UNIVERSITATEA BUCURESTI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTELE EDUCATIEI

CONFLICTUALITATEA INTERPERSONALA

Student:
VOINEA BEATRICE
PSIHOLOGIE I.D AN 2
 “Termenul de conflict provine de la verbul latinesc “confligo-ere” si
inseamna a se lupta, a se bate intre ei, cu substantivul “conflictul” avand sensul de
ciocnire, cearta. Dictionarul Webster’s surprinde mai multe fatete ale conflictului in
acceptiunea lui actuala:
1.bataie,lupta
2.dezacord sau opozitie de idei, interese
3.cearta zgomotoasa.”(Ana Stoica Constantin,2004,Conflictul
interpersonal,Ed Polirom,Bucuresti,pg 17)

Ce este conflictul?

“Situatii conflictuale,conflicte,crize totale,toate acestea fac parte din

realitatea in care traim si inevitabil ne afecteaza, suferim din cauza lor, ne dor,ne
macina. Incercam sa le facem fata, sa le gasim rezolvarea dincolo de o atitudine de
negare sau de ignorarea acestora care, mai intotdeauna, le adanceste. Incercarea de a
defini conceptual de “conflict”poate pune in evidenta, dincolo de caracterizarea mai
generala din definitia de mai sus, diferite noante:
-neintelegere
-ciocnire de interese
-cearta
-dezacord
Intr-un conflict se pot identifica cel putin 2 puncte de vedere cu privire la
opinii,interese,scopuri,sentimente,valori.(Ion Frujina,Angela Tesileanu,
Comunicare si rezolvare de conflicte,Ed Mondan,Bucuresti,122)
Ele marcheaza in mod esential comportamentul persoanelor. La baza
aparitiei unui conflict sta indeosebi o comunicare negativa. Realizata intre doua sau
mai multe personae,aceasta poate include de exemplu obiectii,reprosuri, critici.
Ignorate sau neabordate corespunzator, duc la crearea unei zone de divergenta din
care iau nastere conflicte. Dimpotriva,o comunicare pozitiva intre doua sau mai
multe personae, in care eventualele probleme sunt abordate si rezolvate. Duce la
crearea unor zone de convergenta care pot fundamenta reusite.
Fazele aparitiei unui conflict sunt urmatoarele:dezacordul, alimentarea
dezacordului, ruperea cooperarii, confruntarea sau manifestarea conflictului propri-
zis. Dezacordul poate presupune puncte de vedere diferite cu privire la diferite
aspecte care vizeaza modul de a fi sau a gandi, simple neintelegeri sau chiar false
neintelegeri. Alimentarea dezacordului implica angajarea partilor pe linia
dezacordului existent intensificandu-l prin sustinerea exagerata a punctului de
vedere, sublinierea erorilor din punctual de vedere sustinut de partea cealalta,
manifestarea unei persuasiuni exaggerate cu rolul de a convinge cealalta parte sa
renunte la punctual de vedere sustinut sis a accepte argumentele propuse,
comunicarea defectuoasa intr-o atmosfera tensionata care antreneaza frustrare si
ostilitate reciproca. Necontrolate si alimentate,dezacordurile, chiar si cele aparent
nesemnificative, pot duce la conflicte majore. Ruperea cooperarii este o faza
marcata de dominarea componentei emotionale asupra argumentelor logice cu efect
de reducere sau chiar intrerupere a comunicarii, scaderea increderii reciproce.
Conflictul propriu zis presupune manifestarea unui comportament concurential
exagerat, accentuarea ostilitatilor care pot sa scape de sub control,alunecarea catre
agresivitate. Ion Frujina,Angela Tesileanu, Comunicare si rezolvare de conflicte,Ed
Mondan,Bucuresti, 130-131)
Ne putem raporta la un conflict in diferite etape de producere a acestuia:
-etape de manifestare latenta
-etape in care conflictul se manifesta ca atare.
Intr-o stare latenta de manifestare, conflictele pot fi intuite. Aceasta situatie
poate di de exemplu caracterizata printr-un enunt de felul urmator:”ceva nu este in
regula cu…”. Un asemenea enunt precede o eventuala cercetare a cauzelor care stau
la baza producerii unui conflict. Pe de alta parte, izbucnirea propri-zisa a unui
conflict este marcata de numeroase semen,mai mult sau mai putin evidente. Pot
fi,astfel, identificate diferite categorii de semne care tin de:
-comunicare (insuficienta sau negativa)
- discutii in contradictoriu
-intreruperea comunicarii
 -relatii interpersonale de ostilitate, rezerva,agresiune
-evitarea unor contacte sociale directe
-starea psihica a unei personae.
Deosebirea intre semnele inconstiente-constiente,neintentionate-intentionate
,nepremeditate-premeditate ale unui conflicteste importanta din cel putin doua
puncte de vedere:sesizarea nuantelor care presupun escaladarea conflictului si
stabilirea modului de abordare a conflictului respective pentru solutionarea acestuia.
Conflictele au nature si sunt de tipuri diferite.” Cauzele care stau la baza
conflictelor sunt diferite,diverse cum ar fi perceptia grasita asupra
“adversarului”,prejudecati, deosebiri existente intre persoane. Conflictele dintre
doua sau mai multe persoane se pot manifesta in cele mai diferite situatii pornind de
la diferite cauze. Conflictele de grup se pot produce intre membrii familiei, membrii
unui grup de lucru, elevii unei clase, etc.
Dupa natura lor conflictele pot fi de ordin afectiv,intellectual sau mixt.
Conflictele de ordin afectiv au la baza valori si convingeri subiective,pot avea drept
cauza cuvinte sau comportamente care reflecta sentimentele celor care genereaza
acest tip de conflict, depend de sensibilitatea celor care le genereaza, sunt dificil de
abordat din cauza incarcaturii emotionale. Ion Frujina,Angela Tesileanu,
Comunicare si rezolvare de conflicte,Ed Mondan,Bucuresti,150)”
Metodele prin care se pot preveni situati conflictuale sunt reprezentarea
corecta a imaginii de sine, cunoasterea si respectarea celorlalti, recunoasterea
proprilor greseli, ascultarea activa, etc. in literature de specialitate sunt prezentate
tactici care pot fi folosite pentru a aborda obiectiile formulate de diferite persoane si
care preintampina degenerarea acestora in conflicte:
-tactici axate pe reformularea enuntului interlocutorului, valorificand cuvintele
spuse de acesta pentru a iesi dintr-un impas conflictual: reformularea selective –
pozitiva, reformularea evaziva.
-tactici axate pe redefinire, reenuntare cu scopul de a minimize un repros,maximize
un avantaj. De exemplu interlocutorul poate spune”ai gresit cand ai facut ce ai
facut” iar raspunsul poate fi “poate am gresit,dar ce te face sa spui acest lucru?”
-tactica colaborarii presupune antrenarea interlocutorului in rezolvarea problemei.
-tactica axata pe solicitarea unei solutii chiar interlocutorului:”cum ai proceda daca
ai fi in locul meu?”.
-tactici axate pe folosirea unor metafore presupun sustinerea unui argument cu
ajutorul unui dicton, relatarii unei intamplari.
-tactica retorsiunii presupune combaterea obiectiilor interlocutorului folosind
propriile lui arme.
-tactica intreruperii discutiei pentru a castiga timp de gandire.”(Frujina Ion,
Tesileanu Angela , Comunicare si rezolvare de conflicte,Ed Mondan,Bucuresti,158)

