Nimic mai m u l t ..

Acesta este un FanFic!

 Capitolul I – pagina 3
Capitolul II – pagina 4
Capitolul III – pagina 7
Capitolul IV – pagina 9
Capitolul V – pagina 12
Capitolul VI – pagina 18
Capitolul VII- pagina 20
Capitolul VIII – pagina 23
Capitolul IX- pagina 27
Capitolul X – pagina 33
Capitolul XI – pagina 37
Capitolul XII – pagina 38
Capitolul XIII – pagina 43
Capitolul XIV – pagina 47
Capitolul XV – pagina 49
Capitolul XVI – pagina 53
Capitolul XVII – pagina 54
Capitolul XVIII – pagina 59
Capitolul XIX- pagina 61
Capitolul XX – pagina 64
Capitolul I.
Toamna
Eram in septembrie si vara nu vroia sa
dispara asa repede, nu isi dorea ca noi
s-o uitam.
Totusi, toamna nu era de acord cu vara,
la fel cum nici ziua nu este de acord cu
noaptea.Parca era un razboi contiunuu.
Intr-o dimineata de vara ( sau.. de
toamna ?!) simt pe pielea mea cea
aspra cum se topesc picaturile de
ploaie.Ciudat, ieri caldura era de
nesuportat, cel putin 29 de grade.
Eh, la naiba,m-am lasat vrajita de
farmecul toamnei , cand eu trebuia sa fi
plecat deja la scoala.
Ma imbrac in fuga , imi arunc cartile in
ghiozdan si imi pun umbreala. »Pa , am
plecat la scoala.Azi ma intorc la
sapte !!!! » Atat am spus si am plecat.
 Pe drum nu am mai deschis
umbrela...ma grabeam si am uitat ca
am luat-o.Cand am ajuns la scoala
,toata clasa radea de mine , pentru ca
aratam ca un catel plouat care cerea
putina caldura.
Acasa , mama isi lasase incaltamintea in
ploaie ( buna treaba mama, 10 puncte
pentru tine ) .
M-am schimbat in niste pantaloni de
pijama albastri cu un maieu alb si peste
un hanorac.
Cand ajung in fata bucatariei , vad ca
era jumate in flacari,imi scot repede
telefonul si sun la salvare...Cand am
vazut ca mama si tata erau
inconstienti.... am ...nu am idee ce am
facut...

Capitolul II
Spitalul
Am deschis ochii , dar vedeam numai in
ceata , asa ca am renuntat si i-am inchis
la loc, dar nu am adormit.Auzeam niste
 voci,insa nu aveam nici o idee ce se
intampla.
- Crezi ca ne aude ?spuse una dintre
toate cele 7 voci.
- Nu stiu, dar mai bine o lasam sa se
odihneasca.
...Si au plecat, auzeam pasii lor
grabiti.
Am adormit la loc si (cred ca) peste o
ora m-am trezit la loc,de data aceasta
nu mai vedeam in ceata.
-Nu te speria, esti la spital.Ai scapat
din acel calvar.
-La spital ? Ce caut eu aici ?Si de ce
stau in patul asta ?
« Unde sunt parintii mei ?Si ce cauta
vecinii cei noi de vizavi la mine? Ce vor
de la mine ? Plus de asta...De ce am
perfuzii ? « ma gandeam eu.

-Ai lesinat , probabil din cauza fumului,

sau , poate ca te-ai speriat tare,oricum
ai fost norocoasa.Nu acelasi lucru pot
spune si despre parintii tai... spuse el
mai incet. Eu sunt Dr. Carlisle Cullen.
-Presupun ca stiti deja cine sunt,deci…
Ce au patit parintii mei?
-Sunt in coma…se repezi…un tip solid
(care nu purta haine de doctor) . Eu
sunt Edward, fiul doctorului. Acestia
sunt: Alice, Esme, Emmet, Jasper si
Rosalie.
-In coma?! Nu nu nu…nu, nu si am
inceput sa ma zbat cat puteam de tare,
mai , mai sa cad din pat.
-O sa aibe un atac de panica, repede
Edward , da-mi un calmat , si asta a si
facut.
Dupa o jumatate de ora…
-Se pare ca s-a calmat, spuse Alice, nu
te mai panica , esti pe maini bune, la fel
si parintii tai.
-Daca spui tu…i-am raspuns suparata.
Dar Rosalie, mai inganfata, mi-a
raspuns repede:
- Adica nu ai incredere in noi?
- Tu ce crezi? Nu va cunosc, decat din
vedere, pana acum nici nu stiam cum
va numiti.
„Doamne cum am ajuns in situatia
asta, acesti vecini par foarte…
draguti.Ce zi e azi? Stai..Stai…Si de ce
ma simt asa de rau? La naiba, trebuie
sa nu afle nimeni , nu am de gand sa
vina toata clasa pe capul meu sa ma
inveseleasca , sunt destul de „ vesela”
.„
-Nu iti face griji. O vom anunta doar
pe diriginta ta . A si.. Azi este 23
septembrie. spuse Edward.
„ Ok….asta a fost ciudat…e ca si cum
acest Edward mi-ar citi gandurile” la o
secunda dupa gandul meu, Edward
zambi discret.

Capitolul III
Singura?

A doua zi , mi-am adus aminte ca ieri

trebuia sa o astept pe Kheirin la bloc,
stiu ca nu v-a dori sa ma vada, pentru
ca am lasat-o balta , dar daca i-as
povesti tot ce s-a intamplat ii va trece,
oricum o sa gasesc eu o scuza penibila
 , nu vrea sa ii spun prin ce trec, (desi
e cea mai buna prietena a mea) pentru
ca nu m-ar mai lasa sa respir.
Cand am ajuns la apartamentul unde
statea ea , mi-am cerut scuze si am
rugat-o sa stea la mine in aceasta
seara , parintii sunt de acord(sau cel
putin ar trebui) .
Seara la mine acasa ea se distra, iar
eu aveam un zambet elastic si speram
in continuare ca nu va observa..mintea
mea era la parintii mei.
Zau asa, voi ati fi avut chef sa
petreceti cand parintii vostri sunt in
spital?!
Pe la 10 seara ma trezesc cu Alice la
usa.
-Charlotte Cristina ! Slava Domnului ca
esti acasa (eu ii faceam semne sa
vorbeasca mai incet) trebuie neaparat
sa iti explicam ceva, da-ne voie sa
intram.
-Nu pot, am chemat o prietena sa
doarma la mine , imi era frica sa stau
singura.
- La naiba….Spune-i ca te cheama
mama ta si ca te intorci repede…in
vreo 30 de minute.
-Dar…cum sa stea singura ???
-Ok..ok..Ia-o si pe ea, dar sa nu te
astepti ca va fi de fata cand iti voi
spune ce avem de spus.
-Bine.

Capitolul IV
Familia Cullen

-Asteapta-ma aici! I-am spus lui

Kheirin,apoi am urmat-o pe Alice , sus
, intr-o camera…
-Buna Charlotte, ma saluta Dr Cullen.
-Buna seara, ce s-a intamplat? Este
legat de parintii mei? Sunt bine?
-Defapt, este legat de tine, spuse o
fata pe care nu o vazusem pana acum,
se pare ca numele ei era Isabella, (dar
i se spunea Bella ) si era iubita lui
Edward.
-Ce vrei sa spui cu asta , Bella?
-Ei bine… noi, nu suntem o familie
obijnuita.
„ Am observat si eu asta, sunteti niste
ciudati, in felul bun,adica … desi multi
se sperie de oamenii ca voi ,eu nu am
de ce . Speciali, da..asta e. Plus ca nu
sunteti atat de infricosatori pe cat
pareti” ma gandeam eu.

