IAS 18

Standardul Internaţional de Contabilitate 18

400

Venituri din activităţi curente

Această versiune include amendamente care rezultă din IFRS-uri noi şi

amendate emise până la data de 31 martie 2004. Secţiunea „Modificări în
ediţia de faţă” de la începutul acestui volum prevede datele de aplicare ale
acestor IFRS-uri noi şi amendate şi de asemenea identifică acele IFRS-uri
actuale care nu sunt incluse în acest volum.

Următoarele interpretări SIC se referă la IAS 18:

• SIC – 27, Evaluarea fondului economic al tranzacţiilor care implică

forma legală a unui contract de leasing
• SIC – 31, Venituri din activităţi curente – Tranzacţii barter care
presupun servicii de publicitate

18 - 1 © Copyright IASCF

415 1
IAS 18

Cuprins
Standardul Internaţional de Contabilitate 18

Venituri din activităţi curente

OBIECTIV

ARIE DE APLICABILITATE Paragrafele 1–6

DEFINIŢII 7–8

EVALUAREA VENITURILOR DIN ACTIVITĂŢI CURENTE 9 – 12

IDENTIFICAREA TRANZACŢIEI 13

VÂNZAREA DE BUNURI 14 –19

PRESTAREA DE SERVICII 20 – 28

DOBÂNZI, REDEVENŢE ŞI DIVIDENDE 29 – 34

PREZENTAREA INFORMAŢIILOR 35 – 36

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE 37

ANEXĂ

© Copyright IASCF 18 - 2

416 2
 IAS 18

Standardul Internaţional de Contabilitate 18 Venituri din activităţi curente

(IAS 18) cuprinde paragrafele 1 – 37. Toate paragrafele au autoritate egală
dar păstrează formatul IASC al Standardului din momentul adoptării acestuia
de IASB. IAS 18 trebuie citit în contextul obiectivului său, al Prefeţei la
Standardele Internaţionale de Raportare Financiară şi al Cadrului general
pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare. IAS 8 Politici
contabile, modificări ale estimărilor contabile şi erori oferă o bază de
selectare şi aplicare a politicilor contabile în absenţa unor recomandări
explicite.

18 - 3 © Copyright IASCF

415 3
IAS 18

Standardul Internaţional
de Contabilitate 18
Venituri din activităţi curente
Obiectiv
Veniturile sunt definite în Cadrul general de întocmire şi prezentare a
situaţiilor financiare drept majorări ale beneficiilor economice în timpul
exerciţiului financiar, în urma intrărilor sau măririi valorii activelor, sau
diminuări ale obligaţiilor care duc la creşteri ale capitalurilor proprii, altele
decât cele obţinute prin contribuţii de la deţinătorii de capital. Veniturile
includ atât venituri din activitatea curentă, cât şi câştiguri. Termenul de
venituri din activitatea curentă se referă la acele venituri care apar în cursul
desfăşurării de către o entitate a activităţii sale curente, termenul fiind regăsit
şi sub alte denumiri ce include vânzări, onorarii, dobânzi, dividende,
redevenţe. Obiectivul acestui Standard este de a prescrie tratamentul contabil
al veniturilor generate de anumite tipuri de tranzacţii şi evenimente.

Un element de primă importanţă în contabilizarea veniturilor din activităţi

curente este determinarea momentului la care trebuie recunoscut un astfel de
venit. Venitul din activităţile curente este recunoscut atunci când există
probabilitatea că entităţii îi vor reveni în viitor anumite beneficii economice
şi când aceste beneficii pot fi evaluate cu fidelitate. Acest Standard identifică
situaţiile în care aceste criterii vor fi îndeplinite şi, prin urmare, veniturile din
activităţile curente vor fi recunoscute. De asemenea, Standardul furnizează
recomandări practice privind aplicarea acestor criterii.

© Copyright IASCF 18 - 4

416 4
 IAS 18

Arie de aplicabilitate
1. Acest standard trebuie aplicat la contabilizarea veniturilor provenite din
următoarele tranzacţii şi evenimente:

(a) vânzarea bunurilor;

(b) prestarea serviciilor; şi

(c) utilizarea de către alţii a activelor entităţii, producătoare de

dobânzi, redevenţe şi dividende.

2. Acest standard înlocuieşte IAS 18, Recunoaşterea veniturilor din

activităţi curente, aprobat în 1982.

3. Bunurile includ bunurile produse de entitate, în scopul vânzării, precum

şi bunurile cumpărate pentru a fi revândute, cum ar fi mărfurile
cumpărate de către un comerciant en-detail sau terenurile şi alte
proprietăţi deţinute în scopul revânzării.

4. În mod normal, prestarea serviciilor implică executarea de către entitate

a unei sarcini stabilite printr-un contract pe parcursul unei anumite
perioade de timp. Serviciile pot fi prestate pe parcursul unei singure
perioade sau de-a lungul mai multor perioade. Unele contracte de
prestare a serviciilor sunt direct aferente contractelor de construcţie, de
exemplu, acelea care se referă la serviciile prestate de directorii de
proiecte şi de arhitecţi. Veniturile generate de aceste contracte nu sunt
tratate în Standardul de faţă, dar sunt tratate în conformitate cu cerinţele
aplicabile contactelor de construcţii, specificate în IAS 11, Contracte de
construcţii.

5. Utilizarea de către alţii a activelor entităţii produce venituri din activităţi

curente sub formă de:

(a) dobânzi – încasate pentru utilizarea numerarului sau a echivalentelor

de numerar, sau pentru sume datorate entităţii;

(b) redevenţe - încasate pentru utilizarea activelor imobilizate ale

entităţii, cum ar fi patentele, mărcile, drepturile de autor (copyright)
şi software-ul pentru computere;

18 - 5 © Copyright IASCF

415 5
IAS 18

(c) dividende – distribuirea profiturilor către deţinătorii de instrumente

de capital, proporţional cu partea deţinută dintr-o anumită clasă de
capital.

