Sunteți pe pagina 1din 24

Capitolul I Ce este filosofia dreptului? Filozofia dreptului este o explicatie data lumii in ansamblu , in deosebi a dreptului.

Prin filozofia dreptului intelegand cele trei ramuri ale ei: - ontologia - probleme privind existenta omului - exiologia dezvolta probleme privind valorile generale ale omenirii - gnoseologia ramura filozofiei care incearca sa explice cunoasterea Notiunea de Filozofia dreptului apare pentru prima data in 1821, in lucrarea lui Hegel, Principiile filozofiei dreptului, iar termenul il foloseste in 1797 Fichte. In esenta filozofia dreptului este: - o perspectiva a cunoasterii umane care pune in centru viata juridica partti notiunii de dreptate - abordeaza fundamentele dreptului - ierarhizeaza valorile dreptului, incercand sa raspunda la intrebarea utilitatea si finalitatea dreptului Chelsen in teoria pura a dreptului 1962, isi propune sa gaseasca raspunsul la intrebarea fundamentala Ce norme de drept trebuie elaborate pentru reglementarea vietii sociale Scopul filozofiei dreptului: Este acela care- si propune descoperirea, descifrarea principiilor justitiei, principii izvorate din valorile umane promovate in societate in decursul timpului. Sectiunile filozofiei dreptului: 1. Ontologia juridica: - existenta institutiilor juridice, a principiilor juridice, in aceasta sectiune vorbim despre dreptate, realitate juridica, cauzabilitate, practica juridica. Aristotel numea ontologia juridica ca fiind filozofie prima. Ulterior ontologia fiind denumita metafizica o metoda de cunoastere in filozofie care nesocoteste, ignora ideea de miscare/ transformare/ autotransformare. Metafizica absolutizeaza numai anumite elemente ale unui fenomen, vede doar stabilitatea fenomenului, u si miscarea, subliniaza limitele/ granitele ale unui lucru, nu si conexiunile lui. Se spune ca un individ are gandire metafizica cand gandeste lucrul in individualitatea/ singuratatea sa, cu putine elemente specifice. Astazi ontologia a reusit sa sublinieze structura tot mai complexa a realitatii juridice, apoi situarea dreptului in contextul practicii sociale, ca fiind numai una din actiunle comunitatii/ societatii care guverneaza practica omului. 2. Gnoseologia juridica: In centrul ei sta problema cunoasterii adevarului judiciar, a adevaratlui stablit in practica judiciara. Gnoseologia juridica incearca sa raspunda la probleme cum ar fi cunoastere juridica si elaborarea normelor de drept, rolul observatiei in cunoasterea juridica si a ratiunii si implicat in elaborarea normelor de drept. 3. Axiologia juridica: Axia valoare, logos stiinta teoria generala a valorilor din lumea juridica - valori precum dreptate =, justitie, echitate, adevar juridic, drepturile omului. De observat legatura existenta intre aceste valori cu valori din domeniul eticii, culturii, civilizatiei, a politicii etc. Fiecare societate, fiecare forma de guvernamant are propria tabla de valori. Valorile fiecarei societati sunt fixate/ corespund idealurilor optiunilor politice dominante.

4. Practica juridica: Praxiologia juridica- este ramura a filoxofiei dreptului care pune in centrul sau actiunea omului in sfera juridica. Importanta acestui palier a filozofiei dreptului este subliniata si de eforturile din aceste zile privind identificarea criteriilor in masura sa asigure eficienta maxima a praxiologiei juridice. 5. Deontologia juridica: Vizeaza stricy domeniul vietii juridice fiind o sfera/ un palier nou in cadrul filozofiei dreptului. Deon (deontos)- ce trebuie facut, ce se cade sa fie facut. Acest palier este la granita intre stintele juridice, etica, logica. In esenta sa deontologia juridica stabileste obligatii morale cele mai generale pentru cele doua categoriide persoane aflate in sfera juridica: persoanele care desfasoara activitate in sfera juridicului (teoreticienii/ practicienii), si intre persoanele care beneficiaza de actul de justitie. Ambelor categorii le revin obligatii morale, obligatii acceptate in egala masura de practicienii/ beneficiarii dreptului. Functiile filozofiei dreptului -de cunoastere/ intelegere a ceea ce este esential/ fundamental/ universal in domeniul dreptului De accea se impune pentru un jurist aprofundarea stiintelor juridice particulare. Metode de cunoastere- observatia, experimentul, comparatia, demonstratia. Un rol esential in cunoasterea fenomenului juridic il are insusirea limbajului proprie. - de evaluare si previziune Urmareste formularea anumitor judecati de valoare, stabilirea unor ierarhii a valorilor juridice si stabilirea de actiuni concrete pentru stabilirea/perfectionarea justitiei. - functie practica Filozofia dreptului prin sisemul de valori consacrat ajuta/ contribuie la identificarea deciziilor corecte in materie de drept in prevenirea erorilor judiciare. Nevoia de regandire a universului juridic: Nevoile protejate/ aparate de oricare sistem de drept a avut/ are / si va avea intotdeauna contestatori. Cand contestatarii legii a dreptului sunt numerosi apar, se inmultesc comportamentele deviante, de aceea se pun intrebari precum- care sunt principile de drept?, care sunt cele mai bune valori juridice ce trebuie aparate?, in ce consta finalitatea dreptului raportat la conditia umana? La nivel planetar intotdeauna se nasc asemenea intrebari , apar contestatarii in societatea umana in statele ce parcurg profunde transformari economice, sociale, si politice. De actualitate , rolul Curtii Cinstitutionale, a institutiei de drept in mecanismul aplicarii legii. Sunt doua situatii: - juristul aplica litera legii- aplicarea stricto sensu de unde solutii rigide, pericolul aparitiei erorii judiciare. - In spiritul legii- interpretare care poate duce la erori judiciare Filozofia dreptului are in aceasta batalie rolul de a gasi raspunsuri adecvate valorilor promovate de societate la un moment dat.

Capitolul II Filozofia din antichitatea timpurie asupra statului si dreptului Primele actiuni de normare a activitatilor/ primele reglemetari privind conduita omenirii apar in antichitate. Ordinea juridica in aceste state antice a asezat in fruntea valorilor pe despot, rege, imparat. Conducerea societatii incredintata acestuia avea drept fundament vointa divina. Vointa divina era izvorul normelor juridice/ regulilor/ reglementarilor juridice in viata social economica. Dreptul exista datorita religiei/ credintei in divinitate. Regele/ despotul avea doua instrumente la indemana pentru elaborarea regulilor de conduita - religia - pedeapsa- stbailita de religie , cunoaste o apreciere deosebita Egiptul antic: Mileniul 4 ien. Este primul stat sclavagist din istoria omenirii. Faonul/ despotul reprezenta statul/ puterea statului. Ordinea de drept era izvorata din puterea divina, respectarea legii era considerata ca singura cale de acces taramul divin, cetatea divina. Numai in cetatea divina exista ordine, perfectiune Preotii indemnau oamenii sa se multumeasca cu ordinea divina imperfecta pentru ca va dovedi adevarata ordine perfecta. Ganditorii epocii raman in filozofie prin faptul ca s-au indoit. Au pus semnul intrebarii spus de preoti privind dreptatea/ adevarul. Concluzia lor omul trebuie sa-si aleaga un singur drum in viata tinand cont de vorbele preotilor dar si de indoiala spuselor acestora. Babilonul antic (intre Tigru si Eufrate/ actualul Irak) Ramane in drept prin regele Hamurabi codul lui de legi. Sunt prezentate norme de conduita , codul de legi fiind (spune Hamurabi) primit de la zeul soarelui si luminii (Samos). Originea regulilor de conduita in zei de aceea este in afara oricarei indoieli valoarea normativa a codului. Inteleptii timpului respectarea legii nu-i fereste pe oamenii de nenorociri vezi erorile judiciare- si apoi regulile judiciare instituite in cod nu sunt piedici in aprecierea oamenilor abil in a ucide, jefui, supune pe cei slabi. Ideea este azi de actualitate si respectand legea asistam la abuzuri in aplicarea ei. India antica: Legile lui Manu in India au existat doua filozofii, una filozofia brahmanismului, a subliniat rolul esential a divinitatii in formarea si structura societatii indiene. In fruntea societatii regale se considera divinitatea formal umana. Societatea impartita in cartecarte reprezentand parti ale corpului omanesti care il intruchipa Brachma. Al doilea element: divizarea pedepsei, pedeapsa fiind de origine divina- pedeapsa veghiaza cand totul doarme- este subliniat rolul controlului. Frica de pedeapsa ingaduie tuturor creaturilor sa-si respecte datoriile. Pedeapsa guverneaza neamul omenesc, caci om virtuos din fire se gaseste a nevoie. Buthismul- opusul brachmaliusmului a propovaduit egalitatea oamenilor egalitatea oamenilor. Toate pe pamant sunt relative din punct de vedere al dreptului a sustinut ideea respectarii normelor de conduita a ordinii social juridice existente izvorate din puterea divina. Justificand dreptul prin religie budhismul a fost ridicat la rang de religie de stat.

