Sunteți pe pagina 1din 21

Bibliografie

Publicist, traducator, poet, dramaturg, prozator, filolog, creatorul nuvelei istorice


romnesti, neegalate pna astazi, Costache Negruzzi este un deschizator de drumuri n
literatura romna moderna, "un clasic al romantismului" (Al. Piru.
C. Negruzzi traieste si se formeaza ntr!o perioada de renastere nationala, fiind
alaturi, n actiunile culturale si literare de mai tinerii ". #ogalniceanu, $. Alecsandri, Al.
%usso.
&crierile publicate n periodicele vremii (Albina romneasca, Curierul de ambe
sexe, Foaie pentru minte, inima si literatura, Dacia literara, Propasirea s.a. au fost adunate
n volumul Pacatele tineretelor ('()*. $olumul cuprinde poezii, proza, opere originale si
traduceri ornduite n patru cicluri+ Amintiri de junete (cu doua nuvele romantice, o povestire
umoristica si un basm localizat ! Toderica,Fragmente istorice, Neghina si
palamida (poezii, Negru pe alb - Scrisori la un prieten (inaugurnd astfel genul epistolar. C.
Negruzzi e primul scriitor modern din "oldova si ntemeietorul nuvelei istorice.
Negruzzi este initiatorul unor specii literare inedite n acel moment n literatura
romna, cum ar fi+ primul model de literatura memorialistica (-ragmentul Cum am n!atat
romneste, nuvela romantica ("oe, # alergare de cai, "anecdotul istoric Aprodul Purice"
(aparut n '(*., naintea Daciei literare, fragment din proiectata epopee ste$aniada, prin
schita portretistica din %eteta si Fi&iologia pro!incialului ('(/0, Negruzzi este ntiul
observator social, nainte de $asile Alecsandri. -abulosul si proverbialul din povestile lui
Creanga sunt prefigurate n Scrisoarea '(( (Pacala si Tndala, '(/1, ca si caracterul
evocator din scrierile lui "ihail &adoveanu. 2eatru ! Crlanii, Doi tarani si cinci crlani,)u&a
de la *urdujeni, 3ucata pe scena 2eatrului National din 4asi.
Negruzzi a fost preocupat si de problemele limbii ntr!un numar de patru scrisori,
intitulateCritica, pe temeiul cunoasterii limbii vorbite, a te5telor vechi, preocupat si de creatia
folclorica (Pacala si Tndala, a grupat proverbele pe teme (ca si A. Pann n Po!estea
!orbei.
&criitor plin de spirit, n opera lui Negruzzi sunt prezente ironia si umorul, vorbirea n
sentinte si aforisme ca la clasici.
Aflat la temelia literaturii moderne, n opera sa se reflecta modalitatile artistice ale
epocii, clasice si romantice.
Prin nuvela Alexandru +apusneanul, C. Negruzzi a devenit un scriitor clasic.
Nuvela a aparut n '(/0 n revista Dacia literara, n primul numar, cu titlul Scene
istorice din cronicele )olda!iei, Alexandru +apusneanul, confirmnd dezideratul e5primat de
"ihail #ogalniceanu n articolul!program ((ntroductia.
Aprecieri critice
"Negruzzi era un burghez cu legaturi n lumea feudala prin mosie, relatii de familie si
raporturi sociale, situat ca nalt slu3bas ntr!o pozitie de dependenta fata de autoritate, n
ordinea spiritului, el ncearca sa se elibereze, nsa, de ingerintele puterii si de lestul inertiei
conservatoare, voia sa mearga cu veacul si ntelegea ca naintarea spre o ornduire noua e
inevitabila, avea idei mai limpezi sau mai tenebroase, cteodata nimerea adevarul si alteori
b3bia sa!l descopere, dar prin ntreaga structura a mintii si prin telul cautarilor lui, participa
deplin la universul valorilor burgheze."
Paul Cornea, Costache Negru&&i, )ontes,uieu si ideologia aripei moldo!enesti a
pasoptismului, n vol. De la Alexandrescu la -minescu, 6.p.l., '788, p. '0).
"9mpotriva celor care au cautat sa afirme impersonalitatea n creatie, calitate care ar
constitui nalta valoare artistica a nuvelei n discutie !, sa aratam ca contradictiile sociale intra
n nsusi procesul de creatie si astfel, impersonalitatea apare ca o diversiune tendentioasa a
esteticii idealiste, menita sa falsifice pozitia scriitorului discutat fata de framntarile sociale pe
care le oglindeste."
:r. &corpan, %ealismul lui C. Negru&&i, n (asul nou, nr. *;'7)0, p. (*.
ALEXANDRU LPUsNEANUL
1564 - 1569
ncadrarea n evolutia literaturii romne
Publicata n primul numar al Daciei literare, nuvela Alexandru +apusneanul de
Costache Negruzzi vine perfect n ntmpinarea programului revistei, cel putin n doua
puncte ale acestuia ! cel referitor la promovarea unei literaturi originale si cel care
recomanda subiecte autohtone de inspiratie.
"aterialul este preluat din "cronice batrne" ("ihai 6minescu, mai precis din cronica
lui :rigore <reche, si, pentru episodul omorrii lui "otoc, din "iron Costin (de unde
prelucreaza scena uciderii lui =atiste $eveli. Aceasta nu nseamna nsa copiere servila sau
subordonare fata de conceptia a ).)g87f utorilor prelucrati. Pentru Negruzzi, literatura nu
trebuie sa fie conforma cu realitatea (si aceasta mediata, cum e cazul cronicilor, ci cu
propria sa viziune asupra acesteia, care e o viziune romantica. >imitele acesteia sunt ale
verosimilului artistic si mai putin ale adevarului istoric.
Cercetarile recente pun n lumina faptul ca >apusneanu nici nu a fost un domn att de
crud, n realitate nici nu a omort /* de boieri si ca mai aspra era sotia sa. $inovat de
aceasta deformare este nsa cronicarul <reche. 4mportant nsa este, ca pornind de la sumare
date istorice, Negruzzi ! prin talentul si imaginatia sa ! a reusit sa creeze o fictiune credibila.
Avem n Alexandru +apusneanul prima proza istorica ntr!adevar reusita din literatura
noastra, si anume una care a stabilit pentru multa vreme standardele genului, o culme
nentrecuta pna n prezent.
Tema operei
2ema nuvelei este istorica ! perioada medievala moldoveana (perioada n care luptele
pentru domnie duc la saracie, politica de ngradire a marii boierimi de catre domnitor si
ilustreaza evocarea unui moment zbuciumat din istoria "oldovei n timpul celei de!a doua
domnii a lui Ale5andru >apusneanu (')8/!')87.
Subiectul operei
&ubiectul urmeaza o desfasurare ascendenta si o clasica evolutie a momentelor.
Expozitiunea+ Ale5andru >apusneanu revine n "oldova cu scopul de a!si relua
scaunul domnesc, dupa ce, cu eforturi ndelungate, izbutise sa!l alunge "pre rapitorul" stefan
2omsa, care!i urmase la domnie. >apusneanu fusese nlaturat de pe tron din cauza tradarii
unor boieri, aceiasi care acum l ntmpina aproape de granita+ vornicul "otoc, postelnicul
$everita, spatarul &pancioc si &troici. Acestia vor sa!l convinga sa renunte la tron, deoarece
"norodul nu te vrea, nici te iubeste".
Intriga+ "nios, cu ochii scnteind "ca un fulger", Ale5andru >apusneanu este hotart
sa se instaleze pe tronul "oldovei raspunznd boierilor cu fermitate+ "?aca voi nu ma vreti,
eu va vreu @.A si daca voi nu ma iubiti, eu va iubesc pre voi @.A &a ma ntorcB "ai degraba!si
ntoarce ?unarea cursul ndarapt".
Desfasurarea actiunii+ &periat de amenintarile lui >apusneanu, "otoc cade n
genunchi si!l roaga sa nu!i pedepseasca dupa faradelegile lor, dar acesta le promite sa!i
crute, ba mai mult, i fagaduieste ca "sabia mea nu se va mn3i n sngele tau". ?upa fuga lui
2omsa, >apusneanu se aseaza pe tronul "oldovei si trece la pedepsirea aspra a boierilor, le
ia averile, iar "la cea mai mica greseala dregatoreasca, la cea mai mica plngere @.A, capul
vinovatului se spnzura n poarta curtii @.A si nu apuca sa putrezeasca, cnd alt cap i lua
locul". ?oamna %u5anda, sotia lui >apusneanu si fiica "bunului Petru %ares", nspaimntata
de cruzimile si crimele nfaptuite de sotul sau, l roaga sa nu mai verse snge si sa nceteze
cu omorurile, impresionata fiind de cuvintele vaduvei unui boier ucis, care o amenintase "Ai
sa dai sama, doamnaC". Dmbind, Ale5andru!voda i promite "un leac de frica".
Punctul culminant+ Ale5andru >apusneanu "facuse de stire tuturor boierilor" sa
participe mpreuna la slu3ba de la "itropolie, dupa care erau cu totii invitati "sa prnzeasca la
curte", cu scopul de a mpaca pe domnitor cu boierii. Ca niciodata, n ziua aceea
>apusneanu vine la biserica mbracat "cu toata pompa domneasca" si, dupa ce a ascultat cu
smerenie slu3ba, "s!a nchinat pe la icoane @EA, a sarutat moastele sfntului", rosteste un
discurs emotionant n finalul caruia si cere tuturor iertare pentru ca a varsat "sngele
multora". =oierii sosesc la ospat nsotiti fiecare de cte doua!trei slugi, "adunndu!se boierii,
/* la numar". &pre sfrsitul ospatului, la semnul domnitorului, "toti slu3itorii de pe la spatele
boierilor" scot 3ungherele si!i omoara pe toti boierii. >apusneanu pune apoi sa se reteze
capetele celor ucisi, dupa care le aseza n mi3locul mesei, "puind pe ale celor mai mici boieri
dedesupt si pe a celor mai mari deasupra, dupa neam si dupa ranguri, pna ce facu o
piramida de patruzeci si sapte capatne, vrful careia se ncheia prin capul unui logofat
mare". Cnd termina, o cheama pe domnita %u5anda sa!i dea leacul de frica, promis, care
lesina la vederea acestei grozavii spre dezamagirea domnitorului+ "-emeia tot femeie @.A, n
loc sa se bucure, ea se sperie". 9n acest timp, putinii slu3itori aflati n curte, care scapasera cu
viata, "dasa larma pe la casele boierilor", asa ca o multime "de norod, tot orasul" venise la
portile curtii domnesti. >apusneanu, nstiintat de venirea norodului, trimise pe armas sa!i
ntrebe "ce vor si ce cer" si!si e5prima fata de "otoc pornirea de "a da cu tunurile n
prostimea aceea". "otoc este de acord, deoarece daca au murit attia boieri, "nu!i vro
paguba c!or muri cteva sute de mo3ici". 9ntrebata ce vrea, "prostimea ramasa cu gura
cascata", deoarece ei venisera fara un scop anume, ci se luasera unii dupa altii, ca si acum
cnd ncepura sa!si strige nemultumirile+ "&a se micsoreze da3diileC @.A &a nu ne mai
3afuiascaC @.A Am ramas saraciC N!avem baniC Ne i!au luat toti "otocC". si brusc, toti ca unul,
strigau "Capul lui "otoc vremC". Profitnd de aceasta situatie, >apusneanu l da pe "otoc
multimii, care se repezi asupra lui ca o "idra cu multe capete @...A si ntr!o clipala l facu
bucati", pedepsind astfel un boier tradator, fara ca sabia lui sa se fi mn3it de snge, asa cum
i promisese.
