Sunteți pe pagina 1din 136

Omogiu Prof. G.

VALSAN - ;ntemeietoru{
geomorfo/og;ce
Redactor:
SILVI US TEODORESCU
Tehnoredactor:
VIRGIL ANDREICA
Supracoperta coperta:
LEONTIN PLOSCA
Pro f. d r. doc. PET REV. COT ET
lAUREAT Al PREMIUlUJ DE STAT
C"MPA
ROMANA
STUDIU
DE
GEOMORFOLOGIE
INTEGRATA
Editura
CERES
BUCURE$TI
1976
CUVTNT TNAINTE
Luerarea de tata reprezintU 0 sinieza a preoeuparilor noasire de geomortologie
i de geologia Cllaternarului, lnceplnd cu anul 1.939 clnd am publicat prima noW
asupra gurii de varsare a Oltului. Coniimzate $i dezvoltaie In ieza de docioral
Cimpia Olteniei (sustinllta In anul 1938 i publicaM In 1957), eercetUrile noasire
s-au exiins an de an asupra lnireglllui ansamblu geogratic i geologic al Clmpiei
Romune.
Denllmirea nOlla de geomorfologie sistemica-integrata, pe care 0 folosim peniru
prima oara aici, s-a conturat din necesitatea de a exprima mai bine raporil/rile
corelaiive, cauzale i tunctionale dintre relief ca baza a formarii solurilor i vege-
ia/iei, dintre relief i depozitele superticiale, dintre acesiea din urma, clima i ape
subterane, adicalnireg ansamblul de factori i conditii care intereseaza activitaiea I
omullli, utilizarea ierenurilor i economia celei mai imporiante unita(i agricole a
tarii.
Prin adoptarea !.incipiului geneiic i integraii, de siabilire a unoI' corelatii
cauzale i functionale foarte largi In studiul reliefului Clmpiei Romune, socotim
ca puiem veni mai mult $i mai concrei In sprijimz diferi/ilor specialiii, care
se ocupa cu probleme agricole, agroameliorative, geotehnice, hidl'Ologice, perlolo-
gice eic., servind astfel mai direci laiura productiei ~ nevoile e con 0 ill i e i
nat ion a Ie, principiu corespunzator In acelai timp eelor irei plrghii ale
corelatiei dialect ice -- InviWimlnt-cereeiare-produc!ie.
In prezent, Clmpia Romuna este bine cunoscuUi din punel de vedere tiintific
sub toate raporturile (geofizic ~ geologic, geomorfologic i geografie, climaiie, hidro-
grafie i hidrogeologie, pedologic i agroameliorativ, geotehnic i geobotanie), prin
diferite eereeii1ri individuale sau coleciive, realizate prin diferite institute de speeia-
litate sau departamentale.
In afara de eercetarile de suprafata au fosi efectuate sute i chiar mii de foraje
hidrogeologiee i geotehniee, care impun sintetizarea i interpretarea lor pe complexe
litologice i stratigrafice..
Valorificlnd tradi tia colii naturaliste romuneti, care a pus bazele eunoaterii
iiin/ifice a Clmpiei Ramune la sflritul veacl1lui irecut i In prima parte a seco-
llllui nosiI'll, am reluat-o i dezvoltat-o la nivelul cerintelor actuale, uiilizlnd ailt
rezultaiele mai vechi, cli i eele mai noi sub raport geomorfologic complex.
5
Dupcl 194:1 i mai ales incepind cu anul 1950, In Cimpia Romancl s-all efec-
tuat numeroase cercetari i studii cu privire la conditiile natwale Ji la valorificarea
acestora sub toate raporlurile, legate de dezvoltarea ascendentii a economiei noastre
socialiste, de marile lucrari lzidrotelznice sau agroameliorative necesare acesteia.
Relevclm in mod special studiile complexe care au fost realizate In decursul ani-
lor trecuti, cum au fost cele legate de excesul de umiditate din anii 1969-1972,
in cadrul colectivului C.E.A.I. (Comisia de elaborare a programului national
de lucrari privind eliminarea excesului de apa de pe terenurile agricole i comba-
terea inundatiilor), din vara anului 1973 de ciitre un colectiv larg de specialiti
sub conducerea Acad. N. Giosan, Preedintele Academiei de tiinte agricole i sUvice,
din care a facut parte i autorul acestor rinduri i a carui activitate s-a inchegat
in sinteza de fata.
Aceasta lucrare se inscrie pe linia sporirii rolului tiintei in realizarea planului
cincinal-1976-1980.
Varietatea i complexitatea problemelor de relief din Cimpia Romana au impus
tratarea lor sistemica intr-un tot unital'. De 0 complexitate deosebita s-a dovedit
interpretarea tuturor forajelor existente, care ne-au permis sa fundamentam mai
precis conceptia asupra genezei i evolutiei, ca i clasificarea subunitatilor pe date
CII caracter geologic-litologic i paleontologic reale.
Lucrarea se adreseaza specialitilor din cele mai variate domenii (geomorfologi,
geografi, geologi: hidrogeologi, pedologi, arhitecti, agronomi, silvicultori).
Socotim ca ea este tol aa de uiila i specialitilor din hidroamelioratii i gospoda-
rirea apelor, deoarece amenajarea cursurilor inferioare ale 111101' riuri alohtone,
ca i a celor autohtone, amenajarea sistemelor de irigatii sau desecari, implica 0
cunoatere profunda a reliefului, structurii geologice, a solurilor, climei, hidro-
grafiei i hidrologiei.
Directivele celui de al XI-lea Congres al P.C.R. au trasat sarcini concrete in
domeniul gospodaririi apelol i protectiei mediului inconjuriitor. 1n lumina indi-
catiilor date de conducerea superioara de partid i de stat, s-a trecut la elaborarea
unoI' programe de amenajare a bazinelor hidrografice pentru buna gospodarire a
resurselor de apa, pentru combaterea excesului de umiditate, pentru prevenirea
i combaterea efectelor daunatoare ale inundatWor, pentru amenajarea i extinde-
rea irigatiilor, pentru sistematizarea teritoriului etc.
Toate aceste programe elaborate sau in curs de elaborare VOl' duce la folosirea
rationala a resurselor de apa pentru industrie, agricultura, populatie, piscicultura,
turism, prevenirea efectelor distructive ale apelor, prin lucrari de aparare,
lacuri de acumulare, indiguiri, regularizari etc.
1ncepind din 1962 s-a trecut la amenajarea inte,qrala a cursurilor de apa din
tara noastra pentru punerea in valoare a potentialului hidroenergetic, care s-a
e:dins din sectoarele montane In cele de es, Il11de vaile Siretului, Oltului i Du-
narii stau pe primul plan.
Studiul versantilor i evolutia lor sub actiunea agentilor naiurali i antropici,
ca i masurile antierozionale (impaduriri, culturi de pomi, vita de vie) n-au scapat
atentiei autorului.
6
Speram ca lucrarea de lata va pune la dispozitia specialitilor datele de baza
pentru elaborarea tuturor acestor programe necesare amenajarii uneia din cele mai
intinse regiuni i cele mai controversate sub aspectul genetic i evolutiv - Cimpia
Romiina.
Accentul in expunerea problemelor analizate cade pe geneza relie-
fului, ca baza corelativa a celorlalte elemente naturale i antropice. Necesitatile
actuale sub raport practic legate de economia agricola impun cunoaterea complexa,
sistemica a realitatilor geomorfologice ale Cimpiei Romane sub toate raporturile,
privite diacronic, in prezent i in trecut, dar i in viitor. Cu aite cuvinte "ziua de
asti1zi" la scadt geologica nu poate fi separata de paleogeografiI', iar perspectiva
solutiilor practice trebuie sa se bazeze ailt pe datele treeutului, cll i cele ale
prezentului. De aici a rezultat necesitatea utilizarii unor date de ordin geologic-
stratigrafic, Cll terminologia consacrati1, fara de care nu este posibila intelegerea
problemelor de paleogeografie i hidrogeologie, mai ales. Aceasta cu atll mai mult
eu cll lucrarea de fata reprezinta prima sinteza de acest gen in spirit modern i
care se adreseaza unui numar variat de specialiti.
Ea cuprinde doua parti: prima se refera la problemele geomorfologice i geologice
de ansamblu, legate de paleogeografie, depozite, reli4 i la conditWe climatice,
lzidrografie, vegetatie i soluri corelate cu morfologia de suprafata, iar a doua cu-
prinde analiza unitatilor regionale Cll specifieul lor, ambele insotite de nWIleroase
schite, profile, blocdiagrame, care completeaza i uureaza intelegerea textului.
Legiitura dintre aceste doua parti se face prin camtolul VIII, unde sint expuse
i exemplificate p-rincipiile geomorfologiei integ;:ate, corelative. -------.
Speram reliefului expuse sub aceasta forma complexa, sistemica
i corelativa sa fie extinse i la alte unitati ale tarii, oriunde necesitatile econo-
miei nationale 0 impun pentru mentinerea echilibrului natura-om,
antropice rationale i nu de fortare_..EJ.!!llurii.
Multumim pe aceasta cale tuturor forurilor i specialitilor din domeniile directe
sau invecinate care ne-au sprijinit in elaborarea primei monografii .geomorfologice
din tara noastra eu larg caracter integrativ.
AUTORUL

C U.P R INS U L
Par tea f 11 t i i-ANALIZA GENERALA
Capito/al I - CIMPIA ROMANA. IN CADRUL GEOGRAFIC AI, TARII ............. 15
A. Pozitie, limite intindel'e 15
n. Cimpia Romana sensul ei lal'g sub rnpol't agl'ogeogl'afic . . . . 16
C. Cimpia Romana in contextul geomorfologic carpato-danuhian 16
D. Scurt istoric al cercet:lrilor rezultatele de pina acum 17
Capito III I II - CADRUL STRUCTURAT.-TECTONIC $1 EVOI,U'l'!A PALEO GEOGRAFICA
...................... 21
A. Cadrul structural palcotectonic 21
1. Fundamentul cllvertura paleo-mezozoica - etapele de evollltie...... 21
B. Cadrlll structural neotectonic 24
2. Sinclinallll neogen cuvertura mio-pliocena a Cimpiei Romfme 2.1
Capito/ul III - ETAPA CUATERNARA $1 COORDONATELE MAJORE ALE EVOLUTIEI
PALEOGEOGRAFICE - IMPORTANTA DEPOZITEI,OR CUATERNARE 28
A. Schema stratigraf icii 29
B. Depozitele cuaternare-categorii tipuri genetice 35
1. Depozitele reziduale- solurile actuale fosile 37
2. Depozitele eoliene - consideratii generale 38
3. Depozitele fluviatile (complexul - aluvionar) 45
4. Depozitele piemontanc - aluvio-proillviale flllvio-lacustrc . . . . . . . . . . 48
5. Depozitele lacustre . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
6. Depozitele deluviale depozitele gravitationale 50
7. Depozitele vulcano-scdimentare 52
8. Depozitele antropice 52
9. Diverse alte depozite 53
C. Sectoare-cheic, complexe stratigrafice profile caracteristicc 53
1. Sectoarele din regiunile mai lnalte 53
2. Sectoarele din regiullile mai joase " . . . . . . . . . . 63
D. Lacu1 pleistocell formarea retelei hidrograficc 68
1. Lacul cuaternar dupii 1. P. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
2. Lacul cuaternar dupii C. Briitescu 70
3. Lacul cllaternar dupii N. M. Popp 72
4. Lacul pleistocen dupa P. Cotet 72
E. Conditiile paleoclimatice caracterizarea lor 74
1. Clasificarea initialii a climei dupii geologi 75
2. Clasificarea climei dupa schema alpilla 76
3. Conditiile periglaciare, importanta criostructurilor sub raport strati-
grafic paleoclimatic 76
4. Holocellul trecerea la plcisiocell (sllbdiYiziullile 'Vlirmianullli) 79
9
Capilolul n' - DEPOZITELE CUATERNARE - SCURTA CARACTERIZARE HIDRO-
GEOLOGICA 81
A. Principalele conceMii hidrogeologice clasificarea structllrilor acvifere 82
1. Conceptia lui M. Driighiceanu 82
2. Conceptia lui G. Murgoci . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82
B. Clasificarea strurturilor acvifere 82
1. Structurile acvifere freatice 82
2. Structurile acvifere de adlncime sau nefreatice 89
Capitollli V - RELIEFUI. SPECIFICUL LUI ................................ 91
A. Relieful fizionomia lui 91
1. Hipsometria generatiile de viii 91
2. Fragmentarea geodeclivitatea 93
3. Clasificarea formelor de relief 94
B. Mezorelieful - sistemele de viii i de interfluvii 95
1. Sistemul de vai - clasificarea analiza lor . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
2. Valea Dunarii - sistemul de terase lunca ei 96
3. Viiile interioare principale 100
4. Viiile interioare minore sau secundare 102
5. Sistemul de interfluvii majore - scurta caracterizare 103
C. Microrelieful procesele generatoare 106
1. Microrelieful luneilor 106
2. Microrelieful de dune 109
3. Microrelieful antropie 110
D. Morfodinamica internii 113
1. oseilatorii actuale 113
2. seismice 114
3. verticale eustatice 115
4. Profilul longitudinal al Dunarii 115
E. Morfodinamica externa - principalele procese externe sursa lor 117
F. Versantii - morfodinamicii evolutie 117
1. Forma evolutia versantilor - profilul de eehilibru 117
2. Glacisurile de versanti 118
G. Tipnrile de relief - unitiitile morfogenetice ale Clmpiei Rom1l.ne - scurtii
caracter izare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
Capitolul VI - CI,IMA HIDROGRAFIA ................................. 121
A. Clima actualii specificul ei 121
1. Date climatice de ordin general '" . . . . . . . . . . . . . 121
2. Nuante climatice regionale 128
B. Hidrografia 130
1. Reteaua de rturi caracteristicile ei 130
2. Regimul hidrologic variatiile lui 133
3. Lacnrile clasificarea lor 134
4. Inundatiile specificul lor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135
.5. Sehimbiiri tn configuratia retelei hidrografice 136
Capitollll VII - DE SOI,URI VEGETA'flA ....................... 139
A. de solnri trasaturile lui principale 139
1. Complexul solurilor cernoziomiee . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . 139
2. Complexul solurilor argilo-iluviale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141
.3. Complexul solnrilor negre brune argiloase, compacte, slab humifere 142
4. Complexul solurilor din lunci 142
5. Cronosecvente tn legi'itura eu solurile actuale . . . . . . . . . . . . 143
B. Vegetatfa caracteristicile ei 144
1. Stepa extinderea ei 144
2. Zona forestiera 144
3. Vegetatia de lunca 1411
10
Capitolul "Ill - GEOMORFOLOGIA INTEGRATA. API,ICATIII,E EI PRACTICE ....
A. Cimpia Romfma ca unitate macrosistemici'i .
1. Sistemele - subsistemele componente specificul lor .
2. Diverse corelatii calitative morfo-hidro-fito-climatice antropice
B. Sistemul morfoloessic-sufozional (clastocarstic) caradcristicile lu i .
1. Clastocarstul de pe suprafetele tabulare .
2. Clastocarstul de versanti - rolul lui tn degradare drenarea clmpiilor
de loess .
3. Tipologia cimpiilor de loess - scurta caracterizare .
4. Masuri de ordin practic pleclnd de la existenta crovurilor utilizarea
lor ca bazine colectoare .
C. AILe sisteme din aceasta marc unitate .
1. Sistemul morfohidrofreatic problemele de ordin practic .
2. Sistemul antropic-tehnogen .
D. Regionarea potentialului irigabil al Cimpiei Rom1l.ne .
E. Modul de utilizare a terenului - sinteza de ordin practic in legaturii cu
procesele naturale antropice de mare amploare .
Par tea ado u a - ANALIZA REGlONALA
Capitolul IX. - GRUPA UNITA.TII,OR GEOllIORFOI,OGICE CENTRAI,E
A. Regiunile piemontane de dil\Tagare .
1. Ctmpia .
2. Regiunea dintre Buzau .
3. Cimpia Mizil-Buziiu .
B. Regiunile interioare .
1. Ctmpia Vli'isiei .
2. Ctmpia Giivanu-Burdea (Boianu-Burdea-Videle) .
C. Regiunile marginale duniirene .
1. Burnazul vestic .
2. Burnazul estic .
Capitolul X. - GRUPA REGIUNILOR GEOMORFOLOGICE ESTICE 91 NORD-ESTICE .
A. Bi'iri'iganul privit In ansamblu .
1. Ctmpia .
2. Biiriiganul sudic .
3. Biiriiganul de mijloc (central) .
4. Biiri'iganul nordic .
B. Ctmpiile pericolinare din marele golf pleistocen de nord, nord-est de la
contactul cu Dobrogei .
1. Ctmpia piemontana a curburii .
2. Clmpia Tecucilor .
C. Cimpiile de nivel de bazii .
1. Clmpia Siretului inferior-Niimoloasa .
2. Ctmpia ostroavelor Duniirii .
Capitolul XI. - GRUPA REGIUNII,OR GEOMORFOI,OGICEVESTrCE NORD-VESTICE
A. Clmpiile dintre Olt Jiu (Cimpia Caracalului) .
1. Clmpia Oltetuilli inferior .
2. Ctmpia .
3. Cimpia Bechet-Corabia (Diibllleni) .
B. Clmpiile dintre Jiu-Dllniire Drincea .
1. Cimpia Segarcei .
2. Ctmpia Urziclltei .
3. Ctmpia Calafatului .
4. Ctmpia Dirvarilor .
147
147
148
150
153
156
162
166
168
170
170
1/2
ln
1/4
179
182
182
183
184
186
188
191
196
197
199
201
202
202
204
208
214
217
218
222
223
223
224
226
227
227
228
228
231
2:11
2:12
232
232
11
C. Ctmpiile dintre Drincea Drobeta-Turuu Severin .................... 233
1. Ctmpia Punghinei 235
2. Ctmpia Blalmitei 235
B. Depresiunea Drobeta Turnu Severin 23fi
Porteo lntli
CapitoIuI XII. - CtMPIlLE INALTE INVECINATE
230
A. Cimpia 239
B. Cimpia 240
C. Ctmpia Slatina-Spineni 242
D. Ctmpia Covurlui-Galati 242
Conclu:iile genera Ie 243
Bib 1 i 0 g r a fie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 244
ANALIZA GENERALA
COpitolul I
CIMPIA ROMANA IN CADRUL GEOGRAFIC AL TARII
A. POZITIE, LIMITE $1 INTINDERE
Cimpia Romana reprezinta cea mai mare unitate geomorfologica a tarii,
fiind situata in lungul Dunarii de la din defileu, incepind de la Drobeta-
Turnu Severin pina la Galati, la numai 135 km distanta de Marea Neagra
(fig. 1).
La exterior, limita ei 0 da albia Dunarii dominata de abruptul format de
mai inalte Miroci, Prebalcanic Dobrogei, iar la interior este bine
cunoscuta linia de contact cu dealurile din nordul localitatilor Drobeta-Turnu
Severin, Hinova, Vinju Mare, Plenita, Radovanu, Craiova, Slatina,
Costei;'ti, Tirgovii;'te, Ploiei;'ti-Mizil-Buzau-Rimnicu Sarat, Foci;'ani,
Panciu, Corod, euda Ibi, continuindu-se apoi pe valea Gerului valea
Siretului pina la Galati.
Cimpia Romana are forma unei mari depresionare, arcuita in lungul
Dunarii, dar cu latimi variabile i;'i care patrunde ca doua mari "golfuri" spre
NV in Depresiunea Drobeta-Turnu Severin spre NE in lungul Siretului i;'i
chiar pe Prut, in nordul orai?ului Galati, daca-i atai;'am partea mai joasa a
Podii;'ului Covurlu i.
Forma ei arcuita, ca i;'i a Dunarii de altfel, se datorei;'te celor doua mari
curburi, in vest, curbura interna carpato-balcanica, iar la est, curbura externa
subcarpatica i;'i pintenul prelung al horstului dobrogean, care au influentat
eroziunea dinamica marelui fluviu.
Multimea afluentilor carpatici a jucat un 1'01 foarte important in actiunea de
impingere a Dunarii tot mai mult sprf' malul drept, fapt ce rezulta cIaI' din
dezvoltarea mai mare a luncii teraselor ei pe malul sting, romanesc. Se
poate aprecia ca aproape 98% din Cimpia Dunarii inferioare apartin Cimpiei
Romane i;'i numai mici portiuni se gasesc pe malul drept al R. S. F. Jugoslavia
R. P. Bulgaria (fig. 1).
Cea mai ingusta parte a ei se afla la NV de linia Cetate-Plenita (de numai
20 km), unde caracterul depresionar de eroziune iese mai bine in evidenia,
in raport cu podii;'urile invecinatel, iar cea mai lata intre Zimnicea
(140 km). tntre Craiova gura de varsare a Jiului are 60 km, intre Mizil i;'i
Oltenita ajunge la 100 km, iar intre Rimnicu Sarat i;'i Braila la 80 km.
1 Intre Iii sud Vidin; Clmpia Duniirii inferioare arecea mai mare dezvoltare pe latura
dreapta.a fluviului.
15
Intre Calafat Hiqova, lungimea ei trece de 100 km (fig. 1), iar intre Dro-
beta-Turnu Severin pe linia semicercului pericolinar, Cimpia Ro-
mana atinae peste 500 km lungime.
CeIe.matmari inaltimi ale reliefului apar intre in
Pintenul Magurii, unde cele doua anticlinale subcarpatice 300 m in
Magura Buqani (364 m) Magura Margineni (331 m), iar cele mai mici de
8-10 m se gasesc in Ostrovul Brailei gura Siretului.
In ansamblu, Cimpia Romana, drenata de cursul inferior al Dunarii, ocupa
partea cea mai joasa a marelui arc carpato-balcanic in care se afla Bazinul
Pontic sau Dacic.
B. CIMPIA ROMANA $1 SENSUL EI LARG SUB
RAPORT AGROGEOGRAFiC
Daca tinem seama de modul de utilizare a terenului, in special de extinderea
terenurilor agricole de valorile hipsometrice ale sectorului dintre
Cimpia Romana ca unitate geografica poate fi extinsa in an-
samblu pina la altitudinea de 250-300 m. In acest sens larg, partea de sud
a Piemontului Getic a Covurlui pot fi inglobate ei (fig. 1). Pentru
aceasta extindere pledeaza 0 serie de elemente in continuitate spre nord, de la
Cimpia Romana in sens restrins, cum sint depozitele loess ice, specificul
apelor subterane piemontane, solurile etc.
Studiul acestor sectoare de cimpie inalta ramine 0 problema de amanunt,
pentru viitor, noi schitindu-Ie aici mai mult sub raport geologic pe baza citorva
sondaje care ne-au stat la indemina, pentru a scoate in evidenta Iegatura lor
genetica cu tot ansamblul acestei unitati.
C. CIMPIA ROMANA IN CONTEXTUL GEOMORFOLOGIC
CARPATO-DANU BIAN
Privita in ansamblu, fie in sensuI clasic cunoscut, sau in eel larg propus,
Cimpia Rom{ma are aspectul unei mari depresiuni structural-tectonice, domi-
nata de un cadl'll inconjurator, mai inalt denumita - Depresiunea Yalaha
(Pontica) care este ultima mare depresiune din lungul Dunarii (fig. 2).
Ai/a dupa cum se Dunarea este al doilea fluviu al Europei ca marime,
avind 2887 km lungime un bazin de 817000 km2 Ea apartine din punct
de vedere geografic Europei Centrale, fiind singurul fluviu al acesteia ce curge
de la vest la est, marginind traversind tari.
Dunarea are izvoarele in Muntii Padurea Neagra, la 1 000 m altitudine,
de aduna apele prin cei doi afIuenti Breg Brigach se varsa in
Marea Neagra printr-o intinsa delta, cuprinsa intre cele trei brate: Chilia, Sulina
Sf. Gheorghe.
'Cursul DUIiarii este 0 inlantuire organica de sectoare cu directii variate,
de portiuni inguste largi, care refIecta istoria zbuciumata a genezei ei. Impar-
tirea clasica a cursului Dunarii in trei, in raport cu regimul diferit de formare
de scurgere a apelor, este urmatoarea: .
- Dunarea alpina - cursul superior (de la izvoare pina la Viena);
- Dunarea panonica - cursul mijlociu (cuprins intre Viena
- Dunarea pontica - cursul inferior, intre Marea Neagra (fig. 2).
16
F 1. Clmpia Romanii - limite, dimensiuni hipsometrie. lg.
:etare
ea in
Idiile
i teze
l-A I-
t o. -
boiu- .
17
1 4 t - - ~ ~ 1 Oilerite dimensiuni
Limita clasica
Regiuni Invecinate Inalte,
dominante pe drepta Ouniirii
Regiuni Invecinate ce se pot
Incadra Cfmpiei Romane
~ Portiunl de clmpie de pe partea dreapta
1.. ..1
I I
Generalia vailor secundare
de tip furcitura
Generalia vailor secundare
cu orientare S-N
Generatia vailor secundare
lnterdunare
Generatia wallor secundare
autotohne
"I Generat
ia
vailor secundare
, alohtone
I 3
E--4
E
linea maxima
Ilia vailor principale
Ine
lipsometrlce
rlnclpale
:are separa cele
Jari sectoare
:I
I
lnl
beta-
man,
Ce
Pinh
lVHigu
8-1/
In
parte
Pont
I
B.
D,

Fi
sam
- I
a Pie
I
acea'
Cim
apel
St
pent]
sondi
"ene-
'"
C. C
avin
de v
de I
D
de
Mar
S
'C
dep
tire
d
o 85 170 255 km
! ! I !
Fig. 2_ Pozipa Ctmpiei Romane tn seria depresiunilor din lungul DUllarii
1 - Depresiunea Bavariei; 11 - Depresiunea Panonica; III - Depresiunea Valaha In cadrilaj
Clmpia Romuna;; defileele Dunarii: a - Passau ;b - Viena; c - Visegnid; d - Portile de -Fier
Cea mai mare parte a cursului Dunarii apartine depresiunilor, pe care Ie stra-
bate prin vai largi mai putin regiuniIor montane, pe care Ie tra-
verseaza zbuciumat prin vai transversale inguste adinci. cum se vede
din fig. 2, Dunarea este in cea mai mare parte bazinelor
lacustre neogene, incepind din Depresiunea Bavariei, continuind cu depre-
siunile Vienei Bratislavei (Gyor), apoi cu Depresiunea Panonica terminind
cu Depresiunea Pontica (Valaha).
Dunarea Paniica corespunde teritoriului tarii noastre pe 0 lungime de 1 075
km. Ea coboara pe aceasta distanta de la 67 m aItitudine la gura Nerei pina
la 0 m la Sulina (din care numai in deWeu coboara 30 m, pina la Drobeta-
Turnu Severin).
Pe tot acest traseu, Dunarea are 0 vale formata din portiuni cu directii
variate, de la vest la est, intre Drobeta-Turnu Severin, de la nord
la sud, intre Drobeta-Turnu Severin Calafat; din nou de la vest la est pina
la Ostrov, apoi de la sud la nord pina la Galati apoi spre est, pina
la varsare. Aceste directii variate ale Dunarii pontice reflecta in buna masura,
influenta cadrului morfostructural general in care s-a format ea.
D. SCURT ISTORIC AL CERCETARILOR
REZULTATELE DE PINAACUM
cum s-a aratat in prefata, Cimpia Romana a facut obiectul de cercetare
a celor mai renumiti geologi -geografi romani, care facut intrarea in
la secolului tl'ecut inceputul secolului nostru, prin studiile
intreprinse aici. Geografia a debutat la acest inceput prin aparitia a trei teze
de doctorat (E m m. de Mar ton n e, 1904, AI. Dim i-t res c u-A 1-
de m, 1911 G. Val san, 1915), ca cu lucrarea lui Em; Pro t 0-
pop esc u-P a c h e (1923), pregatita in sens, dar din cauza razboiu- -
lui a fost publicata numai sub forma cunoscuta.
Seria tezelor de doctorat asupra diverselor unitati regionale din Cimpia
Romana au continuat mai tirziu cu - Les dunes de l'Oltenie (M. St. I 0-
nescu-Balea, 1923), Vlt1sia Mihiiilescu, 1924)
Cfmpia Olteniei (P. Cot e 1, 1957).
44'
16
2 - Cimpia Romana
17
Perioada dintre 1919-1930 este destul de saraci'i in lucrari de geomorfologie,
remarcindu-se numai studiul lui C. Bra t esc u (1921) asupra mi!jcarilor
epirogenice din bazinul Dunarii de jos, unde accentul s-a pus pe studiul depre-
siunilor lacurilor, teraselor dunarene, limanelor maritime fluviatile, insu-
lelor popinelor izolate din Lunca Duuarii, deniveiarilor morfologice etc. De
o mare valoare au fost, de asemenea, lucrarile lui P. E n cuI esc u (1924,
1929), asupra zonelor naturale raportul lor cu solurile loessul.
Perioada 1931-1944 este mai bogata, V. M i h a i I esc u (1931), publica
sinteza asupra unitatilor morfologice ale tarii mai bine Cimpia
Rmnana, iar C. N. Plop 0 l' (1931) propune ca limita intre Cimpia Mun-
teana Cimpia OIteana, linia de ridicare Dabuleni-Saru. I. P. V 0 it e t i
(1936) se ocupa de problemele de paleogeografie ale intregii tari, iar in Cimpia
Romana localizeaza un lac cuaternar; M. P a u c a (1936) face 0 sinteza a ma-
miferelor pleistocene din jul'lll Capitalei; P. Cot (1939, 1940) arata mu-
tarea recenta a gurii OItului, rolul sensuI epirogenice in toata
Cimpia Romana, pe baza analizei retelei hidrografice.
Studiile geologice, hidrogeologice pedologice Iipsesc aproape complet.
Se remarca, lucrarea "Degradarea solurilor de stepli" (M. Pop 0 vat,
1937), iar ca analize de laborator amintim importanta sinteza a lui S. M. G 0-
gil n ice a n u (1939).
In aceasta perioada apare lucrarea lui G h. Ion esc i e t i (1933),
asupra valorificarii Luncii Dunarii, apoi sinteza lui N. C ern esc u (1934),
cu privire la factorii cIimatului zonele de sol ale Romaniei.
Intre lucrarile de geomorfologie, pe prilllul plan sUi sinteza lui C. Bratescu
(1938), unde se fac primele precizari cronologice asupra teraselor Dunarii in
sectol'lll
Perioada 1944-1960 a reprezentat 0 noua orientare aUt sub raport metodo-
logic, teoretic, cit pe teren. CercetaI ile geologice, geomorfologice, hidrogeolo-
gice, pedologice, geotehnice agronomice iau 0 mare dezvoltare prin numeroase
colective de lueru institute de specialitate.
Se fac cercetari de amanunt, se intocmesc diferite sinteze, proiecte geotehnice
sau de dezvoltare a agriculturii. Numiirul lucriJrilor publicate a rapoartelor
documentare nepublicate a crescut foarte mult.
Tn domeniul paleogeografiei, C. Bra t esc u (1944-1945) face 0 inte-
resanta sinteza sub forma unui curs tinut studentilor din ultimul an, cu privire
la "Euoluiia lacului din partea de est i nord-est a Cimpiei Romdne". Expunem
mai departe punctnl lui de vedere, spicuit din notele de curs
l
, bazate pe analiza
numeroaselor profile geologice in special a celor in loess a orizonturilor
de soluri fosile.
Putin . mai Urziu a aparut lucrarea "Formarea Cimpici Romdne" (N. M.
Pop p, 1947), destul de apropiata de cea anterioara, clar cu alte argulllente,
bazate in special pe studiul teraselor fluviatile.
P. Cot et (1946,1948)2 acorda atentie influentei pe care 0 are criptotecto-
nica asupra reliefului depozitelor cuaternare, in strinsa legatura cu geneza
reliefului. Prin introducerea prineipiului gcnetie i eronologie, in studiul relie-
fului din Cilllpia Olteniei, s-au deschis perspective lal'gi altor domenii (geo-
tehnic, agronomic, hidrogeologic pedologic, precum 5i pentru geologia cua-
ternarului).
1 Lllcrarea se afla in manuscris la Bibliotcca Acad. Homfmc.
Teza de doetorat - Cimpia Olteniei - studiu de geomorfologie, cu prioirc specialii usupra
depo:itclor cuatemare, pllblicata In 1957, Editllra
18
Cereetlirile hidrogeologiee i de geologia euatel'l1arului se extind muIt 0 data
cu studiile lui E. Lit e a n u (1952, 1953 a) asupra zonei Bucu-
a bazinului inferior al ca cele de geotehnica (F I. C r a-
ciun-D. Popescu, 1953).
E. Liteanu singursauin colectivcuA. Pricajan, T. Ban-
d l' a bur, C. G hen e a, D. S I a v 0 a c a, c. 0 p ran sau
diferite alte colective s-au ocupat de numeroase probleme de Iitologie, strati-
grafie tectonica cuaternara, paraleI cu cele de hidrogeologie. Rezultatele
acestora sint citate de noi la locul respectiv.
In mod paralel, cu astfel de probleme s-au ocupat 0 serie de geomorfologi
- I. Sir C U (1953), T r. N a u m - H. G l' U m az esc u (1954),
G h. N i cui esc u (1954), I. R a d u Ie s c u (1956,1957), A I. 0 b r e -
ja (1956), V. IHihailescu (1966), P. Cotet-E. Prisnea
(1957), E. PI' is n e a (1960,1962), V. Sf i c I e a (1960,1973), P. Cot e t
(1960, 1963, 1965, 1966 1967), A. C. Ban u (1967, 1969), colectivul
I.G.G. (1969) altii.
In strinsii legiitura cu cercetarile geomorfologice, geologice 5i hidrogeologice
s-au impletit cele de pedologie din care pe primul loc stau studiile efectuate
de Gr. 0 b l' e jan (1960, 1963), N. Flo l' e a (1952, 1954, 1955, 1956,
1957), A. Con e a (1962, 1970), M. S P ire s c u (1957), C. 0 a nee a-
M. Pari chi (1967, 1970), ca cele colective, destul de numeroase asupra
solurilor ca clement al peisajului natural.
Abordarea problemelor legate de studiul depozitelor superficiale mai
ales analiza paleosolurilor a loessului, in general, de catre pedologi, 0 soco-
tim binevenita, ca folosirea altor metode moderne (A. Con e a, 1970,
1972, lVI. S P ire s c U, 1970 Remal'cam, de asemenea, studiile paleon-
tologice asupl'a mamiferelor, efectuate de N. 1\1 a (' a r 0 vic i
(1960, 1968, 1972), L. A P 0 s t 0 I (1968, 1972, 1974), ca analizele de
polen t. Rom a n, 1972, G e an. C i 0 f I i c a 1964, M. C i r c i u-
mar u, 1972, 1973) pentl'll fixarea virstei depozitelor cuaternare. Nu sint
lipsite astazi de importanta pentm practica nici cercetarile arheologice,
initiate de C. N. Plop 0 l' (1930), C. N. Plop 0 r i;l.a. (1959), in
strinsa legatura cu studiul depozitelor cuaternare.
Tot aici trebuie sa amintim atentia care se acorda structurilor acvifere
(D. B a I u a, 1964, 1973) pe baza raporturilor morfolitologice, raionarii
ameliorative a apelor freatice, capacitatii de drenaj natural a unui teritoriu
(H. loa nit 0 a i a, 1962,1974; H. loa nit 0 a i a - M. Do b l' esc u,
1972).
Extinderea irigaliilor i influenfa lor asupra solurilor i dinamieii lor, asupra
eelzilibrului natural, studiul immdafiilor fac parte din complex de pro-
bleme legate de cunoai;lterea reliefului de diferite ordine a depozitelor de
suprafata.
Dinamica apei in canalele de aductiune, dinamica albiei riurilor raportu-
rile ei cu legile eroziunii acumularii, se leaga in ansamblu de pro-
bleme care intereseaza studiul de geomorfologie integratii a Cimpiei Romane.
StudiiIe asupra conditiilor de irigatii, desecari agroamelioratii de
M. Bot zan 1956, 1959, M. Bot zan, 1966, au scos in evidentii
necesitatea Cimpiei Romane sub toate raporturile, a reliefului
depozitelor de suprafata, a conditiilor hidro- biopedocIimatice.
19
Toate acestea converg spre scop, intregului complex de
conditii naturale actuale din. trecut, necesare rezolvarii diferitelor probleme
economice.
Un astfel de studiu complex a fost realizat pentru intreaga Cimpie Romana
in anul 1973, prin Comisia de elaborare a programului national de lucrari
privind eliminarea excesului de apa de pe terenurile agricole comba-
terea inundatiiIor (C.E.A.I.).
Ca incheiere, amintim bogatul material cartografic geologic, hidrogeologic,
hidrologic, climatic, pedologic, precum sinteza cu privire la reteaua hidro-
geologica a R. S. Romania, intocmit de Institutul de meteorologie hidro-
logie (1973), care ne-a muIt lucrarea noastriL
Fig.3. Da
I
1 - disloca
dinale tra
ce principall
A - date g I
/I
A
A

m-
t i .
mi
ne
'us
lr1:i
Ie
:xe

.F.
pe

E
:lei
)n-
in
tre
'll'Q
ce)
ora
ar-
ta-
al
nta
leA
JTIE
dne
:on-
21
)P, intregului complex de
lecesare rezolvarii diferitelor probleme
llizat pentru intreaga Cimpie Romana
a programului national de lucrari
de pe terenurile agricole f?i comba-
ial cartografic geologic, hidrogeologic,
f?i sinteza cu privire la reteaua hidro-
e Institutul de meteorologie f?i hidro-
rarea noastra.
[[ll]] 4

c.;
et5
0::
0 15 30 45 km.
! !
,
!
+ 6
C
--, 1
-_./
.
.
.
.
..... .). j"
. ........."""'- ..
b --'"
.l:J .U/ .
,..- L
G
R
s. S.
1