Bella il trase pe Edward deoparte…

- Ce crede despre noi? ii sopti Bella..
- Spre surprinderea mea nu este atat
de speriata de noi, ne-a spus
ciudati..dar in sensul bun, adica
speciali….
- Crezi ca banuieste ceva?
- Da...Probabil de la spital.
-Vreti sa nu mai susotiti si sa imi
spuneti ce se intampla? indraznesc eu
…
Bella se uita la Edward urat, insa
Edward incerca sa nu se intalneasca
cu priverea ei de geloasa.
-Ar fi bine sa-i faca pariintii cat mai
repede, daca nu … uitandu-se urat la
min
-Bell…. Carlisle a ajutat multi
oameni,iar tu te enervezi pe o
pustoaica? Ar putea fi de varsta ci
sora ta, pana la urma….
-Da, asa e….apoi ii sopteste la
ureche..: „SI MA BUCUR CA NU E”
-Uite…Charlotte ….parintii tai…pot
trai…
-Slava Domnului!
-Nu te bucura ..inca…in acel moment
am facut niste ochii mari, zici ca erau
niste bombe gata sa explodeze….cum
spuneam..(continua Carlisle ) pot
trai..doar cu ajutorul aparatelor.
….Deodata se auzi un zgomot destul
de puternic, ca si cand un corp atinse
podeau rece .
-Asta ne mai trebuia acum….sa
lesine..din nou ..si isi dadu ochii peste
cap,spuse Bella
-Cum poti fi atat de egoista? se repezi
Alice….
Capitolul V
Detalii
Jasper coborase dupa trusa , cand…
dadu peste Kherin.
-Hey…Tu cine mai esti?
-Kherin,prietena lui Cristina
-Cristina?!
-Da…Cristina..o mai cheama si
Charlotte.
-Aaaa…Aha…Pai…prietena ta e cam
ametita de la atata coniac , rase..
In cateva secunde cobora si Edward
dupa gheata, zarind-o pe Kherin se
uita ciudat la ea…
-Stiu..stiu..eu sunt Kherin, prietena lui
Cristina, adica…Charlotte.Cine sunteti
voi?
-Prietenii buni, poti sa te duci acasa,
Charlotte iti multumeste…dar se simte
cam rau si ramane la noi.
-..Ce?!
-O duc eu cu masina acasa, spuse
Jasper…
Si au plecat…
Bella hotara sa plece si ea..insa toti
erau prea ocupati,intr-un final , eu ma
trezesc.
-Buna dimineata , Somnorici…
Deodata , camera cea simpla se umplu
cu rasete.
Pe furisi, Bella il trase pe Edward intr-o
parte dar, acesta, o respinse, asa ca ,
fara ca nimeni sa observe, ea se
„strecura” afara …
Plecase..si plecata a fost.
Bella nu ma placea, se vedea asta…
Ciudat a fost ca eu observasem prima
ca ea….
-A plecat acasa, daca mai era aici…am
fi auzit soneria ei de la telefon: „Jingle
Bells”, am sunat-o si nu vrea sa
raspunda…ori nu raspunde, ori imi
inchide… spuse Edward cu un ton , nu
foarte calm…
-Mai bine plec, Kherin ma asteapta si
v-am stricat planurile, cand voi ma
ajutati si , desi parintii mei sunt niste
legume, ma bucur ca
traiesc.Multumesc pentru tot
ajutorul.Acum chiar trebuie sa plec.In
timp ce vorbeam, supararea mi se
citea in ochi.
-Nu pleci nicaieri, se rosti Rosalie la
ea. Prietena ta a plecat, a condus-o
Jasper..
La auzirea acestui nume Alice tresari…
-Dar noi nu vroiam sa iti spunem
asta…Defapt..si asta…dar mai este
ceva…
-Ei bine ..nimic nu poate fi mai rau de
atat, iar o lacrima fierbine alunca pe
fata mea.
-Presupun ca ai observat accentul
nostru…Si presupun ca sti despre
Dracula, primul vampir…ei bine, noi am
venit in Romania pentru a cauta
urmasul lui Dracula…
„Carlisle ce faci?Minciunesti?!” ma
gandeam eu..
 Defapt, ceea ce vroiau ei , era sa aiba
un prieten , o ruda, cineva care putea
fi de partea lor, cineva cu sange pur
romanesc.
Victoria era speriata din cauza acestui
lucru, desi s-au gandit ca Victoria m-ar
omora cu prima ocazie care i se iveste
…
Era un zvon vechi,in care ea credea,
(de care auzisem si eu) se spunea ca
oricine cu acel tip de sange, atunci
cand devenea vampir, se activau niste
puteri.
Desi Cullen-ii nu credea aceasta
superstitie, si nu intentionau sa ma
transforme (cel putin asta stiam), se
gandeau ca ar putea sa o tina departe
pe Victoria,pana cand o vor putea
prinde in capcana.
Era clar ca nu o puteau tineau departe
cu niste ustoroi si doua cruci.
-Doar nu va ganditi ca as putea fi eu
nu?
-Defapt…Chiar la asta ne gandeam…
„Of…Carlisle, Carlisle…cat o sa o mai
minti cu acesta teorie?”
 Tacerea se asternu peste noi…pana
cand eu incercam sa ma lamuresc mai
bine:
-Voi…sunntteetiii vampiri?
-Pai..se uitau unul la celalalt…Da..
-Dar nu iti face griji, suntem
vegetarieni…spuse Jasper care tocmai
intrase in camera.
-Dar … De ce eu?
-De ce nu?
Mi-am adus aminte de acel zvon…
Cuvintele imi rasunau in cap,”De ce
nu?” …ca un ecou fara sfarsit.
Dupa o tacere indelungata Esme veni
cu o propunere..
-Deci…Ii este cuiva foame?
Am ingitit sec…
-Stiu ca nu este momentul potrivit…
dar…cand vor ceda, te putem ajuta cu
inmormantarea..spuse Edward
-Stai numai sa auda Bella, va inebuni!
ii sopti Emmet.