China antica: In sevolul VII-VI i.e.n. cu aparitia primelor state, au aparut si primele coduri de conduita, elaborate de despoti. Coduri, se spunea izvoare din puterea divina. Konfutius ganditor chinez in lucrarile caruia apar primele idei rationaliste in ceea ce priveste societatea umana. Konfutius spune: ordinea sociala reglementat de norme juridice este posibil numai prin perfectionarea morala a omului. Este subliniata asadar ideea moralitatii, care precede norma de conduita. Ordinea de drept exclude conduita omului la extreme. Intotdeauna omul sa urmeze calea de mijloc, idee discutabila. Idei fundamentale la Konfutius: a justificat ordinea de drept distincta prin religie, are elemente de rationalitate in formularea regurilor de conduita si se distinge prin specifism. Confuzie privind elementele filozofie dreptului in Orientul antic: - ratiunile teologice si etice stau la baza primelor norme juridice - doua sunt valorile justitiei in epoca: supunerea si ascultarea Grecia antica: Caracteristici: ginditorii pun pe prim plan in filozofia dreptului normele de conduita ( gindire rationalista) Pitagora, secolul VI este primul ganditor din atichitate, care s-a numit filozof. Pune semnul egalitatii intre stat si justitie, si subliniaza armonia, care trebuie sa domine in egala masura in viata sociala, in organizarea statului. Justitia considerate de Pitagora ca fiind rezultatul de plinei armonii in sociatate care poate fii atinsa numai prin armonizarea viatii tuturor cetateniilor. Solon fondatorul democratiei in Grecia antica cu privire la drept subliniaza doua idei: - legea, rezultatul divinitatii - norma juridica are rolul sa echilibreze viata in societatea umana Este fondator al democratiei atheniene pentru ca a subliniat pentru prima data ideea ca prin legiile omului ne se dobindesc prin nastere, ci prin calitatiile omului manifesteta de cursul vietii. Viata politica, spunea Solon este posibil numai prin calitatiile pe care omul ne dezvolta in timpul vietii. Nu se naste magistrat, mobil, ci devine intruduce criteriul averii in dobandirea functiilor politice. Din punct de vedere al dreptului legea isi are originea in divinitate, norma juridica se echilibreaza viata sociala. Elaborarea textului de lege trebuie astfel realizata in cat prin interpretare diferita sa se mareasca puterea judecatorilor (oameni instruiti in mod special in acest scop a intuit existenta puterii judecatoresti. Legea seamana cu o panza de paianjen ca de in transa ceva mai usor si mai slab, pe cand un lucru mai mare se sparge si trece prin transa. In lucrarile sale se adreseaza sfaturi pline de moralitate la adresa celor care isi insotesc legea. In drept aduce in definitia obligatiei sublinierea ideii de legatura juridica. Socrate, legea- expresia divinitatii, ordinea sociala aceasi origine divina. Notiunea de elita alcatuita de intelepti si invatati, singura categorie sociala capabila sa formuleze legi si sa conduca societatea. In ordinea sociala importanta este supunerea, chiar si in raport de regurile instruite de stat nedrepte a incercat sa fundamenteze teoretic notiunea de definitie, subliniem ca intotdeauna aceasta reglementare surprinde ceea ce este permanent, fundamentala in lucruri morale. Socrate prin cunoscuta expresie cunoaste-te pe tine insuti a fost privit ca apartinand curentului individualist. Socrate a propus ca omul sa intoarca privirea, observatia, analiza de exterior de la lucrurile ce-l inonjoara spre interior, spre puterea individului singurul capabil sa descifreze valorile care-i guverneaza viata numai indoindu-te de tine insuti poti sa

descoperi adevarul. Este astfel precursorul filozofiei idealiste, dar ramane primul ganditor grec care pune in valoare dimensiunea omului si nu a cetatii. Platon, elev al lui Socrate. Lucrari fundamentale : Republica, lucrare in care este descris statul de aur, Despre legi, alcatuit la fel ca si omul, cu mai multe organe. Justitia, este, pentru Platon o relatie armonioasa existenta intre organele statului. Trei componente are statul:: 1 agricultorii,mestesugarii, moderatia, virtutea 2 componenta militara, corespunzandu-le virtutea numita curaj 3 conducatorii, caracterizati prin intelepciune Platon acorda diverse virtuti, intelepciune, curaj... diverselor clase sociale. Justitia este reunirea a celor trei componente ale statului sub conducerea inteleptilor. Numai inteleptii sunt capabili sa conduca societatea spre scopul comu, fericirea tuturor. Aceasta republica organizata prin elementele aratate, este o republica ideala, elita nefiind suficienta in organizarea si conducerea unei societati. Valorile justitiei, dreptatea, binele, adevarul, provin de la divinitatea. Dreptul ca ansamblul regulilor de conduita in societate isi are originea in normele morale. In lucrarea Despre legi statul avand rol, functie de educare trebuie sa elaboreze astfel legile, incat ele sa fie insotite de texte care sa le comenteze, in esenta legea trebuie explicata in continutul ei sa se regaseasca explicatiile necesare. Aristotel Lucrari fundamentale Etica, Politica- o privire comparativa a constitutiilor existente in 156 de stat. Elev al lui Platon, ini etse prieten Platon, dar mai mare prieten imi este adevarul, un foarte bun observator al vietii, societatii grecesti, a incercat sa justifice diverse institutii existente. Institutia sclaviei este justificata de natura umana si nu este departe de adevar. Dca nu ar fi oameni care sa efectueze pentru alti oameni muncile grele, aceasta a doua categorie de oameni nu ar mai avea timpul necesar desfasurarii activitatii superioare. Exista oameni incapabili pentru munci superioare. Oamneii superiori, supradotati au sarcina sa-i indrume pe cei inferiori. Omul prin natura lui, spunea Aristotel\, nu poate trai decat intr-o societate, intr-o colectivitate, si pentru ca intr-o colectivitate omul face politica (interesat de conducerea societatii) numeste omul ca fiind zoon politicon. Statul, spune Aristotel este o forma superioara de organizare a oraselor, de participare a omului la viata statului. Statul are o virtute, infaptuirea justitiei, adica o realizare in practica ordinea reglementata de lege. Distingem mai multe forme ale justitiei, in esenta justitia impune oamenilor inegal de la natura respectarea regulilor stabilite de lege. Clasificand justitia in diverse forme, intuieste Aristotel existenta si impartirea puterilor in stat, a puterii legislative, executive si judecatoresti. Epicur scopul vietii este placerea, omul trebuie sa se orienteze in viata dupa regula ca deplina liniste sufleteasca are o singura sursa, placerea. Statul este rezultatul unui contract incheiat ca urmare a nevoii omului de a se asocia. Dreptul este tot un contract incheiat in conses cu placerile materiale. Antichitatea romana Romanii, secolul VI, au intemeiat Roma antica raman in in istorie in deosebi in vocatie de cuceritori, buni militari si-au formulat idei legate de stat si drept justificandu-le prin necesitatea imparatului de a cuceri noi teritorii. Daca Grecia a dezvoltat filozofia, romanii raman in patrimoniu universal prin dezvoltarea deosebita a dreptului.