6. Acest standard nu se ocupă de veniturile din activităţile curente provenite

din:

(a) contracte de leasing (vezi IAS 17, Leasing);

(b) dividende provenite din investiţii contabilizate pe baza metodei

punerii în echivalenţă (vezi IAS 28, Investiţii în societăţile asociate);

(c) contracte de asigurări din aria de aplicabilitate a IFRS 4 Contracte de

asigurări;

(d) modificări ale valorii juste a activelor şi datoriilor financiare sau

cedarea acestora (vezi IAS 39, Instrumente financiare: recunoaştere
şi evaluare);

(e) modificări ale valorii altor active circulante;

(f) recunoaşterea iniţială şi recunoaşterea ulterioară modificărilor în

valoarea justă a activelor biologice aferente activităţii agricole (vezi
IAS 41, Agricultura);

(g) recunoaşterea iniţială a producţiei agricole (vezi IAS 41); şi

(h) extracţia zăcămintelor mineraliere.

Definiţii
7. Următorii termeni sunt utilizaţi în acest Standard cu semnificaţiile
specificate mai jos:

Venitul din activităţile curente este fluxul brut de beneficii economice

dintr-un exerciţiu financiar, primit de o entitate în cursul activităţilor
obişnuite ale acesteia, atunci când acest flux se materializează prin
creşteri ale capitalurilor proprii, altele decât creşterile datorate
contribuţiilor din partea participanţilor la capital.
Valoarea justă este suma la care poate fi tranzacţionat un activ sau
decontată o datorie între părţi aflate în cunoştinţă de cauză, care îşi
exprimă voinţa în cadrul unei tranzacţii desfăşurate în condiţii
obiective.

© Copyright IASCF 18 - 6

416 6
 IAS 18

8. Venitul din activităţile curente include doar fluxurile brute de beneficii

economice primite sau de primit de către entitate în nume propriu.
Sumele colectate în numele unor terţe părţi, cum ar fi taxele de vânzare,
taxele pentru bunuri şi servicii, şi taxele pe valoarea adăugată nu sunt
beneficii economice de primit de către entitate şi nu au ca rezultat
creşteri ale capitalurilor proprii. De aceea, sunt excluse din veniturile din
activitatea curentă. Similar, în cazul unui contract de reprezentare,
fluxurile brute de beneficii economice includ sumele colectate în numele
proprietarului şi care nu au ca rezultat creşteri ale capitalurilor proprii ale
entităţii. Sumele colectate în numele proprietarului nu reprezintă venituri
din activitatea curentă. Venituri din activitatea curentă reprezintă doar
comisioanele.

Evaluarea veniturilor din activităţile

curente
9. Veniturile din activităţile curente trebuie evaluate la valoarea justă a
mijlocului de plată primit sau de primit.1

10. Suma veniturilor rezultate dintr-o tranzacţie este determinată de obicei

printr-un acord dintre entitate şi cumpărătorul sau utilizatorul activului.
Veniturile se evaluează la valoarea justă a mijlocului de plată primit sau
de primit, ţinând cont de suma oricăror reduceri comerciale şi de rabatul
cantitativ permis de entitate.

11. În cele mai multe cazuri, mijlocul de plată ia forma numerarului sau a
echivalentelor de numerar şi suma veniturilor din activităţile curente este
suma numerarului sau echivalentelor de numerar, primită sau ce urmează
a fi primită. Oricum, în momentul în care intrarea de numerar sau
echivalente de numerar este amânată, valoarea justă a mijlocului de plată
poate fi mai mică decât suma nominală a numerarului primit sau de
primit. De exemplu, o entitate poate oferi cumpărătorului un credit fără
dobândă sau poate accepta de la acesta efecte comerciale cu o rată a
dobânzii mai mică decât cea de pe piaţă, ca mijloc de plată pentru
vânzarea bunurilor. Atunci când acest aranjament constituie efectiv o
tranzacţie financiară, valoarea justă a mijlocului de plată este determinată
prin actualizarea tuturor sumelor de primit în viitor, utilizând o rată a
dobânzii stabilită. Rata stabilită a dobânzii poate fi cel mai clar
determinată utilizând una dintre următoarele posibilităţi:
(a) rata predominantă pentru un instrument similar al unui emitent,
având credite cu acelaşi grad de risc; sau
1
A se vedea, de asemenea, SIC – 31, Venituri din activităţi curente – Tranzacţii barter care
presupun servicii de publicitate

18 - 7 © Copyright IASCF

415 7
IAS 18

(b) o rată a dobânzii care actualizează valoarea nominală a instru-

mentului la preţul curent de vânzare în numerar al bunurilor sau
serviciilor.

Diferenţa dintre valoarea justă şi suma nominală a mijlocului de plată este

recunoscută ca fiind venit din dobânzi, conform paragrafelor 29 şi 30, şi
conform IAS 39, Instrumente Financiare – recunoaştere şi evaluare.

12. Atunci când bunurile sau serviciile sunt schimbate cu bunuri sau servicii
similare ca natură şi valoare, schimbul nu este privit ca fiind o tranzacţie
ce generează venit din activităţile curente. De obicei, acesta este cazul
mărfurilor ca uleiul sau laptele, unde furnizorii schimbă stocurile între
diverse zone pentru a satisface cererea de moment dintr-o zonă anume. În
momentul în care bunurile sunt vândute sau se prestează servicii în
schimbul unor bunuri, sau servicii ce nu sunt similare, schimbul este
privit ca fiind o tranzacţie ce generează venit. Venitul este evaluat la
valoarea justă a bunurilor sau serviciilor primite, ajustat cu orice sume
transferate în numerar sau echivalente de numerar. Când valoarea justă a
bunurilor sau serviciilor primite nu poate fi evaluată în mod rezonabil,
venitul din activitatea curentă este evaluat la valoarea justă a bunurilor
sau serviciilor cedate, ajustat cu orice sume transferate în numerar sau
echivalente de numerar.

Identificarea tranzacţiei
13. Criteriile de recunoaştere din acest Standard sunt aplicate, de obicei,
separat pentru fiecare tranzacţie. Oricum, în anumite situaţii, este
necesară aplicarea criteriilor de recunoaştere a componentelor
identificabile separat ale unei singure tranzacţii, pentru a putea reflecta
realitatea economică a tranzacţiei. De exemplu, când preţul de vânzare al
unui produs include o sumă identificabilă pentru servicii succesive,
această sumă este înregistrată în avans şi recunoscută ca venit pe
parcursul perioadei în care este efectuat serviciul. Implicit, criteriile de
recunoaştere sunt aplicate pentru două sau mai multe tranzacţii luate
împreună, în cazul în care sunt legate în aşa fel, încât efectul comercial nu
poate fi înţeles fără a se face referinţă la toată seria tranzacţiilor ca un
întreg. De exemplu, o entitate poate să vândă bunuri şi, în acelaşi timp, să
fie parte a unui contract separat de a recumpăra bunurile la o dată
ulterioară, aceasta negând esenţa efectului tranzacţiei, în acest caz cele
două tranzacţii fiind tratate împreună.