In acelasi timp , Alice avea o viziune,

ma vedea fugand, stangandu-mi
lucrurile si fugind cat ma tin picioarele
.
Cand Alice si Rosalie m-au condus in
camera, Rosalie a inchis usa cu cheia ,
iar Alice incepu:
-Stiu ca iti este frica de noi, este si
normal , insa te rog, intelege , ca noi
nu vrem sa te speriem, sa facem teste
pe tine .Vrem doar sa avem grija de
tine, sti, daca eram in locul tau, as fi
fugit de nu ma mai tineau picioarele,
dar daca fugi, unde o sa stai? Pe
strazi?
-Stai cu noi macar pana cand esti
majora si apoi esti libera sa zbori.
Spuse Rosalie cu un glas bland…ceea
ce era o surpriza.
Capitolul VI
Un mic obstacol

Intre timp, Edward o suna in disperare

pe Bella.
Telefonul Bellei vibra fara oprire pe
masa din sufragerie.Il lasase acolo,
stia ca daca il va avea cu ea, va
raspunde si va face o criza de nervi.
Nu isi dorea asta, vroia ca totul sa
devina la normal .
Analizase bine tot ce s-a intamplat la
Edward acasa, isi daduse seama ca era
prea egoista.
Se hotara sa plece de acasa si sa
vorbeasca cu Edward, nu putea sa
amane, plus ca avea o presimtire
proasta.Cand ajunse acolo, ma zari pe
mine , incercand sa fug pe geam.
-Buna maimutico.
-Bella, stiu ce crezi despre mine, si …
Nu ai de ce sa te superi , ok? Stiu ca
am dat peste cap aceasta familie, sunt
foarte darnici , sufletisti, dar eu nu pot
 sta cu ei. Eu voi pleca .Am 14 ani , ce
naiba, nu vreau sa va incurc…
-Ok…Mult mai bine…Hai,urca in masina
, te duc unde vrei , numai ca sa nu se
intample ceva rau.
In timp ce conducea, Bella ii lasa un
mesaj lui Edward:”Maimutica aceeia a
incercat sa fuga de la voi, i-am facut
jocul si i-am spus ca o duc unde vrea.
Sunt la benzinaria din apropiere..Veniti
repede , nu stiu cat o pot tine in frau.”
Odata ajunse la benzinarie , Bella isi
juca in continuare planul…nu zari
masina lui Edward in parcare. Eu ma
asezasem pe bancheta din spate..si…
am adormit.
„Ti-am spus eu…Esti somnorila”mormai
Bella
Capitolul VII
Schimbari,Detalii, Mutari
Dupa-amiaza…
-Buna dimineata…sau Buna-dupa
amiaza?spuse Emmet.
-Somnorilaaa…’Neata. spuse Bella.
-Ah…daca mai faci odata asta…eu voi
lesina ..o „amentita” Rosalie.
-Ti-am facut niste ceai cald, daca
vrei..adauga Esme.
-Alice si-a facut griji pentru tine…Si eu
bineinteles.
-Jasper… mai incet….nici nu s-a sculat
bine, ii spuse Alice .

Se pare ca totul mergea perfect,

familia Cullen aveau un nou membru
in familie ( pe mine ) , iar acest lucru
nu schimba deloc stilul lor de viata.
Nu puteam ramane in Romania, era
prea riscant (pentru ei) , prea mult
soare…
 Asa ca familia Cullen ,s-a mutat
inapoi in Forks , iar eu i-am urmat….
desi nu era totul grozav.
Parintii mei au cedat cu o saptamana
inainte ca eu sa plec.
Am avut timp de inmormantare si
toate cele ce trebuiau facute.
Nu ma puteam imagina fara ei, traiam
cu ei , iar ei cu mine.
Nu am aruncat lucrurile de la ei.
Totul imi amintea de ei.
Le simteam prezenta in orice clipa si in
orice moment.
De fiecare data cand urma sa fac vreo
prostie , vocea lor rasuna in capul meu
si ma avertizau.
(Se pare ca nu sunt chiar atat de
diferita de Bella, avem ceva in comun
…pana la urma)
Am continuat clasa a 8 – a in Forks.
Era extraordinar de greu.Limba mea
originala era romana,aveam un acent
ciudat , iar eu nu invatasem toata
limba engleza.
Ma descurcam destul de bine,insa nu
mereu.
Acasa , Alice ma invata in fiecare seara
cum sa imi pastrez calmul, cuvinte noi
si...imi dadea sfaturi…O groaza de
sfaturi…
Daca as fi putut strange toate acele
sfaturi in „Miss Piggy” , nu ar fi avut
loc.
Observasem ca in Forks , profesorii
predau mai putin , insa mai intens.
Nu aveai cum sa nu intelegi.
Erau tot felul de profesori: relaxati,
exigenti , intelegatori , enervanti.
Imi era dor de casa.
De prieteni.
De familie.(pe care nu o mai aveam)
Toti ma strigau Charlotte, cateodata,
Esme sau Alice imi mai spuneau
Cristina,pentru ca stiau ca asa ma
strigau prietenii si/sau familia.
Nu prea aveam prieteni,aici in Forks.
Inca tineam legatura cu Kherin prin
scrisori, sau, cu ajutorul internetului.
Daya si Denisa erau cele cu care ma
intelegeam cel mai bine din toata
scoala.
 Capitolul VIII
Liceul?
Da, liceul era aproape, mai era doar o
luna pana cand vacanta sosea, iar eu
incepeam o noua perioada.
Cateodata vroiam sa incep liceul,
cateodata nu.
Nu vroiam sa ma despart de prietenele
mele cele noi,desi Denisa avea de
gand sa intre la acelasi liceu ca si mine
, Daya era o minunata artista, asa ca
ea avea de gand sa se duca la un liceu
privat.
Nu vroiam sa termin clasa a 8 – a ,
deabea ma obijnuisem cu profesorii, cu
colegii…
Plus ca Rosalie,deabea astepta sa isi
incerce tot felul de experimente pe
mine(cum ar fi fond de ten...ca sa ne
intelegem, nu sunt genul de fata care sa
se machieze, prefer doar un pic de luciu
pe buze…ATAT!) Edward era distrat de
doua lucruri : sa ma vada pe mine in
rochie si sa ma vada pe mine, cu
 ajutorul lui Alice , dansand cu un baiat.
(stia cat de impiedicata sunt) …Cat
despre Alice…Ei bine…vroia cu nerabdare
sa ma duca ( adica sa ma tarasca dupa
ea) la cumparaturi.
Dupa ora plictisitoare de biologie , m-am
indreptat catre casa.
-Iaute cine s-a intors!! Boboaca de liceu,
rase.
-Jasper! m-am rostit la el, apoi pe un
ton mai calm: Hey…ultima ora a ta a
fost sportul?
-De unde sti?
-PENTRU CA PUTI!
-Put aaa? Ia vino incoate, „bobocule”
..Si am luat-o la fuga pe scari,
bineinteles , impiedicandu-ma de trepte
…Jasper imi lasase un avantaj , apoi ma
lua prin surprindere si incepu sa ma
gadile (invatase cu timpul cum sa ma
tachineze) , iar Alice ne privea
amuzanta din tocul usii ei….
-Ce ai cu biata fata?
-Biata fata?!Mi-a spus ca PUT!
-Si te deranjeaza adevarul?
-Aha..deci esti de partea ei?Ia vin-o
aici…A ..o iei la fuga….lasa ca vin eu
dupa tine.
Scapasem de calvar!( Multumesc lui
Alice pentru interventie!)
Vroiam sa ma duc la mine in camera sa
ma apuc de teme si sa incep sa imi fac
in continuare de lucru ca intr-o zi
normala…
Din greaseala am intrat in camera lui
Rosalie , nu in camera mea…
Bineinteles, nu am putut scapa de toata
teoria pe care mi-o tinea Rose….teoria
chibritului
-Ti-am explicat de cand ai ajuns aici, sa
nu intri fara sa iti dau voie.
-Mda ..am inteles , am inteles…dar am
gresit…nu e vina mea ca sunt o cascata
si am intrat din greala la tine in camera.
-Deci..cand o sa te inveti minte? Daca
mai intri odata la mine in camera…
Aaaa…Vad eu ce iti fac….si sa sti ca e
vina ta ca esti o cascata!
-Defapt, e vina scolii … numai ea ma
ameteste asa rau…
-Inafara de tigari si bautura….Ia stai
asa…Sufla aici
-Rose…
-Taci si sufla!
-Rose nu fumez! aproape ca am tipat la
ea
-Sufla sau ma duc la Esme!
-Bine…
Si am suflat… Fie ca Rosalie are dreptate
sau nu , tot Rosalie are dreptate. Asta
face parte din legea firii, sau mai bine
zis din legea vietii (impreuna cu Rose)
-Bine, nu te-am prins de data asta…dar
daca te prind de data viitoare…
-Rose!Am teme de facut! ..si am trantit
usa.
Uraste sa-i trantesc usa.
Persoana ei conteaza enorm pentru ea,
stiu ca acum ori ma injura , ori spune
cam asa:”Pustoaica…Nu e zi in care sa
nu ma streseze, ahhh, cu atat stres o sa
apara ridurile!! Innebunesc daca ma
vede Emmet asa..cu riduri…Plus ca eu
arat prea tanara pentru riduri”.
Nu vreau sa am probleme…sper ca
Rosalie sa nu ma „parasca” lui Esme.
 Esme ar face orice pentru liniste in
familie.

