Sunteți pe pagina 1din 17

1

Procese avansate de epurare a apelor uzate


Fotocataliza heterogena





Braov
2014


UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAOV
Facutatea de Design de Produs i Mediu

Coordonator:
Prof. Doct. Maria Visa
Autor: Roxana-Petruta Rus
Lucian Lazar

2

Cuprins

Introducere ...3

1. Distributia apei la nivelul globului ....................................................................... 3
2. Poluarea apei .......................................................................................................... 4
3. Procese de oxidare avansat ................................................................................. 6
3.1. Fotocataliza heterogena....................................................................................................7
3.2. Dioxidul de titan (TiO2)....................................................................................................7
3.3. Mecanismul fotocatalizei.................................................................................................12
Concluuzii................................................................................................................................16
Bibliografie..............................................................................................................................17


























3


Introducere

Apa este o substan unic, estenial vieii, in culturile antice reprezint nsi esena vieii,
fruct al dragostei dintre cer i pmnt, iar Leonardo Da Vinci o numea seva vieii pe pmnt.
Datorit resurselor bogate de ap de pe Pmant, mult timp, epurarea acesteaia, dei necesar,
era considerat ca fiind inutil, ins in ultimul timp a devenit, datorit poluarii acesteia cu
poluani tot mai toxici si mai persisteni, una dintre principalele preocupri ale omenirii.

1. Distributia apei la nivelul globului

Rezerva mondiala de apa este de 1.386 milioane km
3
de apa, peste 96% fiind apa sarata. Mai
departe, din totalul de apa dulce, peste 68% este blocata in gheata si ghetari, iar 30% din apa
dulce sunt prezente in subteran dupa cum se poate observa si in figura 1. Sursele de apa dulce
de suprafata, cum ar fi raurile si lacurile, insumeaza doar 93.100 km
3
, care reprezinta
aproximativ 1/150 dintr-un procent din totalul de apa. Totusi, raurile si lacurile reprezinta
sursele principale pentru apa folosita zilnic de oameni [1].

Figura 1. Distributia apei pe glob [1].
4


O estimare mai exacta a distributiei apei pe glob se poate observa in tabelul 1 unde ne sunt
prezentate si sursele de apa.
Tab. 1. Distributia apei pe glob [1].


2. Poluarea apei
Poluarea apei reprezint orice modificare a compoziiei sau a calitii apei, ca rezultat a
activitilor umane sau n urma unor procese naturale, astfel nct aceasta s devin mai puin
adecvat utilizrilor sale.
Poluarea apei poate fi categorisit dup natura substanelor poluante ca fizic (datorat apelor
termice), chimic (ca rezultat al deversrii reziduurilor petroliere, fenolilor, detergenilor,
pesticidelor, substanelor cancerigene sau a altor substane chimice specifice diverselor
industrii), biologic (rezultat de contaminarea cu bacterii patogene, drojdii patogene,
protozoare patogene, viermii parazii, enterovirusurile, organisme coliforme, bacterii
saprofite, fungii, algele, crustaceii etc) i radioactiv.
Dup perioada de timp ct acioneaz agentul poluant, poluarea poate fi permanent,
sistematic, periodic sau accidental.
5

O dat cu dezvoltarea industrie a crescut si necesarul de ap, ducnd la evacuarea unor
volume mari de apa uzat fie in reeaua de canalizare, fie n receptori naturali.
Apele uzate industrial conin o mare varietate de poluantii ins cel mai des intalnite sunt
substanele organice. Poluarea masiv a apei cu compui organici, se poate observa in figura
2, conduce la dezechilibrul balanei de oxigen i deseori este nsoit de o contaminare
patogen sever. Substanele organice sunt reprezentate de cele trei categorii principale:
glucide, lipide i protide, dar mai ales de produii lor de descompunere: compui fenolici,
amine, uree etc.
Taninurile sunt compui fenolici care fac parte din clasa poluanilor persisteni, prin urmare
eliberarea acestora in rauri poate afecta grav mediul.