© Copyright IASCF 18 - 8

416 8
 IAS 18

Vânzarea de bunuri
14. Veniturile din vânzarea bunurilor trebuie să fie recunoscute în
momentul în care au fost îndeplinite toate condiţiile următoare:

(a) entitatea a transferat cumpărătorului riscurile şi avantajele

semnificative ce decurg din proprietatea asupra bunurilor;

(b) entitatea nu mai gestionează bunurile vândute la nivelul la care ar

fi făcut-o, în mod normal, în cazul deţinerii în proprietate a
acestora şi nici nu mai deţine controlul efectiv asupra lor;

(c) mărimea veniturilor poate fi măsurată în mod rezonabil;

(d) este probabil ca beneficiile economice asociate tranzacţiei să fie

generate către entitate; şi

(e) costurile tranzacţiei pot fi măsurate în mod rezonabil.

15. Evaluarea momentului în care o entitate a transferat cumpărătorului

riscurile şi avantajele semnificative ce decurg din proprietatea asupra
bunurilor cere o examinare a circumstanţelor în care s-a desfăşurat
tranzacţia. În cele mai multe cazuri, transferul riscurilor şi avantajelor
coincide cu transferul titlului legal de proprietate sau cu trecerea bunurilor
în posesia cumpărătorului. Acesta este cazul celor mai multe vânzări
en-detail. În alte cazuri, transferul riscurilor şi avantajelor apare într-un
moment diferit de cel al transferului titlului legal de proprietate sau de
trecerea bunurilor în posesia cumpărătorului.

16. Dacă entitatea păstrează riscurile semnificative aferente proprietăţii,

tranzacţia nu reprezintă o vânzare şi veniturile nu sunt recunoscute. O
entitate poate păstra aceste riscuri în mai multe modalităţi. Exemple
pentru cazul în care entitatea păstrează riscurile şi avantajele ce decurg
din deţinerea proprietăţii asupra bunurilor sunt următoarele:

(a) atunci când entitatea are obligaţii legate de rezultate nesatisfăcătoare,

neacoperite de prevederile garanţiilor normale;

(b) în momentul în care primirea veniturilor dintr-o anumită vânzare este

condiţionată de primirea veniturilor de către cumpărător din vânzarea
bunurilor de către acesta din urmă;

(c) când bunurile sunt trimise, dar trebuie să fie instalate, iar instalarea
reprezintă o parte semnificativă a contractului şi nu a fost încă
realizată de către entitate; şi

18 - 9 © Copyright IASCF

415 9
IAS 18

(d) când cumpărătorul are dreptul de a returna bunurile cumpărate

dintr-un motiv specificat în contractul de vânzare-cumpărare şi
entitatea nu este sigură de probabilitatea înapoierii bunurilor.

17. Dacă o entitate păstrează doar un risc nesemnificativ ce decurge din

dreptul de proprietate, atunci tranzacţia reprezintă o vânzare şi veniturile
sunt recunoscute. De exemplu, un vânzător poate păstra titlul legal de
proprietate asupra bunurilor doar în scopul asigurării colectării sumei ce i
se datorează. Într-un asemenea caz, dacă entitatea a transferat riscurile şi
avantajele semnificative ce decurg din dreptul de proprietate, tranzacţia
este o vânzare şi veniturile sunt recunoscute. Un alt exemplu, al unei
entităţi ce reţine doar un risc nesemnificativ aferent proprietăţii, poate fi o
vânzare en-detail cu clauză de returnare a banilor, în cazul în care clientul
nu este satisfăcut. În asemenea cazuri, veniturile sunt recunoscute în
momentul vânzării, presupunându-se că vânzătorul poate estima suficient
de sigur veniturile viitoare şi poate recunoaşte posibilitatea retururilor pe
baza experienţei anterioare şi a altor factori relevanţi.

18. Veniturile sunt recunoscute numai atunci când este probabil ca beneficiile
economice asociate tranzacţiei să intre în entitate. În anumite cazuri, acest
lucru poate fi puţin probabil până în momentul primirii mijlocului de plată
sau până când este înlăturată o incertitudine. De exemplu, poate fi incert
faptul că o autoritate guvernamentală străină va da permisiunea remiterii
mijlocului de plată pentru o vânzare într-o ţară străină. Când permisiunea
este acordată, incertitudinea este înlăturată şi venitul este recunoscut.
Oricum, în momentul în care apare o incertitudine legată de colectarea
unei sume ce este inclusă deja în venituri, suma ce nu poate fi colectată
sau suma ce pare a nu se mai putea colecta va fi recunoscută ca o
cheltuială, mai degrabă decât ca o ajustare a sumei veniturilor recunoscute
iniţial.

19. Veniturile şi cheltuielile ce se referă la aceeaşi tranzacţie sau eveniment

se recunosc simultan, acest proces fiind denumit în mod curent cores-
pondenţa veniturilor cu cheltuielile. Cheltuielile, inclusiv garanţiile şi alte
costuri ce pot să apară după trimiterea bunurilor, pot fi evaluate, de obicei,
în mod rezonabil când celelalte condiţii de recunoaştere a veniturilor au
fost satisfăcute. Oricum, veniturile nu pot fi recunoscute când cheltuielile

© Copyright IASCF 18 - 10

416 10
 IAS 18

nu pot fi evaluate în mod rezonabil; în asemenea cazuri, orice mijloc de

plată deja primit pentru vânzarea bunurilor este recunoscut ca datorie.