Capitolul IX
Agitatie fara rost
De doua saptamani incoace toata lumea
este pe capul meu.
Alice imi tot propune sa merg cu ea la
cumparaturi, iar eu o tot refuz, la fel si
cu Rosalie.
Edward , Emmet si Jasper nu se mai
opresc din ras. Fiecare minut petrecut
cu ei este un chin. Nu exista secunda in
care ei sa nu faca misto de mine …
Parca il si aud pe Emmet:”Hey
bobocule..pe cine ai ochit? Cu cine te
duci la dans?Daca nu e pentru tine , il
anihilez, incearca sa nu ma urasti , sti
ca iti vreau binele”.
Intr-o seara, ma plimbam prin casa
pana cand Bella si Edward m-au oprit ca
sa vorbim.
-Ce faci? spuse Bella cu un ranjet larg
pe fata
-Bine…tu? Ah…stai… Se vede pe fata ta
ca esti in culmea fericirii!
-Multumesc.
„Zambetul ala chiar nu avea de gand sa
dispara?” ma gandeam eu.
-Deci, in legatura cu balul , incepu
Edward.
-O nu..Nu si voi!
-Asculta-ne!Te rugam!
-Bella, va ascult , dar va rog, nu …Va
IMPLOR sa nu incepeti si voi sa imi
planificati zilele .
-Nu facem noi asta…se repezira amandoi
odata
Au inceput sa rada , erau molipsitori,
asa ca am ras si eu cu ei.
-Presupun ca esti nerabdatoare.
-Defapt, Bella, chiar nu sunt, imi doresc
sa se termine cat mai repede…
-De ce ?
-Poate pentru ca…hm…chiar vrei sa sti?
-Da…
-Si eu de asemenea , spuse Edward
-Pai…Pentru ca toata clasa ma considera
o ciudata si ma uraste, pentru ca sunt o
impiedicata fara cusur , daca o sa
dansez cu cineva o sa imi fie mila de
picioarele lui si pentru ca Rosalie nu se
va abtine iar eu voi deveni in curand
manechinul ei.
-Astea sunt cateva motive destul de
bune…
-Stiu Bella, dar zau…Ti-e iti place sa
participi la asfel de baluri?
-Imi plac numai cand am persoana
potrivita langa mine, si ii arunca lui
Edward o privire.
-Pai da, voua va e usor, dar eu? Va
ganditi vreodata la mine? Patru cupluri
fericite , numai eu singura, va-ti gandit
vreodata de ce refuz in continuu sa
merg cu voi la scoala?Poate pentru ca
nu exista moment in care sa nu va tineti
de mana sau chestii de genul.Devine
enervant!
Si am plecat.Bella era inca socata de
vorbele care imi iesisera pe gura fara sa
ma gandesc, iar Edward lasand capul in
jos (cred ca) isi aduse aminte de zilele
in care simtea si el ceea ce simt eu
acum, ceea ce simtea inainte sa o
intalneasca pe Bella.
 Ii iubeam pe amandoi si imi puneau un
zambet pe fata cand ii zaream in fiecare
zi impreuna , dar cu timpul devenea
stresant.
Am coborat jos . Alice era acolo , la
calculator,langa ea,Jasper.
-Hey, Char , vino putin.
-Nu acum , Alice i-am spus ridicand
mana ca si cum i-am fi spus:”Las-o
balta”.
Am iesit in graba si am trantit usa dupa
mine, s-a auzit atat de tare in cat ,
Esme a iesit dupa mine , insa m-a lasat
in pace sa ma linistesc.
Presupun ca ma astepta o lungaaaaa
discutie de familie.
M-am ascuns in spatele unui copac ,
incercand sa imi stapanesc furia , insa in
loc sa ma calmez , mai rau ma enervam
aducandu-mi aminte de acea Victoria,
care, probabil, acum ma pandea ca sa
devin mancarea ei , si ca sa scape de
mine .Moarta, nu mai eram o
amenintare pentru ea.
 Deodata Edward apare in fata mea…
perfect! Asta imi mai trebuia…sa mai
auda si alte porcarii pe care le gandesc.
-Nu ma lua in seama! Te rog , spune-mi
ca nu ai auzit ceea ce gandeam.
-As vrea sa spun nu, dar te-as minti.
-Stiam eu.
-Vrei sa sti ce eu nu inteleg?Nu inteleg
cum de tu stiai de Victoria in ziua in care
Alice a venit la tine acasa si te-a adus la
noi .
-Cum de stiai de Victoria , de superstia
aceea?
-Eh…sti cum e , cand esti nou, incep sa
circule zvonurile.
-Tu le-ai crezut?
-Am incercat sa le ignor.
-Inca un lucru am sa iti spun si iti las sa
iti versi furia pe mine daca te enervez.
I-am taiat scurt vorba…
-Nu as face asta.Deci???Te ascult.
-Stiu cum te simti, singura, enervata,
inutila…dar toate aceste sentimente vor
disparea cu timpul.
-De parca sti tu ceva despre mine!Stiai
ca am o cicatrice pe mana
dreapta?Stiai? Stiai ca eu cand au murit
parintii mei , deabea imi revenisem?
Pentru ca fratele lui Kherin
murise?Stiai?Stiai ca sunt o pacoste
pentru Rosalie? Stiai? Stiai ca Bella nu
m-a placut la inceput?Stiai?Stiai ?Stiai?
Nu ai nici cea mai mica idee cine sunt.
Am fugit si de data asta. Am intrat in
casa , iar Alice a incercat sa ma
opreasca, din nou, fara succes, iar Esme
se uita la mine ca si cum tocmai trecuse
o furtuna in caminul ei .
Edward intra si el in casa, toata lumea
se uita la el , iar el ridica din umeri ca si
cum nu stia nimic.
La naiba, vazusem cum el se prefacea
ca nu s-a intamplat nimic.
De ce nu se apucase sa imi divulge
toate secrete?
S-a lovit la cap?De ce nu i-a spus lui
Esme sa se duca sa vorbeasca cu mine?
Capitolul X
Balul
Mai erau doua zile…
Mai era o zi…
Mai erau cateva ore…
Acele ore erau chin!
Rosalie incepu sa imi dea cu pudra aia
pe fata , iar Alice se ratoia la mine
pentru ca nu stateam dreapta.
La fiecare cuvant, la fiecare miscare eu
imi dadeam ochii peste cap si din 10 in
10 minute cascam.
Esme era si ea in camera.
Ochii ei straluceau cand ma vazuse
prima oara in acea rochie.
Insa, din pacate, obervase si cicatricea
mea , asa ca ii ordona lui Rosalie sa imi
acopere „defectul”.
Ca intotdeauna , Rose gasi solutia (fata
asta are un magazin intreg de lotiuni,
rujuri , pudre, fonduri de ten etc).
 Dupa vreo doua ore de chin , (chiar eu
numarasem fiecare minut, pentru ca nu
aveam alceva mai bun de facut) eram
gata.
Jos, Bella tocmai intrase pe usa,
asteptandu-l pe Edward (ce
ciudat,deobicei Edward o astepta pe ea).
Mi-am dat ochii peste cap si m-am dus
la mine in camera.
Nu stiu ce sentimente mi-au rapus
sufletul, dar daca nu eram obosita, as fi
inceput sa fac dezastru in camera.
Obijnuiam sa scriu sau sa zdranganesc
chitara cand aveam nervi.
Am incercat toate posibilitatile, am
incercat si acel calmant de la televizor…
Degeaba.
Trecuse o ora…cand…
-Charlotte?
-Da?
-Ce faci?De ce esti inca aici?
-Paiii…
-Pai ce? Tu nu vezi cat este
ceasul?Trebuia sa fi deja acolo, in
mijlocul ringului si sa te distrezi…Sti..SA
TE DISTREZI…
 Presupun ca m-a auzit zdranganind
chitara, mai bine nu incercam…oricum
nu a avut efect.
-Rose’…Chiar nu ma simt bine si ...
Rose incepu nervoasa sa imi zgarie
masa cu unghiile ei mari si puternice ,
scotand un zgomot insuportabil.
Vrand , nevrand am urmat-o pe Rosalie
pana la masina , apoi m-am urcat in
masina cea galbena alui Alice.
Inainte sa ma urc in masina , i-am vazut
pe Edward , Emmet si Jasper zambind
larg, ca si cum se abtineau sa nu rada in
hohote. (oare chiar atat de groaznic
aratam?)
Stiam ca la bal nu eu voi atrage atentia
, ci masina galbena al lui Alice…Cel putin
puteam sa ma strecor prin usa din spate
fara sa observe nimeni.
Mi-am pus un zambet fals pe fata si am
pasit in incapere, nu stiu de ce cam toti
colegii mei se holbau atat de tare la
mine, (poate ca se holbau la
Alice,pentru ca ea era langa mine).
M-am strecurat, privirea mea cautandu-
le pe Denisa si Daya.
Ahh, amandoua stralucea ca vedetele de
la Hollywood.
Daya se apropia de mine cu pasi micuti,
purtand cu mandrete o rochie
scurta,verde,care o scotea in evidenta.
Denisa, purta o rochie lunga , in stilul
anilor `50, colorata, care ii avantaja
foarte bine caracterul ei .
Eu purtam o rochie rosie , fara bretrele ,
lunga , cumparata de Alice.
Cred ca am stat o ora jumatate dupa ce
Alice a plecat fericita,apoi m-am
strecurat in camera mea pe usa din fata
fara ca nimeni sa ma observe.
Capitolul XI
Bagaje.Europa.

