ale cărui interese sunt identice cu ale ţăranului, asemenea, bresle nu mai avem, negoţul încape pe mâini străine încât, mâine să vrem să vindem ce avem, găsim cumpărători străini chiar în ţară şi am putea să ne luăm lucrurile în spinare şi să emigrăm la America. Chiar ar fi bine să ne luăm de pe acuma o bucată de loc în Mexico, în care să pornim cu toate ale noastre, când nu vom mai avea nimic în România. Să nu ne facem iluzii. Prin atârnarea noastră economică am ajuns ca toate guvernele, spună ele ce or pofti, să atârne mai mult ori mai puţin de înrâuriri străine. Nu doar c-ar sta în relaţii cu consulii, această acuzare ar fi prea gravă pentru ca s-o facem cuiva. Ne înnegrim unii pe alţii — vorbesc de naturile mai nobile, fie ele în orice parte, nu de stârpituri — ne înnegrim, zic, unii pe alţii, pentru că simţim că starea poporului românesc e nesuferită şi că ne-am încurcat rău. Dar în această încurcătură vina istorică şi blestemul urmaşilor să cază asupra celor ce-au făptuit tot răul, asupra liberalilor de orice nuanţă, care au format cadre goale, în care au intrat tot gunoiul societăţii, au creat guvern reprezentativ pentru ca să-l împle oameni ce abia ştiu a îndruga două cuvinte, au făcut ca clasa de mijloc, în loc de a căuta să muncească şi să înflorească, să se azvârle toată asupra puterii statului, ca să domnească.” (M. Eminescu, Opere, Vol X, pag. 31, VI. Frază şi adevăr – articol în Telegraful Român, din 23 decembrie 1877.) Ei bine, dacă Eminescu s-ar întoarce printre noi – în România de astăzi – pentru a le da o ultimă replică Carpilor, Şuţilor, Rosettilor şi celorlalţi meteci din clasa politică românescă – el nu ar mai spune decât atât: Quod erat demonstrandum!
Avea dreptate! Are dreptate! Iată motivul pentru care Eminescu le provoacă încă şi astăzi, unora, frisoane.
Marcel Chelba - Scrisoare Deschisă Despre Actualitatea Lui Kant, Către Constantin Aslam, Realizatorul Emisiunii Izvoare de Filosofie, La Radio Romania Cultural.