Prestarea de servicii
20. Atunci când rezultatul unei tranzacţii ce implică prestarea de servicii
poate fi estimat în mod rezonabil, venitul asociat tranzacţiei trebuie să
fie recunoscut în măsura execuţiei contractului la data închiderii
bilanţului. Rezultatul unei tranzacţii poate fi estimat în mod rezonabil,
atunci când sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

(a) suma veniturilor poate fi estimată în mod rezonabil;

(b) este probabil ca beneficiile economice asociate tranzacţiei să fie

generate către entitate;

(c) stadiul de execuţie a contractului la data de închidere a bilanţului

poate fi evaluat în mod rezonabil; şi

(d) costurile apărute pe parcursul contractului şi costurile de finalizare

a contractului pot fi evaluate în mod rezonabil.*

21. Recunoaşterea veniturilor, pe măsura execuţiei contractului, este denu-

mită în mod curent “metoda procentului de execuţie”. Pe baza acestei
metode, veniturile sunt recunoscute în perioadele contabile în care sunt
prestate serviciile. Recunoaşterea veniturilor pe această bază oferă
informaţii utile referitoare la durata activităţii de prestare a serviciilor şi la
rezultatele acesteia pe parcursul unei perioade. De asemenea, şi IAS 11,
Contracte de construcţii, cere recunoaşterea veniturilor pe această bază.
Cerinţele acestui standard sunt general aplicabile recunoaşterii veniturilor
şi cheltuielilor asociate unei tranzacţii ce implică prestarea de servicii.

22. Veniturile sunt recunoscute numai atunci când este probabil ca beneficiile
economice asociate tranzacţiei să intre în entitate. Oricum, când apare o
incertitudine legată de colectarea unei sume deja inclusă în venituri, suma
ce nu poate fi colectată sau suma ce pare a nu se mai putea colecta va fi
recunoscută ca o cheltuială, mai degrabă decât ca o ajustare a sumei
veniturilor recunoscute iniţial.

*
Vezi, de asemenea, SIC – 27, Evaluarea fondului economic al tranzacţiilor care implică forma
legală a unui contract de leasing şi SIC – 31, Venituri din activităţi curente – Tranzacţii barter
care presupun servicii de publicitate

18 - 11 © Copyright IASCF

415 11
IAS 18

23. Entitatea este capabilă în general să facă estimări rezonabile, după ce a

căzut de acord împreună cu celelalte părţi ale contractului asupra
următoarelor elemente:
(a) drepturile legale ale fiecărei părţi privind serviciile de executat şi de
primit de către acestea;

(b) mijlocul de plată; şi

(c) modul şi condiţiile de decontare.

De asemenea, de obicei este necesar ca entitatea să aibă un sistem intern

de previziune financiară foarte eficient. Entitatea analizează şi, când este
necesar, revizuieşte estimările veniturilor după modul în care evoluează
execuţia contractului. Necesitatea unor asemenea revizuiri nu înseamnă
neapărat că rezultatul tranzacţiei nu poate fi estimat în mod rezonabil.

24. Stadiul de execuţie al unui contract poate fi determinat prin diverse

metode. Entitatea utilizează metoda care evaluează cel mai rezonabil
serviciile executate. În funcţie de natura contractului, metodele pot
include:
(a) analiza lucrărilor prestate;

(b) serviciile executate până la data respectivă ca procent din serviciile

totale ce trebuie executate; sau

(c) proporţia costurilor apărute până la data respectivă din costurile

totale estimate ale contractului. Numai costurile ce reflectă serviciile
prestate până la data respectivă sunt incluse în costurile realizate până
la aceeaşi dată. Numai costurile ce reflectă serviciile prestate sau ce
urmează a fi prestate sunt incluse în costurile totale estimate ale
contractului.

Plăţile progresive şi avansurile de la clienţi nu reflectă, de obicei, servi-

ciile executate.

25. În scopuri practice, atunci când serviciile sunt executate prin intermediul
unui număr nedeterminat de prestaţii de-a lungul unei perioade specificate
de timp, veniturile sunt recunoscute pe baza metodei liniare pe durata
perioadei respective, în afară de cazul în care este evident că alte metode
ar putea reprezenta mai bine stadiul de execuţie. Când o prestaţie anume
este mult mai importantă decât altele, recunoaşterea veniturilor este
amânată până în momentul în care prestaţia respectivă este executată.

© Copyright IASCF 18 - 12

416 12
 IAS 18

26. Când rezultatul unei tranzacţii ce implică prestarea de servicii nu poate

fi estimat în mod rezonabil, venitul trebuie recunoscut doar în limita
cheltuielilor recunoscute ca fiind recuperabile.

27. În timpul stadiilor de început ale tranzacţiei se poate întâmpla destul de

des ca rezultatul tranzacţiei să nu poată fi estimat în mod rezonabil.
Oricum, probabil că entitatea va recupera costurile realizate ale
tranzacţiei. De aceea, veniturile sunt recunoscute doar corespunzător
costurilor apărute ce se aşteaptă să fie recuperabile. Având în vedere că
rezultatul tranzacţiei nu poate fi estimat în mod rezonabil, nu se
recunoaşte nici un fel de profit.

28. În cazul în care rezultatul unei tranzacţii nu poate fi estimat în mod

rezonabil şi nu este probabil ca aceste costuri apărute să fie recuperate,
veniturile nu sunt recunoscute, iar costurile sunt trecute pe cheltuieli. În
momentul în care incertitudinile ce împiedicau estimarea rezonabilă a
rezultatului contractului nu mai există, veniturile sunt recunoscute mai
degrabă conform paragrafului 20, decât paragrafului 26.

Dobânzi, redevenţe şi dividende

29. Veniturile apărute din utilizarea de către alţii a activelor entităţii ce
generează dobânzi, redevenţe şi dividende trebuie recunoscute conform
paragrafului 30, atunci când:

(a) este probabil ca beneficiile economice asociate tranzacţiei să intre

în entitate; şi

(b) suma veniturilor poate fi determinată în mod rezonabil.

30. Veniturile trebuie recunoscute pe următoarele baze:

(a) dobânzile trebuie recunoscute utilizând metoda dobânzii efective,

aşa cum este stabilit în IAS 39, paragrafele 9 şi AG5-AG8;

(b) redevenţele trebuie recunoscute pe baza contabilităţii de angaja-

mente, conform fondului economic al contractului relevant; şi

(c) dividendele trebuie recunoscute atunci când este stabilit dreptul

acţionarului de a primi plata.