Dupa o saptamana de la bal, mi-am

strans bagajele urmand sa fac un tur al
Europei , alaturi de un prieten de
familie.
Familia Cullen era de acord,defapt chiar
ei au venit cu ideea.
In ziua in care mi-am luat zborul Bella
mi-a spus un singur lucru:
„ Nu te gandi la noi, ne vom descurca,
dar TU ai grija de pielea ta si nu veni
mai devreme.”
Nu am inteles la inceput de ce mi-a spus
sa nu vin mai devreme.
Gata.
Vedeam deja cum aripile mele prinsera
viata , nu le mai puteam ascundeam sub
hainele mele.
Zaream orizontul unei noi vieti, deabea
asteptam sa ma plimb pe stradutele mici
din Italia, sa ma intorc in Romania , sa
ma invart alaturi de porumbei in Sibiu,
 sa vad apusul din Turnul Eiffel si sa
mananc pana crap prajiturelele cu
ceaiul de la ora 5.
Tineam legatura cu familia Cullen (nu
puteam , inca , sa ii numesc „parinti”)
prin mailuri si din cate spuneau ei totul
era bine.
Imi era dor de armonia din familia lor.
Ma bucurasem ca am plecat, ma
simteam ca un ghimpe , cel putin , nu
mai eram un pericol pentru ei.

Capitolul XII
Aburii dragostei
Era ultima mea zi in Viena.
Eram la balcon , ceasul era 5 dimineata,
iar eu revedeam rasaritul.
Am urmat sfatul Kherinei si am stat la
balcon, cocotata pe un balansoar cu o
carte in mana , lasand primele raze de
soare sa cada lin pe filele cartii.
Vantul imi mai dadea cate un fior minor
, care disparea la aparitia norilor pufosi
de vata de zahar.
 Cana cu ciocolata era langa mine, insa
narile mele erau infundate de mirosul
cafelei puternice si fierbinti.
Cascam din cand in cand insa nu
dadeam atentie cascatului.
Eram nerabdatoare sa privesc prin
geamurile de sticla acele rochii de la
targuri , sa zaresc cativa oamenii din
povesti cu acele frizuri , cu peruci albe si
imbracati la patru ace.
M-am hotarat sa nu las raze sa cada
doar pe acele file uscate si patate .
Vroiam sa simt cum ma ardea pielea si
inima o lua razna pe strazile Vienei.
Vroiam sa ma ratacesc prin toate acele
magazine stralucitoare , sa imi
achizionez o masca si sa vad amurgul.
Viena era orasul indopat cu zambete.
Am hotarat sa merg la o plimbare, chiar
daca era doar 10 dimineata(timpul
trecuse destul de repede, cartea era
foarte buna si nu mi-am dat seama cat
de mult timp petrecusem pe balcon).
Sufletele pereche de pe strazi erau
agatate de curcubeu .
 Deodata, sufletul meu o ia razna, ca si
cand ar fi dorit si el o mica portita care
sa duca in miezul curcubeului.
Portita era chiar acolo.
In fata mea.
La doi metri distanta.
M-am sprijinit de copacul de langa mine,
fara el , as fi cazut pe cimentul incins de
la aburii dragostei care ieseau la
suprafata.
Acum,auzeam cum inima batea la
portita fericirii, simteam cum fata mea
se aprindea .
Ma intrebam oare de ce acel personaj
din povestea mea cu un curcubeu se
uita asaa…aahhh, portita mea a
disparut, vedeam numai stelute,
stelute…
Ce cauta stalpul ala in drumul meu?
-Esti bine?
-Nu..adica…da…vreau sa zic…
-Eu sunt David.
-A, aha…am…Eu…la naiba…Eu sunt , tu
esti …Am dat-o in bara nu e asa?am
spus eu cu un zambet pe fata.
-Nu chiar…(rase) Dar tot nu am inteles
care este numele tau.
-Charlotte, ba nu, Cristina…a..spune-mi
cum vrei…
-Ce zici de Char?
Ce ranjet strengar avea pe fata…
Trezeste-te!
Fat-Frumos e langa tine!
-Ok.Vrei sa recapitulam?Eu sunt Char,
incantata.
-David, de asemenea.
Dar norisorii mei pufosi de vata de zahar
au fost zdribiti de catre …un personaj
„negativ”
-David, hai omule ce faci? Sti ce am
gasit in magazinul ala? Bomboane pe
gratis …
Presupun ca pe mine nu m-a zarit…
pana…acum:
-Aa…spuse acest personaj negativ ,
uitandu-se la Fat – Frumos cu o privire
cu subinteles…Si ma duc sa mai iau..2…
3..cateva… in timp ce mergea , tot
privea spre noi (mai mult spre mine) cu
un zambet larrggg…Am plecat…M-am
dus… sa nu ma uitati! tipa el la noi , in
timp ce traversa .
Amandoi am pufnit in ras , zarindu-i
ochii adanci si albastri …un albastru
linistitor.