++++9
.JJ- II
13
-;d.
.
Fig.3. Date morfoteetoniee asupra fundamentului Cimpiei Romane ineepind eu suprafata peneplenei valahe, situata la baza depozitelor neogene - lnelinata spre nord
(dupa N. G rig 0 r I. Ban e i I a, D. Par a s e hi v
1 - dislocatia marginala cristalina-mesozoidl; 2 - flexura platformei moesice; 3 - falia longitudinal/i pericarpaticA.; 4 - falii principale transversale-radiate; 5 _ cadrilaje de falii Iongitu-
dinaIe transversale; 6 - anomalii (dupa dateIe geofizice)j 7 - zona de curbura ell cea mai mare grosime a depozitelor neogene; 8 - central pleistocen at depresiunii Lomului; 9 - linii seismi-
ce principale, transversale pe Dunare (dupa 1. A tan as i u); 10 - abrupturi dobrogene cu aspect de faleza lacustra; 11 - izobazele depozitelor neogene; 12 - nivelul peneplenei valahe pe depozite.
cretacice; 13 - limita depozitelor neogene (levantine) in depresiunea I,omului
A - date geofizice (dupa harta geofizica R.S.R.) :1 - fundament arhaic baicaliar:; 2 - idem. baicalian, 3 - idem de verzi : 4 - idem, hercinic-dobrogean; 5 - idem, carpatic; 6 - linii struc-
turale de ord. 1 - fracturi crusta Ie (I-IX); 7 - mar; zone de curburi cu fundament complex importante schimbari hidrografice.
Toal

econon
Un:
in anu

terea
Ca
hidrol
geolo
logie
,I
I
Capitolul If
CADRUL STRUCTURAL-TECTONIC $1 EVOLUTIA
PALEOGEOGRAFICA PRECUATERNARA
la suprafata, Cimpia Romana face parte din cele mai noi unitiiti geo-
morfologice ale tarii, trecutul ei este destul de indepartat prin fun-
damentul cristalin, mai vechi chiar dedt al unei bune parti din Carpati.
Evolutia ei incepe prin blocul rigid at fundamentului ce se afla la adincimi
foarte mari se continua treptat prin diferite alte etape sau faze de eroziune
de acumulare a sedimentelor marine, lacustre continentale, ce s-an suprapus
in etaje diferite, pina a ajuns la nivelul cel mai extins, de virsta cuaternara
pe care ne aflam astazi.
A. CADRUL STRUCTURAL PALEOTECTONIC
Privita in ansamblu, Cimpia Romana are aspectul unei mari complexe
depresiuni de scufundare - Depresiunea Yalaha - care iese in evidenta prin
marginile mai ridicate ale invecinate Mehedinti Miroci (R.S.F.
Iugoslavia) in NV V, Prebalcanic in sud Dobrogean in est. Numai pe
latura de nord, intre Batoti Cimpia Romana se leaga strins
fara denivelari tectonice de suprafata cu Getic. De la Mizil spre E
NE, contactul cu zona cutata a Subcarpatilor se face insa in lungul unei
importante falii marginale, neotectonice (fig. 3).
Numeroase sisteme de falii marginale sau interioare, transversale lon-
gitudinale, fragmenteaza fata ascunsa a fundamentului Cimpiei Romane in
mai muIte blocuri (grabene horsturi), situate la diferite adincimi. Dintre
acestea cea mai importanta linie a fundamentului 0 reprezinta marea flexuri'i
longitudinali'i prin care unitatea rigida a platformei moesice (epihercinice)
cade in fata Carpatilor prin care s-a conturat mai bine avantfosa acestora
(fig. 3 A VI,).
Nu este straina de sistemul de fracturl vechi ale fundamentului, nici forma ar-
cuita, semicirculara a Dunarii pe unele portiuni ale ei, mai ales intre Drobeta-
Turnu Severin Calafat sau intre Galati. Cursul inferior al
Siretului valea reflecta, de asemenea, prin directia lor, influenta
unor importante linii de falii.
1. FUNDAMENTUL $1 CUVERTURA PALEO-MEZOZOICA
- ETAPELE DE EVOLUTIE
Din analiza sumara a cadrului morfostructural la zi rezuIta destul de bine
ca fundamentnl Cimpiei Romane nu este lipsit de legaturi cn incon-
21
juratoare. In vest se afla unitatea carpatica cristalino-mezozoidi a
Mehedin("i Miroci (R. S. F. Iugoslavia), care se afunda treptat in lungul
liniei de marginala, sub depozitele neogene (3 A 1), iar in est,
Casimcei - Babadagului Muntii Macinului, unitap separate de
Cimpia Romana tot printr-o linie longitudinala de orientata insa
invers, de la sud - nord (fig. 3 A VI, B 4).
Dinspre sud inainteaza, sub Cimpia Romana, fundamentul moesic, care cade
in trepte din ce in ce mai adinci spre geosinclinalul carpatic, sub care se afunda
care este reprezentat pI' in partea cea mai noua a acestuia, avantfosa car-
patica, cutata ea.
Din cele expuse rezulta cIaI' eterogenitatea fundamentului Cimpiei Romane,
constituit in cea mai mare parte de platforma moesica (epihercinica) cu sec-
toarele ei foarte vechi (arhaic-carelian, baicalian, de verzi hercinic-
dobrogean), separate printr-un sistem de falii radiare (fig. 3 A,). Numai
pe latura nordicii vestica, acest fundament se inscrie pe orogenul carpatic,
mai nou. Acest fundament complex prezinta 0 serie de largi ondulari in lungul
Dunarii, puse in evidenta geofizic pe cale gravimetrica, ca de 0 serie de
linii seismice transversale (fig. 3 B 6).
Etapele de evolulie ale Cimpiei Romane sint destul de multe complexe1.
Ele incep cu timpurile preordoviciene cind pe fondul unoI' geosinclinale s-au
acumulat diverse sedimente s-au produs importante procese de meta-
morfism, generate de orogenezele baikaliana careliana, care au fost insotite
de 0 serie de corpuri magmatice. Fundamentul acesta, constituit in cea mai
mare parte din cristaline (mezo- epimetamorfice), strapunse de masive
int.rusive, care se afla la adincimi de 2500 - 3500 m, este completat pe latura
de NE a Cimpiei Romane prin verzi din Dobrogea tot de virsta pre-
cambriana, dar scufundate aici (fig. 3, A, B, fig. 4).
Fundamentul cristalin a fost peneplenizat (erodat) destul de intens in mai
multe faze el prezinta primul etaj de relief fosil, ondulat, datorita at it
eroziunii indelungate, cit sistemului de grabene horsturi, generat de
rile disjunctive peste care stau depozitele mai noi, paleozoice (fig. 4).
Etapa paleo2oica consta din acoperirea fundamentului crista lin peneplenizat
deformat tectonic cu sedimente variate ca faciesuri, detritice pelitice
a'cumulate in faze Ie cambrhna (?), ordoviciana, siluriana, devoniana, carbo-
nifera incheiata cu ciclul carbonatat-evaporitic calcaros, dupa care a
urmat faza tectonica de ridicare asturica de peneplenizare paleozoica,
prepermiana, situata la un nivel (etaj) superior, in raport cu cel precedent.
Etapa permian-triasic s-a pI' in mai multe faze de sedimentare,
ultima fiind seria rO$ie s-a incheiat cu a treia faza de peneplenizare mai
scurta care se afla la un etaj superior (fig. 4 A).
Etapa jurasic-cretacic $i postcretacic (eocen) corespunde unui timp mai inde-
lungat de sedimentare marina, incepind din dogger sau din toarcian in care
au predominat diferite serii detritice apoi calcare cu care s-a incheiat sedi-
mentarea senoniana, dupa care in urma laramice intreaga platforma
moesica a fost exondata supusa peneplenizarii in tot timpul paleogenului,
(dar cu mici exceptii in eocen) pina in miocen (tortonian-sarmatian) pentru
cea mai mare parte a platformei amintite. Aceasta suprafata de eroziune,
numita de D. P a I' a s chi v (1966) peneplena moesica de noi peneplena
valahG (P. Cot e t, 1967 e) constituie un important punct de repel' in evolutia
1 Vezi D. Paraschiv (1975).
22
'u
":.J
"' f-
a
II
: I
II
>
E
.x
o
to
o
.,.
o
N
o
!
.Y"" ,.J
"\
J
(0'
j
)
..,I'
c:'\.
"0
....... ':\ ->
\ ,("l ........
.........................
VIi\ V1S00nI '.:I 'SH
\
R
L u
........ 6

......
25 50 75 km
, I !
o
La contactul clmpiei piemontane cu Subcarpatii cutele faliile ao'estora sint
camuflate de depozitele cuaternare.
Din punet de vedere litologic, depozitele sarmatiene pliocene sint foarte
variate, predominante sint cele detritice, de umplutura a depresiunii (nisipuri,
argile nisipoase, marne nisipoase, argile, marne), cu stratificatie
torentiala, lenticulara orizontala, care reflecta mediul de transport de
sedimentare. Nu lipsesc calcarele Iitorale, lacustre, precum diferite inter-
calatii de lignit, mai ales in levantin.
Sarmatianul prezinta pe mari portiuni 0 stratificatie ritmica, cu aIternante
dese de nisipuri argile, dacianul este foarte nisipos, iar levaniinul se caracte-
rizeaza prin prezenta stratificatiilor deItaice, torentiale, orizontale lentiIi-
forme, care s-au continuat in cuaternar, ele reflectind, cum s-a subliniat
mai sus, raportul dintre cadrlll inconjurator, agentul de transport mediul
de sedimentare. Intinderea acestora se poate vedea in fig. 5.
Ca incheiere la acest capitol, amintim pe scurt, caracteristicile morfotec-
tonice actuale ale Cimpiei Romane, care s-a dezvoltat in cuaternar pe fondul
subsidentei pliocene, dar cu unele inversari ale sensului negative
prin epirogenice (pozitive), care au ridicat suprafata acesteia la aItitu-
dinea pe care 0 are in prezent.
Privita sub raport morfotectonic, Cimpia Romana se imparte in trei sec-
toare - unul central, situat intre Jiu dOUG marginale, la vest
est de cel precedent (fig. 6).
Fig. 5 - Situatia paleogeografica in etapa neotectonica:
1 - llscat in tortonianul superior; 2 - idem, in sarmatian.ul medi,u!iii superior; 3 - i,de,ill, meotian;
4 - idem, in pontian 5uperior-dacian; 5 - limitele laenIuI levantln; 6 - axul marelul sillchnal neogen.
1. SINCLINALUL NEOGEN $1 CUVERTURA MIO-PLIOCENA A CTMPIEI ROMANE
Formarea sinclinalului neogen, situat in zona de contact dintre platforma
moesica (epihercinica) orogenul carpatic, a reprezentat un element tectonic
foarte important in evolutia Cimpiei Romane, care a influentat conturul gene-
ral al mariIor lacurilor de forma unui intins golf, prins intre Carpati, Bal-
cani - Prebalcanic, Dobrogea de Mijloc de Nord. Conturul lacului
levantin
1
se suprapune in general cu cel al Cimpiei Romane, ins'El
limitele ei in partea de SV spre Depresiunea Lomului in NV, unde acoperea
Piemontul Getic (fig. 5).
In fazele anterioare (tortonian superior, sarmatian inferior mediu, in
meotian), apoi mai putin in pontianul superior in dacian, uscatul se intindea
pe pornuni diferite, mai ales pe latura dunareana a Cimpiei Romane (fig. 5).
Toate acestea arata rolul oscilatorii, care schimbau destul de des
rapol'turile dintre mediul continental cel marin-Iacustru, indicind in
timp actiunea de abraziune care se efectua pe suprafata peneplenei valahe.
Aceasta actiune este evidenta mai ales in sectorul dintre gura OItului nord
undepe baza Luncii Dunarii apare la midi adincime placa de calcare
a Prebalcanic a Dobrogei de sud, retezata de eroziunea fluviatiUi
(P. Cotet, 1966 a).
La paralela Capitalei aceasta placa se afunda la peste 100 m adincime.
Inclinarea stratelor pliocene, spre interiorul sinclinalului, de forma unui cap
de albie este evidenta la Calafat, unde pontianul inclina spre est, iar la Zavalu,
dacianul inclina spre nord. Levantinul inclina peste tot in directie
nordica, mai ales intre gura OItului gura
Axul sinclinalului amintit cu directie SV- NE este pus in evidenta de gro-
simea mare a depozitelor neogene, care in zona de curbura ating circa 8000 m.
1 Utilizam nomenclatnra veche, deoarece sint inca disClltii aSllpra celei HOi.
B. CADRUL STRUCTURAL NEOTECTONIC
Incepind cu neogenul, evolutia Depresiunii Valahe a intrat intr-o noua
etapa, neotectonice, clnd in lungul acestei unitati s-a format
un mare sinclinal, orientat din SV, de la Calafat, spre NE, la cotul Subcarpa-
tiIor valea Siretului, unde se afunda la adincimi foarte mari (fig. 5). Pe
fondul acestui mare sinclinal schitat prima data in Oltenia de I. Ion esc u _
A l' get 0 a i a (1918), cu caracter subsident, s-au acumulat depozitele torto-
niene, sarmatiene, pliocene cuaternare destul de complexe, expuse mai
departe.
paleogeografica a Cimpiei Romane, separind ciclul paleotectonic de cel neotec-
tonic.
In ansamblu, cele patru mari faze de peneplenizare se inscriu in scara mor-
fostructurala a acestei unitati prin cele patru etaje sculpturale, situate in mod
normal la adincimi diferite (fig. 4 A), dar nu separat in toate cazurile, ci
prin suprapunere, in unele parti.
Intinderea peneplenei valahe, care se afunda treptat in fata Carpatilor se
poate urmari in figura 3 B, iar alte reliefuri mai vechi au fost redate in
figura 4.
24
25
A
It.
B
P.
c
B u
[
8
"
L
v
D
o
If
[e 1
A
\
o
!
25 50 km
! !
se explica lipsa teraselor fluviatile in zona de d.ivagare,
treptata a Baraganului din sud spre nord prin cele trel compartllnente dlfente
ale lui (Baraganul de sud, Baraganul de mijloc Baraganul de nord). .
Pe latura de est a Baraganului trebuie sa accentuam asupra rolulUI ce reVlne
faliei marainale a Dobrogei in generarea unei adevarate zone de subsidenta
dunarene in afundarea aenerala a teraselor Dunarii sub aluviunile holocene.
In unahi'ul de intilnire aO de subsidenta subcolinar5. a faliei dobro-
gene, se"'afla "po.lul neotectonic" al Cimp iei R?!nflI1e, marcat de cursuI Siretului
inferior, situat III zona de convergenta a falnlor dobrogene.
Tot aici se afla POalta de la Galati, situata intre Pintenul Bugeacului
Podisul Moldovei, unde se termina Cimpia Romana.
in'concluzie cadrul morfotectonic actual al Cimpiei Romane este rezultatul
miscarilor cuaternare oscilatorii de natura epirogenica al subsidentei. Acestea
au'in prezent un caracter activ, exprimat pr.in cutre-
mure (vezi fig. 3) care, in ansamblu, se mamfesta pe fondul mal "echl neotec-
tonic ele reprezentind continuarea directa a acestora.
Sistemul de falii in cadrilaj, destul de evident in Cimpia Olteniei (ca de
altfel in intreaga Cimpie Romana) la nivelul depozitelor neogene, a avut 0
influenta destul de mare asupra teraselor, mai ales la vest nord-vest de
Drincea.
Fig. 6 - Marile unitiiti neotectonice cuaternare ale Clmpiei Romil.ne:
(A - estica; B - vestica; C - centrala); DI - localizarea carierelor din care s-au luat probe pentru
analize petrografice: 1 - Schela Cladovei; 2 - Plenita; 3 - Vlrtopu; 4 - Bucovat; 5 - Toceni; 6 - Uda
Paciurea; 7 - !;lcgarcea din Deal; 8 - Piatra; 9 - Alexandria; 10 - Radovanu: 11 - Cascioarele:
12 - Chirnogi; D II - profile in care apar tufuri vulcanice: a - b -
c - Valea Silea; d - versantul Buz1\u-Calmatui
in sectorul central procesul de inversare neotectonica este foarte clar, atit
ca urmare a continuarii de subsidenta neogena numai in zona de
divagare in marile ostroave ale Dunarii, cit datorita marii boltiri nord-
bulgare care se resimte mai ales in Burnaz. Se adauga de asemenea boltirea din
sectorul Slatioara - marele con-delta, format de Cli vai
adincite, inguste cu numeroase meandre etc. apoi boltirea de la
nord de Calafat.
Sectorul veslic este dominat de slaba de subsidenta din Depresiunea
Lomului de pe teritoriul R. P. Bulgaria, catre care a alunecat Dunarea pe
propriul sau con-delta, dar unde falia marginala Schela Kladovei-Brza
Palanka (R. S. F. Iugoslavia) a jucat un 1'01 destul de important. Dezvoltarea
mare a teraselor Dunarii in zona ca abaterea Desnatuiului
Jiului spre sud-vest, reflecta influenta neotectonica, inversa celei din
sectorul precedent (fig. 6).
Sectorul estic corespunde partii situate la rasarit de dea:;upra careia
pintenul estic al Burnazului ramine suspendat catre care se abat toate
riurile mari: Dimbovita, Ialomita, Buzaul, Siretul, inclusiv
Aici, de subsidenta a continuat din levantin in pleistocen holocen,
dar numai in axul sinclinalului, ea deplasindu-se treptat din sud spre nord, la
contactul tectonic dintre Cimpia Romana Subcarpati, in lungul faliei margi-
nale subcarpatice.
26
1 Lucrarca 1n mallllscris: Observatii ge%giee ill sec/oru/ Roiori de Vede (1970).
29
0;: If+Hr4-'-r+-\
.<
IY--r++-'T...J,J--rf
Q
<
i-rLr<r++-r'-r'r+l
z:
= IJ....'-..I..-'-............J.-'.JI-
....
t
:, '. P4' b' " " " ',' : " '. ",
. . . . ' .. ..
cl -complexul loessoid
cm-complexul mamos
ptr - de
sp - surpiiri al -alunecari
Fig, 7 - Profile geologice pe latura de sud a Burnazului:
A - dupll. E. Lit e a n u (P 4a, P 4b, P 4c) levantin superior, mediu superior)
B - dupll. autor (In complexul loessic apar mai multe intercalatii de soluri fosile;
A. SCHEMA STRATIGRAFICA
cum s-a aratat mai sus, cuaternarul este 0 etapa foarte complexa, aUt
sub raport tectonic, cit mai ales stratigrafic, climatic pedobiogeografic.
In aceasta etapa au fost conturate conditiile principale ale vietii omului,
ale societatii existenta acestuia.
Trecerea de la etapa precedenta pliocena a reprezentat un saIt important
pe scara evolutiei biologice a Terrei, determinat de marile schimbari paleo-
climatice conditionate de aparitia celei mai importante glaciatii terestre - gla-
ciatia cuaternara - a carei influenta majora s-a proiectat pe mari suprafete
sud in zonele mai calde.
Fleva (-13 m), Minastirea (-15 m), Curcani (-17 m), (-12 m),
Suhaia (+6 m), (-14,20 m), unde grosimile sint destul de mici.
E. P r is n e a (1962) a semnalat prezenta levantinului in profilul de Ologi
(sud iar noi (lmpreuna cu N. Mac a r 0 vic i D. B ii I u t a)l
I-am identificat imediat sub aluviunile riului Vedea ill doua foraje, unde apare
o fauna bogata (tabelull) el este in concordant a cu aparitia la zi a levanti-
nului din zona de confluent a a Vedei cu Cotmeana de pe harta geologica, scara
1 : 1 000000. De asemenea, semnalam prezenta dacianului pe latura duna-
reana intr-unul din forajele situate la vest de Iezer (vezi tabelul 1), unde n-a
fost cunoscut pina acum.
ETAPA CUATERNARA $1 COORDONATELE MAJORE
ALE EVOLUTIEI PALEOGEOGRAFICE
IMPORTANTA DEPOZITELOR CUATERNARE
mult mai scurt decit perioadele precedente, cuaternarul reprezintii 0
etapa muIt mai complexii in timp mai importantii pentru intreg com-
plexul de conditii naturale, la care se adauga multipla activitate a vietii
sociale economice.
Cuaternarul este etapa in care a apiirut omul care-i apartine pe
masura inaintarii lui pe scara istoriei, incepind din paleolitic pina in neolitic
actual.
Inainte de a trece la expunerea problemelor legate de etapa cuaternara, soco-
tim ca este necesar sa facem 0 legatura mai strinsa cu depozitele pliocenului
superior, care se gasesc la zi in lungul vailor mari, sau la adincimi mici in diff--
rite foraje, mai ales in Cimpia OIteniei.
Profilul cel mai caracteristic pentru valea Dunarii este cel dintre Greaca
Cascioarele (in dreptul fostei pescarii Greaca), unde apare in baza levantinul
cu cele doua subdiviziuni ale lui, peste care stau discordant de
urmate de nisipuri fine marne de Uzunu, considerate de noi ca apar-
tin pleistocenului inferior (fig. 7).
Levantinul apare la baza pleistocenului pe toata rama sudica a Burnazului
spre Pietrile, Baneasa, Daia, pina la Vieru la mai
la interior.
In valea Oltului acesta aparf. sub fruntea teraselor Slatina Coteana pina
la apoi spre sud sub fruntea cimpului inaIt al Burnazului la
Beciu, Uda Paciurea etc., unde a fost descris de 1. Ion esc u-A r get 0 a i a
(1918), P. Co t e t (1957) altii. In valea Oltetului - sectorul levan-
tinul este de asemenea prezent.
In valea Jiului, levantinul este prezent la baza versantului abrupt de pe par-
tea dreapta la Bucoviit, Podari-Livezi etc., iar mai la sud, E. Lit e a n u
(1955) a descris depozite daciene, la localitatea Zavalu. Acestea apar pe 0
suprafatii mai mare in foraje de micii adincime sub patul luncii Dunarii
(N.'Macarovici
Levantinul nu nici din valea Desnatuiului in sectorul Radovan,
iar pontianul apare sub versantul abrupt al Dunarii, in dreptul localitatilor
Girla Mare, Izvoarele, Crivina, Batoti, apoi in versantul sting al Topolnitei,
la varsare.
In foraje de mica adincime, levantinul a fost stabilit de E. Lit e a n u-
T. Ban d r a bur (1960) in mai muIte localitati, din care citam cUeva:
Capitolul III
28
Tabelul I
Fauna pliocenii de Ia de Vede lezeru
(Determinata de N: l\I a car 0 vic i)
Pozitia INr. {O-I Orizontul
I
Adincimea
I
Fauna rajului
2 nisip ee- 9,00-12,50 Vivipara cf. mammata Sabba, Bulimus
(Tytopoma) melanopsis Brusina, By-
thinia Vllcotinovici Brusina, Emericia
rumana Tournouer, Melanopsis sp.,
Valvata piscinalis Mull. LUhoglyphus
cfr. neumayri Brusina, val'. miehaeli
Cobiilcescu
3 eterogen 11,00-12,00 Vivipal'us mammatus $tefanescu, Tylo-

eu nisip mediu poma gradata Sabba, BytMnia vucoti-
'" '0
grosier fin g,tl- Ilovici Brusina, Valvata piscinalis P.F.
'" ;>
bui Miiller, Lithoylyphus acutus decipiens

Brusina.
'"
co
;>
4 Nisip fin mcdiu 9,80-12,30 LitllOglyplms rllInanus Sabba, Nel'itine
eu putin (Neritodonta) licherdopoli Sabba, Mela-
nopsis sp. remaniat, Hydrobia gz'andis
Lob., Melanopsis (Calodiona) efr. ber-
gironi Sabba M. alutensis $tefanescu,
M. esperoides Sabba; Bulimus spoliatus
$tefanescu, Tylopoma brusinae Sabba,
Bythinia spoliata Sabba, B. VllCOti-
Ilovici Brusina.
1 Marna argiloasii 46-48 Didacna sp. (ex. gr.) D. subcarinata
(dacian) Desh. Pl'osodacna (ex. gr. PI'. ol'ientalis
Stef.)
...
'"

2 ArgiHi galbenii 21-21 Fragmente de Viviparussp., Lithogliplms


(levantin) sp., care ar indica prezenta levanti-
nulu!.
Glaciatia a introdus in viata Terrei un nou ritm de dezvoltare aUt in lu-
mea animaHi vegetala, cit in dinamica scoartei terestre prin tec-
tonice eustatice ce s-au produs pe mari intinderi. Aceasta trecere de la con-
ditiile calde subtropicale la cele reci, glaciare periglaciare nu s-a facut brusc,
ci treptat, in raport cu pozitia regiunii studiate.
Sub acest raport, teritoriul tarii noastre s-a aflat la inceputul cuaternarului
sub influenta mai slaba a climei reci, periglaciare, pastrind in viata animala
vegetala importante resturi ale climatului subtropical, dominante la
tul pliocenului. Influenta climatului rece, glaciar s-a accentuat la
pleistocenului, 0 data cu instalarea glaciatiei montane carpatice sub forma de
ghetari de vale, sau de mici calote de platou situate la inaltimi ce
in general 1 600-1 800 m.
30
Tabelul 2
Schema Cll subdiviziunile pIeis(ocenuIui
I
\ I
IUrme
Depozite caracteristice
Fauna de mamifere peri-
Subdiviziuni
condudltoare gla-
ciare
...
'OJ ,
.::l
0
...
J Depozite Mamontheus
::I ............
'"
....
=' '" de Chiscani primigenius
OIl
Wiirm
I::
R-W 0
Depozite Mammuthus
'"
" 0 ","
de e- trogontherii ....
...
'" 'c;)
''''
galia-Babele .(?

" I:: ....


'"
.00
'0

Depozite Paraeamelus

" '"
de Braila alutensis
'" OIl OIl
.::l
-'"
'"
(Tiraspol)
OIl , ...

'" "Cl
o '"
. I::
'"
OIl
'"
'"
S
Riss
=' '" '"
" .
0 ;;::"Cl ..... ....
I:: M-R. 0
...

'"
'" '" '"
S B

"
Mindel,G-M :::: ...
"
0
i=l<
N N N
'"
='
o 0 0 .... ...
....
'c;)
''''
'"
'" '" '"
.::l
00 0
I::
='
...
'"
"
.....

'"
... .... -
'" .::l
...
"' ....
'"
... .... ""
>
'"
.:
'''' '"
;5
.....
'"
... "Cl
I::
.S

o '"
Giinz
"
"'U
'0
I::
"Cl'"
0-
Donau

."l '"
'"
"Cl
2 .: '" .:
"
...
'" '"
0
0 ....


.... N N "Cl
'" N N
g,::J
..c:
:
;;
o 0
" ...
'" '"
... OJ
i=l<
'" '"
0"Cl <: S
00
Pozitia periglaciara a teritoriului tarii noastre, cu nuant.e diferite, mai slabe
sau mai accentuate, s-a conturat inca de la aparitia acestui mare eveniment
planetar. Ca dovada in acest sens este prezen(a loessului ritmicitalea lui,
care reflecta schimbari paleoclimatice destul de evidente, mai ales in sudul
estul tarii, in Cimpia Romillla Dobrogea.
Stabilirea schemei stratigrafice a euaternarului impune, in primul rind, la
trasarea limitei levantin-pleistoeen, problema destul de dificila in raport cu
rezuItatele de pina acum.
Din acest punct de vedere, socotim ea argumentarea lui N. Mac a r 0 vic i
(1922), care a cernut prin sita rigurozitatii bogatul material fasH
pe care paleontologia ni-l ofera prin fauna de mamifere este mai clar dedt cel
expus de E. Lit e an u (1960). Sub acest raport, inventarierea descrierea
faunei de mamifere fosHe realizata de L. A P 0 s t 0 I (1968) ofera celorlalti
un bogat material ce reprezinta una din fatetele necesare Himuririi
multor probleine de ordin paleoclimatic paleobiologic. Completarea argu-
mentelor de acest gen cu altele de ordin paleoecologic-pedologic-hidrografic
geomorfologic ne-au ajutat la stabilirea diferitelor imagini paleogeografice
ale istoriei Cimpiei Romane, istorie care a inceput sa se contureze mai bine
incepind din neogen in special din pliocen, cind Depresiunea Yalaha a fost
umpluta treptat eu depozile detrilice cu grosimi destul de mari.
31
Tabelul 3
SI,hellJa geocrollolollictl a Holocenului Tardiglaciarului in illfcrpl'elal'ca autorului (197:.1)
I
Sistemul
\ \ Faze I I
Date de la noi
Diviziuni
generalizat Faze dupa Cronologia
roajore
pe zone d,upii Dever' abs. Vegetatia (dupa I Faze ale
I vegetalepolen Fubas bee E. Pop s.a.) Marii Negre
Holoeen
X XII
+1000
Subatlalltie
- ------ Faza fagului
.... tirziu
.;; IX XI 0;
'u
....,
--- --- 0
0;

X 0;
.8
-1000 Faza molid- Diferite
'bD
Holocen Subboreal ....,
Q VII IX
carpen oscilatii
'" mijlociu Atlantic
-3000
0 --- --- mici In ra-
p..
;;
VI VIII

