Istoria getodacilor Timpuri stravechi Pe teritoriul Romniei au fost descoperite vestigii de o rara frumusete ale culturilor neolitice; n acest

spatiu a nflorit civilizatia geto-dacilor, un neam apartinnd marii familii a tracilor. Geto-dacii s-au impus n fata celorlalte neamuri n conditii de mare nsemnatate istorica ( n anul 335 .e.n. ei au luptat mpotriva cele rului !le"andru cel #are, iar n $urul anului %&' .e.n. ei au luat ca ostatic pe succesorul acestuia, regele (isimac). *omniile elene au influentat pozitiv cultura si civilizatia geto-dacilor, care au asimilat enefic aceasta influenta. Prin faptul ca a reusit sa-i sperie pe geto-daci, e"pansiunea +mperiului Roman n Peninsula ,alcanica a contri uit la ntarirea unitatii lor. (a mi$locul secolului + al erei noastre, regele get ,ure ista reuseste sa ntemeieze un stat foarte puternic, unind tri urile geto-dacice dintr-un spatiu vast, care se ntindea de la actualul teritoriu al -lovaciei pna n ,alcani; el a fortat toate orasele pontice, de la .l ia la !polonia din /racia, sa se supuna stapnirii sale. (upta dintre armatele conduse de ,ure ista si cele conduse de +uliu 0ezar urma sa ai a loc n anul 11 .e.n.; tocmai atunci nsa mparatul roman a fost asasinat; dupa putin timp, ,ure ista a avut aceeasi soarta. (a nceputul erei noastre, +mperiul Roman, n e"pansiunea sa, s-a apropiat tot mai mult de *unare, geto-dacii neavnd alta solutie dect sa mentina relatii cu acesta, fie cordiale, fie ostile, sa asimileze elemente ale civilizatiei romane si de te2nica militara. !cestia vor tine piept romanilor din punct de vedere politic si militar vreme de aproape un secol, pna n vremea mparatului roman /raian. 3n anul 4'5 e.n., dupa lungi si teri ile raz oaie, acesta reuseste sa nfrnga rezistenta eroica a dacilor, al caror rege, *ece al, intrat n legenda pentru cura$ul sau, a preferat sa-si ia viata dect sa devina prizonierul romanilor. Generatiile ce aveau sa urmeze au pastrat n constiinta lor, ca pe o fapta glorioasa, rezistenta si nfrngerea *aciei conduse de *ece al. #onumentele care dainuie - 0olumna lui /raian, aflata la Roma, si /ropaeum /ra$ani de la !damclisi, *o rogea - stau marturie, prin scenele pe care le reprezinta, a cura$ului aratat de daci n apararea tinutului lor si a muntilor lor ca o pavaza si plini de ogatii. 0u toate suferintele ndurate, includerea *aciei n +mperiul Roman a avut si partile ei une6 prin stradania localnicilor si a colonistilor romani, prin spiritul lor ntreprinzator, *acia atinge un nalt grad de dezvoltare materiala si spirituala, si are loc un important proces de romanizare, cu amprente dura ile, ce pot fi regasite pna astazi n lim a latina a poporului romn, n numele sau n constiinta si cultura. 3n etnogeneza poporului romn elementul etnic primordial este cel geto-dacic, peste care se suprapune elementul etnic roman. 3n anul %74 e.n., datorita crizei care macina +mperiul Roman, precum si presiunii e"ercitate de popoarele ar are, 3mparatul !urelian s-a vazut nevoit sa treaca la retragerea din *acia a trupelor sale, a administratiei si a unei parti din populatia oraselor, deplasndu-le la sud de *unare. 0u toate acestea, ma$oritatea populatiei, alcatuita din tarani romni si daci romanizati, nu si-a parasit pamntul, ramnnd strns legata de lumea romana sud-dunareana. *aco-romanii, n contact cu popoarele ar are, au adoptat forme de organizare impuse de nou createle conditii istorice. 8i s-au organizat n ceea ce marele istoric roman 9icolae +orga numea :romanii populari: sau :romanii rurali:, respectiv acele teritorii unde

autoritatea imperiala ncetase si a caror populatie se grupase n organisme populare. !ceasta era considerata drept romani prin locuitori, care erau constienti ca apartin sau ca apartinusera +mperiului Roman. CULTURA SI CIVILIZATIA GETO- ACILOR Geto-dacii sunt considerati, pe una dreptate, stramosii directi ai romanilor. !sadar, a vor i despre cultura si civilizatia romaneasca fara a o pune in evidenta pe cea a geto-dacilor este ca si cum ai sterge din intelegerea omului matur copilaria sa. Prea multe elemente din trecut s-au altoit in fizionomia poporului roman (e adevarat, foarte greu de pus in evidenta) incat a intelege ceea ce suntem presupune sa facem acest pas inapoi, peste timp. *ar cine erau geto-dacii; 8tno-lingvistic, geto-dacii erau indo-europeni, din grupul satem, constituind ramura nordica a numeroaselor populatii tracice. 9u este locul aici, desigur, al unei dez ateri asupra pro lemelor indo-europenisticii. #entionam doar ca astazi cei mai multi dintre specialisti sunt de acord ca patria de inceput a indo-europenilor a fost undeva in teritoriul de dincolo de *onet, de la 0aspica la <rali. !r2eologi eminenti cunoscatori ai pro lemei admit ca in epoca ronzului (circa %'''-4%''=44'' i.d.>r.) tracii se desprind din populatiile indo-europene, atestate in acest teritoriu in perioada de tranzitie de la eneolitic la epoca ronzului (%5''-%''' i.d.>r.). +n ceea ce priveste detasarea geto-dacilor din locul tracic, specialistii considera ca din secolul al ?+++-lea i.d.>r. ar putea fi vor a de geto-daci, daca cultura ,asara i, a carei raspandire acopera aproape toata aria raspandirii lor, le poate fi atri uita. .ricum, in prima $umatate a mileniului + i.d.>r. s-a desfasurat procesul de individualizare etnico-culturala a geto-dacilor, pentru ca apoi, preluand si dand civilizatiilor neamurilor invecinate, sa atinga, in secolele + i.d.>r.-+ d.>r., apogeul dezvoltarii lor. Relativ la lim a geto-dacilor, lingvistii au avansat mai multe ipoteze, cea mai consistenta apartinand lui +.+. Russu. +.+.Russu conc2ide, in urma unei analize comple"e a tuturor datelor pro lemei, ca @@pozitia lim ii traco-dace este urmatoarea6 un idiom indo-european independent din grupa de rasarit satem@@ . <na din cele mai importante pro leme ale istoriei geto-dacilor o constituie delimitarea teritoriului locuit de geto-daci inainte de cucerirea romana. *escoperirile ar2eologice de la noi din tara si din strainatate i-au indemnat pe cercetatorii avizati ai c2estiunii sa sustina ca e"pansiunea geto-dacilor a avut ca puncte e"treme .l ia (8), ,ratislava (?), 0erepin (regiunea (vov), la nord, ?eliAo /irnovo, la sud. 0at priveste raspandirea culturii @@clasice@@ a geto-dacilor (sec.++ i.d.>r.-sec + d.>r.), se sustine ca ea cuprinde doua arii principale concentrice6 o arie centrala, in care aceasta cultura este reprezentata prin asezari, descoperiri funerare, depozite, tezaure etc., in care principalele componente isi gasesc antecedente locale, si o arie periferica, unde descoperirile geto-dacice apar intr-un mediu care, c2iar daca avusese initial un fond general tracic, a facut parte apoi, in secolele +?-++ i.d.>r., din aria culturii (atBne celtice (in vest) sau a celei scitice (in est) si unde, deci, o origine locala e greu de dovedit. !ceasta arie centrala poate fi cuprinsa intre 9istru, /isa, 0arpatii 9ordici si ,alcani. !"CIVILIZATIA GETO- ACILOR