-Imi pare rau, dar trebuie sa plec,

prietenul meu , Adam, este …pai…cred
ca ti-ai dat seama si singura seama ce
caracter are (rase..si eu cu el)…Poate…
ne mai intalnim…pe aici,pe aceiasi data,
anul viitor…sau peste doi ani…Poate ne
mai vedem…
-Da, poate.Paaa!
-Pa.
Se zari (din nou) acel zambet…strengar.
Imi pare rau ca plec, mai ales acum
cand portita era deschisa, eu trebuia sa
renunt la o portita nou nouta si lucioasa,
pentru o usa veche si scorojita, care
cerea putin ulei.
Vremea se schimbase brusc , norii se
zareau pe cer, vantul batea puternic iar
eu , cautam disperata drumul spre
„casa”.
Dupa cateva telefoane date, am reusit
sa gasesc drumul.Acasa, mi-am facut
bagajelem, bucuroasa ca ma intorceam
mai devreme la … familia mea, insa…
ceva lipsea.Nu stiam ce,poate am sa
aflu in Forks.

Capitolul XIII
Inapoi in Forks
In avion tot drumul am dormit ca un
prunc.
Cand ma apropii de casa , observ ca
luminile era stinse, asta era ciudat….
oare au plecat la vanatoare?
Speram din tot sufletul ca Alice sa nu
imi vada viitorul si sa ma vada acasa
mai devreme.

…Dupa 2 zile de asteptare in casa

goala…
 Se auzea de la etaj cum cheia se
invartea in usa…
-Maine trebuie sa mergem dupa
Cristina, nu stiu cum o sa ii explicam…
-Sa imi explicati ? Ce anume?
Toti au ramas cu gurile deschise cand
m-au zarit, Bella parea mai mult
furioasa decat uimita.
-Parca…ti-am spus sa nu vi mai
devreme, spuse pe un ton furios,
aproape tipand, sublinind
cuvantul:devreme.
-Da, stiu, dar chiar nu mai puteam
ramane.Deci…ce aveti de spus? Va
astept de doua zile aici, nu cred ca va
lua atat sa vanati … sau da? Depinde de
ce vanati..daca o vanati pe Victoria de
exemplu, poate dura mai mult de doua
zile.
-Char, ai despachetat? intreba Esme cu
o voce calma
-Nu.De ce?
-Atunci ia-ti bagajele si punele in masina
lui Carlisle.
-Bella… spuse Edward tragand-o de
mana afara.
 Eram sigura ca Edward avea degand sa
o lase pe Bella aici, singura , in Forks ,
crezand ca va fi mai bine daca va
ramane aici.
Nu mi s-a parut o buna idee, stiam de
mult ca Victoria o vana pe Bella, insa
Edward credea ca eu sunt vanata de
catre Victoria, iar Bella nu era in pericol
daca noi nu eram in zona .
Am incercat sa vorbesc cu Carlisle …dar
m-a evitat, la fel si Esme, Rosalie si
Emmet…Jasper si Alice au fost singurii
care puneau ceva la cale…fara mine.
-Voi chiar nu aveti nimic de spus? E
nebun sau eu sunt singura nebuna care
crede ca planul lui este o tampenie?
-Shhhh! Char (mi-am adus aminte de
David cand a pronuntat numele meu
asa)…nu il poti judeca, ii vrea bine.
-Stiu,dar nu o sa ii mearga, eu as face
aproape orice ca sa il aduc inapoi…si
vorbesc serios! Alice, tie nu ti-ar conveni
daca ar pleca Jasper , corect?
-Char, zau…nu putem face nimic,
incercam sa ii las o scrisoare Bellei la
mine in pat, in cazul in care da de ea sa
stie unde suntem.Oricum voi veghea
asupra ei ca un inger,doar sti ca e
prietena mea.
-Of…am luat o gura mare de aer si am
inceput sa tip in gura mare:”Edward, te
urasc! Esti un idiot” pana la iesire, cand
Bella era pe poteca,iar Edward o privea
cum pleaca, aruncandu-mi o privire de
speriat, intrand in casa si trandind usa
dupa el.Monstrul vroia sa se elibereze,
iar eu vroiam sa ii smulg fiecare
bucatica , fiecare firisor, chiar si cel mai
firav, pana cand monstrul avea sa
dispara din corpul lui Edward.
Stiam ca nu pot face nimic, fiinta mea
firava , micuta , lipsita de putere , mai
mica decat o particula de praf, fata de
un pumn gata sa loveasca fix in inima,
imprastiindu-ma in mii si mii de
particele.
Am ramas afara pana cand Emmet a
venit la mine…
-Deci…cum a fost vacanta ta in Europa?
M-am uitat la el cu o privire urata si am
ridicat o spranceana.
-Ok…Hai, ia-ti ce mai ai de luat din
camera si nu uita o perna..o sa ai
nevoie, va fi un drum lung.
-Si daca nu vreau sa vin?Daca prefer sa
stau aici cu Bella, decat sa stau cu acel
monstru? dupa 5 secunde mi-am dat
singura raspunsul: Dar si ce daca prefer
eu asta?Oricum nu pot sa ii schimb
decizia
Emmet a dat din cap , aprobandu-ma
dintr-o privire trista.

Capitolul XIV
Din nou pe drum
Chiar nu vroiam sa plec.
Bella devenise cu timpul o prietena
minunata si eram multumita de faptul ca
il facea pe Edward fericit, insa Edward
se pare ca nu avea acelasi gand.
Tot drumul am ascultat numai muzica
rock, auzeam cum acei oamenii aveau
posibilitatea sa se exprime, sa zbiere, sa
scape de tot acel stres, de toata frica si
de toata vinovatia printr-un TIPAT!
Vroiam sa tip si eu, vroiam sa ma alatur
si eu oamenilor independenti, insa nu
puteam, nu mai aveam glas ca sa
vorbesc, dapoi sa ragnesc cat ma tin
plamanii.Imi ceream deja prea mult .
Asa ca ecourile vocii mele se auzeau din
nou si din nou..si din nou…tipand
:”Nuuuuu!”. Din cand in cand il mai
auzeam si pe Edward repetandu-i Bellei
aceiasi fraza: „ Va fi ca si cum nu am
existat” , „va fi ca si cum nu am
existat”..”ca si cum nu am existat”….”Nu
am existat”!
Era uimitor de stresant pentru mine ,
aproape ca intelegeam ceea ce simtea
acum Bella.
Imi era frica de prostiile pe care cu
siguranta urma sa le faca Bella.
Capitolul XV
Acasa?!

