Cuprins curs 9

OpŃiuni pentru controlul durerii

Analgezia generală (continuare)
Medicamentele antiinflamatorii nesteroidiene (NSAID's)
Agoniştii alfa-2 adrenergici
Antagoniştii receptorilor N-metil D-aspartat (NMDA)
Anestezicele locale
ModalităŃi curente de tratare a durerii acute pe specii
Tehnici actuale de anestezie generală la animale
Anestezia generală la rumegătoare
Anestezia generală la cabaline
Obiectivele cursului
Studentul trebuie să fie capabil să:
- prezinte modalităŃile de control a acesteia pre-, intra- şi postoperator, cu
caracteristicile de specie, inclusiv medicaŃia NSAIDs
- decrie problemele specifice ale anesteziei la rumegătoare şi cabaline
- descrie protocoalele, asocierile (doză, durată, efecte adverse, alte observaŃii)
uzuale folosite la rumegătoare şi cabaline

OpŃiuni pentru controlul durerii

Analgezia generală (continuare)

2) Medicamentele antiinflamatorii nesteroidiene (NSAID's)

• produc analgezia prin reducerea sensibilităŃii la nociceptori
ReprezentanŃi
Acid acetilsalicilic compr. a 500 mg, (10-25 mg/kg la 12 ore la câine, 10 mg/kg la 48-
72 ore la pisică); Acidul acetilsalicilic (Aspirina) este NSAID cel mai utilizat pentru
tratamentul durerilor minore.
Fenilbutazonă drajeuri a 200, supozitoare conŃinând 250 mg s.a. (10-20 mg/kg la 8-
12 ore la câine);
Fynadin (Flunixin meglumina, Banamina) sol. 5% 1,1-2,2 mg/kg IV la cal, 0,5-2,2
mg/kg IV, IM la 24 ore maxim 3 zile la câine, 0,3-2 mg/kg IM la pisică la 24 de ore
maxim 3 zile;
Ibuprofen drajeuri a 200 mg;
Ketoprofen soluŃie injectabilă, comprimate a 50 şi 100 mg, supozitoare a 100 mg, 1-2
mg/kg IV, IM, SC, per os la câine şi pisică la 24 ore; Ketoprofenul nu va fi utilizat la
cazurile cu risc hemoragic crescut datorită capacităŃii anti-tromboxanice ridicate. În
cazul utilizării prelungite este indicată reducerea, după 3-5 zile de tratament, a dozei
la 1mg x kg-1 /24 de ore.
Carprofen (Rimadyl) 2 mg/kg per os, IV, SC la 12 ore la câine, pisică;
Meloxicam la câine şi pisică 0,2 mg/kg SC, per os la 24 ore; În cazul utilizării
prelungite este indicată reducerea, după 3-5 zile de tratament, a dozei la 0,1 mg x
kg-1 /24 de ore la meloxicam
Diclofenac drajeuri a 50 mg, supozitoare a 100 mg.
Etodolacul

1
Mecanism de acŃiune acŃionează prin inhibarea producerii de mediatori ai inflamaŃiei
(de exemplu prostaglandine, de aceea se mai numesc antiprostaglandine):
• blochează acŃiunea ciclooxigenazei, enzimă responsabilă de conversia
acidului arahidonic în eicosanoizi (prostanoizi, prostaciclină PgI2, prostaglandina
E2, tromboxani). NAIDs inhibă eliberarea de Pg la locul leziunii şi majoritatea
eficienŃei lor ca analgezic este atribuită efectului local antiinflamator şi inhibiŃiei
formării Pg în SNC;
• unele NSAIDs blochează şi 5-lipooxigenaza, enzimă care catalizează
producerea de leucotriene din acidul arahidonic, leucotriene care mediază unele
procese inflamatorii;
• unele produse s-a constat că determină un efect analgezic central
semnificativ, independent de inhibiŃia formării prostaglandinelor.

IndicaŃii:
• eficienŃi în combaterea durerii moderate, managementul durerii cronice şi
postoperatorii. Prezintă interes pentru durerea acută postoperatorie produsele
noi.
• în stările de şoc datorită efectului antiplachetar.

Avantajul utilizării: nu afectează starea de conştienŃă şi nu induc depresie respiratorie

(comparativ cu morfinicele).

Există un sinergism al acŃiunii analgezice în cazul utilizării combinate de NSAID cu

analgezicele opioide [10]. În practică este preferată administrarea concomitentă de
doze reduse de opioizi şi de doze normale de NSAIdD. Opioizii vor asigura un nivel
analgezic acceptabil timp de 45-60 de minute, moment după care anaalgezia este
întreŃinută de NSAID [42].
ReacŃii adverse:
• pot determina ulcer gastric şi duodenal, perforaŃii, hemoragii gastro-intestinale;
• utilizate timp îndelungat determină ischemie renală (nefrotoxice).
Se administrează enteral şi parenteral.

1) Agoniştii alfa-2 adrenergici şi

2) Antagoniştii receptorilor N-metil D-aspartat (ketamina)
• xylazina, medetomidina şi detomidina au proprietăŃi sedative şi analgezice.
Administrarea concomitentă de agonişti alfa2 adrenergici şi butorfanol
îmbunătăŃeşte analgezia şi permite minimizarea dozelor utilizate.
Administrarea epidurală produce o analgezie similară cu cea obŃinută după
administrarea de analgezice opiode dar cu o durată mult mai scurtă. Pentru
analgezia epidurală se preferă utilizarea dexmedetomidinei.
• efectele secundare cardiovasculare (bradicardie, hipotensiune) ale agoniştilor
alfa-2 adrenergici limitează utilizarea lor la animalele mici, sunt mult mai
eficienŃi la animalele mari (ex. în colică la cal)
• ketamina şi tiletamina asigură analgezie somatică şi viscerală. Ketamina se
poate utiliza şi prin tehnica perfuziei continue, în doze foarte mici. Se
consideră că administrarea intravenoasă a unor doze subanestezice de
ketamină permite controlul eficient al durerii atunci când administrarea se face
în combinaŃie cu un tranchilizant (diazepam). Dozajul exact al ketaminei este
încă în curs de cercetare.

2
 Administrarea epidurală de ketamină blochează conducŃia axonală a
potenŃialelor nociceptive, producând o analgezie de durată. Adausul de
lignocaină sau bupivacaină prelungeşte cu două până la patru ore efectul
analgezic. ObservaŃii din medicina umană confirmă analgezia obŃinută după
administrarea epidurală de ketamină chiar şi în durerile rezistente la
administrarea de opiacee. Această observaŃie vine să confirme interesul
recent pentru cercetările de analgezie preventivă pe pivot ciclohexaminic
• Amantadine (Symmetrel ®), ca şi ketamina, acŃionează asupra receptorilor
NMDA blocând acŃiunea glutaminei. Este disponibilă sub formă injectabilă sau
tablete. Avantajele sale faŃă de ketamină sunt reprezentate de lipsa efectelor
psihotice şi posibilitatea administrării la domiciliu împreună cu alte analgezice
într-un concept de analgezie multimodală. S-a dezvoltat ca medicament
antiviral dar s-a dovedit eficientă în combaterea durerii neurogene
postoperatorii la pacienŃii cu cancer. AcŃionează sinergic cu morfina asupra
unor tipuri de durere la animalele de laborator. Este eficientă atunci când se
instalează toleranŃa la opioizi şi alodinia (răspuns de tip algic la stimuli
nedureroşi), în doze de 3-5 mg/kg per os zilnic la câine şi pisică.
5) Anestezicele locale
• blochează transmiterea durerii pe calea nervilor periferici sau intranevraxial
• dezavantajul major îl reprezentă pierderea funcŃiei motorii
• se pot folosi variate tehnici:
a) Analgezia epidurală pentru membrele posterioare, pentru chirurgia abdominală
sau toracică: anestezie epidurală lombosacrală la câine, pisică, rumegătoare mici;
sacroccocigiană sau coccigiană la cai şi vaci adulte. Medicamentele folosite includ
bupivacaina, ca anestezic local, dar şi anestezice aparŃinând unor alte grupe şi
anume: morfina, oxymorfina şi medetomidina la câine şi pisică şi morfina sau
xylazina la cai şi rumegătoare. Durata analgeziei la câine când se folosesc pe
această cale morfinice este de 10-12 ore
b) Blocarea nervilor intercostali pentru toracotomie: la câine şi pisică se va infiltra
bupivacaină în jurul nervilor, dorsal în apropierea coloanei vertebrale, înainte de
închiderea inciziei peretelui toracic. Se vor bloca 2 nervi cranial şi caudal de incizie.
Durată analgeziei 10 ore.
c) Injectarea intrapleurală de bupivacaină pentru toracotomie: la câine şi pisică,
bupivacaina se introduce în spaŃiul intrapleural, durata analgeziei 10 ore.
d) Blocarea plexului brahial pentru intervenŃii sub nivelul articulaŃiei scapulo-
humerale: practicată la câine, bupivacaina se injectează în jurul plexului brahial,
medial de spată. ComplicaŃii posibile: hematom, administrarea IV, pneumotorax
e) Analgezia intraarticulară după operaŃii pe articulaŃii: practicabilă la câine şi
cabaline. Se poate folosi bupivacaina sau morfina.
f) Anestezii regionale: mai frecvent folosite pe nervii digitali, în intervenŃii pe dinŃi (n.
maxilar şi mandibular), blocaje pentru intervenŃii în regiunea ochiului sau operaŃii pe
ochi