.8
--- ---
-5000 Faza molid cu port eu Om
'" V VII
alun stejar actual
'"
....,
0 p.. 1- -7000
'0 Holoeen Boreal 0
VI
:r: veehi Preboreal - --- ---
Faza de trecere
IV V -8000
Pinus-Picea
---
Dryas recent III IV
Glaciarul tirziu
Allerod II III -9000
Nivelul
Tardiglaciar Dryas mijlociu Ie IIb Faza pinului apei la
Bolling Ib IIa -11.000
-5m
Wiirm
Dryas vechi Ia Ia -13.000
AceasUl umplutura detritica s-a completat cu depozitele fluvio-Iacustre de
- respectiv umplutul'a care, dupa noi, a fost generata de
actiunea viguroasa a hidrografice carpatice in urma importantelor
cari de ridicare din Carpati, concomitente cu cele de subsidenta din fosa peri-
carpatica.
Depozitele de reprezinta deci generatii de toate celelalte
riuri carpatice care n-au atins Dunarea dedt probabil in sectorul Braila- Galati
iar depozitele de sint legate genetic de actiunea predominanta a Du-
narii, care a depus Ia zi, erodate din defileul Por-
tilor de Fier transportate pina in Burnaz, cum se vede in tabeIul4
1
la care s-au adaugat in proportie mai redusa cele din Prebalcanic
(Moesic).
In legatura cu depozitele de retinem precizarea lui N. Mac a r 0-
vic i (1972) ca ele reprezinta un glacis format deja la inceputul pliocenului
superior care a continuat in pleistocenul inferior. Aceste depozite din urma
se gasesc dupa autorul citat la periferia stratelor de ele fac trecerea
la stratele de cu forme primitive de Al'chidiskodon cu Al'chidiskodon
mel'idionalis Nesti. Sub raport geomorfologic, cu acest punct de vedere cores-
punde formarea defileului de la Portile de FieI' deci cu forma rea Dunarii
ca artera principala a Cimpiei Romane (P. Cot e t, 1954).
Pe baza datelor geologice, geomorfologice paleohidro-geograficp. climatice,
dam, in tabelele 2 3, schema straligrafica a cuaternal'ului din Cimpia Romdnii,
retinind pentru pleistocenul inferior notiunea de Villafranchian, care dupa
cei mai multi autori cuprinde intreg intervalul incepind cu faza glaciara Do-
nan pina in faza interglaciara Giinz-Mindel, interval caracterizat prin fauna
1 Vezi localizarea profilelor din care s-au faeut analizc mineralogice In fig. 6.
Tabclul 0(
Anali1.\) petrograficc in dUcrile de]lozile dinlre Scbcla Cilldoyei lladO\alll1-Ilfov 1
Nr. crt.l Prolilul analizat I
I,ocali tatea
I
Elenlente petrografice I Tipul genetic de
profilul din defileu
depozite in
care se afla
1 Schela Cladovei La din
,
Amfibolit de Iuti, piroclastic, Fluvio-Iacustre
defileu andezitic de Sichevita, cumtit pontiene
de Sichevita, granit gnasic de
Ogradena, cloritoase cu-
artitice, filitoase
2 Pleni\a Dealul Strimb Dacite de Islaz, daeit (banatit), Fll1vio-Iacustru
tuf permian violaceu, piroclastit villafranchian
permian, violaeeu, andezit
banatite, strate de Sinaia,
---
gnais granitizat
3 Bucovat Clmpia inaltii $ist amfibolic de Iuti, tuf Idem
piemontana permian, piroclastit brecios
Bucoviit de Sichevita, andezit, dacit de
Islaz, silex, cristalin cu am-
fiboli
4 Vlrtopu- Clmpia InaIta Andezit brecie Idem
Caraula Plenita permianii, piroclastit permian.
5 Toceni- Pe c1mpul Leu- Blocuri mari de serpentinite de Idem
Rotunda Tisovita
6 Uda Paciurea Versant sting Amfibolit de Iuti, piroclastite, Idem
al vaii Oltului andezite porfirice silex,
strate de Sinaia
7
$egarcea din in fl'untea c1m- Andezit permian, cuartite din Idem
Deal pului Burnaz- cristalin, grmlo-gnais, silexuri
deasupra com.
Lita
8
Alexandria Versantul sting Andezit, tuf andezitic de Siche-
Idem
al vaii Vedea vita, granit de Ogradena,
calcar silicifiat, silex,
gresii de Sinaia
9 Piatra Pe valea Ciil- Porfir permian, banatite, piro- Idem
matuiului clastite permiene violacee, gre-
-
sii de Sinaia, gnaise, silexuri
10 Radovanu- Partea de E pe Cuartite, jaspuri calcare Idem
lIfov spre Cas- negre, gnaise grano-gnaise,
cioarele andezit silexuri
11 Cascioarele Cariera din S la Gnais, piroclastite permiene, Idem
contactul cu tuf andezitic, andezit de Siche-
Lunca Dunarii vita, verzi
12 Cascioarele in curtea lui
Andezit cuartifer, gresii de Idem
V. Ungureallu
Sinaia, calcare silicifiate, cla-
car cuarlite
13 Chirnogi
[$isturi verzi, cuartite, calcare Idem
calcar silicifiat, jas-
puri, piroclastit permian
gresii de Sinaia, grano-gnais,
porfir cuartifer, andezit violaceu
1 Determinari efectnate de prof. dr. 1. Pop esc u dlruia Ii mu1tumim pc acea-sUi cale.
32
,; - Cimpia Ramana
33
de Archidiskodon meridionalis Rhinoceros etl'llscus, cum p1'ecizeaza 1\1.
C h a l' don (1974), folosind schema lui S. V e n z 0 (1961).
In amiinunt, Cazcle glaciare ale Villaf1'anchianului se Impart In mai multe
stadii (I, II) in raport cu schimbiirile paleoclimatice locale, regionale, Impii1'-
care la noi nu s-a realizat pinii In prezent, decit pentru pleistocenul supe-
rior - faza Wilrm (WI' W
2
W
a
), cum se vede in tabelele 3 10 1.
In afa1'ii de aparitia elefantidelor, alte coordonate principal2 ale cuaternarului
au fost: prezenta lacului pleistocen, loessifical'ea $i dunificarea, formarea teraselor
fluviatile, contimwrea $i restrlngerea subsidenlei invel'sarea ei prin mi$cari epi-
rogenice largi, iIlstalarea glaeialiei cal'patice cu influente periglaciare destul de
accentuate in unele regiuIli din Clmpia Romuna.
Toate acestc evenimente principale, legate de tectonica clima, se reflecta
In depozitele cuaternare a carol' importantii este deosebit de mare, atIt sub
raport cit din punct de vedere aplicativ, mai ales In agriculturii
ca baza a diferitelor culturi, In hidrogeologie pentru continutul In ape subte-
rane, In geotehnica ca cea mai importanUi resursii naturalii, ca fundament
pentru diferite cladiri sau ca materiale de construcpi, in pedologie ca roci
mam[l pentm formarea solurilor (tabelnl 5).
Rasplndirea
Pc intreaga cimpie
In lunci, pe tera-
se interfluvii
Pe terase, inter-
fluvii, dmpii
piemontane
Nisipuri mobile sau
slab cimentate; ni-
sipuri mobile sau
slab cimentate
Prafuri, nisipuri
fine prafuri, nisi-
poase, argiloase,
nisipuri argiloase,
mici
I I,itologia I
50luri actu-
ale
Soluri fosile
Eoliene
Deluviale
Proluviale
Actuale
Fosile
Tipuri genet ice
Depozite
de dune
Reziduale
.,
. 1------1-------1--------1----------1
'0
Depozite
loessiee
Loessuri
luturi loes-
soide
I
I
gene-
tiee
2
3
1
Nr.
crt.
Tabelnl 5
ClasHieurea depozitelor cuatex'Dare
Nisip:lri, pietri- La poala dealuri-
lor In cea mai ma-
argile, marne etc. re parte a cimpiei
Iu lunci in cu-
Tufuri vulcanice- vete, Iacuri de
cinerite slepa Clmpia 01-
teniei, Bariigan
Din analiza tabelului 5 se poate vedea varietatea depozitelor cuaternare,
la prima vedere, tinind seama ca loessul acopera totul ca 0 manta aproape
COlltllluii, sintem tentap sa privim lncrurile mai simplu. Expunerea acestora
se face pe categorii sau complexe mari, analizate mai ales sub raport genetic
in strinsa legatura cu relieful evolutia lui ;;i cu lacul pleistocen, expus
mai departe.
Inainte de a trece la caracterizarea de ansamblu a acestor depozite este nece-
sara clasificarea generala a lor din punct de vedere granulometric, cum se
cunoa;;te se utilizeaza in mod curent la Iaboratoarele de specialitate (tabe-
luI 6).
Tabelul 6
fracJ.iilor gI'UDulollletri!'c (IJupii AHcrberg)
B, DEPOZITELE CUATERNARE - CATEGORII TIPURI GENETICE
Roca-depozitul
I
Fracpi granulometrice
I
Categorii
Bolovani 200 nun
Pietre 20-200 mm Psefite
2-20 mm
Nisip grosier 0,2-2 mm Psamite
Nisip fin 0,02-0,2 mm
Pulberi 0,02-0,002 mm Aleurite
Argilii 0,002 mm Pelite
In vaile rlurilor,
pe terase i lunci
La poala dealuri-
lor i trecerea spre
cimpia de loess
In cuvetelc la-
cm'ilor
Sub loess pc inter-
fluvii In Vliisia,
Baril-
gan

argi-
le, argile n is ipoase
(m1l111'i),
Nisipuri, argile,
marne elc.
Argile, miluri, ni-
sipuri, turbii
bolova-
nisipuri
nisip, nisip argi-
los, argilii nisipoasa
Actuale
vechi
Aluvio-
proluviale,
de conuri de
dejectie
del'll' emerse
Vechi
Actuale
veclli
Actuale
vechi
Depozite
piemontane
Depoziie
Iaeustl'e
Depozite
vulcano-
sedimentare
Depozite
lacustro-

Depozite
fluvio-
lacustre
Depozite
fluviatile
1
5
6
7
8
9 ,\nLrop ice
Actuale
Vechi-
istorice
Arlleologice
Loess, l1isip, argilii,
etc. ames-
tecate In diferite
proportii
Peste tot in lunci,
pe terase i cim-
puri dupa speci-
ficul lucriirilor an-
tropice
Din analiza curbeloI' granulometrice intocmite rezulta citeva tipuri carac-
teristice, care trebuie sa atraga atentia celor care Ie interpreteaza. Pentru depo-
zitele grosiere nisipuri grosiere) este predominantii forma concavii
1 Vezi explieatia acestor tabele in pag. 79 80.
34
35
40
70
10
%,.----r----"""""'--...--r---...--r---...-_
100 ----+--- -+-t--- +-t - - -+.........---4--1
I I I I I I I
90 ----+-----I-, - - +-t-- +-t----t
t I I I 1 I I I
80 ----r- -- --t- -r- - -+ -t - -t- -t ---j-
I I 1 I I I I I
----t-----t-T---+- -+-1"--;-
I I I I I I 1
60 ----t------+i-- -i- 1'---+
I I I I I I
50 - - - -t - - - -+-t - - -+ -t - - -+
I I 1
5
I I 1
---+--- --+T--r
I I I 1 1
30 - - - +1 - - -tj LOesslut - +1'
l2Lom lutos
20 -+ -,30epozit leossoid lutos t
1 I j 40epozit loessoid lut argilos
- --t- + - - + 5Depozt IIOBSS?id
o I I I I I I I
-oE;....--:+----=-'*"3--1---='*2....J---=-,Ll--1--'"""""'O-J/Og
0,00001 0,001 0,002 0,01 0,02 0,1 0.2 1 2,0 mm
Fig. 9 - Curbe de Insumare In loess111 depozitele loessoide din
partea de E a Clmpiei Romi'me (dupa A. Con e a):
1 - loess lut nisipos, Ii - loess lutos; 3 - depozit loessoid lutos; 4 - de-
pozit loessoid lut argilos 5 - depozit loessoid argilos
1. DEPOZITELE REZIDUALE - SOLURILE ACTUALE $1 FOSILE
Inglobam in aceasta categorie depozitele cele mai superficiale ale scoartei
terestre, care pot ajunge la 7-8 m aceasta mai ales atunci dnd se suprapun
mai muIte soluri vechi (A. Con e a 1974).
Considerate ca 0 rezuItanta a factorilor roca-clima, vegetatie animale,
solurile sint de fapt depozite reziduale-eluviale, daca socotim ca rocii din baza
ii revine un rol foarte important. Solurile fosile s-au format prin procese
pedogenetice, dar in raport cu conditiile locale de relief, roca, clima etc.
Importanta a acestora este binecunoscuta sub raport paleogeo-
grafic de ansamblu (in special morfo- pedoclimatic) de aceea ne oprim
putin asupra lor. in amanunt a solurilor fosHe - specifice comple-
xului loessic, prin analize de detaliu (curba de variatie a continutului in carbo-
nati calco-magnezieni, in special COaCa, continutului in humus) a fost subli-
niata aplicata de intre care amintim pe A. Con e a
(1960), V. But n a r u (1964), A. Con e a (1970, 1970 a, 1972) altii.
Un fapt care atrage atentia in mod special in legatura cu analiza soluriIor
fosile este de ordin morfolitogenetic anume sdiderea sau acestora
in raport eu tipurile virsta reliefului, cazul teraselor OItului (P. Cot e t,
sau concav-ondulata (fig. 8 A). Pentru nisipuri in general, se impune forma
convexa sau de "S" scurt (fig. 8 B), iar pentru depozitele fine loessice, argile,
forma concava de "S" prelung (fig. 9). Toate aceste curbe pot lua insa diferite
forme apropiate cu cele caracteristice, in raport cu diversele combinatii ale
fractiilor granulometrice.
p.;
vi
u
l:;::
A
.s
....,
..... ....;
S
Ac.>
.- '"
I

;;J
c.>
...
o
a
I
-_l-_ ;::!
Co

z
'"

:g
15
Q; >
0:: "' <.>
<=
-- ;:: 0
u

8
"0

a:l
I
<:>
=
""
<:>
"" ""
<:> <:>
". ';:: <:> <::>
"" ""
;::! en co r-
"" ""
.... M N

OjBjnBJB %
37
i .
.cr.
\.. '"
'-....... \ ... ,...i
\,
..........

L.:..:...:.J2:.:J
a b
c:=J 6
ITIIIIJ 1
E2Z)2
EZZ]3
CD
R A
'7.>
.:... .......:..
: ..1...:.....:..:
G L
:-:.. :...:.
'0: '0'
...
Lehmlll'ile sau luturile loessice au in general un caracter acvatic complex
(deluvial, proluvial lacustru), rezultat al proceselor de spalare sau
areala pe suprafetele inclinate piemontane, de contact sau prin depulJerea
prafurilor ealiene pe suprafete nezvintate inca.
Combinatiile dintre loess lehm sint foarte variate complexe, fapt ce
explica numeroasele clasificari ce s-au facut la noi de catre geotehnicieni,
hidrogeologi pedologi, pe baza carora au fost distinse complexele psamo-pra-
foase de prafuri nisipuri (aleurito-psamitice), denumite de unii nisipuri
loessice sau loessuri nisipoase.
In concluzie, socotim ca elementul dominant al tuturor depozitelor loessice
il constituie pra/l/l eolian a carui remaniere prin procesul de spalare pe supra-
feteIe inclinate duce la adaosul de argila i nisip, la formarea lull/rilor
loessice.
o serie din arealele amintite reies destul de clar din figura 11 care ne da 0
privire de ansamblu asupra raspindirii depozitelor loessice din Cimpia Romana
care poate constitui 0 baza de plecare pentru 0 harta mai larga mai completa
sub raport morfolitogenetic. Din analiza acestei schite, destul de generala,
se desprinde insa destul de clar repartitia depozitelor eoliene, clasificate in
patru categorii: loessl/l tipic, loessl/l nisipos, lehml/l'ile sau ll/ll/rile loessice (cu
textura fina) nisipl/rile de dl/ne.
Fig. 11 - depozitelor loessiee (dupii A. Con e a eu unele eompletiiri):
1 ........ loess tipic; 2 - materiale loessice; 3 - materiale completare; 4 - loess nisipos; 5 -
nisipuri (al; 5 - nisipuri priHoase (b); 6 - lunei eu aluviuni. A - diferite profile In depozitele loes-
siee ale Clmpiei Romllne: a - Adunatii Copaeeni (Clmpia Vlasiei); b - Turbati pe Ialomita; c-
Gberghita pe Prabova; d - - Caciulati; f - Bojdeni - toate din Clmpia Snagovului'
10 '0' .0

2. DEPOZITELE EOLIENE
- CONSIDERATII
GENERALE
1957). Pentru ilustra-
rea acestui caz dam in
figura 10 citeva profile
caracteristice, reye-
nind mai departe cu noi
elemente in acest sens.

165m
=11-
@
5 1///. 135m
CD
/ 85m
156 :" 10=1 II f:... @
10
o '0
130
1/////
55m
0 o 0
10 0 150
III
I"
0
o' 0
'0 o. 80
0 00 o.
O' 0
0: O'
o 0 . 0
. o' 0 .
',0 ',(, . 0:
0'0' 0
74
Denumirea lor con-
stituie prima indicatie
de ordin genetic, preci-
zind ca datorita actiu-
nii generaIe a vinturi-
lor de a spulbera, tran-
sporta pulberi nisi-
puri, aceste depozite
acopera aproape intrea-
ga suprafata a Cimpiei
Romi'me, indiferent de
formele reliefului anterior (cil11puri, terase lunci), peste care s-au
acumulat l11aterialele eoliene. Prin aceste acumulari, cu grosimi diferite, reI ie-
ful anterior se cOl11pleteaza cu cea l11ai noua cuvertura (prafoasii sau aleuritica
psamitidi) care este cea mai intinsa dintre toate depozitele cuaternare.
Privita sub raportul l110rfolitologic, aceasta cuvertura foarte friabiUi po-
roasa se imparte in doua categorii: de cimpl/l'i de lerase, cu depozite loessice
nisipuri de dune, de ll/nci, numai cu nisipuri de dune, separare care este
in concordanta cu geneza, evolutia virsta formelor de relief.
Analizate sub raport granulometric, depozitele eoliene se impart in doua
subgrupe: l/na pra/oasa (alwritica) in care intra depozitele loess ice (0,002-0,02
mm) alta (psamitica), a nisipurilor de dune in care domina fractiiIe mai mari
(0,02-2 mm). Tinind seama de repartitia lor spatial-teritoriala, pe primul
loc stau depozitele loessicc, care sint considerate la nivel continental ca cele mai
intinse formatiuni periglaciare. Caracterul lor general sub raport morfolitocli-
matic confirma aeest punet de yedere.
a. Depozitele loessice (loessoide). Aceasta denumire generala corespunde
clasifiearii celei mai largi cuprinde atit loessul propriu-zis sau primal', cit
derivatele lui secundare, cunoscute sub diferite denumiri (roci loessoide,
luturi loessoide sau lehmuri).
Nici la noi in tara, ca dealtfel peste tot, nu s-a ajuns pina in prezent la 0 uni-
ta te de vederi, subliniind aici punctul de vedere al lui M. D rag h ice a n u
(1895), bazat pe 0 clasificare simpla, pe care 0 socotim utila, cu doua tipuri
de depozite loessoide.
Lelmllll sau lutulloessic, caracterizat prin pozitia lui inclinata a suprafe-
telor pe care sta, de stratificatie, culoare inchisa compozitie neomogena, ca
prin lipsa structurii tubulare, continut mare de nisip argiUi (lehmuri argi-
lo-nisipoase) loessl/l, mai calcaros, de culoare bruna galbuie, fara stratificatie
i care se desface in pereti verticali, contine concretiun i ealcaroase, care atunci
cind sint abundente fac ca apa freatica sa fie salcie.
Fir!. 10 - Soluri fosHe in loessul de pe terasele Oltului In haul
ell fluviatile P. Cot e t, 1957)
38
39
Loessul tipic, care apartine cu deosebire laturii estice, stepice, apare pe supra-
fete intinse in Baragan !?i in Cimpia Covurlui, iar ca !?llVite subtiri, el se intil-
ne!?te pe terasele dunarene din Burnaz !?i din cimpia de terase a Olteniei.
Loessul nisipos apartine tot laturii est ice !?i in special marginilor nordice ale
celor trei sectoare ale Baraganului, unde se imbina cu nisipurile de dune.
Lehmurile sau luturile loessice sint strins legate de cimpurile illalte interflu-
viale incepind din Cimpia Plenita-Bucovat (Balacita) !?i pina in Vlasia, de
unde trec in cimpia piemontana subcolinara pina la Foc-
!?ani !?i Panciu, pe suprafetele fluvio-Iacustre !?i aluvio-proluviale, unde pro-
cesele deluviale !?i proluviale au avut un rol predominant.
Grosimea complexului loessic este variabiHi in raport cu intensitatea !?i direc-'
tia vinturilor, ca !?i cu intensitatea ploilor !?i torentilor (proceselor deluviale
!?i proluviale). Cele mai importante procese de eroziune a depozitelor loess ice
au loc in malurile riurilor, de unde sint transportate de apa acestora !?i depuse
apoi in lunci, impreuna cu nisipurile, sub forma de miluri sau nisipuri-argi-
loase, unele cu caracter de loess aluvial.
Cele mai mari grosimi ale acestei cuverturi friabile se intilnesc in Baraganul
sudic, unde, la gara Movila !?i Stelnica, forajele indica grosimi de 50 m !?i 60 m,
dar unde 0 buna parte revine insa nisipurilor din baza nisipurilor de dune
fosile, intercalate.
Din analizele facute de V. Sf i c I e a (1973) in Cimpia Cuvurlui in pro-
filul de la localitatea Costi (nord de Galati), grosimea depozitelor loessice ajunge
la aproape 70 m, dar nu trebuie neglijat nici caracterul "bazaltoid" al nisi-
purilor loessice de aici, asemanatoare cu cele din sectorul dobrogean Rasova
care sint fosilifere. La Poiana (nord de Tecuci), grosimea depozitelor loes-
sice este de 60 m (I. A tan a s i u, 1960), datorita inglobarii altor com-
plexe.
Sub raport granulometric, caracterele stabilite de S. N. Gog a I n ice a n u
(1939), incepind cu seria argiloasa-aleuritica (cu valori 0,015 mm) trece-
rea spre prafuri (0,05-0,005 mm) !?i nisipuri (2-0,05 mm) se schimba in
raport de conditiile paleoclimatice !?i morfologice regionale.
Separarile facute in Cimpia Romima de catre E. Lit e a n u !?i C. G h e-
n e a (1966), pe baza granulometrica, sint destul de sumare, ca cele asupra
compozitiei chimice. Din acestea din urma, care se refera in general la Bara-
gan, retinem ca in dmpia externa (Baragan, Mosti!?tea !?i Vlasia) in dmpia
interna (zona de divagare, inclusiv Cimpia Ploie!?ti !?i Cimpia Siretului inferior),
cantitatea de Si0
2
se afla in raport de 68-74% (in depozitele loessice aleuri-
tice) de 83-84% (in cele fin nisipoase), iar in nisipurile loess ice ale cimpiei
interne, acesta cre!?te la 88-90%. In legatura cu C0
3
Ca se observa un raport
invers, de cre!?tere de la cimpia interna cu nisipuri loessice (3-4%) la cele fin
nisipoase (5,09-5,25%) !?i aleuritice (10-24%) la cimpia externa.
Aceea!?i cre!?tere se observa Ja Al
2
0
3
(1-2% in cimpia interna), la 3-6%
(cazulloessului fin nisipos), apoi la 5-13% (la loessul aleuritic). De asemenea,
in ce prive!?te Fe
2
0
3
aceasta cre!?tere se repeta tot in acela!?i sens (3,33-3,39%)
in cimpia interna !?i aproape ega1 (2-8,1 %) in loessul aleuritic.
Caracterul argilos al depozitelor loessice din vestul Arge!?ului reprezinHi
o generalizare, care mai trebuie revazuta. Toate acestea reflecta caracterul mai
pregnant eolian al loessului din cimpia externa, in sensul autorilor citati.
Rezultate interesante din punct de vedere practic-geotehnic au obtinut co-
lectivul F 1. C r a c i un - D.' Pop esc u (1963)!?i Em m. Pro t 0-
pop esc u Pac h e !?a. (1966), unde pe linga clasificarea !?i raspindirea
40
pe tara a depozitelor loess ice, s-a calculat tasarea la diferite sarcini, problema
de mare importantii in agronomie !?i geotehnica, din care retinem difercntele
care exista intre loessul propriu-zis, destul de sensibil sub sarcina geologica
!?i celelalte depozite loess ice, de obicei mai putin sensibile la tasare. Asupra
aces tor problerne reven im mai. departe in legatura cu formarea croYurilor, a
proceselor de sufoziune sau clastocarstice.
Loessul $i apartenenta lui sub raport cronoclimatic. l.:!timul aspect !?i cel mai
mult discutat astazi de catre ce s-au ocupat mai mult de loess
este legat de apartenenta acestuia fazelor glaciare (loessul ca depozit singla-
ciar) sau fazelor interglaciare (loessul ca depozit interglaciar). Numarul argu-
mentele pro !?i contra ale celor ce se infrunta in aceasta problema dificila este
destul de mare. Nu este cazul sa facem un istoric la nivel mondial, acesta a fost
expus pe larg de Em m. Pro top 0 pes cuP a c h e M. S P ire s c u
(1963) !?i mai ales de M. S P ire s c u (1970).
Ceea ce se impune a fi subliniat la noi este faptul ca, in etapa actuala, studiul
loessului se face nu numai pe teren, ci !?i in laboratoare bine utilate, mai ales
de catre pedologi !?i geotehnicieni, pe baza unor analize cit mai variate (granu-
lometrice, mineralogice, palinologice, radiometrice etc.).
Prima directie, care s-a afirmat la scara mare la noi in tara sub raport crono-
climatic, a fost cea imbrati!?ata de C. Bra t esc u (1934-1935), continuata
pe baze moderne de A. Con e a (1970), iar a doua, a fost expusa initial de
Em m. Pro top 0 pes c u-P a c he - M. S P ire s c u (1963), apoi
dezvoltata argumentata pe larg de M. S p ire s c u (1970).
Explicarea loessului ca depozit singlaciar are la baza climatul de stepa rece,
de tip periglaciar, cind particulele fine aleuritice din zonele cu depozite glacia-
re au fost impra!?tiate de vinturi la distante diferite, iar explicarea loessului
ca depozit interglaciar are in vedere faptul ca loessul se formeaza in prezent,
cind ne gasim intr-o faza interglaciara. Argumentele aduse in sprij inul tezei
din urma se lovesc mai ales de culoarea maron-roscata a soluriIor fosiIe, care
mai greu poate fi pusa pe seama unui climat rece. Alte elemente de care trebuie
sa se tina seama in afara de conditiile geomorfologice, paleoclimatice, paleo-
botanice !?i paleopedologice sint: precizarea tipului genetic de depozite loessice
(loessuri tipice sau luturi loessice-Iehmuri) !?i mai ales pozitia regiunii studiate,
in raport cu centrele glaciare locale sau continentale (N. Flo rea a.
1964-1965). Conceptia autorilor citati consta in accentuarea sincronismului
cl imei in fazele reci sau calde, cind se pot forma atit orizonturi de loess, cit
de soluri fosile. Totul depinde de conditiile climatice existente in locul
respectiv !?i implicit de distanta la care se afla fata de ghetari. In zona ocupata
de inghet, solul se formeaza in interglaciar (interstadial), iar in zona caracte-
rizata prin variatii de climat de la umed la semiarid (arid) sau de la semiarid
la arid in faza rece, solurile devenite fosile s-au format in timpul glaciarului
(stadialului), iar depozitele loess ice sau de lehm in timpul interglaciarului
(interstadia lului).
In zona arida chiar in faza rece are loc formarea continua de loess cu slaba
solificare la suprafata, fara a se observa cIar soluri ingropate.
sugestiva schema a formarii solurilor depunerii loessului in functie de
inaintarea retragerea ghetarilor a fost prezentata de N. Flo rea in
lucrarea citata. Ace!?tia arata ca numai in regiunile in care :'IU avut loc variatii
de clima de la umed (semiumed) la semiarid exista toate premisele sa fie
inregistrate in profile cuaternare toate oscilatiile glaciare.
41
1 Vezi ".1Ionografia gcograficii a vclii Duniirii romulJe$/i".
N. Flo f e a (1952, 1955). Directiile dunelor sint in\"erse NV-SE in pri-
mul caz NE-SV, in al doilea. Ca zona de intilnire a minime
a celor doua dilectii predominante este socotita zona Zimnicca, unde dunrle au
o raspindire destul de redusa.
In cuprinsul zonelor de dune se poate vorbi de un complex psamiiic pl'opriu-
zis, cind dune Ie acopera depozitele loessice, de un alt complex psamo-prafos
de imbinare cu loessul (vezi figura 11).
c. Complexul psamo-alcllritic reprezinta 0 combinatie de nisipuri eoliene
de prafuri loess ice cu grosimi variabile. In Cimpia Vinju Mare, partea din
vestul Burilei Mari, Jianei, acesta ajunge Ia 15-20 m el apare
peste tot unde exista dune de nisip. In sectorul Girla Mare-Punghina-
el acopera toata valea terasata a Dunarii pina
in marginea Pieinontlllui Getic, incIusiv "ierasa a Cearfngului"
considerata de unii geografi (L. Bad e a, 1969)1 drept terasa cea mai veche
a Dunarii, ea reprezentind in fond 0 serie de dune sau grinduri, denumite cea-
ringuri acoperite de acest complex litologic nisipo-prafos, destul de extins
in Cimpia Dirvarilor.
Forajul executat in localitatea Castrele Traiane morfologia reliefului de
dune, cu coame vai longitudinale, paralele, confirma ansamblul dunar des-
tul de vechi de aici sub care se afla depozite piemontane (fig. 14). Nisipuri de
dune fosile apar, de asemenea, in profilele de la Izvoarele Girla Mare.
Mai departe spre SE, in sectorul Calafat-Poiana Mare, acest complex se
mentine, dar cu grosimi mai reduse, cu exceptia sectorului de la Calafat, unde
dunele ajung in jur de 20 m (fig. 15 a). Foarte interesant este profilul din malul
Baltii Craiovita unde exista nisipuri de dune suprapuse, cell' din baza cu dungi
de horsiein cu stratificatie de iip fagul'e (fig. 15 b). Mai departe, intre Jiu
Olt, complexul psamo-aleuritic este mult mai nisipos pe cimpul inaIt Leu-Ro-
tunda, unde nisipurile sint mai grosiere la culoare, rezultate din spa-
larile deluviale ale nisipurilor piemontane din Getic.
In Baraganul de sud, acest complex de dune vechi actuale asociate cu pra-
furi loessice se poate urmari in tot lungul versantului drept al Ialomitei pilla
in versantul abrupt al Borcei, unde are grosimi de 30-40 In, cum se observu
la Sielnica.
Cu grosimi mai reduse apare pe latura de nord a Baraganului de mijIoc
a celui de nord, in Cimpia Brailei, unde la Piscu ajunge la 10-15 m grosime,
precum in partea de sud a Cimpiei TecuciIor, unde, de asemenea, este asociat
cu nisipul de dune.
In general, complexul psamo-aleuritic este greu de separat de complexlli
loessic, iar in unele parti din Oltenia, Ia sud de Desa Rast, acesta se aso-
ciaza cu nisipurile fluviatile ale grindurilor (fig. 15, c, d).
In Baraganul de mijloc apar, de asemenea, nisipuri vechi cu dungi
de tip horstein, iar dunele constituie un fel de "platouri de acoperire" cu nivele
de deflatie in trepte.
Incheind aceasta expunere, in Iegatura cu depozitele eoliene, accentuam asu-
pra polietajarii lor, ca reflex direct al ritmicitatii climei, care le-a generat.
Importanta paleogeografica a complexului loessic este expusa mai departe
in legatura cu evolutia lacului pleistocen formarea clastocarstului.
terea depozitelor eoliene este imporLanta nu numai pentru rezolvarea prolJlc-
WORM RISS - WORM RISS
1 Vezi reeenzia din Bu!. S. R. Italiene de Geografie,
vo!. 79, 1942, asupra unor !ueriiri mai veehi ale ace!u-
autor. .
MiNDH- RISS
7
o
MINDEL
b
c
d
e
a
.... '.'
/1 rlill
", .'..
. . 9
. .,. .'.
60HZ -MINDEL
Fig. 13 - Profile In depoziLele din
versantul drept al Ialomitei la Slo-
bozia Veehe (dupa M. Pop ovii t):
" - sol actual; b - d - f - loess
eu doua solud fosile (c, el; g - nisip
de dune !1i loess; h - nisip de dune
fasile; i - alternante de nisipuri de
dune nisipuri fluviatile; j - nisi
puri fluviatile; k - nisipuri de dune
Fig. 12 - Schema ciclurilor climatke complexe eu faze reci cal de (dupa L. T rev is a n,
in inLerpreLarea aUloruJui):
I, II, III - maxime cataglaciare; I, 11, III ... maxime anaglaciare. I, II; ]'-II' - cicluri climatice
In toata aceasta discutie, pro contra sub raport cronoclimatic, adevarul
pare a fi la mijloc, in faze caia- $i anaglacial'e, schitate de catre
L. T rev i san (1949)1 in legatura cu formarea teraselor fluviatile, redate
grafic de noi (fig. 12), in care oscilatiile cu maxime su-
prapun jumatate fazelor reci (glaciare) Jumatate fazelor calde (lIlterglaclare).
Toate aceste probleme de ordin teoretic impun 0 cartare de amanunt pe te-
renafaciesuriIor loessice soluriIor ingropate pe suprate!e foarte intinse la
nivel continental.
b. Nisipurile de dune sint destul de raspindite (v. fig. 11) dar nu de
mult ca depozitele loessice, cu care se asociaza pe verticala destul de strins.
Suprafata ocupata de eleeste in Cimpia Romfllla,
de circa 345 000 ha; granulometric ele
uneori 2 mm, mai ales in cuprinsul lunciIor.
Dunele actuale, considerate in general de vir-
2 sta holocena, se gasesc situate deasupra loessu-
lui, fie ca sint mobile, semimobile sau fixate.
3 La acestea se adauga nisipurile de dune mai
vechi, de virsta pleistocena, intilnite in diferite
4 profile geologice, mai ales in versantul drept al
5 Ia1omitei, unde sint asociate cu nisipuri aluvi-
onare sau cu loessul, la diferite nivele. Dintre
6 acestea cel mai tipic este profilul de la Slobozia
Veche (fig. 13).
NisipuriIe eoliene apar cu deosebire in cele
doua parti extreme - in Cimpia Olteniei, cu
8 extindere mare intre Batoti - Vrancea, CalafaL
9 Craiova - Bechet - Corabia apoi
in est nord-est, in Baragan, pe toate cimpurile
10 inalte, marginite de versanti drepti abrup ti
(Buzau, Siret, Calmatui Ialomita), precum
la sud de Tecuci, in sectorul Hanu Conachi-
unde au fost descrise in amanunt de
6UHZ
GCaid
ANA6LAC;Afl


VII-
42
43
3. DEPOZITELE FLUVIATILE (COMPLEXUL ALUVIONAR)
Aeestea se ineadreaza din punet de vedere granulometrie in seria depozitelor
psamo-psefitice, iar geomorfologie ele apart in depozitelor de vale. Ele apar ca
eu latimi variabile, situate insa la altitudini deosebite, in ordinea ve-
ehimii lor, in raport eu adincirea treptata a retelei hidrografiee, incepind de
la nivelul initial al cimpurilor pina pe fundul vaiIor in cuprinsul lunciIor,
sub forma de trepte, in seara altimetrica (vezi figura 11).
Pozitia in altitudine a acestor depozite nu respect a legea superpozi tiei roci lor
sedimentare in ordinea veehimii lor, de la mai veehi la baza, la mai noi, eu cit
sint mai deasupra.
Datorita acestui fapt, scara morfostratigraficii a [eraselor fluviatile capiitii
o valoare deosebitii in analiza palcogeograficii (hidrografidi climaticii).
In timp, studiul depozitelor fluviatile, in raport eu pozitia lor alti-
metriea, constituie un mijloc foarte util in rezolvarea diferitelor aspecte morfotec-
tonice, legate de deformarea aeestor depozite.
complexului aluvionar intereseaza nu numai rezolvarea proble-
melor de ordin (geologic, geomorfologic, pedologic, arheologic), ci
o serie de alte aspecte in legatura eu diferite zacaminte, materiale de eonstrue-
tie, instalatii industriale, geotehniee, hidrotehnice etc.
Sub raport eronologic intereseaza resturile faunistiee ;;i de eulturi mat.eriale
arheologiee. In special in domeniul hidrogeologie, pe linga granulometrie
eompozitie petrografiea intereseaza tipul de stratifieatie (predominant toren-
tial, grosimea orizonturilor patul pe care stau,
asemanatoare intre ele, depozitele eomplexului fluviatil se imparte in
doua: de terase de lunci,
a. Depozitele fluviatile de terase la zi. Acestea se disting de cele ale luncilor
prin pozitia lor mai mare in altitudine sub forma de trepte care domina luncile
prin v irsta lor, pleistocena, ca prin lor - de ob icei loessuri
sau luturi loessice (v. fig, 10).
Sub raport hidrogeologic, orizonturile freatice sint suspendate deasupra
lunciIor tot sub forma de trepte, de unde apele subterane ce apar la zi ea izvoare
etajate se seurg sub forma de mici spre albia majora minora a riului
ee Ie dreneaza in lungul vailor. Aparitia izvoarelor in trepte pe fruntea tera'se-
melor pedologiee hidrogeologiee, ei pentru eele legate de sistemele de iri-
gatie diferite eonstruetii geotehniee, Depozitele eoIiene se impun atentiei
mai ales agroamelioratorilor prin mieroreIiefu1 dunar
pseudoearstie (de erovuri), expus ma i departe,
Ca 0 particularitate hidrogeologici:i a depozitelor eoliene este formarea stmc-
turilor acvifere locale (numite de unii orizonturi suprafreatice), datorita inter-
ealatiiIor de soluri fosile mai argiIoase, care asociate eu microrelieful depresio-
nar de crovuri de dune au contribuit la mentinerea excesului de, umiditate
din anii 1969-1972, De asemenea, lehmurile mai argiloase au avut ele ace-
1'01, mai ales in sectorul dintre Olt
In nisipurile de dune, acest 1'01 Ie-a revenit intercalatiiIor feruginoase eu
horstein. Tot ca incheiere, socotim neeesar sa relevam importanta caracterului
genetic al depozitelor pe care stau depozitele loessice, ca particularitatea
acestora de a influenta structuriIe acvifere freatiee, ea urmare a intercalatiiIor
de argila (nisipuri argiIoase sau argile nisipoase, ca de prezenta solurilor fo-
sile.
-,'
4,00
29,50
39,00
27,00
36,40
21,00
23,58
0 0
, " : .. ::'.2
. . "
" . . '. .
::.. :.:.....
5
2,5