Prin e"presia @@civilizatia geto-dacilor@@ desemnam ansam lul manifestarilor de civilizatie ale geto-dacilor. !m facut aceasta precizare din capul locului pentru a-l atentiona pe cititor asupra faptului ca6 4. in teritoriul geto-dacilor e"istau manifestari de civilizatie apartinand altor etnii (grecesti, celtice, scitice etc.), analiza lor ar fi presupus o scim are de titlu (@@civilizatii din spatiul geto-dacic@@), aspect ce nu corespunde o iectivelor demersului nostru; %. civilizatia geto-dacilor cuprinde elemente de imprumut, preluate de la etniile cu care a intrat in contact si care aveau ceva de @@dat@@ (numai din aceasta perspectiva vom aduce in discutie raporturile cu aceste etnii), iar pe de alta parte civilizatia lor cuprinde elemente originale, rod al unor sinteze sau inovari (din aceasta perspectiva se poate vor i de civilizatia @@getodacica@@, adica a geto-dacilor, specifica lor); 3. ad$ectivul cel mai corect pentru a e"prima fapte ale geto-dacilor este @@geto-dacic@@ sau @@daco-getic@@ !"!" STATUL GETO- ACILOR +n secolul + i.d.>r., incepand cu ,ure ista, lumea geto-dacica intra intr-o alta etapa a evolutiei ei, in etapa statala. !cum se poate vor i de prezenta unui rege la daci, in intelesuri deose ite de cele date acestei functii pentru perioada anterioara. !cum regele nu mai este atat un comandant de oaste, functie ce se va mentine in masura deose ita, cat, din ce in ce mai mult, un legiuitor, un om preocupat de pro leme administrativ-civile. Regele nu mai este, ca pe vremea lui *romic2aites, de e"emplu, primus inter pares. Prezenta adunarii armate langa rege, in vremea aceasta, nu mai inseamna @@democratie militara@@, nu inseamna transformarea regelui intr-un sef militar doar. +ncepand cu ,ure ista, se poate admite instituirea principiului prioritatii agnatilor la mostenirea tronului. *upa detronarea si moartea lui ,ure ista statul sau a fost impartit intre fiii sau nepotii sau alte rude ale marelui rege. 8ste greu sa ne inc2ipuim ca ,ure ista nu a cautat, inca din timpul domniei, sa-si asigure tronul cu mostenitori de sange. Regele a$unge, in vremea statului dacic, un adevarat conducator, preocupat de toate pro lemele societatii, de la purtarea raz oaielor si pana la ridicarea cetatilor, de la apararea clasei dominante si pana la reglementarea vietii moral-spirituale. Pretuit de popor, glorificandu-l cand sia aparat tara, cum s-a intamplat cu *iurpaneus, supranumit *ece alus, regele nu era considerat zeu. Puterea regelui geto-dacilor nu era despotica, ci marginita, c2iar controlata de un consiliu aristocratic, dar si de adunarea poporului, ca la vec2ii macedoneni. <n a solutism intunecat, cumplit, sangeros, de rezonanta orientala, teocratic, nu fiinta la geto-daci. Prezenta unui consiliu no iliar, a adunarii armate, nu a impietat asupra coerentei sistemului politic din statul geto-dacic. 9u cunoastem cu e"actitate ierar2ia in cadrul conducerii statului geto-dacilor si, implicit, a consiliului regal. 8ste sigur insa ca regele incerca un control al intregului stat printr-un aparat administrativ compus, in partea sa superioara, din tara ostes. +n antic2itate, pentru ca o tara sa fie considerata ca ar avea conditie de stat era a solut necesara e"istenta unei armate permanente. *aca pentru timpul lui ,ure ista nu avem date sigure (nimic nu ne opreste insa sa ne imaginam prezenta unei numeroase garzi personale pentru preintampinarea eventualelor miscari interne, pentru a domina si ridica tri utul de la orasele grecesti supuse sau c2iar pentru o rapida interventie la 2otare), pentru epoca lui *ece al insa, avem dovezi certe despre e"istenta unei armate permanente. !stfel, in unul din discursurile sale

*ion 02rCsostomos (D++, 4&), care, trecand prin *acia lui *ece al dupa anul E7, adica intr-o vreme de liniste si pace din partea romanilor, spune ca acolo el a vazut @@peste tot sa ii, lanci, peste tot cai, peste tot arme, peste tot oameni inarmati@@. /ot din timpul acestui rege, stim de la 0assius *io ((D?, E, 5) ca una dintre conditiile pacii impuse lui *ece al de catre /raian in 4'% prevedea ca regele dac @@sa predea armele, masinile de raz oi impreuna cu constructorii acestor masini@@. .r, o asemenea clauza ec2ivala cu desfiintarea unei armate cu caracter permanent. *ar dovada cea mai puternica o constituie cea ar2eologica. 8ste vor a de multitudinea cetatilor dacice care, in timp de pace, aveau fiecare cate o garnizoana. +n ansam lul statului geto-dacilor un rol deose it il $uca sacerdotiul. +ncepand cu ,ure ista, cinul preotesc geto-dacic a devenit o institutie organizata si cu functiuni social-politice foarte importante. 0onducatorul sacerdotiului era marele preot al cultului zeului cel mai cinstit de catre geto-daci. 9u avem date cu privire la organizarea interna a sacerdotiului. *espre preoti putem afirma ca se ucurau de mare cinste. #arele preot era un fel de capetenie spirituala in societatea getodacica. 8i contri uiau, prin cultivarea si intretinerea unui anumit cult legat de @@panteonul@@ pan-dacic, la intarirea unitatii politice a geto-dacilor, la pastrarea unei anume moralitati. 0ontri utia sacerdotiului la crearea valorilor spirituale in societatea geto-dacica a fost, la vremea aceea, remarca ila intrucat el era depozitarul aproape al tuturor cunostintelor @@stiintifice@@. 0u toate acestea, statul geto-dacilor nu era unul teocratic, c2iar daca unii regi au detinut si functia de mare preot sau, ca in timpul lui ,ure ista, marele preot a avut o pozitie foarte importanta in stat. *espre alte elemente, pe care le reclama fiinta de stat in lumea popoarelor antice, si anume6 emiterea si folosirea monedei ca mi$loc de sc2im , e"istenta orasului, capitala etc. vom vor i in paginile urmatoare. 0u toate aspectele statalitatii geto-dacice mai sus prezentate, se poate spune insa, in final, ca acest regnum al dacilor inca nu a atins nivelul unui stat in adevaratul inteles clasic. (ipsesc multe din caracteristicile unui stat antic. -crisul, unaoara, este rar intalnit si in nici un caz nu e"ista o administratie (cu un aparat functionaresc, cu irouri, ar2ive) unde sa se redacteze actele si dispozitiile, sa se codifice legile, sa se tina registre etc. *espre fruntarii ine delimitate (sau constiinta acestora), despre o eventuala organizare administrativa (daca a e"istat), nu vem nici un fel de indicii. 0oncluzia care poate fi desprinsa este ca statul dacic - ca forma de conducere, organizare, integritate etnica, centralizarea puterii, unitatea spirituala - @@se situeaza pe o treapta inferioara raportat la monar2ia elenistica..., isi gaseste locul la mi$loc, intre monar2ia elenistica si statuletele celtice@@ . !"#" STRUCTURA SI STAREA SOCIALA *ispunem de relatari ale unor autori antici, greci sau romani, din care reiese faptul ca societatea geto-dacica, in epoca sa clasica, era structurata din punct de vedere social in mai multe stari sociale. 9umele clasei no iliare geto-dacice il aflam in scrierile mai multor autori antici. !sa, de e"emplu, filosoful-calator in *acia, *ion 02rCsostomos, ne relateaza, in ale sale *iscursuri ((DD+++, 3), ca @@... aici, uneori, se pot vedea oameni avand pe cap un fel de caciuli, asa cum poarta astazi unii traci, numiti geti ...@@ . !ceeasi denumire neo transmite si 0riton, care ii aminteste @@pe getii purtatori de pileus (caciula)@@. 0ea