Figura 2. Apele uzate provenite din industrie [3]
Taninurile apar frecvent n concentraii mari n apele uzate de la fabricarea fenolului i
acetonei, fabricarea de benzin i cocs, fabricarea rinilor sintetice, tbcarii, colorarea
vinului, fabrici de cherestea i furnire estetice.
Cunoaterea poluanilor existeni i a efectelor pe care acetia le au asupra mediului este
foarte important n stabilirea modalitilor de epurare.
Procesele de oxidare avansat (AOPs) reprezint o tehnologie eficient pentru tratarea apelor
uzate care conin compui organici persistenti si greu de indeprtat cu metodele clasice de
epurare.
Apele uzate industrial conin o mare varietate de substane organice care se gsesc sub diferite
forme (dizolvate, n dispersie coloidal i n suspensie). Poluarea masiv a apei cu compui
organici conduce la dezechilibrul balanei de oxigen i deseori este nsoit de o contaminare
6

patogen sever. Acetia sunt foarte periculoi pentru om din cauza efectelor lor secundare i
a naturii cancerigene. Substanele organice sunt reprezentate de toi componenii celor trei
categorii principale: glucide, lipide i protide, dar mai ales de produii lor de descompunere,
reprezentai n principal de: compui fenolici, amine, uree etc [2].
Fenolii sunt o clas de compui care conin una sau mai multe grupri OH legate de un
radical aromatic. Pn de curnd compuii fenolici au prezentat un mare interes pentru
efectele negative cauzate de capacitatea lor de a lega i precipita macromoleculele, reducnd
astfel digestibilitatea alimentelor nsa interesul recent n alimentaia cu polifenoli a crescut
foarte mult datorit capacitii lor antioxidante. n funcie de numarul de inele fenol pe care le
conin i de structura lor, compuii fenolici se mpart n mai multe categorii, conform
tabelului 2 [4].
Tab. 2. Clasificarea compuilor fenolici [4].
COMPUI FENOLICI
FENOLI
Acizi fenolici
POLIFENOLI
Flavonoide Taninuri
Acid
benzoic
Acid galic Flavone Flavonoli Izoflavone
Hidrolizabil
e
Nehidrolizabi
le







3. Procese de oxidare avansat
Procesele de oxidare avansat (AOPs) reprezint o tehnologie eficient pentru tratarea apelor
uzate care conin compui organici. Este un proces chimic, care are loc n condiii de
temperatur i presiune constante. Procesul de oxidare avansat se bazeaz pe generarea de
radicali hidroxil care au scopul de a oxida compuii organici. Acetia sunt oxidani chimici
7

puternici i neselectivi. Metodele de oxidare se aplic cu rezultate bune la ndeprtarea
substanelor poluante organice: compui fenolici, colorani, unele pesticide etc [5].
Procedeele de oxidare avansat utilizeaz o gam larg de produi chimici cu proprieti
oxidante, dintre care cele mai uzuale sunt: ozonul, apa oxigenat, TiO
2
i lumina ultravioleta
(UV) n diferite asocieri: ozon n asociere cu UV (O
3
/UV),

ozon n asociere cu ap oxigenat
(O
3
/H
2
O
2
), apa oxigenat n asociere cu lumina ultraviolet (UV/H
2
O
2
) i fotocataliza, care
utilizeaz dioxid de titan (TiO
2
) n combinaie cu lumin (UV) i oxigen.
Problema principal a oxidrii avansate const n costul ridicat al reactivilor dar i a surselor
de lumin ultraviolet. Cu toate acestea, utilizarea radiaiei solare ca surs de energie poate
reduce costurile. Mai mult dect att, ar trebui subliniat faptul c oxidarea avansat conduce
n mod normal, la obinerea celor mai bune randamente n distrugerea poluanilor atunci cnd
tratamentele biologice sunt irealizabile. [6]
3.1. Fotocataliza heterogena

Cel mai important dintre procesele de oxidare avansat este oxidare fotocatalitic heterogen,
adesea menionat ca fotocataliz. Aceast metod se ocup cu oxidarea moleculelor
organice, cu utilizarea unui catalizator solid, TiO
2
(fotocatalizatorul cel mai utilizat n
momentul actual), care este activat de incidena radiaiei de o lungime de und
corespunztoare. Aceasta poate avea loc att n faz apoas, ct i n faz gazoas.
n reaciile fotocatalitice din mediul apos procesul cel mai frecvent utilizat este degradarea
fotocatalitic a poluanilor organici n prezena unui catalizator solid semiconductor,
predominant TiO
2
[6].
3.2. Dioxidul de titan (TiO
2
)
Dioxidul de titan (TiO
2
) este utilizat n vopsele, materiale plastice sau hartie pentru obinerea
unui alb imaculat i opac, avd i o putere mai mare de acoperire cu abilitatea de a masca sau
ascunde un substrat. Este utilizat i n indusria alimentar la fabricarea bomboanelor, pentru
finisajul alb-opac sau ca baz pentru alte culori, pentru colorarea unor sortimente de brnz,
creme, produse de panificaie. TiO
2
are aplicaii i n alte domenii cum sunt:

8


Sntate:
o efecte anticancerigene
o stimulatori ai sistemului imunitar
o stresprotectori
Protecia mediului:
o purificarea aerului
o tratarea apelor pentru potabilizare
Industria construciei de autoturisme:
o antifungic
o antibacterian
o autocurare
Industria sticlei:
o geamuri cu autocurare
Aparatur de detecie:
o senzori i biosenzor

In figura 3 se poate observa gama larga de aplicatii pe care le are dioxidul de titan
TiO
2
[7].
9


Dioxidul de titan (TiO
2
) a primit o atenie deosebit n procesele de epurare datorit
proprietilor sale, stabilitate chimic, non-toxicitate, bun fotocatalizator, insolubil n ap,
insolubil sau doar moderat solubil n acizi concentrai. TiO
2
este bine cunoscut pentru
aplicaiile sale pe scar larg n vopsele, produsele de protecie solar i n scopuri de
purificare. Proprietile sale oxidante s-au observat n decolorarea pereilor exteriori ai
cldirilor peste timp, ca urmare a oxidrii. De exemplu, particulele TiO
2
utilizate n colorani
degradeaz moleculele organice prezente n colorant atunci cnd o parte a energiei solare
aplicat, iradiaz stratul. Prin urmare, s-au efectuat numeroase cercetri n ceea ce privete
utilizarea acestui fenomen pentru purificarea apei, aerului i a solului contaminat cu ageni
toxici. ncepnd cu anii 1980, purificarea fotocatalitic a apei uzate a fost propus ca o
alternativ pentru ndeprtarea poluanilor greu degradabili [8].
Dioxid de titan (TiO
2
) este o substan anorganic solid de culoare alb, care este stabil
termic, non-inflamabil, slab solubil i nu este clasificat ca fiind periculos n conformitate cu
Organizaiei Naiunilor Unite "Sistemul global armonizat de clasificare (ONU) i Etichetarea
produselor chimice (GHS). Titanul este elementul cel mai comun (al noulea) n scoara
terestr. TiO
2
, dioxidul de titan metalic, se produce n mod natural n mai multe tipuri de roc
i nisipuri minerale si este considerat ca fiind inert chimic. Se gsete n natur sub form de
ilmenit, rutil, anatas dupa cum se poate observa si in figura 4. Cristalizeaz n dou forme
(anatas i rutil). Tetraclorura de titan se convertete la forma rutil prin oxidare n faz de
vapori. Ilmenitul tratat cu acid sulfuric i cu sulfat de titan, prin procese ulterioare, se
transform n anatas. Dioxidul de titan anatas, este utilizat n compozitia vopselelor n special
pentru cele destinate acoperirilor exterioare, n mase plastice, fibre i fire artificiale, n
productia de emailuri i acoperiri de protectie, vopsele de ap, produse de albire pentru piele,
ceramic, etc. Unitatea utilizatoare: Industria lacurilor si vopselelor, materialelor de
constructii,etc.


10


Fig. 4. Moduri de cristalizare ale TiO
2
(a) anatas, (b) rutil si (c) brookit[9]
Primii doi polimorfi sunt cei mai studiati existnd o relaie inter-structural care este intens
studiat att din punct de vedere teoretic ct i experimental, deoarece n spectrul aplicaiilor
oxidului de titan modul de cristalizare anatas/rutil joac rol determinant [9].
A fost folosit de mai muli ani (cca. 90 ani) ntr-o gam larg de produse industriale i bunuri
de larg consum, inclusiv vopsele utilizate la acoperiri, adezivi, hrtie i carton, materiale
plastice i cauciuc, cerneluri tipografice, esturi i textile, sisteme de catalizatori, ceramica,
pardoseli, materiale de acoperire, produse cosmetice i produse farmaceutice, ageni de tratare
a apei, colorani alimentari i n industria auto, etc.
Principalele metode de sintez a nanostructurilor de TiO
2
sunt: procesul de sulfatare, procesul
de clorurare, metoda Sol-Gel, metoda Sol, metoda de sintez hidrotermal, metoda de sintez
solvotermal, metoda oxidrii directe, metoda de depunere din faza de vapori CVD, metoda
de depunere laser pulsat PLD, sinteza in flacr.
TiO
2
pentru pigmentare este fabricat pentru a optimiza mprtierea de lumin vizibil i
opacitate data de alb. Acest lucru necesit o mrime a particulelor primare de aproximativ
jumtate din lungimea de und pentru a crea efectul de difuzie a luminii, adic jumtate din
400 - 700 nm pentru lumina vizibila (aprox. 200 - 350 nm). Cu toate acestea la fel ca n
ntreaga producie si in obtinerea de materiale speciale, va exista o distribuie neuniforma a
particulelor primare obtinandu-se dimensiuni ale particulelor n jurul valorii medii i este
posibil ca o mic parte din particule sa fie <100 nm, prin urmare, se incadreaza in definiia
ISO a nanoparticulelor (ISO / TC sistem 229 Nomenclatorul de nanoparticule).
11