Cicero 106 ien. Lucrari fundamentale : Republica, Despre stat, Despre legi (de oficii, indatorii) Statul defineste ca fiind o totalitate de oameni asociati in baza acelorasi legi si valori. (Orice comunitate umana indiferent de conducatori isi propune un set de valori, valori pe care apoi prin sistemul de legi le protejeaza. Cicero exclude din compozitia statului pe sclavi. Popor este numai acela care poseda avere. Prinvipala clasa sociala este aristocrat, posesoare de avere , singurii oameni valorosi superiori, rationali, capabil sa conduca statul. O idee valoroasa: analiza formelor de guvernamant i-a permis sa guverneze. Fiecfare forma de guvernamant are dreptul sa existe fiecare forma distingandu-se prin parti bune si rele. Da astfel substanta ideii convietuirii formelor de guvernamant(monarhie, aristocratie, democratie). In ceea ce priveste statul Cicero subliniaza ratiunea de a exista statului- aceasta este infaptuirea justitiei. Teza fundamentala al lui Cicero (precursor al dreptului natural) este acela ca dreptul nu e un rezultat al vointei omului, ci o expresie a naturii umane, al justitiei, al legilor, legii facute de oameni, denumite drept pozitiv, legi injuste, arbitrare. Omul de la natura stie ce este bun, rau, just, injust, drept, abuz. Dreptul pozitiv trebuie respectate numai daca sunt juste, prin just intelegand numai daca sunt rationale, adica exprima ratiunea umana. Maximum de justitie, ratiune umana transpus a lege nu inseamna si maxim de drept, adica fundamentat pe ratiune, pe interpretarea literala stricta a textului de lege, omul poate sa obtina un maxim de injustitie. Jurisconsultii romani erau juristi care acordau consultanta juridica celor care solicitau acesta in timpul imparatului Augustus. Meritul Jurisconsultilor: au incercat, si au reusit, sa armonizeze dreptul pozitiv cu cerintele eticii. Ulpian (jurisconsult roman) definea dreptul ca fiind esenta eticii. Dreptul reprezinta norme morale precul: a trai cinstit, a nu face rau nimanui, a da fiecaruia ce is se cuvine. Principii de drept formulate de jurisconsultii romani: - principiul raspunderii personale pentru infractiunea comisa - principiul ca este mai benefic sa lasi o crima nepedepsita decat sa pedepsesti un nevinovat - principiul legitimei aparari - principiul rolului educativ al pedepsei reale - principiul bnei credinte in contracte Concluzie privind filozofoa dreptului in antichitate: 1. s-a incercat justificarea necesitatii dreptului in societatea umana 2. dreptul este just numai daca emana, izvoraste din ratiunea suprema, din Dumnezeu 3. legile izvorasc din ratiune (legile omenesti). Acestea la randul lor impunand/ propunand conduita de origine divina, iar obligativitatea dreptului rezulta din vointa celor buni, intelepti, a celor guvernanti.

Capitolul III Filozofia crestina a statului si dreptului Crestinismul este: o doctrina religioasa cu pronuntat caracter etic, de aceea la inceputuri a fost imbratisat de cei saraci, populatia majoritara in Roma. Credinta in lumea de apoi, in fericirea de apoi, existente intr-o alta lume, a rezultat elementul esential in propagarea eztrem de rapida a credintei religioase in imperiul roman. Crestinismul n-a avut drept obiectiv dezvoltarea ideii de stat si drept, mai mult cele doua institutii au fost justificate prin trimiteri la supunere deoarece adevarata dreptate, conduita perfecta se afla dincolo de viata in lumea de apoi. Apostolul Pavel a fost aparatorul statului roman. A subliniat necesitatea raportului de supunere intre oameni, a supunerii servitorilor fata de stapan, al femeii fata de barbat. Justificare supunerea omului fata de puterea de stat prin faptul ca s-a considerat putere de stat puterea divina. Credinciosii sa se supune statului pentru ca si guvernantii dobandesc puterea de stat datorita puterii divine. Cel ce se supune statului se supune lui Dumnezeu. Aureliu augustin 354-430 i.e.n.- lucrare despre cetatea lui Dumnezeu. El spune ca exista doua cetati- cetetatea lui Dumnezeu alcatuit din cei supusi credinciosi in functie de biserica, cetate perfecta, eterna. Cea de a doua cetate, statul este cetatea oamenilor trecatoare, in care oameni buni trebuie sa le arata oamenilor calea spre bine, fericirea, care se regaseste numai in cetatea lui Dumnezeu. Dreptul pozitiv (legile facute de oameni): - legea divina - legea naturala Esential ambele legi temporizeaza conduita celor rai, in singura ordine si pace sociala. Legea oamenilor este elaborata de oameni datorita revelatiei un om spune asa trebuie alcatuita o lege pentru ca am avut o revelatie( l-am vazut pe Dumnezeu) Dupa anul 400 asistam timp de 1000 ani in cadrul procesului de feudarizale la o lupta necontenita ale celor doua forte: - biserica - puterea laica Biserica a pus bazele dreptului canonic, dreptul biserici, un ansamblu de reguli de conduita, toate considerand ca norma de conduita este justa pentru ca a elaborat o monarhul/regele/imparatul care reprezinte divinitate pe pamant. Regurile bisericesti sunt astfel reguli care constituie izvoarele judecatii oamenilor de rand. Asfel religia/ preotii au propovaduit suprematia puterii bisericesti asupra puterii laice. Rezultatul amestecului bisericii in viata laica a fost acela al dobandirii de catre biserica a unor averii uriase. Acest fapt a condus la aparitia unor voci tot mai puternice, la inceput de critica, apoi de contestare al dreptului canonic. Toma daquino 1224- 1274 Idei privind statul si dreptul: Orice putere, inclusiv puterea statului are originea din Dumnezeu, singurul care a creat omul, lume, statul.

Legile pozitive se impun respectului, pentru ca ele exprima intotdeauna vointa lui Dumnezeu. Cine incalca o lege pozitive (eretnicii) pentru ca au incalcat vointa Dumnezeuluio, trebuie predat bisericii, si condamnat de biserica. Distinge patru categorii de legi: - in esenta clasificarea propusa subliniaza caracterul divin al legilor (legea eterna, naurala, umana, dogmatica). Aceasta clasificare este denotat pentru ca are in vedere forta juridica al legilor. Legea eterna cea mai importanta ere forta juridica cea mai mare. Dante Alligheri Idei: Omul poate atinge deplina fericire, pace, libertate numai intr-o ordine in care monarhul conduce. Monarhul este privit ca fiind garantul infaptuirii justitiei a impartirii dreptatii, deoarece este cel mai bogat cel mai bun om. Libertatea omului inseamna posibilitatea omului pentru a trai pentru tine/ binele/ fericirea ta. Epoca Renasterii: Renasterea: scoala spiritualaeuropeana, care a marcat inceputul declinului/ crizei feudale. Esential- doua elemente: - aparitia, dezvoltarea, amplificarea spiritului critic, manifestarea libertatii de gandire, elemente opuse dogmatismului, reguli ce se impune. - redescopera omul, natura umana, universul, subliniaza valorile umane. In renastere reinvie rationalismul din lumea antica, omul fiind valoarea fundamentala a renasterii. Aceste elemente specifice, particulare renasterii au imbracat edesea un vesmant religios, desprinderea decisisva al religiei nefiind inca posibila. Demnitatea functiei umane desi subliniata a fost asezata si uneori explicata de teologii. Apar in perioada renasterii primele proiecte utopiste privind organizarea sociala. Proiecte care si-au propus desfiintarea poprietatii private. Apar germenii primelor modele de societate comunista bazata pe egalitatea deplina intre oameni. In perioada renascentista se remarca doua interpretari diametral opuse privind universul uman. Ordinul dominican: sec 14, 3 idei: 1. Individul nu poate exista decat in cadrul grupului din care face parte, nu exista un individ separat de grup. 2. Libertatea personala a individului este limitata de interesele grupului, interese ce pot anihila, desconsidera libertatea unui individ. 3. Au propovaduit ordinea dominican supunerea severa fata de superiori. Ordinul franciscanilor a privit diametral opus, 3 idei: 1. Omul are dreptul de la natura sa sa se manifeste liber in afara interesului grupului din care fce parte 2. omul poate respinge dreptul autoritatii a statului de a se amesteca in viata sa, consecinta 3. Forta statului nu poate impune individului si respectarea legii, respectare ce poate fi impusa numai pe calea convingerii individului.