.. 2
.:;.:,' :.:-.:-

,', : ....
......
'" :'A ... ', . 3
o
CI>
5
o
2,5
3
05
CASTRELE TRAIANE
"-
-...... ......_-......
'\ 1
' ...... DObridOr
\
5
o
10
....
. '. '.' .
: 2 In
" ,
nd
. " .
... :..:.: :: : .
.. '"
, , ,
... '
, ,
.... .
': '.: ': ,', ' .' " " : 1
' ..
Fig. -14 - Cimpia DirVllrilor:
1 - dune fosile - vechi; 2 - microretea de vui; 3 - mnrtori de eroziulle *i acumulare ell aspect
de arinduri sau cearingfl,n acoperiti ell llisipuri profoase; 4 - cuesta Drincei; 5 - forajul de Ia Castrele
Tr;iane redat in A., ell nisipuri prafoase pc 17 m. grosiDlc, apoi marne, eu bolovtini*uri
sub elc nisipuri gresificate l?i argile
J 0-0 -0-0-0-(3 tr
'0-0 0-
- 4 m
/.o',o:0:o:cr;:o;o:o:o5 cgl
n p
...I;7 na.
arg
Fig. 15 - DiferiLe profile in depozilele eoliene de dune:
a - protilal de Calafat, dupa 1\1. S t. Ion esc u B ale a; nd - nisipuri de dune, In - loess nisipos:
tr - terra rossa; m - marne; cgl - conglomerat; ap - uisipuri ell na - nisipuri argiloase,
ag - argile; b - profilul de 1a Balta Craiovita eu nisipuri eoliene (1,3), soluri fosile (1) struetura
in fagure ell duugi de horstein (2); 4 - pietri!?uri; 5 - llisipuri fluviatile; 6 - argile bazale; c - pro-
filul din nordul PAdurii Smirdan c - protilu! din apropierea localitatii Rast; ell nisipuri argiloase
(2, 3)
o
20
10
45
I
I
II
I
4km
grind
3
CD
47
Fig. 16 - Diverse profile in depoziteJe aJuvionare din Junei:
A - sectiune la In Lunca Dunl'lrii, la vest de Giurgiu' B - foraje In luncile Oltului (a b)
Oltetului (c);. C - deschideri naturale I!, mai multe lunci: a-'-b-c, In Ostrovul lalomitei; d -.:. In
1unca lalomltel; e - In lunca Dlmbovltel, la sud de oblic - soluri Ingropate
revarsariIor ritmice ale apelor Dunarii (fig. 16). Dupa dateIe arheologice de la
Pacuiul lui Soare, lunca Dunarii s-a inaltat prin acumulari cu grosime de 3 m
in intervalul dintre secoleJe X-XIV (P. Cot e t, 1967).
Procesul acesta de acumulare intensa a luncilor din Cimpia Romana, fie prin
transportul cel lateral prin spalarea solurilor de pe
\'ersant (mal ales dupa talerea padunlor), are caracter general el nu trebuie
rupt de cauza lui principala mai veche - ridicarea nivelului de bazli al Marii
"V,egre in .holocenului inferior. Acesta a generat remulll apelor Dunarii
a afluentrlor el de care este Jegata obturarea vailor mici si formarea limane-
lor fluviatile din lungul Buzaului, Ialomitei, Dunarii etc:
Din cele expuse se vede ca depozitele fluviatile din cadrul luncilor prezinta
variatii pe verticala pe orizontala datorita hidrodinamicii riurilor care
sub rapo::t este de scurgerea apelor freatice spre riu,
care, la nndul lUI, mflllenteaza apele subterane ale luncilor pe portiuni inguste
apropiate (M. Pod ani - D. B a I uta, 1971).
hidrodinamica conditioneaza raportul dintre roea formarea so-
lurilor, uncle interventia omului prin indiguiri trebuie sa aiba ca scop principal,
sau chiar grabirea acestui proces din urma.
Inc 0 n c 1u z i e, depozitele aluvionare din cadrul luncilor impun 0
atentie mai mare din punct de vedere geologico-geomorfologic, prin cartari
la scari mari prin corelatii mai strinse cu forajele existente, destul de nume-
roase dealtfel. Acest lucru il impun, in primul rind, necesitatile practice ale
economiei nationale, legate de diferite constructii, aaroameliorative si aeoteh-
nice, ca de aprecierea mai justa a structuriIor acvifere freatice. ' 0
c. Depozitele fluviatile pleistocene ingropate. Acestea apar numai in zona de
divagare in Lunca Dunarii, unde sint acoperite, fie de alte depozite holo-
cene, piemontane, fie chiar de aluviunile holocene ale Dunarii. Prezenta lor

.. -:-:.':-.. ..
..: 0 :::: : '0
0
' '.:" '0' ':. 19
0 0 :' '.o,'.Q':O.=
o
1
2
3
30
20
10
46
lor genereaza 0 serie de procese geomorfologice actuale (surpari, aluneeari),
care trebuie sa fie supravegheate pentru a nu se extinde.
Cele doua faciesuri ale depozitelor de terase sint - unul interior in baza,
grosier (psamo-psefitic), care reprezinta depozitul de terasa propriu-zis, cu
grosimi compozitie litologiea diferita altul superior, situat deasupra, mai
fin, nisipos-argilos sau prafos-aleuritic, de loess (vezi fig. 10).
Grosimea acestuia din urma depinde, in primul rind, de altitudinea vechi-
mea teraselor fluviatile.
Din rezultatele obtinute de noi pe terasele Oltului (P. Cot e t, 1957) intre
depozitele priifos-aleuritice, de loess, numarul virsta acestor terase fluviatile
existii 0 legatura foarte strinsa, scoasa in evidenta de numarul diferit al ori-
zonturilor de loess de sohni fosile, cum s-a aratat mai inainte (vezi
fig. 10).
Privit sub acest aspect, taciesul tin al leraselor Oltului poate fi interpretat
ca fiind un facies aluvionar de lunca, supus ulterior unui intens proces de loes-
sificare. Pozitia regular itatea solurilor fosile asemanatoare cu cele din Ostro-
vul Ialomitei de pe terasele joase din zona de confluent a a Amaradiei - toate
pledeaza in acest sens. Depozitele aluvionare ale diferitelor terase din Cimpia
Romana sint expuse mai pe larg, in partea a treia a acestei lucrari.
b. Depozite]c fluviatile din ]unci apar tot sub forma de longitudinale,
hind situate, fie simetric, fie asimetric, in raport cu albia riului, care le-a ge-
nerat prin depunere succesiva longitudinala laterala sub forma celei mai noi
cuverturi aluvionare, de virsta holocena. lor nu a permis
rea procesului de loessificare decit foarte putin pe terasele de lunca cele mai
vechi mai inalte.
Cele doua faciesuri amintite la terase sint mai clare in cazul de fata, ca
prezenta unor soluri ingropate. In baza este predominant taciesul de albie, gro-
sier, constituit din nisipuri mari, p cu grosimi varia-
bile, in raport cu puterea de transport cu debitul riului.
Stratificatia oblidi sau torentiala) este rezultatul mediului de
sedimentare intr-o singura directie, in care se scurg apele riului.
Faciesul de lunca se situeaza la partea superioara a Juncilor are grosimi
de citiva metri. Sub raport litologic aici predomina nisipurile argiloase argi-
lele nisipoase (miluri) cu stratificatie fluviatila, cvasi-orizontala, rezultatii
din acumularea apelor revarsate pe intinsul Illncilor, care se retrag treptat
care procesul de decantare a aluviunilor In suspensie.
Acesta este taciesul psamo-aleuritic sau chiar pelitic, datorita intercalatiilor
fine, .locale argiloase din cuprinsul sectom'elor situate
in interiorulluncilor, in microdepresiunile laterale de sub fruntea teraselor sau
cimpurilor, unde la acumularea minerala se adauga cea vegetala, uneori sub
forma de turba.
Faciesul psamitic este predominant pe marginea laterala a luncii in imediata
apropiere a albiei minore a riului, unde apar grindurile nisipoase prealbiale.
Trecerea de la faciesu I inferior de alb ie la cel superior de lunca nu se face
peste tot la fel, ci in unele regiuni, cum este cea de la din lunca Du-
narii, ea se face printr-un orizont de nisipuri destul de gros (fig. 16).
In cadrulluncilor 0 nota aparte 0 prezintii depozitele leraselor aluviale, cu alti-
tudini variabile (1-2 m, 2-4 m, 5-7 m). Acestea din urma apar ca trepte
mai inalte" cu soluri ingropate argilo-nisipoase, cum se observa in luncile
Dimbovitei, Ialomitei mai ales in lunca larga a Dunarii din Ostrovul Ialo-
mitei, unde soluriIe aluviale au fost acoperite cu depozite mai ales in timpul
Notiunea de depozite piemontane se refera in primul rind la revarsarile
acumularile de materiale sub forma de conuri de dejectie, transportate de riuri
prin vai inguste depuse pe uscat la poala unor inaltimi, in regiuni mai joase.
De aici rezuWi caracterul principal al lor ca depozite-aluvio-proluviale sub forma
de conuri de dejectie (aluvionare), izolate sau de cele mai multe ori juxtapuse
suprapuse.
Aceste depozite se pot acumula nu numai pe uscat ci in marginea lacu-
rilor invecinate, de unde rezulta un aspect genetic mai complex de conuri-delte,
sau invers, delte-conuri, adica formate atit subaerian, cit sub apa (vezi fig. 22).
In cazul Cimpiei Romane, de con-delta este cea mai potrivita (P.
Cot e t, 1950). Folosirea numai a notiunii de delta, cum au propus
N. Pop P D. Tea c i (1969) 0 socotim cam exagerata.
Depozitele conurilor-delte incep printr-o stratificatie ritmica care consUl
dintr-o alternanta de argile ca in cazul marelui con-delta
al Prahovei, unde in profil longitudinal transversal, intercalatiile lenticu-
lare de nisipuri, argile, marne, argile nisipoase nisipuri argiloase
sint numeroase variate (vezi fig. 22).
Dealtfel, stratificatia torentiala sau este specifica sub-
aeriene a deltelor propriu-zise sau "deltele uscate", dupa unii cercetatori. 0
data cu trecerea de la mediul continental, de uscat la cel acvatic - la ustru
se produc schimbiiri atit ca stratificatie cit ca granulometrie. Se observii
o a stratelor inclinate cu cele orizontale, sint mai rare,
iar nisipurile predomina. Se ajunge astfel la 0 stratificatie deltaicii propriu-
zisa.
Ceea ce a fost numita pina in prezent cimpie piemontana se refera in primul
rind la subcolinara la caracterul aluvio-proluvial al ei, incepind din
zona spre est, pe 0 portiune cu latimi variabile, dar de unde conurile
de dejectie cunoscute se prelungesc mu11. in aval (cel al ajunge pina
in valea iar al Dimbovitei pina in zona Capitalei) cu treceri gradate
spre conuri-delte. Tot in acest fel se explica bogiitia de nisipuri,
ca alternantele dese ale acestora cu diferite intercalatii de argile, marne etc.
care apar in Bariigan, dar in restul cimpiei.
Intreaga suprafata a Cimpiei Romane, situata sub cuvertura de loess, este
o succesiune de depozite aluvio-proluviale-de11.aice in care alterneaza pietri-
nisipurile, argilele marnele, atit la nivelul etajului de acumulare plio-
cena, cit mai ales cuaternar, prin actiunea complexa a retelei hidrografice
actuale in faza pleistocena (vezi fig. 29).
Aici este vorba de 0 cuverturii de depozite piemontane, molasice, rezultate
din acumularile bogate de rnateriale detritice din cadrul inconjurator, mai
ina11., in continua ridicare pe fondul depresiunii Valahe cu caracter subsident.
Aportul retelei hidrografice carpatice se vede in toata aceastii cuvertura mola-
sica sub forma de conuri-de11.e, care au inaintat succesiv periodic acoperind
toata depresiunea Yalaha. Bogiitia in ape a riurilor carpatice de
subsidenta, in strinsa legaturii cu nivelul de baza al Miirii Negre explica
pozitia fazelor lacustre pleistocene expuse mai departe.
1nco n c 1u z i e, cuvertura' sedimentara situata sub loess sau chiar la
suprafata uneori care ajunge la adincimi de 100-200 m sub raport
genetic depozitelor piemontane aluvio-proluviale fluvio-lacustre, caracteri-
zate prin stratificatii torentiale deltaice, lenticulare. acestor
se de subsidenta, care au continuat in holo'cen pe direc-
tiile principale tectonice amintite mai inainte.
Scufundarea teraselor Dunarii pe latura dobrogeana in cuprinsul ostroavelor
Ialomitei Brailei este cunoscuta inca de la A 1. Dim it res c u - A 1-
de m (1911) C. Bra t esc u (1921), reluata mai tirziu de P. Cot e t
(l9G6) confirmata astazi pe bnza de fauna (tabelul 7).
Tabclul '1
Foraje in Oslrovul Ialomilei
I.. ocul forajului
I
Adine
I
Fauna
I
Virstu
Cherhanaua 15,40- VfvfpaJ'Us eli/aviana var., Crasslls Kunth, Pleistocen
16,80 m V. eli/llvfana val'. acerOSllS Franz, V. superior
in l1isip cenu- fasciata var., pentfclls G,-fvain, Planor-
f. fosilifer bis cornus L., Dreissensia polylllorpha
fluviati lis Pallas, D. polymorpha Pal-
las, Sphaeriull1 corneum L., Fagotia
acicularis Ferrussac., Fagotia esperi
Ferrusac, LitllOglyphus naticoieles C.
Pfeiffer, Valvata nicitina Menke, V.
piscinalis Muller, Bitlzynia tentaculala
L., Lymnaea paillstria Miiller, L.
Peregra Muller.
20,70 ll1 argilii Unio sp. care indicii tot pleistocel1ul
nisipoasii superior.
Cantonul 8 9,50- Lithoglyplzus naticoieles Pfeiff., L. sp.; Pleistocen
l\Iodelul 10,50 ll1 Fagotia cf. esperi Fer., Dreissensia sp., superior
Foraj 1 argile l1isipoase care indicii prezel1ta pleistocenului
superior).
Toate aces tea arata ca in Ostrovul Ialomitei, imedia1. sub aluviunile holo-
cene se gasesc depozite fluviatile mai vechi, pleistocene, care confirma afun-
darea teraselor Dunarii in cuprinsul unitatii de mai sus.
Privite in ansamblu, rezulta ca depozitele fluviatile ocupa suprafete destul
de intinse mai ales daca Ie asociem acestora pe cele aluvio-proluviale piemon-
tane. Acest complex litologic se impune atentiei in mod deosebit, sub raport
hidrogeologic, ca celemaiirnportanteroci-magazin.prin bogatia de ape sub-
terane.
Depozitele fluviatile pleistocene din sectorul zonei de divagare sint expuse
in amanunt rnai depal'te, in partea regionala.
4. DEPOZITELE PIEMONTANE-ALUVIO-PROLUVIALE
FLUVIO-LACUSTRE
Denumirea aceasta constituie prima indicatie asupra pozitiei genezei lor,
ele fiind depozite ce se formeaza in zonele de contact morfologic tectonic,
de diferite ordine, cum ar fi contactul dintre Subcarpati Cimpia Romana,
sau chiar dintre Carpati Depresiunea Valaha. De aceste mari contacte mor-
fotectonice este legata, in primul rind, cuvertura molasica'a stratelor de Cin-
plio-cuaternara.
De contactele mai mici, cimp-terase, cimp-lunci, terase-lunci sau chiar de
trecere de la 0 lunca secundara la una principala mai larga este legata de
formarea unor mici conuri aluvionare.
48 4 - Cimpia Romanii
49
CD
L ;.1 I, :.: :
Profilul de la -1
m == ==
2 3 III Iloess _
3 0-0-0 040 -- 1\"1: 1-
0-0' I :::elr
III :::",-
0-0 - marne II:::' ",=
34 0-0 calc. 11\-1
_ 0- 2, ( / ............
23 0-0 concre\. __
--0- {I/ __ -..,;;;;
...... . --
:::::-:-:-:-:
Fig. 17 - Depozite deluviaIe:
A - de versant loessificat; B - vale deluviaHi etl depo-
zite de loess; C - profilul de la pe versantul sudic
al Burnazului ell deluviu actual in loess !;)i deluviu vechi
solifluctionat in maruele din bazu
Grosimea deluviilor, de obi-
cei argilo-loessoide, ajunge la
citiva metri, iar pe versantii
prelungi, ele stau la baza gla-
cisurilor intinse :;;i bine stabi-
lizate (fig. 17, A).
In unele cazuri, deluviile au
caracter solifluctional, cum sint
pe versantul sudic al Burnazu-
lui, la Frate:;;ti (fig. 17, C).
Privita in ansamblu, prezenta
deluviilor cit mai groase, extin-
se:;;i stabilizate, cum dealtfel
este cazul aproape peste tot,
constituie 0 indicatie pretioasa
pentru stabilitatea versantilor ,
de atingere, a profilului de
echilibru, fara dificulUlti in
agroamelioratii :;;i geotehl1ica.
Depozitele gravitationale insotesc peste tot versal1tii abrupti unde loessul cu
pietri:;;uri :;;i nisipuri in baza se surpa u:;;or, iar cind apar :;;i marne sau argile,
alaturi de surpari se produc alunecari cu aspect mai complex, cum se obser-
\'a in \'ersantul sting al Oltului :;;i pe eel sudic al Burnazului, mai ales de la
Daia la Cascioarele (fig. 18, A, B) apoi in vaile Siretului,la Cosme:;;ti, Vedei,
la Alexandria (fig. 18, C, D).
Fig. 18 - Depozite gravitafionale:
A _ B _ surpari in loess; C - surpare Cll alunecare in lac la Alexandria in versantul sting at E -
idem cu alunecari (s'Us) noi intrun bazin torential cu pinza freatica la zi; D - micro-
relief de monticuli (m) torenii (tn) tot la Alexandria pe diferitele trepte de relief
51
6. DEPOZITELE DELUVIALE DEPOZITELE GRAVITATIONALE
Acestea constituie 0 categorie aparte prin geneza lor, fiind legate de depla-
sarea unoI' depozite pleistocene deja existente prin actiunea apelor cu scur<1ere
difuza, sub forma de pinza rezuItata din ploi :;;i din topirea zapezilor, :;;i
sub influenta directa :;;i mai accentuata a gravitatiei, cum este cazul alune-
carilor :;;i surparilor.
Deluviile sint depozite de panta
l
, mai groase spre baza versantilor :;;i mai
subtiri in partea superioara (fig. 17 A). Materialul constituent este, in gene-
ral, argilos :;;i nisipos, cu 0 stratificatie conform pantei:;;i in care se gasesc
materiale mai grosiere (pietri:;;uri, grohoti:;;uri, concretiuni calcaroase), rezul-
tate din spalarea orizonturilor intersectate de eroziune.
Deluviile imbraca complet vaile mici, fara drenaj liniar longitudinal, gene-
rind a:;;a-numitele "vai deluviale" cu profil de versanti stabilizati:;;i u:;;or de uti-
lizat in agricultura :;;i lucrari geotehnice (fig. 17 B).
1 Ie l1UlllCSC co/uvH.
50
In sensuI strict al cuvintului, acestea sint reprezentate numai prin seriile
de argile, marne :;;i nisipuri, care apar in diferite foraje :;;i la adincimi variate,
iar la suprafata, acestea apar in diferite deschideri naturale. In Baragan pre-
domina nisipurile cu stratificatie orizontala, denumite nisipuri de
iar in Burnaz :;;i mai la vest de 0 mare intindere apar marnele calcaroase :;;i
nisipurile de Uzunu, care ajung pina la Bal:;;, Bucovat, Plenita etc.
Din cuprinsul acestora se deta:;;eaza prezenta concretiunilor calcaroase :;;i a
calcarelor lacustre, care constituie 0 adevarata crusta, strins legata de Stratele
de Uzunu :;;i a carei extindere va fi analizata in partea regionala. tn anumite
orizonturi iese in evidenta caracterul mla:;;tinos al acestor depozite, mai ales la
trecerea spre complexul loessoid, care, in muIte locuri, se imbina destul de
strins cu cel marnos, calcaros.
In legatura cu marnele calcaroase din complexul de Mosti:;;tea, G r. S t e f a-
n esc u (1895) remarca bogatia acestora in concretiuni :;;i utilizarea lor prac-
tica de catre localnici la pietruirea :;;oselelor din lipsa de pietri:;;uri aluvionare.
Bogatia de calcar a marnelor de Uzunu se explica in primul rind, prin con-
tributia pe care au avut-o regiunile invecinate (podi:;;urile Mehedinti, Miroci,
Prebalcanic :;;i sud-Dobrogean), bogate in calcar :;;i din care vinturile :;;i apele
de :;;iroire au transportat materialul friabil rezultat din dezagregarea:;;i spalarea
acestora. In acumularea materialului calcaros un 1'01 important a revenit circu-
latiei apelor subterane in diferite conditii climatice mai calde (subtropicale)
sau mai reci (periglaciare). Formarea concretiunilor calcaroase in astfel de con-
ditii a fost relevata de A. C a i I leu x :;;i C I a u d e J. D ion n e (1972).
Depozite lacustre holocene-actuale apar pe fundul lacurilor desecate sau nu,
situate in diferite lunci, fie ca sint lacuri naturale sau antropice :;;i ele constau
mai ales din nisipuri fine :;;i miluri.
5. DEPOZITELE LACUSTRE
depozite sub toate aspectele lor, dar mai ales ca stratificatie :;;i granulometrie,
insemneaza un pas mai departe pentru aprecierea mai justa a resurselor de apa
subterana, in special a celor ascendente de mare importanta pentru economie.
I
II
E
Fig. 19 - Depozite gravitationale - materiale din
aluneciiri la sud de B\lciiviit in versantul drept al Jmlul
1 Problema depozitelor corelative expusii pe larg de noi in Geomor{ologia Romaniei (1973)
n-a fost inteleasil de recenzenti (L. Bad e a - M. Din u, 1975)
9. DIVERSE ALTE DEPOZITE
Ne referim in special la depozitele complexe, rezultate din imbinarea celor
expuse :;;i a carol' origine este mixUi (aluvio-proluviala, deluvio-proluviala,
fluvio-lacustra etc.). Amintim de asemenea :;;i prezenta unoI' crusle de saruri, ce
apar pe marginea lacuriIor sarate inlunile secetoase, cum sint Lacul Sarat-Bra-
ila, Lacul Balta Alba :;;i altele. Sursa acestor saruri este legata in primul rind
de masivele de sare din z\ma subcarpatica prin transportul acestora prin apele
freatice de suprafata. Nu este exclusa nici influenta apei Marii Negre in tim-
pul ultimelor transgresiuni, care s-au prelins in lungul culoarelor joase ale vai-
lor mari (Siret, Dllnare).
1. SECTOARELE DIN REGIUNILEMAI TNALTE
Acestea se refera la Burnaz, Valea Oltului, Valea Jiului, Pite$li-Burdea,
Dimbooita- Teleajen :;;i Couurlui :;;i au urmatoarele caracteristice expuse mai
departe.
53
gorgane, de platforme pentru constructii etc. Ele constau din amestecuri de
argile, nisipuri, pietri:;;uri, loess :;;i luturi argiloase, care ocupa intinderi
variate, dar In scari foarte mici in raport cu depozitele naturale.
C. SECTOARE-CHEI E, COMPLEXE STRATIGRAFICE
$1 PROFILE CARACTERISTICE
Din cuprinsul datelor geologice existente au fost sintetizate cele mai imp01'-
tante :;;i ale carol' rezultate se pot generaliza la nivelul intregei cimpii. Stabi-
lirea acestora constituie problema de baza a evolutiei paleogeografice.
Pentru u:;;urarea intelegerii acestei evolutii destul de complexe, am impartit
sectoarele-cheie in doua categorii: sectoare-cheie, situate in zona centrala, vestica
:;;i piemontana mai inalta, cu caracter marginal, care se refera la faza cea mai
veche, in raport cu cea urmatoare :;;i sectoare-cheie, situate in zona mai joasa,
estica :;;i nord-estica, care scot in evidenta evolutia mai noua a Cimpiei Ro-
mane.
In legatura cu stratigrafia depozitelor cuaternare din Cimpia Romana mentio-
nam de la inceput ca analiza expusa mai jos are un caracter mai larg dedt
cea pur geologica (folosita de E. Lit e a n u, E. Lit e a n u:;;i colaboratorii,
ca :;;i de ace:;;tia singuri sau in colectiv), fiind yorba de morfostratigrafie, de
intelegere corelativa a depozitelor cu formele de relief :;;i cu procesele morfo-
genetice
1
), care au avut un 1'01 foarte important in litogeneza diferitelor depozite
:;;i din care nu trebuie sa lipseasca cele loessice, analizate in strinsa legatura
cu relieful, deci tot cu valoare morfostratigrafica.
in mod special subliniem rolul ce revine sub acest aspect, sistemelor de te-
rase, cum sint cele din Valea Dunarii, care constituie un element morfostrati-
grafic de prima importanta pentru Cimpia Romana a carei geneza :;;i virsta este
strins legata de evolutia retelei hidrografice. Nu trebuie neglijat nici rolul ce-i
revine neotectonicii (E l. Han g a n ll, 1962), in cazul separarii complexu-
lui de Cinde:;;ti cu cele doua parti - una mai veche :;;i cutata (Villafranchian I)
:;;i alta, mai noua, necutata (Villafranchian II).
Destul de rar apar :;;i
unele depozite de torenti
noroio:;;i, cum se observa
in dreptul fabricii de ca-
ramida din Alexandria.
Actiunea proceselor gra-
vitationale genereaza gla-
cisuri in trepte, care im-
pun masuri de fixare, mai
ales la nivelul pinzei
freatice, situata la baza
pietri:;;urilor de Frate:;;ti,
cum este cazul pe latura
de sud :;;i de vest a Bur-
nazului (fig. 18, E) sau
in valea Jiului (fig. 19).
Sub raport hidrogeologic, aceste depozite sint influentate de prezenta orizon-
turilor freatice din depozitele situate in baza versantilor, care pot genera in
cuprinsul lor procese complexe de surpare-alunecare etc.
52
7. DEPOZITELE VULCANO-SEDIMENTARE
Acestea sint reprezentate prin unele mici intercalatii de tufuri vulcanice,
care apar in dteva profile semnalate in Cimpia Romana (vezi fig. 6).
AsUel, E. Lit e a n u (1953) a descris profilul dintre Dragane:;;ti-Olt:;;i
Daneasa, situat in versantul sting al vaii Oltului. Aici este yorba de 0 mica
intercalatie de forma unei pene orizontale, care apare in complexul marnos
ro:;;cat de tip Burnaz :;;i care-i indica virsta respectiva.
T. Ban d I' a bur :;;.a. (1963) au descris un orizont destul de gros de
1,00-1,50 m in carierele de la Dobre:;;ti-Toceni (valea Jiului) de culoare cenu-
:;;ie-galbuie, u:;;or poros, slab consolidat:;;i cu spartura neregulata in care chimic
predomina Si0
2
(44,14%) :;;i apoi Al
2
0
3
(26,65%).
Culoarea galbuie se datore:;;te oxizilor de fier (limonit), care se gasesc dise-
minati in masa rocii. In cuprinsul acestui orizont, noi am remarcat prezenta
unoI' criostructuri foarte clare :;;i ele apartin aceluia:;;i orizont marnos ce acopera
pietri:;;urile in care s-a gasit Archidiskodon meridionalis Nesti (I. M a x i m :;;.a.,
1968).
C. G hen e a (1967) a descris de asemenea, in dreapta Oltului, in Piemon-
tul Getic pe valea Silea (la SV de Draga:;;ani) 0 mica intercalatie in cuprinsul
nisipurilor :;;i pietri:;;urilor din baza in care se afla :;;i Equus slenonis. Din ana-
lizele chimice efectuate s-a vazut ca este yorba de 0 sticla eu fragmente col-
turoase de hornblenda, piroxeni:;;i structura filamentoasa. E. Lit e a n u -
T. Ban d l' a bur (1959):;;i A. PI' i c a jan (1962) ca:;;i altii, Ie-au gasH
in jurul ora:;;ului Buzau.
Aeeste tufuri vulcaniee sint rezultate din raspindirea vulcanice pe
cale aeriana in urma eruptiilor pleistocene ale vulcanilor carpatici, uneori re-
maniate in depozite mai noi, ele indicind in acela:;;i timp distanta mare pina
la care au ajuns acestea la exteriorul muntilor.
8. DEPOZITELE ANTROPICE
Acestea reprezinta 0 categorie aparte, care de:;;i la scara naturii nu se impun
decit foarte putin, prin umpluturi de ramblee,de diguri-baraje, de movile,

=
....
ap Inxaldw0:J
. .
'
0
' : ....
o I :'f:
10 " 'U:: ".' n..'....
I!' ::.. U ::n:':
o IfW: >u\

"
o I
I 0
o I
) 0
I
10
C)
....
c:>
.....
SOUJl!W InXatdw0:J
...
SOUJl!W Inxaldw0:J
I 0 I
0
I
<:> I 0
I
0
1 0 I
0
I
01
0
I
0
1 <:> I
<:>
I
I 0
i
U')
-
d
i

i
U')
Inxaldw0:J
Ilo Cl
E
\.0 N -.:t CD
''-'_-"...........'_....&.'_...d
\
,
01
0
.;}-----\ I 0 I
0 I 0
I 0 I
o 0
<II Inxal wo:J .. SOUJl!W Inxa
--
-
J ap' "0.
1M

I 0 I 0 I
0
I
0 0 0

" ".
0 0 0

<:> I 0 I 0 I
0 0 0 0
I"
III
0 0 c
o.
& I 0 I 0 I
0
I
0 0 0 .":.
310ssaol
.'
,
C)
e
'1I1-t--."t-----l01 0 I 0 1
e Th- I <:> 1
0
E 0 1<:>1
I <:> I a
\ 0
a) Burnazul. Acesta este situat pe latura intre Olt
are aspect tabular.
Burnazul domina din toate pal'tile vaile mai joase lI1Yecinate, iar forma de
pinten prelung suspendat deasupra vailor marginale, cu numeroase deschi-
deri naturale, scoate in evidenta importanta deosebita a acestuia pentru intrea-
ga Cimpie Romana. Plecind de aici, perspectiva evolutiei paleo-
geografice se treptat spre vest, nord est. Am putea spune ca Burnazul
reprezinta "cheia-cheilor" in probleme de geologie geomorfologie a Cimpiei
Romane. Aici apare la zi levantinul cu cele trei subdiviziuni ale lui dupa
E. Lit e a n u (1953, b) (L. inferior, L. mediu L. superior), peste care se
situeaza de (vezi fig. 7).
Tot aici se afla punctul fosilifer Uzunu, (fig. 20, A) singurul din tara, unde
a fost descoperita de noi specia Unio sturi Hoernes, cu care se incheie seria
paludinelor au originea in Bazinul Panonic. Aceasta constituie 0 dovada
incontestabila a prezentei Dunarii prin Defileul de FieI' care facea
legatura intre Bazinul Panonic Bazinul Pontic, fapt confirmat pe cale
petrografica, pI' in numeroasele transportate de Dunare
pina in Burnaz (vezi tabel 4). lucru apare in forajul de la Uzun
(fig. 20, B), unde la 39 m adincime este prezent P
4

Cele doua complexe litologice ce ies in evidenta aici sint depozitele psamo-
psefitice de depozitele psamo-pelitice de Uzunu.
Depozitele de sint dispuse discordant pe cele levantine, discordanta
reprezentind patul de eroziune al Paleoduniirii ill faza de cOlluri-delta dupa
din defileu, care s-a extins succesiv incepind de la sfiqitul levantinului
dnd s-a conturat marele con-delta din sudul Piemontului Getic, stabilit pentru
prima data de noi (P. Cot eL 1954). cum este normal, acesta este mai
nou incepind de la vest la est, unde in Burnaz se incadreazii in Villafranchian
- faciesului psamo-psefitic cu Archidiskodon mel'idionalis Nesti, prezent in
numeroase deschideri naturale (vezi fig. 7). Urmele acestui mamifer au fost
semnalate in numeroase localitan (Daia, Baliinoaia, Ghizdaru,
Izvoru (Cacaleti), Bogdana, toate apartinind dmpului inalt cunoscute mai
de mult din literatura geologica. La acestea, L. A P 0 s t 0 I (1973) a mai adiiu-
gat localitatea Pl'undu, unde Archidiskodon mel'idionalis Nesti asociat cu specia
Libralces gulliens Azzaroli, care apar in orizontul grezos microconglomeratic
ce apartine tot depozitelor de situate tot pe dmpul inalt nu pe te-
rasa inalta, cum autorul citato
Depozitele de apar in numeroase profile sub formii de blocuri conglo-
meratice mari, cum este la Pietrile, datoritii cimentarii lor prin spalarea calca-
mlui din orizontul marnos superior. Spre vest se pot urmari in toate eleschiderile
naturale din valea Calmatuiului, la localitatea Pietrile, la Cioara
din Deal. Limita lor bazala este marcata peste tot ele numeroasele izvoare,
care indicii aparitia bogatei pinze freatice.
La vest de Prundu, de apar in continuare la Greaca,
la Cascioarele pina la Chirnogi catre care incIina unde, unii cerceta-
tori Ie confunda cu depozitele teraselor respective (vezi fig. 7). Pe latllra dl:'
nord, de apar la nivelul luncii cum este la
Radovanu (fig. 20, C), iar la Uzunu, ele tree mai jos, cum se veele din
prezenta fintinilor cu cumpana de la baza versantului abrupt. La
in punctul numit Malul acestea nu apar la zi, iar nisipurile fine galbui
contin marunte. Deasupra lor sta comp lexul marnos, calca-
54
I
I
I.
I
1,50
1,60
2,00
0,80
5,00
3,70
0,35
2,60
10 3,00


h-++rl-n+ cl.

