Partea a II-. T E RIA GENERALA A OBI.

IGATIILOR

481

c) Contractul de gaj este sinalagmatic (bilateral), deoarece, asa cum se va arata mai jos, el da nastere obligatiilor in sarcina ambelor parti.

3.2. Clasificarea gajului

In primul rand, trebuie de mentionat ca legea prevede doua tipuri de gaj: gajul inregistrat (gajul fara deposedare) si amanetul (gajul cu deposedare). In cazul gajului inregistrat, obiectul gajului ramane in posesiunea debito- rului gajist sau a unui tert care actioneaza in numele debitorului gajist. In cazul amanetarii, obiectul gajului se transmite in posesiune creditoru- lui gajist sau unui ter^ care actioneaza in numele creditorului gajist. Conform contractului dintre creditorul gajist si debitorul gajist, obiectul gajului, sigilat de catre creditorul gajist, poate fi lasat la debitorul gajist (art. 455 CC). Exista mai multe criterii de clasificare a gajului. In functie de temeiul constituirii, gajul poate fi legal sau conventional. Legea dispune ca gajul se constituie in virtutea legii sau a contractului (art. 466 CC). Gajul conventional este atunci cand partile insesi convin asupra necesita- tii constituirii gajului. Gajul este legal atunci cand legea obliga anumite persoane sa constituie un gaj, in vederea garantarii executarii unei obligatii. Legea specifica creantele din care se poate naste gajul legal: a) b) c) creantele statului, pentru sumele datorate conform legislatiei fiscale; creantele persoanelor care au participat la constructia imobilelor; creantele care rezulta dintr-o hotarare judecatoreasca (art. 467 CC).

In functie de natura raporturilor juridice ce constituie obiectul gajului, legea distinge urmatoarele categorii: a) ipoteca - gajarea pamantului, constructiilor, altor imobile legate ne- mijlocit de pamant, impreuna cu terenul aferent necesar asigurarii functionale a obiectului gajat sau cu dreptul de folosinta a acestui teren. Constituie ipoteca i grevarea chiriilor, prezente si viitoare, pe care le produce un imobil; b) ipoteca de intreprinzator - gajul intreprinderii care se extinde asupra intregului ei patrimoniu, inclusiv asupra fondurilor fixe si eirculante, asupra altor bunuri si drepturi patrimoniale reflectate in bilantul intreprinderii, daca legea sau contractul nu prevede altfel; c) gajul marfurilor care se afla in circulatie sau in proces de prelucrare\ CC). d) gajul bunurilor pe care debitorul gajist le va dobandi in viitor (art. 455, alin. (3)

3.3. Natura juridica

Problema locului institutiei gajului in dreptul civil suscita discutii in lite- ratura de specialitate. In decurs de multi ani, doctrinarii au polemizat referitor la natura juridica a

482

DREPT CIVIL

gajului: este oare gajul un drept real sau garantie? Diferite sunt abordarile si in sistemele nationale de drept. Astfel, in legislatiile unor tari, gajul este situat in compartimentele codurilor civile referitoare la dreptu- rile reale, iar in altele - in cele referitoare la garantii. Aceasta dualitate s-a re- flectat i in evolutia conceptului consacrat de legiuitorul nostru: in Codul civil din 1964, reglementarile cu privire la gaj se aflau in capitolul XV: Garantarea executarii obliga^iilor, pe cand in Codul civil actual, aceasta institutie este re- glementata in Capitolul V al Titlului IV al Cartii a doua: Drepturile reale. Din aceasta calitate a gajului rezulta doua elemente definitorii care nu se exclud, ci se intrepatrund si se completeaza reciproc, alcatuind conceptul de gaj, care este unul complex si bivalent: 1) gajul este garanfie. Gajul se instituie in legatura cu un alt raport juridic raportul de baza, avand menirea sa asigure executarea cuvenita a acestuia. Pentru a se proteja contra unor eventuale riscuri, creditorul solicits afectarea unor bunuri pentru garantarea obligatiei principale. Finalitatea gajului este sporirea gradului de siguran^a a creditorului ca obligatia va fi execu- tata. Creditorul obligatiei principale, prin constituirea gajului, adauga un nou raport obligational, facand ca raporturile juridice sa devina mai complexe. Insa al doilea raport obligational are un caracter complementar; obligatia se nate doar in cazul in care debitorul obligatiei garantate nu execute in con- formitate cu conditiile acesteia. Atata timp cat debitorul va executa obligatia principals, dreptul de gaj comporta doar limitarea dreptului de proprietate al debitorului gajist asupra bunului; de regula, este limitat dreptul de dispozitie asupra bunului, iar in cazul gajului cu deposedare - i drepturile de posesiune si folosin^a. Insa, din momentul in care debitorul nu va executa obligatia ga- rantata in modul stabilit, creditorul va putea exercita efectiv dreptul sau de gaj, prin urmarirea bunului gajat in vederea satisfacerii crean^elor sale; 2) gajul este un drept real, adica un drept subiectiv in virtutea caruia ti- tularul poate sa-i exercite imputernicirile asupra unui bun, in mod direct si nemijlocit. InsS gajul este un drept real specific. Spre deosebire de alte drepturi reale (uzufructul, uzul si abitatia, servitutea si superficia), gajul nu acorda beneficia- rului dreptul de a fructifica bunul. Chiar si in cazul cand bunul este transmis in posesia creditorului (gajul cu deposedare), creditorul are calitatea de detentorprecar, debitorul pastrand calitatea de proprietar, cu efectele ce rezulta din aceasta. Dupa cum s-a aratat in literatura de specialitate13, din calitatea de drept real al gajului rezulta anumite atribute, la care ne vom referi in continuare. Titularul dreptului de gaj are dreptul de urmarire, adica de a pretinde exercitarea dreptului de gaj, indiferent de faptul in mainile cui se afla bunul; aceasta presupune subzistenta gajului in cazul transmiterii bunului de catre persoana care a constituit gajul

13

A se vedea: . 2 . II. 1 / . . . . . , , 2003, . 118; R. Gladei, Gajul // Ghidul judecatorului in materie civila $i comerciala a Republicii Moldova, Chisinau, Rolsi media SRL, 2004, p. 273-274.

Partea a II-. E R I A GENERALA LIG A'}'11 L R

483

catre un tert, in virtutea legii, actului juridic sau succesiunii. Pentru subzistenta dreptului de urmarire ce apartine titula- rului si, respectiv, a gajului, nu este relevant daca transmiterea a fost oneroasa sau gratuita ori daca bunul a fost transmis printr-un act volitiv, prin succesiu- ne, sau a iesit din posesiune fara voia lui. Legea instituie unele exceptii de la aceasta regula: cand creditorul gajist acorda debitorului gajist autorizatie de instrai- nare a obiectului gajului liber de gaj (art. 478, alin. (1) CC); cand dobanditorul este de buna-credinta, adica nu stia si nici n-ar fi trebuit sa stie de gaj. Dobanditor de buna-credinta este prezumata persoana care: a) b) dobandeste bunuri grevate cu gaj sub forma de marfuri care se afla in circulatie si in proces de prelucrare; dobandeste bunuri grevate cu gaj, a caror vanzare la licitatie a fost anuntata in mijloacele de informare in masa, cu exceptia bunuri- lor imobile si a drepturilor asupra bunurilor imobile; c) dobandeste documente de plata, conosamente, actiuni, titluri de creanta, valori mobiliare grevate cu gaj, cotate la bursa (art. 486, alin. (3) CC); cand bunul este dobandit de la persoana care il instraineaza in cadrul unei activitati obisnuite (art. 59, alin. (2), lit. c) al Legii 449/2001). aplicatie a dreptului de urmarire isi gaseste locul in reglementarile privind amanetul. Potrivit legii, amanetul subzista in cazul in care exercitarea posesiunii este impiedicata de un tert, fara ca creditorul sa fi consimtit. Amanetul subzista si in cazul in care exercitarea posesiunii este intrerupta provizoriu prin remiterea bunului sau titlului catre debitorul gajist sau catre un tert pentru evaluare, reparare, transformare sau ameliorare (art. 21 al Legii 449/2001).

Dreptul de urmarire presupune si dreptul titularului de a revendica bunul gajat din mainile oricui s-ar afla, inclusiv din posesiunea debitorului gajist. Acest drept rezulta din caracterul absolut al dreptului de gaj si poate fi realizat dupa regulile generale privind revendicarea bunului din posesiunea nelegitima a altuia. De asemenea, titularul dreptului de gaj poate cere inlaturarea incalca- rilor ce afecteaza dreptul de gaj, care nu sunt legate de privarea de posesiune. Titularul dreptului de gaj are dreptul de prefer in fa, adica de a fi platit din produsul realizarii bunului gajat cu prioritate fata de alti creditori. Potrivit le- gii, consecutivitatea satisfacerii creantelor ce decurg din cateva drepturi de gaj asupra unuia si aceluiasi bun se stabileste in functie de consecutivitatea aparitiei drepturilor de gaj (art. 481, alin. (1) CC). In acest sens, dupa cum s-a remarcat mai sus, gajul inregistrat apare in momentul inregistrarii sale, iar amanetul - in momentul transmiterii obiectului gajului, daca in contractul de gaj nu este pre- vazut altfel. Creantele creditorului gajist ulterior se satisfac numai dupa satisfa- cerea deplina a creantelor creditorului gajist precedent. Insa, prin acord scris, creditorii pot conveni asupra modificarii gradului de prioritate, astfel meat un creditor de grad inferior sa poata sa-si satisfaca creanta din bunul gajat inaintea creditorilor de grad superior (art. 481, alin. (2) si (3) CC). Acest acord urmeaza a fi adus la cunostinta debitorului obligatiei garantate (si, eventual, debitorului gajist, cand acesta este un tert) si produce efecte juridice numai dupa inregistrarea lui in registrul public in care este inscris gajul (art. 482 CC). aplicatie a dreptului de preferinta este si dreptul creditorului gajist de a fi satisfacut in mod prioritar din contul despagubirii de asigurare pentru pieirea, pierderea sau deteriorarea bunului gajat, indiferent de faptul in a cui favoare a fost asigurat bunul gajat, daca pieirea, pierderea sau deteriorarea nu se datoreaza culpei creditorului gajist sau daca in contractul de gaj nu este prevazut altfel (art. 465 CC). Titularul dreptului degaj are dreptul sa urmareasca bunul gajat prin actiuni- le sale proprii, indiferent de vointa debitorului gajist. Astfel, titularul poate vinde el insusi bunul gajat pentru a se indestula din produsul obtinut din vanzare.