In esenta ordinul franciscanilor afost favorabil libertatii de constiinta, gandirii libere, lipsa de dogmatism. Niccolo Macchiavelli 1469-1527 scopul scuza mijloacele Este exponentul noii forte sociale in devenire, burghezia, si-a consolidat ideile de filozofia dreptului 2 coordonate al gandirii rationale: - fin observator - un bun analist care a prelucrat rational datele culese ca urmare a observarii atente a societatii din timpul sau. Lucrarea sa: Principele Primul autor de filozofia dreptului care enunta principiile politicii in convingerea statului. Idei: Statul puternic este acea pe care o conduce o singura persoana. (monarhul absolut, principele) Este raspunsul dat de el pentru situatia politica a statului italian alcatuit atunci dintr-o multime de clase-state. Principele trebuie indiferent de mijloace sa elimine orice separatism in stat, lucru ce poate fi posibil numai prin existenta unui despot al principelui, monarh absolut. A criticat monarhul ereditar care prin natura lui poate sa nu intruneasca calitatile monarhului absolut. Este monarh absolut numai acela care poate asigura un regim de ordine, degalitate, autoritate prin folosirea oricarui mijloc. Calitati: - cruzime, puterea unui leu, viclenia unei vulpi, manuitor folosirea crimei si inselaciunii Sub influenta familiilor cunoscute in Italia, a medicilor, Macchiavelli in partea a doua a vietii imbratiseaza guvernarea republicana. Conducatorul statului trebuie ales dintre nobili de catre popor. Libertatea nu exista decat impreuna cu egalitatea. Concluzie: - primul ganditor care s-a eliberat de sub influenta religiei - statul si dreptul nu pot fi justificate prinn argumente religioase - religia are o singura utilitate- instrument folosit in stat pentru a domina/ conduce mai usor poporul - spiritul de observatie si analiza care i-a permis sa sublinieze existenta in om a binelui, raului, consecventei, lasitatii, fiecarei atribut cu rol in cucerirea puterii cu cat oamenii sunt mei incapabili, cu atat vor fi mai indrazneti lumea nu este a celor ce pot, ci a celor ce vor Rolul statului si dreptului: Statul si dreptul nu se pot mentine decat prin dominatia, subordonare, indiferent de mijloace folosite . Mijloacele folosite pentru a domina nu au legatura cu valorile etice. Orice mijloc e permis daca prin folosirea lor se poate realiza dominatia asupra altora. Erasmus din Rotterdam: Lucrarea : Elogiul nebuniei cu argumente rationale critica tiramia regilor, dar justifica monarhia in acelasi timp pe care il identifica cu divinitate. Stat= divinitate De ce este nevoie de stat?

Statul, regele este un rau necesar, in lipsa lui anarhia fiind in masura sa distruga, comunitatea gaseste o justificare atat regelui cat si papei, care cele doua forte antagonicedin evul mediu. De ce exista regele? Pentru caare in sine in graunte de nebunie. Un om intelept nu renunta la linistea sa pentru a castiga postul de lege, adesea prin crime pentru ca sa asigure astfel fericirea celor multi/ a poporului.. De asemenea papa de ce si-a ales de conducator al bisericii? Pentru ca are si el un gram de nebunie. Trebuie sa fie nebun ca astfel sa- ti abandonezi linistea pentru ca in umulinta/ saracie sa pasesti pe calea mantuitorului, si sa devii papa. O idee ce se regaseste azi in absentismul politic/ social prin natura lor intelectualii in genere sunt absenti in implicarea in viata sociala. In spirit critic fundamentat pe rationalism sublinieaza ambii, rege/papa, odata ajunse in aceste roluri, abandoneaza orice scrupul si se arunca in desfacarile posibile. Martin Luther: 2 idei fundamentale: 1. Omul intr-adevar are o libertate deplina/ totala, dar aceasta priveste numai lumea interioara. Vizeaza numai libertatea spirituala. Distinge astfel intre: - libertatea interioara spirituala- care apartine individului - libertatea sociala, in cetate- care apartine cetatii, subordonate regelui 2. A militat pentru independenta puterii laice. Eliberarea ei de sub dominatia puterii religioase. In aceasta idee este cunoscuta reforma lui in ceea ce priveste biserica catolica. 33 edictul din Milano- imparatul din Constantinopol Jean Bodin 1529-1596 Parintele notiunii de suveranitate. Lucrarea: Republica Anarhia regelui se poate realiza numai prin conceptul de suveranitate, care in esenta vizeaza: - suveranitatea absoluta a regelui (idee fireasca in lupta continua, caracterele epocii dintre rege si papa) - respectul justitiei Conceptul de suveranitate a statului- regelui a fost pus ca fiind un instrument de lupta impotriva amestecului papei in viata statului impotriva farimitarii statelor feudale. Suveranitate - puterea regelui ( a statului) de a da legi - puterea de a desfiinta legi Caracterele suveranitatii: - unica (apartine regelui - indivizibila (nu poate fi impartita cu alte autoritati in stat). - Nelimitata - Absoluta Suveranitatea are urmatoarele caracteristici: - dreptul de a numi inaltii magistrati - dreptul de a declara starea de razboi si de a incheia pacea - dreptul la amnistie si gratiere a suveranului

Idei: Pune problema, pentru prima data, a raportului dintre puterea legislativa si puterea executiva subliniind faptul ca in aceasta relatie intre ele puterea legislativa este o putere suverana. Suveranitatea fiind indivizibila, trebuie exercitata exclusiv de conducator fie monarh, fie aristocrati, fie popor (in democratie) Subliniaza faptul ca puterea executiva , adica guvernarea, este o putere distincta, diferita de cea legislativa. Nefiind putere suverana, neavand caracter indivizibil poate fi exercitata prin diverse organe. Limitele suveranitatii: - legea divina - legea umana, legea izvorata din natura

Capitolul IV Filosofia moderna a dreptului Secolul 16 si17 Doua curente cu reprezentare filosofica Monarcho Macchi (adeptii puterii ingradite a suveranului), criticii suveranului/ monarhului Curentul reprezientata de oamenii de cultura se distinge in urmatoarele idei: - puterea regelui/ monarhului este o putere limitata - prin argumente rationale logice au justificat necesitatea combaterii/ abuzurilor si tiramiei regilor Acest curent valorifica ideea contractului social lansata in Italia si formuleaza solutii pentru limitarea puterii monarhului. O solutie este accea ca monarhul, suveranul este un mandatar al poporului si numai in aceasta calitate are dreptul de a legifera. Ideea de mandat acordata legelui este justificarea suveranitatii acestuia pentru ca intotdeauna mandatarul poarta o raspundere pentru modul cum isi exercita mandatul. Important: Aceasta explicatie a suveranitatii limitate regelui este prima incercare, o alternativa la teoria divina a statului si dreptului. John Milton 1608-1664 2 idei: 1. A considerat ca fiind un fundament necesar omului in societate, libertatea de constiinta, adica omul ste liber sa aleaga credinta religioasa. 2. Este primul care subliniaza ideea libertatii presei. Concluzie: Desi Monarcho Macchi au criticat dur monarhii, au justificat limitele puterii acestora, discursul imbratisat de ei au avut o haina religioasa. Monarcho Filli: Adeptii monarhiei, a puterii nelimitate, ingradite a suveranului care printre altele au imbratisat urmatoarele idei: - au fost adversarii drepturile popoarelor

legea, au considerat-o necesara numai datorita faptului ca emana de la suveran - autoritatea suveranului nu rezulta dintr-un contract social, din vointele cetatenilor, ci vointei divine. Concluzie: Institutia monarhului are origine divina, este sacra, regele trebuie sa se supuna numai lui Dumnezeu, nu legii, nu poporului. Guvernamantul, forta executorie trebuie sa puna in practica vointa suveranului si nu legea. Legea este creatia regelui, creatia arbitrar a regelui, izvorata din divinitate. Regele indeplineste ambele puteri in stat, puterea legislativa si puterea executiva. Thomas Hobbes 1588-1679 omul este lup pentru om , homo homini lupus est Cartea Levithab, 1651, sau Materia, forma puterea unui stat. Idei: Omul prin natura lui este individualist, lacom, rau, dusmanos, in esenta lui omul este lup pentru oameni. Aceste particularitati ale omului a generat in comunitatea existenta anterioara statului un razboi a tuturor impotriva tuturor, bellum omnium contra omnes. Acest razboi este asadar consecinta dreptului omului dobandit din natura sa sa se comporte astfel. Omul altfel formulat este liber potrivit naturii lui sa foloseasca toate inclinatiile sale rele, potrivit cu ratiunea sa. Pentru a pune capat acestui razboi general intre oameni oamenii au incheiat un contract social, prin care au constituit statul, l-au creat cu principalul atribut ca acesta sa le asigure pacea sociala, convietiuirea in societate. In scimbul pacii si securitatii individuale pe care statul le asigura, persoana a cedat drepturile sle naturale(bunastare, fericire) statului. Legea este dupa crearea statului un contract intre stat si oameni, in care omul devine fata de altul sfant. Concluzie: Statul are drept origine un contract intre colectivitate si suveran. Colectivitatea cedeaza suveranului securitatea individuala, suveranul se angajeaza sa le asigure pacea sociala. Orice incercare de limitare a autoritatii suverane este o incercare de nesocotire a contractului social si deci pedepsibila. Singura garantie pentru ordinea si pacea sociala o reprezinta numai monarhul absolut. De retinut: Este reprezentant si aparatorul cel mai frecvent a absolutismului monarhic. Se limiteaza sa sublinieze numai aspectele negative ale personalitatii umane Numai suprimarea libertatilor individuale asigura stapanirea anarhiei, a desfraului. Ordinea in societate poate fi asigurata numai prin eliminarea drepturilor omului. Baruch Spinoza: 1632-1677 Sustinator al monarhiei. Lucrarea: Etica Este rationalist. Se departeaza de divinitate si pune la baza sistemului filozofic ratiunea umana.