Deznodamntul+ 2imp de patru ani >apusneanu si respecta promisiunea facuta
?oamnei %u5anda si nu mai ucide nici un boier, dar nascoceste tot felul de schingiuiri+
"scotea ochi, taia mni, ciuntea si seca pe care avea prepus". 6ra totusi nelinistit pentru ca
nu pedepsise pe &pancioc si &troici, pe care nu reusise sa!i gaseasca, simtindu!se mereu n
pericol de a fi tradat de acestia. &e muta n cetatea Fotinului, unde se mbolnaveste "de
lingoare" si, "n delirul frigurilor", l mustra constiinta pentru toate cruzimile nfaptuite, l
cheama la el pe mitropolitul 2eofan, caruia!i cere sa!l calugareasca. 2rezindu!se din starea
de inconstienta si vazndu!se mbracat n rasa de calugar, >apusneanu se enerveaza foarte
rau, si pierde complet controlul si!i ameninta cu moartea pe toti, inclusiv pe sotia si fiul sau+
""!ati popit voi, dar de ma voi ndrepta, pre multi am sa popesc si eu". 9ngrozita de
amenintarile lui >apusneanu, ?oamna %u5anda accepta sfatul lui &pancioc de a!i pune
sotului ei otrava!n bautura. &cena otravirii este cutremuratoare, Negruzzi descriind n detaliu
chinurile ngrozitoare ale domnitorului care "se zvrcolea n spasmele agoniei+ spume facea
la gura, dintii i scrsneau, si ochii sai sngerati se holbasera", pna cnd, n sfrsit, "si dete
duhul n mnile calailor sai". A fost nmormntat la manastirea &latina, unde "se vede si
astazi portretul lui si a familiei sale".
Conflictul operei
&eria de opozitii ce defineste persona3ele nuvelei Alexandru +apusneanul,
organizeaza decisiv materialul epic si defineste coerenta viziunii artistice asupra unui subiect
istoric.
Conflictul nuvelei este imprimat de lumea pe care Negruzzi o cunoaste din cronici sau
din viata imediata. Natura conflictului este de esenta psihologica si sociala. Conflictul
psihologic vizeaza cele doua aspecte ale persona3ului+ >apusneanu cel care a fost alungat
de la domnie si aspira la ordine si dreptate si >apusneanu cel care traieste patima razbunarii+
"Cu averile voastre" fata de momentul final cnd ameninta cu moartea fiului sau+ "4ar pe
cateaua asta @EA mpreuna cu tncul ei".
Conflictul social priveste relatia antitetica dintre >apusneanu si boieri, pe de o parte,
pe de alta parte >apusneanu ! ?oamna %u5anda. 9n cadrul conflictului cu boierii se
individualizeaza nfruntarile cu+ "otoc, apoi grupul &pancioc!&troici.
Conflictele sunt aran3ate ntr!o succesiune care sugereaza o compozitie muzicala n
care alterneaza ritmurile (tempourile. Conflictul >apusneanu ! boieri este foarte alert ca
urmare a prezentarii lui cu a3utorul naratiunii si dialogului, conflictul >apusneanu ! ?oamna
%u5anda este mai lent, data fiind utilizarea descrierii pentru nuantarea naratiunii. ?e la un
capitol la altul alterneaza conflictele si tempourile ca ntr!o compozitie armonizata clasic.
%entors n tara pentru o a doua domnie, Ale5andru >apusneanu si manifesta, chiar
de la bun nceput, vointa de a stapni autoritar, strngnd friele puterii n propriile mini.
%eplicile sale fata de "ntmpinarea" boierilor anunta un prim conflict+ ntre vointa
domnitorului, dorinta sa de a fi un suveran absolut, cu puteri depline asupra celor pe care i
crmuieste si punctul de vedere al boierilor, ce si doresc un domn pe care ei nsisi sa!l ridice
pe tron pentru ca apoi sa guverneze sub numele acestuia.
&chimburile de replici mai sus mentionate, precum si scurta prezentare "istorica" a
vocii sugereaza pree5istenta acestui conflict, datnd cel putin de la sfrsitul primei domnii a
lui Ale5andru >apusneanu. Cel ce fusese cndva "stolnicul Petre" avusese manifestari mai
putin despotice la suirea pe tron. Atitudinea sa ngaduitoare ncura3a o vesnic pusa pe intrigi
boierime care, nepedepsita, l alungase de la domnie pe Ale5andru >apusneanu. $echi
3uraminte de razbunare par a!l fi legat pe domnitor de vornicul "otoc, boier puternic, influent
si ascultat de glcevitoarea boierime de tara. >apusneanu si e5prima, chiar din prima scena,
vointa de a!l pastra n viata pe "otoc att timp ct i este "trebuitor" si, mai ales, pentru a!l
"usura" pe domn de "blestemurile norodului".
Celor ce!i spun ca nu este dorit n tara, >apusneanu le da replica memorabila+ "?aca
voi nu ma vreti, eu va vreu.", e5presie a hotarrii de a se impune prin forta acolo unde
bunele intentii dadusera gres.
>a replica lui >apusneanu, n care si face cunoscuta dorinta de mntuire a tarii, "otoc
anunta nceputul luptei. Negruzzi urmareste si accentueaza manifestarile lui >apusneanu, ce
tradeaza o psihologie aparte, asa cum a dorit si Negruzzi sa se nteleaga. ?e fapt, el nu are
nimic patologic n manifestarile sale.
Politica de forta a voievodului se manifesta prin acte abuzive (confiscarea averilor si
prin acte de cruzime, care au darul de a o nspaimnta pe ?oamna %u5anda, urmarita de
cuvintele!blestem "G sa dai sama, ?oamnaC". Cu umorul negru ce!i caracterizeaza
interventiile, Ale5andru >apusneanu i promite ?oamnei un "leac de frica".
Prefacndu!se a se mpaca ! crestineste ! cu boierii potrivnici, >apusneanu 3ura
strmb, nseala, se preface pentru a!i atrage pe cei ce erau floarea boierimii la un ospat.
Acesta se dovedeste a fi o cursa. $eselia ospatului se preschimba n varsare de snge.
Hubilnd sadic, >apusneanu i ofera ?oamnei promisul "leac de frica"+ o piramida de capete
asezate dupa rangul, faima, averea celor ucisi.
?oar doi tineri boieri scapa de macel ! &pancioc si &troici, care reusesc sa fuga peste
apele Nistrului, nu nainte de a lansa o promisiune a razbunarii catre urmaritori+ "&puneti
celui ce v!au trimis @.A ca ne vom vedea pn!a nu muriC".
"otoc va fi oferit prada furiei multimii, confirmnd astfel rolul de "tap ispasitor" pe care
i!l nimerise >apusneanu la ntoarcerea n tara.
?evorat de suspiciune, slabit de boala, >apusneanu se retrage la manastire. ?elirnd,
prada febrei, ncearca sa!l induca nca o data n eroare pe ?umnezeu (dupa 3uramntul
strmb, prin dorinta ! e5primata ! de a se calugari. %evenindu!si nsa n simtiri si trezindu!se
n straie de calugar, voievodul redevine acelasi Ale5andru >apusneanu, care ameninta ca
"de ma voi ndrepta, pre multi am sa popesc si euC".
Patima puterii l orbeste n asemenea masura pe >apusneanu nct este gata sa!si
ucida propriul fiu la gndul ca acesta i!ar putea lua scaunul domniei. 9n fata acestei
amenintari, ?oamna %u5anda i duce voievodului paharul cu otrava pregatit de &pancioc si
&troici. >apusneanu, consecvent siesi, se stinge fara urma de regret pentru cele savrsite,
sub privirile, la fel de necrutatoare, ale celor doi tineri boieri.
Conflictul puternic ntre >apusneanu si boieri cunoaste nu numai o rezolvare n
deznodamntul capitolului 4$, dar si n propriul punct culminant n capitolul 444, n momentul
uciderii celor /* de boieri. 2otusi, dupa acest moment tensiunea psihica se decompenseaza
prin acalmia evenimentului din nceputul capitolului 4$ si prin utilizarea descrierii.
9n afara de conflictul central, dintre voievod si boierii intriganti din 3urul lui "otoc !
conflict aparent "solutionat" prin piramida de capete si linsa3ul vornicului ! e5ista si alte doua
conflicte, la fel de importante n economia nuvelei.
Astfel, este conflictul ce!l opune pe >apusneanu ?oamnei %u5anda. Cele doua
persona3e, ale caror trasaturi se creioneaza prin antiteza, nu se afla n conflict de la bun
nceput. Gpozitia de principii se contureaza abia pe parcurs, pentru a duce la finalul tragic.
4nitial ?oamna %u5anda nu pune la ndoiala 3ustetea actelor sotului ei si ?omnul "oldovei.
Ceea ce o determina sa intervina este mai curnd blestemul ce!i pare ca o urmareste,
mpreuna cu ntreaga sa familie.
=lnda, nduratoare, ?oamna pare a fi, n toate, opusul lui >apusneanu. &otie si
mama devotata, ?oamna a tarii (si descendenta din neam de voievozi, ?oamna %u5anda
este nsa un om cu simtul datoriei. >esina n fata piramidei de capete, dar nu intervine activ
n treburile domniei dect atunci cnd cel ce!i este sot pare a!si fi pierdut ratiunea devenind o
amenintare pentru toti cei din 3ur si, mai ales, pentru fiul sau si viitorul voievod.
Ceea ce o determina pe ?oamna sa ucida, n final, dupa o lupta interioara (ntre
datoria de sotie si aceea de mama si ?oamna este convingerea ca >apusneanu l poate
ucide pe fiul sau si mostenitorul tronului.