mai importanta informatie legata de numele clasei no iliare apartine lui +ordanes ce ne transmite, de fapt, o stire raportata de *ion 02rCsostomos6 @@8l (*ios 02rCsostomos) spune ca acei dintre ei (geti), care erau de neam s-au numit la inceput tara ostes, iar apoi pileati...@@ . !cesti no ili detineau pozitii foarte importante in stat6 in consiliul regal, in conducerea armatei, in aparatul administrativ, dintre ei se alegea regele etc. +n plan economic acesti tara ostes dispuneau de importante unuri mo ile (turme, cirezi, 2erg2elii), erau interesati in negotul cu strainii, pro a il ca aveau sclavi. 9u stim nimic insa despre relatiile lor cu cealalta stare sociala importanta F capillati, si nu putem avansa date sigure despre faptul daca tara ostes aveau mosii in proprietate privata sau le datorau regelui, iar daca le aveau nu putem preciza daca erau situate in teritoriile o stilor sau in locuri neocupate de ele. +n concluzie, acesti tara ostes constituiau o clasa no iliara raz oinica, puternica si ogata, cu un rol social important. @@-e cuvine remarcat, totusi, ca tara ostes nu se puteau manifesta despotic fata de popor, care avea inca solide drepturi politice si in vremea statului dac@@. *espre cealalta stare sociala - capillati, izvoarele vec2i ne spun putine, doar 0olumna lui /raian fiind mai generoasa. 9u putem, din datele pastrate, sa stim numele lor geto-dacic, ci doar cel greco-latin, cum nu putem sti nici care a fost numele lor autentic de clasa. 9umele lor, care nu are semnificatie sociala, este legat doar de infatisarea lor e"terioara. *espre numele lor (latin - capillati, grecesc comati), dictionarele uzuale dau insemnarea de @@pletosi@@, @@cei care poarta parul in plete@@, insemnare ce corespunde reprezentarilor de pe 0olumna lui /raian. #a$oritatea istoricilor sustin ca prin comati tre uie sa intelegem poporul de rand. 0a atare, acestia detineau pozitia dominanta in economia dacica, acoperind practic toate activitatile cunoscute, la vremea aceea, de economia *aciei li ere. 9u poate fi negli$ata insa participarea lor la acea adunare armata generala, cu rol politic si militar important. 0at priveste categoria sociala formata din sclavi si captivi, se pot avansa in momentul de fata, cateva idei. +n vremea statului, *acia nu mai era o furnizoare de sclavi lumii greco-romane decat, in cea mai mare parte, su forma captivilor facuti de armatele romane e"peditionare la *unare. -ocietatea geto-dacica atinsese un nivel al dezvoltarii sale economice si sociale, care sa-i permita valorificarea locala a aparentului surplus de forta de munca, iar din punct de vedere spiritual sa duca la inlaturarea practicii vanzarii @@conationalilor@@ ca sclavi. Prezenta sclavilor ca o categorie sociala integrata in economia *aciei este o realitate atestata de une izvoare istorice. *intre acestia, captivii de raz oi constituiau o categorie aparte, cu un statut special. 8i erau siliti la cele mai grele munci, iar viata le era mereu in prime$die. !cesti captivi nu se aflau la dispozitia vreunui particular, ci in puterea regelui, a statului. 8ste foarte pro a il ca regii daci, anga$ati intr-un mare efort constructiv, acordau deose ita atentie acestei componente a prazii de raz oi. #unca servila avea o anumita insemnatate in economie, dar era departe de a avea pondere asupra muncii li ere in vreun domeniu. . importanta mai mare, in raport cu situatia din agricultura si mestesuguri, o aveau sclavii in constructiile de interes pu lic, indeose i la cetati. !"$" ECO%O&IA GETO- ACILOR

!tunci cand cuprindem su mantia civilizatiei economia geto-dacilor avem in vedere acel mod al lor de luare in stapanire a unei parti din natura in vederea sustinerii materiale a e"istentei lor, adica ocupatii, te2nici folosite, organizarea si functionarea proprietatii, a productiei in general, comertul etc. a. <na dintre pro lemele cele mai importante in ecuatia economiei geto-dacilor o constituie cea a organizarii si functionarii proprietatii, a relatiilor de proprietate. +ata insa ca tocmai in legatura cu acest aspect informatiile sunt cele mai sarace, fapt pentru care istoriografia noastra ne ofera puncte de vedere foarte diferite. +ntr-o societate predominant pastoral-agrara ca cea geto-dacica, proprietatea asupra pamantului constituie aspectul principal. 0eea ce se poate afirma cu certitudine este ca forma dominanta de stapanire a pamantului era cea comuna, insa nu ar2aicgentilica, ci su forma o stilor ulterioare, capa ile sa ingaduie e"istenta unor contradictii sociale cu rezonante in organizarea statala. Pro lema daca, in toata vremea statului dacic, o stea sateasca a e"istat sau daca ea a intrat in disolutie, principiul proprietatii private asupra locului de aratura luand locul celui al stapanirii comune, ramane inca un deziderat al cercetarii istorice. . #ult mai multe aspecte stim insa despre ocupatiile si te2nicile productive ale geto-dacilor. 0ele mai multe date despre acest e"traordinar @@furnicar@@, pe care il reprezenta, in perioada sa clasica, si indeose i in zona centrala transilvaneana, societatea geto-dacica, le avem de pe urma descoperirilor ar2eologice. *upa opinia noastra ocupatia principala a geto-dacilor a fost cresterea animalelor (vite, oi, capre, porci, cai, alte animale domestice). #ai multe aspecte ne indeamna spre o astfel de concluzie. +n primul rand, conditiile naturale erau foarte favora ile pentru asa ceva, de la ses si pana in varful muntilor. !poi, cresterea acestor animale nu necesita un efort transformator deose it asupra naturii, nici in ceea ce priveste asigurarea 2ranei acestora, nici cresterea animalelor in sine. !nimalele de tot felul asigurau oamenilor nevoi de 2rana diverse si in permanenta, precum si cele necesare pentru confectionarea (prin prelucrare simpla sau mai comple"a) a im racamintei. <nele dintre animale (vitele, caii) constituiau mi$locul principal pentru desfasurarea altor activitati productive (pentru tractiune sau deplasare), inclusiv in raz oi. *e cresterea animalelor se puteau ocupa si acei mem ri ai familiei (copii, atrani, femei) care nu erau cuprinsi in alte activitati (mestesuguri complicate, care necesitau forta fizica deose ita sau parasirea comunitatii pentru un timp, raz oaie, comert etc.). !nimalele puteau fi mult mai usor puse la adapost in fata actiunilor pradalnice ale altora, iar produsele animaliere erau foarte cautate de negustorii straini. +ntr-o vreme in care 2rana constituia o mare pro lema, vitala c2iar, animalele constituiau un element de siguranta si securitate pentru orice comunitate, o ogatie deose ita, un sim ol al starii si puterii sociale. +n conditiile in care pamantul se cultiva greu, productia era mica si la c2eremul capriciilor naturii, dusmanilor si animalelor de prada, ca sa nu mai vor im de durata ciclului productiei agricole, cresterea animalelor constituia cea mai una iesire din aceasta alternativa e"istentiala. 9u degea a, cum vom vedea, geto-dacii au venerat unele dintre animale. Goarte aproape de ocupatia de mai sus se situeaza, ca aspect general si complementar, pescuitul, apicultura si vanatoarea, ocupatii pentru care, de asemenea, conditiile naturale erau foarte prielnice si pe care geto-dacii le puteau practica, unii ca preocupare principala, daca nu cumva e"clusiva, altii ca pe una

secundara, complementara, temporara sau c2iar intamplatoare, ca simpli @@culegatori@@. . ocupatie foarte raspandita in lumea geto-dacica (am putea-o situa pe locul al doilea) era agricultura, in intelesul antic al termenului - de lucrare a pamantului pentru cultivarea plantelor in vederea asigurarii 2ranei pentru om, dar si pentru animale, pentru realizarea unor elemente de im racaminte. *acii cultivau si=sau foloseau graul, secara, meiul, dragaica, orzul, zazania, mustarul, zamosita, lusca, orzoaica, o ul, lintea, rapita, macul, spanacul, mo2orul, ine, canepa etc., pentru 2rana sau pentru produse te"tile, cel putin asa ne arata semintele car onizate descoperite in diverse sapaturi ar2eologice. 9u cunoastem amploarea uneia sau alteia dintre aceste plante in ansam lul celor cultivate si=sau folosite de catre geto-daci. -punem @@cultivate si=sau folosite@@ deoarece este evident faptul ca pentru 2rana lor geto-dacii foloseau si foarte multe produse ale unor plante (frunze, radacini, fructe etc.), fara ca aceste plante sa fie cultivate efectiv, ele crescand de la sine. *ate certe avem despre modul in care geto-dacii pastrau oa ele unor plante, ale cerealelor indeose i, cele mai cultivate dintre plantele pentru 2rana in lumea geto-dacica. !ceste cereale constituiau c2iar produse strategice, ca sa folosim un termen mai modern. !sa se e"plica faptul ca in zona -armzegetusei s-au descoperit cantitati impresionante uneori, depozitate in mari 2am are speciale, in gropi (in interiorul sau e"teriorul locuintei) sau in c2iupuri (oale de lut foarte mari). *espre te2nici de asolament practicate de geto-daci nu avem nici o stire certa, informatia lui >oratius fiind comentata si tradusa in felurite moduri. 0ea mai elocventa dovada insa a practicarii pe scara larga a agriculturii de catre geto-daci o constituie uneltele de fier cu o astfel de destinatie, descoperite in locuinte si in depozite ingropate. 0eea ce se remarca la mai toate uneltele este forma lor elocventa, superioara, identica adeseori cu cea a celor de azi (coase, seceri, cosoare, sape etc.). 8"ceptie face razdarul plugului cu tractiune animala, care, spre deose ire de cel utilizat azi (asimetric, ce rastoarna razdele), era simetric, confectionat dintr-o ara masiva de fier aplatizata si indoita, cu o nervura centrala la capatul ce intra in pamant si prevazuta, la partea superioara, cu un carlig (cui) ce se fi"a in grindeiul plugului. !ceasta forma (intalnita astazi la prasitoarele cu tractiune animala sau mecanica) ducea la desprinderea egala (favorizata si de cutitul ce-l premergea) a pamantului si indepartarea spre am ele laturi, patrunzand doar in patura superioara a solului. !cest gen de plug a fost preluat de daci din lumea sud-tracica unde este atestat inca in secolul al +?-lea i.d.>r. !laturi de agricultura, geto-dacii se ocupau cu pomicultura, despre care avem mai multe stiri indirecte decat e"prese, cu viticultura, insemnarile lui -tra on fiind edificatoare in acest sens. 9ecesara, dar anevoioasa, cultivarea plantelor constituia, dupa opinia noastra, o ocupatie complementara, ca rosturi, structura si tip de activitate, celei de crestere a animalelor. !ctiunea asupra naturii necesita omului tot felul de unelte. Primitive la inceput, ele devin, pe masura intre uintarii metalelor, din ce in ce mai diversificate si eficiente. *in acest punct de vedere fierul a provocat o adevarata revolutionare. Pornind de la prelucrarea fierului si in stransa legatura cu posi ilitatile oferite de uneltele din fier, in societatea geto-dacica s-a dezvoltat un ansam lu diversificat de mestesuguri.