Studii recente au demonstrat că medicamente aparŃinând altor grupe decât cele de

mai sus manifestă efect analgezic şi pot fi folosite în combaterea unor tipuri de
durere. Astfel antidepresivele triciclice, medicamentele antiepileptice ca fenitoinul
şi Gabapentinul (Neurontin ®), pregabalin (Lyrica ®) s-au dovedit eficiente în tratarea
unor tipuri de durere cronică (de ex. durerea neurogenă, durerea din neuropatia

3
diabetică). Gabapentin, s-a fost folosit pentru combaterea convulsiilor, iar ulterior
s-au descoperit calităŃile lui analgezice de reducere a hiperalgeziei şi alodiniei
asociate cu durerea neuropată. S-a demonstrat şi capacitatea lui de a reduce eficient
durerea acută produsă de incizia chirurgicală şi din artrite. De asemenea, asocierea
cu el reduce necesarul celorlalte analgezice. Dozele terapeutice pentru caâine şi
pisică încă nu s-au stabilit şi ele trebuie extrapolate de la om astfel se recomandă
pentru început o doză de 1,25-4 mg/kg, per os până la maxim 50 mg/kg /zi (ca
antiepileptic dozele ajung la 800-1500 mg zilnic).

ModalităŃi curente de tratare a durerii acute pe specii în perioada pre-,

intra- şi postoperatorie
Câine
ANALGEZIE PREOPERATORIE. Reduce stresul care agravează durerea, scade
durerea şi inflamaŃia prexistente, scade necesarul de anestezice necesare intubaŃiei
şi premedicaŃiei. Se vor folosi asocieri (administrate IV, IM, SC, oral) de:
- NSAIDs se administrează de obicei asociat cu un opioid preoperator la pacienŃii
sănătoşi, dacă monitorizarea intraoperatorie şi susŃinerea cardiovasculară nu sunt
disponibile este preferată administrarea lor postoperator; se vor alege inhibitorii
selectivi COX-2 preoperator şi preparatele injectabile administrate cu 1-2 ore anterior
operaŃiei sau pe cale orală cu 8 ore înainte. În opinia conservatorilor aceste
medicamenet nu se administrează la câinii deshidrataŃi, cu valori ale enzimelor
hepatice crescute, cu boli renale, la care s-au administrta de curând steroizi sau
aspirină.

o Carprofen (Rimadyl) 2 - 4 mg/kg SC

o Meloxicam (Metacam) 0.2 mg/kg SC
o Deracoxib (Deramaxx) 2 - 4 mg/kg PO
o Firocoxib (Previcox) 5 mg/kg PO

- opioizi:

• Plasturele cu fentanyl se poate aplica cu cel puŃin 12 ore preoperator,

asigurând analgezie 3 zile.
• butorphanol poate asigura analgezie, dar mai scurtă, nu este folosit prea des.
Îşi găseşte utilizaea pentru contracararea efectelor secundare ale altor
morfinice administrat IV 0.1 mg/kg.
o Morphine 0.5 - 1 mg/kg IM
o Oxymorphone 0.05 - 0.15 mg/kg IM
o Hydromorphone 0.05 - 0.2 mg/kg IM
o Fentanyl 0.005 - 0.01 mg/kg IM
o Methadone 0.2 - 0.3 mg/kg IM
o Buprenorphine 0.01 - 0.02 mg/kg IM

- agoniştii alfa-2 adrenergici

o Medetomidine 0.005 - 0.015 mg/kg IM, 0.001 - 0.010 mg/kg IV

o Xylazine 0.1 - 0.2 mg/kg IM

- ketamina: 1 - 4 mg/kg IM, sau doze reduse 0.1 - 1 mg/kg IM or IV

4
- blocarea plexului brahial:

o Bupivacaină 0.5 - 2 mg/kg

o Lidocaină 1.5 - 2 mg/kg

- analgezia epidurală: volumul injectat va fi de 0.1 - 0.2 ml/lkg şi se va limita la

maxim 6 - 7 ml la toŃi câinii.

o Bupivacaină 1 mg/kg
o Morphină 0.1 - 0.2 mg/kg
o Methadonă 0.2 - 0.3 mg/kg
o Buprenorphină 0.004 - 0.01 mg/kg
o Morfină 0.1 mg/kg + bupivacaină 0.25 - 0.5 mg/kg
o Morfină 0.1 mg/kg + medetomidină 0.005 mg/kg

ANALGEZIA INTRAOPERATORIE: menŃine un nivel eficient al analgeziei pe durata

operaŃiei sau procedurior dureroase astfel reduce durerea postoperatorie,
concentraŃia de anestezic inhalator necesar menŃinmerii imobilităŃii

- Administrarea în perfuzie continuă a Fentanylului +/- un antagonist NMDA –

fentanylul se administrează în doza de 0,3-0,7 µg/kg/min dar studii recente au
arătat că şi perfuzia continuă cu 0,15 µg/kg/min după o administrare în bolus a
10 µg/kg asigură niveluri sanguine eficiente pentru alte specii. Fentanylul se
poate combina cu ketamina 0,6 mg/kg/oră (la câini care au fost premedicaŃi cu
ketamină 0,5 mg/kg IV şi morfină 1 mg/kg SC) pentru a scădea sensibilitatea
la nivel central în amputaŃiile membrelor posterioare. Perfuzia continuă a
ketaminei postoperator se face timp de 18 ore la un ritm de 0,12 mg/kg/oră
împreună cu fentanyl 1-5 µg/kg/oră. Animalele astfel îngrijite sunt mult mai
active la 3 zile postoperator.
- combinaŃia morfină-lidocaină-ketamină

Muir W.W. descrie folosirea acestei combinaŃii prin introducerea ei în lichidul de

perfuzie astfel: în 500 ml sol. electrolitică se adaugă morfină 12 mg, lidocaină 150 mg
şi ketamină 30 mg, debitul de administrare este de 10 ml/kg/hr pe durata operaŃiei.
Administrarea poate continua şi postoperator în cazul intrevenŃiilor foarte dureroase
cu reducerea ritmului 2 ml/kg/hr şi mărirea cantităŃii de anestezice din punga de
perfuzie de 5 ori adică se vor adăuga: 60 mg morfină, 750 mg lidocaină şi 150 mg
ketamină înztr-o pungă de perfuzie de 500 ml. În aceste condiŃii câinii vor fi foarte
sedaŃi în perioada de trezire, dacă durerea postoperatorie se anticipează că va fi de
intensitate mai redusă doza de morfină se poate înjumătăŃi (30 mg). Avantajele
acestei tehnici: oferă analgezie de bună calitate, nu necesită perfuzomat pentru
administrare, depresia respiratorie nu este excesivă. Dezavantaj: trebuie foarte bine
să ne asigurăm că fluidele se administrează în ritmul prescris, dacă nu se foloseşte
întreaga pungă de perfuzie va fi greu de Ńinut evidenŃa exactă a cantităŃii de
medicamente administrate care trebuie consemnată în fişa anestezică.

- analgezia intraarticulară: folosită în caz de artroscopie, în refacerea ligamentelor

cruciate sau în artrotomie cu îndepărtarea fragmentelor de cartilaj desprins.

5
Bupivacaina (2 mg/kg, 0.5% solution) sau morfina (0.5 mg/kg) se injectează la
sfârşitul operaŃiei după închiderea capsulei articulare.