40
30
o
20
10
CD

cl.
"l!iiif!!jP.4
57
sau de tip :,?i marnele calcaroase de UZ1ll1l1. InC'heindn-se
cu depozitele . '.
Profile-cheie se intlInesc peste tot In lungul vc1's<llltulUl abrupt dm cal.e
amintim pe cele de la Uda Paciurea de la A, B): l!ltI-
mul ne ofera 0 sectiune mai complexa, datorita faptulUl ca alCI se termma te-
rasa Coteana, cea 'mai inaltii t1'eapta fluviatila a Oltului al carui
leyantinul se vede claro In figura 21, C, depozitele levantine apar sub
terasei Slatina.
Tot in acest sector se afla p1'ofilul geologic de la MilcoVLl de Jos, In care
depozitele terasei Slatina in care' G 1'. t e f ii n esc II (1894) a
restu1'ile prime! camile fosile din Romania (fig. 21, C), de. alte manllfere
intre care l\1ammontheLls primigenills Blumb., gre:,?lt, cum s-.a
doyedit ulterior de catre G. M u r g 0 c i (1910) G. Val san (1915), cale
all aratat prezenta lui Paleaoloxodon antiqlHls Falc. ., '
Inte1'pretlnd acest profil, E. Lit e a n u (1953), F" LIt e a n ,u - .
Ban d l' a bur (1957) au atribuit orizonLului cu Parawmelu.s
doua vi1'ste - pleistocen inferior (Giiuz-:Mindel) pentru restunle
pleistocen sllperior pent1'u cele de mamut. Dupa noi, cum
i?i paleosolurile din loess, terasa Slatina face parte din treptel,e fluvwtde maHe,
ce apart
in
fazelor de acumulare i sculptare Giinz Mmdel (P. Cot e \.
1957).
Fig. 21 - Profile geologice In Valea Oltllilli:
A _ profilul de la Uda Paciurea; B _ profilul de la C -:- de Ia de
jos (dupa Gr. I? t e f ,'U esc u): 1 _ solul actual; 2 - loess; 3 - a lllt
P n rae a me. 1 usa 1 ute 11 sis (X"); 4 - argile nisipoase; 5,.6,!, 8, 9,.1,0
llisipuri, ell Dl51pUfl argl e 051 1 er
40
50
30
o
20
10
56
ros, fosilifer, gros de 15-20 m apoi loessul cu grosimi de 10-15 m
(fig. 20, D).
Deasupra orizontului cu cu stratificape torentiala
care In cariera de la Chirnogi ajung uneori la 80-100 kg) urmea-
za 0 serie nisipoasii cu stratificatie orizontala grosime variabila, de la 3-4 m
iar uneori, plna la peste 8-10 m, cum se vede la Mihai Bravu, Stoe-
Vieru etc. Pe latura dunareana aceste nisipuri reprezinta, dupa pozitia
lor deasupra de un facies de albie deci 0 continuitate
de sedimentare. Pe latura nordica, unde slnt mai groase, ele se asociaza mai
.stdns cu orizontul marnos, sau de Uzunu, cu un caraeter lacustru
mai evident, dar fara a avea caraeter transgresiv, cum socotea A. Bar-
san (1950).
P de apar deci ca un facies marginal conglomeratic, situat
In baza, de unde se trece spre nord In interior la faciesul lacustru - cu nisi-
puri marne. Caracterul lacustru al acestor nisipuri cu stratificatie orizon-
tala iese In evidenta prin prezenta intercalatiilor subtiri de calcare lacustre
de gresii, cum se vede la Baneasa-Giurgiu, Vieru, Mihai Bravu
mai ales la Stoene;;ti, Izvoarele Hotarele.
Profilul de la Uwnu importan(a llli geologo-stratigraficli. Aici, cum se
Intr-o mica intercalatie nisipoasa din cuprinsul orizontului marnos
(fig. 20, A) se ana 0 bogata fauna de In special de Unio stllri Hoernes
Unio mma11lZS (Tourn), AI. PavI., Pisidium (toate In situ), alaturi de resturi
de valve remaniate de U. aff clivosus Brus., Psilzznio subclivoslls Teiss.
Pisidium sp. (P. Cot e t - N. Mac a I' 0 vic i, 1962).
Orizontul marnos, cu multe concretiuni calcaroase, a fost conturat prima data
de E. Lit e a n u (1953), care I-a atribuit pleistocenului mediu, pe care
noi I-am socotit ca apartine pleistocenului inferior (P. Cot 1966, a),
schimblnd astfel cu totul imaginea paleogeografica la Illceputul cuaternarului
0 serie de probleme legate de evohltia regiunilor Inconjuratoare,
din vest, nord est.
Accentuam asupra faptului ca orizontul marnos de Uzunu uu trebuie con-
fundat cu intercalatiile marnoase la zi din orizontul de De pre-
zenta marnelor de Uzunu este legata evolutia solurilor din regiuuile vestice
nordice invecinate, Boianu-Burdea, Caracal Bucovat-Plenita, de tipul
petrocalcic, ca crusta calcaroasa care face trecerea la complexul loes-
sic, descrisa de A. Con e a (1970). Aceasta crusta calcaroasa de tip medite-
raneean constituie un repel' morfoclimatic morfostratigrafic de mare impor-
tanta paleopedologica hidrogeologica, asupra careia revenim pe parcursul
lucrarii. Sub raport hidrogeologic, el constituie reperul principal in analiza
forajelor, deoarece face de obicei trecerea de la depozitele loessice la structu-
rile acvifere de nisipuri.
Dintre profileIe analizate de noi, atragem atentia asupra celui de la Naipu
(fig. 20, E), unde se observa mai multe faze de solidificare prin formarea
mai multor eluvii destul de groase. Complexele amintite,111 grosime mai
mica, apar la V.alea Popii (fig. 20, F).
b) Sectorul Valea Oltului iese in evidenta pI' in asimetria morfologica
conditionatii de versantul sting al acestei vai, care reprezinta :,?i huza inalta <l
Burnazului Boianului, suspendata deasupra luncii cu citeva zeci de metri.
In acest versant oltean, abrupt, depozitele specifice sectorului precedent se
succed Incepind eu levantinul indicat mai Inainte, apoi eu de Fra-
1 Trcccrea numelui men pe llnrta terasclor Dllni\rii din Oltenia s-a facut flira mea.
Olteniei, P. Cot e t 1957), unde cleasupra nisipurilor 9i pietri
9
11rilor fll1\io-
laellstre sUi eomplexul marnos cu intercalatii de tufuri \"ulcanice, acoperit
ell depozite loessiee. In apropiere de acesta se afla eariera cle la Orodel, uncle
este citata prezenta lui Archidiskodon meridionalis Nesti (L. A P 0 s t 0 I,
1972), precllm 9i in aIte loealitati. Tot aici la Plenita, dar la 0 altitudine mai
eoboriUi., se aIla Dealul Strimb, cunoscut prin numeroase cariere de pietri
9
uri
)i nisipuri ce apartin durn P. Cot e t (1957) terasei eelei mai inalt.e a Duna-
rii - terasa Peri
9
0ru.
Cercetarile ulterioare, geologiee geomorfologiee, efeetuate de C. G h e-
nea 9.a. (1963)9iG h. Niculescu-V. Sencu (1969)allduslaalte
rezultate cu privire la \"irsta 9i extinclerea terasei
C. G hen e a (1963), pe baza unui molar de Dicerorhinus merki Jag.
au acorclat depozitelor terasei amintite, virsta pleistoeen mediu, iar G h. N i -
cuI esc u - V. Sen c u (1969), 0 ineadreaza in terasa Cearingu.
lueru face 9i L. Bad e a (1969) in analiza regionaUi a teraselor Dunarii din
Cimpia 0lteniei
1
, unde confunda Dealul Cearingului, eu unii martori izolati,
dar aeoperiti eu nisipuri prafuri loess ice, eu un rest de terasa dunarealln.
Forajele executate aici (vezi fig. 14) nu confirma aeeasta supozitie. In legatur[l
eu prezent-a lui Dicerorhinus merki Jag., socotim cii este 0 simpla eroare de
determinare, sau de raportare la timpul geologic, ea in cazul anterior de la
(E. Lit e an u - T. Ban d I' a bur, 1957).
Dealtfel, pentru toata Cimpia OIteniei, schema stratigrafiea a teraselor flu-
yiatile folosita de C. G hen e a (1963) de catre altii este complet gre-
netinindu-se seama 9i de alte elemente (paleosoluri, eYolutia Dunarii etc.).
e) Sectorul Piteti-Burdea se suprapune marelui con-delta format de Ar-
pe direetie nord-sud, care domina toata regiunea dintre Olt 9i
Aeest complex de con-delta ajunge in sud pina in axa unde sc
imbina strins la Yest, prin juxtapunere cu eonul-delta al Oltului, iar in sud
eu eel al Dunarii eu directie eontrara vest-est, de virsta villafranchiana,
dupa prezenla lui Archidiskodon meridionalis Nesti. In partea de sud, eomI1-
delta se mult are forma unui e\"antai, seoasa in
denta de intregul faseieul de riuri divergente, dintre Vedea 9i Fora.1ele
deschiderile naturale indieii peste tot prezenta stratificatiei torential-incru-
ci
9
ata si orizontala, specifica piemonturilor marginale, subcolinare (fig. 22, C),
dar ca;e aici se prelunge9te mult spre sud, pe toata suprafata cimpiilor
Burdea.
Vechimea acestor depozite piernontane este precizatii de resturile de mamifere
cu Archidiskodon meridionalis, descrise de E. Lit e a n u 1967) la Colo-
nesti (fig. 22, C), apoi la (L. A P 0 s t 0 I - R. S tan c u, 1968)
'mai la sud, la loealita1.ile Mavrodin, (L.
A P 0 s t 0 I, 1968, 1974).
Prin punctul resturile de Archidiskodon meridionalis Nesti, dill cu-
prinsul sectorului se leaga cu eele din sectorul Burnaz.
Complexul piemontall reprezinta, dupa noi, prototipul depo-
zitelor aluYio-proluYiale fluYio-lacustre, legate de prezente in Cim-
pia Romana, care poate inlocui denllmirea de depozite sau Strate de Cincle9li.
In felul acesta s-ar eyita confuzia ee se poate face separind, cum s-a
aratat, depozitele din eele doua part-i, inferioara superioara - prima de
\"irsta leyantina a doua, pleistocena.
Om

-=
'" >
'"
u
c
'" -'

0 0 . 0 10
000
o 0 0 0
000'0
. -0.0.00
0000
. .. -0 _0 - 20
0-0-0
20
Om
10
Fig. 22 - Profile In valea Jiului:
A - Bucovat: B - tv - tufuri vulcanice cu crioturbatii; P - punga
periglaciara; x - orizont de pietri;;uri eu Arckidiskodon C-pro-
filu! de ta - sud cu rest fosil (X)
c) Sectorul Valea Jiului este cunoscut inca din timpul primelor cercetari
geologice (S a b b a t e fan esc u, 1881, 1886), I. P. A I' get 0 a i a,
1918) pentru bogata fauna pliocena de la Bucovat 9i din tot wrsantul drept
al yaii Jiului. Levantinul are aici, peste tot, caracter fluvio-lacustru-deItaic
in baza 9i se incheie cu un complex marnos-nisipos 9i eu rare pietri
9
uri la partea
superioara, c.e apart in cuaternarului, ca 9i 0 parte din depozitele deltaiee pie-
montane de la Bucovat (fig. 22, A). Prezenta complexului mamos eu diferite
faze de solificare yeche indica deja trecerea la 0 faza lacustro-continentaUi
clara, sincrona cu marnele de Uzunu.
Un alt profil interesant, dar situat pe panta stinga a ,;aii J iului in Dealu!
Ginsacu, care apartine interfluyiului J iu- Olt, se afla in earierele de la Dobre9ti-
Toceni, uncle I. M a x i m - I. Ion esc u 9i I. Fir u (1968) au descris
resturi fosile de Archidiskodon meridionalis Nesti, Equus sienonis 9i Cervus sp.,
ee apartin ca virsta Villafranchianului de tip Frate9ti (fig. 22, B).
Prin aeeasta descoperire se lamuresc multe probleme in legatura eu treeerea
de la levant in la pleistocen, cit 9i cu privire la terasele Jiului, situate sub
acest nivel de acumulare interfluviala, strins legat pe latura sudiea a Piemon-
tului Getic, cu aspect de cimpie inaltii. Cu aeest profil, important sub
raport periglacial' se poate face U90r legatura cu sectoarele precedente 9i se
clarifica schema stratigraficii, dupa care aiei s-a considerat gre9it ca este yorba
de Mammoniheus primigenius Blumb, (E. Lit e a n u, T. Ban d r a bur,
1957).
d) SectoruI Plenita este eel mai vestic, importanta lui este dubla, atit
pentru depozitele piemontane fluvio-Iacustre ce apartin cimpiei inalte a Bala-
citei, (Plenita-Bucovat), cit 9i pentru depozitele pleistocene ale terasei Peri-
90ru.
Primul profil geologic analizat este situat chiar ill fruntea abrupta a Pie-
montului Getie, in cuprinsul Plenitei (vezi fig. 54 din lucrarea Cimpia
58
59
Ciociinari
..E.lli.9..
115
Sirna
Tabelul 8
Fauna de din sectorul i
(dupii E. Lit e a n u, 1967)
Fig. 24 - Sectiune geologica in Cimpia cu virstele respective (dupii E. Lit e an 11
cu unele modificari la pleistocenul superior)
G. M u l' g 0 e i (1912) a aratat el sehimbarile litologice din conul Pra-
hovei, ea apelor arteziene in depozitele cuaternare pliocene din
sectorul iar N. N. Pop P (1940) a descris morfologia conului
Prahovei, terasele aeesteia ale Teleajenului, ca afundarea aeestora.
G h. N i cuI esc u (1960) se ocupa de Pintenul Magurii sau Cimpia
Inalta a Cricovului Dulce de evolutia retelei hidrografiee, iar M. S p ire s-
c u (1970) adue 0 serie de noi precizari in legatura eu yirsta teraselor Praho-
yei a Pintenului Magurii (fig. 23, B).
Date geologice mai interesante sub raport stratigrafic gasim in luerarile lui
E. Lit e a n u (1967), in legatura cu intreg pleistocenul (lintre Prahoya
Teleajen, ea cu eel sHuat mai spre est, pina in valea Budureasa (E. L i-
[eanu-T. Bandrabur, 1959).
Din datele acestora, retinem sectiunea generala (fig. 24) din care rezuIta
prezenta levantinului pelitic in baza peste care sta, discordant am zice noi,
pleistoeenuI inferior, destul de subtire, eOl1stituit dintr-ul1 complex flu,"io-Ia-
eustru (nisipuri, argile), care este asemanator eu depozitele de Fra-
Li (partea superioara a Stratelor de C
Din eeea ce urmeaza mai jos, retinem, de asemenea, prezenta pleistocenului
mediu, argilos chiar argilo-nisipos, in forajele 5312 5326, amplasate la sud
de Pintenul Magurii, de unde au fost recoltate 0 serie de fosile, care
se incadreaza in seria depozitelor de (tabeluI8).
Pozitia I Adincimea stratelor I Fauna de
Forajele 5312, 5326 din 15-25 m Pisidiwn amnicum Miill., Valvala pis-
sudul Pintenullli Magurii.
cina.lis Miill., Valvala sulekiana Brusina,
Lilhoglgphus naticoides prerf., Planorbis
planorbis Linnee.
Forajele 5522 5532, situa- 16-26 m
Valvala pisci-nalis Miill., Valvata sule-
te, la sud de pe
.. kianaBrusina., Lithoglgphus nalicoides
directia Strejnic-Bercen i Pferf., Planorbis planor/Ji s Linnee,
Vi-vi-parus sp.
1
2
3
4
5
6
9
7
8
11
WI
R-W
9
6
1
2
8
3
4
7
5
o
10
'"
u
CD
'"

.... "-
CD ..
Cu
":; c;
u
CD ....
E g
"'0
::Eu
H
40
10

G
P4
GM
M-R

Depozitele piemontane
B de aiei slut siuerone ClI
eele de tn felnl
aeesta se poate ajunge deci
la un punct de yedere uni-
tal', tiuind seama ea
aiei ill secLorul
Burdea, deasupra pietri-
eu Al'chidiskodon
meridionalis Nesti, urmea
za eomplexul marnos-cal-
caros apoi complexul
loessir.
Sprc est, sectoI'uI Pi-
aj unge dupa cit
pare pina Ia yalea Neaj-
lovului, unde se resimte
influenta mai accentuata
a de subsidenta
din zona de diYagare. Ana-
liza sondajelor din partea
regionala va aduce noi
precizari in acest sens.
Acest sector se mai remar-
ca prin sislemul de tera-
se ale cu carac-
tel' divergent in avale,
dar care inainteaza in
nord pina Ia
unde sint bine dezvoItate.
Dintre acestea, cele mai
clare sint terasele de 100-
110 m, 60-65 m, 40-45
m 5-7 m a carol' virsta
incepe eu p IeistoeenuI in-
ferior.
f) SectoruI Dimbovita-
Teleajen este
mai complex decit eel
precedent eI cuprinde aUt elemente viIlafranchiene, cit aItele mai noi.
De eI s-au ocupat 1. P. Ion esc u (1908) care a expus interpretat destul
de sumar forajele executate Ia CringuI lui Bot, in conul Prahovei, de catre
H. Lin dIe y M. Col e a n u pentru alimentarea cu apa a
Acesta a sesizat succesiunea orizonturiIor de nisipuri cu
Iuturi galbene sau eu Helix, pe care A 1. Dim it res c u - A Ide m
(1911) Ie-a asemuit cu depozitele celor patru faze glaeiare de Ia poala AlpiIor,
socotind ca sint legate de fazele mai umede, iar "loessurile" inter-
calate de fazele mai uscate, aride. C. B l' ate s c u (1944-1945) Ie preeizeaza
mai bine virsta (fig. 23, A).
Fig. 23 - Profile in Cimpia
A - forai Lindley-Coleanu interpretat de C. B r ii t esc n;
B - profil in Pintennl lIH\.gurii (dnpii M. S P ire s c u s.a.:
1,2,3,4,5 - orizonturi ale solului actual, iar tn rest luturi
argiloasemai!nchiseiaculoaIe(7.8.9.II) sau mai deschise
(10, 12): 13 - nisipuri fluviatile; 14 - argila bazalii,
de vtrsta M-R dupa no!.
II
60
61
1
f u
j

........ 1
CD
r

301
300
30B m
I 1:111= 1'=:111= II

= 282
WI
286
M-R 1/ 2B5
G
M
G-M
Fig. 25 - Profile geologice in Cimpia Galati-CovUl'lui:
A - pro/Hul de la Poiana (dupa L A tan a s i u interpretat
de C. Bra t esc u 1944-45) B - profilul de la
(dupa C. G hen e a-C. R a d u I esc u): X - locul cu
A,chidiskodo" meridio"alis; C - pro/ilul de la Galati
(dupa aut a r)
pleistocen pusa aici de 1.
Sir c u (1963) numai ipo-
tetic, se poate sprij ini insa
pe cele doua orizonturi argi-
loase cu Helix din cuprinsul
p villafranchiene,
indicate de catre 1. A t a-
n a s i u (fig. 25, A), con-
siderate levantine de M.
Nicolescu (1965).
Al doilea profil - este cel
de la de care s-au
ocupat S. At han a s i u
(1915), I. Atanasiu
(1940), E. Lit e a n u
(1960) C. G hen e a
C. R a d u I esc u
(1964). Ultimii, in afara de
prezenta lui Archidiskodon
111eridionalis, au mai descris
aIte resturi de animale
mamifere (Paraeamelus alu-
tens is SteL, Hippotigris ste-
nonis Cocchi., Zygolophodon
borsoni etc.), care intaresc
virsta villafranchiana sta-
bilita de lor (fig.
25, B).
P din cele doua
profile expuse corespund des-
tul de bine cuverturii mai
intinse denumita
rile de de catre
V. S f i c I e a (1960), s in-
crone cu cele de ... -
2. SECTOARELE DIN REGIUNILE
MAl JOASE
Surpaiurl arglliflcale
Acestea se refera la Ailos- umede
Biiriigan Briiila-
Galati.
a. Aces-
ta corespunde complexului
stratigrafic cu denu-
mire apare in numeroase
profile, cum este, in primul
rind, cel de la I. C. (fig. 26, a), descris de P. Cot e t-E.
P I' i s n e a (1957) cu un orizont de marne, unele calcaroase in bazi'i, dupa
cum urmeaza: nisipuri orizontale, fine, fosilifere (tabelul 9), cu din
concretiuni calcaroase :?i criostructuri, apoi loessul gros de 8-10 m.
fauna a fost semnalata mai departe in Cimpia piemontana din
estul Teleajenului, la Valea Calugareasca (E. Lit e a n u, 1953), denulllita
fauna cu Pisidillm, unde intr-un pachet de argile nisipoase lacustre au fost
recoltate: pzsidi Wl1 amnicum Mull., Pisidi um elessini Neum. Limnaeus stag-
nalis Linnee, care, de asemenea, apartin complexului de
orizont cu Pisidillm i se poate adauga in continuitate de sedimentare orizon-
tul argilo-nisipos, cu Planorbarius eomeus Linne, Pomatias eastulatum Rossm.,
ce apare pe vi'iile Nicovani, Poienii Mieilor (E. L i i e a n u - T. B a n-
d r a bur, 1959). Aceste depozite de argile nisipoase nisipuri argiloase pe
care Ie denumim eomplexlIl de Mizil, au 0 mare extindere intre valea Teleajenu-
lui Buzaului, situate sub 0 cuvertura de nisipuri mai noi. Acest
complex confirma prezenta lacului Mindel-Riss in Cimpia Romima.
In Pintenul Magurii acest complex se coreleaza cu argilele amintite de Gh.
N i cuI esc u (1960) corelate cu StrateIe de cu cele descrise
de M. S P ire s c u (1970), situate in baza profilului descris cu muIte
amanunte paleopedologice, (vezi fig. 23, B).
Cu aceste date geologice pleistocene, destul de complexe, se pot corela
rezllitatele forajelor mai veclli expuse de 1. P. Ion esc u (1908), unde
succesiunea ritmica de nisipuri, eu argile Helix, este cit
se poate de clara, intregul material fiind de origine acvatica, delllviaHi
cum arata fauna citata de acest autor.
Prezenta argilelor nu are 0 baza climatica, ci se explica prin simpla
spalare a argilelor mai vechi, eocene sau pliocene, situate mai in amont.
se explica culoarea a din terasele Cimpina Baicoi,
ce apartin vaii Prahovei, ca alte orizonturi situate in aval de Plo-
analizate in partea regionala.
Incheindexpunerea acestui sector, subliniem lui sub raport morfo-
sLratigrafic pentru rezolvarea problemei centrale - evolu!ia laeului pleistoccn
intr-o regiune destul de complexa putin lamurita pina in prezent.
g) Sectorul Covurlui este ultimul din rama inalta, marginala, situat in partea
de nord-est. Doua sint profilele-cheie care intereseaza stratigrafia Cimpiei
Romane.
Primul este profilul de la Poiana, important pI' in grosimea de 60 m a depozi-
telor loessice a villafranchiene din baza, descris pentru prima
data de 1. A tan a s i u (1940) completat apoi de 1. Sir c u (1963). sub
denumirea de care prin descoperirea a doua masele de Arehi-
diskodon meridionalis Nesti in de la aduce 0
dovada precisa asupra virstei villafranchiene a acestora. Cu privire la comple-
xul loessic, autor opineaza ca ultimul orizont din baza ar putea fi de
virsta Gtinz, faptconfirmat de C. Bratescu (1944-1945), redat in
figura 25, A.
In legatura cu aspectul de terasa, in raport cu fruntea abrupta a Piemontului
cu caracter, la mai la sud, se poate pre-
ciza astazi ca este yorba de 0 pseudoterasa tipica, 0 cimpie piemontana rete-
zata de eroziunea Siretului pe latura de vest, suspendata deasupra albiei aces-
tuia, dar cu profillongitudinal piemontan.
Profilul de la Poiana-N ti este unul dintre cele mai caracteristice din
tara noastra pentru succesiunea stratigrafica completa unde trecerea de la
villafranchian se face direct la complexulloessoid interpretat de cel mai mare
morfostratigraf din tara noastra, prof. C. B I' ate s c u. Existenta lacului
62
63
Albe:;;ti-D1lga Ciochina
/1T:II;@ l -0
5'
=--
L "9'"
...

J=.

= I 0
OreZlil
l- iIT '=,
I
" ,., ,. ,
1----, -----

{." """'"
/
E.': ' , , ,
/

()
I
:11111:1:1
rio:'. I;p
I.' . '.
0 (0
0 0
L Coconi
Odaia Jegillia
Vladichii
1m 0
1,50
8,10
0.50
10
......
1,00
0......... 0,.....,0"- 20


o 0 0 0
0-0 -0-0
0-0 0-

CO
[]JIE}1 ffiII]2
kbEd4

EJ6 []]Jl0
_'Q-O

Fig. 27 - Profile 1n versalllul drept al Ialomitei (BiiriiganuI de sud):
1 - loess; 2 - soluri fosile; ,3 - nisipuri eu gresii dure; 4 - argile; 5 - 501url fosile; 6 _ nisipur i
argl1oase; 7 - marne calcaroase; 8 - coucretiuni calcaroase (a); fosile (b)
Fig, 26 - Profile geologice in hazinllI 1n'Biiriiganul de sud:
1 --:- solul actual; 2 - loess;. 3 s?lu.ri fosile; 4 - uisipuri sau 5 _ nlsipuri
nrglloase; 7 ----: marne; 8 - dUl eoneretiuni calcaroase; 9 - llisipuri eu concretiuni ealcaroase;
10 - orizouturi fosilifere; 11 - criostrueturi
5 -
o -
10-

f. ' .. , . ' , . ' ,
-------e------
:z:
::: 0 e
..
lIIITl
1
.fZZZZ215
r===J? ..' .)6
---17 I
<1


1 Lucrare in manuscris.
In aIte profile geologiee situatemailasud.la Odaia Vladiehii la Coeoni
(fig. 26, b), sub loessul eu 3-4 orizonturi de sol uri fosile apare un strat de mar-
ne vinete, eu multe eoneretiuni ealearoase, fosilifere grosimi intre 3-4 m
8-10 m, avind in baza fie argile (la Odaia Vladichii), fie nisipuri eu pietri-
din eoneretiuni ealearoase eriostrueturi foarte pronuntate (fig. 26, c).
Dupa cum se vede, orizontul marnos-calearos eoneretionar reprezinta 0 in-
terealatie in nisipurile de el nu trebuie eonfundat eu orizontul
marnos vinet;iu din Burnaz.
In orizontul superior de nisipuri a fost semnalata fauna de redata
in tabelul 9 pe baza eareia P. Cot e t;-E. PI' is n e a (1957) au atribuit
eomplexului de virsta Mindel-Riss. Cu complex se eoreleaza
nisipurile argilele eu fauna respeetiva (tabelul 9) descrise de E. Lit e a n u
(1953) pe malul laeului Potcoava, la care le-a soeotit de virsta
pleistoeen superior. fauna (Sphaerium rivicula Muller, Planorbis (Tro-
podiscus) planorbis Mull. Unio sp. apare in nisipurile de la Minastirea. Un
aIt profil geologic situat tot pe valea este eel de la
dreni, deseris de P. Cot et (1965) in care L. A P 0 s t 0 1 (1965) a gasit un
sehelet de Mamnwt/ws trogontherii Pohl. a earui pozitie se vede in fig. 26,d.
Prezenta aeestui mamifer ea a eelui deseris in profilul de la Malul Dari-
mat(El. Hangallu-C. Margeseu, 1973)la earenoi,(P. Cotet
G h. Flo r e a)l am adaugat un alt molar de Mammuthus trogolltherii Pohl
din alta loealitate, situata in apropiere, Vlad eonfirma virsta Mindel-
Riss, pentru tot eomplexul de Acesta este prezent in subsolul
Capitalei, sub orizontul de Colentina prin nisipuri argiloase,
argile nisipoase in care se aflii 0 bogata fauna de (Planorbis cornws
:\-lii ll. , Pisidium sp., Sphaerium rivicula Leah., Bithynia tentaculata, Unio
sp., care indica unmediu duleieol,
b. Sectorul Baragall reprezinta 0 eontinuare a eelui precedent eu
fauna, dar pe 0 suprafata mai mare. Prima seetiune geologica deserisa aici a
fost sondajul de la prezentat de ing. C. Ali man i tea n u
in 1895, analizat stratigrafic de S a b b a $ t e fan esc u (1897) petro-
grafie de L. M I' a z e e (1899). Desehiderile naturale eele mai bune apar in
tot lungul versantului drept al intre Tandarei (fig. 27),
ea in versantul dunarean, in malul sting al Boreei, la loealitatea Stelniea
(fig. 28) in forajul de la Jegalia (fig. 26, e), doua punete fosilifere foarte im-
portante.
La pe 0 grosime de 71,80 m au fost stabilite trei eomplexe litolo-
giee - loess nisipos, nisipuri loessice nisipuri alternind eu predo-
minante fiind nisipurile.
In ultimul complex, S a b b a $ t e fan esc u (1897), afara de nume-
roase eoehilii de eretaeiee (Belemnites), la adineimea de
71 m a gasit Corbicula fluminalis Mull, ea la dar pe care 0 eon-
sidera remaniata. Sub raport petrografic, L. M I' a z e e(1899) a eonstatat
predominarea earpatiee.
In toate profileIe urmarite de noi in care predomina nisipurile fine eu stra-
tifieatie orizontala, sint prezente diferite forme speeifiee mediului fluvio-la-
eustru
Profilul de la - Stelnica se afla in versantul abrupt a:l Boreei, unde
pensionarul V. S t a' n e e u (din Gara) a deseoperit un molar de
64
5 - Cimpia Romana
67
Corbicula cf. fluminalis MiilI., Valvala piscinalis
Miill., Valvala sibinensis sibinensis Neum., Pisidium
priscum Eich. Pisidium amnicum l\ItiIl., Pisidium
clessini NClllll., Sphaerium rivicula Leach., Planor-
bis planorbis Linne, Planorbis (Tropodiscus) olllbili-
calus ?lHill., Planorbis comeus Line, Vivipara dilu-
viana Kllnth., Bithynia gracilis Sand., Anisus (Spi-
ralina) vorlex Linne, Pisidiulll sp., Melanopsis (dupa
E. Lit can u, 1953).
Stratele de Barbo$i-Babele: Marna nisipoasa Cll
Melanopsis (Fagotia) esperi Fer, Valvata piscinalis
MiiIL, Vivipara sp., Splzaerium (Cigelos) sp., la
25.08-27.00 m marna nisipoasii: Vivipara geticaAI.
P<lvI., Vivipara sp., Melanopsis (Fagotia) acicularis
Fer., Melanopsis sp.; la 39,00-40,50em (nisip
argilos negricios) eu Valvala cf. pulche/la Studer.
i\Jlegarensis fuchs val'., V. sadleri-alta Neulll., V.,
aff grandis. NCU111., V. romaloi Cob., V. gelica AI.
PavI. var., V. diluviana val'. crassa Kunth., V.
craiovensis POI'. non Sabba, V. islriena AI. PavL,
V. maldarescu Gob., LitllOglypllllS nalicoides C.
PfeiL, Theodoxus danubialis C. PfeHL, ITalvata sp.,
Unio pictorum L., Unio piclorum val'. Corbicula
{lumina lis Miill. Sphaerium corneum L. intllnitii in
Ilisipuri argiloase la 22-26 m.
Valvala piscinalis Planorbis (Tropodiscus
ombilicalus) Miill., Planorbis planorbis Miill., (dupii
E. Lit e a 11 ll, 1953).
Fauna de
Strate de Tiraspol (Cromerian, Giillz-Mindel). La
42.10-46.50 m nisip argilos eu Vivipara tiraspoli-
tana AI. Pavl., Vivipara ex gr. romaloi Cob., Val-
vata piscina/is MiiIL, Unio aft. piclorum; la 45.50-
52.00 m nisipuri fine eu Vivipara tiraspolitana
..ubcrassa Lungersch., V. romaloi Cob., Melanopsis
cfr. covur/iensis Cob., Unio sp., la 52.70-54.00 m
eu llisipuri fine cu Lilhoglyphus fuscus (Ziegler)
Cob., Valvala piscina/is Miill., Unio sp, Dreinssensia
sp.; la 81-30-90.80 m cu nisipuri cu Vivipara
tiraspolitana AI. PavL, V. tiraspolitana val'. sub-
crassa Lungersch., Vivipara sp., Unio sp.; la 90,80-
93,50 m nisipuri cu Lithoglyplllls fllsCllS (Ziegkr)
Cob., Vivipara sp., 1'alvata sp. Pisidium alllnicum,
iar Ia 93,50-94,70111 nisipuri eu Unio sp.
I
Unio sp., Sphaerilllll rivieula Leach., Corbicula
{lumina lis Miill. Galba lruncalula MiilI., Valvala
piscinalis l\HiII.
Tabclut 9
Fauna de din bazinul dill lliiriilJall
Orizontul
:\isipuri
:\Iarnc !iii n isipllri
;\famc
2'1,30-25.00 m
39,00-40,50 m
42,10-46,50 III
LA.S. Jcgalia
Profilul
Coconi-Piscll
I.e:. PrinlU

Potcoava
Braila-Abator
E
. ::.', ' .... : .. '.
St\:lnica
Fig. 29 - Profil transversal cu denivelare tectonicii
recentii post M-R; MR - marne-argile cr -
cretacic; F-F' - falia Dnniirii
M ammuthus t1'ogonlherii
1
, a direi pozitie stratigra-
fica se vede in fig. 28. Din analiza acestui profil se
vede ca ceea ce se considera loess in Baragan nu co-
respunde intru totul, aici fiind yorba in baza de un
orizont care se din Dobrogea de
pe versantul sting, dar care se afla intr-o pozitie
mai coborita, datorita unei lmici denivelari recente
(fig. 29). Mai sus urmeaza nisipuri fine cu stratifi-
catie orizontala la baza dirora a fost gasit molarul
amintit, iar la partea :superioara se afla loessul.
lata deci aici prezenta nisipurilor de
cu fauna de mamifere, confirmata de des-
coperirea recenta a unor resturi de M ammuthus l1'O-
gontherii in piscul (promontoriul) de la Crasani
2

Alt profil geologic interesant sub raport paleonto-


logic este sapatura pentru flntina de la G.A.S. Jega-
lia (vezi fig. 26, e) descris de P. Cot e t-N. M a-
car 0 vic i (1962). Fauna de la J egalia se poate
urmari in tabelul 9 din care se vad raporturile strinse
cu cea de Babele-
1 nco n c ill Z i e, fauna de J egalia Stelnica
corespunde cu cea de
Toate aceste elemente paleontologice
mamifere) intaresc confirllla yirsta Mindel-Riss a
nisipurilor din baza loessului, care se prelungesc din
preculll in Vlasia, apoi in zona pielllontana
....
'.:.:' :
......
.::. :.:
o
10
30
20
40
Fig. 28 - Profilul de la
SteIn ica in versantul abrup t
al Borcei:
1 - loessj 2 - nisipuri loe-
ssice; 3 - argile nisipoase;
4 - soluri fasile; 5 - argile
nisipoasej 6 - orizont mar nos
-argilos calcaros
x - locul uude s-au gasit resturi
de Mammathus trogontherU Poh!
BALTA IALOMITEI
in Baragan,
(vezi fig. 23, B).
lncheiem acest sector cu citeva aspecte cu privire la de Baragan,
care in afara de punctul au fost puse in discutie de E. Lit e a n u
(1956), considerindu-Ie in timp sincrone cu cele de. la
Avind in vedere intinderea grosimea lor mare, noi Ie-am denulllit "Pie-
lrisllri de Baragan" (P. Cot e t, 1966) dispuse sub forma unor conuri-delte
in'care actiunea Dunarii a fost predolllinunta. in ce yirsta lor, ea nu
este peste tot ele putind fi mai yechi - Ievantine, dar lllai noi,
gunz-mindeliene (cromeriene-tiraspoliene), cum rezu!tii din datcle faun is-
.t.ice din forajul de la BraiIa, iar cele de sub baltile lalol11 il;ei
Brailei, chiar lllai noi, ele reprezentind in parte aluyiunile leraselor
superioare ale Dunarii, scu-
V
fundate (vezi tabeI7). Asupra
acestor reyenim mai
departe la pal'tea regionala.
1 Detel'minat deL. A po s t 0 1-
1957 - caruia Ii multumim pe aceas-
ta cale, ca celui care I-a descopc-
I' it.
2 Infol'matie P a u I Pop 0 -
vic i. inviitatol' din comuna Cio-
satul Smirdan.
66
...
.,...,.......
\. .v"'"
............................-0'
VIAV1S00fll
'.::1 'S 'l:!
s
co
\t
Aeestea reprezinta doua probleme centrale ale evolu-
tiei gel1ezei Cimpiei Romane, strins legate intre ele,
dar care tratate separat, ea pina aeum, nu pot fi bine
intelese. Reteaua hidrografidi prineipala 0 constituie
Dunarea afluel1 tii ei earpatiei al carol' aport a fost
dominal1t (datorita unei aetiun i teetol1iee pozitivc mai
puterniee a Carpatilor Subearpatilor) in raport eu riu-
rile baleaniee, eu aport foarte redus, datorita rigidiUltii
mai pronuntate a Prebalcanic pc eare-l tra-
verseaza rlurile din R. P. Bulgaria.
Datorita proprii lor depozite ale afluentiIor earpatiei,
Dunarea a fost dirijata initial de la din defileu
sprc SE pe directia Craiova-Toeeni-Alexandria-Frate-
adica dinspre sudul Getie spre
D. LACUL PLEiSTOCEN F08-MAREA
RETELEI HIDROGRAFICE
e. Sectol'UI BraHa - Galati este situat de 0 parte de
alta a vaii Siretului. In Cimpia BraiIei este eunoscut
eomplexul de nisipuri argiloase pe care sta loessul
L. Apostol-VI. Olaru (1966)
ausemnalat prezentaluiMammontlzeus primigenius Blumb.
Fauna de ee se tot in nisipurile de sub
loess, deserisa de G 1'. t e fall esc u (1886) la Gropeni
eonsEI in Unio, Paludina, Dreissensia,
M elanDpsis.
Sondajul de la Abalol'lll din Briiila. Aeesta depa-
100 m adineime ajunge pilla in plioeen, straba-
tind l1lai inUi loessul, dupa care trece in depozitele
de apoi in depozitele de Tiraspol, dupa
aeeea ill levantin (fig. 30), eu orizonturi bogate in fosi-
Ie, redate in tabelul 9. Depozitele de
apar in multe profile, dar eel mai earaeteristie este pro-
filul din gara (y. fig. 25, C), unde N. Mac a-
r 0 vic i (1960) deserie ill argile nisipuri eu 0 bogata
fauna eu: Didacna ponlocaspia AI. PavI., Corbicula flu-
minalis Mull., Corbiculajassensis Cob., Pisidium covur-
luensis Cob., Adacna plicata, diferite vivipare (V. dilu-
viana gracilis Junk., V. geticus AI. PavI., V. calverti
Neum.), apoi Melanopsis acicularis Per., Hydrobia grandis
Cob. aItele.
Din eele expuse pilla aiei se eontureaza liniiIe gene-
rale ale evolutiei Cimpiei Romfme, prin eele doua faze
paleoge'ografice mari: villafranchiani1, seoasa in evidenta
de seetoarele mai inalte pleistocena medie, eonturata
de seetoarele mai joase (fig. 31), expuse amanuntit mai
departe.
Fig. 30 - Sondajul de la Abatorul Braila cu limilele slraligrafice
stabilile de prof. N. ]\.[ a car 0 vic i eu litologia respectiva
.S
-
l::
...
>
'"
1
,0, o.
.C? O'
,'0
,,:1,45-...
..c:
...
'" Co
. 8,00
l::
'"
..
C>
- .!2
'"
": . 18,30-0::
00.0 20,80
_ _ 21,60
.=.
0'0
:0>';' 52,10
. . .