3.4. Conditiile de validitate

Pentru constituirea gajului este necesar ca, pe langa conditiile generale de validitate a oricarui act juridic, sa mai fie respectate anumite reguli spe- ciale care se referi: la subiectii raportului de gaj (A), la obiectul gajului (B), la creanta garantata prin gaj (C) $i la formalitatile ce trebuiesc indeplinite pentru constituirea gajului (D). A. Contractul de gaj se incheie intre partile contractante, care se numesc creditor gajist si debitor gajist. At at debitor gajist, cat si creditor gajist poate fi orice persoana fizica sau juridica care indeplineste conditiile generale in ceea ce priveste capacitatea de a incheia un act juridic. Creditorul gajist este persoana obligatiile fata de care sunt garantate prin gaj (art.

Partea a II-. T E RIA GENERALA A OBI.IGATIILOR

485

456, alin. (1) CC). Creditor gajist este persoana care detine creanta garantata prin gaj. Gajul poate fi constituit in favoarea unuia sau mai multor creditori. Plu- ralitatea creditorilor se poafe naste atunci cand mai multi creditori detin gaj asupra aceluiasi bun in baza unui contract incheiat de catre toti creditorii sau de un reprezentant ce actioneaza in numele lor, precum si in cazul gajului ulterior, atunci cand se constituie mai multe gajuri succesive, creditorii avand diferit rang de prioritate. Debitor gajist este proprietarul sau un alt posesor si uzufructuar legal al bunurilor depuse in gaj, care are dreptul de a instraina aceste bunuri (art. 456, alin. (2) CC). De exemplu, debitor gajist poate fi intreprinderea de stat, careia bunurile ii sunt conferite in gestiune operativa, cu condi^ia obtinerii autori- zatiei Guvernului sau a autoritatii administrative competente (art. 3, alin. (4) al Legii nr. 146/1994 cu privire la intreprinderea de stat // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 2 din 25.08.1994). Fiind un act juridic de dispozitie, contractul de gaj poate fi incheiat numai de persoana cu capacitate de exercitiu deplina. Tinind cont de prevederile art. 42 CC, asemenea contracte nu pot fi incheiate de catre debitorul minor sau in numele lui, fara permisiunea prealabila a autoritatii tutelare. Debitor gajist poate fi atat debitorul obligatiei garantate, cat i un tert. Raporturile intre tertul-debitor gajist si debitorul obligatiei principale nu fac parte din raportul obligational de gaj. Tertul si debitorul obligatiei principale pot stabili prin acord conditiile in care tertul garanteaza cu bunul sau pentru obligatiile debitorului, precum si obligatiile celui din urma fata de tert, in cazul urmaririi bunului de catre creditor. Lipsa unui astfel de acord nu afecteaza valabilitatea gajului; in cazul urmaririi bunului depus in gaj, tertuldebitor gajist este indreptatit sa pretinda debitorului obligatiei principale recuperarea prejudiciului in baza reglementarilor in materia imbogatirii fara justa cauza. B. Obiect al gajului poate fi orice bun, corporal sau incorporal, mobil sau imobil, consumptibil sau neconsumptibil, determinat individual sau generic. Nu pot constitui obiect al gajului bunurile retrase din circuitul civil, bunv rile inalienabile (de exemplu, bunurile domeniului public) sau insesiza! .If (art. 457, alin. (2) CC). Legea contine serie de prevederi speciale in materie de ipoteca: a) b) c) bunul ipotecat trebuie sS fie determinat in mod expres; ipoteca asupra terenului se extinde si asupra constructiilor capitale amplasate pe acesta, daca contractul nu prevede altfel; ipoteca asupra constructiilor capitale, apartamentelor sau incaperilor izolate, situate pe terenul care apartine unui tert, se extinde asupra dreptului de folosinta sau de arenda a terenului sau a cotei ideale respective; d) e) ipoteca se extinde asupra tuturor ameliorarilor bunului gajat; constructia nefinalizata poate fi grevata cu ipoteca si in cazul in care terenul nu apartine cu drept de proprietate persoanei care efectueaza constructia, daca la momentul constituirii ipotecii debitorul gajist detine un drept de superficie

486

DREPT CIVIL

(constructie) asupra terenului pe care este amplasata constructia (art. 18-19 ale Legii 449/2001). Obiect al gajului poate fi universalitate de bunuri - mai multe bunuri omogene (universalitate de fapt) sau chiar ?i neomogene, dar considerate ca un tot intreg (universalitate de drept). Universalitatea de bunuri trebuie descrisa prin caracteristici de gen, astfel meat sa permita, in orice moment, determinarea apartenentei unui bun particular la categoria data. Nu este necesara individuali- zarea partilor ei constitutive. Se considera gajate in marimea stabilita de contract toate bunurile care, conform particularitatilor de gen indicate in contract, pot fi atribuite la aceasta universalitate. De exemplu, produsele fabricate de rafinarie de petrol - benzina, motorina, pacura - vor fi grevate ca produse petroliere. Gajul asupra unei universalitati de bunuri subzista si se extinde asupra bunului de aceeasi natura care il inlocuieste pe cel vandut in cadrul unei activitati obisnuite. In cazul in care bunul vandut nu este inlocuit, in termenul stabilit de creditorul gajist, gajul se extinde asupra sumelor de bani provenite din vanzarea bunurilor gajate, daca acestea pot fi identificate (art. 24 al Legii 449/2001). Un caz particular al gajului asupra unei universalitatii de bunuri este gajul asupra intreprinderii. Legea dispune ca gajul asupra intreprinderii in calitate de complex patrimonial se extinde asupra tuturor bunurilor necesare functionary acesteia sau asupra unei parti din bunurile ei, care ar permite cumpara- torului sa-i asigure continuitatea functionarii14. Pot fi gajate titluri de valoare (actiuni, obligatiuni, cambii etc.) si drepturi confirmate prin certificate de actiuni (de exemplu, certificatele cu privire la

14

Particularitatile gajului asupra intreprinderii sunt reglementate de art. 27-31 ale Legii 449/2001.

Partea a II-. T E R I A GENERALA A OBLIGAfHLOR

487

dobanzi, dividende si la alte venituri obtinute in temeiul dreptului exprimat in titlul de valoare). Titlurile de valoare pot fi gajate in temeiul contractului de gaj, iar in cazurile prevazute de lege - i prin andosament (gir). Gajul titlurilor de valoare reprezentative (de exemplu, conosamente, recipise de depozit) gre- veaza bunurile indicate in titlu (art. 460 CC). Obiect al gajului pot fi marfurile care se afla in circulate si in proces de prelucrare (stocurile de marfuri, materie prima, materiale, semifabricate, pro- duse finite etc.). Debitorul gajist este in drept sa modifice componenta si forma naturals a obiectului gajului cu conditia ca valoarea lor totala sa nu se reduca fata de valoarea mentionata in contractul de gaj. Valoarea acestor bunuri poate fi redusa numai proportional cu partea executata a obligatiei garantate prin gaj, daca in contract nu este prevazut altfel. In cazul vanzarii acestor bunuri, cumparatorul le dobandeste libere de gaj. Pe de alta parte, marfurile cumpa- rate de debitorul gajist, mentionate in contractul de gaj, devin obiect al gajului in momentul in care debitorul gajist dobandeste dreptul de proprietate sau de gestiune asupra lor. Conditiile gajarii mSrfurilor i datele despre toate opera- tiunile ce conduc la modificarea componentei ?i formei naturale a marfurilor gajate trebuie sa fie reflectate in registrul gajului (art. 459 CC). Pot fi depuse in gaj bunuri care vorfi dobandite in viitor (art. 457, alin. (3) CC). Aceasta prevedere este in armonie cu regula generala, conform careia pot constitui obiect al actului juridic i bunurile viitoare (art. 206, alin. (3) CC), ?i este valabila indiferent de modul de dobandire a bunului (art. 320, CC). De exemplu, poate constitui obiect al gajului un lucru care urmeaza a fi fabricat sau cumparat, roada anului viitor etc. Bineinteles ca gajul va greva aceste bunuri doar din momentul in care debitorul gajist devine proprietar. Bunurile care, conform legii, nu pot fi transmise separat, nu pot fi grevate separat cu un gaj. Nu poate fi obiect al gajului parte a bunului indivizibil (art. 457, alin. (4) CC). In cazul bunului indivizibil, obiect al gajului va fi nu parte reala a bunului in cauza, ci cota-parte a dreptului de proprietate asupra acestui bun. De exemplu, coproprietarul unui automobil nu poate constitui un gaj asupra unei pSrti a automobilului, ci poate greva cota sa din dreptul de proprietate comuna asupra bunului. Legea prevede ca, pentru gajarea bunurilor care se afla in proprietate comunS, de regula, este necesar acordul tuturor coproprietarilor (art. 457, alin. (5) CC). Insa, unui dintre coproprietari poate depune in gaj cota lui din bunurile proprietate comuna pe coteparti, firS acordul celorlalti coproprietari, daca legea sau contractul nu prevede altfel (art. 457, alin. (6) CC). Dreptul de gaj se extinde asupra accesoriilor bunului principal, obiect al gajului, daca in contract nu este prevazut altfel (art. 457, aim. (7) CC). Acceso- riile urmeaza soarta bunului principal, de aceea ele fac parte din obiectul ga jului fara a fi indicate ca atare. Incetarea caracterului de bun accesoriu nu est< opozabila creditorului care detine un gaj asupra bunului principal (art. 292 alin. (4) CC). Astfel, motorul demontat ramane grevat de gajul constituit asupra autovehiculului. Daca insa obiect al gajului a fost motorul,