- administrarea pe tuburi de dren închise la capăt cu diametru relativ mare şi

perforaŃii mici laterale care permit distribuŃie uniformă a anestezicului localîn cele mai
profunde locuri unde s-a operat. Sunt ideale pentru amputările de membre şi
intervenŃiile musculo-scheletale invazive. Se amplasează chiar înaintea închiderii
plăgii operatorii şi se ancorează prin sutură la piele. O primă cantitate de lidocaină (2
mg/kg, sol. 2% ) sau bupivacaină (1 - 2 mg/kg, sol. 0.5%) se administrează pe
cateter la sfârşitul operaŃiei apoi se continuă cu administrarea în ritm constant
lidocaină (2 mg/kg/hr, sol. 1 - 2%), sau la fiecare 6 ore bupivacaină (1 - 2 mg/kg, sol.
0.5%) timp de 24 de ore. Avantajele metodei: pacientul este vigil, poate să mănânce,
să se deplaseze, nu ne confruntăm cu problemele legate de sedare asociate cu
folosirea opioizilor. Dezavantajul constă în posibilitatea contribuŃiei analgezicului la
edemul locului operat.

ANALGEZIA POSTOPERATORIE: reduce stresul, durerea şi inflamaŃia în perioada

de trezire, elimină modificările din SNC care ar putea avea ca rezultat instalarea
durerii cronice. Analgezia postoperatorie trebuie să includă două sau mai multe
medicamente aparŃinând unor grupe diferite administrate în doze minime.
Medicamente folosite la pacienŃii spitalizaŃi:
Acepromazină 0.02 - 0.05 mg/kg. Nu este analgezic dar reduce anxietatea
(anxietatea contribuie la percepŃia durerii).
Morfină-lidocaină-ketamină (perfuzie continuă vezi mai sus)
Fentanyl perfuzie continuă 2 - 10 µg/kg/oră.
Morfină perfuzie continuă 0.15 - 0.2 mg/kg/oră sau administrări intermitente la
4 ore 0.5 - 1 mg/kg IM sau la 2-3 ore 0.5 mg/kg IV
Agonişti Alpha-2 adrenergici: 1 - 2 µg/kg/oră.
Ketamină perfuzie continuă 0.1 - 0.3 mg/kg/oră timp de 18 ore
NSAIDs dacă nu au fost administraŃe preoperator. Alături de cele menŃionate
anterior se mai pot administra : Ketoprofen 1 - 2 mg/kg SC, Etodolac 10 - 15
mg/kg PO
Medicamente folosite la pacienŃii externaŃi (acasă):
NSAIDs: aceleaşi folosite în spital timp de 3-5 zile.
Opioizi: procedeele dureroase necesită analgezie postoperatorie 3-5 zile chiar
dacă se administrează NSAIDs, sau dacă NSAIDs sunt contraindicate. Se
foloseşte tramadol 2 - 10 mg/kg PO, plasturi cu Fentanyl 3 µg/kg, schimbare la
3 ore, morfină sulfat: 1 mg/kg una-două administrări zilnice.
Gabapentin: durere neurogenă (3 - 5 mg/kg) combinat cu oipoizi sau NSAIDs
MedicaŃia folosită în tratamentul durerii neurogene (se ia în considerare
posibilitatea ca leziunile nervilor să producă durere, sau apariŃia fenomenului de
allodinie sau hiperestezie. Se folosesc:
- antagoniştii receptorilor NMDA: Dextromethorphan 0.5 - 2 mg/kg PO, Amantadină:
3 - 5 mg/kg PO o dată pe zi
- Gabapentin: 3 - 5 mg/kg (maximum of 50 mg/kg)
- Amitriptylină: 1 - 2 mg/kg PO zilnic sau de două ori pe zi. AcŃionează prin inhibarea
recaptării serotoninei şi norepinefrinei central,
- Tramadol: 2 - 10 mg/kg PO una sau două administrăări zilnice. AcŃionează atât
asupra receptorilor opioizi cât şi inhibă recaptarea serotoninei şi norepinefrinei
central, prin urmare nu se va administra împreună cu amitriptylina.

6
Feline
• opioizii: produc excitaŃii la doze mari ("mania morfinică"); acŃionează eficient
dacă se folosesc la dozaj corect, dacă apar fenomene excitatorii se
administrează un tranchilizant, de ex. acepromazinã, care va calma animalul
• NSAID's (acetaminofen, aspirină): toxicitatea este problema principală. Pisicile
sunt sensibile la toxicitatea provocată de acidul acetilsalicilic, manifestată prin
anemie severă. Datorită apariŃiei frecvente a efectelor adverse administrarea
carprofenului se limitată la o unică administrare
• anestezice locale - sunt mult mai susceptibile la supradozare decât câinii
• se poate recurge la administrarea epidurală de opioizi ± anestezice locale
• transdermal fentanylul
Ecvinele
• opioizii: pot induce excitaŃii la caii care nu prezintă durere, fenomen ce poate
fi prevenit prin administrarea concomitentă a unui tranchilizant
• agoniştii alfa-2 adrenergici sunt foarte bine toleraŃi
• NSAID's (flunixin meglumine (Fynadin), fenilbutazona): bine tolerate şi
acceptate
• anestezia locală - bine tolerată
• administrarea epidurală a agoniştilor alfa-2 adrenergici – asigură analgezia
perineală
Rumegătoare
• ????: puŃine informaŃii legate de aceste specii
• opioizii: parŃial agoniştii par a fi eficienŃi
• NSAID's: par să aibă o bună acŃiune
• Anestezia locală este opŃiunea principală
Păsări butorfanolul pare a fi un analgezic util la pasăre.
Rozătoare (iepuri, animale de laborator) opŃiunile analgezice includ:

1. NSAIDs
1. Ketoprofen (1.5 mg/kg IM)
2. Carprofen (1.5 mg/kg IM)
2. Opioizi
1. Buprenorfină (0.02 - 0.03 mg/kg SC sau IM)
2. Butorfanol (0.2 - 0.5 mg/kg SC sau IM)
3. Anestezice locale (lidocaină; bupivacaină pentru analgezie de peste 6 ore)
pentru blocaje la nivelul nervilor. Datorită dimensiunilor mici la aceste animale
doza se va calcula cu precizie şi nu va depăşi 1 - 2 mg/kg de lidocaină.

ALTE METODE TERAPEUTICE

a. termice – comprese calde şi reci
b. atenŃie din partea personalului îngrijitor.
c. acupunctura
d. stimularea nervoasă electrică transcutanată

7
 Analgezice opioide utilizate la câine şi pisică pentru controlul durerii
(prelucrare după Cornick – 2000, Kamerling – 2001)
Analgezicul Doza mg/kg.corp. Calea de Durata ObservaŃii
administrare efectului

Câine Pisică - ore -

Morfină 0,05-0,1 0,05-0,2 iv 1-4 La pisică numai asociat cu tranchili-

0,05-0,1 0,05-0,2 im, sc 2-6 zante

0,3-1,0 - oral 4-8

0,1 0,1 epidural 10-20 DiluŃie cu sol. clorurosodică 0,9% sau

Bupivacaină – 1ml./5kg.
Oximorfon 0,02-0,1 0,02-0,05 iv 2-4 La pisică numai asociat cu tranchili-
ante – 4mg. doza maximă
0,05-0,2 0,05-0,01 im, sc 2-6
0,1 0,1 epidural 10-20 DiluŃie cu sol. clorurosodică 0,9% sau
Bupivacaină – 1ml./5kg.
Hidromorfon 0,1-0,2 0,05-0,01 im, sc 2-4 La pisică numai asociat cu tranchili-
ante
Meperidină 1,0-4,0 1,0-3,0 im, sc 0,5-1
(Mialgin)
Fentanyl 2µg 1-2 µg iv în bolus 0,3-0,5
1-6 µg 1-4 µg iv perfuzie Durata analgeziei coincide cu durata perfuzării
0,004 0,004 epidural <1
25 µg* 25 transcutanat 12-72 ~ 12 ore pentru debutul acŃiunii
50 µg* * - vezi textul
75 µg*
100 µg*
Butorfanol 0,1-0,8 0,1-0,4 iv, im, sc 1-2 - la câine
2-6 - la pisică
0,25 0,25 epidural 2-4
Buprenorfină 0,005-0,01 iv, im 4-12
0,003-0,005 epidural 12-18
Pentazocină 1,0-3,0 - iv, im 1-3
(Fortral)

8
 Analgezice ciclohexaminice, agonişti alfa2 adrenergici şi analgezice
antiinflamatorii nesteroidiene utilizate la câine şi pisică pentru controlul
durerii
(prelucrare după Cornick – 2000, Mathews – 2001, Steven – 2000)

