Harap-Alb

Roland Barthes numeste personajul fiinta de hartie deoarece e rodul imaginatiei scriitorului si reprezinta o modalitate prin care scriitorul isi exptima gandurile si ideile. In Povestea lui Harap -Alb, basm cult fantastic publicat in revista Convorbiri literare (1 august 1977) autorul distruge stereotipa din basmul popular privind calitatile si insusirile cu care este izestrat personajul principal, Harap-Alb fiind doar un tanar naiv si las la inceputul textului, lipsit de puteri supranaturale. Eroul,, spre deosebire de cel din basmul popular, nu mai colinda lumea in cautarea de fapte vitejesti, adevaratul sau scop fiind desavarsirea spirituala. *Basmul este o specie epica in proza construit pe schema opozitionala dintre bine si rau, in care sunt relatate intamplari fantastice ale unor presonaje imaginare . Infatisand o lume aparte, basmul are o actiune complexa si ampla, desfasurandu-se uneori pe mai multe planuri narrative. Locul si timpul actiunii nu sunt bine precizate, intamplarile petrecandu-se fie pe taramul acesta (al oamenilor, real) fie pe taramul celalalt (unul fabulous). Binele iesa intotdeauna invingator, acesta reprezentand dorinta de adevar si frumos, de dreptate si de cinste a oamenilor. Opera Povestea lui Harap-Alb, publicata in revista Convorbiri literare este un basm cult fantastic in care protagonistul, Harap-Alb, personaj neinzestrat cu puteri supranaturale parcurge un traseu initiatic plin de obstacole ce ii pun la incercare curajul, iscusinta si istetimea, Tanarul erou fiind ajutat de o serie de personaje fantastice. De asemenea, regasim in text numeroase motive populare, ce sustin apartenenta operei la specia basm cult. Dincolo de eterna lupta dintre bine si rau, tema tratata de autor este una morala referitoare la conditia omului care, inainte de a fi imparat trebuie sa cuniasca si statutul de sluga, tocmai pentru a invata sa-si cunoasca supusii si sa-si exercite responsabil putearea. In drumul sau spre dezvoltarea orala si psihica, novicele Harap-Alb este insotit de Span, care isi sacrifica existena devenind personajul negativ pentru a-l ajuta pe neinitiat sa evolueze. Actiunea este relatata din prespectiva unui narator omniscient dar si subesctiv uneori, care alterneaza naratiunea la persoana a III-a cu dialogul si descrierea, utilizata preponderent in realizarea portretelor complexe ale personajelor. In acest fel, Creanga realizeaza un comic de limbaj foarte dezvoltat: utilizeaza proza ritmata ( Acesta-I vestitul ochila, frate cu orbila ),citate paramiologice cu efect comic ( Apara-ma de gaini ca de caini nu ma tem), limbajul cotcaresc ce ascunde un blestem( sa traiasca trei zile cu cea de alaltaieri) si ironia ( dar unde-I Imparatul Ros, cestit prin partile acestea pentru bunatatea lui nemaipomenita?). De asemenea, atunci cand este realizata portretistica insotitorilor lui Harab-Alb putem distringe comicul caricatural ce are un efect grotesc asupra imaginii personajelor ( o aratare de om, alta dracarie si mai mare). Totodata, dialogul are o functie dubl a: dezvolta actiunea si caracterizeaza personajele, care traiesc si se individualuzeaza prin limbaj. Acestea vorbesc ca in popor, limbajul lor confirmand faptul ca Ion Creanga transpune spatiul humulestean in basm pentru a_l eterniza.