488

DREPT CIVIL

atunci acesta ramane grevat de gaj la montarea lui pe vehicul, adica la transformarea lui in bun accesoriu (art. 292, alin. (6) CC)15. In ceea ce priveste fructele bunurilor depuse in gaj, legea prevede ca aces- tea vor fi grevate de gaj, doar in cazurile prevazute in contract (art. 457, alin. (8) CC). Partile pot conveni in contract ca creditorul sa obtina fructele din obiectul gajului pentru a stinge obligatia principals garantata prin gaj (art. 477, alin. (5) CC). Cel care are asupra bunului un drept afectat de modalitati sau susceptibil de nulitate poate constitui doar un gaj afectat de aceleafi modalitati sau condi- tii de nulitate (art. 457, alin. (9) CC). C. In ceea ce priveste creanta garantata prin gaj, legea dispune ca gajul poate garanta una sau mai multe creante legale, existente sau viitoare, pure si simple sau afectate de modalitati. Legea stabileste anumite reguli in ceea ce priveste creanta garantata prin

gaj:
a) b) c) ea trebuie sa fie determinate sau determinabila; ea trebuie sa fie exprimata intr-o suma baneasca; gajul garanteaza creanta in volumul existent la momentul satisfacerii, inclusiv capitalul, dobanzile, cheltuielile de urmarire si cheltuielile de intretinere a bunului gajat, daca in contract nu se prevede altfel. Astfel, prin contract, partile pot extinde garantia si asupra penalitatilor si prejudiciului cauzat prin neexecutare; d) e) creanta poate fi garantata cu mai multe bunuri (gajul comun) i de mai multe persoane; cu acordul creditorului gajist si al debitorului gajist, in locul creantei pentru care este constituit gajul poate fi pusa alta creanta, cu condi- tia ca inlocuirea creantei garantate sa nu afecteze drepturile creditori- lor gajiti cu grad de prioritate inferior (art. 461 CC). Legea instituie unele reguli speciale in privin^a cesiunii creantei garantate prin gaj. In acest context, se dispune ca gajul si creanta care sta la baza arestuia pot fi transmise doar impreuna i simultan, astfel incat noul creditor .lobandeste dreptul de gaj, debitorul gajist ramanand obligat fata de creditorul resionar. Gajul si creanta garantata tree asupra noului creditor asa cum existau .a creditorul anterior (art. 484 CC). Pe de alta parte, poate avea loc si preluarea datoriei garantate prin gaj de ;i:re alta persoana. Potrivit regulii generale, datoria garantata prin gaj poate rreluata de alta persoana doar cu acordul creditorului gajist, iar in cazul in care debitorul obligatiei garantate si debitorul gajist sunt persoane diferite, si acordul acestuia din urma de a raspunde pentru noul debitor. Daca debitorul gajist este alta persoana decat debitorul obligatiei ga- rantate, datoria
15

R. Gladei, op. cit., p.283.

'jrtea a II-a. T EO RIA GENERALA A OBLIGATIILOR

489

garantata prin gaj poate fi preluata de alta persoana si fara acordul debitorului gajist. In cazul respectiv, gajul se stinge. In cazul in care debitorul obligatiei garantate si debitorul gajist reprezinta una si aceeasi per- ana, gajul se mentine, cu exceptia cazului in care creditorul gajist este de acord cu alta garantie sau cu stingerea gajului (art. 485 CC). De cele mai dese ori, gajul se instituie pentru a garanta plata unei sume de ini \de exemplu, in cadrul unui imprumut sau al unui credit bancar). Legea r re cede unele reguli speciale pentru aceste situatii. Astfel, se dispune ca gajul .: nstituit pentru garantarea platii unei sume de bani este valabil chiar daca, la momentul constituirii lui, debitorul gajist inca nu a primit sau a primit doar partial prestatia pentru care se obliga (de exemplu, atunci cand gajul este insti- inainte ca creditul sa fie efectiv eliberat). Daca insa creditorul gajist refuza -a r>redea sumele de bani pe care s-a obligat sa le dea cu imprumut si in a caror ^rantare detine un gaj, debitorul gajist poate obtine, pe cheltuiala creditoru- reducerea (cu exceptia ipotecii) sau radierea gajului, platind, in ultimul caz. doar sumele care i-au fost predate efectiv (art. 462 CC). D. Cat priveste formalitatile necesare constituirii gajului, urmeaza a fi respectate serie de reguli, pentru a asigura opozabilitatea gajului fata de terti, asibilitatea de proba sau chiar insasi validitatea contractului. Forma contractului de gaj este determinata de tipul si obiectul gajului. Pentru constituirea amanetului nu se cere ca contractul de gaj sa imbrace for- ~a >crisa, pe cand contractul de gaj fara deposedare se incheie in forma scrisa art. 468, alin. (2) CC)16. Contractul de ipoteca se incheie in forma autentica. Nerespectarea formei autentice atrage nulitatea contractului (art. 468, alin. (2) CC). Contractul de gaj se incheie in forma autentica si in cazul in care pentru transmiterea bunului se cere aceasta forma (art. 468, alin. (1) CC). Raportul de gaj conventional se poate perfecta atat sub forma unui contract aparte, cat si sub forma unei clauze incluse in contractul in a carui baza apare obligatia garantata prin gaj (art. 468, alin. (5) CC). Legea prevede mentiunile pe care trebuie sa le cuprinda contractul de gaj: numele sau denumirea partilor, domiciliul sau sediul lor, acordul expres al debitorului gajist de a constitui gajul in favoarea creditorului gajist, tipul gajului, descrierea bunului gajat, estimarea bunului gajat si locul aflarii lui, esenta, sca- denta creantei garantate prin gaj si valoarea maxima a acesteia fara dobanzi si alte cheltuieli, permiterea sau interzicerea gajului ulterior. Partile sunt libere sa includa in contractul lor si alte clauze (art. 468, alin. (4) CC). conditie necesara pentru constituirea gajului fara deposedare, atat legal, cat si

Prevederi deosebite de cele ale Codului civil, in acest sens, sunt cuprinse in Legea 449/2001; potrivit art. 13, orice contract de gaj (indiferent de tipul lui) se intocme$te in scris sub sanc- tiunea nulitajii, cu exceptia contractului de gaj asupra bunurilor a caror vanzare trebuie --tentificata notarial; astfel de contract, de asemenea, trebuie autentificat notarial.

490

DREPT CIVIL

conventional, este inscrierea lui in unui din registrele publice indicate in lege (art. 470 CC, art. 7 al Legii 449/2001). Trebuie insa de retinut ca inregistrarea gajului nu confera validitate unui gaj lovit de nulitate. Chiar daca au fost indeplinite toate formalitatile legate de inregistrarea gajului, acesta nu va fi valabil, daca nu sunt intrunite conditiile de validitate a gajului ca act juridic. Gajul se inregistreaza in modul urmator: a) ipoteca se inregistreaza conform legislatiei privind cadastrul bunurilor imobile17 la organul cadastral teritorial in a carui raza teritoriala este amplasat bunul imobil ipotecat. Contractul de gaj se prezinta pentru inregistrarea ipotecii in termen de 3 luni de la data incheierii lui. Nerespectarea termenului atrage nulitatea contractului. Daca contractul de vanzare-cumparare si contractul de gaj sunt incheiate concomitent, dreptul de proprietate si ipoteca trebuie sa fie inregistrate consecutiv; b) c) d) ipoteca de intreprinzator se inregistreaza in conformitate cu Codul civil, la biroul notarial in a carui raza teritoriala se afla intreprinderea; gajul titlurilor de valoare nominative se inscrie in registrul detinatori- lor titlurilor de valoare nominative; gajul titlurilor de valoare ale statului se inscrie in registrul detinatori- lor titlurilor de valoare ale statului;

17

A se vedea: Legea cadastrului bunurilor imobile nr.1543/1998 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 44-46 din 21.05.1998.

Partea a II-. T E RIA GENERALA A OBLIGATIILOR

491

e) f)

gajul celorlalte bunuri mobile se inscrie in registrul gajului bunurilor mobile18; gajul drepturilor de proprietate intelectuala se inscrie in registrul pro- prietatii intelectuale.