Analgezicul Doza mg/kg.corp. Calea de Durata ObservaŃii

administrare efectului

Câine Pisică - ore -

ketamina 0,25 0,25 iv 4 în combinaŃie cu 0,2

diazepam

1-5 1-5 epidural 8-10

xilazină 0,01-0,2 0,01-0,2 iv, im, sc 1-3 Nu se utilizează la
m animalele aflate în
epidural 0,5-1 stări critice
medetomidină 0,002-0,01 0,002-0,01 im, sc, epidural 1-4
dexmedetomidină 0,01 0,01 epidural 2-3
acid acetilsalicilic 10-25 10-15 oral 8-12 câine
24 pisică
ibuprofen 10 - oral, ? utilizare controversată
ketoprofen 0,5-1 0,5-1 oral 24 doar o singură doză
2 - sc, im, iv
ketorolac 0,5 0,25 im, iv 8-12
etodolac 10-15 - oral 24
carprofen 2,2 4* oral 24 * - vezi textul
naproxen 1-2 - oral 24
meloxicam 0,2 0,1-0,2 oral, sc, im, iv 24

acid meclofenamic 1,1-2,2 - oral 24

acid tolfenamic 4 - oral 24 Tratamentul va dura 3-4 zile

fenilbutazonă 10-15 10-15 oral 8-12 utilizare limitată în timp
22 iv 8
piroxicam 0,2-0,4 - oral 48
acetaminofen 10-15 - oral 12 toxic pentru pisică
flunixin 0,5-1 - im, iv 48-72 a nu se depăşi 2 administrări
meglumină

9
 Dozele, căile de administrare, intervalul de timp şi durata restricŃiei consumului
laptelui şi cărnii* după folosirea analgezicelor la animalele de fermă
(după George L. W. 2003)

Calea de RestricŃie consum

administrare Lapte Carne (zile)
(ore)
Analgezicul Doza Repetare
Fentanyl transdermal ? ? Plasture de 100 La 3 zile
micrograme/60 kg
Morfină sc/iv 0 0 0,05-10 mg/kg La 4 ore
Buprenorfină sc 0 0 0,005-0,01 mg/kg La 6 ore
Butorfanol sc/iv 72 2 0,02-0,05 mg/kg La 4 ore
Flunixin meglumină iv/oral 72 10 1,1-2,2 mg/kg La 6-12 ore
Aspirină oral 24 1 100 mg/kg La 12 ore
Ketoprofen iv 24 7 3,3 mg/kg La 24 ore
Detomidină iv 72 7 0,05-0,08 mg/kg Când se
impune
Xylazină Iv/sc 72 5 0,1-0,3 mg/kg Când se
impune
* conform legislaŃiei SUA

TEHNICI ACTUALE DE ANESTEZIE GENERALĂ LA ANIMALE

ANESTEZIA GENERALĂ LA RUMEGĂTOARE

Numeroase proceduri chirurgicale pot fi realizate folosindu-se

anestezicele locale (anestezie loco-regională) combinate cu contenŃia chimică
(tranchilizare, sedare) pe animalul în picioare (la rumegătorul mare intervenŃiile
chirurgicale pe abdomen se fac foarte greu în poziŃie decubitală).
Alegerea anesteziei generale inhalatorii reprezintă o alternativă mai bună
decât tehnicile intravenoase pentru procedurile chirurgicale complicate şi cu durată
lungă. La nou-născuŃi, datorită imaturităŃii căilor enzimatice hepatice, se va evita
menŃinerea anesteziei generale prin tehnici intravenoase.
DificultăŃi şi probleme asociate anesteziei generale la rumegătoare:
- capacitate respiratorie redusă şi o sensibilitate comparativ mai mare a centrilor
respiratori la acŃiunea deprimantă a anestezicelor antrenând astfel hipoventilaŃie.
- decubitul se asociază la bovinele adulte, la fel ca şi la cabaline, cu probleme legate
de ventilaŃia-perfuzia pulmonară - hipoxemie.
- abdomenul cilindric şi viscerele voluminoase fac poziŃia decubitală greu de suportat,
iar ca rezultat al acesteia creşte presiunea pe diafragm, se limitează mişcările
respiratorii (hipoxemie arterială)şi scade întoarcerea venoasă.
- timpanizarea deoarece fermentaŃia ruminală continuă dar eructaŃia este stopată
pentru o perioadă de timp după anestezia generală. La nou născuŃi şi viŃeii sub o
lună, practic animale monogastrice, timpanizarea apare rareori.
- majoritatea anestezicelor generale produc hipotonie şi atonie digestivă la doze
inferioare celor utile. ConŃinutul rumenal este uşor regurgitat; apare o regurgitare
activă sau chiar vomă în planurile superficiale de narcoză printr-o serie de
mecanisme reflexe şi o regurgitare pasivă (tăcută) în planurile profunde prin
relaxarea sfincterului esofagian şi creşterea gradientului de presiune transruminal.
ConŃinutul regurgitat poate fi aspirat în pulmoni dacă căile respiratorii nu sunt
protejate, rezultând fie moartea prin asfixie fie tardiv bronhopneumonia prin aspiraŃie
(mai uşor de prevenit decât de tratat).

10
- la rumegătoare analgezicele morfinice sunt contraindicate
- folosirea anticolinergicelor pentru prevenirea salivaŃiei este controversată.
Rumegătoarele produc o mare cantitate de salivă (oile 6-16 l/24 ore, vacile 50 l/24
ore) care continuă să se secrete şi după inducŃia anestezică, perioadă în care
dispare reflexul de deglutiŃie. Saliva nedeglutită timp îndelungat poate precipita
acidoza metabolică prin pierderea bicarbonatului. HipersecreŃia salivară, cu
posibilitatea aspirării ei în arborele bronşic, este produsă de multe substanŃe
anestezice şi poate fi greu prevenită sau combătută deoarece atropinizarea are efect
hiposecretor moderat, iar vâscozitatea salivei creşte. În plus atropinizarea determină
ileus paralitic urmat de timpanism. Folosirea anticolinergicelor pentru tratamentul
bradicardie are însă efect, doza pentru atropină fiind de 0,1 mg/kg IV sau IM.
- caprele s-a constatat că intră în starea de şoc neurogen chiar după intervenŃii
chirurgicale simple (castrare, ecornare). De asemenea, la aceaste animale
hipotermia se instalează cu uşurinŃă.

Pentru prevenirea accidentelor şi complicaŃiilor este necesar să se ia

următoarele măsuri:
a) dietă alimentară obligatorie 36-48 ore la vaci adulte, la rumegătoare
mici 24-36 ore, restricŃia hidrică cu 6-12 ore înaintea inducŃiei
anestezice
b) pentru prevenirea complicaŃiilor pulmonare datorate regurgitării pasive
se recurge fie la intubaŃie endotraheală fie la intubaŃie endoesofagiană
astfel încât lichidul regurgitat să fie eliminat la exterior. Animalul se
menŃine intubat până apare reflexul de deglutiŃie. Detubarea
endotraheală se va face cu balonul de etanşeizare doar pe jumătate
dezumflat.
c) dacă nu există sondă endotraheală, plasarea unui sac sau perne sub
gât pentru devierea esofagului şi traheei în porŃiunea cervicală astfel
încât cavitatea orală şi nazală să fie într-un plan inferior, lichidele
regurgitate pasiv să se scurgă la exterior evitându-se aspiraŃia lor în
trahee sau pulmoni
d) aspiraŃia secreŃiilor bucale, faringiene şi laringiene
e) aşezare în decubit lateral drept, excepŃional în cel stâng, capul
poziŃionat decliv pentru scurgerea salivei şi împiedicarea acumulării ei
în faringe
f) utilizarea de saltele care să permită evitarea aplatizării abdomenului în
decubit
g) în perioada de trezire rumegătoarele nu vor fi lăsate nesupravegheate
până nu-şi recapătă în totalitate tonusul musculaturii gâtului şi vor fi
poziŃionate cât mai devreme în decubit sterno-abdominal
h) se va asigura linie venoasă folosind cateter gros 14 gauge
AtenŃie la restricŃiile de folosire ale laptelui şi cărnii după administrarea de
anestezice.

Anestezice folosite pentru sedare şi premedicaŃie la rumegătoarele

mari
Folosite singure permit o manevrare uşoară a animalelor, limitează excitaŃia şi
stresul, favorizează o trezire calmă atunci când sunt folosite pentru premedicaŃie sau
inducerea anesteziei generale. Majoritatea acestor anestezice au efect hipotensor şi
se vor utiliza cu precauŃii la animalele cu probleme cardiace sau anemice.