31. [Şters]

18 - 13 © Copyright IASCF

415 13
IAS 18

32. Când dobânda neplătită a fost acumulată înainte de achiziţionarea unei

investiţii purtătoare de dobândă şi intrările ulterioare de dobândă sunt
alocate între perioadele pre-achiziţie şi post-achiziţie, atunci doar partea
post-achiziţie este recunoscută ca venit. Când dividendele pentru parti-
cipaţii sunt declarate din venitul net înainte de achiziţie, aceste dividende
sunt deduse din costul participaţiilor. Dacă este dificil de făcut o
asemenea alocare sau se poate face doar pe o bază arbitrară, dividendele
sunt recunoscute ca venit, în afara cazului în care ele reprezintă în mod
clar o recuperare a unei părţi din costul participaţiilor.

33. Redevenţele se colectează conform termenilor contractului relevant şi se

recunosc, de obicei, pe această bază, în afara cazului în care, datorită
substanţei contractului, este mai potrivit să se recunoască veniturile pe
alte baze sistematice şi raţionale.

34. Veniturile sunt recunoscute numai atunci când este probabil ca bene-
ficiile economice asociate tranzacţiei să intre în entitate. Oricum, când
apare o incertitudine legată de colectarea unei sume deja inclusă în
venituri, suma ce nu poate fi colectată sau suma ce pare a nu se mai
putea colecta va fi recunoscută ca o cheltuială, mai degrabă decât ca o
ajustare a sumei veniturilor recunoscute iniţial.

Prezentarea informaţiilor
35. O entitate trebuie să prezinte:

(a) politicile contabile adoptate pentru recunoaşterea venitului,

inclusiv metodele adoptate pentru determinarea stadiului de
execuţie pentru contractele ce implică prestarea de servicii;

(b) suma fiecărei categorii semnificative de venit recunoscute în

timpul perioadei, inclusiv venitul apărut din:

(i) vânzarea de bunuri;

(ii) prestarea serviciilor;

(iii) dobânzi;

(iv) redevenţe;

(v) dividende; şi

© Copyright IASCF 18 - 14

416 14
 IAS 18

(c) suma veniturilor apărute din schimburile de bunuri sau servicii

incluse în fiecare categorie semnificativă de venit.

36. O entitate va prezenta orice datorii şi active contingente conform IAS 37,
Provizioane, datorii şi active contingente. Datoriile şi activele contingente
pot să apară din elemente cum ar fi costuri de garanţie, daune, penalizări
sau pierderi posibile.

Data intrării în vigoare

37. Acest Standard intră în vigoare pentru situaţiile financiare aferente
perioadelor începând de la 1 ianuarie 1995.

18 - 15 © Copyright IASCF

415 15
IAS 18

Anexa A
Anexa este numai ilustrativă, şi nu este parte integrantă din Standard. Scopul
anexei este de a ilustra modul de aplicare a Standului, pentru a ajuta la
clarificarea înţelesului acestuia într-un număr de tranzacţii comerciale.
Exemplele se referă doar la anumite aspecte ale unei tranzacţii, neluând în
considerare toţi factorii relevanţi care pot influenţa recunoaşterea
veniturilor. Se presupune că mărimea veniturilor poate fi evaluată în mod
rezonabil, că este probabil ca beneficiile economice asociate tranzacţiei să
parvină societăţii şi că se pot evalua în mod rezonabil costurile tranzacţiei.
Aceste exemple nu modifică Standardul şi nu depăşeşte aria sa de
aplicabilitate.

Vânzarea bunurilor
Diferenţele de legislaţie din diverse ţări pot determina ca îndeplinirea
criteriilor de recunoaştere a veniturilor, conform acestui Standard, să aibă
loc la momente diferite. Astfel, se poate preciza, prin acte normative,
momentul în care entitatea transferă cumpărătorului riscurile şi avantajele
semnificative ce decurg din proprietatea bunurilor.

1. Vânzări “facturate, dar nelivrate”, prin care cumpărătorul devine

proprietarul bunurilor şi acceptă facturarea lor, dar livrarea se amână
la cererea acestuia.

Veniturile se recunosc, atunci când cumpărătorul intră în proprietatea

bunurilor, doar dacă:

(a) este probabil că se va efectua livrarea bunurilor;

(b) la data recunoaşterii vânzării, bunurile se află la îndemână,

identificate şi gata de livrare cumpărătorului;

(c) cumpărătorul confirmă în mod clar instrucţiunile de amânare a

livrării; şi

(d) se respectă condiţiile uzuale de plată.

Nu se recunosc veniturile când există doar intenţia de a achiziţiona sau de

a produce bunurile în timp util pentru a fi livrate.

© Copyright IASCF 18 - 16

416 16
 IAS 18

2. Bunuri expediate în anumite condiţii.

(a) instalare şi verificare.

Veniturile se recunosc, în mod normal, după ce cumpărătorul

acceptă livrarea bunurilor şi se efectuează instalarea şi verificarea
lor. Veniturile se recunosc însă imediat după acceptul de livrare dat
de cumpărător, atunci când:

(i) procesul de instalare este simplu, de exemplu, în cazul

instalării unui receptor TV testat în fabrică, ceea ce
presupune doar despachetarea acestuia şi conectarea lui la o
sursă de curent electric şi la antenă; sau

(ii) verificarea se efectuează numai în scopul stabilirii unui preţ

final, de exemplu, în cazul expedierii minereurilor de fier, a
zahărului sau a boabelor de soia.

(b) după aprobarea cumpărătorului, în cazul în care s-a negociat un

drept limitat de returnare a bunurilor.

Dacă nu se poate determina cu certitudine probabilitatea de returnare

a bunurilor, veniturile se recunosc după ce expedierea a fost formal
acceptată de cumpărător sau după livrarea bunurilor şi scurgerea
perioadei de timp în care era permisă returnarea acestora.

(c) vânzări în consignaţie, prin care destinatarul (cumpărătorul) se

angajează să vândă bunurile în numele expeditorului (al
vânzătorului).

Veniturile se recunosc de către expeditor după ce bunurile sunt vândute de

destinatar unei a treia părţi.

(d) vânzări cu plata în numerar la livrare.

Veniturile se recunosc după ce se efectuează livrarea şi se încasează

numerarul de către vânzător sau de agentul acestuia.

3. Vânzări “puse deoparte”, prin care bunurile se livrează numai după ce

cumpărătorul achită şi ultima rată a preţului de vânzare.