In afara de efectul constitutiv, inregistrarea mai comporta si alte efecte: efectul de informare, in virtutea caruia se prezuma ca orice persoana cunoaste despre existenta gajului, intrucat orice persoana interesata poate lua cunostinta de registrul gajului, poate obtine informatie despre inregistrarea gajului i extrase din registrul gajului in termen de 3 zile de la data solicitarii (art. 474, alin. (1) CC). Legea prevede ca, din momentul inregistrarii gajului, nimeni nu poate invoca necunoasterea informatiei inscrise in registrul gajului (art. 471, alin. (3) CC). Legea ofera debitorului gajist posibilitatea de a interzice accesul public la informatia despre gajurile sale, insa in acest caz va opera prezumtia grevarii intregului patrimoniu al persoanei in cauza; efectul de instituire a prioritatii: dupa cum s-a remarcat mai inainte, momentul inregistrarii determina rangul gajurilor constituite succesiv; efectul de instituire a prezumtiei veridicitatii informatiei cu privire la gaj inscrise in registrul gajului (art. 471, alin. (1) CC).

3.5. Efectele contractului de gaj

Contractul de gaj da nastere la anumite drepturi si obligatii. Astfel, creditorul gajist are urmatoarele drepturi si obligatii: a) Creditorul gajist poate desemna un gestionar al gajului. Gestionarul actioneaza in numele creditorului gajist si intreprinde orice actiune in legatura cu obiectul gajului, in limitele drepturilor acestuia, cu ex- ceptia dreptului de a transmite obligatia garantata prin gaj (art. 476, alin. (2) CC). b) In cazurile prevazute de contract, creditorul gajist este in drept safolo- seasca obiectul gajului, urmand sa prezinte debitorului gajist dare de seama despre utilizarea lui (art. 477, alin. (5) CC). c) In cazul gajului ulterior (repetat), creditorul gajist poate ceda unui alt creditor gajist gradul de prioritate in marimea creantei garantate cu gaj, astfel incat ultimul sa treaca in locul primului in marimea creantei creditorului care a cedat gradul de prioritate. In ceea ce priveste gradul de prioritate intre creditorii gajisti, trebuie de retinut ca el se stabileste in functie de tipul gajului si legea aplicabila la momentul constituirii gajului. Gradul de prioritate asupra amanetului este deter- minat de respectarea cerintelor de publicitate, facuta prin exercitarea continua a posesiunii bunului (art. 20, alin. (3) al Legii 449/2001). Daca mai multi credi- tori detin un drept de amanet, prioritatea revine celui

A se vedea: Hotararea Guvernului Republicii Moldova cu privire la Registrul gajului bunurilor

mobile nr. 849/2002 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 94 din 01.07.2002.

492

DREPT CIVIL

care exercita posesiunea bunului, daca nu exista un acord care ar modifica gradul de prioritate. Gradul de prioritate al gajurilor fara deposedare este determinat de momentul inregi- strarii. Creanta care a fost garantata mai devreme va fi satisfacuta cu prioritate fata de cea garantata mai tarziu. Gradul de prioritate are important!, in primul rand, la distribuirea mijloa- celor obtinute din vanzarea bunului gajat, obtinut cu ocazia urmaririi gajului (a se vedea infra) sau a instrainarii gajului cu autorizatia creditorilor gajisti. Gradul de prioritate ramane neschimbat la distribuirea sumelor transmise creditorului in schimbul bunului iesit din proprietatea debitorului (art. 479, alin. (2) CC) si a despagubirii de asigurare pentru pieirea, distrugerea sau deteriorarea bunului gajat (art. 9 al Legii 449/2001). Cedarea gradului de prioritate se efectueaza, respectandu-se urmatoarele reguli: creditorul gajist care a cedat gradul de prioritate are obligatia ca, in termen de 3 zile de la cedare, sa instiinteze despre aceasta pe debitor si pe debitorul gajist cand acesta este un tert; cedarea gradului de prioritate al gajului se face numai in cadrul aceluiasi registru public i pentru acelasi bun; cedarea gradului de prioritate este posibila in masura in care nu sunt lezate astfel drepturile unui alt creditor gajist care detine un gaj pentru acelasi bun; cedarea gradului de prioritate se inregistreazS in baza cererii creditorului gajist, in acelasi mod ca si inregistrarea gajului, si produce efecte de la data inregistrarii (art. 482 CC). d) Daca debitorul gajist nu a executat conform contractului sau a execu- tat in mod necorespunzator obligatia garantata ori parte a acesteia, precum si in alte cazuri prevazute de lege si contract, creditorul gajist poate sa exercite dreptul de gaj (art. 487 CC). Creditorul gajist poate exercita urmatoarele drepturi: sS vanda el insui bunurile gajate; sa le v^nda sub controlul instantei de judecata; sa le ia in posesiune spre a le administra. Pentru a exercita dreptul de gaj, creditorul trebuie sa indeplineasca anu- mite conditii, la care ne vom referi in cele ce urmeaza. Creditorul gajist care intentioneaza sa-i exercite dreptul de gaj trebuie sa notifice acest lucru debitorului creantei garantate si, dupa caz, debitorului gajist si tertului detinator al bunului gajat (art. 488, alin. (1) CC). Dupa notificare, creditorul gajist depune la registrul in care a fost inre- gistrat gajul un preaviz, la care anexeaza dovada notificarii debitorului gajist. Preavizul trebuie sa indice marimea creantei garantate, temeiul inceperii urmaririi, dreptul pe care creditorul gajist intentioneaza sa-1 exercite, sa contina descrierea bunului gajat si somatia ca

Partea a Il-a. T E RIA GENERALA LI G AJ11L R

493

debitorul gajist sa transmits, in termenul acordat de creditorul gajist19, bunul gajat (art. 488, alin. (1) si (2) CC). In cazul gajului inregistrat, intrucat bunul se afla in posesiunea debitorului gajist sau a unui tert ce actioneaza in numele acestuia, pentru a exercita drepturile enuntate, creditorul gajist trebuie sapreiaposesiunea bunului. Transmiterea bunului gajat in posesiune creditorului gajist poate fi benevola ori silita. Transmiterea in posesiune este benevola daca, inaintea expirarii terme- nului indicat in preaviz, debitorul gajist transmite in mod efectiv bunul gajat in posesiune creditorului gajist sau consimte in scris, in forma autentica, sa-1 puna la dispozitia acestuia la momentul convenit. Transmiterea silita are loc in baza unei hotariri judecatoresti, dupa expira- rea termenului din preaviz in conformitate cu legea. Dupa cum s-a aratat mai sus, creditorul gajist are dreptul sa vanda el insusi bunurile gajate. Legea prevede ca vanzarea poate fi efectuata prin ne- gocieri directe, prin tender sau prin licita^ie publica. Se mai precizeaza ca el trebuie sa procedeze la vanzare fara nici intarziere nejustificata, contra unui pret comercial rezonabil si in interesul major al debitorului gajist (art. 491, alin. (1) CC). In cazul in care creditorul gajist opteaza pentru vanzarea bunului gajat sub controlul instantei de judecata, aceasta desemneaza persoana care va efectua vanzarea bunurilor gajate, determina conditiile si sarcinile vanzarii, indica modalitatea de efectuare a vanzarii - prin negocieri directe, tender sau prin licitatie publica - ?i stabile^te, dupa caz, pretul dupa expertiza a valorii bunului (art. 492, alin. (1) CC). Legea prevede anumite cazuri in care obiectul gajului trebuie sa fie vandut in mod obligatoriu sub controlul instantei. Aceasta obligatie apare atunci cand: lipseste autorizatia sau acordul unei alte persoane, necesar la incheierea contractului de gaj pentru validitatea acestuia; obiectul gajului il constituie bunurile de valoare istorica, artistica sau culturala; debitorul gajist lipseste si nu poate fi identificat locul aflarii lui (art. 492, alin. (5) CC). In ceea ce priveste distribuirea mijloacelor obtinute din vanzarea bunului gajat, legea prevede urmatoarele reguli: creditorul gajist are dreptul, de pe urma vanzarii, doar la ceea ce este necesar satisfacerii creantei lui; creditorul trebuie sa plateasca din produsul vanzarii bunului gajat cheltuielile aferente vanzarii, apoi creantele prioritare drepturilor lui i dupa aceea creantele

15

Termenul acordat de creditorul gajist pentru transmiterea bunului nu va fi mai mic de 10 zile pentru un bun mobil, de 20 de zile pentru un bun imobil si de 10 zile pentru un bun luat in posesiune spre a fi administrat, incepand cu data inregistrarii preavizului.

494

DREPT CIVIL

proprii; daca exista si alte creante care urmeaza sS fie platite din produsul vanzarii bunului gajat, creditorul gajist care a vandut bunul va depu- ne instantei judecatoresti, care ar fi fost competenta pentru vanzarea bunului, dare de seama cu privire la produsul vanzarii bunului gajat i ii va transmite suma ramasa dupa plata. In caz contrar, creditorul gajist este obligat sa prezinte, in termen de 10 zile de la data vanzarii bunului, dare de seama proprietarului bunului vandut i sa-i remita surplusul, daca acesta exista; daca vanzarea bunului gajat are loc sub controlul instantei de judeca- ta si produsul nu este suficient pentru satisfacerea tuturor creantelor garantate, persoana imputernicita cu vanzarea scade cheltuielile de vanzare, plaseaza soldul intr-un cont special, intocmeste un plan de impartire pe principiul rangului gajurilor si il prezinta instantei de ju- decata, care da celor in drept posibilitatea de a se pronunta asupra lui. Dupa ce planul este aprobat definitiv de instanta, persoana insarcinata cu vanzarea efectueaza platile in baza lui. De retinut ca in cazul in care produsul obtinut din vanzarea bunului nu este suficient pentru stingerea creantelor si acoperirea cheltuielilor creditorului gajist, acesta conserva creanta neprivilegiata pentru diferenta datorata de debitorul lui. In sensul acestei reguli, prin debitor se intelege debitorul obligatiei principale. In cazul in care debitor gajist este un tert, creditorul nu poate pretin- de satisfacerea creantelor si recuperarea cheltuielilor neacoperite prin mijloace- le obtinute din vanzarea bunului din alte bunuri ale tertului decat cele gajate.