Conflictul dintre Ale5andru >apusneanu si tinerii boieri &pancioc si &troici este unul ce
opune o vointa despotica, o personalitate autocrata celor ce reprezinta o boierime iubitoare
de tara si ordine. -ara a fi corupti si hrsiti n intrigi, precum si boierii din 3urul lui "otoc,
&pancioc si &troici sunt hotarti sa!i razbune pe cei ucisi avnd convingerea ca, o data cu
moartea sngerosului tiran, abuzurile vor nceta, iar asupra tarii vor domni pacea, linistea si
dreptatea.
Structura si compozitia nuvelei.
Semnificatia mottourilor
Compozitional, nuvela respecta mai mult cerintele genului dramatic dect pe acele ale
celui epic. ?istingem n tesatura intima a nuvelei doua planuri. <nul anunta actiunile lui
>apusneanu n vederea nimicirii boierilor, iar cel de!al doilea ofera, la scena deschisa,
spectatorului desfasurarea faptelor. Credem ca cel de!al doilea plan constituie esenta
dramatica a nuvelei.
Compozitia este de factura clasicista+ sobra, echilibrata, ntr!o arhitectonica organizata
n patru capitole, fiecare purtnd un motto care e5prima ideea substantei epice. Cele patru
capitole urmeaza un echilibru clasic, caci alterneaza conflictele si procedeele de e5punere
sugernd echilibrul clasic al unei compozitii muzicale n care alterneaza ritmurile.
Nuvela are o structura simetrica si un echilibru solid att n ceea ce priveste ilustrarea
evenimentelor, ct si n ceea ce priveste psihologia si tragismul persona3ului, ceea ce!l
determina pe $asile Alecsandri sa o numeasca un adevarat "cap de opera de stil energetic si
de pictura dramatica".
"ottourile reproduc, ntr!o forma usor modificata, cronica lui <reche si &. ?acalul,
capitolul De la a doua domnie a lui Alexandru-!oda +apusneanu.
/Daca !oi nu ma !reti, eu !a !reu./ ! cuvintele apartin lui >apusneanu, ca raspuns la
ndemnul de a renunta la tronul "oldovei adresat lui de catre boierii veniti sa!l ntmpine. &e
refera la conflictul, anuntat nca din e5pozitiune, dintre >apusneanu si boierii sustinatori ai lui
&tefan 2omsa. C. Negruzzi se slu3este de te5tul lui :r. <reche+ "?aca au mers solii acei de
la 2omsa, si au spus lui Ale5andru!voda. Atunci sa fi zis Ale5andru!voda+ II?e nu ma iubesc
ei, cum i iubesc pre dnsii, si de nu ma va tara, eu voiu pre dnsa, si tot voi merge ori cu
voie, ori fara voie.JJ". #po&itia dintre cele doua pronume /eu/ - /!oi/ anunta con$lictul
nu!elei. Aceste cu!inte ilustrea&a hotarrea lui +apusneanu de a ocupa tronul mpotri!a
!ointei marilor boieri, si prin ele se instituie intriga0
/Ai sa dai sama, Doamna1./ ! este replica vaduvei unui boier ucis de >apusneanu,
amenintare adresata ?oamnei %u5anda, sotia domnitorului, pentru crimele nfaptuite de el.
%eprezinta un tablou ce pare a fi mai mult rezultatul fanteziei si inventivitatii scriitorului, creat
cu scopul de a patrunde n adncime persona3ul principal. Afirmatia vaduvei o face si pe
?oamna %u5anda complice la faptele sngeroase ale domnitorului si strneste interventia
acesteia n a tempera conflictul generator de ura si razbunare,
/Capul lui )otoc !rem./ ! sunt cuvintele multimii de tarani nemultumiti, veniti la Curte
sa se plnga de asuprirea boierilor, de saracie, de foame, de viata lor devenita insuportabila.
"ottoul anunta cea mai dramatica parte a nuvelei, episodul antologic din punct de vedere al
structurii intime, al gradarii si echilibrului situatiilor, precum si al ingeniozitatii artistice cu care
Negruzzi a stiut sa aseze fata!n fata domnul, boierii si poporul,
/De ma !oi scula, pre multi am sa popesc si eu./ ! sunt cuvintele lui Ale5andru
>apusneanu, aflat pe patul de suferinta, ca o amenintare mpotriva celor care!l calugarisera.
Amenintarea releva o pornire demonica pe care numai moartea o poate opri.
Prin viziunea realista a trecutului istoric, prin relieful uimitor al caracterelor si prin
viguroasa sa constructie epico!dramatica, Alexandru +apusneanul se situeaza printre marile
realizari ale literaturii pasoptiste.
Alexandru Lapusneanu caracterizare
4maginea lui >apusneanu, persona3 creat de Negruzzi, nu se poate suprapune datelor
oferite de istorie si desigur nici nu se recomanda din punctul de vedere al cerintelor impuse
de o opera beletristica.
Ale5andru >apusneanu este persona3ul principal al nuvelei cu acelasi titlu prin calitati
de e5ceptie si efecte e5treme, Negruzzi reusind sa ntruchipeze un persona3 unic prin
comple5itatea acestuia. 6ste asezat n centrul nuvelei, toate celelalte persona3e, ca si
actiunile prezentate, sunt orientate spre reliefarea caracterului acestuia.
Asa cum e nfatisat, trasatura sa dominata, care le subordoneaza pe toate celelalte,
este dorinta de putere, de a o cuceri si de a o pastra cu orice pret.
6rou romantic, >apusneanu este alcatuit din puternice trasaturi de caracter, un
persona3 e5ceptional, ce actioneaza n mpre3urari deosebite. Autorul si urmareste
persona3ul, de!a lungul celor patru capitole, din momentul intrarii n tara si pna n clipa
mortii. 2ot ceea ce se ntmpla n aceasta nuvela poarta pecetea duritatii lui >apusneanu.
Astfel n capitolul 4 >apusneanu este prezentat de catre autor, n detaliul frapant,
amanuntit, conducndu!ne astfel n mi3locul starii de spirit a persona3ului. Negruzzi utilizeaza
dialogul ca procedeu de caracterizare astfel persona3ul relevndu!si propriile sale trasaturi
prin intermediul gesturilor, al gndurilor. &e observa ca >apusneanu vorbeste n pilde,
folosindu!se de e5clamatii si ntrebari retorice, intrnd astfel n categoria persona3elor
romantice.
Negruzzi mpinge n prim plan faptele sa vorbeasca, printr!o concizie clasica, ntr!un
dialog viu, de o rara autenticitate. Prin puterea de evocare a dialogului, printr!o fina
observatie a gesturilor, a mimicii se dezvaluie toata miscarea psihologica a viitorului tiran.
Cnd rememoreaza ntia domnie a lui >apusneanu, autorul foloseste o succesiune
de interogatii retorice, rednd astfel furia persona3ului. =oierii i cer lui >apusneanu sa
paraseasca tara, acesta nsa este hotart sa!si recupereze tronul. ?in reactia lui
>apusneanu se contureaza doua amanunte specifice acestui persona3+ cinismul si dorinta de
razbunare.
%eplicile e5prima atitudini vizibile, starea sufleteasca a eroilor n timpul vorbirii
asigurnd caracterul scenic.
>apusneanu i primeste pe cei trei boieri protocolar si rezervat, "silindu!se a zmbi"
(e5presia fetei. %eplicile arata siguranta se sine si atitudinea provocatoare a domnului care!i
face pe dusmanii sai sa!si dezvaluie ostilitatea si intentiile adevarate+ "Am auzit, urma
Ale5andru, de bntuirile tarii si am venit s!o mntui, stiu ca tara m!asteapta cu bucurie".
<ltima parte a replicii este scnteia care declanseaza raspunsul nvaluit n viclenie al lui
"otoc si raspunsul dur, ferm, autoritar, ntr!o izbucnire de furie si ura abia stapnita a
>apusneanului, e5primat n replici scurte, taioase, care pun n lumina impulsivitatea, omul
violent, politicianul fara scrupule, nengaduitor n nfruntarea cu boierii. %eplicile au ramas
memorabile, capatnd valoare de sentinta.
Negruzzi nsoteste replicile cu observatii asupra fizionomiei persona3ului, care reflecta
trairile interioare ale eroului+ "raspunse >apusneanul, a caruia ochi scnteiara ca un fulger".
4nterogatiile si e5clamatiile persona3ului, retezarea taioasa a vorbelor interlocutorului sau,
succesiunea rapida, dintr!o rasuflare, a raspunsurilor >apusneanului e5prima ritmul starii
sufletesti a persona3ului, vorbirea lui devenind dramatica, traita la cote nalte ale simtirii
omenesti. Cu o intuitie psihologica remarcabila, Negruzzi si lasa persona3ul sa se dezlantuie
ntr!o furie si o mnie glgitoare, subliniind paro5ismul trairii prin amanunte fizionomice+
"%dea, muschii i se suceau n rsul acesta, si ochii lui ho3ma clipeau".
Cnd "otoc, plin de umilinta, i cere lui >apusneanu sa!l ia de partea sa, >apusneanu
da dovada de inteligenta, capacitate de analiza si patrundere psihologica. Cu a3utorul unui
proverb >apusneanu l caracterizeaza pe "otoc+ "lupu paru!si schimba, da naravul ba".
Printr!o singura linie, >apusneanu surprinde liniile caracteristice boierilor+ $everita,
dusman vechi, dar cinstit, &pancioc este tnar cu multa dragoste de tara, &troici e naiv, de
aceea nu cunoaste minciunile, iar "otoc e "nvechit n zile rele" si "ciocoi fatarnic".
?orinta de putere n!ar valora nimic daca n!ar fi sustinuta de o serie de alte calitati
care sa!i dea posibilitatea de manifestare si dintre acestea, cea mai importanta este
abilitatea n ceea ce priveste relatiile umane. Abilitatea de a face promisiuni linistitoare
pentru ceilalti si care, personal, nu!l anga3eaza cu nimic. 2ot de aceasta tine si capacitatea
de a!si stapni impulsurile violente, atunci cnd are ceva de cstigat de pe urma acestui
lucru.
6ste e5pert n manipulare si declara cu cinism acest lucru atunci cnd, la nceput,
hotaraste sa!i crute, deocamdata, pe boieri, si pe "otoc n special+ "te voi cruta, caci mi esti
trebuitor, ca sa ma mai usurezi de blastemurile norodului".
>apusneanu a venit n tara cu anumite intentii care sunt pline de patima razbunarii,
acest lucru punnd n evidenta un persona3 diabolic. >apusneanu se contureaza ca un
adevarat persona3 tragic. 6l ndeplineste toate caracteristicile persona3ului tragic din teatrul
vechii :recii.