Am simtit pe urmarul meu o mana rece

care imi zguduia corpul soptindu-mi sa
ma scol.Am deschis repede ochii si am
zarit-o pe Rose.Am coborat cu
ghiozdanul in spate si m-am uitat in jur.
Ajunsesem inapoi in Romania.
Era ciudat, cand am zburat cu avionul
nu credeam ca o sa ma expedieze
acasa, ca ma vor lasa sa putrezesc
singura in sumbra casa .
Am intrat in casa, m-a intampinat
mirosul de flori care erau pe masa cand
am plecat…acum erau uscate .
Camera mea arata la fel, colectia mea
de carti aruncata in dulap, posterele
cazute ( nu mai erau lipite pe usile
dulapurilor) , chitara tatei in colt…
Era asa pustie…
Stiam ca va fi greu pentru familia
Cullen, cred ca intr-un fel se atasase de
mine , mai ales Alice .
Urma sa fiu lasata balta, la fel ca Bella,
lasandu-ma singura (singura cu bunicii
mei) in mijlocul desertului fara apa.
Simteam cum o lacrima rece se furisa
pe obrazul meu , alunecand pe gat, apoi
evaporandu-se din cauza caldurii
degajate de corpul meu, apoi vocea lui
Edward imi spargea capul in bucati de
sticla cu un ciocan facut din cuvinte.
Mi-am aruncat toate bagajele pe unde
am apucat, apoi am fost chemata la
datorie in sala de judecata.
Nu eram prea atenta la ce spunea
Carlisle , Esme sau/si ceilalti (cred ca ei
si-au dat seama ca nu ii ascult) , pana
cand Emmet a ingrosat vocea , se pare
ca nu mai este la fel de distrat ca alta
data…
- Trebuie sa intelegi un singur lucru:

noi te vom proteja mult mai bine

daca nu esti prin preajma .
- Da Emmet, am priceput ideea, dar o

sa pot sa tin legatura cu voi, nu-i

asa? Sa vorbim prin mail ,
telefon?Gama este larga.
- NU!
- De ce nu? Eu cred ca Victoria e prea
inapoiata pentru a sti cum se
folosesc.
- Nu e vorba de asta.
- Dar despre ce e vorba?Aaa, stai ca

stiu eu!Este despre faptul ca voi

ramane aici singura , la fel ca Bella ,
de exemplu. Edward tresari, iar eu
continuam: Stiti ca v-as putea fi de
ajutor daca vin cu voi, e vara si nu
putem sta aici, mai ales daca voi
deveni vampir.
- Tu nu intelegi ca nu vom sta cu tine?
spuse Carlisle lovind cu pumnul in
masa.
- NU! Si nici nu vreau! Uite ce e si cum

sta treaba, ati depus prea mult

sacrificiu ca sa aveti grija de mine si
acum ce faceti? Ma lasati balta?
Jasper nu se controla asa de bine
inainte sa ajung eu , cu toti stim
asta, iar acum… se controleaza la fel
de bine ca Edward, nu intelegi
Carlisle ? Nu pot sa nu stau cu voi,
sunteti familia mea!
 Toti s-au uitat socati la mine si
„speriati”…intr-un fel.
-Nu vrei sa fi vampir, crede-ma ! Trebuie
sa fi om!Nu vrei, nu poti, nu se poate ca
o fiinta atat de plapanda ca tine sa
devina un monstru ca mine!
-Edward ! Pentru numele lui Dumnezeu,
nu esti un monstru, daca ai fi fost unul
m-ai fi mancat de la inceput, si pe mine
si pe Bella.
-Tu nu sti nimic, se repezi la mine, si
iesi afara.
Capitolul XVI
Planuri
Toata vara, din iunie , cand Cullen-ii m-
au parasit, mi-am strans banii ca sa ma
pot intoarce in Forks, ma bucuram ca a
inceput scoala, pentru ca asa puteam sa
strang mai mult , cerand banii pentru :
” manuale”.
Bunicii stiau ca voi fi adoptata de familia
Cullen, asa ca prin noiembrie planuiesc
sa ma intorc in Forks, la Bella ,
mintindu-i ca atunci are loc procesul de
adoptie.
Nu stiu de ce vroiam sa ma intorc la
Bella, simteam ca si cum ar fi trebuit sa
o protejez de ceva anume, dar nu de
Victoria.
Eram in septembrie …23?! Ziua in care
am facut cunostinta cu familia Cullen.
 Am inceput sa arunc tot, sa lovesc
peretii , iar camera mea s-a transformat
in doar 5 minute, cuibul perfect pentru
paianjeni.
Mai era putin pana cand o revedeam pe
Bella, imi era asa dor de ea…
Planul A era sa imi cumpar biletele de
avion pentru data de 11 noiembrie , insa
am decis sa plec mai devreme , nu
puteam rabda, parca acum simteam si
eu acea arsura pe gat , pe care o
simteau si vampirii, insa setea mea nu
era de sange, arsura mea era mai mult
o dorinta, una dureroasa, aceea de a
revea familia Cullen (mai ales Bella).

