sa ramanem aici, sa carpesc si mai departe cizmele oamenilor, care umbla toata saptamana in opinci ori desculti, iara daca dumineca e noroi, i si duc cizmele in mana pana la biserica, si sa ne punem pe prispa casei in soare , privind eu la Ana, Ana la mine, amandoi la copilasi, iara d-ta la tustrei. Iac a linistea colibei". Si se decide sa arendeze carciuma. II. Moara cu noroc este un loc unde se castiga bine caci pe drumetul "venind des pre locurile rele, ea il vesteste ca a scapat norocos, iara mergand spre ele, la moara poate sa gaseasca ori sa astepte alti drumeti, ca sa nu plece singur mai departe." In plus fata de situarea favorabila, clientii erau multumiti deoarece noul carciumar si familia sa "nu il primeau pe drumet ca pe un strain venit din lume ci ca pe un prieten asteptat de multa vreme in casa lor". III. Soseste la Moara cu noroc Lica Samadaul, "un om ca de treizeci si sase de a ni, inalt, uscativ si supt la fata, cu mustata lunga, cu ochii mici si verzi si cu sprancenele dese si impreunate la mijloc". Numele de "Samadaul" este de fapt o porecla, insemnand cel care raspunde de turmele de porci date porcarilor la pa scut. De obicei este un "om aspru si neindurat, care umbla mereu calare de la tu rma la turma, care stie toate infundaturile, cunoaste pe toti oamenii buni si ma i ales pe cei rai, de care tremura toata lumea si care stie sa afle urechea gras unului pripasit chiar si din oala cu varza". Pe Ana, Lica o fascineaza ("ramase privind ca un copil uimit la calaretul ce statea ca un stalp de piatra inaintea ei.") iar lui Ghita oaspetele ii cere sa il informeze despre ce se intampla la M oara. IV. In urma vizitei lui Lica, Ghita isi cumpara doua pistoale, ia o a doua sluga si doi caini, pe care ii invata sa fie rai. Dar isi schimba si atitudinea fata de sotia sa:"Ca om harnic si sarguitor, Ghita era mereu asezat si pus pe ganduri , dar el se bucura cand o vedea pe dansa vesela: acum el se facuse mai de tot ur suz, se aprindea pentru orice lucru de nimic, nu mai zambea ca mai nainte, ci ra dea cu hohot, incat iti venea sa te sperii de el, iar cand se mai harjonea cateo data cu dansa, isi pierdea lesne cumpatul si-i lasa urme vinete pe brate". Lica ii cere carciumarului, printr-un porcar sosit cu turma la Moara, sa dea de manca re si de baut porcarilor sai si sa isi opreasca drept plata cinci porci din acea turma. Ghita refuza la inceput, apoi, la trecerea ultimelor turme, cand vrea sa isi opreasca porci, pazitorii lor ii spun ca nu au primit de la Lica ordin sa i i dea. Carciumarul interpreteaza situatia ca semn al dependentei sale de bunavoi a Samadaului. V. Lica Samadaul, impreuna cu doi tovarasi, se apropie de carciuma pe un drum la turalnic, dar este latrat de cainii cei rai ai lui Ghita pe care ii imblanzeste. Vazandu-l pe Lica sosit astfel, Ana il trimite pe Laie, sluga lor, sa astepte a scuns in spatele unor rachiti de langa Moara, pentru a putea da de stire daca se intampla ceva rau. Samadaul ii da lui Ghita insemnele turmelor de porci, bucati de piele pe care le prinde la urechile porcilor, deosebite ca forma, ii cere sa observe deplasarile turmelor si sa il informeze despre aceste deplasari. Dupa c are ia de la carciumar, sub amenintarea ca nu il va mai lasa sa stea la Moara, o parte din banii acestuia, ca imprumut. Iritat de niste cuvinte josnice rostite de Lica dupa ce a luat banii ("Asa-i ca te-ai facut bland ca un mielusel?"), Ghi