Ale5andru >apusneanu n prima sa domnie, a vrut sa multumeasca tot poporul. -aptul
ca acest lucru nu i!a reusit atrage dupa sine vina persona3ului. :recii numesc acest moment,
moment numit hKbris.
Prin urmare >apusneanu a fost alungat de la tron, fapt care a dat nastere poftei de
razbunare. &e marcheaza prin acest lucru un alt moment al persona3ului tragic, moment pe
care vechii greci l numesc pathos.
Procedeele de caracterizare cu care opereaza autorul n acest prim capitol sunt
procedeele de caracterizare directa (prin cuvintele autorului, autorul retine cteva detalii de
comportament sau de e5presie care au nsa o greutate e5traordinara n definirea trairilor
persona3ului+ "muschii i se suceau ntr!un rs nervos. G astfel de tehnica de portretizare este
e5perimentata de realisti n tehnica detaliului semnificativ sau frapant, precum si procedeul
de caracterizare indirecta (prin dialog. ?ialogul este de esenta dramatica, este lasat sa
curga liber, autorul nu intervine nici cu scurte interventii scenice astfel nct capitolul are un
aspect dramatic, iar persona3ul are consistenta tensionata si comple5a a unui persona3 viu.
>apusneanu este tipul domnitorului tiran si crud, cu vointa puternica, ambitie si fermitate n
organizarea razbunarii mpotriva boierilor tradatori, aceasta fiind unica ratiune pentru care s!
a urcat pentru a doua oara pe tronul "oldovei+ "?aca voi nu ma vreti, eu va vreu".
?aca n primul capitol portretul lui >apusneanu este scos n evidenta prin intermediul
antitezei dintre boieri si >apusneanu n al doilea capitol, caracterizarea lui >apusneanu
reiese din antiteza conflictuala dintre domnita %u5anda si el. domnita %u5anda e plina de
ntelepciune, gingasie pe cnd >apusneanu e crud, nemilos si fatarnic. 6ste de observat n
acest capitol momentul n care >apusneanu nfuriat de cerinta domnitei, si anume de a
nceta omorurile, pune mna pe 3ungher. 6ste o reactie necontrolata a lui, nepotrivita pentru
un domnitor. Prin aceasta actiune, >apusneanu dovedeste a fin un om cu o fire colerica,
impulsie, obisnuit sa 3udece si sa faca dreptate singur, dupa propriile reguli.
Auzind cererea domnitei, >apusneanu o mustra "pentru vorbele nebune", dar promite
n final ca va nceta cu omorurile, nsa nu nainte de a!i da leac de frica. >apusneanu n
momentul de fata, disimuleaza, dorind sa fie calm si se poarta autoritar fata de sotia sa, dar
si cinic pentru ca n sine leacul promis o va ngrozi. 6ste o reactie de!a dreptul maladiva a
persona3ului dnd nca o data dovada de cruzime, spirit diabolic si spirit de razbunare.
>apusneanu a3unge acum sa ndeplineasca cu adevarat rolul de persona3 e5ceptional n
situatii e5ceptionale, specific persona3elor romantice.
Procedeele pe care autorul le foloseste n capitolul doi sunt+ caracterizare directa si
caracterizare indirecta.
9n capitolul trei l surprinde pe >apusneanu intrnd n biserica prile3 pentru autor sa
realizeze descrierea costumului eroului. Autorul reuseste totodata sa creeze si atmosfera de
epoca (moment n care de altfel se dovedeste ca Negruzzi este si un adevarat creator al
realismului.
>apusneanu, ca un mare actor, si va regiza cu deosebita rigurozitate, urmarind
efectele, miscarile, ca pe o scena, ntru totul viabila. 6roul disimuleaza din momentul n care
intra n biserica, si atribuie un rol prin care vrea sa para un umil pacatos dornic sa se
spovedeasca si sa se ndrepte spre calea cea dreapta. 4pocrizia si fatarnicia persona3ului
este nelimitata. 6l vrea sa para ca se caieste pentru greselile sale astfel tinnd un discurs n
care se foloseste de pilde biblice. >apusneanu vrea sa para convingator, faptul ca se
foloseste de pildele biblice este doar pentru a crea n sufletul boierilor un adevarat efect
persuasiv (de convingere, de lamurire. ?iscursul lui >apusneanu pune n evidenta un
persona3 cu o inteligenta stralucita. Acesta stie sa utilizeze cuvintele de o asa maniera nct
sa!si convinga auditoriul fara nsa a parea suspect printr!o e5cesiva umilinta. >e atrage
atentia boierilor ca au gresit cu totii. Autorul foloseste si elemente anticipative pentru a fi5a
trasaturile persona3ului si intentiile acestuia, astfel ntelegem ca persona3ul nostru are intentii
malefice, caci moastele &f. 4oan cel Nou au tresarit la atingerea lui >apusneanu. 6l si
ncheie cuvntarea invocndu!l pe 4sus sa le ierte greselile si cheama boierii la un ospat.
>apusneanu cstiga ncrederea boierilor, care vin la ospat, cu e5ceptia lui &pancioc si
&troici.
6locinta sa tine de abilitate, placerea vorbelor memorabile, a constructiei discursului,
nsa s!ar putea sustine ca e mai curnd vorba de histrionism, de atentie la efectul produs
asupra spectatorului, dect de eficienta sa ca persuasiune asupra interlocutorului.
?in felul n care este organizat ospatul se poate observa ca planul domnitorului e
bine gndit. >a un semn al lui >apusneanu se declanseaza macelul. &adismul persona3ului
precum si decaderea psihologica sunt
de!a dreptul nfioratoare+ cu cinism priveste dintr!un colt macelul, dndu!i o satisfactie totala
privelistea sngeroasa. ?upa care, satisfacut, il da pe "otoc multimii.
?e caracterul histrionic se leaga probabil si cruzimea sa. $iolenta, tratarea fara
mena3amente a dusmanului, era o trasatura obisnuita n lumea respectiva, nsa, n cazul lui
>apusneanu, ea frizeaza patologicul. Pentru faptul ca el nu se multumeste cu faptul de a!si
nvinge dusmanul, ci e hotart sa!l nimiceasca total. 2eroarea devine un spectacol gratuit,
dincolo de posibila ei 3ustificare ca instrument de guvernare ! lichidarea n masa a boierilor si
construirea unei piramide din capetele lor.
9n momentul n care >apusneanu construieste piramida de capete pathos!ul devine
de3a patologic. Pentru caracterul persona3ului autorul foloseste dialogul, dar si naratiunea. Ca
si n primul capitol dialogul da persona3ului o consistenta sporita (pare o fiinta vie. Antiteza
dintre >apusneanu si "otoc, ca si aceea dintre >apusneanu si ?oamna %u5anda defineste
persona3ul prin crearea elementului de contrast.
=un cunoscator al psihologiei umane, se dovedeste att n atitudinea lui fata de "otoc
ct si atunci cnd profita de multimea adunata la portile curtii domnesti, stiind astfel sa scape
de unul dintre cei mai amenintatori dusmani ai sai, argumentnd "Prosti, dar multi @.A sa omor
o multime de oameni pentru un om, nu ar fi pacatB".
Capacitatea de manipulare este dusa la desavrsire, atunci cnd, n fata multimii
razvratite, el ia hotarrea (comunicata de asemenea cu cinism ! "?u!te de mori pentru binele
mosiei dumnitale, cum ziceai nsuti" de a!l sacrifica pe "otoc, scapnd n acest fel de un
dusman periculos (si, formal, respectndu!si promisiunea si deturnnd un pericol iminent, o
multime care, scapata de sub control, ar fi putut deveni imprevizibila.
?etine arta disimularii, scena din biserica fiind foarte semnificativa n acest sens+
mbracat "cu mare pompa domneasca" se nchina pe la icoane, saruta moasele sfntului, l
ia martor pe ?umnezeu pentru cainta de a fi comis crime, citeaza din =iblie, n timp ce
pregateste cel mai sadic omor din toate cte comisese ! piramida de capete taiate ale celor
/* de boieri ucisi la ospatul domnesc, la care fusesera invitati.
6ste inteligent, perfid, reusind sa pacaleasca pe boieri, sa manevreze pe oricine si sa!
si ascunda adevaratele planuri de razbunare, pe care le aplica cu o satisfactie deosebita.
9n ultimul capitol persona3ul este surprins bolnav, pe patul de moarte. ?elirnd, cere
iertare de la ?umnezeu si doreste sa fie calugarit. <n persona3 obsedat n asa masura de
puterea temporala, de aici si acum, e limpede ca nu poate fi prea preocupat de viata de apoi.
?oar n pragul mortii sale hotaraste, ca un fel de troc, ca n cazul ca va scapa, sa abdice si
sa se calugareasca, pentru ca, de ndata ce aceasta amenintare asi pierde caracterul
iminent, sa dispara si cainta si sa si retracteze promisiunea, redevenind, potential, violent.
9ntr!un moment de luciditate este prins de o furie nebuna si ameninta cu moartea fiului sau.
?egradarea psihologica a persona3ului atinge un punct ma5im n acest moment, persona3ul
este de!a dreptul dezumanizat.
?oamna %u5anda ndemnata de &pancioc si &troici (care s!au rentors ntre timp n
tara precum si de mitropolitul 2eofan, l otraveste pe >apusneanu.
Persona3ul moare n chinuri groaznice. "oartea persona3ului marcheaza un alt
moment din tragedia greaca antica si anume thanathosul. &uferinta fizica a persona3ului este
dublata si de suferinta sufleteasca, >apusneanu este sensibilizat, nu doreste sa auda nimic
din ce!a facut. 6ste clipa adevarului, o clipa de iad. "oartea persona3ului produce o stare de
purificare pe care o e5prima catharsi!ul n tragedia greaca.
Nu i se poate nega un anumit cura3, o anumita demnitate n fata mortii, atunci cnd,
realiznd ca nu mai are nici o scapare, ca a fost otravit si ca e la cheremul dusmanilor sai,
&troici si &pancioc, cere sa i se dea lovitura de gratie, favoare ce i se refuza, fiind lasat sa
moara n chinuri.
Cruzimea este trasatura dominanta a persona3ului, motivata de multe fapte cumplite+
leacul de frica, linsarea lui "otoc, amenintarea cu moartea propriei familii, schingiuirea si
omorrea cu snge rece, ba chiar cu satisfactie a boierilor etc. "oartea lui >apusneanu este
o plata binemeritata pentru cruzimea sa.