*esi cunoscut de mai multe veacuri, fierul a inceput sa fie intre uintat pe teritoriul *aciei masiv a ia in a doua $umatate a secolului al ++ - i.e.n.. +n aparitia si dezvoltarea metalurgiei fierului, a crearii si difuzarii unor categorii de unelte, dacii au suferit influenta enefica a contactelor cu civilizatiile celtica, greceasca si romana, asimilarea unor cunostinte evoluate impulsionand activitatea in diverse ramuri. *acii e"ploatau si reduceau in cuptoare proprii minereul care se afla, din elsug, in zona >unedoarei, apropiata capitalei, activitati nu la indemana oricui si deloc simple. +n urma operatiunii de reducere a minereului se o tineau lupele de fier - materia prima pentru atelierele metalurgice. 9umai in capitala statului dac, de e"emplu, au fost descoperite trei astfel de ateliere si, $udecand dupa prezenta uneltelor de faurarie si in celelalte cetati si asezari din zona, se poate spune ca ocupatia aceasta era practicata pe scara larga. Hudecand dupa inventarul atelierelor aflate la -armizegetusa, dupa cantitatea impresionanta de fier rut gasita aici, dupa multimea uneltelor de faurarie si marea cantitate de produse finite si diversitatea lor, se poate conc2ide ca in capitala *aciei au functionat cele mai mari ateliere de for$a cunoscute pana acum in zona sud-est europeana, in epoca (atBne. /oate produsele de fier dacice cunoscute pana astazi au fost lucrate e"clusiv prin martelare. -e cunosteau, de catre cei care lucrau in aceste ateliere - auto2toni si straini, mai multe procedee de calire a produselor menite a le spori densitatea si rezistenta, a$ungandu-se pana la operatiuni de mare rafinament, cum ar fi calirea diferentiata. <nul dintre mestesugurile foarte raspandite era tamplaria-dulg2eria. +n ansam lul elementelor descoperite in #untii .rastiei, cele de tamplarie -dulg2erie constituie lotul cel mai numeros (topoare, arzi, tesle, fierastraie, dalti, sfredele, cutitoaie, rindele, cuie si piroane, alamale si tatani, tinte etc.). !cest lucru este normal, caci lemnul, considerat in antic2itate materialul de constructie prin e"celenta, e"ista din a undenta in *acia, iar grandioasele edificii din piatra si nevoia de locuinte au impulsionat dezvoltarea acestor ocupatii. . alta categorie de mestesugari, mai ales in zona capitalei, a constituit-o cea a constructorilor (zidari si cei care fasonau piatra). Gasonarea pietrei se facea in carierele de la 0alan si <roi, in zona de constructie practicandu-se doar mici retusuri. 0antitatile impresionante de astfel de locuri de piatra (numai zidurile fortificatiei de ara$ de la 0ioclovina-Ponorici insumeaza apro"imativ 4%'.''' m3 de piatra, de e"emplu), aduse de la o distanta de 1'-&' Im, somptuoasele cetati dacice, dau dimensiunea e"traordinara a acestui gen de activitate. <n alt mestesug practicat in *acia, certificat de e"istenta uneltelor si a produselor respective, este cel legat de prelucrarea metalelor neferoase (aur, argint, plum ), de o tinerea si prelucrarea ronzului. *e asemenea, este atestata o tinerea si prelucrarea sticlei, producerea mi$loacelor de transport (mai multe tipuri de carute), a tot felul de o iecte de uz cotidian (cutite, frigari, caldari, cazane, crampoane pentru incaltaminte) si a podoa elor. <n loc aparte il constituiau fauritorii de arme. -e confectionau scuturi (din lemn, de regula, doar cele de parada fiind din metal), lanci, sulite, sageti (cu varful in forma de frunza sau in trei-patru muc2ii, cu toc sau peduncul de inmanusare), sa ii de tot felul, romane, celtice, dar si tipul cur (fal"), considerat, desi era raspandit in toata lumea tracica, tipul de sa ie specifica dacilor, apoi pumnale cur e (sicae), cutite de lovit. -e confectionau, cu spri$inul mesterilor straini, masini de lupta, din pacate nici una nu a fost descoperita pana acum. !ceasta e"traordinara activitate de prelucrare a fierului, care a nascut, precum am vazut, ocupatii colaterale diverse si impresionante ca amploare si

maiestrie, ii determina pe foarte multi autori sa vor easca de o adevarata civilizatie a fierului la geto-dacii din epoca clasica a statului lor. *aca foarte multe aspecte ce tin de te2nica producerii si de produsul in sine nu sunt inventii ale geto-dacilor, aceasta nu scade cu nimic valoarea deose ita si meritul istoric al acestora. 8i s-au dovedit capa ili sa asimileze si sa converteasca in fapte de civilizatie unele dintre cele mai avansate te2nici si produse ale antic2itatii. <na dintre activitatile cele mai interesante ale geto-dacilor este cea legata de ceramica. Prin ceramica - fapt de civilizatie - intelegem atat te2nica (priceperea im inarii si modelarii unui amestec plastic format din diverse argile si alti ingredienti, a decorarii, eventual smaltuirii, uscarii si arderii), cat si gama e"trem de diversificata a produselor ceramice. +n ansam lul asezarilor dacice predomina, nu o iectele de metal - oricum destul de rar, scump si pretios in prelucrare, ci cele de lut ars. *in lut se facea o gama larga de o iecte, incepand cu greutatile de la raz oaiele de tesut si modestele fusaiole (acele garnituri de la fusele primitive servind la ingrosarea ti$ei si la lestarea ei pentru a usura miscarea de rotatie) sau $etoane de $oc, continuand cu cateii de vatra (suportii folositi in vetrele desc2ise pentru asezarea lemnelor de dimensiuni mari in asa fel incat sa se asigure tira$ul focului), calapoadele pentru confectionat ceramica, tiglele si caramizile, terminand cu vasele de tot felul, asupra carora ne vom opri in continuare. Geto-dacii au realizat doua categorii de vase din ceramica6 vase lucrate cu mana si cele realizate la roata olarului. 0eramica lucrata cu mana este, in general, facuta dintr-o pasta groasa, cu multe impuritati, constand, mai ales, din putine resturi vegetale si din nisip, folosit ca degresant. +n functie de felul arderii, o"idanta sau ino"idanta, culoarea vaselor variaza de la castaniu pana la rosu aprins. 0uptoarele de ars vasele aveau camera de com ustie separata de cea superioara, in care se asezau oale uscate pentru ars, printr-un gratar perforat, spri$init de un picior median. Goarte pro a il, ceramica de uz comun era lucrata pe loc, in gospodariile de rand, si nu in totalitate de mesteri olari. !sa se e"plica marea ei diversitate de forme si ornamentatii in cadrul unui numar limitat de tipuri6 ceasca dacica, vasul- orcan, cana cu o toarta, vasul cu gura larga cu torti si oala cu o toarta. 0eramica lucrata la roata, produsa in atelierele specializate, este reprezentata de urmatoarele tipuri6 fructiere cu picior inalt, strac2ina fara picior, strac2ina cu picior scurt, ulciorul cu o toarta, cana cu o toarta, vasul cu doua torti si ornamente lustruite, farfuria, vasul tronconic, capacul, vasul-clopot, oala, vasul cu tu si c2iupul. !cest gen de vase se caracterizeaza prin forme elegante si precizia e"ecutiei. +nciziile de pe unele dintre aceste vase sunt, pro a il, marci de atelier. (a aceste vase, de multe ori, fundul inelar era lipit ulterior, cum tot ulterior se adaugau utonasii sau tortile. +n cazul c2iupurilor mari, de zeci de litri, s-a constatat confectionarea lor pe ucati, ce erau ulterior lipite. #arimea acestor vase ridica pro leme deose ite in ceea ce priveste arderea. <nele dintre vase, dintr-o pasta foarte fina si uniform arse, se acopereau, prin scufundarea in intregime a vasului, cu un strat su tire de ango a (un fel de glazura din argila foarte fina si opaca, dizolvata in apa) de culoare al a, in general. *espre decorarea unor vase, putin mai incolo. 0at priveste roata olarului, aceasta a fost preluata de catre geto-daci de la greci, cu multe secole inainte, cum multe din te2nicile lucrarii ceramicii au fost, la randu-le, preluate.

