PARAINFLUENA CANIN

Infeciile cu virusul parainfluenei Pi-3 cunosc o mare rspndire att la om ct fi la diverse specii de animale. Astfel, anchetele serologice efectuate de Fischerman (1965) evideniaz anticorpi anti -Pi-3 la 100% din cinii testai, 89% la ovine, 55% la pisici i 28% la porcine. Aspectele clinice pe care le mbrac, de la forme inaparente pn Ia adevrate enzootii sunt condiionate de aciunea diverilor factori de stres, cum sunt, : aglomerarea, transportul, ntreinerea necorespunztoare ca i de intervenia unor infecii bacteriene. Clinic, boala evolueaz acut i se manifest prin febr (39,5*0 - 40,5C), abatere, anorexie, catar ocular, jetaj iniial seros apoi scro~muco$ i chiar mucopurulent n final. Daci intervin complicaii secundare, apar simptome de bronhopneumonie. Respiraia este dispneic, tuea este dureros, chintoas gras, senzaii de sufocare, zone de submatitate i matitate. Pentru prevenirea bolii se poate aplica imunizarea activ a animalelor. n 'acest scop se folosesc diferite produse, de obicei mixte, aa cum este ENDURACLL-7 (VANGUARD-7). Acesta este un vaccin combinat contra bolii lui Cane, hepatitei, parainfluenei, parvovirozei si leptospirozelor la cini. Se folosete pentru vaccinarea cinilor n vrst de peste 3 luni o singur inoculare. De asemenea se poate folosi vaccinul Nobivac DHPP1 (vacciu contra bolii Carre, hepatitei infecioase, adenovirozelor, parvovirozei i parainfluenei la clini). Este un vaccin, constituit din tulpini atenuate. Se inoculeaz subcutanat tn doz de I ml.