Costache Negruzzi a fost inspirat n momentul scrierii de operele vechilor cronicari
moldoveni. ?ialogul ca procedeu al caracterizarii indirecte aduce n fata cititorului un
persona3 malefic sau, la final, un persona3 disperat, incapabil sa!si accepte 3udecata dreapta,
si dornic de un final ct mai rapid, fara chinuri.
&criitori si critici literari au apreciat n diferite epoci si moduri aspectul psihologic al lui
Ale5andru >apusneanu. $asile Alecsandri a vorbit despre "tragedia crunta a lui
>apusneanul", iar Gvidiu ?ensusianu despre "cruzimea, razbunarea, viclenia lui". >iviu
>eonte constata la erou "o nclinatie diabolica, sadica, spre teroare, o dorinta bolnavicioasa
de a vedea curgnd snge". "ai analitic, Nicolae 4orga vede aici "sufletul unui bolnav ce!si
afla alinarea unei suferinte tainice numai la vederea si auzul suferintei altora".
!oamna "uxanda caracterizare
Puse n evidenta pe un fundal istoric dramatic, gratie unei tehnici a basoleriefului,
persona3ele nuvelei Alexandru +apusneanu se evidentiaza rnd pe rnd spre a se confrunta
si spre a!si mplini destinul nscris ! n fresca istorica ! de moto!urile ce deschid tablourile
confruntarilor.
?oamna %u5anda apare initial n contururi estompate, caracterizata mai curnd de
opozitia caracteriologica fata de >apusneanu dect de propriile trasaturi. 4nterventia, aproape
timida, n fata actelor despotice ale voievodului marturiseste o fire blnda, careia i repugna
cruzimea. socata de piramida de capete, "leacul de frica" pe care i!l ofera, cu umorul sau
sumbru >apusneanu, ?oamna %u5anda nu intervine ! nca ! la modul activ n evenimente.
Cuvintele cu ecou de blestem ! "G sa dai sama, ?oamnaC." o impresioneaza nsa, facnd
apel nu att la sensibilitatea feminina, la firea blnda si miloasa a persona3ului, ci la statutul
sau de ?oamna a tarii. Neintervenind n fata abuzurilor sotului ei, %u5anda risca sa si
mpartaseasca, alaturi de ntreaga sa familie, de tara pe care o conduce despotic
>apusneanu, consecintele funeste ale blestemelor celor oropsiti.
Astfel, se contureaza un conflict care o va opune pe ?oamna %u5anda nu numai lui
>apusneanu, ci o va face sa traiasca, dramatic, o confruntare a sinelui cu sentimentul
datoriei.
?ementa finala a voievodului o va pune pe ?oamna %u5anda sa opteze ntre datorie
si sentimentele sale de sotie, datoria de ?oamna si, pe de alta parte, de mama a unui viitor
domn.
?oamna %u5anda va lua funesta si cura3oasa decizie finala, de a!i otravi pe Ale5andru
>apusneanu, abia dupa ce se convinge ca viata fiului ei poate fi curmata de accesele de
cruzime, a3unse la paro5ism, ale voievodului.
Abia acest >apusneanu, into5icat de vointa de putere (probabil din momentul n care a
renuntat sa fie &tolnicul Petre, transformat n fiara, gata sa!si ucida propriul fiu daca acesta
i!ar lua tronul, o poate face pe ?oamna %u5anda sa renunte la datoria de sotie, renuntarea
ce are loc dupa ce >apusneanu nsusi a sfarmat toate legaturile, firesti, de familie, n
numele vointei sale despotice.
$ocea datoriei materne precumpaneste n aparent fragila %u5anda, nu nsa fara o
dramatica dilema interioara. Alaturi de aceasta e5ista si optiunea ?oamnei pentru tnarul
voievod, ce ar putea sa fie fiul sau, tnar voievod care ar putea nlatura funestele urmari ale
domniei celui ce a ncetat sa mai fie domn, devenind doar un ucigas feroce, nsetat de
putere.
?e remarcat faptul ca atribuirea otravirii lui >apusneanu ?oamnei %u5anda nu apare
e5plicit n cronici. ?impotriva, domnia nteleapta a celei ce a fost fiica lui Petru %ares, n
timpul minoratului fiului ei, lasa amintirea unei figuri feminine luminoase n cronicile noastre.
?rama ?oamnei %u5anda, optiunea sa finala sunt note de comple5itate a persona3ului recitit
si rescris de Costache Negruzzi.
#otoc caracterizare
9n prea3ma eroului principal se contureaza prezenta intrigantului "otoc, o evolutie
sinuoasa parcursa de acesta, de la nfruntarea lui >apusneanu la complicitate, turpitudine si
lingusire, pna la sacrificarea lui, evolutie ce pune n valoare capacitatea autorului de a
urmari artistic un persona3 contorsionat sufleteste. >asat singur n scena, "otoc se defineste
prin monoloage ntretaiate de strigarile poporului si deliberarile drastice ale domnului+ fricos
si mic, dramatic si necontrolat, slab si las n continuarea lamentarilor sale. ?upa cum se
observa, "otoc se impune mai mult prin modalitatile artistice proprii teatrului dect epicii.
"9nvechit n zile rele", vornicul "otoc este, n nuvela Alexandru +apusneanu,
persona3ul reprezentativ pentru o ntreaga categorie, atestata istoric+ aceea a unei mereu
"zavistnice" boierimi de tara, gata sa faca si sa desfaca domnii, sa comploteze, sa tradeze
dupa cum i!o cer interesele. Aflata n conflict cu ntregul neam al "usatinilor, de la stefan cel
"are la Petru %ares, aceasta boierime puternica este obisnuita sa aleaga domni pentru a!i
ucide atunci cnd comportamentul acestora nu i este pe plac.
Persona3 real, cu nume atestat n cronicile moldave (ca si &pancioc si &troici,
primeste nuante machiavelice sub pana lui Negruzzi. 9nsa ceea ce!l va duce la pieire va fi
cupiditatea sa, firea sa hrapareata si nemiloasa, care strneste mnia si "blastemurile
norodului". Pierzania sa se datoreaza nsa, n primul rnd, abilitatii lui >apusneanu care,
neputnd ucide el nsusi un persona3 att de puternic, l transforma n "tap ispasitor"
canaliznd spre batrnul vornic furia multimii.
Arogant, dispretuitor nu numai fata de norodul cel "prost", dar si fata de domnitorii
transformati n simple 3ucarii n minile sale, "otoc va cadea victima propriilor sale defecte.
4gnora puterea multimii asa cum l subestimeaza pe >apusneanu. Acesta l va ntrece n
rafinamentul intrigii, precum si n lipsa de scrupule si, prin urmare, l va nlatura slu3indu!se
de cei "prosti da multi".
$oporul caracterizare
Costache Negruzzi creeaza primul persona3 colectiv constituit pentru prima oara ntr!o
opera literara, dupa regula de miscare si de gndire unitara+ "Prostimea ramase cu gura
cascata @EA 9ncepu a se strnge cete!cete @...A 2oate gesturile se facura glas @...A n toate
inimile, fu ca o schinteie electrica".
"ultimea razvratita si face aparitia n aceasta nuvela aflata la temelia literaturii
romne moderne, prefigurnd, prin intuitia psihologica a prezentarii, marile scene de masa
din %ascoala lui >iviu %ebreanu.
4deea maselor framntate de un sentiment tulbure al revolutiei este mai trzie,
proiectie a pasoptistului Costache Negruzzi asupra unor vremuri straine de asemenea
manifestari.
Chiar daca posibile, cronicile, scrise de "acei batrni boiari" nu le consemneaza.
4ntuitiile psihologice ale autorului sunt nsa importante aici, n creionarea "persona3ului
colectiv" si a reactiilor sale fata de principalii actanti ai dramei.
Prezenta poporului se impune a fi relevata, chiar daca acesta nu actioneaza n prim
plan. Numai o singura data, n capitolul al 444!lea, partea a doua, masele participa activ,
frenetic, la actiune. 9n rest, le percepem doar din comentariul lui Negruzzi. Cu o forta realista
remarcabila, Negruzzi realizeaza persona3ul colectiv prin trasaturi ! gradat relevate+ mai nti
multimea vine la palat, din curiozitate, apoi (ntrebata ce vrea se aglutineaza n cete, ca n
cele din urma sa devina o singura vointa, sa aiba unitate de idei si actiuni+ "9n sfrsit
ncepura a striga+
! &a micsureze da3diileC ! &a nu ne zapciascaC
! &a nu ne mai mplineascaC ! &a nu ne mai 3afuiascaC @.A ! "otocC ! "otocC ! Ce ne
beleste si ne pradaC ! "otoc sa moaraC Capul lui "otoc vremC".
Patrunznd n psihologia colectiva, scriitorul i surprinde reactiile tipice+ calm, deruta,
e5plozie sau stingerea miscarii. &e observa maiestria artistica a autorului+ ":loata se ntarta
din mult n mai mult @.A $enise fara sa stie pentru ce au venit si ce vrea @.A &a traiasca maria!
sa vodaC raspunse gloata. si, multumindu!se de asta 3ertfa, se mprastii".
?aca sentimentul revoltei este initial tulbure ! multimea este furioasa, dar nu stie e5act
mpotriva cui si mpotriva a ce ! mnia sa poate fi usor canalizata mpotriva lui "otoc.
Abilitatea lui >apusneanu consta n aceasta oferire a "tapului ispasitor", devenind astfel si n
ochii multimii un domn luminat, cu gri3a celor multi.
Alegerea celui sacrificat este, de altfel, una fireasca+ "otoc, mare boier, este mult mai
mult prezent n ochii "tarii" dect mai mult sau mai putin efemerii domnitori ce s!au succedat
n scaunul tarii dupa Petru %ares.
Asemeni unui e5celent regizor, Negruzzi prezinta poporul ca persona3 ntr!o secventa
antologica+ nimic nu poate fi mai nfricosator dect poporul rasculat. ?e aceea "gloata" se
comporta uniform, actionnd n chip unanim, de la simpla formare n cete "la ntartare" si
apoi la e5plozia "zurbei" n tipete si strigari. 6ste n toata urmarirea actiunilor si comportarii
poporului o gradare reala, izvorta dintr!o perfecta cunoastere a modului de manifestare a
oamenilor simpli. "?in nehotarti ce erau, par acum hotarti. &unt ntr!un cuget, ntr!o vointa,
e psihologia miscarilor populare, sovaitoare la nceput, dar canalizate apoi ntr!o singura
dorinta, neprevazuta" ! comenta 6. >ovinescu.
?ezlantuirea si canalizarea furiei colective, linistirea ei dupa ce i se ofera ceea ce si!a
dorit (sau crede ca si!a dorit l arata pe Costache Negruzzi drept unul dintre primii autori cu
adevarat moderni din literatura noastra.