ta il avertizeaza pe Samadau:"Lica, tu trebuie sa intelegi ca oamenii ca mine su nt slugi primejdioase, dar prieteni nepretuiti". Afland de la Ghita despre trimi terea lui Laie, Lica accepta sa il trateze pe carciumar ca pe un prieten. VI. "Ana se simtea tot mai parasita. De cand se imprietenise cu Lica, Ghita parc a fugea de dansa, parca-i ascundea ceva si se ferea sa nu ramaie singur cu dansa ". Ghita primeste de la Lica sase porci, dar nici unul dintre ei nu avea insemne le turmelor Samadaului. Acesta il intreaba pe carciumar, in timpul unei vizite l a Moara, prefacandu-se a vorbi in soapta, dar de fapt vorbind in asa fel incat s a il auda cei din preajma, despre ziua cand vine arendasul evreu pentru a-si lua banii de arenda de la Ghita. Dupa care, profitand de sosirea unor lautari tigan i la carciuma, Lica ii pune sa cante si joaca cu Ana. "Incetul cu incetul, ea pr inse voie buna; se cam tulbura cand Lica se apropia de dansa; sangele ii navalea in obraji cand el o apuca de brau ca s-o invarteasca; dar asa era acum, si altf el nu putea sa fie, si ea se dete din ce in ce dupa par"; atitudinea ei trezeste gelozia sotului. VII. Ghita se imprieteneste cu unul dintre jandarmii de la Ineu, "Pintea capraru l, om scurt si indesat, cu ochii mari, cu umerii obrajilor iesiti si cu falcile late, cu mustata tunsa si cu o taietura pe frunte, dar mai presus de toate om as ezat si tacut la fire". Situatia economica a carciumarului si a familiei sale es te infloritoare, caci "avea porci la ingrasare, doua vaci cu lapte, caruta pe ra zoare, doi cai buni, avea bani in lada, nu prea multi, dara destui, ca sa poata trai un an, doi dintrinsii". Lica ramane peste noapte la Moara cu noroc, iar Ghi ta, trezit de latratul cainilor priveste afara si are impresia ca vede sosind, p entru a-l vizita pe Lica, un barbat insotit de o femeie cu umeri largi. Din nou trezit de caini si privind iarasi afara, lui Ghita i se pare ca vede plecand un alt barbat, ce parea a fi Lica, insotit de aceeasi femeie. Sosit la carciuma, Pi ntea il informeaza pe Ghita despre faptul ca arendasul evreu fusese "batut de an evoie se mai poate pune pe picioare" si jefuit acasa la el. Totodata ii marturis este ca a fost tovaras de talharii cu Lica, a fost prins impreuna cu el, inainte de a deveni jandarm, dupa care precizeaza:"Ghita, sunt de treizeci si opt de an i: ma spanzur daca implinesc patruzeci fara ca sa-i arat ca mai sunt si altii ca dansul. Mi-a facut una, pe care n-am sa i-o uit toata viata". Dupa care merge c u Ghita si cu cele doua slugi ale acestuia, Laie si Marti, la Ineu, pentru cerce tari asupra jafului de la arendas. VIII. In absenta lui Ghita soseste la carciuma o trasura cu o femeie tanara in d oliu, cu un copil de cinci ani, insotita de vizitiu si de feciorul din casa. Dis cutand cu feciorul, Ana afla ca sotul femeii s-a sinucis cu trei saptamani in ur ma si ca femeia, se zice, are turme de porci in padurile din preajma Morii cu no roc. Discutand intre ei, feciorul si vizitiul, primul ii spune celui de-al doile a ca banuieste o intovarasire intre Lica si femeie, ca unul fura bijuterii si ce lalalt le vinde. Femeia plateste Anei cu o hartie careia ii lipseste un colt, An a cere sa i-o schimbe ceea ce vizitatoarea si face. IX. La Ineu, Ghita si slugile sale sunt anchetati de catre comisar, care afla de la Marti ca "Ghita are o veriga de sarma, pe care sunt insirate semnele turmelo r lui Lica, de la care a primit in mai multe randuri porci, si ca luni, ca ieri, Lica a stat cu Raut, cu Buza-Rupta, cu Saila Boarul si cu Ghita la carciuma, ca ei au vorbit cam in taina despre arandasul si ca in amurgul serii Buza-Rupta si cu Saila au plecat spre Ineu, Raut a luat-o pe vale in sus la padure, iara Lica a ramas pana dimineata la carciuma. Tarziu apoi, cam pe la miezul noptii, s-au miscat cainii si asa el, Marti, a iesit afara si, vazand un om si o muiere, a in trebat cine-i. Raut a raspuns atunci:<Oameni buni!>. De cu zori insa el iar s-a desteptat, fiindca iar se miscau cainii: a iesit si a vazut ca Raut se duce cu m uierea aceea". Marturia lui Ghita difera de cea a lui Marti, el afirmand ca nu R aut fusese cel care a venit cu "o muiere" si ca cei doi, "omul" si "muierea" au plecat la scurt timp dupa ce sosisera, imediat dupa miezul noptii. Dupa depunere a marturiilor, Ghita este eliberat pe garantie, o garantie scrisa si semnata de