11
 Agoniştii alfa-2 adrenergici. Efectele variază de la o sedare de intensitate medie
până la adoptarea decubitului lateral (asemănător unei anestezii generale). Tehnicile
de anestezie loco-regională pot fi asociate cu anestezicele aparŃinând acestei grupe
pentru intervenŃii chirurgicale realizate cu animalul în picioare.
Xylazina. Dozarea (IV) în patru trepte: treapta I 0,05 mg/kg, sedare şi analgezie
suficiente pentru intervenŃii mici, treapta a II-a 0,1 mg/kg, sedare cu intensitate medie
cu analgezie şi miorelaxare, intervenŃii mici, treapta a III-a 0,15 mg/kg, toate efectele
sunt marcate, se pot realiza intervenŃii chirurgicale importante, în majoritatea
cazurilor animalul nu se poate Ńine pe picioare, treapta a IV-a, 0,2 mg/kg, sedare
îndelungată şi miorelaxare intensă. Rumegătoarele sunt cea mai sensibilă specie la
xylazină de aceea se recomandă folosirea soluŃiei de 2% (adică 20 mg/ml). Efectul
se instalează în 10-15 minute (IM) sau în 3-9 minute (IV). Sedarea durează 30-35 de
minute, iar revenirea decurge lent în 7 ore sau mai mult. Administrarea IV are un
efect sedativ mai intens. Analgezia viscerală este de bună calitate dar cea somatică
variază de la un individ la altul, uneori constatându-se hiperestezie cutanată, situaŃie
care impune asocierea cu tehnicile de anestezie locală. Xylazina este contraindicată
în ultimul trimestru de sarcină deoarece creşte tonusul uterin. Administrarea a 0,5-1
mg/kg pentobarbital IV după xylazină (0,1 mg/kg) adânceşte sedarea obŃinută,
animalul rămâne în picioare. Xylazina (o,1 mg/kg) poate fi de asemenea, combinată
cu un opioid, butorfanol 0,02-0,03 mg/kg IM sau IV, sedarea se aprofundează cu
menŃinerea poziŃiei în picioare.
Se impun unele observaŃii:
- în ciuda dozării corecte numeroase animale cad jos după
injecŃie.
- există diferenŃe importante între rase raportat la intensitatea
sedării şi durata acesteia
- reflexul de deglutiŃie este abolit: intubarea este posibilă dar şi
pneumonia prin aspiraŃie
- durata sedării este mai lungă decât la cai sau câini
- induce hipoxemie, hiperglicemie accentuată, creşterea DU (de 6-
8 ori)
- reduce motilitatea intestinală, timpanism şi posibil diaree la 24
de ore
- ajunge în lapte
- se elimină din organism în procent de 98% în 72 de ore
Detomidina determină sedare adâncă fără decubit la doza de 5 µg/kg IM,
administrarea unei doze de 10-40 µg/kg determină adoptarea decubitului. La doza de
10 µg/kg sedarea durează 45 de minute iar recuperarea are loc în 140-170 de
minute. Profunzimea sedării este dependentă de doză dar efectul analgezic nu
creşte odată cu creşterea dozei. Efectele secundare sunt similare celor de la
administrarea xylazinei, şi anume bradicardie, hiperglicemie, hipersalivaŃie, creşterea
diurezei, atonie ruminală. Nu induce în schimb hipotensiune şi nu influenŃează
tonusul uterin la doze scăzute.

DerivaŃii fenotiazinici produc tranchilizare medie până la moderată.

Acepromazină 0,02-0,05-0,1 mg/kg IV sau 0,03-0,1-0,2 mg/kg IM. Efectul se
instalează lent în 10-20 de minute şi durează 2-4 ore la doza de 0,03 mg/kg. În
general nu se foloseşte, risc de regurgitare crescut (din această cauză unii autori o
contraindică), revenire tardivă. Nu se va folosi la pacienŃii hipovolemici datorită

12
efectului hipotensiv prin vasodilataŃie periferică. Efectul este moderat la
rumegătoarele mari adulte, se foloseşte mai frecvent la capre.

Benzodiazepinele, atunci când sunt folosite singure produc un efect sedativ

variabil la animalele în vârstă dar la nou-născuŃi sedarea este intensă şi însoŃită de
decubit (miorelaxare).
Diazepam 0,2-0,4 mg/kg IV. AbsorbŃie slabă la administrarea IM datorită
propilenglicolului. Durata efectului 25-30 minute.
Midazolam 0,2 mg/kg IV, hidrosolubil poate fi administrat şi IM cu o bună
absorbŃie, dar este mult mai scump decât diazepamul. Efectul durează 25-30 minute.

Tehnica anesteziei generale la rumegătoarele mari:

- premedicaŃie cu un tranchilizant sau sedativ IM sau IV administrat cu 15-20 de
minute înainte de inducŃie.
- pentru inducŃia anestezică se pot folosi una din următoarele variante:
a) perfuzie rapidă până la obŃinerea efectului a combinaŃiei guiafenesin (1 litru soluŃie
5%) – tiopental (3 grame)
b) guaifenesin (1 litru soluŃie 5%) – ketamină (1 gram) – xylazină (100 mg),
amestecul se administrează IV până la efect sau în bolus 0,5 ml/kg. Dacă combinaŃia
se va administra în bolus atunci nu se va administra nici o premedicaŃie. Anestezia
poate fi menŃinută prin perfuzia continuă a combinaŃiei (anestezie totală
intravenoasă) cu sau fără intubare (şi administrare de oxigen) pentru securizarea
căilor respiratorii.
c) xylazină (0,2 mg/kg IM sau IV) urmată de ketamină (2-3 mg/kg IV. ObservaŃie:
dozele sunt mult mai mici comparativ cu cele folosite la rumegătoarele mici) după
aproximativ 5 minute. Ambele anestezice se pot combina în aceeaşi seringă şi
administra simultan în bolus IV. Această combinaŃie asigură 10-15 minute de
anestezie chirurgicală, majoritatea animalelor se ridică în poziŃie patrupodală în
decurs de 25-40 de minute. Anestezia poate fi menŃinută prin suplimentare cu ¼ din
dozele iniŃiale în bolus sau perfuzie continuă (anestezie totală intravenoasă) cu sau
fără intubare (şi administrare de oxigen) pentru securizarea căilor respiratorii.
Dacă se urmăreşte obŃinerea unui efect anestezic mai lung (aproximativ 90 minute)
asocierea xylazină-ketamină se va administra IM, iar dozele vor fi de 0,2 mg/kg
pentru xylazină şi 11 mg/kg pentru ketamină.
d) diazepam 0,2 mg/kg IV urmat de ketamină 2 mg/kg IV în aproximativ 5 minute, sau
administrate simultan în aceeaşi seringă. Diazepamul va inhiba efectul hipertensiv al
ketaminei, se va instala tahicardie prin efectele cumulative ale celor două anestezice,
va scădea volumul şi frecvenŃa respiratorie.
e) thiopental administrat rapid 11 mg/kg fără premedicaŃie sau 5-6 mg/kg dacă în
premedicaŃie s-a folosit xylazina 0,1 mg/kg IV; narcoza se instalează în 45 de
secunde însoŃită sau nu de apnee. Revenirea este completă în 45 de minute. Nu se
recomandă menŃinerea anesteziei generale prin administrarea suplimentară de
thiopental datorită efectului cumulativ.
- intubare şi menŃinerea anesteziei pe cale inhalatorie (halotan, isofluran), doar
pentru intervenŃii de lungă durată sau la animale debile.

Anestezia la capre, oi, viŃei

Atunci când intervenŃia chirurgicală are o durată de maxim 45 de minute se va
recurge la anestezice injectabile, atunci când se preconizează o durată ce depăşeşte
45 de minute se va lua în considerare anestezia generală inhalatorie.