Spancioc si Stroici caracterizare
9mprumutnd numele unor persona3e istorice reale din galeria boierilor "oldovei
(asemenea lui "otoc, &pancioc si &troici sunt, n nuvela n discutie, e5ponentii unei boierimi
tinere, necorupte de sentimentele meschine ale celor "nvechiti n zile rele". 6i ar putea
reprezenta rennoirea boierimii de tara, n sentimente patriotice, viteaza si nenduratoare,
asa cum a stat alaturi de marii domnitori ai "oldovei.
Convingerea celor doi ca toate necazurile tarii vor lua sfrsit o data cu >apusneanu
pare sincera, ca si condamnarea acestuia din motive morale. &emnificativ este, n acest
sens, faptul ca, desi sunt nevoiti sa fuga din tara, urmariti fiind de sngerosul voievod,
&pancioc si &troici nu se ntorc mpotriva lui >apusneanu cu a3utor strain, cum ar fi facut!o
"otoc. ?impotriva, tin sa!si ndeplineasca promisiunea de a!l revedea pe >apusneanu
nainte de a muri si tin sa!l pedepseasca asa cum datina o cere pentru cei ce varsa snge.
-aptul ca potirul cu otrava nu este purtat de ei, ci de ?oamna %u5anda, subliniaza aspectul
de pedeapsa a destinului si nu de razbunare personala, impus mortii lui >apusneanu.
&upravietuirea si victoria finala a celor doi tineri boieri imprima o nota optimista
sumbrei nuvele istorice+ ciclul sngeros al omorurilor si tradarilor la sfrsit, o data cu moartea
batrnilor boieri avari si intriganti, >apusneanu trebuie sa piara si el, pedepsit pentru ca a
ucis si a 3urat strmb, o noua perioada poate nsa ncepe cu un domn tnar ce are alaturi
boieri tineri si credinciosi, precum &pancioc si &troici.
Stilul operei
Nuvela Alexandru +apusneanu este scrisa ntr!un stil concentrat, fara ornamente sau
digresiuni. "i3loacele de e5presie stilistice sunt acordate cu continutul, cu atmosfera epocii.
?e aceea se identifica la tot pasul constructii "luate din fondul istoric al limbii" sau inventii
stilistice ce apartin autorului ("Au venit vremea", "mosie" cu sensul de "patrie", "si la spatele
fiestecarui boier dvorea cte o sluga care dregea" @s.n.A. Ca fin mnuitor al acestor
procedee, Negruzzi si manifesta nclinatia catre utilizarea antinomiilor, a elementelor
contrare, a nfruntarilor, descoperind si stilistic cel mai nimerit corespondent. Astfel,
n Alexandru +apusneanul se releva ca o dominanta a stilului "un 3oc antagonic de planuri,
realizat prin repetitia unor termeni cu sensuri opuse" ("&a ma!ntorcB "ai degraba si ntoarce
?unarea cursul ndarat. AC. Nu ma vrea taraB Nu ma vreti voi, ntelegC ?aca voi nu ma vreti,
eu va vreu" sau+ "$oi mulgeti laptele tarii, dar a venit vremea sa va mulg si eu pre voi"..
Alaturi de formele arhaice se ntlnesc cele regionale si neologistice ntr!o mare armonie
stiuta a fi mplinita doar de marii artisti. ?espre prezenta neologismelor, punctele de vedere
nu concorda. serban Cioculescu le comenta "stridenta"+ "Cu toate acestea, notiunile
moderne mpaneaza neplacut te5tul. Cutare boier e IIcurtezanJJ, "otoc e un IIintrigantJJ,
solii lui 2omsa sunt IIdeputatiJJ, birul este o IIcontributieJJ, "otoc IIministruJJ, urarile la
oaspete sunt IIvivateJJ, uneltele domnului sunt IIsatelitiJJ, doamna locuieste n
IIapartamentJJ sau IIapartamenturiJJ". ?esigur, n parte s. Cioculescu avea dreptate,
daca se raporteaza limba scrierii la epoca istorica. ?ar Negruzzi si scria opera n '(/0, o
adresa contemporanilor si posteritatii, iar prezenta elementului neologistic reflecta, nca o
data, faptul ca scriitorul n!a putut ramne n afara operei sale, ci s!a integrat ei si n ceea ce
priveste podoaba lingvistica. &udndu!se perfect cu celelalte elemente, de continut si forma,
limba si stilul nuvelei au a3utat, incontestabil, la asigurarea unei eterne modernitati, ce
caracterizeaza ntotdeauna operele mari.
&tilul este obiectiv. %areori intervine autorul, cu cte un calificativ ("marsavul"
curtezan, "ticalosul". Predomina naratiunea si dialogul pe fondul realist al actiunii.
&obrietatea stilului, obiectivitatea relatarii, concizia sunt trasaturi clasiciste ale nuvelei.
>imba3ul, cu elemente de factura populara, este plastic si e5presiv ("a sugui", "cloata",
"norod", "sarind ca un om ce calca pe un sarpe". %idicndu!se peste stilul cronicaresc,
Negruzzi retine numai atmosfera scrisului arhaic ("plecara de fuga", "dasa larma",
"burzuluisera", "sa nu ne zapciasca", culoarea locala+ descrierea salii de ospat, a
vestmintelor.
Observatii despre ortografie+
LGrtografia respecta sistemul preconizat de F. %adulescu n )untenia, ambii
contribuind la simplificarea alfabetului chirilic,
LAcuzat de :. &aulescu ca si!a muntenizat limba, uitndu!si originea de moldovean,
scriitorul i raspunde+ "Cuvntul pentru ce am urmat regulelor literatilor munteni este ca ele
mi!au parut potrivite pe tipul limbii, mai ntalese si mai romnesti dect ale acestui domn
literator".
Observatii fonetice+
L65ista o oarecare aparenta regionala la particularitatile graiului moldovenesc,
L-olosirea unor particularitati vechi care sa creeze o culoare de epoca,
LApar fonetismele populare, fonetismele "literarizate" vizibile la neologisme, specifice
graiului muntean.
Observatii lexicale+
L$ocabularul cuprinde o mare varietate de elemente vechi populare datorate
contactului cu limba vie,
LNeologisme de origine latino!romantica,
L-olosirea sensurilor vechi ale cuvintelor+ "prosti" cu sensul "simplu", "de rnd",
"mosie" cu sensul de "patrie", "slu3ba" cu sensul de "treaba", "vnznd" cu sensul de
"tradnd",
LCuvntul "norod" este nlocuit cu "popor", creat dupa modelul latin "populus",
LNegruzzi si e5pune n scris parerea referitoare la anumite neologisme+ "fiestecare
limba, cnd au nceput a sa cultiva, au avut trebuinta de numiri noua sau si le!au facut de
sine, sau s!au mprumutat de acolo de unde au vazut ca este izvorul stiintelor si!a
mestesugurilor",
L>e5icul este o mbinare de cuvinte de origine latina, slava, albaneza.
Observatii gramaticale+
LArticularea numelui propriu ">apusneanul",
L-olosirea pronumelui de ntarire "nsuti",
L<tilizarea locutiunii adverbiale "mai pe urma" n locul adverbului "apoi",
LPrezenta locutiunii verbale sub forma "a trece n" partea cuiva, n locul constructiei cu
prepozitia "de",
L?eclinarea substantivului propriu "2omsa" la genitiv cu articol euclitic,
LComplementul direct nu este reluat ca n limba contemporana printr!o formula
pronomiala neaccentuata n acuzativ+ "pentru slu3ba ce mi!ai facut" n loc de "pentru slu3ba
ce mi!ai facut!o",
LAdverbul de negatie nu este omis, n schimb apare adverbul "nici"+ "nu ma vrea nici
ma iubeste tara",
L-olosirea gerunziului repetat prin trei verbe diferite n aceeasi fraza+ "ce mi!ai facut
vnzndu!mi oastea lui Anton &chele si mai pe urma lasndu!ma si trecnd n partea
2omsei",
L&inta5a frazei se remarca prin caracterul oral dat de propozitii nominale n raspunsul
brutal "prosti, dar multi" cu valoare cronica redata de interogatia retorica,
LAcumularea valorilor de coordonare realizata ! n general ! prin 3u5tapunere,
L-olosirea unei fraze medii ca amploare.
Negruzzi a avut simtul limbii artistice.
%lemente romantice
LPersona3ul Ale5andru >apusneanu, care ilustreaza un destin de e5ceptie, este
romantic (conceput "multilateral" printr!o paleta ampla de trasaturi de caracter, cu trasaturi
puternice, un erou e5ceptional n situatii e5ceptionale, ale carui fapte sunt impresionante prin
cruzime, perfidie, razbunare. ?omnitor al "oldovei, nlaturat de la tron de intrigile boieresti, l
ocupa pentru a doua oara, a3utat de turci, nfrnge opozitia boierilor (pe care "i omorea din
cnd n cnd", totul culminnd cu zdrobirea definitiva a acestei opozitii, la ospatul unde sunt
masacrati /* de boieri, iar "otoc, tras deoparte de domn, este dat pe minile multimii, ce!l
sfsie de viu pentru ca n final sa fie asasinat, cu complicitatea ?oamnei %u5anda, de catre
&troici si &pancioc, cei doi boieri care scapasera de uneltirile sale si se refugiasera n
strainatate,
L"odul de a vorbi al persona3ului+ discursul lui >apusneanu este un e5emplu de
discurs romantic n care sunt folosite toate procedeele de retorica tipic romantica+ repetitia,
gradatia, interogatia si e5clamatia retorica, enumeratia si citarea (din te5tul biblic folosita
drept argumentatie. &curtele sale discursuri par menite unui cronicar, care sa le nregistreze
pentru posterioritate,
LNuvela este construita n 3urul unei serii de opozitii. Aceea dintre domn si boieri, la
nceput, unul venind cu oaste straina, turceasca, ceilalti reprezentnd domnitorul autohton,
"legitim", pe 2omsa. "ai trziu, aceea dintre tendinta de concentrare a puterii n minile
domnitorului si cea de farmitare a ei, de anarhie, reprezentata de boieri. Nici boierimea nu
este omogena ! de o parte l avem pe marele boier, corupt, intrigant, preocupat numai de
interesul sau si care, de ndata ce vede ca se schimba situatia, trece n tabara nvingatoare
("otoc, de cealalta, boierii tineri, patrioti, infle5ibili din punct de vedere moral, care!si
considera e5ilul ca pe o continuare luptei, ntorcndu!se, de ndata ce situatia le!o permite,
pentru a da lovitura hotartoare (&troici si &pancioc. ?e asemenea, e de remarcat contrastul
dintre violenta e5trema a lui >apusneanu, care mutileaza si e5ecuta boieri, sfrsind prin a!i
masacra pe toti, si blndetea sotiei sale, ?oamna %u5anda, care ncearca sa intervina
pentru a pune capat omorurilor si lesina cnd vede spectacolul macabru ce i se pregatise, n
cele din urma, din instinct de conservare, ca si din calcul politic, accepta sa!i dea sotului ei
paharul cu otrava. Antiteza, ca modalitate de constituire a persona3elor, a faptelor acestora
(e5emplu+ cruzimea si rautatea lui >apusneanu n antiteza cu blndetea si bunatatea
?oamnei %u5anda, antiteza la nivelul e5presiei+ "otoc spune despre tarani ca "sunt multi,
dar prosti" iar >apusneanu i ntoarce replica "sunt prosti, dar multi",
L&cenele cutremuratoare tipic romantice ce e5ercita o fascinatie maladiva asupra
celor din 3ur+ omorrea celor /* de boieri, asezarea capetelor retezate sub forma unei
piramide, dupa rangurile boieresti, moartea prin otravire a lui >apusneanu ("&pancioc,
scotnd cutitul din teaca, i desclesta cu vrful lui dintii si i turna pe gt otrava ce mai era n
fundul paharului", atitudini impresionante ("nvata a muri, tu care stiai numai a omor",
L?escrierea naturii sinistre, nebunia (paro5ismul, culoarea de epoca prin descrierea
vestimentatiei si a bucatelor+ "scenele dramatice, domina ansamblul compozitiei, aproape
doua treimi." (2. $ianu,
L"entionarea portretului domnitorului de la manastirea &latina,
L&!a sustinut (Pompiliu Constantinescu ca tema capodoperei care este de factura
istorica, caracterele, canoanele, culoarea epocii apartin n mod tipic romantismului. Numai ca
nu avem de!a face cu un romantism retoric, patetic, ci cu unul rece, sobru.