un var preot. Pintea ii aduce lui Lica o servitoare, pe Uta, om de-al sau menit sa intre in legatura cu Lica si sa il spioneze. Revenind la Moara cu noroc impre una cu Pintea, doi jandarmi si noua servitoare, pe drum gasesc o trasura fara ca l, iar langa trasura un copil omorat de o lovitura primita in cap. Cu toata impo trivirea lui Pintea, care vroia sa il retina pentru a-i face apoi o perchezitie acasa, Ghita pleaca la Moara cu noroc, impreuna cu Uta, pentru a vedea daca s-a intamplat ceva rau acolo. Prezenta servitoarei in caruta alaturi de Ghita o face pe Ana sa aiba o violenta reactie de gelozie:"nu mai simti in ea decat o singur a pornire patimasa: sa mearge la femeia aceea si sa-i traga cu ghearele pelea de pe obraji". Apoi, pe acelasi fond de enervare, isi acuza sotul de colaborare cu Lica in jefuirea arendasului, atitudine ce starneste mania lui Ghita rn669x7536 rnnr ("-Mi-e scarba, cand ma gandesc ca am o nevasta care poate sa mai traiasca cu un om, precum tu ma socotesti pe mine, zise el, si iesi din casa cu amandoua maini le in cap."). X. Plecat in cercetare, Pintea gaseste cadavrul unei tinere femei, imbracata in negru, deja intepenit. Ea murise sufocata de carpa cu care fusese legata la gura , iar mainile ii erau prinse la spate cu un bici, al lui Lica. Dupa aceea Pintea il gaseste pe unul dintre jandarmi, Hantl, impuscat si injunghiat cu un cutit r amas in rana, dar inca in viata, pentru scurt timp. Cutitul, spun jandarmii care umblasera sa-i prinda pe Saila si pe Buza-Rupta, ar fi fost al lui Saila, iar l a casa lui Buza-Rupta au gasit ascunsa o parte din argintaria furata de la arend as. Pintea il aresteaza pe Lica, in casa din Ineu a unui prieten al acestuia; in fata comisarului, Samadaul declara ca biciul era al sau si l-a uitat probabil l a Moara, iar cutitul era al lui Saila. Lica este eliberat la interventia unui pr oprietar de turme de porci. XI. Raut, Buza-Rupta si Saila sunt prinsi, iar procesul are loc la Oradea. In ti mpul audierilor, Lica neaga sosirea lui Raut cu o femeie la el si spune ca Raut a venit, dar singur, sa il anunte despre disparitia unei parti din turma de porc i din padurea de la Fundureni. Dupa cum spune ca nu isi aduce aminte sa fi vorbi t la Moara cu noroc despre arendas, ori ca Saila si Buza-Rupta sa fi plecat in n oaptea jafului spre Ineu. Cum exista declaratia lui Marti facuta anterior, judec atorii inclina sa creada ca Lica neaga sosirea femeii din cavalerism, si ca neag a plecarea lui Saila si Buza-Rupta pentru ca acestia ii erau tovarasi. Dupa cum inclina sa creada ca Saila si Buza-Rupta sunt autorii jafului de la arendas si a i uciderii copilului, femeii si jandarmului. Pintea insa afirma in fata judecato rilor "ca nu-i crede pe Buza-Rupta si pe Saila vinovati, ca argintaria arandasul ui a fost ascunsa de altii la casa lui Buza-Rupta, ca cutitul lui Saila a fost l asat dinadins in trupul lui Hantl". Buza-Rupta declara ca nu a fost in perioada jafului si a crimelor la Ineu, ci cu Raut si Saila la Salonta, iar Saila spune c a s-a inteles cu Raut sa fure o parte din turma de la Fundureni, iar apoi s-a du s la Salonta ca sa caute cumparator. Ghita