13
 Thiopentalul este indicat în inducŃia anesteziei generale pentru oi şi capre.
Dozele care permit relaxarea pentru intubarea endotraheală şi narcoză au mare
variabilitate individuală. Sedarea preanestezică este opŃională (xylazină, diazepam).
Se va evita administrarea barbituricelor la animalele sub 3 luni, deoarece
incapacitatea de metabolizare determină întârzierea trezirii care durează câteva ore.
Dozele oscilează între 7-20 mg/kg, se vor administra 5 mg/kg iniŃial IV )mai puŃin
dacă animalul este premedicat) şi dacă pacientul devine inconştient se mai
administrează o mică cantitate, dacă efectele sunt minime înseamnă că trebuie
administrate în continuare cantităŃi mai mari decât la început.
Ketamina. Deosebit de utilă la rumegătoarele mici (6 mg/kg IV, 10 mg/kg IM).
Administrată singură (anestezie disociativă) determină imobilizare, rigiditate
musculară, opistotonus, fără apariŃia fenomenelor de excitaŃie constatate la cal şi
câine. De obicei se administrează după sau împreună cu xylazina (0,1 mg/kg),
diazepam (1 mg/kg) sau acepromazină, asigurând condiŃii mai bune pentru
intervenŃia chirurgicală. Durata efectului asocierii diazepam-ketamină este de 15
minute, iar a asocierii xylazină-ketamină de aproximativ 30 de minute. Anestezia
poate fi prelungită prin administrări suplimentare de ketamină sau sedativ dar o
anestezie de peste o oră va duce la o trezire inacceptabil de lungă. Reflexul de
deglutiŃie este redus sau abolit ceea ce permite intubarea pentru a se evita aspirarea
conŃinutului rumenal. Mişcările lente de masticaŃie sunt prezente sub anestezie,
creşterea vigorii lor indică necesitatea suplimentării anesteziei.
Halotanul şi isofluranul produc o narcoză satisfăcătoare la rumegătoarele mici.
Narcoza se induce uşor pe mască. De asemenea, ea poate fi indusă cu orice alt
anestezic injectabil menŃionat anterior. Narcoza inhalatorie este indicată la animalele
foarte tinere sau debile, deoarece au avantajul eliminării rapide cu metabolizare
hepatică minimă. Dacă este necesară o anestezie de lungă durată atât la tineret cât
şi la animalele adulte, metodele inhalatorii s-au dovedit a fi mai ieftine şi profunzimea
anesteziei mult mai uşor şi mai sigur de controlat. Narcoza inhalatorie la rumegătoare
sub 50 de kilograme poate fi realizată cu circuite fără reinhalare folosind debit de
oxigen similar celui de la câine de talie egală. La rumegătoarele între 50-120 kg s-a
dovedit economică folosirea circuitelor cu reinhalare de uz uman. Debitul de oxigen
imediat după inducŃie este mare, 8-10 l/minut, iar odată ce narcoza este stabilizată
debitul se va reduce la 5-10 ml/kg/min.
N2O este rar folosit deoarece se acumulează în rumen rezultând timpanism.

Asocieri anestezice la viŃei, oi, capre

Asociere Doza (mg/kg) Durata ObservaŃii
anesteziei
(minute)
Diazepam 0,2-0,3 IV 10-15 Se poate include şi butrofanol 0,05-0,2 mg/kg IV
Ketamină 6-7,5 IV sau buprenorfină
Xylazină 0,1 IM 30 Dacă profunzimea este inadecvată se poate
Ketamină 6 IV sau 10 IM suplimenta cu xylazină. Prelungirea duratei se
poate face prin suplimentări cu xylazină sau
ketamină, dar dacă anestezia va dura peste 1,5
ore trezirea va fi lungă
Thiopental 7-20 IV 10 Nu se va administra la animale sub 3 luni.
Dozarea are variabilitate individuală, iniŃial se
administrează 5 mg/kg IV apoi se titrează până la
efect
Xylazină 0,1 IM 45-60 Doze mai mari de xylazină induc apnee. PaO2

14
Telazol 4 IM este scăzută
Butorfanol 0,2 IV Se caută combinaŃia celor mai optime doze
Telazol 4 sau mai mult
IM
Propofol 4 IV scurtă Efect scurt dar care se poate prelungi prin
administrări adiŃionale sau perfuzie continuă.
Anestezie de mai bună calitate dacă se foloseşte
şi premedicŃia.

Asocieri anestezice la bovine adulte

Asociere Doza (mg/kg) ObservaŃii
Animale de 200-350 kg
Xylazină 0,1 IM Durează 20 minute. Prelungirea se face astfel:
Ketamină 4 IV sau 6 IM la 1 l sol. Guaifenesin 5% se adaugă 1 g ketamină
(10 ml sol. 10%), se perfuzează 2 ml/kg/oră IV. Este
recomandată şi intubarea traheală.
Animale adulte
Xylazină 0,1 IM Durată 15-20 minute. Prelungirea duratei ca mai sus
Ketamină 2,2 IV
La toate animalele
Guaifenesin 5% 100 IV Imobilizarea este excelentă.
Thiopental 4,4 IV Se recomandă intubarea endotraheală şi
administrarea de oxigen. PremedicaŃia nu este
necesară dar dacă se face premedicaŃia cu
acepromazină sau xylazină va reduce dozele. La
animalele peste 600 de kg dozele de asemenea, vor
scădea.

ANESTEZIA GENERALĂ LA CABALINE

Numeroase operaŃii se fac pe cal în poziŃie patrupedă sub sedare

puternică, dar sunt situaŃii când trebuie folosită anestezia generală (deci narcoza).
Pentru o anestezie sigură la cal este nevoie de oameni instruiŃi corespunzător,
facilităŃi şi echipamente performante. Trebuie avute în vedere următoarele
consideraŃii generale atunci când se anesteziază cai:
- prin particularităŃile anatomofiziologice reacŃionează foarte violent la
constrângere şi agresiunea traumatică (stimulii algici produşi de actul operator). Este
necesar să se inducă narcoza rapid şi profund pentru a reduce riscurile de
accidentare ale personalului. Pentru a evita complicaŃiile ulterioare, inducŃia nu
trebuie să deprime în mod periculos funcŃiile vitale, vor trebui respectate etapele
anesteziei generale şi cunoscute efectele anestezicelor folosite.
- masivitatea corporală, viteza de reacŃie, puterea musculară sunt elemente
de dificultate şi risc atunci când se practică contenŃia forŃată în vederea unor
intervenŃii chirurgicale, riscul de accidentare apare atât pentru pacient cât şi pentru
personal. Proprietarul animalului nu va fi lăsat să facă contenŃia (medicul răspunde
dacă acesta se accidentează).
- a se avea în vedere faptul că aceste animale nu sunt imobilizate nici chiar
atunci când sunt puternic sedate: caii lovesc uşor şi Ńintit cu membrele posterioare

15
sub sedarea cu xylazină sau detomidină; ei pot să pară puternic sedaŃi dar în mod
neaşteptat şi neprevizibil ies din această stare.
- intervenŃiile chirurgicale, mai ales cele pe cavitatea abdominală sunt
stresante şi şocante, nu se pot realiza decât sub o bună protecŃie neurovegetativă,
analgezie şi relaxare. Este foarte important să se cunoască ce medicamente sunt
sigure pentru această specie.
- administrarea perivasculară sau accidentală intraarterială au rezultate
dezastruoase. Se va constata că animalul este incooperant, că efectul sedativ dorit
nu se instalează. Administrarea perivasculară a thiopentalului produce inflamaŃii şi
necroze tisulare. Injectarea intracarotidiană accidentală a agoniştilor alfa-2
adrenergici poate fi fatală şi tratamentul este doar simptomatic. Animalul prezintă
crize de excitaŃie, convulsii, urmată de colaps şi rigiditate. Tratamentul de urgenŃă
constă în administrarea de guaifenesin pentru miorelaxare, diazepam pentru
controlul convulsiilor, oxigenoterapie pentru contracararea depresiei respiratorii şi
fluide pentru combaterea hipotensiunii.