Partea a II-. T E RI A GENERALA LI G Af 11LO R

495

e)

Prin derogare de la regula generala, conform careia gajul poate fi pus sub urmarire daca obligatia principals nu este executata la scadenta, in anumite cazuri, stabilite de lege, creditorul gajist este indreptatit sa ceara executarea inainte de termen a obligatiei.

Astfel, creditorul gajist este in drept sa ceara executarea inainte de termen a obligatiei garantate prin gaj: in cazul in care a incetat dreptul debitorului gajist asupra obiectului gajului in temeiurile prevazute de legislatie, precum si in cazul confis- cJrii obiectului gajului respectiv ca sanctiune pentru savarsirea unei contraventii sau comiterea unei infractiuni (art. 483, alin. (1) CC); in cazul in care, din motivul i in modul stabilit de lege, se stinge dreptul debitorului gajist asupra bunului, iar debitorului i se pune la dis- pozitie un alt bun sau i se restituie suma corespunzatoare (art. 479, alin. (2) CC). De asemenea, legea (art. 483, alin. (2) CC) prevede ca creditorul gajist este in drept sa ceara executarea inainte de termen a obligatiei garantate prin gaj, iar in cazul neexecutarii creantei sale, sa puna sub urmarire obiectul gajului, daca debitorul gajist: a incalcat regulile gajului urmator (art. 480 CC); a instrainat obiectul gajului fara a dispune de autorizatie in acest sens (art. 477, alin. (3) CC); nu a executat obligatiile de pastrare si intretinere a bunului (art. 477, alin. (6) CC); nu se afla in posesiunea obiectului gajului, contrar conditiilor contractului de gaj; a incalcat regulile de inlocuire a obiectului gajului (art. 479, alin. (1) CC); a incalcat termenul de efectuare a platilor scadente; nu a notificat in scris creditorul gajist cu privire la drepturile tertilor asupra obiectului gajului, daca drepturile tertilor diminueaza garantia creditorului (art. 469 CC). Este important de subliniat faptul ca creditorul gajist nu poate exercita dreptul asupra gajului prin preluarea bunului in proprietatea sa. Legea sanc- tioneaza cu nulitate absolutS clauza prin care creditorul poate sa-?i apropie bunul (art. 13 Legea 449/2001). Totui, astfel de formula negativa nu impie- dica partile sa convina asupra transmiterii obiectului gajului in proprietatea creditorului, prin contract de novatie sau vanzare-cumparare cu compensarea creantelor monetare20. f) In cazul in care detine bunul gajat, creditorul gajist este obligat sa-l pastreze si sa-l intretina, respectand dreptul defolosire a acestuia. Daca apare pericolul pierderii sau deteriorarii bunului gajat, creditorul gajist este obligat sa informeze imediat debitorul gajist, iar acesta este in drept sa-l examineze (art. 477, alin. (6) CC). g)
20

In cazul cand acest lucru este prevazut in contract, creditorul gajist este obligat

R. Gladei, op. cit., p. 281.

496

DREPT CIVIL

sa obtina fructele din obiectul gajului pentru a stinge obligatia principala garantata prin gaj (art. 477, alin. (5) CC). La randul lui, debitorul gajist are urmatoarele drepturi si obligatii: a) Debitorul gajist are dreptul sa foloseasca obiectul gajului conform des- tinatiei si sa dobandeasca fructele acestuia daca din contract sau din esenta gajului nu reiese altfel (art. 477 CC). b) Debitorul gajist, avand acordul prealabil al creditorului gajist, are dreptul sa greveze bunul gajat cu drepturi reale sau sa-l dea in arenda ori in folosinta tertilor, ulterior constituirii gajului. Drepturile constituite ulterior, fara acordul creditorului gajist, pe un termen care depaseste data scadentei obligatiei garantate, tertul le pierde la expirarea termenului de luna de la data notificarii acestuia de catre creditorul gajist despre intentia de a exercita dreptul de gaj. Aceasta regula nu se aplica asupra constituirii gajului (art. 477, alin. (2) CC). c) Debitorul gajist este in drept sa instraineze bunurile gajate (indiferent de tipul gajului), daca dispune de autorizatie in acest sens, eliberata de creditorul gajist, iar in cazul gajului ulterior - de toti creditorii gajisti (art. 477, alin. (3) CC). Creditorul poate autoriza debitorul gajist sa instraineze bunul, cu sau fara degrevarea acestuia. Daca autorizatia de instrainare nu degreveaza bunul, cumparatorul va fi in continuare obligat fata de creditor, in virtutea caracterului real al gajului. Autorizatia de instrainare a bunului liber de gaj are ca efect stingerea gajului si radierea inscrierii din registru. Instrainarea bunurilor gajate se efectueaza respectandu-se anumite reguli: in cazul gajarii marfurilor care se afla in circulatie si in proces de prelucrare, debitorul gajist poate instraina unele marfuri din rezervele sale de marfuri grevate prin gaj, vanzandu-le in cadrul unei activitati comerciale obisnuite (art. 478, alin. (3) CC); in cazul gajului fara deposedare (inregistrat) debitorul gajist poate sa instraineze obiectul gajului liber de gaj, daca dispune de auto- riza^ie expresa in acest sens, eliberata de creditorul gajist. astfel de instrainare trebuie sa fie facuta cu titlu oneros i in modul sta- bilit pentru inlocuirea obiectului gajului. Daca acordarea de auto- rizatie este prevazutS in contractul de gaj, dobanditorul procura bunurile degrevate de gaj (art. 478, alin. (1) si (2) CC); autorizatia de instrainare a bunului care face obiectul gajului se suspenda data cu inregistrarea preavizului cu privire la urraa- rirea bunului gajat, pana la data radierii acestui preaviz (art. 478, alin. (4) CC). intrucat regulile enuntate se refera doar la gajul inregistrat, autorizatia de instrainare a obiectului gajului devine nula data cu transformarea gajului inregistrat in amanet (art. 478, alin. (5) CC). f) Debitorul poate inlocui sau substitui obiectul gajului, in cazul si in conditiile stabilite

Partea a II-. T E RIA GENERALA A OBLIGATIILOR

497

prin acordul partilor. g) Debitorul gajist poate constitui mai multe gajuri asupra act .uiafi bun, in favoarea unuia sau diferitor creditori, daca grevarea repetata nu este interzisa prin contractele de gaj precedente. De regula, gajul ulterior se constituie in cazul bunurilor indivizibile, a caror valoare depaseste cu mult valoarea obligatiei garantate. h) In cazul in care detine bunul gajat, debitorul gajist este obligat sa-l pa- streze si sa-l intretina. Daca apare pericolul pierderii sau deteriorarii bunului gajat, debitorul gajist este obligat sa informeze imediat creditorul gajist, iar acesta este in drept sa-l examineze (art. 477, alin. (6) CC). i) Debitorul gajist are obligatia de a informa fiecare creditor gajist urma- tor despre toate grevarile existente asupra bunului, raspunzind pentru prejudiciile cauzate creditorului gajist prin neindeplinirea acestei obligatii (art. 480, alin. (2) CC). j) Debitorul gajist este obligat sd notifice in scris creditorul gajist cu privire la drepturile tertilor asupra obiectului gajului, cunoscute de el la momentul constituirii gajului. Neexecutarea acestei obligatii acorda creditorului gajist dreptul de a cere executarea anticipate a obligatiei garantate prin gaj sau modificarea conditiilor contractului de gaj, dac& drepturile tertilor diminueaza garantia creditorului (art. 469 CC).

3.6. Incetarea gajului

Fiind un contract accesoriu, gajul inceteazS ca consecintS a incetSrii obligatiei principale. Prin urmare, daca obligatia garantata prin gaj se stinge in baza temeiurilor generale de stingere a obligatiilor, prevSzute de legea civilS, inceteaza si gajul. Daca obligatia principals inceteazS prin executare, compensate, remitere de datorie, confuziune, imposibilitate tortuitS de executare, nulitate, rezolutiune (reziliere), inceteaza si gajul. De asemenea, gajul inceteaza in rezultatul exercitarii de catre creditorul gajist a dreptului de gaj in cazul in care debitorul gajist nu a executat conform contractului sau a executat in mod necorespunzator obligatia garantata ori parte a acesteia, precum si in alte cazuri prevazute de lege si contract. Gajul poate inceta i independent de obligatia principals, prin modurile obisnuite de stingere a obligatiilor. Legea prevede expres ca gajul inceteaza in cazul: expirarii termenului pentru care a fost constituit gajul; pieirii bunurilor gajate; punerii bunurilor in afara circuitului civil; exproprierii bunurilor (art. 495 CC, art. 80 al Legii 449/2001).

De asemenea, legea prevede cS amanetul se stinge data cu incetarea po- sesiunii, iar ipoteca se stinge in termen de 30 de ani de la data inregistrSrii sau de la data unei noi inregistrari (art. 80 al Legii 449/2001). Incetarea gajului este insotitS de anumite formalitSti. Astfel, legea dispune ca, in urma stingerii gajului, informatia cu privire la gaj urmeaza a fi radiatS din registrul gajului.