“Evolutia perceptiei asupra conflictului interpersonal a cunoscut mai multe

abordari:
- o abordare prezenta indeosebi la inceputurile cronologice ale cercetarii
acestei problematici resimte influenta credintei generale in caracterul
competitive, violent, adversative si de tip castig-pierdere.
- ulterior conflictul a inceput sa-si largeasca semnificatia incluzand si idea de
intrerdependenta, colaborare, castig-castig.”( Stoica Constantin Ana,
2004,Conflictul interpersonal, Ed Polirom, Bucuresti, pg 17)
Dupa B Mayer(2000) conflictul este un fenomenpsihosocial tridimensional, care
implica o componenta cognitiva (gandirea, perceptia situatiei conflictuale), o
componenta afectiva (emotii si sentimente)si o componenta comportamentala
(actiunea, comunicarea).
“Perceptia conflictului consta in modul in care il intelegem si il evaluam.
Perceptia nu este intotdeauna rezonabila sau realista. In aceasta dimensiune se
gasesc atat elemente obiective cat si subiective. Multe conflicte se dezvolta prin
presupunerea legata de ceea ce ar putea sa se intample daca sau cand una din parti
ar face ceva. Ostilitatea interpersonala este provocata in mare masura de conflicte
imaginate. Ex: Laurentiu mi-a cerut sa ii imprumut un obiect. Langa el mai era un
amic de-al meu . am presupus ca Laurentiu imi cerea obiectul pentru amicul
respective si m-am suparat pe el.
Afectivitatea in conflict: emotiile sunt inerente in conflict. Ele pot avea unul sau
mai multe din rolurile urmatoare:
-cauza conflictului
 -sursa energetica a desfasurarii conflictului, potentand si sustinand conflictul
-mecanism de stingere al conflictului
-simptom sau indicator al conflictului
In multe conflicte oamenii ajung sa actioneze impotriva proprilor interese,
aratandu-se mai interesati sa-si exprime sentimentele decat sa obtina satisfacerea
nevoii care a cauzat intrarea in conflict. Distingem astfel un aspect expresiv al
conflictului si unul orientat spre rezultat.
Actiunea : comportamentul in conflict poate avea doua roluri:exprimarea
conflictului,a emotilor implicate si satisfacerea nevoilor. Actiunile pot imbraca o
larga diversitate de manifestare, de la incercarea de a face ceva in dezavantajul
altuia la exercitarea puterii,la violenta sau la caracterul conciliant.( Stoica
Constantin Ana,2004,Conflictul interpersonal, Ed Polirom, Bucuresti, pg 19-23)
BIBLIOGRAFIE

Frujina Ion, Tesileanu Angela , 2002, Comunicare si rezolvare de conflicte,Ed

Mondan,Bucuresti

Stoica Constantin Ana,2004,Conflictul interpersonal, Ed Polirom, Bucuresti