n practic, toate acestea particule tind s se aglomereze ca dimensiune n gama de microni
(pm). Nanomaterialelor de TiO
2
(ultrafine) sunt utilizate i mai eficiente ca amortizoare de
radiatie UV sau fotocatalizatori. Datorita capacitatii sale de absorbtie a radiatiilor UV se
utilizeaza eficient ca ingredient de protecie in produsele de protecie solar (Fig. 5).

Fig. 5. Utilizarea TiO2 in produsele de protecie solar [10]
Datorit dimensiunii mici a particulelor primare i suprafa mai mare, TiO
2
ca nanomaterial
permite fabricarea de diferii catalizatori cu activitate mbuntit. Pentru a se putea utiliza
TiO
2
ca nanomaterial acesta trebuie obtinut cu o dimensiune a particulelor primare mai mic
de 100 nm pentru a se obtine un randamenta mare. TiO
2
ca nanomaterial nu poate fi utilizat cu
aceleasi dimensiuni ale particulelor cum este utilizat ca si colorant, deoarece este diferit din
punct de vedere funcional. Particulele obtinute pentru pigmentare au rolul de a da culoare sau
opacitate unui produs acestea sunt puternic legate sau topite mpreun prin legturi chimice
formand agregate.
Dioxidul de titan este utilizat cu succes ca si pigment deoarece are proprieti excelente de
difuzie a luminii fiind utilizat ntr-o varietate de produse care necesit opacitate, alb i
luminozitate deoareceradiatia UV este absorbita. Cnd TiO
2
este utilizat ca pigment acesta
este ncorporat ntr-un polimer care minimizeaz degradarea sistemului (fragilizare,
decolorare i cracare). Atunci cnd este utilizat n vopsea sau in alt sistem de acoperire,
asigur longevitatea vopselei i mai ales protecia continu a substratului iar daca si suprafaa
12

este tratata cu TiO
2
rezultatele obtinute sunt si mai bune. Utilizarea sa in vopsele de culoare
deschis pentru peretii de interior ofer o impresie de deschidere i "spaiu", de mare
"luminozitatea", ceea ce duce la reducerea energieie necesar pentru a lumina interiorul
cldirilor, comparativ cu culori inchise.
Dioxidul de titan este un catalizator si se comporta
precum clorofila in fotosinteza. Acesta ajuta la
transformarea substantelor nocive in compusi inofensivi
printr-un proces natural de oxidare chimica. Pentru
activarea acestei reactii este nevoie doar de lumina,
oxigen si umiditatea aerului. Fig. 11

Datorit proprietilor sale unice dioxidul de titan este unul dintre cei mai studiai oxizi
metalici prezentnd o gam larg de aplicaii.

3.3. Mecanismul fotocatalizei
n fotocataliza semiconductoare, specia care absorbe lumina este un material semiconductor.
Sistemul fotocatalitic utilizat se bazeaz pe dubla aptitudine a semiconductorilor de a adsorbi
simultan att compuii chimici ct i fotonii. Atunci cnd un fotocatalizator este iradiat cu
fotoni de o energie mai mare sau egal cu energia benzii interzise a lui, are loc separarea
electronilor i a golurilor fotocreate. n mediul fluid de reacie, reactanii pot fi adsorbii pe
suprafaa semiconductorului i reacioneaz fie cu electronii (molecule acceptoare cum ar fi
O
2
) fie cu golurile (molecule donoare de electroni).
n mod ideal un material semiconductor utilizat in procesele de oxidare avansata (AOPs) ar
trebui sa fie inert din punct de vedere chimic si biologic, activ fotochimic, uor de obinut i
de utilizat, ieftin i sa prezinte posibilitatea de a putea fi activat de radiaia solara.
Fotocatalizatorul de referin n acest moment este dioxidul de titan. Numeroasele studii
efectuate pn n prezent au artat c forma anatas este mult mai activ dect forma rutil. Ca
i material de referin se utilizeaz n general Degussa P25, care este un dioxid de titan
coninnd preponderent anatas.
13