498

DREPT CIVIL

Pot solicita radierea informatiei cu privire la gaj: a) b) c) creditorul gajist; debitorul gajist, in baza unui demers semnat de ambele parti, a decla- ratiei scrise a creditorului cu privire la renuntarea la gaj sau a hotararii judecatoreti; ter^ul care a dobandit obiectul gajului, in baza declara|iei scrise a creditorului gajist cu privire la radierea gajului din registrul gajului, a certificatului eliberat de executorul judecStoresc prin care se confirms cS bunul a fost dobandit in cadrul procedurii de executare silitS, a certificatului eliberat de instanta de judecatS pentru confirmarea fap- tului ca bunul a fost dobandit in cadrul procesului de insolvabilitate, a hotSrarii judecatoresti cu privire la expirarea gajului (art. 473 CC).

4. CLAUZA PENALA
Definitia si caracterizarea generala a clauzei penale
Clauza penala este prevedere contractual^ prin carepartile evalueaza anticipatprejudiciul, stipuland ca debitorul, in cazul neexecutarii obligatiei, urmeaza sa remita creditorului suma de bani sau un alt bun (art. 624, alin. (1) CC). Din definitia clauzei penale date mai sus rezulta ca, ea are natura contractuala, adica, de regula, este stabilita prin acordul partilor - clauza penala con- ventionala. InsS pot exista cazuri cand, in mod exceptional, plata penalitatii este prevazuta de lege - clauza penala legala. In aceste cazuri, creditorul poate cere plata penalitatii indiferent daca exista conventie a partilor in acest sens. De notat ca penalitatea stabilita de lege nu poate fi exclusa si nici micsorata anticipat prin acordul partilor (art. 629 CC). Clauza penala se aplica numai daca nu este executata obligatia principals a contractului, care poate sa se infatiseze ca neexecutare totala sau partiala, ca executare necorespunzatoare sau ca executare cu intarziere; neexecutarea poate fi, de asemenea, in acelasi timp, atat necorespunzatoare, cat i cu intarziere21. Prin urmare, clauza penala acopera atat functia despa- gubirilor compensatorii, cat i a celor moratorii22. De asemenea, clauza penala poate fi utilizata nu numai in cazul obligatiilor contractuale, ci si in privinta unor obligatii care au un alt izvor. Obiectul clauzei penale il constituie, in mod uzual, suma de bani, determinate sau determinabila, numita penalitate. Ea poate fi stabilita fie global, fie procentual, in raport cu valoarea obiectului contractului la care se refera. Legea prevede in acest sens ca clauza
21

De$i in art. 624, aiin. (1) CC se vorbete numai despre neexecutarea obligafiei, trebuie de avut in vedere ca, potrivit art. 602, alin. (2) CC, neexecutarea include orice incalcare a obligatiilor, inclusiv executarea necorespunzatoare sau tardiva.

22

In doctrina se numesc compensatorii despagubirile (daunele-interese) datorate pentru prejudiciul cauzat creditorului prin neexecutarea totala sau partiala ori executarea necorespunzatoare a obligatiilor de catre debitor. Despagubirile (daunele-interese) moratorii sunt cele datorate pentru prejudiciul cauzat creditorului prin intarzierea executarii obligatiei de catre debitor (a se vedea: T. R. Popescu, P. Anca, op. cit., p. 319; E. Lupan, Raspunderea civila, Cluj-Napoca, Editura Accent, 2003, p. 287).

Partea a II-. T E RIA GENERALA A OBLIGATIILOR

499

penala poate fi stipulate in marime fixa sau sub forma unei cote din valoarea obligatiei garantate prin clauza penala sau a partii neexecutate (art. 624, alin. (3) CC). In ipoteza caracterului contractual al clauzei penale, ea trebuie sa indepli- neasca conditiile de validitate impuse de lege pentru orice contract (act juridic civil): capacitatea partilor, consimtamantul, obiectul si cauza.

500

DREPT CIVIL

Cat priveste conditiile de forma, este de subliniat ca clauza penala intot- deauna trebuie sa imbrace forma scrisa, chiar daca obligatia principals pentru garantarea c&reia a fost stipulate nu ar imbraca aceasta forma. Nerespectarea formei scrise a clauzei penale este sanctionata cu nulitatea (art. 625 CC). Fiind expresia principiului libertatii contractuale, clauza penala prezinta deosebita importanta practice, deoarece se evita dificultatile la evaluarea judiciara a prejudiciului, creditorul nefiind obligat sa dovedeasca existenta si intinderea acestuia. Pentru a obtine plata sumei stabilita in clauza penala, este suficient ca creditorul sS dovedeasca faptul neexecutarii, executarii necores- punzStoare sau tardive a obligatiei. Suma de bani prevazuta in clauza penala se datoreaza in locul despagubirilor care s-ar putea stabili pe cale judecatoreasca in cazul neexecutarii, sau executarii necorespunzatoare si, indeosebi, tardive a obligatiei. Totodata, in literatura de specialitate s-a atentionat ca clauzele penale pot prezenta i unele pericole, in cazurile cand sunt impuse de catre partea mai puternicS a contractului. Astfel, s-a relevat ca in contractele cu consumatorii, desi aceste clauze nu sunt ilicite ca atare, ele pot fi recunoscute ca abuzive, de exemplu atunci cand nu exista reciprocitate in aplicarea lor de catre parti23. In contextul contracararii efectelor negative pe care le pot antrena clauzele penale in contractele de adeziune, mentionam ca, potrivit art. 718, alin. (1), lit. e) si f) CC, sunt nule clauzele contractuale standard: privind evaluarea globala a dreptului utilizatorului la despagubiri pentru prejudicii sau la despSgubiri pentru diminuarea valorii, daca in cazurile reglementate valoarea globala depa^este prejudiciile sau diminuarea valorii, care erau de a^teptat in conditii obi^nuite, sau daca partenerului sau de contract nu i se permite sa dovedeasca ca nu s-a produs nici un prejudiciu sau nici diminuare a valorii ori ca acestea sunt substantial mai reduse decat valoarea globala; prin care utilizatorului i se promite plata unei penalitati, daca obligatia nu este executatS sau este executata cu intarziere, daca intarzie plata sau dac& partenerul lui de contract reziliaza contractul. In literatura de specialitate au fost expuse mai multe opinii in ce priveste natura juridica a clauzei penale: majoritatea autorilor francezi si romSni califica clauza penala ca modalitate de evaluare anticipata a prejudiciului suferit de creditor, ca urmare a neexecutarii obligatiei de catre debitor24; clauza penala este un mijloc de garantie a executarii obligatiei, pe care il are la indemana creditorul25;

23 24

A se vedea: A. Benabent, op. cit., p. 268. A se vedea: J. Carbonier, op. cit., p. 330; C. Statescu, C. Birsan, op. cit., p. 358; T. R. Po- pescu, P. Anca, op. cit., p. 337; E. Lupan, op. cit., p. 292; I. P. Filipescu, A. I. Filipescu, op. cit., p. 237. N1. Anghel, Fr. Deak, M. F. Popa, Raspunderea civila, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1970, p. 370.

Partea a II-. T E RIA GENERALA A OBLIGATIILOR

501

clauza penala este un mijloc de evaluare anticipata a despagubirilor la care da nastere neexecutarea obligatiei, dar si un mijloc de garantie a executarii obligatiilor, deci are natura dubla26. in legislatia si doctrina rusa, accentul se pune pe functia clauzei penale de garantare a executarii obligatiilor, aceasta institutie avandu-si sediul in Capitolul 23 al Codului civil intitulat Asigurarea executarii obligatiilor27. In ceea ce ne privete, consideram ca clauza penala este institutie multifunctionala. Principalele functii ale clauzei penale sunt: functia degaran- functia de evaluare, functia de sanctionare si functia de stimulare. Clauza penala indeplineste functia de garantie, cat prive?te executarea :ougatiei principale, prin faptul ca perspectiva consecintelor neexecutarii ::liijatiilor contractuale indeamna pe debitor la executarea reala a contrac- Functia de garantie se invedereaza mai pronuntat in situatia in care : _ir.tumul penalitatii este stabilit in mod corespunzator, intr-o suma care este ;el rutin egala cu despagubirile pe care debitorul ar fi obligat sa le plateasca in ; unei clauze penale. Clauza penala are i functie de evaluare. Dupa cum s-a remarcat mai sus, in !::eratura de specialitate se accentueaza ca clauza penala apare ca modalitate ie evaluare conventionala anticipata a prejudiciului care poate fi cauzat cre- ditorului prin neexecutarea obligatiei si, respectiv, a mtinderii reparatiei sub rma de despagubiri pe care debitorul datoreaza creditorului. Clauza penala are si functie compensatorie (reparatorie), deoarece are ~ er.:rea de a compensa prejudiciul suferit de creditor prin neonorarea obliga- :;:Ior contractuale de catre debitor. Clauza penala are si functie de sanctionare, care rezulta din faptul ca r.-iitatea se plateste independent de intinderea prejudiciului, putand sa 'rriseasca limitele acestuia, ^i chiar in lipsa oricarui prejudiciu. Anume in scopul cominatoriu, partile pot conveni asupra unei clauze penale mai mari decat prejudiciul. In acest context, clauza penala poate fi privitS si ca moda- litate a raspunderii civile contractuale, ca sanctiune pecuniara28, masura de pedeapsa privata29. Clauza penala are i ofuncfie de stimulare a debitorului la conduita corecta. Facand din plata penalitatii consecinta inevitabila a incSlcSrii obligatiilor contractuale, clauza penala ii invedereaza rolul sau mobilizator, determinand partile la executarea reals a contractelor. Ea este un stimul pentru executarea la timp si in modul corespunzator a obligatiilor contractuale.

V. D. Zlatescu, op. cit., p. 85. A se vedea: . 1. / . . . , . . , , . , 1996, . 507-509.

28 50

Ph. Delebecque, F.-J. Pansier, op. cit., p. 292. J. Carbonier, op. cit., p. 331.