L6ste de remarcat echilibrul dintre conventia romantica si realitatea individului (:.
Calinescu. Avem un persona3 central de e5ceptie ! referinta la %ichard al (((-lea fiind cum nu
se poate mai sugestiva ! care este creionat cu o mna sigura si care este memorabil att n
ceea ce face, ct si n ceea ce spune. >a acest nivel, al persona3ului, echilibrul se mai poate
de asemenea vedea n modul de construire a sa+ subordonarea tuturor trasaturilor uneia
principale, vointa de putere, care, asociata cu inteligenta si abilitatea politica, i calauzeste
totalitatea actiunilor,
L&pectaculosul sau, un spectaculos al zicerilor memorabile ("?aca voi nu ma vreti, eu
va vreu.", "?e ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu.", nsa nu mai putin al tiradelor
persona3ului principal+ "9ntoarceti!va si spuneti celui ce v!au trimis, ca sa se fereasca sa nu
dau peste el, de nu vrea sa fac din ciolanile lui surle, si din pielea lui captuseala dobelor
mele". 9n sfrsit, un spectaculos al gestului, teatral, menit sa copleseasca, sa asigure
pastrarea ascendentului ! piramida de capete de boieri, asezate ierarhic si oferite ca "leac de
frica" ?oamnei %u5anda, ori scena lichidarii lui "otoc, gest cu dubla semnificatie !
nlaturarea unui dusman periculos si deturnarea furiei populare, careia i se ofera un tap
ispasitor.
Aceste aspecte romantice fiind preponderente n te5t, consideram ca Alexandru
+apusneanul, apropiata de catre :. Calinescu, de 2amlet (cu conditia ca limba romna sa fi
avut circulatie universala, este, n primul rnd, o nuvela romantica.
%lemente realiste
L?escrieri amanuntite realiste care dau o imagine verosimila si veridica a acelei epoci+
! descriere de costumatii (costumul ?oamnei %u5anda, lui >apusneanu
! descriere de obiceiuri de la curte (desfasurarea slu3bei, a unui ospat domnesc
! descrieri interioare,
LAtitudinea autorului n raport cu evenimentele si persona3ele+ atitudinea auctoriala
este aceea a unui scriitor obiectiv care relateaza evenimentele dinafara (nu se implica si nu
cunoaste despre persona3ele sale dect att ct e5prima chipul si faptele acestora. G
singura data aceasta atitudine este contrazisa+ n momentul discursului la biserica
>apusneanu este att de fatarnic nct autorul nu!si poate ascunde reactia de indignare n
fata propriului persona3 si e5clama cu privire la cuvntare ca este "desantata",
L9ntlnim scene de masa, magistral realizate (omorrea lui "otoc de catre multimea
nfuriata. Negruzzi creeaza pentru prima data n literatura romna persona3ul colectiv (masa
de tarani prezentat ntr!o maniera realista si surprinde psihologia acestuia+ deruta,
conturarea motivatiilor pentru care multimea este adunata, gasirea motivatiei care face ca
multimea sa se comporte ca un persona3, actiunea propriu!zisa care dovedeste forta multimii
ca persona3 unitar. Acest lucru va fi dezvaluit n %ascoala de %ebreanu,
L?etaliile semnificative (frapante n alcatuirea portretului.
%lemente clasiciste
LCompozitie echilibrata, simetrica, gndita sa fie memorabila a nuvelei n patru
capitole n care alterneaza natura conflictelor ca ntr!o compozitie muzicala clasica (repede !
lent ! repede ! lent+
capitolul 4 ! >apusneanu!boier
capitolul 44 ! domnita %u5anda
capitolul 444 ! boieri
capitolul 4$ ! ?oamna %u5anda,
LArta povestirii ! naratorul este e5trem de sobru, detasat, obiectiv, facndu!si simtita
prezenta doar prin cteva anacronisme le5icale, suparatoare la lectura (serban Cioculescu+
"tiran", "curtezan", "cuiburile feudalitatii", "sateliti" etc.
LAceeasi structura o urmeaza si procedeele artistice de e5punere+
capitolul 4 ! dialogul
capitolul 44 ! naratiunea;descrierea
capitolul 444 ! dialogul;naratiunea
capitolul 4$ ! naratiunea;descrierea,
L"otoc este un persona3 care ilustreaza caracterul tradatorului (clasicismul creeaza
caractere.
Cuvntul care ar caracteriza, poate, cel mai 3udicios meritele incontestabile ale nuvelei
este echilibru.
Comentariu pe text
"! Ce zici, parinteB zise sarmana femeie, nturnndu!se cu ochii lacrmatori spre
mitropolitul.
! Crud si cumplit este omul acesta, fiica mea, ?omnul ?umnezeu sa te povatuiasca.
4ar eu ma duc sa gatesc tot pentru purcederea noastra cu noul nostru domn, si pre cel vechi,
?umnezeu sa!l ierte, si sa te ierte si pre tine."
-ragmentul, apartinnd ultimei parti a nuvelei, surprinde frematarea launtrica, ezitarile
?oamnei %u5anda, sfatuita de &pancioc si &troici sa!si salveze deopotriva fiul si tara prin
otravirea crudului sau sot. Pentru redarea acestei scene de mare suspans, n care se decide,
practic, soarta persona3ului principal, Negruzzi a preferat ca mod de e5punere dialogul, apt
sa redea mai viu, mai concret conflictul interior al tinerei doamne si sa confere un mai
puternic dramatism hotarrii.
4ndecizia ?oamnei n fata gravitatii actului ce i se cere e surprinsa prin replica simpla,
asociata gestului sugestiv prin care cere a3utor celui ce 3oaca rol de sfetnic si duhovnic
totodata+ "! Ce zici, parinteB zise sarmana femeie, nturnndu!se cu ochii lacrmatori spre
mitropolitul.". >ectura e subtil orientata+ naratorul, de obicei sobru, discret, strecoara n
relatare o unda de simpatie si ntelegere pentru %u5anda, transparenta n alegerea epitetului
"sarmana".
%aspunsul mitropolitului constituie o adevarata proba de maiestrie a autorului. 9n
cteva fraze lipsite de artificii surprinzatoare, el pune n valoare ntreaga diplomatie politica a
persona3ului. ?eclinndu!si responsabilitatea, lasnd decizia %u5andei n minile ?omnului,
mitropolitul si da, de fapt, tacit, dezlegarea pentru fapta ce va urma. Partea a doua a replicii,
izolata cu a3utorul con3unctiei adversative "iar", se refera la moartea lui >apusneanu ca la un
fapt de3a consumat. 6fectul e subliniat de antiteza ce se stabileste, ca de la sine ntre
"@domnulA cel vechi" si "noul nostru domn".
Arta lui Negruzzi n constituirea replicilor este data nsa, n cazul de fata, n primul
rnd de redarea e5trem de veridica a particularitatilor discursului bisericesc, dnd un profil
aparte chiar si acestei scurte interventii a persona3ului. Printre aceste particularitati putem
nscrie epitetul dublu, antepus, cu care se deschide replica "crud si cumplit e omul acesta." !
unde apropierea semantica a termenilor nu lasa nici o clipa impresia de stngacie, ci
dimpotriva, reface stilul redundant si eficient al predicii. 2otul, de la apelativul blnd, "fiica
mea", la frecventa anumitor termeni ("?omnul ?umnezeu", "sa ierte" poarta sugestia
aceluiasi stil religios, accentuat si de cadenta lenta a frazei, n care s!a renuntat aproape cu
totul la subordonare, n favoarea legarii prin coordonare a propozitiilor.
Aprecieri critice
"Pe cnd palatul domnesc era considerat ca un soi de templu, iar domnul ca un soi de
=uda nefailibil, C. Negruzzi avea curagiul a scoate la lumina imaginea crunta a lui Ale5andru
>apusneanu si a spune boierilor un mare adevar+ IIPoporul e mai puternic dect boierimeaC
JJ
IIProsti, dar multiCJJ raspunde >apusneanu vornicului "otoc, n scena macelului din
palat, atunci cnd poporul adunat la poarta Curtii striga+ IICapul lui "otoc vremCJJ Acel
raspuns al domnului+ IIProsti, dar multiCJJ cuprindea n trei cuvinte o adevarata revolutie
sociala. Prin urmare novela fu rau vazuta la palat, rau primita de boieri, nsa ea si dobndi
pe loc rangul cel mai nalt n literatura romna, si va ramne totdeauna un model perfect de
stil, de limba frumoasa, de creatie dramatica si de o necontestata originalitate."
$asile Alecsandri, (ntroducere la Scrierile lui Constantin Negru&&i , n Pacatele
tineretelor, =ucuresti, '(*1, p. >M.