-c2im ul de produse nu putea sa lipseasca intr-o societate atat de prospera, activa, desc2isa spre e"terior, avida de a face, a sti si a avea. Gorma dominanta, dupa opinia noastra, a sc2im ului intracomunitar si intre comunitatile apropiate, ca si o parte a celui cu popoarele vecine, era cea azata pe troc, aspect care s-a pastrat in societatea romaneasca, mai ales in mediul rural, pana aproape de zilele noastre. -ocietatea geto-dacica a folosit insa de timpuriu moneda ca element al ec2ivalentului produselor si al sc2im ului, dar si ca element de tezaurizare si sim ol al pozitiei sociale si ogatiei. 0omertul intern dezvoltat a facut ca tetradra2mele t2asiene sa circule in lumea geto-dacica pana la inceputul secolului + i.d.>r., mult dupa ce emiterea lor incetase sau ca dra2mele din *Crr2ac2ium si !pollonia sa se afle in tezaure alaturi de ultimele emisiuni romane repu licane, desi primul dintre aceste orase nu mai ate moneda proprie dupa anul 4'' i.d.>r. , iar dra2mele celui de-al doilea inceteaza, in $urul aceleiasi date, sa mai patrunda la nordul *unarii. #oneda cea mai numeroasa de pe @@piata@@ dacica, in ultimele doua secole a e"istentei statului dacic, a fost insa denarul roman repu lican si imperial. *acii au preferat sa imite ei insisi denarii romani. !nalizele efectuate au dovedit ca aceste imitatii nu se deose esc de originale nici su aspectul greutatii, nici su cel al finetii metalului. !ceste imitatii nu sunt @@ilegale@@, cum s-a crezut atata timp. 8le se realizau su controlul direct al autoritatii statale, uneori c2iar in capitala statului. *acii au continuat sa imite monede romane mult timp dupa ce originalele incetasera de a mai fi atute. 0opierea fidela a monedei romane a avut un rol covarsitor in integrarea *aciei in vastul sc2im de valori ale antic2itatii. *aca in secolele anterioare grecii controlau cea mai mare parte a comertului cu geto-dacii, incepand cu sfarsitul secolului al ++-lea i.d.>r. ponderea acestora scade in favoarea negustorilor romani, pentru ca in perioada anterioara confruntarilor cu romanii produsele romane sa domine in ansam lul celor aduse in *acia. 8rau aduse in *acia produse de una calitate, in special marfuri de lu" vase de ronz, o iecte de argint, vase de sticla, dar si o iecte din fier sau c2iar vase de ceramica. !deseori aceste produse serveau drept model mesterilor locali (auto2toni sau straini). !veau trecere in *acia vinul si untdelemnul, o iectele de podoa a, tot felul de @@maruntisuri@@ capa ile sa satisfaca curiozitatea si placerea dacilor ogati (oglinzi, cutite, etc.) si nevoile vietii cotidiene sau profesionale ale grecilor si romanilor din *acia. #ult mai greu este de sta ilit continutul @@e"portului@@ din *acia spre lumea greceasca si romana. 8 limpede ca nu poate fi vor a de produse mestesugaresti, dar lemnul, mierea, ceara, lanurile, vitele, pestele, sarea erau articole cerute de negustorii straini. .ricum, Je"porturile: geto-dacilor tre uie sa fi fost considera ile avandu-se in vedere marea cantitate de moneda romana aflata in circulatie in *acia. !"'"VIATA COTI IA%A Prin e"presia @@viata cotidiana@@ desemnam civilizatia in actu, adica acele manifestari de civilizatie pe care le gasim in viata de toate zilele ale geto-dacilor, precum si modul de convertire a unor fapte potentiale de civilizatie (te2nici si o iecte, cunostinte de tot felul, norme sociale si morale) in fapte de civilizatie efective. Pentru ca ce este civilizatia daca nu inserarea in viata de fiecare zi a fiecaruia a unurilor culturale si materiale, recunoasterea valorii si acceptarea valorii lor sociale si individuale. +ar masura civilizatiei unui popor nu este altceva decat

viata cotidiana a indivizilor acelui popor, felul lor de a se im raca si locui, de a se 2rani, de a se instrui, de a convietui cu semenii, de a-si duce viata de familie, de asi creste copii, de a munci si a-si petrece timpul li er, raporturile lor cu natura etc. *intre toate acestea ne vom opri doar la cateva aspecte, acelea despre care putem spune ceva cu certitudine. a. 0ele mai multe date le avem despre 2a itatul geto-dacilor, inteles ca tipuri de asezari si locuinte, dar si ca mod de locuire. Kona cea mai interesanta, dar si cea mai studiata, este cea din #untii Lureanu, zona asupra careia ne vom opri cu preponderenta si o vom oferi ca model pentru 2a itatul geto-dacilor. !sezarile civile geto-dacice, preponderent rurale, pot fi grupate in trei tipuri distincte6 rasfirate, caracteristice in general zonelor montane, c2iar si in epocile ulterioare, cvasicompacte si compacte. +n asezarile rasfirate, gospodariile, uneori grupate cate doua-trei, se aflau la sute de metri unele de altele si erau dispuse pe terase partial amena$ate in pantele domoale sau piezise ale inaltimilor. !lteori, palcurile de case erau situate, in functie de formele de relief e"istente, de asa maniera incat eforturile pentru amena$area terenului in vederea ridicarii constructiilor sa fie minime. +n asezarile cvasicompacte se intalneste aceeasi preocupare pentru dispunerea locuintelor si a ane"elor gospodaresti in functie de formele de relief, evitandu-se ing2esuirea constructiilor c2iar daca terenul se preta la siruri (strazi) de constructii. +n $urul locuintelor din prima categorie se aflau, pro a il, atat restransele terenuri ara ile, cat si pasunile. (anga acelea din a doua categorie se aflau doar curtile si gradinile sau livezile, pamantul ara il si pasunile comune fiind in afara ariei ocupate de asezare. 9u putem insa avansa date certe referitoare la intinderea asezarilor. +n zona amintita, compacte sunt doar asezarile de la Gata 0etei, Getele !l e si -armizegetusa, toate situate pe locuri improprii, fapt ce a necesitat terasari pe versantele insorite ale inaltimilor. +n cadrul acestor asezari toate categoriile de constructii se afla numai pe terase si ele nu ocupau integral suprafata teraselor antropogene, ramanand loc pentru curti. *in punct de vedere economic, asezarile in discutie reprezentau, in primul rand, mari centre de productie mestesugareasca si mari consumatoare de produse agro-alimentare. Prin functia lor economica, ele reprezentau aglomerari protour ane, avand un caracter oppidan, cum sustine >. *aicoviciu. 0at priveste locuintele geto-dacilor, domeniu in care sc2im arile survenite in cursul dezvoltarii istorice in ceea ce priveste conceperea si amena$area sunt dintre cele mai lente, in zona #untilor Lureanu domina locuintele de suprafata, ridicate direct pe sol si in ma$oritate din lemn. <nele locuinte sunt patrulatere, altele sunt rotunde, ovale sau poligonale. 0a acest tip de locuinta a evoluat din acelea adancite sau semiadancite in pamant (prezente in zonele mai $oase ale *aciei), o demonstreaza, mai intai, perpetuarea unor sisteme de constructie @@improprii@@ noului tip de locuinta (ridicarea peretilor pe un sc2elet de stalpi infipti in pamant) si, in al doilea rand, planul lor. 9umai ca acum nu mai avem de a face cu un sc2elet de stalpi uniti intre ei cu impletitura de nuiele lipita apoi cu lut, ci din pereti din lut armat cu lemn, deci fara pomenita impletitura de nuiele. +n alte cazuri, la constructiile poligonale cu incaperi concentrice, constatam aplicarea simultana a doua sisteme diferite de ridicare a peretilor. 0el de acum cunoscut (lut armat cu lemn), pentru piesa @@centrala@@ - patrulatera sau cu a sida, si altul cu piatra la aza peretelui sau a peretilor din lemn ai incaperii sau ai incaperilor e"terioare, specific locuintelor de suprafata. Pietrele de la aza peretilor, dispuse distantat sau in sir continuu, nu constituiau temelia cladirii pentru ca se asezau direct pe suprafata amena$ata a