De asemenea, oralitatea este o constanta a intregii opere a lui Creanga, care confera acesteia o tonalitate fireasca, de exprimare vie, autentica: Cu ochii pe carte, ascultam o voce apropiata, care, prin intamplarile communicate, are variatii de ton, este serioasa si glumeata in sunetul ei (Vladimir Streinu). Astfel, in basmul Povestea lui Harap-Alb cititorul devine ascultator iar aratorul povestitor, implicanduse afectiv in firul povestirii prin comentarii sau reflexii personale ( Eu sunt dator sa va spun povestea si s a va rog sa ascultati ), tilizarea dativului etic ( si odata mi ti-l insfaca cu dintii de cap ) si a proverbelor si zicatorilor ( cine poate oase roade ). Protagonistul, Harap-Alb este un personaj perfect real, inzestrat cu virtuti consacrate in sistemul etic popular ( harnic, omenos, milostiv) care pe parcursul actiunii urmeaza un drum initiatic, presarat cu numeroase obstacole, ce il pregatesc sa devina imparat. Eroul reuseste sa invinga dificultatile nu datorita calitatilor sale miraculoase ci gratie ajutorului primit din partea unor fiinte fantastice ( cu cinci uriasi, Sfanta Duminica, calul). Pe parcursul evolutiei textului Harap-Alb cunoaste mai multe stari sociale. La inceput el nu are nicio identitate, este numit simplu fiul craiului de catre povestitor, fapt ce evidentiaza statutul sau de neinitiatde novice. Dupa intalnirea cu spanul, care in superstitiile romanesti reprezinta primejdia de neinlaturat si piaza rea, tanarul este inchis in fantana ( simbol al renasterii, al purificarii, loc al transformarii) si are loc un botez simbolic, tanarul primind numele de Harap-Alb (sluga alba).Devenit rob, pierzandu-si toate atuurile dobandite prin nastere, eroul isi incepe ascensiunea de pe treapta cea mai de jos. Spanul il invata umilinta, in supune la trei probe decisive, dar mai presus de orice ii pune la incercare cuvantul dat, adica onoarea sa de om. La aceasta incercare Harap-Alb face fata, tinandu-si juramantul facut, anume a-l sluj pe span pana cand va muri si va invia ( atata vreme ai a ma sluji, pana cand ii muri si iar ii invia). Cu toate ca Spanul il inrobeste pe fiul de imparat si ii fura identitatea ( eu o sa fiu in locul tau fiul imparatului) intruchipand principiul raului, el este elementul cel mai important al acestei situaii, deoarece Spanul este un rau necesa pentru Harap-Alb ( ce gandesti? Si unii ca acestia sunt trebuitori pe lume cateodatam pentru ca fac pe oameni sa prinda la minte). Avand rolul unui initiator in drumul novicelui, Spanul isi sacrifica existenta, se face rau pentru a-l ajuta pe Harap-Alb sa evolueze. Astfel ducand la bun sfarsit problele la care a fost supus, tanarul crai invata diferenta dintre bine si rau, sa creada celor nevoiasi si sa aiba compasiune. La sfarsitul drumului parcurs de novice, cand indeplineste si ultima incercare pusa de Span, fata Imparatului Ros se indragosteste de Harap-Alb si il demasca pe Span, In acest moment, se infaptuieste al doilea botez al eroului, fiind decapitat de Span ( Spanul se repede ca un caine turbat la Harap -Alb si-s zboara capul) si readus la viata cu ajutorul calului si a fiicei Imparatului Ros. Astfel tanarul fiu de crai este dezlegat de conditia pusa la inceputul textului. In aces moment Harap-alb, ajuns la sfarsitul procesului de maturizare si dezvoltare psihica si morala, primeste palosul, simbol al vitejiei, devine refe si se casatoreste cu fata de imparat, indeplinind

scopul final al calatoriei sale. Spanul, in schimb, care a fost adevaratul pedagog al feciorului iesa din seca in momentul in care rostul lui a fos implinit, fiind ucis de printesa. In concluze, putem spune ca Povestea lui Harap-Alb poate fi interpretata ca un bildungsroman, urmarind dezvoltarea unei personalitati, a tanarului care fiind boboc in treburi de acestea are de traversat un labirint. Harap-Alv este un personaj rotund care se dezvolta si dobandeste noi calitati morale prin savarsirea probelor la care este supus de Span, initiatorul care il trece pe novice toate greutatile vieti.