502

DREPT CIVIL

Caracterele juridice ale clauzei penale

a) Clauza penala are un caracter accesoriu, astfel incat validitatea obligatiei principale constituie conditie esentialS pentru existenta clauzei penale. In acest sens, legea dispune ca prin clauza penala se poate garanta numai creanta valabilS (art. 624, alin. (2) CC). Nulitatea sau stingerea obligatiei principale se rasfrange i asupra clauzei penale conform regulii accesorium sequiturprin- cipalem. Astfel, daca obiectul obligatiei principale piere din caz de fortS majors sau caz fortuit, se va stinge si obligatia debitorului de a executa prestatia stipulata in clauza penala. Caracterul accesoriu al clauzei penale rezultS si din scopul sau: prin stipularea clauzei se urmSreste executarea obligatiei principale, si nu incasarea penalitStilor. De retinut ca nulitatea clauzei penale insa nu atrage nulitatea obligatiei principale. b) Debitorul nu poate alege intre executarea in natura si plata sumei pre- vazuta in clauza penala. Scopul clauzei penale este de a determina intinderea despagubirii, i nu crearea unei posibilitati pentru debitor de a se degreva de obligatia principals printr-o alta prestatie - plata penalitatii. Aceasta posibili- tate de a alege are numai creditorul si numai in cazul cand obligatia principals devenitS exigibilS nu a fost executata in natura de debitor. c) In ceea ce priveste cumulul penalitatilor cu executarea obligatiei, regula este ca creditorul nu poate cere concomitent executarea prestatiei si plata clauzei penale, cu exceptia cazurilor in care sunt stipulate penalitati si pentru executarea necorespunzStoare sau tardivS a obligatiei (art. 626, alin. (1) CC). In cazul in care a primit executarea, creditorul poate cere plata penalitatii numai daca i-a rezer- vat expres acest drept la primirea executarii (art. 626, alin. (3) CC). d) Pentru a se putea aplica clauza penala, este necesar sa fie intrunite toate conditiile acordarii de despagubir?1. Aceasta cerinta deriva din faptul ca sem- nificatia clauzei penale este evaluarea conventional a despagubirilor datorate creditorului pentru neexecutarea contractului si ca ea reprezinta, de fapt, modalitate a raspunderii civile contractual, asa cum s-a aratat mai sus. Cat priveste condi^ia existentei vinovatiei, legea prevede expres ca debitorul nu este obligat sa plateasca penalitate in cazul in care neexecutarea nu se datoreaza vinovatiei sale (art. 624, alin. (5) CC). In cazul in care neexecutarea se datoreaza partial unui caz fortuit sau daca exista alte imprejurari ce exone- reaza pe debitor de raspundere, cum ar fi, de exemplu, actiunile culpabile ale creditorului care au contribuit la survenirea prejudiciului, instanta de judecata va trebui sa aprecieze in ce masura debitorul este exonerat de raspundere, si drept urmare, penalitatea se va aplica numai proportional cu partea din obligate a carei neexecutare se datoreaza vinovatiei debitorului30. e) Creditorul obligatiei cu clauza penala este un creditor chirografar, care vine in

30

T. R. Popescu, P. Anca, op. cit., p. 338.

Partea a II-. T E RIA GENERALA A OBLIGATIILOR

503

concurs cu ceilalti creditori fara vreun drept de preferin^a fata de cei- lalti creditori chirografari ai aceluia^i debitor31. f) In ceea ce priveste corelatia dintre clauza penala $i despagubirile pentru prejudiciul cauzat prin neexecutarea obligatiei, potrivit art. 626, alin. (2) CC, ea poate fi exprimata prin mai multe modalitati, si anume: ca regula generala, creditorul poate pretinde repararea prejudiciului in partea neacoperitS prin clauza penala (clauza penala inclusivd); creditorul poate cere sau despagubiri, sau penalitate (clauza penala alternativa); creditorul poate cere repararea prejudiciului peste penalitate (clauza penala punitiva), ceea ce inseamna ca se platete atat penalitatea, cat i suma integrala a despagubirilor in marimea prejudiciului suportat; creditorul poate cere doar penalitatea (clauza penala exclusiva). g) Clauza penala areforta obligatorie intre parole contractului i, in prin- cipiu, se impune sa fie respectata intocmai de instantele de judecata, indife- rent de faptul daca este egala, mai mica sau mai mare decat prejudiciul. Insa, potrivit art. 630 CC, in cazuri exceptional, luandu-se in consideratie toate

31

C. Statescu, C. Birsan, op. cit., p. 360. Pentru notiunea de creditor chirografar, a se vedea: A. Benabent, op. cit.; L.Pop, op. cit., p. 101; I. Adam, op. cit., p. 118-120.

504

DREPT CIVIL

imprejurarile, instanta de judecata poate dispune reducerea clauzei penale disproportionat de mari. La reducerea clauzei penale trebuie sa se tina cont nu numai de interesele patrimoniale, ci si de alte interese, ocrotite prin lege, ale creditorului. Totodata, legea prevede ca nu se admite reducerea penalitatii in cazul in care aceasta a deja fost platita. Desi nu este expres prevazut de lege, in caz de executare partiala, instanta de judecata poate micsora cuantumul penalitatilor proportional cu ce s-a executat. De remarcat ca reducerea in cazurile enuntate a marimii penalitatilor constituie facultate, dar nu obligate a instantei. Daca instanta decide sa modifice marimea penalitatii, ea trebuie sa-i motiveze decizia, ceea ce nu este cazul atunci cand instanta refuza s-o modifice. Instanta este indreptatita sa revizuiasca clauza penala din oficiu, fara ca partile sa ceara acest lucru, in ve- derea protejarii partii slabe a contractului. Revizuirea clauzei penale de catre instanta de judecata constituie exceptie de la principiul fortei obligatorii a contractului in favoarea principiului echitatii. Tinem sa mentionam faptul ca sistemele nationale de drept au pozitii foarte diferite fata de corelatia dintre penalitatile prevazute in clauza penala si marimea prejudiciului efectiv suportat de creditor si posibilitatea modificarii cuantumului penalitatilor de catre instanta jurisdictionala. Astfel, in majo- ritatea tarilor dreptului continental, clauzei penale i se recunoaste si functia sanc^ionatoare alaturi de cea de compensare, instituindu-se uneori un control judiciar asupra clauzelor deosebit de oneroase. Conform acestei conceptii, daca debitorul nu-si onoreaza obligatia asumata, creditorul este indreptatit la despagubirile prevazute de clauza penala, fara a trebui sa dovedeasca exis- tenta si marimea prejudiciului suferit. Pe de alta parte, legislative sistemului common law refuza sa recunoasca validitatea clauzelor penale care stabilesc despagubiri mai mari decat prejudiciul suportat. Principiile Unidroit in acest sens au propus solutie de compromis: 1) Daca contractul prevede ca debitorul ce nu $i-a onorat obligatia va plati suma anumita, aceasta suma va fi alocata creditorului independent de prejudiciul suportat efectiv. 2) Totusi, indemnitatea poate fi redusa la suma rezonabila, daca ea este evident excesiva in raport cu prejudiciul rezultat din neexecutare (art. 7.4.13). Legea prevede unele reguli speciale pentru cazurile pluralitatii debitorilor: in cazul in care obligatia garantata este indivizibila, daca neexecutarea acesteia se datoreaza vinovatiei unui debitor, penalitatea poate fi ceru- ta fie integral de la debitorul vinovat, fie de la fiecare codebitor pentru partea acestuia. In ultimul caz, fiecare codebitor are dreptul de actiu- ne impotriva celui care a facut sa curga penalitatea (art. 627 CC); in cazul in care obligatia garantata este divizibila, penalitatea este de asemenea divizibila si curge doar impotriva codebitorului care nu a executat obligatia, si doar pentru partea din obligatie la care acesta este tinut. De retinut ca regula enuntata nu se aplica obligatiilor solidare si nici in cazul in care clauza penala a fost stipulate pentru a preveni plata

Partea a Il-a. T EO RIA GENERALA A OBLIGATIILOR

505

partiala, iar unui din codebitori a impiedicat executarea integrale a obligatiei. In acest caz, codebitorul este tinut pentru in- treaga penalitate, iar ceilalti, corespunzator partii lor din obligatie. In ultimul caz, fiecare codebitor are dreptul de actiune impotriva celui care a facut sa curga penalitatea (art. 628 CC).