solului. !tat la cladirile poligonale, cat si la cele rotunde, invelitoarea (acoperisul) era din sindrila montata pe capriori, in fatete triung2iulare. (umina patrundea in locuinta prin spatiul dat de rostuirea sindrilelor sau prin lucarnele practicate in acoperis. (a locuintele cu plan patrulater, peretii din lemn au fost ridicati totdeauna pe o aza de piatra. -e constata e"istenta mai multor incaperi dispuse in sir sau grupat, indicii pentru planul evoluat al acestora. +nvelitoarea era in doua ape si tot din sindrila. Patrunderea in locuinte se realiza prin usi de lemn, iar in incaperi prin desc2ideri practicate in pereti, uneori acoperite cu produse rezultate din prelucrarea unor organe interne ale animalelor. Peretii erau, uneori, zugraviti, pro a il in diverse culori. +nfatisarea in ansam lu a locuintelor tre uie sa fi fost infrumusetata si prin mestesugite cioplituri in lemn si prin tinte ornamentale de fier. Podina incaperilor era din lut atatorit, uneori inregistrandu-se desc2iderea unor gropi in aceasta menite unor mici depozite de provizii. +esita din comun este aparitia in zona capitalei dacice a locuintelor cu eta$, construite cu aceiasi pereti din lut armat. 0omunicarea intre parter si eta$ se facea, desigur, cu a$utorul unei scari interioare, confectionata din lemn. Raportate la realitatile de atunci, acestea pot fi considerate palate. (a toate constructiile cu mai multe incaperi destinatia acestora era diferita. (a acelea cu incaperi concentrice, in cazul in care ele constau din trei piese, prima, e"terioara, era tarnatul, a doua magazia sau celarul, iar a treia incaperea propriuzisa de locuit, dupa cum demonstreaza amplasarea vetrei de foc si inventarul acesteia. Raportate la lumea @@ ar ara@@ europeana, dar nu numai, de-a dreptul impresionante sunt captarile de apa ale izvoarelor, conductele de teracota pentru apa pota ila, care, insumate, a$ung la lungimi de Ailometri, filtrele de plum , cisternele simple, captusite cu lemn sau construite dupa cea mai avansata te2nica a vremii, canalele daltuite direct in stanca sau alcatuite din locuri anume cioplite, scarile monumentale din piatra fasonata, drumurile pavate, unele din lespezi de calcar si prote$ate de acoperisuri. /oate acestea, c2iar daca au avut drept modele constructii similare din lumea greco-romana sau au fost realizate si cu participarea unor mesteri straini, demonstreaza nivelul elevat de civilizatie la care a$unse o parte a lumii geto-dacice. !tari pretentii de confort si unastare, cel putin in lumea capitalei si la nivelul starilor superioare ale locuitorilor, se dovedesc net superioare celui al popoarelor vecine si sunt de comparat cu realitatile din lumea grecoromana. . *espre modul de 2ranire al geto-dacilor putem avansa, mai mult pe cai deductive si pe aza materialului descoperit, cateva idei. (a nivelul starilor instarite, asa cum ne arata descoperirile ar2eologice, 2rana era comple"a, a undenta, completata cu produse rafinate din import (untdelemn, vin), regulata si o tinuta, in marea ei ma$oritate, prin prelucrarea alimentelor de aza. 9evoile acestora erau asigurate printr-un comert activ cu celelalte regiuni ale *aciei. *acii, ca si alte popoare, cunosteau tot felul de metode de conservare indelungata a unor produse (uscare, afumare, folosirea sarii, ing2etarea etc.) si de pastrare a acestora (gropi arse, c2iupuri si 2am are pentru tot felul de graunte, vase din lemn, ceramica sau metal pentru alte produse). Giecare locuinta, cum am vazut, avea amena$ata vatra pentru foc, folosit pentru gatit si incalzit. #ultitudinea o iectelor din fier (cutite, topoare etc.), dar cele mai multe din lemn si ceramica (linguri, stac2ini, oale etc.), intregesc imaginea unei indeletniciri civilizate in acest sens.

-tarile mai nevoiase (oamenii de rand) erau mult mai dependente de natura din acest punct de vedere, aspect pastrat pana spre zilele noastre. Procurarea 2ranei era o pro lema, 2rana in sine era dependenta de tipul de ocupatie al comunitatii respective, de sezon, de zona geografica etc. 0redem ca nu gresim daca afirmam ca 2rana acestora era predominant de provenienta animaliera, completata cu produse vegetale foarte diverse (culese din natura indeose i, dar si cultivate), ca gradul de prelucrare era modest si ca o tinerea acesteia era ocupatia principala a tuturor mem rilor familiei, fiecare in felul sau. 9u de putine ori tentatia civilizatiei greco-romane i-a impins, si din acest motiv, daca nu e"clusiv din acest motiv, pe geto-daci la actiuni de prada la sudul *unarii. 8vident, cel mai greu, pentru omul de rand era perioada de iarna. c. *espre viata de familie a geto-dacilor stim putine lucruri. Gamilia lor, ca si la alte popoare ale vremii, indeose i din cele mai evoluate, era una patriar2ala, in care cultul stramosilor, rolul ar atului si un ansam lu de moravuri si norme de viata (vom reveni) $ucau un rol foarte important. +n perioada la care ne referim, asa cum am vazut, incetase practica mai vec2e a vinderii unor copii ca sclavi. *e asemenea, sustin cei mai multi specialisti ai perioadei, geto-dacii din vremea statului erau monogami, fapt dovedit de doua pretioase documente - 0olumna lui /raian si /rofeul de la !damclisi, unde ar atii daco-geti sunt infatisati cu cate o singura femeie. +n moralitatea vietii de familie la geto-daci un rol foarte important l-a avut sacerdotiul din timpul statului geto-dacic. *e cresterea copiilor mici se ocupau cu predilectie mamele. *e la o anumita varsta, de educarea acestora pentru viata se ocupau ar atii, in cazul aietilor, si mamele, in cazul fetelor. 8ra acesta, in lipsa unuia organizat - scoala, ca si in cazul grecilor sau romanilor, sistemul traditional, care s-a pastrat in societatea noastra pana in vremile contemporane, in mediul rural inca cu valente deose it de importante. d. +m racamintea geto-dacilor cu greu poate fi surprinsa in toate detaliile si ipostazele sale. 0olumna lui /raian, monumentul de la !damclisi si cateva piese de argintarie (-urcea, >erastrau) ne permit sa desprindem doar cateva aspecte din ceea ce se poate numi portul (costumul) geto-dacilor. ,ar atii purtau pantaloni lungi si largi, stransi pe glezna, doua tunici, una mai scurta cu maneca lunga, care, pro a il, se aga in pantaloni, alta mai lunga, despicata in partile laterale si inc2eiata ord M ord pe piept, incinsa pe talie cu o curea su tire si cu poalele cazand pana aproape de genunc2i. Pe deasupra purtau o mantie inc2isa cu o fi ula pe umarul drept, care, dupa fran$urii mari ce o marginesc, putea fi dintr-o tesatura mitoasa. +n picioare purtau opinci. 9o ilii purtau pe cap o oneta moale, asemanatoare celei frigiene; oamenii de rand um lau descoperiti, dar se pare ca mantiile erau prevazute cu gluga. Gemeile purtau o tunica lunga pana la pamant, incinsa pe talie si dega$and gatul, peste care puneau alta tunica mai scurta, inc2isa, se pare, la fel ca si cea ar ateasca. Purtau si ele mantie, care insa se drapa li er. Parul il aveau lung, pieptanat cu carare, in onduleuri mari, pe langa o ra$i si adunat intr-un coc amplu pe ceafa. 9u purtau nimic pe cap. 0u anumite ocazii sau la anumite tipuri de im racaminte, cu siguranta insa la starile ogate, se purtau tot felul de podoa e ( ratari spiralate, fi ule, colier-lant, centura-lant, i$uterii din metale no ile). *incolo de aceste aspecte generale, se poate deduce totusi caracterul sumar si saracacios al im racamintei celor cu stare sociala scazuta, dificultatea producerii si asigurarii im racamintei pentru toata familia in mod continuu. #ulte din elementele de im racaminte te"tile erau inlocuite sau suplimentate, pentru timpul rece, cu tot felul de lanuri si piei, mai mult sau mai putin prelucrate.