18 - 17 © Copyright IASCF

415 17
IAS 18

Veniturile din astfel de vânzări se recunosc în momentul livrării

bunurilor. Totuşi, când experienţa anterioară sugerează că marea
majoritate a acestor vânzări se finalizează, se pot recunoaşte veniturile la
primirea unui depozit cu o valoare considerabilă, cu condiţia ca bunurile
să fie la îndemână, identificate şi gata de livrare cumpărătorului.

4. Comenzi pentru care se primeşte plata (sau plata parţială) înainte de

livrarea bunurilor care nu sunt, la momentul respectiv, în inventar, de
exemplu, bunurile urmează să fie fabricate sau vor fi livrate direct
clientului de către o a treia parte.

Veniturile se recunosc după livrarea bunurilor cumpărătorului.

5. Contracte de vânzare şi răscumpărare (altele decât tranzacţiile swap),

prin care vânzătorul fie se angajează să cumpere înapoi aceleaşi bunuri
la o dată ulterioară, fie are o opţiune call de răscumpărare sau prin care
cumpărătorul deţine o opţiune put de a cere răscumpărarea bunurilor de
către vânzător.

Clauzele contractuale trebuie analizate pentru a se determina dacă, în

fond, vânzătorul a transferat cumpărătorului riscurile şi avantajele ce
decurg din proprietatea asupra bunurilor, caz în care se recunosc veni-
turile. Dacă vânzătorul deţine încă aceste riscuri şi avantaje, deşi a
transferat cumpărătorului titlul de proprietate asupra bunurilor, tranzacţia
constituie doar un contract financiar care nu implică realizarea de
venituri.

6. Vânzări către intermediari, cum ar fi distribuitori, comercianţi şi alţii.

Veniturile din astfel de vânzări se recunosc în general după transferul

riscurilor şi avantajelor ce decurg din proprietatea asupra bunurilor.
Totuşi, în cazul în care cumpărătorul acţionează, în fond, ca agent al
vânzătorului, tranzacţia se va trata similar cu o vânzare în consignaţie.

7. Abonamente la publicaţii şi tranzacţii similare.

În cazul în care bunurile tranzacţionate au valoare similară în fiecare

perioadă, veniturile se recunosc după metoda liniară pe perioada în care
se expediază bunurile. Dacă bunurile au o valoare variabilă de la o
perioadă la alta, veniturile se recunosc pe baza ponderii valorii vânzărilor
bunului expediat în valoarea totală estimată a bunurilor vândute prin
abonament.

8. Vânzări în rate, prin care contraprestaţia se poate primi în rate.

© Copyright IASCF 18 - 18

416 18
 IAS 18

Venitul aferent preţului de vânzare, net de dobândă, se recunoaşte la data

vânzării. Preţul de vânzare reprezintă valoarea actualizată a contrapresta-
ţiei, determinată prin actualizarea ratelor de primit cu rata dobânzii
stabilite. Dobânda se recunoaşte ca venit, pe măsură ce se câştigă, în
funcţie de perioada de calculare a acesteia.

9. Vânzări imobiliare

Veniturile se recunosc, în mod normal, atunci când titlul de proprietate se

transferă cumpărătorului. În unele jurisdicţii însă, cumpărătorului i se pot
recunoaşte drepturi asupra imobilului respectiv încă de dinaintea transfe-
rului legal de titlu de proprietate, prin urmare, riscurile şi avantajele ce
decurg din proprietatea imobilului se transferă în acest stadiu. În astfel de
cazuri, în condiţiile în care vânzătorul nu mai are de îndeplinit alte
obligaţii contractuale, este adecvată recunoaşterea veniturilor. În ambele
situaţii, dacă vânzătorul trebuie să îndeplinească anumite obligaţii după
transferul riscurilor şi avantajelor, şi/sau a titlului de proprietate,
veniturile se recunosc pe măsură ce se îndeplinesc obligaţiile respective.
Un astfel de exemplu este o clădire a cărei construcţie nu a fost finalizată.

În anumite situaţii, vânzarea unui imobil se poate efectua în condiţiile

unui grad de implicare ulterioară a vânzătorului, astfel încât riscurile şi
beneficiile ce decurg din proprietatea asupra bunurilor nu au fost transfe-
rate. Asemenea exemple sunt contractele de vânzare şi răscumpărare care
conţin opţiuni put şi call, ca şi contractele prin care vânzătorul
garantează, pe o perioadă dată, ocuparea imobilului sau un anumit nivel
de rentabilitate al investiţiei cumpărătorului. În astfel de cazuri,
înregistrarea tranzacţiei depinde de natura şi intensitatea implicării
cumpărătorului – vânzare, contract de finanţare, contract de leasing sau
un alt tip de contract cu scop lucrativ. Dacă tranzacţia este considerată
vânzare, implicarea vânzătorului în continuare poate determina amânarea
recunoaşterii veniturilor.

Pentru recunoaşterea veniturilor, vânzătorul trebuie să ia în considerare

mijlocul de plată stabilit, precum şi dovezile privind capacitatea şi voinţa
cumpărătorului de a achita în întregime imobilul. De exemplu, dacă
sumele achitate până în prezent nu sunt concludente în această privinţă,
veniturile se recunosc în măsura încasării plăţilor în numerar.

18 - 19 © Copyright IASCF

415 19
IAS 18

Prestarea serviciilor
10. Taxe de instalare.

Taxele de instalare se recunosc drept venituri, pe măsura execuţiei

instalării, cu excepţia cazului în care acestea sunt asociate vânzării unui
produs, când se recunosc în acel moment.

11. Taxe de asistenţă tehnică, incluse în preţul produsului.

În cazul în care preţul de vânzare include o sumă aparte aferentă prestării

ulterioare de servicii (de exemplu, asistenţă tehnică şi perfecţionarea
produsului după vânzarea unui pachet software), acea sumă este amânată
şi recunoscută ca venit pe parcursul perioadei în care se prestează
serviciile. Valoarea amânată va acoperi costurile anticipate aferente
prestării serviciilor conform clauzelor contractuale, precum şi un profit
rezonabil.

12. Comisioane de publicitate.

Comisioanele de publicitate se recunosc atunci când anunţurile publicitare

sau reclamele aferente sunt date publicităţii. Comisioanele de producţie se
recunosc pe măsura execuţiei proiectului.