Este determinist, toate fenomenele, actele oamenilor, faptele acestora sunt rezultatul unor cauze, a unor legi. Statul si dreptul, idei: Fiecare om, ce alcatuieste statul, se naste prin antura lui, are o anumita conduita, ce apartine dreptului natural (precursor al dreptului natural) Temperamentul, aptitudinile oamenilor ce constituie dat de natura justifica in egala masura comportamentul rational sau irational. Ratiunea este printre altele o facultate esentiala a omului. Intrebare: Ce fel de conduita trebuie sa aleaga omul in viata: conduita dictata de instincte, de pasiuni, sau conduita dictata, orientata de ratiune? Raspuns: Singurul reper criteriu valoric ce trebuie avut in vedere de omva fi acela al utilitatii. Omul adopta acel comportament care in diverse imprejurarisa-i fie util.Acest lucru presupune obtinerea a cat mai multor foloase pentru unii, evitarea tot pentru sine a primejdiilor.Idee cel putin discutabila. Ideea utilitatii este valoroasa prin faptul ca introduce ratiunea in actiunile omului. Este util ceea ce este rational dupa om. Exclude fenomene in afara ratiunii.cum ar fi: impulsurile, pasiunile. Ratiunea este un fundament sigur al sigurantei sociale.Alegerea rationala a comportamentelor omului presupune cu necesitate elaborarea de norme de conduita izvorate din ratiune. Principiul fundamental in conduita oamenilor, conduita izvorata din ratiune sunt urmatoarele: - respectarea a drepturilor aproapelui la fel cum isi respecti propriile drepturi (vom regasi principiul in Scoala clasica a dreptului natural) Statul este explicat, isi are originea intr-un contract. Oamenii renunta la proriile drepturi prin contractul incheiat, le incredinteaza societatii in schimbul garantarii acesteia de catre societate (este o idee fundamentala ce se regaseste in Scoala Dreptului natural) Filozofia dreptului in Scoala Dreptului natural Caracterele epocii: secolul 17-18 Consta in teoria potrivit careia exista principii fundamentale rezultat al gandirii rationale a omului, reguli imuabilem, aceleasi, care fundamenteaza elaborarea regulilor dreptului pozitiv. Dreptul natural are astfel un caracter laic/rationalist, se deosebeste de teoria dreptului divin, a legii naturale, ambele creatie ale divinitatii, teorii existente in evul mediu. Dreptul natural, in consonanta cu ratiunea umana a formulat idei precum: libertatea comertului, circulatia libera a persoanelor, garantarea proprietatii. Aceste principii rationale, din continutul dreptului rational au fost considerate legi universale eterne, imuabile, dincolo de existenta dreptului pozitiv, facut de oameni. Hugo Grotius 1583-1645, olandez 2 merite fundamentale: - apreciat, considerat ca fiind parintele dreptului international (exponentul puterii coloniale, a infatisat in reguli juridice relatiile stabilite de statele din compunerea imperiului - este parintele fondator a teoriei dreptului natural

Lucrarea : Despre dreptul razboiului si al pacii, De jure belli ac pacis Primele filozofii ale gandirii lui Grotius Teoria cunoasterii se bazeaza pe ratiunea omului. Omul, fiinta umana este sociabila, nu poate trai decat intr-o comunitate/ societate datorita naturii sale/ instinctului social pe care il poseda. Intotdeauna omul alege datorita instinctului de sociabilitate, societatea politica in care sa traiasca (prin incheierea contractului social) Dreptul natural (ansamblu de reguli de urmat intr-o societate umana este produsul ratiunii umane si nu a revelatiei). De altfel ideea dreptului natural a aparut in antichitate unde se sustinea existenta unei legi naturale universale situata deasupra oamenilor, lege izvorata din vointa divina. In Roma antica s-a sustinut existenta dreptului national, ca fiind un drept comun general, vesnic, apartinand intregii omeniri. Dreptul natural este un asamblu de reguli desprinse prin metoda de cercetare deductiv intuitiva, pe calea rationamentului din urmatoarele 4 principii: a) respectarea a tot ceea ce apartine altuia (viata, bunuri, valori morale) b) respectarea promisiunilo, angajamentelor, a cuvantului dat c) repararea pagubelor pricinuite altora (regula veche romana) d) pedepsele statuale juridic sunt toti cu care incalca regula/ norma Aceste reguli/ principii/ fundamente au izvorul in ratiune. Sunt adevarate prin ele insele se de aceea nu pot suferi contestatii. Aceste principii/ reguli/ fundamente (dreptul natural este mai presus) decat vointa conducatorilor vremelnici (regi/imparati). Dreptul natural prin valorile sale universal valabil sunt acceptate si de Dumnezeu. Dreptul natural este fundamental diferit de dreptul pozitiv construit de guvernantii prin dezvoltarea principiilor acestora deoarece dreptul pozitiv este schimbator diferit de la o tara la alta tara dependent de contextul istoric particular fiecarui stat. Pacea eterna intre state poate fi realizata numai in conditiile in care statele accepta principiile dreptului natural in raporturile juridice dintre ele. Sub acest aspect dreptul natural poate fi considerat izvorul pacii eterne. Razboiul ractul teritorial sunt consecinte ale ignorarii dreptului natural, principiilor generale/ rationale/ universale. Hugo Grotius distinge intre dreptul natural si teologicul moral (regulile privind moralitatea religioasa). Dreptul natural Din ratiune umana Teologic moral Sursa este: De la Dumnezeu Obiectul este: Vizeaza viata/ cetatea viitoare, se Societatea umana guvernata de adreseaza crestinului actual, ca viitor fundamentele /principiile din membriu al cetatii celeste continutul dreptului natural Are provenienta laica Scopul acestora: Influenteaza actiunea omului, Vizeazai inima/ sufletul, conduita interna a conduita exterioara a omului omului intotdeauna in concordanta cu vointa lui Dumnezeu

Distinge intre dreptul natural, dreptul voluntar si dreptul divin: Dreptul natural: - respectarea principiilor, fundamentelor alcatuitoare a dreptului natural se face din convingere, lipseste convingerea pentru ca in chip rational omul le formuleaza Dreptul voluntar si dreptul divin: - are izvorul in vointa omului, se numeste drept uman - are izvorul in vointa lui Dumnezeu, se numeste drept divin, alcatuit din regulile ce privesc conduita religioasa. Dreptul uman este numit si drept pozitiv. El imlica autoritate. Normele de conduita se caracterizeaza prin constrangere si prin posibilitate de executare. Dreptul pozitiv apartine fiecarui stat, se numeste drept civil. Dreptul gintilor (al strainilor) alcatuit din regulile dreptul international. Cateva reguli, fundamente ce guverneaza legile civile elaborate de oameni: - pacta sunt servanda- acest impertiv al dreptului pozitiv izvorat din dreptul natural subliniaza ideea rolului vointei oamenilor, a rationalitatii in elaborarea regulilor de conduita - dreptul civil subiectiv este expresia deplina a libertatii umane in drept - legile civile intotdeauna vizeaza un folos (vezi contractele oneroase) Dreptul divin: Idei privind statul: Originea statului este explicata prin teoria contractului social pentru a se constitui intro comunitate initial numita societate civila, ulterior stat, au incheiat doua contracte: - contractul de libera asociere- potrivit instinctului de asociere, specific naturii umane indemnati de acesta, neputinciosi in fata violentei, au acceptat incheierea contratului. Prin incheierea contractului oamenii au urmarit garantarea drepturilor specifice fiintei umane (viata, proprietatea) de catre stat - contractul de supunere- pentru ca statul sa fie in masura sa garanteze drepturile oamenilor, prin incheierea acestei contract de supunere prin care interzice oamenilor sa se razvrateasca. Introduce notiunea de suveranitate = acea autoritate a caror acte nu pot fi anulate de o alta autoritate de persoane. Cui apartine suveranitatea statului? Ideea suveranitatii poporului o respinge admitand insa numai limitarea suveranitatii poporului. Idee nouavalabila aztazi: Suveranitatea statului este relativa pentru ca statul trebuie privit ca parte integranta in sistemul relatiilor dintre state, adica in sistemul dreptului international. Idei despre dreptul international:

Idei privind dreptul international: Hugo Grotius- parintele dreptului international In formularea ideilor de drept internationalporneste de la dreptul natural, ansamblu de principii generale, universale, care nerespectate des de catre state conduc la razboaie de cotropire. Pcea eternal poate fi obinuta numai cand statele in relatiile dintre ele se vor conduce dupa principii universal valabile, izvorate din dreptul natural. Regulile dreptului natural reprezinta izvorul pacii universale. A elaborat o teorie a razboiului. Razboiul este o realitate contrara dreptului natural. Intotdeauna egresorul

fiind adeptul a ceea ce este injust. Relatiile de aparare a statului agresat azvoraste din a ceea ce este just. Despre suveranitate subliniaza caracterul ei teritorial. Puterea, statul o exercita numai fata de supusii sai intre limitele granitelor teritoriale. Filozofia rationala a dreptului: Ce este ratinalismul? Rationalism: Secolul 16 Este un curent filozofic care are incredere si propovaduieste rationalismul, capacitatea rationala a omului de a cunoaste legea. Rationalistii erau convinsi ca realitatea inconjuratoare se are caracter legic, ordonat, exista conexiuni necesare intre elementele care ne inconjoara, regularitati, principii. Cunoasterea atat a omului cat si a realitatii izvorate din rationamentul, gandirea omului.ii explica caracterul istoric al dreptului. Explica dreptul ca fiind o stare de fapt/ o realitate si nu-l prezinta ca ceea ce ar trebui sa fie dreptul. Leibnitz Gottfried: 1646-1711, neamt Primul presedinte si intemeietoral Academiei de Stiinte, Germania. Gandirea filozofica a intemeiat-o pe individualism. Valoarea suprema a individualismului fiind independenta. Nu exista/ nu se poate concepe nici o ordine sociala, si nici o colectivitatecare sa limiteze actiunea individului. Dreptul isi are originea in ratiune/ intelepciunea divina (face trimitere la dreptul natural) Merit- privind dreptul: Dreptul este un mijloc de perfectionare a omului, un instrument de realizare a perfectionarii umane (scopul oricarei societati). Pentru ca vede in drept un instrument de realizare a unei finalitati este considerat precursor al teoriei utilitariste a dreptului. Filozofia engleza- orientare liberala John Lock 1632-1704 Recunoscut ca fiind atat un filozof al cunoasterii cat si un folozof al dreptului. Meritul lui: Pune baza cunoasterii observatia, experienta si metoda inductiva, sunt elemente fundamentale in cunoasterea stiintifica de azi. Are meritul pentru ca a parasit deductia matematica, metoda de cunoastere promovata de Descartes si s-a oprit la metoda inductiva. A respins teza lui Descartes privind teoriile innascute. A spus toate cunostintele noastre rezulta din senzatii, observatie , experienta , de aceea gandirea lui s-a numit empirism/ senzualism. Este un castig adicerea pe prim plan al observatiei si experientei (pana acum cunoasterea era impregnata de speculatii ) de idei lipsite de un suport existential practic. Spune in sufletul copilului nu se gasesc idei gata facute de ex: plita arde, ci sufletul de la inceputuri este o tabla stearsa.

Sufletul / gandirea primeste pe parcursul pimpului senzatii care dau nastere ideilor din care se construieste intreaga conoastere. Nimeni nu este intelect , care nu a fost mai intai in simturi Concluzie: Stabileste in acest mod o limita a cunoasterii, acre consta in limita experientei pe care o are fiecare individ. In filozofia dreptului John Lock admite teoria existentei drepturilor si libertatilor naturale ale omului dobandite de la natura. Principalele calitati ale omului sunt: toleranta si liberalismul. Eseul asupra guvernarii civile- lucrarea promoveaza aceasta idee , spune ca omul din momentul nasterii are dreptul la viata/fericire/proprietate. Aceste drepturi sunt inalienabile in sensul ca nu pot fi instrainate statului, individul nu poate renunta la ele.Rolul guvernatilor este numai acela sa protejeze sa le respecte. Guvernul, guvernantii care le nesocotesc, incalca ignora pot fi inlaturati. Incepand cu secolul 17, pana azi, drepturile naturale ale omului constituie adevarata religie. Se regasesc la 1764? In Declaratia de independenta ale Americii., in Declaratia drepturilor omului si cetateanului, 1768?. Starea naturala a omului spre deosebire de Hobbes este aceea de buna vointa/ pace de exercitare nestanjenita a celor 3 drepturi fundamnetale: - dreptul de proprietate - dreptul de libertate personala - dreptul de legitima aparare Aceste drepturi sunt imprescriptibile. Ele exista in timp anterior formarii statului. Ele nu sunt creatii ale statului sau institutiilor acesteia. John Lock oamenii cand au incheiat contractul social nu au renuntat la drepturile naturale, au renuntat numai la dreptul la legitima aparare. Numai acest drept a fost cedat statului, in scopul ca statul sa le respecte, sa le garanteze libertatea individuala/ personala, si dreptul la proprietate. La Hobbes statului i s-au cedat toate drepturile naturale, pentru ca statul sa protejeze viata lor/ valoarea suprema. John Lock contractul social are o dubla semnificatie: - s-a incheiat pactum unionis prin care oamenii s-au unit in societate in scopul protejarii dreptului de prorietate, si libertatea personala. - Pactum subiectionis prin care majoritatea oamenilor atribuie suveranului puterea in stat, putere in masura sa asigure protectia oamenilor. Concluzie: Statul si dreptul sunt creatii ale omului, mijloace prin care oamenii isi asigura libertatea individuala, dreptul de proprietate, prosperitate. Scopul legii este realizarea binelui tuturor prin sporirea libertatilor individuale. Acest scop permite inlaturarea legilor incorecte ; John Lock: trebuie inlaturata legea atunci cand societatea va fi mai fericita mai prospera fara ea. Forta legii sta in faptul ca oamenii au consimtit liber sa aleaga institutia, autoritatea care il elaboreaza. Marele merit al lui John Lock: Aelaborat principiul separatiei puterilor in stat. El distinge trei puteri: - puterea legislativa, care apartine parlamentului, si consta in elaborarea legilor, este puterea suprema in stat. Puterea legislativa este limitata de legea naturii, legiuitorul elaborand legi, nu-l poate plasa pe om prin legile elaborate intr-o stare mai proasta decat starea naturala/ initiala (bunastare/fericire/egalitate)

puterea executiva- surprinde caracterul de continuitate a acesteia in sensul ca ea intotdeauna executa, aplica legea. Spre deosebire, puterea legislativa este caracterizat ca fiind discontinuu, pentru ca exista momente cand nu se elaboreaza legi. Apartine monarhului. - Puterea fedrativa- apartine tot monarhului, a vut in vedere rezolvarea atributiilor legate de relatiile Angliei cu alte state. Meritul - desi puterile in stat sunt separate, ele alcatuiesc un tot unitar, se afla in raporturi de conlucrare. - Puterile in stat nu pot sa se amestece in activitatea celorlalte puteri (de aici idee separatia puterilor in stat). In lucrarea Discurs despre metoda subliniaza ideea ca nimic nu poate exista in afara de ideea rationalista si pentru ca omul gandeste, exista, inseamna ca omul este acela care a crea tot ce ne inconjoara. Omul este subiectul, intreaga cunoastere trebuie centrata pe om. Pune sub semnul indoielii tot ce exista in afara omului in lumea exterioara spunand, ca tot ce este urmarea existentei omului care ia la cunostinta ceea ce il inconjoara. Concluzie: omul nu mai priveste normele, legile potrivit regulilor/ existentei lor divinitatii. Omul le priveste in primul in primul rand prin vointa si ratiunea lui. Concluzie: pentru ca omul se indoieste de tot ce exista in afara lui, inclusive de existenta dreptului, omul actioneaza prin vointa de a gandi. Este ideea izvorul voluntarismului juridic. Voluntarism, din care apoi se inspira Hegel si teoriile voluntariste. Dreptul potrivit acestei teorii este rezultatul T. Backen 1561-1629 Englez, partizanul regelui Prezinta pentru prima data o noua metoda de cercetare a cunoasterii si anume, metoda cercetarii experimentale in care observatia si inductia experimentala sunt fundamentele metodei. In acest fel ridica gandirea de la faptele observabile la legi si principii. Militand pentru inductia logica experimentala subliniaza posibilitatea folosirii ei numai in conditiile eliminarii prejudecatii lor numite de el fantome idol. Pentru cercetarea unui fenomen propune observatia lui si nu debutul cercetarii prin mentionarea prejudecatii lor. (ide extreme de actuala) Accentul pus pe observarea faptelor, fenomenelor, lucrurilor a fost numita in doctrina observationalism, fapt de preferat in analiza lucrurilor, speculationismului, gandirii speculative initiate de Aristotel potrivit caruia adevarul se descopera prin logica deductivista. Concluzie: este de preferat cercetarea lucrurilor si nu speculatiile gandirii logice. Precizare: Observatia este insa o cunoastere limitata a realitatii. Exemplu celebru: - pamantul nu se misca, soarele se misca, pentru ca soarele rasare/ apune intr-un loc. Concluzie: nu intotdeauna ceea ce spun simturile sunt si realitati. In filozofia dreptului cateva idei sustinute de Backen: Distinge intre dreptul comun se dreptul natural. Dreptul comun este alcatuit din toate regulile juridice ce se aplica unui raport juridic in lipsa unor prevederi legale expresepractica judiciara. Dreptul natural bunul simt, ratiunea natural inteligenta/ practica oamenilor. Acest drept natural este sufficient pentru aplicarea dreptului comun, adica unde nu exista reguli scrise se aplica dreptul natural, simtul comun inteligenta rational, bunul simt.