e. 0at priveste ingri$irea sanatatii, igiena zilnica, ritmul zilnic de viata, nu putem spune aproape nimic cu certitudine, mai ales in ce-i priveste pe cei multi, poporul de rand. (a nivelul aristocratiei geto-dacice din zona capitalei e"istau, cu certitudine, astfel de preocupari. *iversele o iecte (oglinzi, @@trusa medicala@@ etc.), conductele de apa, canalele si gropile de gunoi atestate prin descoperirile ar2eologice ne indeamna spre concluzia e"istentei unor preocupari de igiena si sanatate. 0ontactul cu lumea romana si greceasca a deprins aristocratia getodacica si cu o anume viata mondena. +nc2eiem, deocamdata, aici cele ce ne-am propus sa spunem despre civilizatia geto-dacilor, convinsi ca multe altele au ramas pe afara si ca asupra multora se pot oferi pareri contrare. +nc2eiem, pentru concluzii, cu ideile lui >. *aicoviciu de acum aproape trei decenii6 civilizatia geto-dacica @@ne apare ca o civilizatie avansata de tip (atBne tardiv, ca o civilizatie originala. -punand aceasta, nu dam termenului @@original@@ un inteles ingust. 9u pretindem, si nimeni nu pretinde, ca dacii nu au invatat nimic de la alte popoare. *impotriva, au facut-o intotdeauna ucuros. 8i au luat de la greci si de la celti roata olarului, faurii de la -armizegetusa au atut pe nicovala cutitoaie dupa modelul celei fa ricate de >erennius, olarii de la Popesti au imitat olurile deliene, mesterii constructori din #untii .rastiei au sor it din izvorul fecund al ar2itecturii elenistice... *ar aceste impre$urari incontesta ile nu rapesc culturii materiale dacice caracterul ei original. 0aci original in civilizatie nu inseamna a refuza cu incapatanare sa inveti de la altii, nu inseamna a face totul, a inventa totul singur. . civilizatie originala nu se creaza respingand elementele straine, ci transformandu-le, adaptandu-le, im ogatindu-le. 8 tocmai ceea ce au facut dacogetii. Populatie nepomenit de vec2e a cestui pamant, ei au stiut sa-i asimileze pe navalitori (sciti, celti), adoptand de la dansii elementele avansate de cultura materiala. 8i au stiu sa invete de la vecini, in primul rand de la greci si de la traci. *ar ei au stiut mai cu seama sa topeasca impreuna elementele civilizatiilor straine, sa le toarne in tipare noi, specifice numai lor, sa si le insuseasca. 9u e greu de gasit originea unor vase dacice in ceramica greceasca si totusi, de la prima privire, se vede ca aceste vase sunt dacice , nu grecesti. +n te2nica de constructie, dacii au invatat multe de la greci, dar cetatile din #untii .rastiei nu sunt grecesti, ci dacice. +n Grecia au e"istat cetati mai puternice, mai frumoase, mai mari, dar nu asa, nu ca ale dacilor; in felul sau, comple"ul din #untii .rastiei e unic in lume. +nvatand, muncind, adoptand elemente straine in mod creator si creand ei insisi, au faurit daco-getii infloritoarea civilizatie oppidana care caracterizeaza perioada statului dac@@ . #" CULTURA GETO - ACILOR 0ultura geto-dacilor constituie un fenomen foarte comple" prin radacinile sale istorice, prin varietatea formelor si prin teritoriul in care s-a manifestat. Reconstituirea sa este un proces anevoios, pe de o parte datorita comple"itatii fenomenului, imposi il de cuprins in toate amanuntele sale, iar pe de alta parte datorita saraciei izvoarelor scrise si marturiilor ar2eologice. +ata de ce in randurile noastre ne vom opri asupra acelor aspecte despre care se poate spune ceva cu o oarecare certitudine, plecand si de la ideea ca cultura atunci, ca si acum, constituie elementul cel mai insemnat pentru felul de a fi al unui popor, in ultima instanta cultura fiind cea care individualizeaza popoarele, le face sa fie sau sa nu fie in istorie.

#"!" Religia geto-dacilor Religia geto-dacilor, ca a tuturor popoarelor din antic2itate, constituie unul dintre su iectele cele mai pasionante, atat prin fascinatia su iectului in sine, cat mai ales prin aura creata in $urul lui de catre o literatura de tot felul. *esi istoriografia noastra (dar nu numai) a reusit ac2izitii nota ile, ea este totusi destul de departe de a avea si a ne oferi o imagine a religiei geto-dacice cat mai completa si general acceptata. +ntre pro lemele de aza ale religiei geto-dacice se inscrie caracterul acesteia. *upa o lunga disputa intre specialisti, ipoteza care sustine caracterul politeist al religiei geto-dacilor tinde sa se impuna. +l atentionam pe cititorul mai putin avizat ca superioritatea (mai degra a farmecul, profunzimea si ogatia) unei religii nu este data de caracterul sau, o religie monoteista nu este mai evoluata decat una politeista, si, ca atare, nu tre uie sa manifeste nici un fel de retineri su iective in a accepta caracterul politeist al religiei geto-dacilor. #ult mai dificila este situatia atunci cand tre uie sa se arate natura zeitatilor adorate de geto-daci, atri utele sau elementele legate de ierar2izarea intr-un @@panteon@@, ori date despre perioada cand au fost la apogeul adorarii lor. Keul cel mai frecvent mentionat la autorii vec2i este Kalmo"is (specialistii nu au a$uns la un consens asupra formei numelui6 -almo"is - Kalmo"is - Kamol"is). 0at priveste natura si atri utele sale, unii sustin ca este o divinitate c2toniana, altii ca este uraniana. #ai vec2ea teorie potrivit careia Kalmo"is ar fi fost fiinta pamanteana s-a dovedit a fi fantezista. +n vremea lui ,ure ista si al lui *ece al , se pare ca Kalmo"is nu mai era insa adorat ca zeitate suprema, fiind destul de pro a ila c2iar prezenta sa in @@panteonul@@ geto-dacic. . astfel de ipoteza se spri$ina pe faptul ca la autorii greci de dupa >erodot, Kalmo"is este amintit ca o divinitate vec2e, iar unii autori latini (?ergilius, in 8neida, .vidius, in Pontice si /ristele) si greci (*ion 02rCsostomos) arata adorarea lui #arte de catre geto-daci de o maniera neo isnuita in perioada ,ure ista-*ece al. !cestui zeu, ne spune +ordanes, @@i se $ertfeau primele prazi, lui i se atarnau pe trunc2iurile ar orilor prazile de raz oi cele dintai si e"ista un simtamant religios adanc in comparatie cu ceilalti zei, deoarece se parea ca invocatia spiritului sau era ca aceea adresata unui parinte@@. +n ceea ce priveste alte zeitati adorate de geto-daci, documentele literar ar2eologice vor esc despre divinitatile feminine >estia si ,endis, prima considerata drept protectoare a focului din camin si a caminului, in general, a doua - zeita a padurii, a lunii, a farmecelor si protectoare a femeii. *esi nu sunt suficient de e"plicite, izvoarele vec2i lasa totusi sa se inteleaga ca Kalmo"is, Ge eleizis, #arte, >estia, ,endis, ca zeitati, erau adorate nu de un tri anume, ci de catre geto-daci in totalitatea lor. !sadar, se poate vor i de prezenta unui @@panteon@@ la geto-daci (in spri$inul acestei afirmatii situandu-se gruparea marilor sanctuare de la -armizegetusa si a altora asemanatoare in alte locuri ale *aciei), de unitatea lor spirituala si de e"istenta constiintei comunitatii etnolingvistice. <n alt element al religiei geto-dacice il constituie asa-zisa credinta in nemurire. @@9emurirea@@ a fost considerata adeseori ca un element specific conceptiei religioase a geto-dacilor, care i-ar fi deose it intre toate popoarele antic2itatii. --a considerat a