Dioxidul de titan este foarte aproape de a fi fotocatalizatorul ideal, prezentnd aproape toate
proprietile menionate mai sus. Singurul dezavantaj al acestuia este ns acela c nu poate
absorbi lumina din domeniul vizibil [6].
Fotocataliza cu TiO
2
, utilizat ca material semiconductor, este considerat acum o metod
eficient pentru degradarea compuilor organici. Pentru a crete activitatea de TiO
2
i pentru a
extinde gama lungimi de und pentru domeniul vizibil, au fost dezvoltate diferite metode
pentru modificarea TiO
2
nanoparticule. Aceste metode includ modificarea prin doparea
nanoparticulelor cu metale nobile, cu scopul de a permite acestora s fie active n intervalul
energetic de lumin vizibil i pentru intensificarea eficieniei fotocatalitice. Cu toate acestea,
modificarea TiO
2
cu metale nobile este limitat, deoarece metalele nobile sunt scumpe. n
contrast, modificarea TiO
2
cu metale tranziionale ofer o alternativ eficient din punct de
vedere al costului, de asemenea, duce cu succes la degradarea complet a compuilor organici
[6].
Structura electronic a materialelor semiconductoare cuprinde o banda inalt ocupat de
electroni numita band de valen (BV) i o band foarte puin ocupat numit band de
conducie (CB). Aceste benzi sunt separate printr-o regiune care este n mare parte lipsit de
nivelurile de energie numit band interzis (BI), iar diferena de energie ntre cele dou
benzi se numete energia benzii interzise (E
BI
),

care supus iradierii produce perechi de
electroni-gol (h
+
e
-
), conform ecuaiei de reacie (2), astfel: un electron (e
-
) este promovat din
BV n BC, lsnd un gol (h
+
) n BV. Perechile electron-gol (h
+
e
-
), au energiile poteniale
corespunztoare nivelelor termodinamice, E
BC
pentru electroni i respectiv E
BV
pentru goluri,
astfel c diferena de potenial ntre ele (E
BC
E
BV
) este egal cu energia benzii interzise (Eg),
Energia benzii interzise raportat pentru TiO
2
este de aproximativ 3,2 eV pentru polimorful
anatas, corespunznd la o lungime de und mai mare de 365 nm [6].
2TiO
2
+ h e
-
BC
(TiO
2
) + h
+
BV
(TiO
2
) (2)
n urma generrii perechilor electron-gol au loc procese de oxido-reducere ntre electroni,
goluri i moleculele adsorbite pe suprafaa fotocatalizatorului asa cum se poate observa si in
Fig. 3. Acest proces este influenat de o serie de factori dintre care cei mai importai sunt: pH-
ul mediului, temperatura precum i concentraia reactanilor.

14


Figura 3. Mecanismul procesului de fotocataliza heterogena [11]

n fotocataliz n mediu apos, golurile din BV sunt puternic oxidante si reacioneaz cu
moleculele de ap adsorbite pe suprafaa catalizatorului formnd radicali hidroxil OH
-
iar
electronii din BC particip la procese de reducere cu diferite specii chimice (O
2
, H
2
O
2
)
formnd de asemeanea radicali hidroxil. Ecuaiile de reacie care arata formarea radicalului
hidroxid sunt:
TiO
2
(h
+
) + Red
1
Ox
1
+
+ TiO
2
(3)
TiO
2
(h
+
) + H
2
O HO + H
+
+ TiO
2
(4)
Electronii fotogenerai reacioneaz cu oxigenul formnd radicali superoxid O
2
-
(ec. 5),
ndeplinind rolul de ageni de oxidare n reacia cu moleculele neutre, radicalii sau ionii
formai la suprafaa catalizatorului. Radicalii superoxid reacionez cu protonii formnd
radicali HO
-
(ec. 6) care formeaz molecule de O
2
i H
2
O
2
(ec. 7).
TiO
2
(e
-
) + O
2
O
2
-
+ TiO
2
(5)
O
2
-
+ H
+
HO
2