Capitolul XVII
Revederea
Era ultima zi.
Era o noua zi.
Era ziua cea mare.
 Ma pregateam de zbor.Eram
nerabdatoare, emotionata, speriata,
melanconica si restul gamei de
sentimente.
Le-am promis bunicilor ca am sa ma
intorc cat de repede pot, ca am sa ii sun
in fiecare seara si ca dupa proces ii voi
vizita.
Speram din tot sufletul ca Bella sa fi
ramas in Forks, sa nu cumva sa fi plecat
inapoi la mama ei , in Florida, altfel ar fi
trebuit sa ma intorc inapoi, nestiind pe
unde sa o caut…sau poate…sa ii caut…pe
ea…pe fam. Cullen…
Ea era singura mea speranta , era
speranta pe care trebuia sa o protejez
cat pot de mult, cat ma tin puterile ,
pentru a imi reuni vechea si totodata
noua mea familie.
Odata ajunsa in Forks am ajuns sa ma
gandesc…daca Alice ar fi vazut ca eu ma
intorc inapoi in Forks, s-ar intoarce si
ea…poate…ei…?S-ar supara? Ce ar crede
oare?Oare…Edward i-a interzis sa vada
ce idei marete voi pune in aplicare?Oare
m-a uitat complet? Ca si cand…nu am
existat.
Oare, au dat toate pozele cu mine si cu
ei ? Pozele cu mine inainte de bal?
Oare?
Erau ganduri care imi loveau puternic
inima in timp ce ma indreptam spre
casa Bellei.
Eram hotarata sa aflu adevarul gol
golut, nu mai conta cat de tare avea sa
doara, nu mai vroiam minciuni goale
aruncate in vant.
Odata ajunsa in fata casei Bellei , am
batut la usa, iar tatal ei m-a intampinat
cu caldura.
-Charlotte! Ce placere ! Ce mai
faci?Credeam ca te-ai mutat cu familia
Cullen.
-Nu Charlie, eu m-am intors la mine in
tara, dar am venit aici ca sa o vad pe
Bella,este acasa?
-Din pacate nu…
Se pare ca trebuie sa imi cumpar si un
bilet de intoarcere…
-Este la scoala.
 Ding!Normal ca este la scoala, unde mi-
o fi fost capul?
-A…Pai…cred ca am sa plec.
-Nuu , nu! Mai bine ramai aici, nu imi
aduc aminte sa ai o casa in Forks. Imi
spuse Charlie pe un ton calm , facandu-
mi cu ochiul. Am o camera libera, poti
sta cu noi daca vrei, spuse in timp ce
urca scarile facandu-mi semn sa il
urmez.
L-am urmat , ajungand in noua mea
camera ,simpla cu pereti albi, si un pat
cu paturi albe, era o camera simpla ,
buna pentru cineva ca mine, nu ceream
stelele si luna , asa ca m-am multumit
cu ceea ce am.
-Daca ai nevoie de ceva sunt jos, ma uit
la meci, este mancare calda in cupor
lasata de Bella daca iti este foame.
-Multumesc Charlie.
M-am intins in pat si am adormit cateva
ore pana cand am fost trezita de Bella.
-Somnorila! Ce faci ? Ai ramas la fel,
inafara de faptul ca te-ai mai inaltat.Cu
ce scop vizita?
-Bella, asculta-ma cu atentie si cu
seriozitate!Am venit aici sa aflu
adevarul, dar mai presus de asta,am
venit sa te protejez, stiu ca suna
nebunesc, dar nu am venit sa te
protejez de Victoria, ci de tine. Stiu , se
vede in ochii tai ca suferi si ca ai face
orice sa ii auzi din nou vocea…Cand zic
orice…stim amandoua ca ma refer la
absolut orice!
-Dar sunt…
-Nu, nu esti!
A urmat un oftat lung, apoi am aflat
toata povestea, cum Edward a lasat-o
balta , spunandu-i ca :”va fi ca si cum
nu am existat” , exact ceea ce am auzit
si eu, cum Edward i-a luat CD-ul primit
de ziua ei cu melodiile lui , cum i-a luat
si pozele din album, un singu lucru nu
i-a putut lua, dragostea ei fata de el.
Dragostea ei fata de el nu se va stinge
niciodata, mi-a spus cum l-a
„dezamagit” pe tatal ei , mi-a descris
toate acele vise groaznice , cum se
trezea tipand , toate acestea din cauza
lui Edward.
 M-am gandit mult la toate schimbarile
pe care le sufeream (amandoua ) de la
plecarea fam. Cullen.
Mi-a aratat ca a incercat sa se
obijnuiasca cu viata ei, fara Edward.
I-am cunoscut pe Jacob , Quil si restul
prietenii.(nu credeam ca si ei sa aiba un
secret…varcolaci?!) M-am bucurat ca mi-
au oferit o sansa si au avut destula
incredere in mine ca sa imi explice ce
sunt ei si de ce ii urasc pe : ”strigoii”
(Cullens)

Capitolul XVIII
Motociclete.

De multe ori Jacob ma tot intreba ce

naibii vedem noi la acei „strigoii fara
suflet”, era greu sa ii explic faptul ca nu
erau „strigoii fara suflet „ , cum nici
Jacob si prietenii lui nu erau „lipitori cu
parul negru”, era mereu o energie
 negativa cand aduceam vorba de
Edward , Rose, Emmet sau Jasper.
Azi era 20 octombrie si stateam acasa la
Bella de vreo 7 zile, afland din ce in ce
mai multe secrete, ca de exemplu,
faptul ca Jacob ascunde in garaj 2
motociclete pe care Bella invatase deja
sa mearga pe ele,m-am rugat mult de
Jacob si de Bella sa ma invete si pe
mine dar raspunsul a fost mereu acelasi,
un cuvant scurt : „ NU „ , nu ma
aventuram sa ii iau la rost, pentru ca
riscam sa ma intorc acasa cu primul
avion.
Cand am ajuns acasa , ca deobicei,
Charlie era acasa in canapea uitandu-se
la alt meci, iar eu m-am dus sus in
camera mea, trandindu-ma in pat ,
adormind in urmatoarea secunda.
Capitolul XIX
Searching

Tot mutandu-ma din Romania in Forks si

din Forks inapoi in Romania , mi-a venit
stralucita idee de a cauta pe internet.
Trebuie sa fie vreun registru sau ceva
legat de dr. Cullen nu?Am cautat fara
oprire, si am gasit cateva registre,
cateva informatii, dar toate erau vechi si
pista pe care ma conduceau era una
goala… pana cand am dat de o stire de
prin Manchester, in care un asa zis dr.
Cullen a salvat doi copii de la moarte,
din padure.Era Carlisle cu siguranta,
Manchester avea reputatia unui oras
ploios, era destul de departe si de
Romania si de Washington, asa ca erau
90% sanse sa fie el.
 Nu m-am oprit aici, am incercat sa dau
de adresa lor, dar fara rezultat.Am tot
intrebat-o pe Bella daca are vreo idee s-
ar fi putut muta fam. Cullen, insa ea imi
tot repeta acelasi raspuns: „Tot ce mi-a
spus a fost ca eu nu fac parte din lumea
lui, ca este mai bine asa si ca va fi ca si
cum nu a existat!”,avand aceiasi privire
de fiecare data cand aduceam aminte de
Edward, ceva ii tulbura toata fericirea si
tot zambetul dupa fata.
Era seara , eram in pat si nu
renuntasem , inca imi doream sa gasesc
adresa aia nenorocita a lui Carlisle, dar
din greseala am lovit cu piciorul ceasul
meu desteptator care cazu sub pat, m-
am ridicat sa il pun pe masa, dar cand
am atins ceasul , am simtit si o
scandura , am ridicat-o si am dat peste
fotografiile Bellei cu Edward, CD-ul cu
melodiile lui Edward, tot felul de amintiri
pe care am preferat sa le ascund mai
bine, poate chiar sa le iau cu mine , ca
sa nu dea Bella peste ele si sa sufere si
mai mult.
 Desi nu gasisem cea ce doream,
descoperisem totusi un indiciu, adresa
spitalului unde lucra Carlisle, se numea:
Bridgewater Hospital.
Am decis sa ma duc acolo, Jacob tinea
mult la Bella si o putea supraveghea cat
faceam o vizita familiei Cullen,ca doar
na, au trect atatea luni, ce cred ei?Ca
scapa asa de usor de noul virus?(adica
eu)
Am uitat oare sa mentionez ca eu
renuntasem la scoala?Bella stia ca eu
invat in Romania, iar bunicii stiau ca eu
invat in Forks. Cu timpul am reusit sa
ma anganjez si eu la magazinul lui
Newton , asa ca banii nu erau o
problema, reala problema era: cum sa o
mint pe Bella? Eu imi vizitasem deja
bunicii , asa ca nu puteam folosii scuza
asta, si nu puteam sa ii spun adevarul,
avea sa imi tina o teorie mai lunga decat
meciurile lui Charlie.
Capitolul XX