13. Comisioane ale agenţilor de asigurare.

Comisioanele agenţilor de asigurare, primite sau de primit, care nu im-

plică alte servicii ulterioare, se recunosc drept venituri de către agenţi la
datele efective de intrare în vigoare sau de înnoire a poliţelor aferente.
Totuşi, dacă este probabil ca agentul să fie solicitat să presteze şi alte
servicii pe durata poliţei, comisionul, în întregime sau parţial, va fi
amânat şi recunoscut ca venit pe parcursul perioadei în care este în
vigoare poliţa.

14. Comisioane pentru servicii financiare.

Recunoaşterea veniturilor aferente comisioanelor pentru serviciile finan-

ciare prestate depinde de scopul în care se evaluează aceste comisioane şi
de baza contabilă (contabilitate de casă sau de angajamente) aplicabilă
instrumentelor financiare asociate. Descrierea comisioanelor pentru ser-
vicii financiare poate să nu indice natura şi realitatea economică a

© Copyright IASCF 18 - 20

416 20
 IAS 18

serviciilor prestate. De aceea, este necesar să se facă deosebirea între

comisioane ce sunt parte integrantă a randamentului efectiv al unui
anumit instrument financiar, comisioanele câştigate pe măsura prestării
serviciilor şi comisioanele câştigate la îndeplinirea unei obligaţiuni
contractuale principale.

(a) Comisioane ce sunt parte integrantă a randamentului efectiv al unui

instrument financiar.

Aceste comisioane se tratează în general ca o ajustare a

randamentului efectiv. Când însă instrumentul financiar urmează să
fie evaluat la valoarea justă, după recunoaşterea sa iniţială,
comisioanele sunt recunoscute ca venit în momentul recunoaşterii
iniţiale a instrumentului.

(i) Comisioane pentru întocmirea dosarului de credit, primite de

entitate în urma creării sau achiziţiei unui instrument financiar,
deţinut de entitate ca plasament.

Asemenea comisioane pot reprezenta o contraprestaţie pentru

activităţi, cum ar fi: evaluarea situaţiei financiare a împrumu-
tătorului, evaluarea şi înregistrarea garanţiilor, colateralelor şi a
altor contracte similare, negocierea clauzelor aferente instru-
mentului, elaborarea şi procesarea documentelor, precum şi
încheierea tranzacţiei. Aceste comisioane contribuie la gene-
rarea unei preocupări continue pentru instrumentul financiar
respectiv şi, împreună cu cheltuielile directe aferente, sunt
amânate şi recunoscute ca o ajustare a randamentului efectiv.

(ii) Comisioane de angajament, primite de entitate pentru

acordarea unui credit.

Dacă este probabil ca entitatea să încheie un contract pentru

acordarea unui împrumut, comisionul de angajament primit
constituie o recompensare a eforturilor generate de achiziţia unui
instrument financiar. Acest comision şi cheltuielile directe
aferente sunt amânate şi recunoscute ca o ajustare a
randamentului efectiv. Dacă termenul de angajament expiră fără

18 - 21 © Copyright IASCF

415 21
IAS 18

ca împrumutul să mai fie solicitat, comisionul de angajament se

recunoaşte ca venit la data expirării.

(b) Comisioane câştigate pe măsura prestării serviciilor.

(i) Comisioane pentru administrarea unui credit.

Comisioanele primite de o entitate pentru administrarea unui credit

sunt recunoscute ca venit pe măsura prestării serviciilor. Dacă
entitatea vinde creditul, dar păstrează serviciile de administrare în
schimbul unui comision mai mic decât cele percepute, de obicei,
pentru asemenea servicii, o parte a preţului de vânzare a creditului
este amânată şi recunoscută drept venit pe măsură ce serviciile sunt
prestate.

(ii) Comisioane de angajament pentru acordarea unui credit.

Dacă este improbabil să se încheie un anumit contract de împrumut,

atunci comisionul de angajament se recunoaşte ca venit pe
parcursul perioadei de angajament.

(c) Comisioane câştigate la îndeplinirea unei obligaţiuni contractuale

principale, mai importantă decât orice altă obligaţie.

Comisioanele sunt recunoscute ca venit la îndeplinirea obligaţiei

contractuale principale, ca în exemplele de mai jos:

(i) Comision de alocare a acţiunilor unui client.

Comisionul se recunoaşte ca venit, după alocarea acţiunilor.

(ii) Comisioane de plasament pentru aranjarea unui împrumut

între un împrumutător şi un investitor.

Comisionul se recunoaşte ca venit, după ce a fost aranjat

împrumutul.

(iii) Comisioane pentru împrumuturi sindicalizate.

Este necesar să se facă distincţia între comisioanele câştigate la

îndeplinirea unei obligaţiuni contractuale principale şi comi-
sioanele aferente unor activităţi viitoare sau unui risc asumat.

© Copyright IASCF 18 - 22

416 22
 IAS 18

Un comision de sindicalizare primit de o entitate care aranjează

un împrumut, dar care nu contribuie la acel împrumut (sau
contribuie în măsura aceluiaşi randament efectiv, deci şi a unui
risc similar celorlalţi participanţi) reprezintă o contravaloare a
serviciului de sindicalizare. Acest comision este recunoscut ca
venit când sindicalizarea împrumutului este finalizată. Totuşi, în
cazul în care o astfel de entitate contribuie la pachetul de credit
în schimbul unui randament efectiv mai scăzut decât al
celorlalţi participanţi, dar asu-mându-şi un risc similar, o parte a
comisionului de sindicalizare primit explică acest risc. Această
parte a comisionului este amânată şi recunoscută ca venit, fiind
considerată o ajustare a randamentului efectiv al instrumentului,
la fel ca la punctul 14(a). În cazul opus, în care entitatea
contribuie la împrumutul sindicalizat în schimbul unui
randament efectiv mai ridicat decât al celorlalţi participanţi, dar
asumându-şi un risc similar, o parte a randamentului efectiv se
consideră aferent comisionului de sindicalizare. Acea parte a
randamentului efectiv se recunoaşte ca parte a comisionului de
sindicalizare, după finalizarea sindicalizării.

15. Taxe de admitere.

Veniturile obţinute în urma spectacolelor artistice, a banchetelor şi a altor

evenimente similare se recunosc la data evenimentului respectiv. Dacă se
vinde un abonament pentru mai multe astfel de evenimente, taxa se alocă
fiecărui eveniment, în funcţie de serviciile pe care acestea le presupun.

16. Taxe de şcolarizare.

Veniturile se recunosc pe parcursul perioadei de şcolarizare.