afirma si el, ca si Pintea, ca nu ii crede vinovati pe Saila si pe Buza-Rupta. Prin verdictul judecatorilor, Lica si Ghita sunt socotiti nevinovati, iar Buza-Rupta si Saila Boarul condamnati la inc hisoare pe viata. XII. Lica ii restituie lui Ghita banii pe care ii luase cu imprumut, specificand , in urma intrebarii carciumarului, ca sunt din cei furati de la arandas si de l a femeia ucisa. Despre femeie marturiseste, intrebat de Ghita, ca a ucis-o pentr u ca si-a pastrat pentru ea un lant de aur pe care el i l-a lasat pentru a-l vin de in conditii sigure, putand astfel sa-l dea de gol. Isi expune totodata starea psihica ce il cprinde atunci cand devine violent:"sangele cald e un fel de boal a, care ma apuca din cand in cand". XIII. Participand la numararea banilor, alaturi de Ghita, Ana recunoaste intre b ancnote hartia rupta la un colt pe care i-o schimbase cu o alta intreaga femeia ce sosise cu un copil. Dupa cum recunoaste si banii noi, dintre care femeia a lu

at hartia buna spre a o schimba pe cea data inapoi de Ana. La intrebarea ei asup ra provenientei banilor, Ghita raspunde ca intr-o zi ea va afla de unde sunt ban ii, si pleaca la Ineu, unde ii vorbeste lui Pintea despre bani. Acesta ii cere s a ia de la Lica, ce va veni la el pentru a-i propune sa-i schimbe banii furati, orice suma, si sa faca schimbul la arendasul evreu jefuit, pana cand va reusi sa anunte jandarmilor prezenta lui Lica la carciuma cu bani la el. XIV. Lica ii face lui Petrisor, copilul lui Ghita si al Anei, un bici, "iara Ana statea in dosul lui si privea peste umarul lui cum lucreaza, si cum stetea asa, ea se rezema cu dreapta de masa, iara stanga o tinea pe celalalt umar al lui". Vazand scena, Ghita are un mic soc, dupa care se linisteste:"Nu! isi zise el, de asta nu m-am temut niciodata si nu ma tem nici acum". Lica merge din ce in ce m ai des pe la Moara cu noroc, dar Ghita "cand vedea pe Lica invartindu-se pe lang a Ana ori pa Ana tragandu-se la Lica, el se ducea pe ici incolo, ca sa nu vaza, fiindca ii era greu sa vaza si-l durea inima cand simtea cum Ana scapata din ce in ce in gandul sau". La rugamintea soacrei, Ghita ii trimite pe ai sai de Pasti la sora Anei din Ineu, dar Ana refuza sa plece fara sotul ei, ramas pentru o in talnire cu Lica. Inainte de a pleca cu copiii la Ineu, batrana ii avertizeaza pe soti:"Ii bine sa-i crezi pe oameni buni, fiindca asa te bucuri mai mult de dans ii; Lica e insa om rau din fire." Profitand de sosirea unor tigani lautari, Lica organizeaza o petrecere in timpul liturghiei, iar Ana joaca cu placere cu el; a poi Lica ii cere lui Ghita sa-l lase singur cu ea. Carciumarul accepta pentru a chema jandarmii de la Ineu spre a-l surprinde pe Lica cu banii din jafuri asupra sa, caci adusese o parte din ei pentru a-i schimba Ghita. Lica isi motiveaza ce rerea prin faptul ca doreste sa il lecuiasca pe carciumar de dependenta sa de fe meie:"-Are sa-ti fie greu acu o data, urma Lica, de aici inainte esti lecuit pe vecie". Dupa purcederea lui Ghita, Ana se da Samadaului dar se motiveaza:"Tu est i om, Lica, iara Ghita nu e decat o muiere imbracata in haine barabatesti, ba ch iar mai rau decat asa". XV. Lica pleaca de la Moara, iar Ana ii cere sa o ia cu el, ceea ce Samadaul ref uza. Pentru ca incepuse sa ploua pe drum Lica se adaposteste in biserica de la m arginea satului Fundureni. In bisetrica are revelatia atotputerniciei lui Dumnez eu, a faptului ca "este o putere tainica ce lucreaza prin oameni si le lumineaza mintile, ca toate vin de la aceasta putere, pe care nimic nu o covarseste"; dup a aceasta observa ca si-a uitat chimirul cu bani la carciuma si rosteste:"unul