(6)
2HO
2

O
2
+ H
2
O (7)
15

Reaciile n care radicalul hidroxil reacioneaz cu moleculele compuilor organici au loc
dup un mecanism de adiie electrofil, transfer de electroni sau reacii radical-radical.
Mecanism evideniat cu ajutorul ecuaiilor de reacie (8) si (9).
2TiO
2
+ h TiO
2
(e
-
) + TiO
2
(h
+
) (8)
TiO
2
(h
+
) + HO
ad
-
TIO
2
+ HO

ad
(9)
Degradarea compuilor organici cu ajutorul fotocatalizei heterogene este o metoda eficient
cu un cost relativ redus, cu toate acestea, n acest domeniu de cercetare sunt urmtoarele
probleme care trebuie s fie abordate n scopul de a realiza progrese n continuare: pierderea
de TiO
2
, creterea sufprafeei nanoparticuleu de TiO
2
n timpul procesului de calcinare la
temperaturi ridicate, scderea eficienei fotocatalizatorului dupa mai multe cicluri de utilizare,
incapacitatea acestuia de a se activa in prezenta luminii vizibile [12].













16

Concluzii
Tehnica fotocatalitica poate fi folosita de asemenea pentru a degrada poluanti organici. In
ultimul deceniu nano-TiO
2
a aparut ca fotocatalizatori pentru purificarea apei. Indepartarea
totala a carbonului organic din apa contaminata cu deseuri organice a fost mult imbunatatita
de aditia de nanoparticule TiO
2
, ca de exemplu sfere goale mezoporoase, retelelor de
nanofire, nanostructuri dendritice in prezenta luminii ultaviolete. Mecanismul pentru
degradarea poluantilor organici este atribuita abilitatii de oxidare puternice a OH* fotoindus,
care poate descompune aproape intreaga materia organica in apa. Progrese mari au fost
realizate in acest sens. Urmatoarele cinci cai pot fi folosite pentru imbunatatirea eficientei
fotocatalitice: micsorarea dimensiunii fotocatalizatorului pentru a creste suprafata
sicapacitatea de absorbtie; micsorarea continutului de ioni cu valente scazute, cum ar fi Ti
3
in
TiO
2
; combinarea fotocatalizatorului cu un alt semiconductor sau cu unele nanoparticule
metalice, primul presupune a obtine un decalaj interzis adecvat a complexului iar ultimul
presupune cresterea eficientei separarii a elecronilor fotoindus isi cavitatilor; proiectarea de
semicristale semiconductoare ; cresterea concentratiei prin dopaj. PCB in apa si sol e dificil
de degradat prin fotocataliza.











17

Bibliografie
[1] http://water.usgs.gov/edu/watercycleromanian.html
[2] Emil Gruia, Simona Marcoci, Grigore Panaitescu, Petre Roman, Apa i poluarea p 16-
17
[3] http://www.bzi.ro/caravana-de-constientizare-a-poluarii-apei-cu-nitrati
[4] Negulescu Mircea, Antoniu Radu, Bondor Doina, Constantinescu Gh., Ghederim
Veturia, Marcu Mihai, Epurarea apelor uzate industrial Vol. I p 5-30, 292-297
[5] Alfons Volegopohl and Soo-Myung Kim, Advanced Oxidation Process (AOPs) in
wastewater tratament 2003
[6] Blandna Ramov, ISBN 978-953-7619-62-6, Published: January 1, 2010 under CC BY-
NC-SA 3.0 license, New Trends in Technologies
[7] http://doctorat.ubbcluj.ro/sustinerea_publica/rezumate/2011/chimie/ROSU_MARCEL
A_RO.pdf
[8] H.S. Mazloomi Tabaei, M. Kazemeini, M. Fattahi, Preparation and characterization
of visible light sensitive nano titanium dioxide photocatalyst
[9] STUDII PRIVIND OBINEREAI CARACTERIZAREA NANOPULBERILOR PE
BAZ DE CARBONI TITAN PRIN PIROLIZA LASER
[10] http://www.kishcompany.com/TiO2TitaniumDioxide.html
[11] http://www.rsc.org/Publishing/Journals/pp/article.asp?Type=Issue&Journalcod
e=PP& Issue=8&SubYear=2005&Volume=4&GA=on
[12] Luminia Camelia Andronic, Materiale ceramice nanostructurate cu proprietati
fotocatalitice utilizate pentru distrugerea poluantilor din ape, 2010.