17. Taxe de iniţiere, intrare şi pentru calitatea de membru.

Recunoaşterea veniturilor depinde de natura serviciilor prestate. Dacă

taxa este numai pentru calitatea de membru, iar toate celelalte servicii sau
bunuri se plătesc separat, sau dacă există un abonament anual separat,
taxa se recunoaşte ca venit când nu există nici o incertitudine majoră cu
privire la încasarea acesteia. Dacă taxa dă dreptul membrului să
beneficieze de servicii sau publicaţii care urmează să fie oferite pe
parcursul perioadei abonamentului, sau să cumpere bunuri, sau servicii la
un preţ mai mic decât cel perceput nemembrilor, atunci ea este

18 - 23 © Copyright IASCF

415 23
IAS 18

recunoscută pe o bază care ia în considerare natura şi valoarea bene-

ficiilor, ca şi momentul în care au fost oferite.

18. Taxa de franciză.

Taxa de franciză poate să cuprindă prestarea de servicii iniţiale şi

ulterioare, furnizarea de echipamente şi alte active corporale, precum şi
know-how. În consecinţă, taxa de franciză se recunoaşte ca venit pe o
bază care să reflecte scopul în care se percepe taxa. Sunt corecte
următoarele metode de recunoaştere a taxei de franciză:

(a) Furnizarea de echipamente şi alte active corporale.

Suma, bazată pe valoarea justă a activelor vândute, se recunoaşte ca

venit la livrarea bunurilor sau la transferul titlului de proprietate.

(b) Prestarea de servicii iniţiale şi ulterioare.

Taxele aferente prestării periodice de servicii, fie că sunt parte a

taxei iniţiale, fie că sunt percepute separat, se recunosc ca venit pe
măsura prestării serviciilor. Dacă taxa percepută separat nu acoperă
costul serviciilor periodice, precum şi o marjă rezonabilă de profit, o
parte o taxei iniţiale, suficientă pentru a acoperi costul serviciilor
periodice, precum şi o marjă rezonabilă de profit, este amânată şi
recunoscută ca venit pe măsură ce serviciile sunt prestate.

Contractul de franciză poate prevedea ca francizorul să furnizeze

echipamente, stocuri sau alte active corporale la un preţ mai scăzut
decât cel perceput în general sau la un preţ care nu asigură o marjă
rezonabilă de profit. În acest caz, o parte a taxei iniţiale, suficientă
pentru a acoperi diferenţa estimată dintre costuri şi preţ, precum şi o
marjă rezonabilă de profit, este amânată şi recunoscută pe parcursul
perioadei în care bunurile vor fi probabil vândute beneficiarului
francizei. Soldul taxei iniţiale se recunoaşte ca venit când s-au
realizat, în bună măsură, prestarea tuturor serviciilor iniţiale şi
îndeplinirea obligaţiilor francizorului (cum ar fi asistenţa acordată
pentru alegerea amplasamentului, instruirea personalului, finanţare
şi publicitate).

Serviciile iniţiale şi alte obligaţii prevăzute de un contract de

franciză se pot stabili în funcţie de numărul de unităţi de desfacere

© Copyright IASCF 18 - 24

416 24
 IAS 18

existente în regiune. În această situaţie, taxele aferente serviciilor

iniţiale se recunosc ca venit proporţional cu numărul de unităţi de
desfacere pentru care serviciile au fost prestate în cea mai mare
măsură.

Dacă taxa iniţială se poate încasa pe parcursul unei perioade mai

lungi şi există o incertitudine majoră privind capacitatea de încasare
integrală a acesteia, taxa se recunoaşte pe măsură ce se face plata ei
în numerar.

(c) Taxe de franciză periodice.

Taxele percepute pentru beneficierea de drepturi acordate sau pentru

alte servicii prestate pe toată durata contractului de franciză se
recunosc ca venit pe măsură ce se prestează serviciile şi se face uz
de drepturile acordate.

(d) Tranzacţii de intermediere.

Între francizor şi beneficiar se pot încheia tranzacţii prin care, în

fond, francizorul acţionează ca agent al beneficiarului francizei. De
exemplu, francizorul poate face comandă pentru anumite bunuri şi
poate aranja ca ele să fie livrate beneficiarului, fără să câştige vreun
profit din aceasta. Astfel de tranzacţii nu generează venit.

19. Comisioane pentru personalizarea programelor software.

Comisioanele pentru adaptarea programelor software la cerinţele

clientului se recunosc ca venit pe măsura execuţiei contractului, inclusiv a
prestării de servicii de asistenţă tehnică, după implementarea software-
ului personalizat.

18 - 25 © Copyright IASCF

415 25
IAS 18

Dobânzi, redevenţe şi dividende

20. Licenţe şi redevenţe.

Licenţele şi redevenţele plătite pentru utilizarea activelor unei societăţi

(cum ar fi: mărci, brevete, software, drepturi de autor şi filme artistice) se
recunosc, în general, în concordanţă cu realitatea economică a
contractului. Din punct de vedere practic, recunoaşterea se poate face
după metoda liniară pe toată durata contractului, de exemplu, în cazul în
care beneficiarul licenţei are dreptul de a utiliza o anumită tehnologie
pentru o perioadă de timp specificată.

O cedare de drepturi în schimbul unei sume fixe sau a unei garanţii

nereturnabile, în baza unui contract irevocabil care permite beneficiarului
licenţei să facă uz de acele drepturi fără alte constrângeri şi în condiţiile în
care francizorul nu are nici o altă obligaţie de îndeplinit, este, în fond, o
vânzare. Un exemplu este un contract de licenţă pentru utilizarea unui
pachet software, prin care francizorul nu mai are nici o obligaţie ulterior
livrării produsului. Alt exemplu este acordarea dreptului de a prezenta un
film artistic pe pieţe în care francizorul nu are control asupra
distribuitorului şi nu urmează să încaseze alte venituri din vânzări de
bilete. În asemenea cazuri, venitul se recunoaşte la data vânzării.

În anumite situaţii, încasarea licenţei sau a redevenţei depinde de

producerea unui eveniment viitor. Atunci venitul se recunoaşte numai
dacă este probabil să se primească licenţa sau redevenţa, adică în general
după ce a avut loc evenimentul respectiv.

© Copyright IASCF 18 - 26

416 26