d upa altul, om cu om toti trebuie sa moara, toti care ma pot vinde, viata cu viat a trebuie sa se stinga, caci daca nu-i omor eu pe ei, ma duc ei pe mine la moart e". XVI. Ghita, Pintea, Marti si alti doi jandami sosesc la Moara cu noroc, si se op resc pe un deal inaintea ei; vazandu-l pe Lica plecand, pornesc toti in urmarire a lui, cu exceptia lui Ghita, care merge la Moara, cu intentia de a-si ucide sot ia. Inainte de a o injunghia, Ghita isi precizeaza vina:"Acu vad ca am facut rau si (...) ca eu te-am aruncat ca un ticalos in bratele lui, pentru ca sa-mi asta mpar setea de razbunare". Sosesc Lica si Raut, iar acesta din urma il impusca pe Ghita, care era aplecat asupra Anei. Cu ultimele forte, "Cand Lica se apleaca a supra ei ea tipa dezmierdat, ii musca mana si isi infipse ghearele in obrajii lu i, apoi cazu moarta langa sotul ei"; apoi Lica pleaca spre Fundureni, cerandu-le tovarasilor sai, Raut si Paun sa dea foc Morii in urma lui. Pe drum insa calul sau se prabuseste de oboseala. Lica il abandoneaza dar, inconjurat de jandarmi, se sinucide izbindu-se, din fuga, cu capul de un copac. Mama Anei, sosita la car ciuma dupa incendiu, isi spune ca totul se datoreaza unui fulger ce a aprins cas a.

Moara cu noroc Ioan Slavici 1. Despre autor: Ioan Slavici face parte dintre marii clasii ai literaturii romane avand o contri butie determinata in dezvoltarea prozei. La Viena, Ioan Slavici il intalneste pe Mihai Eminescu. Tot aici va ajunge prese dintele societatii Romania juna . 2. Creatii ale autorului: Debutul literar si-l face cu o comedie intitulata Fata de birau , publicata in 1871 in revista Convorbiri literare . Se muta la Iasi, unde va partivipa la sed intele societatii literare Junimea , citind aici nuvela Popa Tanda . De-a lungul vieti i Iona Slavici publica piese de teatru- Fata de birau , nuvele- Moara cu oroc , Padureanc a , romane- Mara , povesti- Zana Zorilor , scrieri cu caracter memorialistic- Inchisorile me le . Prin nuvelele sale, Slavici fundamenteaza analiza psihologica prin crear ea de personaje care au o viata interioara tensionata, determinata de aspecte ex terioare de natura sociala. In nuvelele sale sunt reliefate obiceiurile si datinile oamenilor de la sat, astfel incercand sa creeze un tablou al satului transilvanean sub aspect ps ihologic, moral si social, din perioada aceea. 3. Incadrarea operei: Aparuta in volumul de debut Novele din popor , Moara cu noroc de Ioan Slavic i s-a bucurat de o primire favorabila. 4. Definirea speciei: Nuvela Moara cu noroc , de Ioan Slavici este o opera epica in proza cu un s ingur fir narativ, urmarind un conflict interior (psihologic) si unul exterior ( social), care-i confera operei caracter psihologic. Personajele sunt putine, con turate succinct, ce contribuie la profilarea protagonistului. Nuvela prezinta o intriga riguros construita, cu fapte ce pun accentual mai mult pe definirea pers onajului principal, decat pe actiune. 5. Caracteristici/trasaturi ale operei: Hanul numit Moara cu noroc este rascruce de drumuri, un loc deschis invaziei raulu i, purifica, in fila, prin foc. La sfarsit, hanul devine o moara a Nenorocului . Sp re deosebire de Hanul-Ancutei , care era un loc protector si privilegiat, aici hanu l adduce ghinion si moarte. Nuvela Moara cu noroc este o nuvela psihologica, realista de factura clasica. Trasaturile nuvelei psihologice: prezinta conflictul interior al protagonistului , urmareste dezumanizarea treptata a protagonistului, si tehnicile utilizate in reflectarea conflictului psihologic si a zbuciumului interior. Naratorul apeleaza la modalitati artistice diferite pentru realizarea analizei p