.,.
malul sting
al Rimnicului

I:Z
W1
CD G)
Petra
W1 Izvoarele
-
R-Wl
IE
W2
W2
II
W1-W2 W1W2
W1
W1
I /j
RW1
M-R
I
RW1
R
R
o '.' o
R-M
. O' .

1/
..
..
...
.. . .
..
CD
r.:....
(Galati)
rIlIllJ3

M-R
o' o
. o '0
0. 0.
. o 0
W2 10-15
1/ '/ V/1-W2 1,50
W1 3.50
J-rln( /e-,y I,M! / R_W1
R 3.50
t-:-'-l....f-JH
[TIJJ2
G)
r.:'\ Bariigan

W2
W2
Wl-W2.
W1
R-W1
R
M-R
6-
M
Mlnjina
[[III]1
W1-W2
h-+r'r-I-r'rl

o . o R-W1
. ' ...
:'.0 '0.
/ ( /
rI/ ' /
1/
teren (fig. 33). EI a considerat ca regiunea-cheie a retragerii lacului cuaternar
o reprezinta nodul hidrografic de la confluenta Siretului cu Dunarea.
C. Bra t esc u (1938) socotea Burnazul cn 0 terasa dunareana de \'1rsta
Giinz (pleistocenul cel mai yechi dupa el, iar in restul cirnpiei pina la Braila,
lacul s-a retras treptat, astfel in Mindel-Riss, el acoperea Baraganul de sud,
care a devenit uscat de Riss; in Baraganul de mijloc, acesta exista in faza Riss-
Wiirm I, iar in Cimpia Brailei, in faza Wiirm 1-Wiirm II. Intre profileIe
forajele analizate de catre C. Bra t esc u in regiunile Baragan amin-
tim pe cel de la din Cimpia Neajlovului, apoi de la Coconi,
Buliga, Cuza Voda, Viziru, altele (fig..33).
1n legatura cu sectorul cimpiei piemontane a Rimnicului, considerata
de catre G. Val san ea un C. Bra t esc u precizeaza ca ea nu
este decit ,,0 serie de conuri de dejectie conjugate din levantine
remaniate". La nord de cimpia piemontana a Rimnicului acesta s-a ocupat
71
Fig. 33 - Stratigrafia depozitelor din diferiteprofile analizate de C. B r ii t esc u (1944-45):
1 - saIuI actual" .2 - loess; 3 - soluri fasile; 4 - argile; 5 - argile-marne nisipoase; 6 -
eu nisipuri; 7 - discordante
o
1 Mai Inainte de el, R. S e vas t 0 s (1907) s-a
oeupat de laeul pleistoeen din sudul Moldovei.
2. LACUL CUATERNAR,
DUPA C. BRATESCU (1944-1945)
Acest aspect din paleogeografia Cimpiei
Romane a facut obiect.ul unui curs tinut
student-iIor la Facultatea de
geografie. Manuscrisul a fost depus prin
testament la Biblioteca Academiei R. S.
Romania. Din notitele studenti,
spicuim citeva din ideile lui principale. Me-
toda folosita consta in analiza arnanuntita
a profilelor geologice din nord-estul,
sudul Cimpiei Rornane, pina in Burnaz,
acolo unde numarul orizontllrilor dc loess
soluri fosile este mai clar, ca analiza
stratelor din baza loessului si a resturilor
fosile respective. Atentia ma i mare
a acordat-o C. B r li t esc II l3araganului in
general, regillnii piemontane partii
de sud a Coyurluiului, pe
baza unei scheme precise (fig. 32) pc
analiza a numeroase profile ridicate pe
Supr.
de eroz.
Levantin
cutat
ActuaI
W2
W2W1
b-7-7+'I,-J,-l.,J-L...L..L....L..L...L.l W1
H-f-+-f-f-1Ft-r'T'T'T'T-r1 W1- R
R
...,.....,.....,....,............++-.................... R-M

M-6
o
B.urnaz. Ea. a fost ap.oi impil!sa mai multsub influenta aluyiunilor transportate
direct de Jm, OIt tD Dunare, chiar sub fruntea PrebaIcanic.
sc explica dezvoltarea mai mare a teraselor Dunarii pe malul romanesc,
in raport cu cele de pe dreapta.
1. LACUL CUATERNAR, DUPA I. P. VOITE$TI (1936)
Prezenta unui lac cuaternar in C1mpia Romana a fost schitata inca din 1936
de P. V 0 it e t i
l
in cadrul paleogeografice generaIe a
i\cest lac cu foarte curioasa ocupa intreaga cimpie a 01-
lel1lel pma la gura OltulUI, de unde era marginit spre sud cst, de uscatul
format de Burnazul estic de Baragan pina la BraiIa. Marginea lui nordica
trecea mai in amont de Galati apoi pe teritoriul V.R.S.S.
I. P. V 0 it e t i. uscatului 1n Burnaz Baragan prin
sen:nalar:-a unor balcal1lce la Tonola Marcule:;.ti, dar care, dupa
nOl, nu smt predommante, ci numai elemente izolate asa cum dealtfel rezulta
din efectuata de L. 1\1 r a z e c (1895) de la Mar-
cu
Dupa. lui ba.zata pe cele trei subdiviziuni: preglaciar, glaciar
era de v.1rsta preglaciara a durat put in pina in
bldclar,. l.ar ,Dunarea s-a abla la i?ceputul epocii Riss curgea pe la
( .).1n postglaCIal, el ca s-au format loessul si solul actual.
In general, problemele puse de I. P. V 0 it e t i s1nt inca'destul de con-
fuze, iar acestui lac in NV-ul cimpiei oltene de la spre Drc-
beta-Turnu unde Dunarii sint foarte clare, n i se pare destul
de hazardata, ca dealtfel, mtreaga lui ipoteza.
70
Fig. 32 - Seara stratigraficii folositii de
C. Briiteseu:
A - pentru depozite loessice; B - pentru
depozite pie montane
de profilele de la Darimati i;>i pe Rimnic, Rastoaca pe Rimna,
teni pe yalea MilcoYlllui, la nord de Foci;>ani, apoi Panciu
(Ripa I-laulitii), etc., carora Ie virsta "considerind eli {azelor
glaciare le apartin argilele galbenc, iar celor interglaciarc, argilele mai inchise
1a culoare (yinete, negre, cafenii, datorita spalaTii humusului cafeniu,
sau brun" (C. B l' ate s c u, 1944-1945). Pe latura Coyurlui
s-a ocupat de profilele de la Izvoarele (unde primnl uscat apare in epoca Riss,
precedata de lacul Mindel-Riss), Petra, (aici land dateaza tot din
Mindel-Riss), Minjina, Cudalbi, Corod Ultima unitat-e pe care
n analizat-o a fost Cimpia Siretului inferior.
In legatura cu aceasta se trateaza problema Buz3ului a dirui deyiere 0
considera de data recenU'l, ca limanele de pe partea stinga, care s-au format
dupa faza Wiirm II.
Un alt aspect relevat de C. Bra t esc u este legat de deformarea teraselor
din zona de curbura pe baza legii stabilita de el in 1940 in lucrarea cn privire
la de nivel ale Marii Negre (vezi P. Cot e t, 1973, legea lui C.
Briitescu). Aici arata el cum se poate stabili proportia cpirogenice
chiar timpul cind au avut loc, plecind de la comparatia cu scara Deperet
cu cronologia stabilita de el. Pentrn regiune de contact, C. B I' a-
t esc u unele falii de data desLul de recenta, in raport cu faza
tcctonica valaha.
Spre vest, in sectorul problema laculni cuater-
nar a dimas neprecizata la C. B l' ate s c u, sau mai bine zis Ilcexpusa .de el,
cnm rezulta din notitele consllitate.
3. LACUL CUATERNAR, DUPA N. M. POPP (1947)
Lucrarea lui N. M. Pop P (1947) a unnat imediat dupa aceea a lni C.
B I' ate s c u (1944-1945) in care autorul respecti\' vorbei;>te de uscatul Cim-
piei Romane, format in urma retragerii succesiye a lacului cllaternar, adica
pozitivul nu negativul unei fotografii.
N. 1\1. Pop P (1947) pleaca de la rezultatelemai yechi ale lui G. Val san
(1915), C. B l' ate s c u (1938) cele proprii din Subcarpati (N. NI. Pop p,
1(38), accentlll cazind asupra sistemelor de terase pe analiza geologice,
scara 1:500 000, care reda 0 serie de foraje noi. Sesizind numarul i;>i yirsta di-
fer ita a teraselor fluviatile din Sllbcarpati i;>i din lungul Dunarii, ca i;>i din vaile
inferioare afluente Dunarii, corelata cu lipsa teraselor din zona de divagare
actuaIa), N. M. Pop p arata formarea succesiva a Cimpiei
Romane, incepind de la Olt in Burnaz i;>i pina in valea Siretului, adica incepind
din faza Giinz pina in faza Wiirm II, specifica cimpiei de divagare.
Din cele doua teze expuse (C. B l' ate s c u, N. M. Pop p), rezulta
clar, poligeneza Cimpiei Romdne aUt intre Olt cit in est nord-est,
ca varietatea de argumente litologice stratigrafice.
4. LACUL PLEISTOCEN, DUPA P. COTET
Dupa cum s-a vazut din cele de mai sus, problema lacului pleistocen este
destul de complexa, iar in prezent dispunem de date geologice geomorfolo-
giee mult mai bogate, care ne permit reluarea completarea tezelor expuse
pe 0 baza stratigrafica mai larga i;>i stabilirea unoI' faze mai precise, cum
dej a au fost schitate de noi (P. Cot e t, 1947, 1950, 1954, 1973), seama
de evolutia retelei hidrografice, in special a Dunarii, ca de complexelc
stratigrafice principale expuse mai inainte.
a) Faza Donau (depozitele de Frateti). Un lucru este clar de la incepllt,
ca lacul pleistocen este 0 continuare a lacului levantin, prima faza aparpnilld
yillafranchianului cu resturi de mastodonti i;>i de Archidiskodoll meridionalis
Nesti (profilul de la cele din Piemontul Getic (Plenita, Orodel),
continuate cu strateIe de P ti - Burdea, Plo i Covurlui, toate cu carac-
tel' piemontan fluviatil in partefluYio-lacustru, care au reprezentat umplu-
tura marginala a lacului cuaternar in faza initiala. Raspilldirea mam iferelor
amintite in Cimpia Romana se poate urmari mai departe in fig. 36.
Aceasta faza se intindea de la iei;>irea Dunarii din defileu pina in valea
inclusi\' Burnazul in care aportul Dunarii al afluentilor ei - Jiul,
Oltul este deosebit de important (fig. 31). Sub influenta Jiului,
Oltului i;>i Dunarea a fost impinsa spre sud, "alea cu intreg
sistemul de terase pleistocene in propriul con-delta.
Tot aici trebuie precizat ca 0 evolutie a Dunarii in sensu1 indicat de E. L i-
t e a n u C. G hen e a (1968) spre Tg. Jiu, prin Subcarpati nord de
Galati, in faza villafranchiana, ca 9i alte directii mai noi, in St. Prestian
in Paleoeuxin spre chiar spre Buzau,
nu pot fi admise nici ea ipoteze de lucru mai ales ca a unei evolutii
normale a retelei hidrografice carpatice.
Dupa autorii citati, Dunarea s-a inst-alat pe vaii actuale abia In fa-
zele Riss-Wiirm \"'iirm, fapt contrazis de realitatile terenului.
b) Faza Giinz - (marnele llisipurile de UZUllU). Aceasta urmeaza fazei allte-
rioare fluvio-deltaice de care este strins legata crt 0 faza
cu care se incheie umplutura (P. Cot e t, 1966 a). Mar-
llele calcaroase cu slabe de llisip.uri sint situate deasupra pietri-
de ele se extind la zi aproape peste tot in Burnaz, apoi in
cimpiile Burdea, Boian, Caracal,. Balacita, constituind uneori 0
crusta calcaroasa clestul de groasa (10-20m), amintita mai inainl-e. Acest com-
plex se afunda spre nord in ZOna spre est, in Baragan.
c) Faza Giinzl\'1indel -,- de Baragan -Braila (de virsta tiras-
poliana sau cromeriana)2 reprezinta umplutura initiala sau in continmire mai
veche (probabil a fazei Frate9ti) in pal'tea estica a Cimpiei Romi'me, in care
tot Dunarii i-a revenit rolul principal pln[l clnd aceasLa a ajuns.in
Deltei Dunarii.
Pentru Cimpia Romana argumente avem, '9:eoc'amdaLa, nuniiti pe cele amin-
tite in forajul de la Braila-Abator. In viiter ;des.igur se VOl' mai gasi altele.
virsta poate fi acordata argilelor din' baza profilului de la
(fig. 33 A). . ..
d) Faza MilldelRiss - mal'llele,al'gilele de Mostitea
Mizil). Acest complex lacustru in parte este virsta Mindel-
Riss, are 0 mare extindere la est de valea i;>i pina in Cimpia Covur-
luiului, unde a fost descris pentru prima data de N. l\'I a c a l' 0 \' i c i, sub
denumirea de Slralele de Babele (1960), de C. Bra t esc u (1938,
1944-1945), apoideP. Cote PI' i s n e a (1957), la I. C.Frimu-Obi-
1 Spre latura de est, in Cimpia Neajlovullli, dt'pozitele de suprafatii sint mai noi, datoritii
de subsidentii din zona de divagare. .. .
2 Fazele a, b, c, eorespund Villafranehianului ea termen general, iar fazeJe Donau Gtinz
reprezintii pleistoeenul eel mai vcelli.
73
Fig. 34 - Repartipa cHorva elemente pleistocene in Clmpia Romanii:
Archid1'skodon 11Ie,idiotlalis: 1 - Orode1; 2 - 3 - 4 - Saru; 5 :-. Milcovu; 6 -
7 - !;legarcea din Deal; 8 - 9 - 10 - Mavrodtn, 11 -:
12 - 13 - Ghizdaru; 14 - Blilanoaia; 15 - - Dlllt;'; -. Dala;18 - Ba:
neasa' 19 - Prundu; 20 - Colentina: 21 - Trivale; 22 - 23 24 -
25 -'Tecuci, 26 - 27 - (dupa L. A P 0 s t 0 I) Irogofllh.,/.t:
1 - 2 - lIIalu Dlirimat. 3 - Vlad 4 -:- .
prillligenifls: 1 - Erghevita; 2 - 3 - 4 - GliUrlClU; ..5 - .. 6 -
ceni; 7 - Blilliria; 8 - 9 - Oltenlta; 10 - CurcaUl, 11 - 1.2 -
'. 13 14 - Chiscani' 15 - Tecuci (dupli L. A po s t 0 I); fenom.II. p.nglac,ar . " - 10-
b - - d - e ---: f - BAneasa:
g - Pantelimon; ,,- Titan; i - Blilliceauca; 1 - Odala VliidlChll; I -
cum s-a vazut mai inainte, Cimpia Romana una
unitati europene in care loessul, considerat ca 0 formatmne
intinderi foarte mari in plus, ea prezinta numeroase sectmlll polletaJate,
cu numeroase orizonturi de loess soluri fosile, expuse mai inainte.
La acestea se adauaa formatiunea piemontana aluvio-proluviala, de asemenea
polietajata, ritmica,Oin care 0 succesiune elm'a de intercalatii
(de obicei de asemanatoare in parte cu cele proglaclare de
la poalele AlpiIoI'.
20 40 60 km.
! ! !
\
A G L u B
P.
R.
Archidiskcdon meridionalis (Nesti)
() Mammuthus trogontherii (Pohlig)
e Mammonlheus primigenius (Blumb)
fenomene periglaciare-crioturbatii
1
1
CLo.
Clil
.\
le!jti de P. Cot e t (1965, b), la unde s-au gasit ;;i urme de
Mammut/llls trogontherii Pohl descoperit de L. A P 0 s t 0 1 (1966).
e) Faza Wiirm I -Wiirm II (nisipurile argiloase de BriHla) cu resturi de
Mammontheus primigenius Blumb., !ji de este mai noua confirma
cele spuse de C. Bra t esc II (1944-1945). Tot aici trebuie mentionat
faptul ca inceplnd de la Prahoya spre est, depozitele piemontane se afunda
mai mult, iar la suprafata, cle sint din ce in ce mai noi spre est, la Rimnicu
Sarat Inceplnd cu drsta Riss-Wiirl11 I, apoi cu nisipurile argiloase
din Clmpia Brailei, dupa care urmeaza seria depozitelor mai noi, expllse mai
departe.
Din datele forajelor lui Lin dIe y-Cole an u de la Cl'fngul!ui Bot (vest Plo-
cu nwneroase succesiuni ritl11 ice de pieLri!juri:?i argile virsta conului
de dejectie al Prahoyei ajunge pina in pleistocenul inferior, in Gunz Ivlindel,
fapt confirmat de alte date geologice privind Intreaga succesiune a pleisto-
ccnului (E. Lit e a n u, T. Ban d r a h u 1', 1966).
f) Fazele celemai noi -corespunz:Hoare lui '\Tiirm III Holoccnului sint re-
prezentate prin dmpia de divagare prin zona de trecere a clmpiei piemontane
de la curbura la lunca Siretului dnd a avut lac ultima transgresiune 1nai
mare a Marii Negre, denumita de C. B l' ate s c u (1942) - faza Pontzz!
Vechi, dnd nivelul apei s-a ridicat cu circa 10 m, fapt subliniat mai Urziu
de P. Cot e t (1973).
In aceasta din urma faza, datorita remuului generat de ridicarea niyellllui
Marii Negre, apele acesteia au patnms in amont pina in Ostroyul Ialomitei,
iar Dunarea largit mult albia majora prin meandrare accentuata, fiind
insotita de despletirea albiei minore. Afja se explica caracterul "deltaic in-
terior" al celor doua ostroave mari - Ialomita Braila.
Inainte de a incheia problema lacului pleistocen care s-a retras succesiv in
partea de est nord-est, trebuie aratat ca delliel'ea retelei hidrografice spre sud-
est, est nord-est, incepind cu Dimbovita, apoi cu Ialomita ;;i Buzaul
s-a facut nu numai sub influenta de subsidenta mai accentuate la
gura Siretului, ci in raport cu retragerea uItimelor resturi ale lacului pleisto-
cen, riurile amintite fiind legate de nivelul de baza, in continua retragere a
acestuia (P. Cot e t, 1950).
Datorita lacului pleistocen colmatarii lui treptate s-a format dmpia ini-
tiala in care riurile sapat vaile peste care s-a acumulat succesiv apoi
cuvertura de loess care este mai groasa pe interfluvii dedt pe terase.
In concluzie, prezenta cimpiei initiale de acumulal'e, cu caracler poligenetic $i
policronologic, este 0 realitate mull mai bine conturati1 astazi pe bazi1 de date mai
complexe $i mai concrete.
E. CONDITIILE PALEOCLIMATICE $1 CARACTERIZAREA LOR
1. CLASIFICAREA INITIALA A CLiMEI DUPA GEOLOGI
Trecerea de la pliocen la cuaternar nu s-a facut brusc chiar daca a fost mar-
cata de aparitia glaciatiei nici peste tot la fel, conditiile regionale de latitu-
dine altitudine fiind diferite. Acest fapt rezuIta din elementele relicte care
s-au pastrat, fie de ordin biologic (fauna flora, resturi ul11ane), fie de ordin
sedimentologic. In Cimpia Romana nu dispunem de mai mnIte analize pali-
nologice, dar in schimb resturile de mamifere sint destul de numeroase, ca
cele . periglaciare.
Analizata prin prisma datelor faunistice de mamifere ijii a
mai accentuate, legate de glaciatia carpatica, clima fjl 111:-
partirea acestuia s-a facut in t.rei faze: preglaciara, gla.Clara
laGI'. (1879),1. P. VOltqtl a1tll .
Preglacillrzzl a reprezentat timpul in care au tl:ait numeroase mamlfere
file (Archidiskodon meridionalis, Equus stenoms, IV! ammlltlllls trogonthem S I
aItele), a carol' raspindire se yede In figura 34.
75
Glaciarul se refera la prezenta in Cm'pap, cind frigul inghetul
au predominat in regiunile joase periglaciare, iar prezenla in numar mare
a resturilor de mamut (Mammonlheus primigenius) confirma acest lucru (fig. 34).
Poslglaciarul corespunde ghc\arilor carpatici instalarii condi-
pilor climatice mai apropiate de cele actuale. Acesta este echivalent holoce-
nnlni.
2. CLASIFICAREA CLiMEI DUPA SCHEMA ALPINA
o data cn generalizarea schemei alpine en cele patrn faze glaciare principale
(Gunz, Mindel, Riss Wurm), separate intre ele prin trei interglaciare: G-M,
M- R R- W trecerea la sincronizarea orizonturilor de loess cu fazele gla-
ciare a orizonturilor cu soluri fosile cu fazele interglaciare, datorita lui C.
B I' ate s c u (1931, 1932), studiul cuaternarului de la noi a intrat intr-o noua
etapa de dezvoltare.
Aceasta etapa a reprezentat un progres real, datorita admiterii unei ritmici-
tati mai largi, la nivel european.
Extinderea metodei lui C. Bra t esc u de cercetare a loessulni numai pe
baza de analiza morfolitologica, completata cu date de ordin geomorfologk
(Studinl teraselor fluviatile din Oltenia) faunistic, a fost realizata de P.
Cot e t (1948/1957).
Dupa 1950 a urmat extinderea metodei geologice, bazata pe studiul faunei,
pe analize mecanice 9i chimice sumare a depozitelor cuaternare, direct-Ie ini-
tiata de E. Lit e a n u (1951, 1953), dar fara sa fie acordat loessulni atentia
cuveniUi.
Un nou progres a fost realizat 0 data cu reluarea metodei lui C. B I' ate s -
c u asupra studiului loessului 9i a paleosolurilor eu mij loace moderne, datorita
Ane.i Conea (1970,1970 a).
Extinderea cnnoa9terii in amanunt a solurilor fosile va duce designr la lamu-
rirea m,ultor probleme de paleoclima pleistocena din Cimpia Romana, dar care
trebuie completata 9i cu studiul faunei de al vegetatiei pe cale pali-
nologica, in acord cu rezultatele de ordin arheologic, mai ales pentru pleisto-
cenul superior, obtinute de M. C i I' C i u mar u (1973, 1974).
3. CONDITIILE PERIGLACIARE, IMPORTANTA CRIOSTRUCTURILOR
SUB RAPORT STRATIGRAFIC PALEOCLIMATIC
Un aspect nou in paleogeografia pleistocenului din Cimpia Romana il con-
. stituie desigur prezenta criostructurilor care a fost remarcata de autor inca
din 1948 extinsa apoi treptat pe masura descoperirii de noi elemente perigla-
ciare in depozitele de pe terase interfluvii sub forma de pene de gheata, micro-
cute (involutii), structuri poligonale etc. (P. Cot e t, 1957, 1960, 19(7).
Existenta criostructurilor a fost relevata de cercetatori (D. S I a -
voaca, C. Opran, 19(3).
76
tn prezent, numarul semnaUirii criostructurilor a crescut mult (fig. 32) in
special a celor din depozitele pleistocene ale Capitalei a imprejurimilor ei.
De asemenea, a fost remarcata pozitia lor la diferite adincimi, ca in diverse
orizonturi Iitologice stratigrafice. Toate acestea ne-au determinat sa incercam
o noua interpretare a prezentei criostructurilor, ca elemente stratigrafice
:;;i paleoclimatice in dorint-a de a aduce noi date pentru clarificarea contradic-
tiei aparente ce exista intre rezultatele paleontologice pc bazli de mamifere
termofile prezenta loessului polietajat ca eel mai important element peri-
glacial' de la noi pentru allalize paleoclimatice.
a. Criostl'Ucturi in depozitele villafl'anehiene. Prezenta unoI' criostrnc-
turi in depozitele cuaternare ale Cimpiei Romane poate fi relevata cu destula
siguranta astazi pe baza analizei profilului de la Baneasa-Giurgiu, siLuat in
complexul marnos-nisipos, care sta deasupra de (fig. 35
In sens, citam profilul de pe valea Gauriciu (Burnazul vestic), des:'
cris de D. S I a v 0 ac a-C. 0 p I' an (1963), care au remarcat prezenta
unoI' pungi periglaciare, situate tot in complexul marnos-nisipos la contactul
cu de Fratei?ti, considerat grei?it de virsta mai noua, pleistocen me-
diu (fig. 35 b).
Aceste doua profile ne duc la concluzia ca influcnta inghetului peren s-a re-
simtit inca de la inceputul pleistocenului in faza Gunz, deci inaintea depunerii
loessului cel mai vechi sau 0 data cu acesta. In categorie inglobam
criostructurile ce apar in tufurile vulcanice din cariera (fig.
35 d) sau in depozitele piemontane de la Colonei?ti (fig. 35 e) cele de terasa
de la Baicoi (fig. 35 f).
b. Criostructuri in dcpozitele de Acestea apar in numar
mai mare sint relevate pentru prima data la I. C. Frimu-Obilei?ti (P.
Cot e t, E. PI' is n e a, 1957). Cel mai interesant este insa profilul de
la Coconi din malul lacului unde in orizontul inferior de nisipuri
apar involupi cu caracter de microcute foarte caracteristice (fig. 35, g).
Inghetul peren care a conditionat aceste criostructuri apartine fazei Riss
ce a urmat dupa depunerea complexului litologic de 0 data cu
acumularea loessului in cimpia Mostii?tei i?i a Baraganului. Un alt profil
cu aceeai?i valoare stratigrafica, dar cu criostructuri de pene i?i poligoane
structurale, se afla pe malul estic al lacului Strachina, in orizontul bazal
de argile cenui?ii-negricioase (fig. 35 c). Numeroase sint criostructurile
din depozitele de pietrii?uri cu nisipuri intercalatii de argile nisipoase
din carierele Capitalei de Bucurei?ti sau de Colentina) descrise
de noi (P. Cot e t, 19(1) completate aici cu noi exemple din carierele
de Ia Baneasa, Catelu, Balaceanca i?i altele (fig. 35, h, i).
Prezenta inghetului peren in sectorul Bucurei?ti in pleistocenul superior
a fost confirmata de analizele palinologice; efectuate de V. I lie s c u-
G e a n. C i 0 f I i c a (1964), ca de prezenta in numar mare a resturilor de
Mammonlheus primigenius, cum s-a vazut din fig. 34. Elementele peri-
glaciare mentionate alaturi de cele de flora Rom a n, 19(9) i?i fauna
(mamifere) sau chiar unele specii criofile de fauna din izvoarele situate in
partea centrala a Cimpiei Romane (C. Mot a i? a., 19(2) confirma ca
acestea au fa cut parte din zona periglaciara continentalf', moderata a Eu-
77
Fig. 35 - Structuri periglaciare-crioturbatii In clteva profile din Clmpia Romllna:
" - In marne Ie de la Bllneasa- Giurgiu deasupra de b - pene periglaciare lu
de din Valea Glluriciu; c - In argilele de pe malul lacului Strachina;
d - lu orizontul de tufuri vulcanice de la - In dcpozltele piemontane de la Colo-
f - In terasa Inaltll a Prahovei la sud de Bllicoi; g - In nisipurile de- Mosti\ltea la Coconi pe
malul laculul; " - In valea Colentinei In orizontul de argile de sub pietri\lurile de Bucure\lti; i-In
pietri\lurile din carierele de In Bllneasa-Bucure\lti
ropei, caracter care s-a accentuat odata cu formarea ghetarilor din Carpatii
Mamiferele termofile s-au adaptat acestor conditii mai atenuate in
pleistocenul inferior mediu, ele dispersind in pleistocenul superior odata
cu cele criofile.
Ritmicitatea paleoclimatica a pleistocenului reflectata in polietajarea
depozitelor loessice piemontane corespunde schemei alpine cu cele patru
faze glaciare principale (Giinz, Mindel, Riss Wiirm), eompletata cu.faza
mai veche Donau cu cele trei stadii al Wiirmianului (WI' W2 W3)' la
care se adauga alte subdiviziuni de amanunt ale glaciarelor interglaciare-
lor cunoscute dintre Donau Wiirm.
4. HOLOCENUL TRECEREA LA PLEISTOCEN
(SU BDIVIZIUNILE WORMIANULUI)
Ultima parte a cuaternarului dnd s-au conturat mai bine trasaturile
climatului actual poarta denumirea de holocen. Acesta ajunge pina la circa
8000 de ani in urma are trei subdiviziuni prineipale (vezi tabelul 3) in care
se pot urmari diferite eorelatii intre evenimentele de pe uscat (vegetatia
Europei) din cuprinsul Marii Negre.
Trecerea la pleistocen este cunoscuta sub denumirea de Glaciarul tirziu
(Tardiglaciaire sau Spatglazial), care se termina dupa eei mai multi cerce-
tatori cu stadiul Wiirm 3, precedat de stadiile Wiirm 2 Wiirm 3,
separate de interstadiile W3-W2 W2-Wl' Aeeste subdiviziuni ale ulti-
mei faze glaciare carpatiee alpine au fost adoptate de C. B I' ate s e u
(1940, 1944-1945), P. Cot e t (1967), A. Con e a (1970), M. S P i-
res e u a. (1970), M. C ire i u m a l' u (1973, 1975) altii.
In prezent, aceasta schema eronologica a fazei wiirmiene are 0 baza
\ ifiea mai larga, rezultata din analize radiometrice palinologice corelate
cu rezultatele cereetarilor pedologice arheologice, efectuate de 1V1. S p i-
I' esc u a. (1970) M. C ire i u m a l' u (1973, 1975), cum se vede
in tabelul 10, dar raportate la nivelul Marii Negre, stabilit de C. B I' a-
t esc u (1940).
Tabelul 10
Schema imparlirii fazci \\Tiirm realizala Ia noi
------
I
Dupll M. Spireseu Dupll M. Clrciumaru I Core!:l,ia cu oscilatii1e nivelului
\l.a. (1970) 1(975) Marii Negre (dupll C. Brlltescu, 1940)