Exista domenii ale vietii sociale precum protectia vietii oamenlior, protectia avem supusilor domenii in care simplul drept natural, practica judiciara a oamenilor, nu sunt sufficient, este nevoie de o ratiune de o judecata artificial, ce necesita studii indelungate, experienta practica, culta. Concluzie: Acorda atentie dreptului artificial pozitiv, cel alcatuit de oameni. Izvorul acesteia este dreptul natural. Atentie: subliniaza una din calitatile fundamentale ale judecatorului, si anume, judecatorul trebuie sa protejeze/ apere legile pentru ca legea il apara pe cetatean. J. J. Rousseau 1712-1778 Elvetian, activitatile luisi-a desfasurat in mare masura in Geneva Ideeile lui au influentat covarsitor revolutia franceza (1789) prin teoria contractului social. Dezvolta teoria de pe pozitiile liberalismului. Considera libertatea individului ca un principiu de sine statator, ca valoare suprema a omului pentru ca omul, prin natura lui este libera. Liber este omul care- si prescrie singur legile ce-I vor conduce viata. De aici legea este definite ca fiind vointa rationala a omului ca fiind ceva constituit potrivit vointei rationale si nu venit de undeva din afara. Traiul in cadrul unei colectivitati constringe pe om sa alinieze libertatea sa vointei generale, intereselor a societatii in intregul ei. Contractul social: Prin ideea de contract social Rousseau intelege un mod prin care se restituie omului din societatea civila , drepturile sale naturale : libertatea si egalitatea. Prin contractul social oamenii se despart de drepturile lor naturale (libertate si egalitate) si le confera statului, societatii civile. Ulterior statul I le restituie dar nu sub numele de dreptul natural ci acela de drepturi civile. In acest mod exista egalitatea intre oamnei si apoi aceste drepturi naturale acordate statului sunt garantate/ protejate de acesta. Drepturile civile intre care cele mai importante sunt libertatile civile, nu sunt nelimitate, ele se integreaza in vointa generala. Prin contractul social omul pierde libertatile naturale dar castiga libertatea civila proprietatea a tot ceea ce are de asemenea, castiga libertatea sociala, notiune diferita de libertatea naturale. Libertatea sociala estte necessitate inteleasa. Libertatea sociala din fundamnetul dreptului. Aceasta libertate sociala care repreznta vointa tuturor indivizilor, vointa generala este izvorul adevaratei suveranitati. Suveranitatea spune el, nu apartine unui individ/ unui grup de indivizi ci apartine numai poporului. Nu sustine ideea exercitarii suveranitatii prin reprezentantii poporului nu admite ideea democratiei representative. Fiind elvetian dezvolta ideea democratiei directe, a suveranitatii directe (prin referendum) Contractul social nu se refera la formarea statului, nu doreste sa prezinte un stat ideal care recunoaste Rousseau, nu a existat niciodata. Deasemenea nici un contract social in sensul contractului din dreptul pozitiv nu a existat. Prin formula contractului social Rousseau indica modul cum ar trebui constituita ordinea juridical, astfel incat omul sa pastreze integral drepturile si libertatile individuale asa cum erau ele inainte de constituirea statului.

Rousseau dezvolta ideea de lege pozitiva si subliniaza ca acest contract social este reglementat de lege, prin lege intelegand vointa generala a poporului. In ideea sublinierii necesitatii pastrarii drepturilor naturale face o privire de ansamblu in care deosebeste fiinta, omul de aparente care este perceput, diferentiaza omul natural existent inainte de stat, de omul social existent dupa constituirea statului.

Fiinta/ Om natural - Este liber/ independent - Este dominat de instincte fizice - Traiau izolati/deosebim ideea de Hobbes-razboi- sociabilitate

Aparenta/ Omul social - Este prizonier intr-o lume a aparentelor - Este prost guvernat, nevoile artificiale stabilite de stat se impugn nevoilor sale naturale - Fiecare individ intr-o societate nu mai este el insusi, el joaca un rol, poarta o masca - Societatea creatia omului se intoarce impotriva omului, ii devine ostila, ii contesta drepturile naturale

Legea este fundamental dreptului / este libertatea indivizilor in cadrul dreptului.Dreptul poate sa se impuna numai printr-o libertate deplina in societate. A renunta la libertate= a renunta la calitatea de om spune Rousseau. Rousseau consimteste in plan filozoficteoria autonomiei de vointa a partilor la incheierea actului juridic. In esenta omul accepta sa I se limiteze libertatea de actiune, adica in materie contractuala isi asuma obligatii din contract, pentru ca asa doreste el. Despre drept: Dreptul este finalitatea libertatii. Dreptul/ ordinea, regula se face pentru ca inividul sa fie liber, sa I se garanteze de stat drepturile naturale. Si in starea naturala inainte de constituirea statului oamenii erau liberi, supusi insa legilor naturale. Sublinizaza o ide noua: izvorul relelor din societate il constituie proprietatea privata primul om care imprejmuind un teren s-a intunetat sa spuna acesta este al meu si care a gasit oameni destul de prosti care sa creada a fost adevaratul intemeietor al societatii civile. De cate crime, razboaie, omoruri ar fi scutit omenirea acela care scotand tarusul sau astupand santul ar fi strigat semenilor sai : Feritiva sa ascultati pa acel impostor! Sunteti pierduti daca uitati ca roadele sunt al tuturor, si pamantul al nimanui! Treptat in timp proprietarii i-au convins pe oamenii liberi sa se asocieze intr-o societate organizata capabila sa ocroteasca pe toti oamenii. Introduce notiunea de stat de drept, definindu-l ca statul in care guvernarea le produce numai cu ajutorul legii (noutatea statul trebuie sa se supuna legii/totul este subordonat legii) David Hume 1711-1776, scotian, intemeietorul curentului scepticist Scepticismul este cel ce domina intelectul. Istoria Angliei servea la 1765 lucrarea lui monumentala- este o istorie a stiintei dreptului, o istorie a economiei Angliei, este o istorie apartinand stiintelor sociale.

Obiectul cercetarii il constituie spiritul/ gandirea umana/ intelectul uman. Nu are in vedere lumea externa/ lumea obiectiva, lucrurile, fenomenele ce ne inconjoara. Obiectul de cercetare il constituie analiza intelectului uman/ gandirii umane/ dorinta de a stabili limitele/ intinderea. Scepticismul lui consta in urmatoarele idei: - cunoastere (face referire numai la cunoasterea intelectului) trebuie sa ne limitam numai la fenomene epropiate legate de existenta unama. Intelectul este capabil numai sa dezlege, sa stabileasca formele cu aplicare imediata in viata practica. Intelectul este capabil sa dezlege probleme practice imediata noastra apropiere si nu probleme indepartate/ greu de inteles Intelectul, gandirea studiaza / analizeaza in conceptia lui numai limitele omului/ intelectului/rationala, gandirea opereaza cu fapte si idei. Ideilor apartin: algebra, geometria, aritmetica, stiintele exacte. Tot ce se afirma in aceste domenii, ideile ce le guverneaza sunt lucruri certe. Faptele ce constituie materii de studii a gandirii intelectului intotdeauna sunt rezultatul experientei proprii a omului. Ideea lui adauga intotdeauna la ratiune experienta personala a individului. Conceptie juridica, Merit: A fundamentat ideea liberala: Trei principii: - politicul sa garanteze libertatile prin lege - limitele guvernarii il constituie legea-singurul instrument prin care guvernantii pot guverna - legea trebuie astfel formulat/ gandit sa-i apere pe oamenii de abuzurile puterii Ratiunea este dependenta de sentimente/ de trairi se de accea niciodata ratiunea singura nu poate naste o actiune, nu poate sa aprobe sau sa o condamne, adauga la ratiune sentimente, pasiune, gandiri, motivatii si concluzioneaza. In relatiile ratiune- sentiment, intotdeauna suprematia apartine sentimentului. Azi gandirea rationala trebuie detasata de gandirea emotionala, existenta in momentul ctiunii/ perceperii ei, trebuie sa existe un echilibru intre sentiment si ratiune. In conceptia juridical- accentueaza suprematia sentimentului asupra ratiunii, de accea afirma dreptul si morala izvorasc din actiunile omului fundamentale pe sentimente. Depaseste astfel teoria dreptului natural care exclude orice alt element dintre izvoarele dreptului in afara ratiunii. In problemele statului nu accepta teoria contractualista, iddea consimtamantului in formarea statului. In starea lor materiala oamenii traiesc in lipsa oricarei conduceri, deoarece se limiteaza la strictul necesar atat cat sa aiba fiecare cat ii trebuie. Pacea si armonia sunt caracteristicile convietuirii oamenilor, starea lor naturala. Cauza neintelegerilor intre oamnei apare cand exista o cantitate considerabila de bunuri deoarece prin natura lui omul tinde/ doreste sa acapareze/ dobandeasca si bunurile altora. Pentru evitarea acestei situatii devenita sociala oamenii au nevoie de autoritate. Concluzie: Cauza parasirii starii de pace si armonie este sporirea bogatiilor/ obsesiilor. Totusi si in societatea naturala oamenii pot trai fara conducere/ o autoritate, pentru ca respecta cateva reguli (ale dreptului natural anterioare aparitiei dreptului pozitivcele trei legi dreptul de proprietate, transferul propietatii numai in in baza consimtamantului dat, respectarea cuvantului dat, a promisiunilor) Subliniaza faptul ca trecerea de la starea naturala la stat s-a facut in mod firesc, normal, fara a avea nevoie de un contract.