sihologice: monologul interior, dialogul, introspectia; elemente ce scot in evid enta zbuciumul din ce in ce mai distructiv al protagonistului. Trasaturile realiste ale nuvelei sunt scoase in evidenta prin plasarea in timp s i spatiu: Ardealul (Ineu) de la sfarsitul secolului al XX-lea si spatiul constii ntei (al trairilor); existenta meseriilor (cizmar, arendas, porcar, judecator, j andarm, preot); statutul social determinat de avere, conceptia despre familie si despre femeia traditionalista, existenta etniilor (unguri- sluga Marti, tigani si romani); traditiile si obiceiurile ( aparitia lautarilor tigani); sarbatorile religioase (Sf. Gheorghe, Pastele) si limbajul regional si arhaic ( samadau - avand sensul de supraveghetor de porci). Constructia riguroasa de prolog si epilog reprezentate de batrana, impartirea in cele saptesprezece capitole, a nuvelei, desfasurarea in ordine cronologica a ac tiunii (de la ziua de Sf Gheorghe la ziua de Paste) si tipurile umane existente in opera (Ghita- reprezinta arivistul, Ana- reprezinta femeia supusa, iar Lica-

reprezinta personajul malefic), definesc trasaturile clasice ale naratiunii. 6. Tema: Tema nuvelei o constituie consecintele nefaste, morale si existentiale a le patimirii banului. Pe un plan mai profound, tema acestei opera este destinul ca fatalitate impusa de adancimile sufletesti ale personajelor. 7. Titlul: Titlul denumeste spatiul in care se implineste destinul personajelor ped epsite pentru ca au incalcat norma morala. 8. Perspectiva auctoriala: Naratorul omniscient si obiectiv si naratiunea la persoana a III-a defin esc perspective narativa si da carcaterul obiectiv al nuvelei. Cele saptesprezec e capitole se inlantuie in ordine cronologica a desfasurarii actiunii. Perspectiva temporala se defineste intr-un timp real, actiunea incepe in preajma zilei de Sf. Gheorghe si se termina de Paste.. Perspectiva spatiala este reprezentata, pe de o parte de un spatiu esterior, rea l, hanul aflat la o rascruce de drumuri pe unde treceau tume de porci spre si si nspre Ineu, iar pe de alta parte de un spatiu interior, psihologic, reflectand c onflictul interior al protagonistului, care-i determina destinul tragic. 9. Rezumat: Incipitul nuvelei il constituie sfatul rostit de batrana, soacra lui Ghi ta, atunci cand afla de intentia ginerelui de a lua in arenda hanul Moara cu noro c . Acesta poate fi considerat si un prolog al nuvelei. Intriga incepe odata cu aparitia la han a lui Lica Samadaul, un simbol al raului . Lica cere, cu autoritate, sa afle cine este noul carciumar, caruia i se prezin ta cu agresivitate. Desfasurarea actiunii incepe cand conflictul psihologic a lui Ghita se amplifica pe masura ce acesta se implica din ce in ce mai mult in afacerile necurate ale lui Lica. Dezumanizarea lui Ghita se produce incet dar sigur, cateva intamplari fiind decisive in prabusirea protagonistului. Acestea ar fi: jefuirea arendasulu i, uciderea femeii imbricate in negru si a copilului ce o insotea. Punctual culminant incepe cand Ghita se hotarase sa il demaste pe Lica pentru to ate nedreptatile pe care le-a facut. Ghita se duce degraba la Ineu sa-l caute pe Pintea (facuse parte din oamenii lui Lica, insa acestia s-au certat din cauza u nei femei, iar acum Pintea era jandarm), lasand-o pe Ana singura acasa impreuna cu Lica. Deznodamantul incepe odata cu Ghita cand se intoarce la han cu gandul sa-si inch eie socotelile cu nevasta sa. Ghita o injunghie pe Ana. Barbatul va muri si el i mpuscat in ceafa de catre Raut, din ordinal Samadaului. Talharii ii vor lua bani i arendasului si vor da foc hanului. A doua zi de Paste batrana se intoarce impreuna cu