5. ARVUNA
Arvuna este suma de bani sau un alt bunpe care parte contractanta da celeilalte parti pentru a confirma incheierea contractului si -i garanta executarea (art. 631, alin. (1) CC). Intelegerea cu privire la arvuna, indiferent de suma ei, trebuie sa fie in- tocmita in scris (art. 631, alin. (2) CC). Legea nu prevede nulitatea ca sanctiune pentru nerespectarea formei scrise a acestui act juridic, prin urmare, neinde- plinirea cerintei in cauza va atrage consecintele prevazute in art. 211 CC. Arvuna indeplineste mai multe functii: a) Legea prevede ca arvuna se ia in calcul la executarea prestatiei (art. 632 CC). Prin aceasta caracteristica arvuna indeplineste functia de plata. Astfel, in contractul de vanzarecumparare, daca cumparatorul executa obligatiile sale, suma constituind arvuna se include in pret. In acest sens, arvuna se aseamana cu plata in avans. Pentru a evita eventualele confuziuni intre aceste categorii ju- ridice, legiuitorul a dispus ca, in caz de dubii, suma platita este considerate avans (art. 631, alin. (1) CC). Prin urmare, daca din intelegerea incheiata intre perti nu rezulte vointa certa a pertilor de a imbreca suma in cauze in forma juridica de arvune, atunci suma platite va fi calificata ca avans in contul pletii pretului. b) Arvuna indeplineste si functia de confirmare a incheierii contractului, ceea ce rezulte chiar din definitia legale a acesteia, enuntate mai sus. c) Arvuna indeplineste functia de garantie, care este cea principale. Legea dispune ca daca, pentru neexecutarea contractului, raspunde partea care a dat arvuna, aceasta ramane celeilalte perti. Dace inse pentru neexecutarea contractului raspunde partea care a primit arvuna, ea este obligate se pleteasce celeilalte parti dublul arvunei (art. 633, alin. (1) CC). Aceste reguli confera ar- vunei un caracter sanctionator, apropiind-o de masurile de raspundere pentru neexecutarea obligatiilor contractuale. In acest context, arvuna se aseamana cu clauza penala, dar se deosebeste de ultima prin faptul ca arvuna constS intr-o prestatie efectiva, pe cand in cazul clauzei penale suma ce constituie penalitatea este numai promisa. d) Arvuna indeplineste si functia de compensare in ipoteza in care partea culpabila de neexecutarea obligatiilor contractuale este tinuta sa repare pre- judiciile cauzate cocontractantului. In acest caz, prejudiciul va fi reparat in partea neacoperita prin plata arvunei (art. 633, alin. (2) CC). Art. 632 CC prevede ca, in cazul in care executarea prestatiei nu s-a facut, arvuna se restituie. De$i legea nu contine prevederi exprese in acest sens, asemenea restituire

506

DREPT CIVIL

poate avea loc doar atunci cand neexecutarea prestatiei a avut loc in virtutea unei intelegeri intre parti, prin care partile renunta expres la executare sau in cazul imposibilitatii fortuite de executare. Aceasta concluzie rezulta din dispozitiile art. 633, alin. (1), enuntate mai sus, care prevad efectele neexecutarii culpabile a obligatiei principale de catre parti. Lipsa vinovatiei partilor pentru neexecutarea contractului si stingerea obligatiei principale fac lipsita de sens existenta garantiei, in general, si a arvunei, in particular. Retine- rea arvunei in folosul partii care a primit-o ar aduce in acest caz la imbogatirea ei fara justa cauza32.

6. RETENTIA
Dreptul de retenfie este acel drept care confera celui care detine un bun pe care trebuie sa-l remitasau sa-l restituie (debitorului, retentorului) posibilitatea de a retine acest bun, in cazul prevazut de lege, atata timp cat creditorul nu-l despagubeste pentru cheltuielile necesare si utile pe care le-a facut pentru acel bun $i pentru prejudiciile pe care bunul le-a cauzat (art. 637 CC). Legislatia prevede aplicatii ale dreptului de retentie in diferite materii, in special: in materia contractului de vanzare-cumparare, art. 780, alin. (4) CC prevede ca, in cazul in care bunul vandut trebuie conservat, partea obligata sa ia masuri de conservare a bunului are drept de retentie asupra lui cand i se va plati recompensa pentru pSstrare;

32

. 1. / . . . , . . , , . , 1996, . 535.

Partea a II-. OR I A GENERALA A OBLIGATIILOR

507

in materia contractului de antrepriza, potrivit art. 952 CC, antrepre- norul are drept de retentie si de gaj asupra bunului mobil produs sau imbunatatit de el, daca, in cursul producerii sau al imbunatatirii, bunul a ajuns in posesiunea lui; in materia contractului de transport, potrivit art. 1006 CC, carau$ul are drept de retentie asupra incarcaturii atata timp cat poate dispune de incarcatura pentru toate costurile care decurg din contractul de transport; in materia contractului de mandat, legea dispune ca mandatarul are dreptul sa retina din sumele pe care trebuie sa le remita mandantului ceea ce mandantul ii datoreaza pentru executarea mandatului; de asemenea, el are dreptul sa retina din sumele incredintate pentru executarea mandatului ceea ce i se cuvine (art. 1033, alin. (4) CC); in materia contractului de comision, legea prevede ca, in scopul garantarii creantelor ce izvorasc din contractul dat, comisionarul este in drept sa retina bunurile care trebuie sa le predea comitentului sau persoanelor indicate de acesta (art. 1066 CC); in materia contractului de depozit, potrivit art. 1103 CC, depozitarul are dreptul sa retina bunul depozitat peste termenul prevazut in contract pana la momentul retribuirii sale si compensarea cheltuielilor de pastrare.

In cazurile cand dreptul de retentie este prevazut expres de lege in favoa- rea unui creditor care este in acelasi timp debitorul obligatiei de restituire sau remitere a bunului, el opereaza ex lege (de drept). Problema se pune de a sti daca dreptul de retentie se poate naste si in alte situa^ii, care nu sunt prevazute de lege. In literatura de specialitate romana s-a apreciat ca dreptul de retentie poate aparea si pe cale conventionate33, iar in jurisprudent romana s-a statuat ca: Dreptul de retentie nu este simpla favoare pe care instantele sa acorde de la caz la caz, prin apreciere. Dimpotriva, el este un drept recunoscut tuturor creditorilor ale caror creante s-au nascut in legatura cu bunuri supuse restitui- rii. La cererea partii interesate, instantele constata acest drept si il recunosc, in fapt, ca garantie a realizarii prin plata a acelor creante. Prin urmare, de vreme ce s-a stabilit existenta unei creante substantiate in legatura cu imobilul in litigiu, dreptul de retentie trebuie constatat la cerere...34 In ceea ce priveste creanta retentorului, ea consta, de obicei, in sumele chel- tuite pentru pastrarea, intretinerea, imbunatatirile aduse bunului, precum si eventualele prejudicii cauzate de bunul in cauza. In doctrina s-a precizat ca, pentru nasterea dreptului de retentie, trebuie sa fie intrunite urmatoarele conditii: a) b) c) creanta retentorului sa fie certa, lichida si exigibila; dreptul de retentie sa fie invocat fata de proprietarul exclusiv si actual al bunului respectiv; intre bun si creanta sa existe conexiune. In ceea ce priveste aceasta conexiune,

33 34

I. Adam, op. cit., p. 637. Citat dupa: L. Pop, op. cit., p. 454.

508

DREPT CIVIL

s-a estimat ca exista drept de retentie nu numai atunci cand creanta s-a nascut in legatura cu bunul, ci si atunci cand deti- nerea bunului de catre retentor si creanta izvorasc din acelasi raport juridic, cum ar fi retinerea de catre mandatar a bunurilor primite pentru mandant, pana i se restituie cheltuielile facute cu d) executarea mandatului35; bunul respectiv este corporal, mobil sau imobil, aflat in stapanirea retentorului36.

In acest sens, legea noastra dispune ca prin retentie se poate garanta de asemenea creanta care, desi nu este legata direct de bunul detinut, se bazeaza pe obligatie ale carei parti sunt comerciantii (art. 637, alin. (2) CC). Legea prevede cazurile in care dreptul de retentie nu poate fi exercitat, si anume: daca posesiunea bunului provine dintr-o fapta ilicita, este abuzi- va ori ilegala; daca bunul este insesizabil; precum si daca posesorul este de rea-credinta (art. 638 CC). Natura juridica a dreptului de retentie a suscitat discutii controversate in literatura de specialitate din tarile in care aceasta institutie este consacrata de lege. Astfel, unii autori au considerat ca dreptul de retentie constituie expresie a exceptiei de neexecutare37. Altii au relevat distinctiile intre aceste in- stitutii: dreptul de retentie are caracter absolut, fiind opozabil tuturor, in timp ce exceptia de neexecutare are caracter relativ, izvorand dintr-un contract si- nalagmatic38. In doctrina, de asemenea, s-au indicat asemanarile si deosebirile intre dreptul de retentie i gaj39. Multi autori considera ca dreptul de retentie este un drept real de garantie imperfect42. Este real pentru ca este opozabil nu numai cocontractantului, ci si fata de unele terte persoane, externe raportului juridic care 1-au generat. In acest context, legea noastra prevede ca dreptul de retentie este opozabil tertilor fara indeplinirea vreunei formalitati de publicitate (art. 639, alin. (1) CC). Mai mult ca atat, in unele cazuri, retentorului ii este recunoscut dreptul de urmarire a bunului. Astfel, potrivit art. 639, alin. (3) CC, retentorul poate revendica bunul daca a fost deposedat de el contrar vointei. Dreptul de retentie este insa un drept real imperfect, intrucat confera retentorului numai detentie materiala, astfel incat el nu dobandeste in proprietate fructele bunului, acestea fiind imputate asupra creantei lui (art. 640 CC). El functioneaza atata timp cat bunul se afla la retentor; in cazul in care bunul ajunge in posesiunea creditorului sau titularului dreptului, dreptul de retentie se stinge (art. 641 CC).

35 36 37 38 39

A se vedea: R. Sanilevici, Drept civil. Teoria generala a obligatiilor, Iai, 1976, p. 324. L. Pop, op. cit., p. 453. C. Statescu, C. Birsan, op. cit., p. 448. L. Pop, op. cit., p. 455. . 1. / . . . , . . , , . , 1996, . 525-526.

Partea all-a.TEORIA GENERALA A OBLIGATIILOR

509

A se vedea: . R. Popescu, P. Anca, op. cit., p. 339.

31

A se vedea in acest sens: Sectiunea a IV-a a Capitolului X RSspunderea civila referitor la conditiile angajarii raspunderii contractuale. C. St&tescu, C. Birsan, op. cit., p. 449-450; L. Pop, op. cit., p. 454-455.

41