- temperamentul are o mare influenŃă asupra cantităŃii de anestezic şi tehnicii

anestezice folosite. Caii trebuie manevraŃi în linişte deoarece orice excitaŃie poate
determina ieşirea de sub sedare sau reducerea efectului premedicaŃiei. Unele
anestezice sensibilizează cordul la catecolaminele circulante, dacă animalul are un
nivel crescut de adrenalină circulantă se pot instala aritmii cardiace. La caii foarte
excitaŃi este dificilă menŃinerea planului de narcoză chirurgicală, aceşti indivizi
necesită o doză mai mare de narcotic care influenŃează negativ aparatul
cardiovascular; astfel poate să apară necesitatea folosirii agenŃilor inotrop pozitivi
pentru a stimula cordul şi a creşte presiunea sanguină.
- aparatul cardiovascular – majoritatea anestezicelor reduc debitul cardiac şi
presiunea sanguină. Dacă presiunea arterială medie scade sub 60 mmHg perfuzia
organelor este compromisă, fenomen valabil pentru toate speciile. AgenŃii inotropi
(efedrină, dopamină, dobutamină) menŃin presiunea arterială medie în limite
acceptabile. La cabaline apar în mod fiziologic blocuri atrio-ventriculare de gradul 2.
- aparatul respirator – când calul anesteziat este contenŃionat în decubit
dorsal sau lateral au loc numeroase schimbări în dinamica respiraŃiei. La animalul
vigil sau sănătos raportul perfuzie plămân şi ventilaŃie este foarte strâns şi astfel este
un aport eficient de oxigen şi de eliminare a bioxidului de carbon. La calul anesteziat
ventilaŃia este deprimată de anestezice. Greutatea organelor abdominale şi inimii pe
diafragm alături de plămânul mic ca dimensiune reduc ventilaŃia. Ca rezultat partea
superioară a plămânilor este mai bine ventilată decât cea inferioară. Urmare a
hipotensiunii şi scăderii debitului cardiac sub anestezie, perfuzia părŃii de plămân de
deasupra este scăzută şi sângele are tendinŃa de stagnare în partea inferioară. În
final apare un grad mare de eşec ventilaŃie/perfuzie şi aparatul respirator devine puŃin
eficient. Dacă calul sub anestezie respiră aer din încăpere vor rezulta hipoxemia şi
hipercarbia. Pentru a reduce tulburările de ventilaŃie/perfuzie se impune:
a) dieta preanestezică (interdicŃie penrtu consumul de cereale cu 24 ore
înainte de anestezie, la fân cu 12 ore, acces la apă permanent liber, mânjii sunt opriŃi
de la supt cu o oră înainte de anestezie, de asemenea, se va preveni consumul
grâului sau fânului mamei cu câteva ore înainte de anestezie);
b) poziŃionarea calului să permită unei suprafeŃe mai mari de plămân să
stea desasupra. Decubitul lateral stâng este mai indicat decât decubitul lateral drept
şi decât decubitul dorsal;
c) suplimentarea cu oxigen pentru a reduce hipoxemia;

16
 d) ventilaŃie asistată.
Detubarea traheală se va practica după 15-25 de minute de la închiderea
vaporizatorului, dacă se impune oxigenul va fi administrat în continuare fie pe sondă
nazală fie pe sonda endotraheală.
Apneea care însoŃeşte uneori administrarea anestezicelor s-a constat că
este tranzitorie şi o simplă stimulare externă mecanică uşoară duce la reluarea
respiraŃiei spontane.
- mărimea, talia, greutatea animalului ridică probleme legate de contenŃie şi
poziŃionarea pe masa de operaŃie în decubit lateral astfel încât să nu compromită
circulaŃia în membrele de dedesubt pentru a se evita consecinŃele nedorite şi anume:
miopatiile şi/sau neuropatiile. Măsurile de prevenire ce se impun constau în
identificarea locurilor în care se exercită presiuni, de exemplu la margine mesei, se
va ridica piciorul de deasupra pentru a îmbunătăŃi fluxul prin arterele mari, membrul
anterior de dedesubt se va poziŃiona spre înainte, se va da jos căpăstrul pentru a
reduce presiunea în unele puncte pe cap. Nu se recomandă anestezia la această
specie dacă pacientul a avut o dietă abundentă cu grâu (seminŃe), în cazul unei
operaŃii majore planificate cantitatea de grâu consumată se va reduce cu 2
săptămâni înainte de o operaŃie, aceasta motivat de faptul că s-a constatat existenŃa
unei corelaŃii între regimul alimentar şi miozitele postoperatorii.
- mânjii sub 3 luni au o incompletă dezvoltare a căilor metabolice hepatice
- caii nu se vor anestezia pentru minim 1 săptămână, de preferat 2
săptămâni după deparazitarea cu organofosforice. Medicamente cu care acestea
interferează sunt: fenotiazinicele, guaifenesin şi succinilcolina. Ambele inhibă
pseudocolinesteraza şi colinesteraza.
- efectele sedative ale morfinicelor sunt minore la caii sănătoşi. Nu se vor
folosi singure la cai sănătoşi morfina, oximorfina sau etorfina, cresc activitatea
motorie, determină stimularea SNC. La animalele cu colică administrarea acestor
morfinice în doze mici pentru efectul analgezic nu produce fenomene excitatorii.
- reacŃiile alergice la anestezic apar rar. După administrarea de
acepromazină s-a observat edemul mucoasei şi tulburări respiratorii iar asociat cu
utilizarea guaifenesinului erupŃii cutanate pe tot corpul.
- deoarece cabalinele sunt susceptibile de a face ileus şi colică după
anesteziile generale pe cale inhaltorie, pe lângă dieta peranestezică se impune ca
animalul să nu consume mâncare timp de 6 ore postanestezic şi nici ziua următoare
grăunŃe. Înainte de a fi hrănit se va face ascultaŃia abdomenului, pentru a se
identifica prezenŃa zgomotelor intestinale, mai ales dacă s-a recurs la administrări
multiple de agonişti alfa-2 adrenergici
La toate cabalinele se recomandă ca alături de anamneză şi examenul clinic
(cu accent pe ascultaŃie pentru identificarea unor aritmii, sufluri cardiace şi/sau
zgomote pulmonare anormale) să se determine hematocritul şi proteinemia. Aceste
examene paraclinice se vor suplimenta la toŃi caii depăşind vârsta de 5 ani şi la
indivizii supuşi unei intervenŃii chirurgicale majore cu cu alte date de laborator şi
anume: hemoleucogramă, glicemie, creatinină, electroliŃi.
Din pregătirea preoperatorie a cabalinelor fac parte:
- spălarea gurii pentru a îndepărta alimentele ce ar putea trece în trahee la
intubaŃie.
- despotcovirea sau înfăşurarea potcoavelor (copitei). Protejarea regiunii
coronare cu benzi.
- pregătirea câmpului operator dacă este posibil pe animalul în picioare
pentru a reduce durata perioadei anestezice.

17
 ObservaŃii referitoare la monitorizarea sub anestezie a cabalinelor:
- Mânjii au frecvenŃa cardiacă mai mare şi presiunea arterială mai mică
decât adulŃii. Valori ale parametrilor vitali care potenŃial pun în pericol animalul:
frecvenŃa cardică sub 24;
presiunea arterială medie sub 65 sau presiunea arterială sistolică sub 75,
frecvenŃa respiratorie sub 5
- Este considerat bradicardic animalul a cărui frecvenŃă cardiacă scade sub
20 bătăi/minut (normal 30 bătăi/minut), fiind indicată în această situaŃia
anticolinergicelor (atropină 0,01-0,02 mg/kg IV sau glicopirolat 0,005 mg/kg IV).
Tahicardia apare de obicei la cai în stare de şoc. FrecvenŃa cardiacă nu poate fi
considerată indice al profunzimii narcozei, deseori ea nu se modifică nici atunci când
narcoza este superficială şi nici atunci când este profundă.
- Presiunea arterială este unul din parametri care sunt cel mai important de
monitorizat la cabaline sub anestezie generală; combaterea şi/sau prevenirea
hipotensiunii prin fluidoterapie va permite evitarea complicaŃiilor postoperatorii
inclusiv a miopatiei. Trebuie evitată rotirea unui cal anesteziat de pe o parte pe alta,
mai ales pe durata narcozei inhaltorii, deoarece poate determina hipotensiune gravă.
- FrecvenŃa respiratorie normală este de 8-12 respiraŃii/minut. Într-o oarecare
măsură este dependentă de anestezicul folosit, scade la izofluran sau sevofluran. Se
va evalua profunzimea narcozei şi se va lua în considerare ventilaŃia controlată dacă
scade sub 6 respiraŃii/minut - se consideră hipoventilaŃie. VentilaŃia controlată se
face cu volume de 10 ml/kg şi 10 respiraŃii pe minut la caii adulŃi şi cu 15 ml/kg la
mânji. Toate cabalinele dezvoltă dezechilibre acido-bazice sub anestezie, în special
acidoză respiratorie. Calcea sodată se va schimba după aproximativ 6 ore de
folosinŃă.
- Hipoxemia reprezintă una din complicaŃiile posibile în TIVA. Prevenirea prin
respectarea dietei preanestezic şi suplimentare aer inspirat cu oxigen 15l/min la un
cal adult
- Temperatura corporală în general pe durata anesteziei creşte la animalele
mari, dar la mânji poate să scadă mai ales dacă intervenŃia chirurgicală se
prelungeşte.