copiii din oras, deoarece pet recusera noaptea de Paste la niste rude. Se aseaza pe o piatra si cu lacrimi in ochi spune simteam ca nu are sa iasa bine . Finalul nuvelei este moralizator prin pedepsirea personajelor care au incalcat n ormele morale 10. Caracterizarea personajelor: Ghita reprezinta tipul arivistului, capabil de orice sacrificiu pentru a-si atin ge scopul. Se dezumanizeaza treptat. La inceputul fiind cinstit iar la sfarsitul nuvelei devenind un criminal omorand-o pe Ana. Caracterizarea directa reiese din autocaracterizarea pe care si-o face Ghita in momentele de luciditate: eu n-am sa ma iert cat voi trai , ce sa-mi fac daca e in mi ne ceva mai tare decat vointa mea , tatal vostru e un ticalos ; din caracterizarea pe care i-o face Ana: nu e decat o muiere imbracata in haine barbatesti ; si de catre narator: mai de tot ursuz , pus pe ganduri , nu mai zambea ca inainte (procesul de alie nare a personajului, instrainare de sine). Caracterizarea indirecta reiese din faptele sale. Pentru a-si atinge scopurile, este capabil de orice. El lasandu-si nevasta impreuna cu Lica Samadaul la han, a stfel intinzandu-i celui din urma o cursa pentru a-l prinde. Insa este cuprins d e gelozie si in final o va ucide pe Ana. In relatiile cu ceilalti era diferit. F ata de Ana si de copii de indeparteaza, de la un tata iubitor ajunge la un tical os. Lica exercita asupra lui Ghita o fascinatie malefica. Intalnirea lui Ghita c

u Samadaul reprezinta inceputul declinului. Initial Lica se teme de Ghita, intar ind carcaterul caracterul lui puternic. Conflictul interior al personajului se desfasoara intre doua forte: una ar fi do rinta de inavutire, reprezentat de Lica si afacerile necurate; si dorinta de a r amane om cinstit, reprezentat de familie (Ana si copii). Personajul parcurge un drum fara putinta de intoarcere: de aceea traverseaza o perioada de declin. Ghit a are anumite monumente in care oscileaza si revine, pentru scurt timp, la fondu l initial cinstit. El isi cere iertare, constient ca cei din jur ii sunt victime : Iarta-ma, Ano, iarta-ma cel putin tu, caci eu nu ma mai pot ierta. , si mai apoi ajunge sa-si considere famili o povara ar fi vrut sa n-aiba nevasta si copii . Personajul este urmarit de involutie: de la omul cinstit, tata de familie, iubit or, tandru, afectuos, la omul necinstit, ticalos, necomunicativ, agresiv, ursuz, complice la crime si talharii, pana la criminal (o omoara pe Ana). Personajul este caracterizat de hybris (lipsa de masura, orgoliu exagerat), prin dorinta patimasa de inavutire. Personajul considera ca ceea ce se intampla este o fatalitate si da vina pe soarta: Asa m-a lasat Dumnezeu! Ce sa-mi fac, daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea!? Nici cocosatul nu e insusi vinovat ca a re cocoasa in spinare: nimeni mai mult decat dansul n-ar dori sa n-o aiba. 11. Oralitatea stilului - 12. Arta narativa:: Oralitatea stilului este data prin impresia de spunere si de spontaneita te a textului. Se realizeaza prin: dialog care da dynamism textului; expresii si cuvinte popularedaca e vorba.. , muiere ; arhaisme- samadau , arendas ;prin imagini v e (prin descrierea hanului si a imprejurarilor) si simboluri (fereastra- trecere a dintr-un timp in altul, moara- loc deschis invaziei raului, crucile- aducatoar e de nenorociri, focul- purifica, apa- face ca totul sa se dea uitarii). 13. Concluzii: Ioan Slavici reuneste sa comunice cu claritate ideile, sa formuleze cu o concizie clasica trasatura unui personaj, sa descrie un peisaj cu mijloace simp le, intr-o fraza sobra, fara ornamente inutile, valoarea limbii sale literare co nstand tocmai in lipsa de stil .