H-W3 An, Aa Wiirm 3 MaJea Neagra la -5m


I
," ........ . .............. .
i::
W2- W3 Ba2, A2B Ohaba Marea Neagra la +5m
'"
.... . ................ .
..
W20rizont B ........ Wiirm 2 . .............. . l\'Iarea Neagra la -62 m
al
I
Wl- W2 Lut argilos .. Nandru (N4, N3, N2, Nl) .. Marea Neagrii Ia +10 m
negricios
ruginiu
WI Lut argilos . . Wiirm 1 0 Marea Neagrii Ia -21 m
Inchls
cum rezulta din tabelul 3, Tardiglaciarul corespunde cu faza Wiirm, iar
in eontinuare urmeaza ultima parte a cuaternarului holocenul, care ajunge in
trecut la 8000 de ani inaintea erei noastre.
79
Cele trei subdiviziuni slnL: holocenul inferior, holocenlll superior, care au fost
stabilite mai ales prin analize palinologice, corelate cu alte lezultate de ordin
arheologic, pedologic, geomorfologic etc., ~ cum se vede din tabelul 10.
!n concluzie, necesitatile dc ordin f?tiin\:ific impun pentru ultima parte
a cuaternarului 0 colaborare tot mai larga sub raport geologic, geomorfo-
logic, pedologic, arheologic f?i bioclima tic. In felul acesta natura specifica
a acestor timpuri f?i zorile istoriei noastre se VOl' clarifica mai bine.
Capitolul IV
DEPOZITELE CUATERNARE
.-:. SCURTA CARACTERIZARE HIDROGEOLOGICA
Af?a cum s-a vazut din cele expuse pina aici, depozitele cuaternare
1
sint
destul de variate din punct de vedere litologic f?i cronologic. Ele reprezinta
cuvertura cea mai importantii pentru apele freatice din care orizonturile
psamo-psifitice sau numai psamitice reprezinta rocile magazin cele mai
importante in care se acumuleaza rezervele de apa subterana, dupa cum cele
pelitice constituie patul lor impermeabil. De numarul, grosimea, modul
de extindere a acestor orizonturi permeabile f?i impermeabile, depind struc-
turile acvifere f?i potentialul lor hidrogeologic. Bineinteles ca sub acest din
urma aspect este yorba nu numai de apele subterane ce se intllnesc in depo-
zitele cuaternare, ci f?i de altele mai vechi.
Importanta apelor subterane f?i a structurilor acvifere caracteristice dife-
ritelor depozite f?i formatiuni geologice este bine cunoscuta ca surse de ali-
mentare, cu apn potabila f?i industriala a intregii vieti economice, a centre-
ior populate f?i a diferitelor uniUiti agricole ale Cimpiei Romfme.
In cele ce urmeaza nu este in intentia noastra de a ne ocupa in mod spe-
cial de situatia hidrogeologica a acestei mari unitati geomorfologice, ci de
a accentua asupra dtorva elemente care reies din analiza depozitelor cua-
Lemare f?i a corelatiei lor cu relieful ~ de a explica dezechilibrul apelor frea-
tice din anii'1969-1972, f?i a generarii inundatiilor de interfluviu, inun-
datii intinse necunoscute mai inainte. Tot aici treLuic subliniata ~ marea
varietate a stratificatiilor piemontane f?i fluvio-lacllstre in raport cu cea
a depozitelor fluviatile de terase ~ lunci sau a depozitelor eoliene, de loess
9i de dune. Ceea ce contribuie la 0 mai mare varietate a celor dintii este
prezenta stratificatiei lentilifonne, care joadi un 1'01 foarte important in
stabilirea orizonturilor freatice sau de adincime, a numarului, grosimii :;;i
extinderii structurilor acvifere, ca 9i in circulatia generala a apelor sub:-
terane. Pentru depozitele eoliene trebuie semnalata prezenta intercalatiilor
de soluri fosile 9i in special din eele loessice, care conclitioneaza formarea
unoI' orizonturi freatice locale sau freatice sezoniere, efemere, clenumite
de unii pedologi .,orizollillri suprafr"eaiice".
1 Accstea nu se pot confuncla peste tot 'Cll depc:ilele slIpel'{iciale ale pedologilor pe eare
sc [ormeaza solurile. . .
6 - Cimpia Romana
81
A. PRINCIPALELE CONCEPTII HIDROGEOLOGICE
$1 CLASI FICAREA STRUCTURILOR ACVI FERE
Ne referim la cele doua conceptii hidrogeologice cunoscute din literatura
de specialitate asupra Cimpiei Romane:
1. CONCEPTIA LUI M. DRAGHICEANU
Conceptia lui M. Driighiceanu (1894) care s-a conturat la secolu-
lui trecut in legatura cu alimentarea cu apa a Capitalei - socotita in an-
samblu ca 0 conceptie tectonicista, bazata pe exagerarea rolului faliilor
neglijarea litologiei.
2. CONCEPTIA LUI G. MURGOCI
Conceptia lui G. Murgoci cu un caracter mai larg - 1itologico-tectoniea
conturata la inceputul secolului nostru, pe baza studiilor forajelor
din jurul intr-u regiune mai variata din acest punct de
vedere. Tot el, impreuna cu R. R use s c u (1907), au intocmit primele
harti hidrogeologice regionale asupra apelor freatice din Baragan, delimi-
Und in cuprinsul acestora, "fereslre" "pelice" izolate care pot
explica mai bine, in unele cazuri, anomaliile ce au aparut in anul 1972,
in legatura inundatiile dp. interfluviu, provocate in urma dezechilibrului
cl imato-hidrologic.
Conceptia lui G. M u r g 0 c i este de fapt conceptia actuala, bazata pe
o buna a geologiei geomorfologiei diferitelor unitati structu-
rale sub raport geologic, necesara oricarei interpretari pe baza de foraje
unde slructura geologica, considerata in sens larg, ca litologie (compozitie
fizica, textura, stratificatie) lectonica (pozitia stratelor - orizontala,
monoclinala, cutata, faliata) trebuie sa stea pe primul plan.
B. CLASI FICAREA STRUCTURILOR ACVI FERE
destul de variate complexe, structurile acvifere ale Cimpiei Romane
se impart in doua categorii: de supra/atii (freatice) de adtncime (nefreatiee).
1. STRUCTURILE ACVIFERE FREATICE
S t I' U e t uri I e f I' eat ice se earacterizeaza printr-o legatura
mai strinsa cu clima morfologia reliefului, iar slrzzclurile de adtncime,
dimpotriva, reflecta 0 corelatie mai larga cu litologia tectonica.
Pentru ambele categorii, litologia au un 1'01 foarte important
in dinamica lor.
In raport cu din urma factori au fost separate diferite structuri
acvifere: fluviatile (de terase lunci), piemontane (aluvio-proluviale), flul'io-
lacustre (respectiv fluvio-marine) etc., eu caracter regional, de suprafata
sau de adincime. Cu totul izolate locale se adauga, cum s-a mai aratat,
orizonturile freatice din depozitele superficiale din loess nisipurile de dune.
In toate aceste structuri desigur ca studiul reliefului cu cele doua categorii
de forme c,a mezo- microrelief nu este lipsit de interes atit in stabilirea
82
mai mai precisa a structurilor acvifere a dinamicii lor, cit in
legatura cu regionarea apelor freatice.
Sub acest din urma aspect, relevam intocmita de E. R 0 e s e u
(1960) pentru Cimpia Romana, ca harta hidrogeologica generala a tarii
pentru apele freatice (E 1. Tab a car u-R 0 esc u, 1974). Raportul
dintre relief-roea importanta lui in lucrarile de identificare a structurilor
acvifere a fost scos in evidenta de D. B a I uta (1964, 1967, 1973).
a) Importanta rctclci de observatii. Nu facem aici un istoric al eer-
eetarilor de acest gen, ci relevam caraeterul diferit al celor doua perioade
mari - prima inainte de 1950, cind s-au facut cercetari studii ocazionale
legate de alimentarea cu apa a Ploie1)ti, Craiova
(M. D rag hie e a n u, N. C u c u-S t a I' 0 s t esc u, A. S a I i g ny,
Eli eRa d u, D. G her man, W. H. 1. i n dIe y altii1) a doua,
dupa data amintita, cind s-a trecut la organizarea sistematica a retelei de
observatii pentru apele freatice la executarea numeroaselor foraje de
adincimi variate, predominante fiind cele de mica adincime (10-50 m).
efeetuate de diverse institutii (Comitetul geologic, Comitetul de stat al
apelor). Problemele de ansamblu legate de ape au fost coordonate dupa
1957 de catre Comitetul de stat al apelor, inclusiv a celor subterane para-
leI de catre Comitetul geologic, care a publicat numeroase lucrari
de analiza regionala sau de sinteza, cum este "Harta hidrogeologicii a Roma-
niei" (1969,) la scara 1: 1 000 000. apoi cele efectuate de R. Cad ere .a.
etc., de colectivele E. Lit e a n u i col abo rat 0 I' i, apoi
E. R 0 esc u (1960), N. Flo rea (1970)1 H. loa nit 0 a i a
a. (1970) ale caror date Ie folosim noi.
Activitatea de studiere a apelor subterane in scopuri practice imediate
se continua apoi de catre I.S.P. (Institutul de studii prospectiuni) care
realizeaza 0 serie de lucrari de sinteza.
Institutul de studii cercetiiri hidrotehnice publica sinteze hidrogeolo-
gice pe bazine hidrografice pentru intreg teritoriul tarii elaboreaza
studiul pentru realizarea retelei hidrogeologice a Romaniei. Dintre reali-
zarile cele mai importante ale I.M.H. (Institutul de meteorologie hidro-
logie) in studiul apelor subterane este introducerea metodei izotopilor de
mediu, metoda aplicata de dr. T. Con s tan tin esc u. Tot in aceasta
perioada se constata faptul ca toate organele centrale de stat, care au
avut nevoie organizat unitati de studii, necesare elaborarii proiectelor
in vederea captarii apelor subterane pentru diverse folosinte. Controlul asu-
pra tuturor lucrarilor privind apele subterane il executa Oficiile judetene
de gospodarire a apelor Consiliul national al apelor, prin avizarea folo-
sintelor de apa, precum institutele judetene de proieetare (fostele
D.S.A.P .C.), prin tinerea evidentei studiilor forajelor hidrogeologice.
Tot in aceasta perioada, in cercetarile hidrogeologice a fost antrenat un nu-
mar foarte mare de din diverse domenii de activitate.
Trasatura esentiala a perioadei de dupa 1960 in cadrul Institutului de
studii cercetari hidrotehnice (I.S.C.H.), astazi Institutul de meteorologie
hidrologie (I.M.H.), 0 constituie inceperea cercetarii sistematice de durata
a apelor subterane freatice. I.M.H. este insarcinat prin lege cu constituirea
fondului national de date hidrologice cu privire la apele de snprafata
1 Vezi D. 8:1 I 1I 'I, He!ealla de observajii asupra apelur {rca/ice d:'n Romania (referal
5Liinpfie), Insl. de gcogl'ufie, 1974.
83
subtel:ane. Fondul national de date privind apele subterane se realizeaza
in principal prin acumularea de date asupra intregului. teritoriu al t
arii
,
urmarind sistematic, in timp spatiu, evolupa apelor subterane core-
latia acestora cu mediul inconjurator.
Acest lucru se face in principal prin intermediul retelei de put
uri
pentru
observat
ii
asupra apelor freatice a carei 'realizare inceputa in 1960 este in
curs. Definitivarea acesteia in linii mari urmeaza sa totalizeze circa
5 878 puturi pe intreaga tara. Cercetarile asupra apelor subterane din tara
noastra s-au efectuat in raport cu cerintele impuse de economie fji ele s-au
axat in general pe unitatile de cimpie, avind ca scop rezolvarea justa a unoI'
probleme majore, cu care se confrunta societatea umana ..
. Mai mult decit in celelalte regiuni ale tarii, in cimpii distribut
ia
apelor
freatice ca baza de rezolvare a necesitatilor de prim ordin este conditionata
in principal de clima, roea reliet, care-I determina modul de prezentare
de evolutie. Principalele rezervoare de ape freatice din Cimpia Romaila,
care prezinta interes economic deosebit, se afla in focile poroase pcrmea-
bile ale aluvionare ale riurilor (lunci terase), in cimpiile piemon-
tane fluvio-Iacustre din cuprinsul vailor interfluviilor. Multe diJ! cen-
trele urbane folosesc aceste ape freatice ca una din importantele surse de
ape potabile industriale, cum ar fi Buzau,
Turnu Magurele etc. De asemenea, apele freatice reprezinta sursa princi-
pala de baza pentru alimentarea cu apa potabila in mediul rural aflate in
toate tipurile de depozite, ca pentru unele sectoare irigate.
Studiul apelor freatice, pe linga problemele de ordin practic indicate,
intereseaza in aceeafji masura latura legata de stabilirea bilan-
tului hidrie; evaluarea de apa la nivel de bazin hidrografic re-
gional, precum efectele activitatii umane asupra ciclului hidrologic privit
intr-o perspectiva mai larga. A.ccentul in apelor
freatice trebuie sa cada pe latura practica, in legatura cu planificarea, con-
servarea utilizarea apelor freatice pentru om. In acest sens, sintezele regio-
naleprezinta 0 importanta deosebita ele se obtin pe baza observatiilor
din reteaua de puturi puse in corelatie cauzaHi cu datele de ordin climatic
hidrologice (l;aportul cu apele de suprafata). Aceste sinteze
regionale impun complexa a apelor'freatice (chimism, tempe-
ratura, debite etc.). .
b) Scurta:car.acterizare a apelor freatiee .. Din analiza schit
ei
lui H.
I o.a n.i ,a La N. M 0 h i I 0 (la scara 1:1 OOOOOQ) (1970) iese in
evidelltii cordatia foarte strinsa dintre tipurile genetice de relief, grosimea
depozitelor de suprafata repartitia regionalii a apelor freatice (fig. 36).
In Cimpia Olteniei se vede cIaI' raportul corelativ dintre adincimea apelor
freatice treptele reliefului (cimpuri cu adincimi mai mari de 20 m te-
rase, cu 'adincimi variabile intre 5-20 m). Burnazul se caracterizeaza in
general prin adincimi ce 20 m, ca Boianu - Burdea Cimpia
piemontana Schimbari mai importante apar intre riurile Teleorman
in sectorul Cimpiei Neajlov, cu valorf intre 5-20 m, datorita de-
pozitelor m'ai subtiri influentei de subsidenta. In Cimpia Vla-
sfei; adincimea pinzei freatice de la 3'-5 m in NV la 10-20 m in SE,
in Cimpia '
Baraganul privit in ansamblu, incepind de la Dunare pina la Buzau
Siret, se prezinta din punct de vedere hidrogeologic ca trei trepte ce cad
spre nord, cu adincimi ale apei freatice mai mari pe latura sudica la 10-20m
84
o 10 20 30 km.
I , , ,
Ii apelor freatice dupii N. Flo rea 1970):
a,:ritidL A- sinteza regiollalU a apelor freatice pe baza morfologiei
nUl de lunci mari ape freatice iutre 1-3 m (dnpii autor)

It aici
udic, a
:e mici
'actere
cep la
10 m,
llinare
e Foc-
r mari
It pre-
tuatia
l ridi-
t, dar
oes5ul
ologic
l loes-
,I' e a ..
egorii'
i are-
i care
inire)
pelar
I azo-
sante
frea-
972),
g.37.
spin-
adin-
logie,
:enia,
tului
I mai
cum
cim-
zinta
:ctoa-
:imea
llrarii
ie'uta
ltelar
nozei
tanta
85
fZZ2] 1
o 25 50 75 km
I ! ! ,
R.
P.
L1Z]
.''0,0
... " 4
0 ..
B u L
G
ITIIIIll If
A
Drrr
R
\
o 10 20 30 km.
I , I
Fig. 36 - Harta hidrogeoiogicii a Cimpiei Romane (dupii H. loa nit 0 a i a N. M 0 h i i 0 1970 - in manuscris) en compietiiri asupra niveiniui apeior freatice dnpii N. F i 0 rea 1970):
1- areaIe eu ape freatice la adincime II - areaIe eu ape freatice in pericol de salinizare sau in conditii de irigatie; III - areale cu apa freaUea acritidi. A- sinteza regioua1i1 a apelor freatice pe baza morfologiei
izofreatelor: 1 - regiuni eu ape freatiee la adlncime de 10-15 m sau mai mare; 2 - regiuni eu ape freatiee sub 10 m adlneime; 3 - regiuni de tranzitie; 4 - regiuni de lunci mari ape freatiee lntre 1-3 m (dupa autor)
I
suhterane.
in princip
urmarind s
latia acesto
Acest lu
observatii "
curs. Defi
5 878
noastra
axat in gen
probleme IIj
Mai mult!
freatice ca J
in pr.incipal
de evoluJ
care prezin
bile ale
tane flu
trele urban
ape potabH
Turnu
pala de ba
toate tipur
Studiul a
intereseaza
tului hidric
gional, pre
intr-o pel'S
freatice tre
servarea
nale ,prezin
din reteim
(precipitatil
regionale i
ratura, de
b) Scurta
Io.an,ik
evidenta co
depozitelor
In Cimpia
freatice
rase, cu aq
general priJ
p.iemontanaj
in
pozitelor m
stei, adinci
in Cimpia
Baraganu
Siret, se
spre nord, c
84
peste 20 m; cu adincimi mai mici (3-5 m 5-10 m in Baraganul central
adincimi asemanatoare in Baraganul nordic (Cimpia BraiIei). Tot aici
trebuie mentionata prezenta aproape peste tot, inclusiv Baraganul sudic, a
unoI' orizonturi superioare sau superficiale, locale, cu adincimi foarte mici
(2-3 m, 3-5 m). Cimpia de subsidenta se impune prin ..:aractere
cu ape freatice la mica adincime, (1-3 m, 2-3 m, 3-5 m) care incep la
ajung pina in Cimpia Siretnlui inferior.
Cimpia piemontana se caracterizeaza prin adincimi mai mari, peste 10 m,
uneori chiar $i mai mari de peste 20 m in cuprinsul treptei inalte, pericolinare
;;i prin valori variahile, mai mici, de 5-10 m, 3-5 m de la Buzau spre Foc-
$ani, in sectorlll de tranzitie spre zona de divagare. In cuprinsul luncilor mari
(Dunare, Jiu, OIt, Arge$, Ialomita, Buzau-Calmatui $i Siret, peste tot pre-
domina adincimile de 1-3 m. Din aceasta vedere de ansamblu, in situatia
hidrogeologica a apelor fl'eatice s-au produs schimbari importante prin ridi-
carea nivelului piezometric in cuprinsul interfluviilor aproape peste tot, dar
mai ales in cele trei trepte ale Baraganului, unde dealtfel predomina loessul
fin, prafos $i nisipos. Sitllat-ia cea mai speciala sub raport agro-hidrogeologic
o prezinta cimpia dintre Ialomit-a ;;i Siret atit la nivelul cimpurilor inalte loes-
sice, cit $i in zona de divagare $i piemontana joasa, la contaetul acestora.
Din analiza hartE pedohidrogeologice la scara 1:500 000 (N. Flo I' e a.
$.a. 1970), unde in afara de adincimea izofreatelor, grupate in categorii'
(0-2, 2-5 m, 5-10 m, 10-15 m, 15-20 m peste 20 m) sint redate $i are-
alele Cll ape' fre-atice la adincime critica, subcritiea $i acritica, problema care
intereseaza diferite aspecte de ordin agroameliorativ (salinizare, inmla$tinire)
in conditii de irigatie.
Pe haza celor doua harti se poate realiza 0 regionare de ansamblu a apelor'
freatice din care rezulta corelatia strinsa cu relieful, litologia clima, cu azo-
nalitatea;;i zonalitatea acestor factori principali (fig. 36 A). Date interesante
asupra Cimpiei Romi'llle se gi'isesc $i in raionarea hidrogeologica a apelor frea-
tice a R. S. Romania, realizata de E. R 0;; esc u-T a b a c a I' u (1972),
cu privire la raporturile acestora cu riurile, sintetizate de 1. U j val' i in fig. 37.
e) Morfologia izofreatelor interpretarea ei. Forma, intinderea $i raspin-
clirea in spat-iu a izofreatelor constituie un mij loc de analiza nu numai a adin-
cimii apelor freatice, ci a suhstratului pe care stau acestea aUt ca litoloaie,
cit ;;i ca relief. to
Mersul regulat arealele mari al izofreatelor, a$a cum se vede in Oltenia,
ca intre Olt $i Arge;; reflecta uniformitatea orizonturilor acvifere;;i a patului
lor. Dimpotriva fragmentarea ;;i arealele mici ale izofreatelor denota 0 mai
mare varietate a orizonturilor freatice, a litologiei ;;i a patului lor, a;;a cum
se vede la nord de ralomita $i pina in Cimpia Siretului inferior, inclusiv cim-
pia piemontan[l a Rimnicului.
Sub acest aspect, cimpiile VHisia, Mosti$tea ;;i Baraganul de sud reprezinta
o zona de tranzitie intre ceea ce se gase;;te la vest ;;i la nord de acestea.
Sub raport practic-aplicativ, problemele cele mai spinoase Ie ridica sectoa-
rele unde izofreatele au intinderi ;;i adincimi mici. Acestea reflecta grosimea
mica a loessului, prezenta unui pat argilos ondulat, ca ;;i posibilitatea saraturarii
solului prin mi;;cari ascendente ale nivelnlui freatic" tinind seama de preie'nta
apelor freatice ;;i a lacurilor sarate destul de numeroase. Analiza izofreatelor
ne da deci primele ilidicatii agroameliorative. . ,
d) Dinamica apelor freatice din Bilragan en speeiala asnpra prognozei
lor. Alaturi de inregistrarea situatiei analizate mai sus, importanta
8S
o 25 50 75 km
I I

abe

01 EZZd 5
02

_-4
0 15 30 45 km
I
, ,
G
L u B

P.
Fif]. 37 - Drenajul apelor subterane (dupa 1. U j v Ii r i):
1 - reginni en drenilri intensive (P+S); 2 - reginni en drenilri adinci (S+T); 3 - reginni en drenilri
incetinite (a-Pi b-P+S; c-5+ T); 4 - teritorii semiendoreice; 5 - lund-zona de divagate; (j-
regiuni ell pierderea apelor din riuri la alimentarea apelor freatice. Tipuri de alimentare: P - permo.
nenta; S - semipermanenta; T - temporara
este regimului a dinamicii apelor freatice in special influenta
lor asupra microreliefului de crovuri. In general este binecunoscut faptul ca
apele freatiee sint drenate de reteaua hidrografica ell exista evidente legaturi
de reciprocitate intre apele freatice riuri, mai ales in cuprinsul luncilor.
In ee regimnl apelor freatice, acesta este conditionat, in primnl rind,
de clima apoi de factorii locali (litologie, panta, gradul de fragmentare a
reliefului, hidrografie etc).
Analizind situatia din estul Cimpiei Romalle, D. Baluta (1972)l'adeosebit
mai muIte tipuri de regim al apelor freatice: tipul piemontan, cu amplitudini
mari cn revenirea unuala a minimelor la valori; tipul Biiriiganului
central, cu amplitudini mijloeii continua a valorii anuale minime
in anii iipul BiiJ'(lganului de Sud, cu amplitudini foarte mici
tere continua a valorilor annale minime in anii care se pot generaliza
peste tot in aceasta unitate sau chiar in alte regiuni ale tarii. aces-
tor tipuri intereseaza foarte mult masurile agroameliorative, ca problemele
de sistematizare teritoriala.
Amintim in acest sens, stndiul metodica de lucru a regimnlui natural al
apelor freatice, intocmit de E 1. Tab a c a l' u-R 0 esc u (1974). Tot
in legatura cu dinamica apelor freatice din Baragan, dam in continnare cele
doua schite reduse, intocmite de noi in anul 1954 (la scara 1:200000) pentru
I.P.A. (fig. 38), in vederea diferitelor comparatii ce se pot face in raport eu
situatia mai veehe (G. lVI u r g 0 e i--D. R use s e u, 1907) mai noi (1970,
1972). Din analiza situatiei hidrogeologice a Baraganului (fig. 38), rezulta ea
1 Lucrare In manuscris.
Fig. 38 - Situatia hidro-
geologicii a Biiriiganului
(dupii P. Cot e t, 1954).
In pattea de sus:
.1 - ferestre; Z - petice; 3 -
hidroizohipse; 4: - limita dm-
piei; fj - ostroavele Dunarii; in
parten de jos: 1 - ferestre;
2 - peticc; 3 - izofreate; 4 -
marginea cimpiei
86
Tnbelul If
:

1964 1965 1966 1967 1968 1969 1970 1971 1972 1973 1974
Fig. 39 - Adincimea nivelului piezometric (Np In em) la:
Buzau (I), Florica (2), Pogoanele (S), Manasi.a preci-
pitatiilor P(mm} pentru perioadele dec.-mal (5) dec.-apnhe P -
repreziuta media parpi vestice a Baraganulul central (dupa D.
Balutil.,1975)
Np

600
P(mm) "-
500l-I--+-+--t--+--t--j-ft!""""',,:-t--t--t---j
2. STRUCTURILE :.400
ACVIFERE DE AD1NCIME /" //\
SAU NEFREATICE 300 '-t----t---+f--/-P<;-r-T-t--t-""1
Acestea se dezvoWi 200 / /1\\ J-V \ \ ......... ""
dupa aIte legi, in care V/V /
litologia !ji tectonica 100
au un 1'01 preponde-
rent, ca configuratia
paleoreliefului, prima
incercare de evaluare
a potentialului hidro-
geologic al Cimpiei
Romane poate fi con-
siderata lucrarea lui E. Lit e an u !j.a. (1959), aUt pentru orizontu'-
rile freatice, cit cele nefreatice, cum sint apele arteziene conturate aici, care
se intind int.re IaIomita Siret in zona de divagare la contactul acesteia
cu zona piemontana.
Pentru restul apelor de adincime, autorul citat adopta criteriul litologic-
stratigrafic: regiuni cu aliment.are din depozitele pleistocenului inferior, din
depozite levantine, daciene cretacice.
Tot in acest sens, dar mult mai interesante sint studiiIe mai de detaliu, rea-
lizate de I.S.C.H. (1967) asupra zonei cu privire Ia poten-
tialul specific orizontului acvifer A al stratelor de care prezinta 0
fjzionomie diferita (mai fdimintata care indica un paleorelief), in raport cu
potentialul specific orizontului C (Cll izolinii mai de tip delta-con).
La 0 scara mai mare, cuprinzind intreg complexul stratelor de
reaiunile limitrofe din vestul estul zonei ora!jului este studiul hi-
al I.S.C.H.(1967), cu caracter destul de general, din de
mai numeroase, in raport cu eel din conul Prahovei, prezentat mal III detahu
(I.S.C.H., 1967). Aici analiza comparativa a hidroizoh.ipselor, iZ?freatelor
izopahitelor scoate mai bine in evidenta potentialul llldroge?loglc al
regiuni. De asemenea, aceste harti evidentiaza foarte clar tIp11 I structunlor
acvifere piemontane interfluviale.
Intr-un sens mai lara, referindu-ne Ia apeIe subterane de mai mare adincime
se poate remarca strinsa dintre acestea structurile majore ale funda-
Pcrionda 1969-1974
sc cnraclerizcazii prin
ridicarea Cll 2-3 m a
nivelurilor ape lor fre-
a tice (fig. 39) peste me-
dia perioadei anterioa-
re, astfel ca parametrii
ex. !ji ai acestei perioa-
de sint valabili !ji pot
f i utilizati pen tru pe-
rioadele cu exees de
llmiditate.
P
Np = (1)

P=100 mm;
N peste adlncimea nivelului mediu anual al apelor freatice in cm;
P cantitatea de precipitatii cazute in una din perioadele oct.-febr., dec.-apr. sau
martie-mai, exprimata In mm;
Ct. reprezintii diferenta dintre valorile raportului .2'.. pentru P=200 mm respecliv
Np
in care:
repartit
ia
apeIor freatice din 1954 a fost cu cea din 1907 (G. M u r-
go c i-D. R use s c u). Cele mai mari adincimi apar in cuprinslll inter[lu-
viilor, iar drenajul este asigurat de reteaua hidrograficii afluenta Dunarii.
De asemenea, se vede clar cum depozitele piemontane inainteazii de la marginea
Subcarpatilo
r
spre Dunare, a!ja cum rezulta din analiza hiclroizohipselor. Com-
paratia acestei situatii hidrogeologice cu cele din anii 1970 !ji 1972, pe baza
izofreatelor scoate in evidenta ridicarea deosebit de mare a apelor frentice,
care a dus la crearea dezechilibrului climato-hidrologic, cOllsecintii directa
a precipitatiilor alimentarii bogate din perioada de iarna.
e. Oscilatiile apclor freatice prognoza lor. A!ja dupa clIm se !jtie
nivelul apelor freatice dintr-o anumitii zona este strins legnt de cantitatea de
precipitatii, iar oscilatiile acestora determina oscilnriile npelor freatice, atullci
cind nu intervine determinant factorul antropic.
Corelatia cauzala dintre cantitatea de precipitatii !ji adincimen nivelului
apelor freatice se exprima prin relatia:
valoarea raportului .2'.. pentru P=100 mm;
Np
CI. slnt parametri de sintezii globalii a tuturor factorilor natl1l'ali (prccipitatii, evapo-
transpiratle, litologie, capacitatea de retinere a solului, scurgerea subterana etc.).
Cn ajutorul aeestei ecuatii, elaboratii de catre D. B a I uta !ji verifiea til pentru
partea de vest a Baragal1ului central, se poate stabili prognoza adincimii ni-
vellllui medill annal a apelor freatice la data de 1 martie sau 1 maio Datorita
exeesului de precipitatii din perioada anilor 1969-1972 valorile parametrilor
ex. i sint mai mari, a!ja cum rezulta din tabelu I 11, ea lenla t pentru perioacla
dec.-apr.
Valonren parnmetrilor Ct. pe laturn de vest n Dllrayanuluj centrnl
I
1964-1968
I
1969-1974
Staiia

IX
IX
Manasia 0,193 0,180 0,383 0,285
Ion Roata
0,134 0,132 0,195 0,202
Valea 0,200 0,193 0,505 0,320
Grindu
0,313 0,262 0,828 0,522
Glodeanu 0,318 0,328 2,000 1,090
Florica 0,260 0,232 0,880 0,550
Brebu
0,230 0,240 0,896 0,560
Bradeanu
0,210 0,195 0,550 0,380
Pogoanele
0,210 0,188 0,55.0
-
0,380
0,510 0,321 1,590 0,940
Grivita 0,200 0,200 0,285 0,335
88
89
mentului cuvcrturii lui sedimentare din zona de platforma de contact cu
orogenul carpatic, problema de care nu ne ocupam.
t nco n c I u z i e, subliniem necesitatea aprofundarii problemelor litolo-
giei, stratigrafiei tectonicii depozitelor plio-cuaternare pentm
hidrogeologiei Cimpiei Bornane, in vederea scoaterii in evidenta a potentialu-
lui hidrogeologic necesar marilor lucrari agroamelioratiYe, hidrotehnice, de
sistematizare teritoriala etc.
Capitolul V
RELIEFUL $1 SPECIFICUL LUI
Relieful constituie baza tuturor celorlalte conditii naturale sau supra-
fata directa a litosferei asupra careia actioneaza tot complexul de factori
interni externi, inclusiv activitatea omului. Din punct de vedere genetic,
relieful Cimpiei Romane este rezultanta direcUi a actiunii fortelor endo-
exogene. In ansamblu, relieful Cimpiei Romane se incadreaza in categoria
marilor continentale ale Europei, de tipul cimpiilor de loess, cu forme
netede, ondulate inclinate, cu energie redusa altitudini care foarte
putin 200 m.
In cadrul reliefului Romaniei, Cimpia Romana constituie 0 macrounitate,
compusa din forme pozitive negative, de diverse ordine ca marime, de
mezo- microforme, care se asociaza local in regiuni, subregiuni micro-
regiuni geomorfologice, analizate in partea a treia.
A. RELIEFUL $1 FIZIONOMIA LUI
Ne referim aici la diferitele aspecte exterioare pe care Ie imprima relie-
fului morfografia morfometria, incepind cu harta hipsometrica inter-
pretarea ei (vezi fig. 1).
1. HIPSOMETRIA $1 GENERATIILE DE VAl
Din analiza curbeloI' hipsometrice se pot desprinde nu numai liniile majore
ale situatiei reliefului deasupra lui 0 m marin, ci 0 serie de elemente care
ne ajuta la intelegerea genezei Cimpiei Romane in legatura strinsa cu gene-
ratiile de yai care reflecta prin configuratia lor faze Ie din ce in ce mai noi
spre est-nord-est. Ele indica, de asemenea, :;;i largile onduliiri tectonice
(ridicari, eoboriri) san fizionom ia eonurilor-deltii, rezultate din aepunea
retelei hidrografice, fapt remareat incii din H111 de catre A 1. Dim i-
t I' e s e u-A Ide m.
Din analiza celor doua curbe hipsometrice extreme (de 300 m de 15 m)
se vede cii relieful Cimpiei Romane este situat la altitudini din ce in ce mai
coborite spre sud, sud-yest, sud-est nord-est. Cele mai mari inaltimi,
situate intre 300-200 m se afla in zona piemontanii de
Padure, iar cele mai mici, sub 10 m in sectorul de eOnflllenta a Siretului
eu Dunarea (yezi fig. ]).
a) Prima fiie cea mai inalta, eu valori de 300-200 m inaltime se con-
tureaza clar in zona piemontana de Padure. Aceasta
91
se leaga strins prin valori altimetrice cu cimpiile piemontane inalte
din vest, atribuite pina acum Piemontului Getic. Spre vest de Jiu, aceste
cimpii inalte loessoide aVlnd, caractere morfologice (netezimea,
adincimea vailor densitatea mare a acestora ajung pina la marginea De-
presiullii Vinju Mare la Plenita). Functia lor agrogeografica iese in evi-
denta prin predominarea terenurilor agricole la care se adauga prezenta
crovuriIor destuI de numeroase aici.
In cuprinsul Cimpiei Romane, incepind din sectoruI pina Ia
Prahova, forma convexa a curbei de 200 m divergenta vailor contureaza
actiullea morfogenetica a riuriIor Dimbovita, CricovuI Dulce
Prahova Ia formarea ceIui mai inalt sector aI Cimpiei Romane, unde se ga-
sesc 17i cei doi martori tectonici izoIati, cu aItitudini maxime, Magura Buc-
$ani (364 m) Magura Mlirgineni (331 m). Intre Siret Prnt, curba de 200 m
limiteaza ceIe doua sectoare ale CovurIui, cea sudica putind
fi ingIobata mai Cimpiei Romane.
'b) A doua situata mai jos, intrecurbeIe de 200-100 m aItitudine,
are forma unui arc de cerc, cu convexitatea spre sud se intinde intre vaIea
DesnatuiuIui $i Aceasta schiteaza preIungirea conuriIor-deIta din
amont, generate aici de riurile amintite, Ia care se adauga OItuI JiuI, dar
cu directii mai variate spre SV intre Desnatui Jiu; N-S intre Jin OIt,
apai S-E inlre OIt CaImatui, NV-SE intre Vedea V-E chiar
N-E intre Prahova. Aceasta este predominanta ca intindere intre
Jiu Prahova, unde actiunea constructiva a riurilor carpatice la formarea
Cimpiei Romfme a fost dintre ceIe mai importante la care se adauga aportul
Dunarii pe directie NV-SE, incepind de Ia acesteia din defileu. In Cim-
pia OIteniei, curba de 100 m aItitudine contureaza pintenii transversali, care
separa depresiuniIe dintre Drobeta-Turnu Severin riuI Drincea.
La est de apoi Ia nord-est de Buzau, Rimnicu Sarat Panciu, curba
de 200 m aUit.udine indica contactuI dintre Subcarpati cimpia subcolinara
piemontana, marginita Ia exterior de curba de 100 m. tn Cimpia Poiana-Nico-
curba de 200 m indica limita ei nordica.
c) A treia cu vaIori intre 100 50 m altitudine, apartine cimpiilor
Burnaz, VIasia ca marilOl' convergente hidrografice din sectoa-
reIe Adincata- Urziceni. In cuprinsuI BaraganuIui sudic, ea pa-
trunde ca un pinten preIung la sud de vaIea IaIomitei contureaza martornI
inaIt aI HagieniIor, iar in BaraganuI de mijIoc ocupa mai mare parte din
suprafata acestuia. Ea compIet din BaraganuI nordic (Cimpia Brai-
lei), dar, in schimb, contureaza bine cimpia piemontana dintre Buzau
tntre CaImatui prin forma ei iese in evidenta aportuI Dunarii
Ia formarea BurnazuIui, iar intre Buzau indica contributia ceIor-
laUe riuri carpatice sub forma de conuri-deIte, asa cum se vede Ia temeIia
sau Ia sud de Buzau, mai ales pri'n conul-delta dintre
CaImatuiului vaIea Sara ta, semnaIat pentru prima data de A Ide m (1911).
tn coItul de NE, curba de 100 m aItitudine taie Cimpia Galati in doua
tot indica limita cu Cimpia Tecucilor.
, In aceasta hipsometrica de forma unui cap de albie, scoate
in evidenta "golfuI" nordic-estic aI Cimpiei Romane situat exact pe cursuI
inferior aI Siretului, unde lacul pleistocen a avut aceasta forma.
d) A patra cu valori mai sciizute de 50-15 m altitudine, ocupa
pa,rteaestica a Bariiganului in ansambIu, inclusiv sectornI piemontan mai cobo-
rit dint.Ie Buzau care face trecerea spre cimpia joasii a Siretului.
Din cuprinsul ei se martol'lll izoIat, mai mare, situat in vestul ora-
sului Braila altul mai mic, in sud. Aeeasia perturbare se vaii Ien-
fost curs al Buziiului unor ale Dunarii, cum este ceI din Iungul
Lacului Sarat (vezi anexa).
e) A cineca situata sub 15 ill altitudine deIimiteaza foarLe bine cim-
pia de nivel de bazii a Dunarii, care ajunge pina Ia gura care este
dominata morfohidrografic de marile ostroave Ialomita BraiIa, Ia care se
adaugii sectorul cel mai inferior al Siretului cu zona de confluenta. Aceastii
reprezinta de fapt sectornI in care au ajuns apele ultimei transgresiuni
marine care a inaintat mai mult in amont pe valea Duniirii Siretului.
Bogiitia in specii de Dreissensia, cu aspect de falunii, cu grosimc de 1-3 m
in profileIe din Valea Iencii confirma acest lucru.
Cele patrn hipsometrice principale anaIizate aici scot in evidenti'i. succe-
siunea generatiiIor de vai secundare, autohtone, caracteristice Cimpiei Romane
(vezi fig. 1), ca virsta diferitii a lor. Ele indica in timp modul
cum s-a retras IacuI pleistocen mediu. Prezenta zonei de intilnire a cu
valori intre 200 m 15 m Ia contactul dintre curbura piemontana cimpia
Siretului inferior pIedeaza pentru admiterea ultimelor resturi ale lacului
pleistocen tot aici, unde s-a facut legatura cu transgresiunea din timpul
fazei W
1
- W
2