"4nspirndu!se din cetirea cronicilor, pe care le strabatuse nca demult, cnd si
gatea ste$aniada si nu numai din sfaturile prietenului sau mai tnar sau, poate, si din
cunoasterea istoriei "oldovei, ramasa inedita, a acestuia, ! cel mai limpede si mai mladios
din povestitorii romni, ncepatorul nuvelei si schitei de imaginatie, dadea acum, nu un usor
desemn, ca acela din Sobies3i si romnii, ori din %iga Poloniei si printul )olda!iei, schita pe
care o reproduce aici, ci o mare naratiune istorica dramati&ata, un mare tablou al istoriei
romnesti din veacul al M$4!lea, zugravit cu un condei fin de miniaturist, n margenile unui
cadru restrns. $iata de zbucium, de patima sngeroasa, de tragedie violenta si salbatica a
celui mai e5presiv dintre urmasii lui Petru %ares, e mpartita n scene, adevarate scene de
teatru cu dialogul firesc, avnd n el ntelepciunea romneasca ndatinata si mireazma de
trecut, cu miscari sigure, ca pentru scena, cu psihologii luminoase, izbucnind la cele dinti
cuvinte si gesturi, cu o neobisnuita si unica putere de a face iluzie, prin toata viata ce se
poarta naintea noastra si prin prezentari ca acestea."
N. 4orga, (storia literaturii romnesti n !eacul al '('-lea, de la '(1' nainte, vol.
44, epoca lui ). 4ogalniceanu, =ucuresti, '70(, p. .7.
"si avea numai .1 de aniC
-ericita soarta a acelui care la asa o vrsta a faurit o opera nepieritoare, si totodata a
pus nceputul unui gen literarC. 2oata proza noastra literara izvoraste dinAlexandru
+apusneanul. si nu ma nsel, creznd ca mai bine nu s!a scris pna astazi, ca n toata
literatura romneasca nu e o nuvela mai creata pe dinauntru, mai severa si mai mestesugit
cladita dect acest Alexandru +apusneanul, de care s!au lovit zadarnic alti scriitori."
6ugen >ovinescu, Costache Negru&&i, n Critice, vol. 4$, '7'8, p. 1''!1').
"Numele lui C. Negruzzi este legat de obicei de nuvela istorica Alexandru
+apusneanul care ar fi devenit o scriere celebra ca si 2amlet daca literatura romna ar fi
avut n a3utor prestigiul unei limbi universale. Nu se poate nchipui o mai perfecta sinteza de
gesturi patetice adnci, de cuvinte memorabile, de observatie psihologica si sociologica
acuta, de atitudini romantice si intuitie realista. 6roii au un desen uimitor. Negruzzi a nteles
spiritul cronicii romne si a pus bazele unui romantism pozitiv, scutit de naive idealitati. 9n
cronica domnul taie pe boieri si boierii pe domn si toata durata unei domnii este o ncordare
de suspiciuni, de uneltiri, de tradari si de crima. Nuvela ar intra n rndul naratiunilor de
asasinate italiene, de nu s!ar fi dat eroului principal o semnificatie superioara. >apusneanu e
dominat, osndit de Providenta sa verse snge si sa nazuie dupa mntuire. 6l sufera de
melancolie sanguinara, colorata cu mizantropie. 6chilibrul ntre conventia romantica si
realitatea individului, aceasta e minunea creatiei lui Negruzzi."
:. Calinescu, (storia literaturii romne de la origini pna n pre&ent, '7'/, p. 10).
"Punerea n lumina a acordului dintre istorie si psihologie, ntre caracter si
mpregiurare, l!a obligat pe autorul nuvelei sa acorde favoare si peisa3ului social. 9n
descrierea lui, Negruzzi se dovedeste a fi artist. Gamenii se misca ntr!un mediu real, fi5at
prin notatii sobre, dar de mare autenticitate, fara e5ces de colorit istoric, ca la Gdobescu sau
Fasdeu. Atmosfera se reconstituie din cteva amanunte de constumatie, interioare,
moravuri. Accentul cade pe faptele oamenilor, pe modul lor de a gndi si actiona. @.A
"entionndu!se ntre marginile istoricitatii romantice, fara a ignora caracteristicile artei
realiste, obiective, aceste doua modalitati de reflectare a realitatii coe5istnd ntr!o
combinare care adauga originalitate si un spor de veracitate. Negruzzi stabileste, ca toti
scriitorii epocii, o legatura strnsa ntre trecut si prezent, ntre episodul nfatisat si constiinta
contemporanilor sai. Pentru a nlesni aceasta legatura, el vine n spri3inul cititorilor sai cu
propria!i atitudine refle5iva. %asfrngndu!si tonalitatile peste paginile nuvelei, aceasta
atitudine le coloreaza viu, fara ca linia care da unitate organica manifestarii persona3elor sa
fie frnta. %eactiile vehement subiective sunt, n general, putine."
"aria Platon, +iteratura si problemele ei n paginile /Daciei literare/, n Analele
stiinti$ice ale 5ni!. /A. (. Cu&a/ din 4asi, &ectiunea 444, C, >imba si literatura, tom. M4, '78),
fasc. 4, p. ...
"Alexandru +apusneanul este o desavrsita creatie de valoare universala. Nu se
poate nchipui un portret mai viu ntr!un numar mai mic de gesturi si cuvinte memorabile, ntr!
o compozitie mai simpla si n decoruri mai putine. -igura eroului e romantica. 6liminnd
fatalitatea cronicarului, Negruzzi l!a facut credibil, fara a!l deposeda de aerul demoniac,
fantastic, tortionar, dimpotriva conferindu!i acel hieratism, acea proportie a liniilor care e
semnul creatiilor permanente clasice."
Al. Piru, C. Negru&&i, 6d. 2ineretului, '788, p. ''..
"Hurnalistul grabit, memorialistul discret, povestitorul cu tlc de calatorii, ntmplari si
anecdote, analistul subtil al oamenilor si al moravurilor, se ridica pna la studii istorice
patrunzatoare ca acel din #chire retrospecti!a, unde dezvolta si generalizeaza drama social!
politica si psihologica din Alexandru +apusneanul. 9n lipsa unei pozitii ideologice clare, tipica
pentru o perioada de tranzitie, se contrazic si se confrunta pretutindeni, adesea n acelasi
te5t, omul vechi si cel nou, romanticul si realistul, umanistul carturar si spiritul popular. Acolo
unde cele doua aspecte antagoniste a3ung sa colaboreze si sa stabileasca un echilibru
relativ, Negruzzi realizeaza un clasicism al lui, ca acel ilustrat prin Alexandru +apusneanul."
N. 4. Popa, C. Negru&&i, clasic al literaturii romne, 9n +imba si literatura, vol. MM4,
'787, p. 17.
"Cnd spunem Negruzzi, spunem Alexandru +apusneanul, asa cum pronuntnd
numele lui Alecu %usso, numim Cntarea %omniei. Cu capodopera lui Negruzzi evocarea
istorica se ridica, neasteptat, la un nivel greu de atins, mereu e5emplar. <na din directiile
curentului istorico!poporan de la Dacia literara, cea istorica, dobndeste un prestigiu
e5ceptional. -ramntarile sociale de la 3umatatea secolului M$4!lea, n a doua domnie a
>apusneanului, confera nuvelei o baza realista. 2oate datele istorice si psihologice, potentate
estetic, converg pentru a traduce n viziune epico!dramatica porniri ascunse si manifestari
sngeroase. 6 o confruntare a tendintelor feudale tipice, n care vointa domnitorului autocrat
se loveste de intrigile unei boierimi ipocrite. 2ablouri de grup, figuri plastice, n prim plan,
aparitii fantomatice spre fundul scenei, dialoguri de o ironie glaciala si soapte impregnate de
neliniste, toate sugereaza o atmosfera arhaica. Practici feudale insidioase, conspiratii si
asasinate se desfasoara n scene strnse, ritmul dramei urmnd parca ritmul unui destin
ine5orabil. 9n contrast cu feminitatea gingasa a %u5andei, cruzimea diabolica a domnului si
stapnului ei. Cu fiecare scena, lumina dezvaluie resorturi psihologice caracterizante,
despicnd misterul numai n masura necesara. &cena masacrarii celor patruzeci si sapte de
boieri, schitata concis, n culori putine, pare desprinsa dintr!o drama shaNespeareana."
Const. Ciopraga, C. Negru&&i, scriitor modern, n +imba si literatura, vol. MM4, '787, p.
..!.8.
"Cele patru capitole ale nuvelei, construita n 3urul figurii unui domnitor crud si
sngeros, dar parnd mnuit de providenta pentru o misiune obscura, respira atmosfera unei
tragedii. Conflictul ilustreaza lupta dintre domnitor si boierimea gata oricnd a cadea la
nvoiala cu dusmanii tarii, macinata de intrigi, versatila, lipsita de o forta interioara. 2ipologia,
caracterele contrastante, episoadele neasteptate care capata caracterul unor lovituri de
teatru provin din recuzita romantica. :ri3a pentru adevar, economia de mi3loace n
caracterizarea starilor sufletesti si n descrieri sunt nsa ale unui realist.
%emarcabila este fluenta epica, nempiedecata de nici un fel de prisos stilistic, iarasi
semn de modernitate, proba a maturitatii pe care Negruzzi o ntrupeaza pentru dezvoltarea
literaturii noastre n ceea ce priveste poza."
:. 4vascu, (storia literaturii romne, 6ditura stiintifica, =uc. '787, p. /.8.
"-ara a intra ntr!o analiza de detaliu, sa remarcam doar ca punctul de plecare al
scriitorului n toate aceste opere @autorul se refera la nuvelele de pna la '(/0A e net
romantica, ca romantismul constituie nu numai solul nutritiv al inspiratiei, ci adesea si
termenul final al actului creator. 6vident, e vorba de un romantism care nu e nici sentimental,
nici egolatru, strain de vagul lamartinian, de acel lirism infuz al inimii mpovarate si al
peregrinarii prin sfere, att de caracteristic poeziei unui Ale5andrescu, particularitatea lui
Negruzzi e, dimpotriva, de a cauta nserarea n istorie, sinteza dintre detaliu si culoare,
ecuatia diferentiala a obiectelor si oamenilor. 6chivalentele i le aflam n proza robusta, intens
pitoreasca, a unui $ictor Fugo din Notre Dame de Paris, sau n truculenta unui Ale5andre
?umas din memoriile de calatorie, cu deosebirea ca respiratia concisa a frazei si disciplina
compozitionala l evoca adesea pe Prosper "OrimOe."
Paul Cornea, %omantismul romnesc, "inerva, '7*1, p. )7..