Legea respectarii a cuvantului dat, a promisiunilor a stat la baza constituirii statului. Oamenii statului promit supunere pentru ca autoritatea/ statul sa garanteze legile naturale. Aceasta gandire (lipsa contractului social) justifica de ce si in stat trebuie respectate drepturile naturale omului dintre care cele trei amintite (proprietate, transfer, promisiune) Inconveniente teoriei lui: - accentuand asupra rolului ratiunii neglijeaza sentimentele, actele morale, pasiunile etc. Important: - subliniaza contributia intelectului in fundamentarea cunoasterii Immanuel Kant Initial sustinator al curentului rationalist care construieste lumea exterioara din datele interioare. In mod identic cu matematica isi construieste adevarurile independent de experienta, faptele experimentale. Ulterior isi pierde increderea in puterea ratiunii umane si creeaza premisele curentului filozofic de mai tarziu a relativismului in cunoastere. Apoi filozofia lui trece intr-o noua etapa, dupa ce observa si lacunele rationalismului si ale empirismului. Inaugureaza o era noua in filozofie, filozofia critica- curentul de gandire- criticism. Filozofia nu trebuie sa aiba ca obiect de cunoastere realitatea inconjuratoare, ontologia, filozofia trebuie sa raspunda la trei intrebari- spune Kant. 1. Ce pot sa stiu? se refera la ontologie, o intrebare pur speculativa, in lucrarea Critica ratiunii 2. Ce trebuie sa fac? intrebare practica, in lucrarea Critica ratiunii practice 3. Ce-mi este ingaduit sa sper? intrebare si teoretica si practica, in lucrarea Critica puterii de judecata Kant distinge intre 2 ratiuni: - o ratiune pura - o ratiune practica O ratiune pura: Kant subliniaza ideea ca exista in jurul nostru doua lumi: - lumea lucrului in sine, lumea fenomenala sau lumea fenomenelor - lumea intelegibila, in care actioneaza ratiunea practica si in care si raspunde la intrebarea ce trebuie sa fie Desi lucrurile ce ne inconjoara exista in afara noastra este o lume reala. Kant spune ca lumea inconjuratoare nu poate fi cunoscuta. Lucrurile, obiectele externe noua nu sunt altceva decat reprezentarile noastre/ perceptia noastra/ sensibilitatea noastra. Lumea exterioara exista pentru ca perceptia noastra exista. Sensibilitatea, senzatiile noastre au la baza notiunea de intuitie sensibila. Sensibilitatea/ intuitia sensibila are 2 forme: - spatiul - timpul Aceste forme sunt apriorice- sunt un dat ce apartine omului de la nastere. Omul percepe spatiul si timpul independent de orice experienta desi cele doua dimensiuni stai la baza oricarei experiente. Spatiul si timpul se gasesc in noi, anterior oricarei perceptii a unui obiect/ lucru. Tot ce ne inconjoara sunt tocmai reprezentarile noastre.

Exista o unitate fundamentala apriori a intuitiei sensibile, si anume Eu gandesc. Acesta insoteste orice reprezentare al lumii inconjuratoare. Practic- tot ce ne inconjoara e rezultatul nemijlocit al gandirii/ intelectului si nu a unei experiente. Noi nu cunoastem lucrul in sine, numai fenomenul, adica reprezentarea noastra despre lucrul respectiv. Cunosc numai ceea ce gandesc, nu ceea ce exista. Lumea fenomenelor are la baza legea cauzalitatii (orice fenomen reprezentarea noastra despre un lucru este determinat de un alt fenomen), tot ceea ce se intampla in mod necesar . Lumea integibila: Lumea ratiunii practice lumea a ceea ce trebuie sa fie- accesibila omului guverneaza ratiunea practica. Ratiunea practica orienteaza lumea umana prin doua tipuri de reguli: - regulile imperativelor ipotetice aceste reguli se gasesc in lumea dreptului pozitiv. Imperativele ipotetici:- sunt enunturi, judecati de valoare care se accepta de exemplu: imi iau umbrelapentru ca se accepta o ipoteza, si anume: afara ploua - regulile imperative categorice: - aceste reguli se gasesc in lumea moralului si se mai numesc legi morale. Ele se impun vointei omului neconditionat. Regula de morala - poarta de astfel incat orice om sa fie tratat ca scop in sine si nu la un mijloc al tau. - Sa nu subkud pe altul sub interesul propriu - Sa respecti umanitatea- orice om, individ, care nu este altceva decat reprezentandul individual al omenirii Despre filozofia dreptului Merit: - consta in disocierea neta pe care o face intre drept si morala Este un pas inainte daca are in vedere filozofia anterioara care sustineau ca morala este izvorul dreptului. Este idee pozitiva, dar in afara de morala dreptul izvorat si din viata sociala, ratiunea umana. Kant nu contrapune dreptului morala, nu le separa complet, stabileste legatura dintre ele prin conceptul bit datorie. Filozofi morala Kant spune ca singurul lucru care poate fi considerat bun fara nici o rezerva este categoria numita vointa buna. Fericirea/ averea/ prosperitatea omului pot fi inutile daunatoare in timp el vointa buna nu poate niciodata sa dauneze. Vointa buna prin ea insasi nu este calificata ca fiind buna prin scopul urmarit/ prin scopul construit, vointa buna nu aduce nici un avantaj si nici un dezavantaj. Nu este legata de scop de avantaj vointa buna actioneaza prin vointa numit datorie. Conceptul de datorie: este fundamentul moralei lui Kant care subliniaza ca intotdeauna actiunea umana este morala cand se supune legii datoriei. Fa-ti datorie in orice imprejurare, orice s-ar intampla Cand iti faci datoria din calcul urmarind un rezultat- eviti o placere. Actiunea omului poate fi corecta, utila, dar intotdeauna este imorala pentru ca se au in vedere rezultrat, scopul si nu legea datoriei. De ce sa-mi fac datoria raspunsul lui este pentru ca potiIn morala notiunea de treburi este dublata de poti.

Sunt ideile lunii morale: - legea datoriei este lege din interiorul fiintei umane apriori Datoria este separata de proprietate din motiv interes. Datoria trebuie respectata pentru ca este un imperativ categoric. In lumea dreptului actiunile juridice nu se justifica prin ele insele asa cum se justifica datoria prin lumea morala prin ea insasi. Actiunile juridice urmaresc rezultate fie ca le sunt bune sau inutile. In drept apare scopul/ rezultatul si notiunea de imperativ ipotetic in timp ce in morala datoria este un imperativ categoric. Imperativele ipotetice, notiune categorie folozofica noua introdusa de Kant, functioneaza numai in lumea dreptului si trebuiesc definite reguli sfaturi. Termenul de lege trebuie acordat numai imperativului categoric, datoriei in lumea morala si acest imperativ categoric datoriei, trebuie sase caracterizeze prin universalitate. Meritul constructiei mentine prin introducerea imperativului ipotetic si in domeniul dreptului controlul ratiunii asupra vointei imperativ ipotetic, omului/ individului. Justifica astfel rationalismul in drept.