Recapitulare farmacologică:
Acepromazina – asigură tranchilizare nu sedare, posibil hipotensiune. Efecte minime
cardio-respiratorii (0,02-0,04 mg/kg IV) cu excepŃia situaŃiilor în care animalul este
hipovolemic, bâtrân sau are afecŃiuni cardiovasculare. Nu se folosşte la armăsarii de
montă.
Agoniştii alfa-2 adrenergici – sedare, analgezie, ataxie, capul cade spre sol
Pentru a produce sedare echivalentă dozele IM trebuie să fie duble faŃă de cele IV
Calitatea şi durata sedării/analgeziei sunt superioare la detomidină comparativ cu
xylazina
Manifestare efect după administrare IV - minute Durată - minute
Xylazină 5 30-40
Detomidină 10 60-120
Doze sedative comparative:
xylazină 1,1 mg/kg
detomidină 0,02 mg/kg
romifidină 0,1 mg/kg
Hipertensiune după administrare timp de 15 minute în cazul xylazinei şi cu o durată
de 40-45 minute după detomidină.
Bradicardie reflexă: 20-26 bătăi/minut după xylazină

18
 19-20 bătăi/minut după detomidină
Scade DC cu 30% (xylazină) sau 50% (detomidină)
Opioizii induc agitaŃie, excitaŃii administraŃi singuri, scad motilitatea intestinală,
sedare în formula NLA , durata efectului morfină 2-4 ore, meperidină 1-2 ore,
butorfanol 1 oră
Benzodiazepinele, miorelaxare, sedare la caii tineri, agitaŃie efect de trezire când se
administrează singur la caii sănătoşi.
Ketamina (antagonist NMDA) nu se administrează singură sau prima, inclusă în TIVA
Guaifenesinul – necesare cantităŃi mari durează câteva minute până se instalează
efectul, hipotensiune, îmbunătăŃeşte calitatea anesteziei
Thiopental: efect în 20 secunde după administrarea în bolus, asigură aproximativ 15
m,inute de anestezie, calul se va putea ridica după 1 oră.

Următoarele anestezice pot fi folosite în premedicaŃie: acepromazină,

xylazina, detomidina. Pentru inducŃie thiopental, guaifenesin, diazepam, ketamină,
telazol, enfluran, isofluran sau halotan (inducŃie pe mască sau sondă nasotraheală la
mânji sub trei luni). MenŃinerea anesteziei se poate face intravenos sau inhalator.
PremedicaŃia – are drept scop facilitarea contenŃiei la animalele agitate şi
amplasarea unui cateter IV (obligatoriu la toŃi caii sub narcoză inhalatorie sau la care
se administrează miorelaxant).
InducŃia –se sfârşeşte când calul adoptă decubitul. Căderea calului se va
controla cu frânghii legate de căpăstru şi o persoană la coadă, totul se desfăşoară în
linişte. După cădere se va practica intubaŃia şi menŃinerea anesteziei generale pe
cale inhalatorie. În cazul în care menŃinerea se va face pe cale injectabilă animalul
poate fi intubat pentru administrarea oxigenului în vederea combaterii hipoxemiei.
Exemple:
1. PremedicaŃie - xylazină InducŃie – thiopental (soluŃie 5%)
0,5 mg/kg 7 mg/kg
0,75 mg/kg 6 mg/kg
1 mg/kg 5 mg/kg
Ambele anestezice se vor administra pe cale IV. Prima se va injecta
xylazina, în decurs de trei minute efectul sedativ fiind evident (căderea pleoapelor, a
buzei inferioare, coborârea capului, exteriorizareea penisului, ataxie). În funcŃie de
doză se instalează miorelaxarea. Se constată bradicardie; dacă frecvenŃa cardiacă
scade sub 20 bătăi/minut se va aştepta o perioadă de alte trei minute pentru a
acorda timp depăşirii bradicardiei. Thiopentalul se va administra rapid în decurs de
jumătate de minut pentru ca inducŃia să decurgă liniştit. În alte aproximativ 30 de
secunde calul va cădea în decubit. Anestezia chirurgicală după administrarea
thiopentalului durează aproximativ 5-15 minute. Pentru prelungirea ei, deci
menŃinerea narcozei, se poate administra încă o cantitate de thiopental egală cu 20-
30% din doza iniŃială. Dacă administrarea se va repeta din nou durata trezirii va fi
mult prelungită şi în nici un caz nu se va depăşi doza totală de 20 mg/kg.
MenŃinerea se poate face şi administrând în perfuzie continuă asocierea a 2
g thiopental într-un litru de guaifenesin 5%, fără a depăşi această cantitate la un cal
de 400-450 kg deoarece trezirea va fi de lungă durată prin efectul cumulativ al
barbituricului.
O altă variantă pentru menŃinerea anesteziei se realizează prin perfuzia
continuă cu guaifenesin 5% în soluŃie glucozată, doza maximă totală 5 ml/kg.
Semnele toxicităŃii sunt reprezentate de contracŃia extensorilor, uneori opistotonus,
respiraŃie apneustică, dacă administrarea nu se opreşte se instalează miorelaxarea şi

19
colaps cardio-vascular. Această asociere anestezică nu asigură analgezia şi ea va fi
completată cu tehnici de anestezie loco-regională.
AtenŃie cabalinele chiar sub efectul sedativ al xylazinei pot lovi pe
neaşteptate cu piciorul din spate, în ciuda aspectului de animal somnolent în
prezenŃa unui stimul pot riposta cu mare rapiditate şi precizie.
Efectul sedativ al xylazinei durează aproximativ 30 de minute după
administrarea IV (60 minute la administrarea IM).

Bibliografie

1. Abou-Madi N. - Anesthesia and Analgesia of Small Mammals, în Recent Advances

in Veterinary Anesthesia and Analgesia: Companion Animals, Gleed R.D. and
Ludders J.W. (Eds.). International Veterinary Information Service, Ithaca NY
(www.ivis.org), Last updated: 27-Jan-2006; A1408.0106
2. Araujo W. – La nociception: le cheminement de l’information douloureuse, Le Point
Veterinaire, nr. 227, vol. 33, 2002.
3. Belîi A. – Tratamentul multimodal al sindromului algic perioperator, teză de
doctorat, 2006
4. Benson, G. J. - Anesthesia and Analgesia: Physiologic Effects of Pharmacologic
Agents, 2000, info.med.yale.edu/yarc/vcs/anesthesiaeffect.htm
5. Bolte S. Igna C. – Chirurgie veterinară, vol. I, Ed. Brumar, 1997.
6. Bonal C., Schelcher F., Valarcher J. F., Espinasse J. – Aspects pratiques de
l’anesthesie chez les bovins, Le Point Veterinaire, vol. 24, nr. 150, p. 63-
73, 1993.
7. Carroll G. L. – Analgesics and pain, în The Veterinary Clinics of North America.
Small Animal Practice. Clinical Anesthesia, vol. 29, nr.3, 1999.
8. Cristea I. – Anestezia subarahnoidiană şi peridurală, Ed. All, Bucureşti, 1994.
9. George W. L – Pain Control în Food Animal, în: Recent Advances in Anesthetic
Management of Large Domestic Animals, sub red. Steffey E. P. (www.ivis.org,
last updated: 9-Oct-2003; A0615.1103)
10. Hansen B. – Epidural Anesthesia and Analgesia, Procedings of Symposium
„Predictible Pain Management”, Florida, 1996.
11. Holden D. – Practical anaesthesia in the calf, The Journal of the British Cattle
Veterinary Association, vol. 2, p. 383-391, 1994.
12. Lee L. –Perioperative pain management, Oklahoma State Univertsity, Veterinary
Surgery I, VMED 7412
13. Lumb, W. V., Wynn, E. J. – Veterinary Anesthesia, Ed. Lea & Febiger,
Philadelphia, 1973.
14. Mungiu O. C. – Algeziologie generală, Ed. Polirom, Iaşi, 1999.
15. Muir III W. W., Hubbell, J. A. E. – Handbook of Veterinary Anesthesia, ediŃia a II-
a, Ed. Mosby-Year Book Inc., St. Louis, 1995.
16. Sandu L. – Farmacoterapia durerii, România update, vol. II, nr. 3, p. 183-188,
1997
17. Spencer A. J. – Physiology, Mechanisms, and Identification of Pain, Procedings
of Symposium „Predictible Pain Management”, Florida, 1996.
18. Wetmore L.A. - Options for Analgesia in Dogs, în: Recent Advances in
Veterinary Anesthesia and Analgesia: Companion Animals, sub red. Gleed R.D. şi
Ludders J.W. (www.ivis.org, last updated: 5-Sep-2006; A1404.0906)

20
19. Wetmore L.A. - The Science and Art of Analgesia, în Recent Advances in
Veterinary Anesthesia and Analgesia: Companion Animals, sub red. Gleed R.D. şi
Ludders J.W. (www.ivis.org, last updated: 23-Oct-2006; A1405.1006)

21