fi o filosofie, o doctrina promovata de Kalmo"is a carei esenta ar fi credinta in nemurirea sufletului. +mpartasim ideea potrivit careia @@nemurirea@@ geto-dacica este o credinta o isnuita, ca @@dincolo@@ vor continua viata pamanteana in mare desfatare. !ceasta credinta nu are nimic fenomenal, e"ceptional, in sensul unei spiritualizari su lime, cum s-a prezentat adeseori in tot felul de carti. ?iata religioasa a geto-dacilor se afla su controlul si conducerea sacerdotiului despre care am vor it mai inainte. 8ste posi il ca in vremea lui ,ure ista, marele preot *eceneu sa fi savarsit o adevarata reforma religioasa, constient de autoritatea castei preotesti pe care o conducea si de rolul ma$or al religiei ca element de unitate politica a geto-dacilor. !ceasta reforma nu a fost violenta, si este foarte pro a il ca geto-dacii adorau in acest #arte nu numai pe zeul raz oiului, el avand si atri utii care, poate, apartineau altor divinitati, cum ar fi cazul lui Kalmo"is, de pilda. -trans legata de viata lor religioasa, daca nu cumva c2iar parte a acesteia, sunt miturile si riturile geto-dacilor. #itul cel mai cunoscut este cel al lui Kalmo"is, daca nu este cumva si singurul despre care stim ceva. Gaptul ca din tezaurul de mituri geto-dacice, pe care efervescenta culturala afirmata de acest popor ne da dreptul sa-l presupunem ca ar fi fost deose it de ogat, s-a pastrat si a a$uns pana la noi in primul rand acest mit (mai degra a @@mitul@@ mitului lui Kalmo"is) se datoreaza consemnarilor scrise ale unor autori straini. 0uriozitatea starnita de oamenii indepartatelor taramuri carpatodanu ioano-pontice, ecoul actiunilor geto-dacilor si formatiunilor lor politice, dar si o recunoastere a calitatilor intrinseci ale mitologiei lor au determinat aceasta aplecare a scriitorilor antici asupra spiritualitatii geto-dacilor. #itul lui Kalmo"is a reprezentat, pro a il, cel mai important si cel mai reprezentativ mit al geto-dacilor. !cest mit si insusi persona$ul sau central s-au cristalizat devreme in lumea geto-dacica, ca rezultat al unor fenomene de sincretism desfasurate pe diferite planuri culturalistorice. +n epoca clasica a statului geto-dacic, cultul Kalmo"ian scade ca intensitate, pentru ca mai tarziu urmele sale sa dispara, din diverse motive, din spiritualitatea daco-romanilor si din folclorul romanesc. *espre riturile geto-dacilor, foarte ogate, ca la oricare popor antic, de altfel, putem avansa cateva idei doar in legatura cu cateva dintre acestea. >erodot, ?alerius #a"imus si Pomponius #ela ne vor esc de intristarea ce-i cuprindea pe /raci (su liniem traci) la nasterea unui copil, stare manifestata prin plansul rudelor apropiate, care nu vedeau in viata pamanteasca decat prile$ de suferinte si greutati. 0at priveste ritul de inmormantare, in epoca clasica a civilizatiei lor geto-dacii practicau cu preponderenta incineratia; in2umatia se intalneste mai rar. #ormantul de incineratie plan reprezinta tipul cel mai des intalnit la geto-daci. *e cele mai multe ori resturile funerare sunt pur si simplu asezate intr-o groapa, in putine cazuri fiind depuse in preala il intr-o urna. #ormintele plane cu caseta din piatra sunt e"trem de rare. 0u prile$ul inmormantarii se faceau anumite $ertfe, se asezau in groapa o iectele de care mortul ar putea avea nevoie in viata de apoi, precum si vase cu mancare si autura. (a moartea celor ogati se faceau si ospete funerare cu spargerea rituala deasupra mormantului a vaselor folosite. (a geto-daci intalnim, in ansam lul riturilor de sacrificiu, atat $ertfele umane (constatate, dealtfel, si la alte popoare), cat si sacrificarea de animale si ofrande, acestea doua din urma devenind, pro a il, destul de timpuriu preponderente. #"#" ((CU%OSTI%TE STII%TI)ICE" SCRISUL LA GETO- ACI

#ulta vreme geto-dacii nu au cunoscut si nu au folosit scrisul, cel putin asa ne spun specialistii, avandu-se in vedere ca pana la prima parte a epocii (atBne nu avem nici un indiciu, deocamdata, care sa pro eze contrariul. Pentru vremea respectiva insa analfa etismul nu era @@semnul infaili il al unei su dezvoltari@@, cum su linia >. *aicoviviu, si nici una din cauzele acesteia. -e putea a$unge la un grad suficient de inalt de dezvoltare fara a simti nevoia scrisului, societatea geto-dacica fiind o dovada elocventa a acestui lucru. 9umai ca de la un anumit moment a fi in istorie si a face istorie inseamna nevoia scrisului. !cest moment este resimtit si de lumea geto-dacica. 0ontactele cu lumea greaca si romana, cu statele din @@noua confederatie daca@@, stadiul dezvoltarii sociale, economice si culturale, angrenarea in marile evenimente politice ale antic2itatii europene de la *unarea de Hos, au impus cunoasterea si folosirea scrierii in societatea dacica. *aca in vremea lui ,ure ista si imediat dupa el preponderenta era folosirea scrierii grecesti, in secolul + d.>r. preponderent, in scrierea geto-dacilor, era alfa etul latin. 02iar daca in lumea dacica se cunostea scrierea, fireste, ea nu a fost niciodata la indemana oricui. 8"emplele de folosire a scrierii sunt rare, cele pomenite in izvoarele literare se refera la conducatori, iar descoperirile ar2eologice in acest domeniu sunt aproape in totalitate la -armizegetusa. -crierea a ramas, la geto-daci, un apana$ al curtii regale si al preotimii inalte. 0at priveste asa-zisele cunostinte stiintifice ale geto-dacilor (din societatea getodacica, mai precis), ma$oritatea istoricilor, unii dintre ei cu mai putin discernamant, invoca vestitul pasa$ din Geticele lui +ordanes. !cesta, entuziasmat de cele aflate despre activitatea lui *eceneu, pe care il considera stramosul sau, scria6 @@... . servand dispozitia lor (a dacilor) de a-l asculta in toate si ca ei sunt din fire inteligenti, i-a instruit in aproape toate ramurile filozofiei, caci el era in aceasta un maestru priceput. 8l i-a invatat morala, dez arandu-i de moravurile lor cele ar are; i-a instruit in stiintele fizicii, facandu-i sa traiasca potrivit legilor naturii ...; i-a invatat logica, facandu-i cu mintea superiori celorlalte popoare; aratandu-le practica, i-a indemnat sa petreaca in fapte une; demonstrandu-le teoria celor douasprezece semne ale zodiacului, le-a aratat mersul planetelor si toate secretele astronomice si cum creste si scade or ita lunii si cum glo ul de foc al soarelui intrece masura glo ului pamantesc si le-a e"pus su ce nume si su ce semn cele trei sute patruzeci si sase de stele trec in drumul lor cel repede de la rasarit la apus spre a se apropia sau indeparta de polul ceresc. ?ezi ce mare placere ca niste oameni prea vite$i sa se indeletniceasca cu doctrinele filozofice cand mai aveau putin ragaz de raz oaie. Puteai sa-l vezi pe unul cercetand pozitia cerului, pe altul proprietatile ier urilor si ale ar ustilor, pe acesta studiind cresterea si scaderea lunii, pe celalalt o servand eclipsele soarelui si cum, prin rotatia cerului, soarele vrand sa atinga regiunea orientala este dus inapoi spre regiunea occidentala ...@@ +n acest te"t al lui +ordanes e"agerarile sunt evidente, dar ar fi o greseala respingerea sa in loc. *incolo de vesmantul sau naiv, te"tul oglindeste un ta lou real, nu acela al unui intreg popor preocupat de astronomie, otanica, filosofie etc., ci al unei restranse categorii de invatati ocupati cu astfel de indeletniciri, nu @@intelectuali@@ de meserie (societatea geto-dacilor facand prea putine progrese pentru ca in sanul ei sa apara filosofi si oameni de stiinta specialisti), ci preoti. !cesti preoti daci posedau si manuiau, pentru a-si spori autoritatea, un minimum de cunostinte stiintifice, azate pe seculara e"perienta a poporului si pe contactul cu lumea grecoromana, in primul rand.

*atele oferite de +ordanes sunt completate insa si de alte izvoare literare (*ioscorides, de e"emplu) precum si de descoperirile ar2eologice. *intre acestea din urma, cel mai stralucit e"emplu ramane marele sanctuar circular din incinta sacra a -armizegetusei. *upa unele interpretari mai noi, altarul incintei, numit si @@-oarele de !ndezit@@, constituie un posi il cadran solar (astrola ).