2, FRAGMENTAREA $1 GEODECLIVITATEA
cum se vede din analiza densitatii reteIei hidrografice, expusii in capi-
tolul urmiitor, Cimpia Romfma intra in categoria marilor uniUiti geomorfoIo-
gice cu fragmentare destuI de redusii, atit pe orizontalii (ca densitate), cit
pe verticaIa (ca energie). In plus, in cLlprinsuI ei apar intinse suprafete nefrag-
mentate sau cu 0 fragmentare foarte slaba (\'ezi anexa).
a) Fragillentarea rcliefului. Dad 0 anaIizam pe baza densitatii retelei hidro-
grafice, ies in e\'identa cele doua categorii de unitat-i: nefragmentate, specifice
cimpiilor interioare predunarene, loessoide, din Baragan, Burnaz,
Iipsite de \'iii de scurgere superficiala, dar in schimh eu scurgere suhte-
rana a apelor freatice Cli sIaba fragni.entare marginalii. Acest caracter apare
Ia vest de OIt, aproape in toatii Cimpia Olteniei, datoritii atit depozitelor
Ioessoide, cit mai ales ceIor eoliene de dune.
In eategoria unitatiIor sIah fragmentate eu densitati mai mici de 0,3 km/km
2
intra aproape intreaga Cimpie Romana, Cli exceptia cimpiilor Crico-
vuIui Dulce, unde valoriIe densiU\tii cresc intre 0,3-0,7 km/lun
2

Energia l'elie{ullii sau adineimea vailor in raport cu suprafata initiaHi a inter-


fluviiIor este in general mai mare pe Iatura marginalii, incepind cu Bariiganul
sudic, Burnazul, Cimpia CaracaIuIui, Cimpia unde eimpurile
interfluviale ramin suspendate la 30-50 m deasupra vailor mari adinci,
lucru se poate spune despre Pintenul Magurii (Cimpia
CrieovuIui de Cimpia Galati. Singnrele regiuni eu 0 viiIurire mai
atit pe orizontala, cit pe verticaHi siut cele dintre OIl Neaj-
loy, dintre Siret Prut, ca clintre Buzau (mai ales Ia contactul
cu dealuriIe subcarpatice). Zona de divagare cu densitate mare suh raport hidro-
grafic este lipsita 'de contraste morfologice, interfluviile fiinel joase netede.
Caraeterul deluros al interfluviilor devine din ce in ce mai pronuntat in cu-
prinsul regiunilor marginale din Cimpia Covurluiului; Pintenul l\1agurii, Cim-
93
pia Cimpia inaIta Simnic-Craiova, Cimpia inaWi
unde cnergia de relief te 30 - 50 m. iar densi ta tea v[lilor lrece de 0,5
km/km
2
(vezi amanunte in capilolul de hidrografie).
GeodecliviLalea $i liniile morfologice de denivelare. Analizata in ansamblu,
din cuprinsul Cimpiei Romane se sub raportul fragmentarii prezenta
liniilor morfologice de denivelare, care reprezinta cele mai importante accidente
de relief care sint in general specifice vailor sau interfluviilor asime-
trice (yezi anexa). Intre acestea amintim linia prill
care dealurile piemontane ;;i prelungirea lor prin Dealul StilWinei domina
Depresiunea Drobeta-Turnu Severin, apoi liniile cuestelor din Cimpia Olteniei;
versantul abrupt al Dunarii la Crivina, Izvoarele, Girla Mare, Vrata, Cetate-
Calafat; linia liului reprezentata prin versantul drept; linia Oltului situata
pe versantul sting al vaii 0 Itului; linia sudica a Burnazului, linia nordica a
Burnazului (care illcepe cu versantlll drept al care ajunge pina la
Radovanu; linia pe latura stinga a vaii respective prin care Pie-
montul Cinde;;ti domina lunca;;i terasele acesluia; linia Dimbovitei foarte bine
exprimata in Cimpia prin care versantul drept ca inal-
time pe cel sting; linia prin care tot versantul drept;;i respectiv Bara-
ganul sudic domina pe cel din mijloc.
Acest lucl'll este valabil ;;i In valea Cahnatuiului de Buzau ;;i la Buzaul pro-
priu-zis ;;i pe latura de nord a Baraganului nordic, unde localitatea Piscu
indica acest lucru prin denllmirea respectiva. Putem aminti, de asemenea, linia
Borcei, prin care Barllganul sudic domina Ostrovul Ialomitei, mai ales intre
sud-Fete;;ti ;;i nord-Stelnica, ca ;;i de 0 linie a Siretului, prin care Cimpia
Galati depa;;e;;te lunca joasa a rilllui respectiv. Aceasta linie a Siretului este
foarte clara pe latura de vest a Piemontului Poiana-Nicore;;ti etc. Aceste linii
morfolooice de eroziune la care se mai adauga ;;i altele cu valori mai mici,
b
precum ;;i liniile marginale tectono-erozive, ridica diverse probleme pelltru agn-
cultura prin dinamica mai acti\'a a versantilor pentru stabilitatea centrelor
populate terenurilor de culturi, ca pelltru caile de comunicatie - saparea
de deblee etc.
Toate acesle linii de denivelare morfologica constituie;;i sectom"ele cu cele
mai mari pante, cu valori de peste 30.
in reslul cimpiei, la nivelnl interfluviilor, valorile ullghiurilor dc panla sint
foarle miei sub 0,015%
0
, ca dealtfel ;;i in Inngul luncilor. Valori mai ridicale
(dar sub 0,10/
00
) apar la contactul tcraselor cu luncile, pe fruntile terasclor sau
chiar in cadrul microrelieflllui de dune san de crovuri (1\1. D 0 b I' esc u
1969).
Varietatea mai mare sau mai mica a nnghiurilor de panta sta in raport direcl
eu fragmentarea reliefnlni, atit pc orizontala, cit ;;i pe verticala. in ansam-
blu, Cimpia Romana intra in cal.egoria unitiitilor cn relief in care predominii
suprafetele plane sau inclinate, eu cxcep tia liniilor principale cu deni\"C-
1[lri morfologice (vezi harta raioniirii pantclor in regiunile irigabile, cilaUI mai
sus) .
3. CLASIFICAREA FORMELOR DE RELIEF
in cuprinsul ansamblului care constituie relieful Cimpiei Romanc se pol
face diferite clasifidiri, plecind de la critcl'iile cunoscute: pozitie, aspect, di-
mensiuni, geneza, mod de utilizare etc.
94
Tinind seama de necesiUitile acestei lucrari in care accentul cade pe impor-
tanta reliefului ca element natural integrat complexului zonal, pedofitoclimatic
;;i azonal, morfohidrografic, am adoptat criteriul polivalent care inglobeaza
eriteriile amintite mai sus, separlnd aici mai intii - mezorelieful ;;i apoi micl'O-
relieful, ca forme care dau nota dominanta ca fizionomie, dar ;;i ca importanta
practica in economie, ca functionalitate geomorfologica. In cadl'lll acestor pro-
bleme de ansamblu asupra mezo- microreJiefului, acordam 0 atentie mai
mare ultimului aspect pe care-J expunem in detaliu mai departe.
B. MEZORELIEFUL - SISTEMELE DE vAl DE INTERFLUVII
Notiunile de vale ;;i interfluviu sint mai bine precizate in Cimpia Romanii
in urma studiului nostru asupra Cimpiei Olteniei, ele fiind astiizi utilizate
destul de mult in pedologie, hidrologie, hidrogeologie etc. Valea ;;i inter-
fluyiu sint doua notiuni inseparabile, in sensul ca prin formarea yi"lilor in
urma adineirii retelei hidrografice, implicit a fest necesara separarea inter-
fluviilor, ca resturi ale suprafetei initiale fluyio-lacustre piemontane. Para-
lei cu aeeasta adincire !;)i l[lrgire a \,[lilor s-au format terasele fluyiatile
s-au acumulat depozitele loessoide, care au intregit aC1-.iunea constructiya a
Cimpiei Romane.
Prin actiunea sineronii fluyio-eoliana din timpul pleistocenului au fost sta-
bilite trasatmile morfogenetice principale ale Cimpiei Romane, in sensul ca
interfluviile ca restmi ale suprafetei initiale sint unitatile morfologice cele mai
vechi in care loessul are cea mai mare grosime !;)i cele mai muJte soluri 1'0-
sile, iar yaile fiilld mai noi, au loessuri mai subtiri ;;i solmi fosile mai putine,
in raport eu vechimea teraselor, fapt bine documentat in yalea Oltului (P.
Cot et, 1957);;i in alte parti.
Cu aceastii impartire generala pe sisteme de yai interfluvii se incepe ana-
liza geneticii regionalii ;;i se stabilesc trllsaturile imprimate de reteaua hidro-
graficii ca agent sculptural de baza.
1. SISTEMUL DE VAI- CLASIFICAREA ANALIZA LOR
in raporl en retealla hidrografiea, yaile fluyiatile sinL de doua feluri: prin-
cipale;;i secllndare. Cele principale sint reprezentate prin yaile Dunarii, liuIui,
Oltulni, Arge;;ului, Dimbovitei, Ialomitei ;;i Siretului, care se disting de cele-
lalte, nu numai prin dimensiunile Jor, ci prin fazele de eyointie, numarul
de terase ;;i chiar prin functia geomorfologica. Vaile sint forme de relief nega-
tive, simetrice sau asimetrice ;;i care separii intre ele cimpurile sau interflu-
viile. Aeestea din urma ramin suspendate la altitudini diferite in raport cu
actiunea de eroziunc In adincime a riurilor, cu energia de relief creata de aces-
tea, dar;;i cu actiunca de acumulare eoliana a loessului a dunelor de nisip.
care au inaltat ;;i au acoperit podurile cimpurilor ;;i teraselor fluyiatile cu 0
cuyc.rtura in grosime yariabiHi.
Funcpa prineipala a vailor ca elemente morfohidrografice este asigllrarea
drenajului de sllprafa!ii .>,i sllbleran al apelol', iar sub raport genelic, pe baza
teraselor ;;i a luncilor se poate reconstitui destul de exact "Yiata riurilor",
evolutia lor paleohidrografieii. Elemenlele componente ale yailor sint: {undul
viili ;;i ()eJ"san!li sau lall/rile marginale, care pot ayea dimensiuni ;;i aspecle
diferite. La vaile evoluate, largi arlinci se mai adauga terasele, foste fUIl-
95
J duri de viii suspendate deasupraalbiei actuale, cualtitudini, liitimi lungimi
yariate (vezi anexa), dar care nu sint supuse din viituri.
. Fundul viiilor imbraca diferite aspecte, la cele mlCI neevoluate, acesta
se suprapune cu albia minora fil'lll iar la mari.' cu
zenta albiilor majore sau luncI1e, adevarate. alunale, cu.
foarte mari, cum este cazul la Dunare, Olt, Slret etc., dar care smt mundate
in timpul viiturilor marl. .'. . v' . ."
C I as i fie are a v ai lor se poa.te dIverse In
cu dimensiunile pe care Ie au, cu evolutra pe care 0 mdeplmesc, vaIle
Cimpiei Romane se pot clasifica in trei categorii: prineipale, intermediare
seeum[are a1 diror caracter de simetrie asimetrie, ca stadiile de evo1utie
se contureaz[l din ce in ce mai bine, incepind de la cele secundare spre cele
principa1e, adica de la ce1e de de exemplu, spre cele de tip
Jiu,Olt, Dunare etc. .' .
Tinind seama de pozina lor in cadrul Romane, vailve se
clasifica in viii exlerne, singura de acest gen fund Valea Dunaru vw lllte-
rioare, in care intra toate celclalte. De aiei rezulta ordinea expunerii lor in
cele ce urmeaza.
2. VALEA DUNARII - SISTEMUL DE TERASE $1 LUNCA EI
Valea Dunarii apare ca un arc de cere care delimiteaza Cimpia Dunarii fata
de reaiunile inveeinate care reprezinUi in timp elementul
principal sub ra;ort morfologic, geneti.c cronol?gic. pentru
acesteia, prin de mal prm.luuca c.ea;- mal mtmsa..:
In regiuuea yeSllCa a Oltel1lel pma la Desnat.uI, CllnpIa Romana se
ell yalea DUllarii, iar in rest, aceasta ocupa destul de man, care
ajung uneori la zeci de kilometri liitime. Valea de
Cimpiei Romane prin delimitarea ei de suprafata 111lt
lala
, mal veclIe, m
care esLe sapata, sub forma de trepte distincte incepind cu terasele termi-
nind eu lunca.
Ea constituie in ansamblu cea mai mare cea mai tipidi cimpie fluviatiHi
ale carei elemente componente se coreleaza genetic cu toate celelalte vai
inLerioare.
Datorita deosebite pe care 0 are in ca artera
de internationaEi prin albia actuala ca baza
lru toate riurile Cimpiei Romune, valea Dunarll a stat sta m atentl
a
specIa-
din toate domen iile de cercetare (geologica i vhidrogeoloica, .
Iologica hidrologicii, climatica, biologidi., pedologlca, agroame!lOratlva.etc.).
Acesleia i-a fost consacrat un studiu geografic complex de catre Instltutul
de oeoaraIie (1960), precum un studiu pc intreg bazinul (J. Fin k,
in plan orizontal, valea Dunarii se prezintii fOrma see-
toare mai inguste, un Iel de "portii" sau pinteni, cum sint eel de la
Brza Palanka (R. S. F. IugoslaYia) Tr. Miigurele-Nikopol P: Bulgana),
Tandarei, Cotu Pisicii- Galati, sau de sectoare IJ.Ial hug:, asp.ect
de mici depresiuni cu terase lunca 1I1ai inLinse, toate refleetmd
influenta liLologiei a liniilor tectonice bransversale (vezl fIg. 1,2).
Tot aici trebuie remarcat faptul ca patul vaii Dun[lrii cste sapat peste
tot in depozite mai \'echi, pliocene, sarmat.iene, cretacice, de isturi Yerzi,
1 Pm'Lea pentru noasLrii lui A. C. 13 an u.
nord dobrogelle pe care este instalata lunca actuaHi sau pe care Ie atino'e tal-
vegul in prezent, cazut in trepte sub 0 m, mai ales de la aval.
a) Terascle Dnnarii spccificul lor'! Sub acest aspect, valea Dunarii a
Hicut obiectul c:rceLarilor incepind .cu m m. de M a l' ton n e (1902),
G. ]\{ u l' go CI (1907), A 1. DIm I t l' esc u - AId e m (1911), G.
Val saIl (1915), C. Bra t esc u (1922, 1938), Em. Pro top 0 pes c u
-Pache (1923),V. Mihailescu (1928,1947), P. Cotet(1951,
Prisnea (1962),E. Liteanu-C. Ghenea (1966),
colectl\'lIl I.G.G. (1969), N. M. Pop P (1970), K. S t l' a s z e w ski (1974)
altii.
Terasele Dun[lrii apar ca trepte morfologice bine exprimate in relief aproape
peste tot cu exeep unor portiuni diu ltenia, unde cuvertura nisipurilor de
dune Ie falsiIica altitudinea Ie acopera fruntile, creind astfel 0 imagine falsa
asupra numarului precis al lor. orizonturilor de cu nisipuri
corelarea lor cu aItitudinea reala a podurilor de terase ramine sinoura cale
reala de stabilire exacta a teraselor dunarene. Tot pe baza de foraje slabi-
lit unde terasele Dunal'ii se afunda sub cu\'crtura de
mal nOI a luncll actuale, cum esle cazul in aval de Calarasi mai ales
in cuprinsul marilor ostroave - Ialom i Braila (P. Cot e t: 1970, a).
Un alt fapt binecunoscut astazi este scaderea generaUi a numiirului teraselor
din amont spre ayal, incepind de la Dunarii din defileu pil1a in
ostrovul Briiilei. In raport cu depozitele mai yechi in care sint siipate, terasele
Dunarii se grupeaza in doua compartimente mari - llJ1ul veslie nord-vesiie,
si tua t intre Schela Cladovei gura i, unde terasele sint sculptate in
depozite villafranchiene, cu pliocen in baza, altlli esiie nord-estie, intre gura
gura Ciilmatuiului de Buzau, unde terasele sint sapate in depozite
mai noi, pleistocene medii, fara pliocen la zi in baza acestora. Grupate in
cele trei complexe amint.ite in capitolul anterior, terasele Dunarii au urmatoa-
rea longitudinala transversala cu cele trei sectoare cunoscute
- vestic, de mijloc estic, redate in harta anexa.
Seeloml vestic prezinUi cel mai mare numar de terase, sistemul complet care
incepe cu terasa in roca El'ghevi[a se continua cu restul teraselor stabilite de
autor in Cimpia Olteniei (P. Cot 1957), gasesc corespondente
in terasele celor doua vai mari, aluente - J iu Olt -, iar ca virsta sint con-
finnate de analiza datelor de foraj, de paleosoluri solurile actuale, ca de
fauna de mamifere pleistocene. In ce adoptarea unoI' scheme noi pro-
puse de alti cercetatori (C. G hen e a 19(3), T. Ban d r a bur
(1963), L. Bad e a, G h. N i cuI esc u (1909), ele s-au doycdit ca
uecorespunziitoare realitatilor terenului, aa cum au confirmat pedologii
C. Oancea M. Parichi (1967,1970).
Seetomi de mijloe este situat intre O1t el apartine Burnazului, unde
terasele Dunarii au mai mare dezvoltare intre valea Calmiituiului localitatea
Daia. Aici sint bine dezvoItate terasele medii inferioare. Tot aici se rcmarca
primul fragment de cimpie lipsit de terase dunarene, situat intre Daia
Cascioarele, unde Lunca Duniirii vine in contact direc.t cu cimpul inalt al Bur-
nazului, dupa care urmeaza, "lerasii Gl'eaea", remareata clescrisa
penlru prima data de V. M i h a i I esc L1 (1928) stabilita cronolooic de
catre C. Bra t esc u (1938), ea fiind situata mai jos, sub cimput inaIt
Mihai Bruvu (de \'irsta Gtinz dupa autor). Aceasta treapta de relief este
1 Analiza de detalill pe baza de foraje intr-ull studiu viitor.
96
7 - Cimpi, Romiina
97
scoasa in evidenta de bazinul hidrografic al Shoiului. care se suprapune pe po-
dul ei, structural insa profilul redat in figura 6 B, nu arata prezenta depozi-
telor de terasa, ci a depozitelor de Frate!}ti. Acest fapt ne face sa contestam
treapta morfologidi Greaca ca terasa de acumulare dunareana, ci mai mull
ca 0 terasa de eroziune.
Acela!}i lucru este valabil !}i pentru terasa Chirnogi, lipsiUi de depozitele
respective, pietri!}urile !}i bolovani!}urile ee apar in carierele din sud aparp-
nind tot depozitelor de Frate!}ti. Treapta Chirnogi, ca altitudine pare mai de-
orabii {J terasa marginaHi, lacustra, de abraziune, formata de apele lacului pleis-
tocen llIed u (M-R), cu al carui nivel se racordeaza pe sub depozitele loess ice
cu depozitele de Mosti!}tea.
Sectorul estic, de!}i pare mai simplu, este destul de complex prin apa-
ritia locala a mai multor subsectoare, primul fiind cel dintre Arge!}
tea cu patru terase, situate sub nivelul cimpului care se racordeaza destul
de bine cu terasele Dimbovitei de partea stinga. A l doilea subsector
Jegalia prezinta numai terasele inferioare (Coadele dupa care
urmeaza subsectorul Jegalia-Cegani, lipsit de terase apoi subsectorul Ce-
gani- Vladeni, cu doua terase Vladeni), acoperite de dune !}i eu
podul larg valurit.
Ultimul subsector este cel dintre lalomit,a Calmatuiul de Buzau, cu trei
lreple morfologice, falsificate mult prin nisipurile de dune, dar ca cele
precedellte din subsectorul Vladeni-Ccgalli, sint lipsile de depozitele imediale
de nisipuri sau care sc afla la adincimi mai mari, datoriti't scufun-
darii lor.
in Cimpia Brailei, apar doua trepte morfologice, admise in gencral ca
Lerase ale Dunarii, practic ele nu pot fi confim1ale prin depozitele de
nisipuri din baza, care de fapt sint mai yechi, cum s-a aratat in cap.
Ill. Acest lucru nc-a determinat sa explicam aceste trepte morfologice ca fiind
legale genetic de prezenta eimpiei piemontane a Rimnicului (P. Cot e L
1973),
b) Lllllca Dumlrii fazele ei de evolutie. Aceasta este cea mai mare
unitate geomorfologica holocena Cimpiei Romane !}i reprezinta in timp
niyelul de baza al tuturor celorlalte lunci formate de rJurile afluente Dunarii.
in general, luncile ca funduri de vai ce corespund albiilor majore in care rlU-
rile se reyarsa in perioadele apelor mari sint neLede, lipsile de deninlari mari
cu hidrografie proprie (albii meandre parasite, lacuri, canale
de Microclimatul local mai adapostit, yegetatia hidrofiHi
solurile aluvionare apn freatica la mica adincime completeaza trasalurile
naturale ale acestor !}esuri aluvionare destul de intinse. in cazul Dun{lrii,
lunca constituie 0 adeyarata dmpie de nivel de bazi'!. cu 0 morfodinamidi destul
de accentuatii complexii.
Prezenta apelor din rcv{lrsari altitudinea mai midi alcllueaza mulL din
excesivitatea climatului inconjurator. Depunerea mllurilor argilo-nisipoase
san nisipo-argiloase influent,eazafertilitatea solurilor fae din lunci unitati
agro-productiye de prim ordin,
Procesul aluvionar ca factor pedogcneLic azonal solurile ingropate repre-
zinta doua elemente important.e, care ne ajuUi la stabilirea dinamicii pedo-
geumorfologice, a conditiilor paleogeograf ice, a litologiei compozitiei meca-
nice, a regimului de scurgere al riurilor. La acestea se adauga analiza diferi-
telor procese biologice, fizico-chimice etc. Macrogeomorfologia luncilar este
o problema care nu poate fi separata de analiza pedogeografica.
98
Lunca Dunarii este rezultatul mareIui fluviu ce s-a prin
eroziune latcralii foarte accentuata acumulare longitudinala pe grasimi
variabile, ce uneori 10-20 metri (cit au cele doua faciesuri cunos-
cute - de albie lunca). in afara de rolul albiei principale trebuie adaugata
actiunea bratelor a baltilor sub .de lacuri a
proceselor pedogenelice l:mnlor prm rr:,anle
transformari agroamelioratlYe. Lunca Dunarll reprezmta m faza actuala cea
mai antropogenizaLa unitate a Cimpiei Romane, datoriUi marilor lucrari de
indiouiri, desecari irigari, ea faza dezvoltarii naturale trecind
la unei dirij ari complexe dupa necesiLatile economiei nationale,
In cuprinsul ei se pot desprinde fazeIe principale de evollltie actuaIa
care trebuie avute in lucrarile de
in legatura cu procesele nOl care lau pnn actlllnea complexa a naturll
a societatii Doua sint aceste faze principale ce se pot urmari in
figura 40 din care .ca e\:oh,ltia in punarii strins
leoatii de elementul dmarl1lc prmclpal - albIa Dunarll, pnn despletll'l ll1 brate
prin formarea ostroavelor, treptat luncii, care a crescut in lanme.
P r i 111 a r (/ :: d esLe rcprezentaLii prin sedoml - prin
despletire in dOlla brate prillcipale, lunea Dunarii capata aspectul unoi' ,.delle
inlerioare", in care pe primul plan sLau ost.roavele, cu caractcr de lunci insulare,
interioare cu inguste, de lunci marginale (fig. 40, I).
. Pe 0 suprafatii mai redusa, aceasta fazii mai apare in sectorul Ostrond Mare,
la yesL de
.A do u a ra z ii, cu multe exemple, 0 constituie restul luncii Dun{lrii
cu 0 eYolutie mai inaintata, de colmatare a bratului secundar, de transformare
a lui in bani - lacuri relicie, moarte, prin care ostroavele respective sint ata-
luncii propriu-zise (fig. 40. II). Un aspect mai diferit I-au constituit lacu-
laterale, tip BisLret, Potelu, Suhaia, Greaca, iii altele
formate in urma inundatiilor, situate pe foste brate ale Dunarii care au
suprayie\uit prin canctlele de legatura cu albia principala. dar care in pre-
zent au disparut in cea mai mare parte prin lucrarile de desecare.
Osll'Oavele interduniirene i lzidrodinamica Dunarii. Ne referim in continuare
la () serie de ostroaYe mai mari sau mai mici, cum sint Batim, Vardim, Balena,
Kozlodui (de pe teritoriul R. P. Bulgaria) Ostrovul Lung, Ramadan,
Mocanu, Calnovat, Piipadia etc. (de pe teritoriul tarii noastre) la formarea
lor.
in legatura cu aparitia ostroavelor sau insulelorfluyiatile, M. M a I' i n esc u
(19G7) remarc{l un fapt demn de repnut. intre Braila Timoc, pe 675 km
apar 159 de insule permanente, iar in aval spre mare numai 4 insule penna-
nenLe. Numarul mai mare intre Timoc Braila se explica prin aportul bogat
de aluviuni transportate de reteaua hidrografica afluenta, mai numeroasa, de
pe cele doua maluri romanesc bulgaresc. Numarul mare de insule are influ-
enta asupra impartirii debitului lichid pe mai multe brat,e secundare. ca
asupra bratelor principale ale fluviului.
LaLimea albiei minore in zonele Hira ramificatii, de albie unica. yariaza
intre '450 m la km 709 1 200 m in zona km 678. Latimi mai mici apar
pe secundare ale fluviului, in zonele cu ramificatii secundare, de exem-
plu, la Cerno\'ada (km 300), unde albiei minore este de numai 260 m
(M. Marines'cu, 1967).
99
/;i[j. 40 - Evolupa morfohidrograficii a Luncii Duniirii:
I - faza de lundi cu ostroave mari: 1 - tip Braila; la tip lalomita; II - faza de lUllca Cll balti
lateraIe; 2 - tip Greaca; 2a - tip Potelu; 2b - tip Desa; 2c - tip Maglavit- Girla Mare - multe
diu ba1tile amintite disparute pe cale naturala
In legatura eu panta medie 10ngitudinaHi a suprafelei apei in zona Timoe
(E. S. F. Iugosla\"ia)-Braila, ea variaza Intre 3,7 5,4 em/km. Panta lon-
gi tudinala maxima pentru niveluri mari este de g,3 em/km in zona km 800,
iar pentru lliveluri miei dc 7,3 em/km III zona km 570 (1\1. 1\1 a r inc s c u,
1(67).
]. VAILE INTERIOARE PRINCIPALE
Aeestea se clasifiea din dona Lipuri - v1Ue pirmoll!anc ell aspect de pllllii,
larg desehise spre exterior ale diror yai se pierd treptat In zona de diyn-
gare v1i de tip culoa1', eu direet,ii \"ariate care separa cimpurile In aIte
predunarene, en terase lunci largi, cum sint yaile Jiului, Oltului,
Dimbovitei, Ialomitei etc., ade\"arate cimpii fluyiatile interioare.
Valea Oltului este ceo. mai importanUi dintre vaile interioare prill eel mai
eomplet sistem de terase (yezi anexa), billC determinate sub rapart cronologic
(P. Cot e t, 1957). Asimetria vaii Oltului dezvoltarea mare a teraselor
pe partea dreapta, inceplnd de la Piatra OIt spre sud corclarea lor cll tera-
sele Dnnarii indica concordanta dintre cyolntia acestor dona mari arLerc hidro-
100
grafiee. Valca OltUllli prin dimensiunile forma ei eonstituie 0 imporLanUi
axa morfohidrografic[t care separa Clmpia Romana in doua mari sectoare isto-
rice - Cimpia Olteniei, In Yest Clmpia Mnnteniei, in est.
Valea Jiului este asemanatoare en cea precedenta ca numar de terase, a carol'
suprafata este maseata de nisipnl dunelor, dar se prin de
sens contrar, ea prin tcrasele dezvoltate mai mult pe partea stInga.
Valea A1'ge$ului reprezillUi ceo. mai mare axa a Cimpiei centrale, cu diree[ia
NV-SE eo. se illtinde intre Oltellita. Dominata de ahruptlllill treple
gravitationale antropice 0.1 Piemontnlui de terasele proprii In
evantai, yalea se aseamana foarte mult cu valea Dlmhovitei in zona
de divagare Potlogi-Brezoaia, nnde are maluri joase, iar in culoarnl Cioro-
ea a avut lunca comulla cu Dimhovita. Incepind de la Butll-
rugeni in jos, yalea devine asimetrica plna 10. versanllll
ei drept fiind mai clar, iar de la plna la Radoyanu, ahruptul Bm-
nazului 0 domina cu peste 30-40 m.
Valea Dlmbovilei prezinUt aspecte mai variate. Pina 10. Conte;;ti este asimeLrici'i
dominata de tcrasele proprii in evantai de pe partea dreapta, iar de la
plna 10. J oita, arc maluri j oase traverseaza zona de divagare Raeari.
De la Blcu, valea Dlmhovitei devine din nou asimetrica prin versantul drep t
mai inalt plna 10. confluenta cu Versantul sting mai prelung prezinta
2-3 terase joase, destul de Intinse la est de care se contopese In
dreptullocalitatii Cmcani en terasele Dunarii. Asimetria este foarte evidenta
In euprinsul Capitalei, prin numeroasele situate In lunca.
Valea Ialomilei este ceo. mai lunga vale interioara a Clmpiei Romane. Sepa-
rata de valea gemena a prin conul de dejecl.ie comun, eo. este domi-
nata de versantul mai InaIt 0.1 Pintenului Magurii, pina aproape de Tarieeni,
unde strabate zona de divagare. Mai departe, eo. patrunde in cimpia de loess
a Snagovului printr-un culoar Ingust fara terase pleistocene. Dupa eonfluenta
cu Prahova, eo. patrunde In Baragan a carui axa morfohidrografica devine pll1a
aproape de varsare. Asimetria este mai evidenta ca 10. oricare din vaile Clmpiei
Ramune, datorita atit versantului drept, abrupt pe tot parcursul, cit ,celar
doua terase j oase, uu prea extinse, care 10. Tandarei Se confunda eu terasele
Dunarii. Terasele Ialomitei se caracterizeaza prin multimea limanelor fluvia-
tile dintre care cele mai mari sint Fundeni Strachina, iar din punct de Ye-
dere balneoclimatic este lacul Amara.
Valea BuzCiului eu forma ei semicirculara Incinge 10. exterior cimpia piemon-
tana a Rlmnicului are aspectul unui culoar Ingust asimetric intre 10caliUitile
Rlmnicelu. Cu lunca comuna larga Intre "alea
Buzaului, Incepind de la Cotu Ciorii are directieSV-NE; care indica importan-
tele schimbari hidrografice ce au avut lac aici In timpuri destnl. de recente.
In cadrul vailor interioare, sub raport geomorfologic se impun atentiei ill
mod deosebit luncUe, care apar mai ales In lungul Jiului, Oltului,
Dimbovitei, Ialomitei, Buzaului Siretului. Formarea acestora se
deplasarii lateraIe meandrarii accentuate a albiilor, procese care au dus 10.
parasirea albiilor veehi (Jiu, Olt, Ialomita, Buzau Siret). Coeficientii
de meandrare sau sinuozitate ai albiilor actuale, datorita pantelor mici ating
cele mai mari valori din toata tara (1)5':-1,30 in SV,' centru NE, precum
In zona de divagare 1 1,60, in sud est Intre gura J iuJui gura Prn-
tului), chiar riurile din vestul tarii, cum a aratat D. U I' Z ice a n u
(1967). Gradul foarte 'accentuat de ilieandrare explica atit prezenta meal1-
drelor duble sau triple, cum sint cele dinlungul Ialomitei, Buzaului:;;i Ciilnia-
101
tuiului, cit difluentele albiilor numarul mare al sau popineloI'.
Confluentele sint expuse mai departe la hidrografie.
Di{luen(ele cele mai importante s-au produs in bazinele Buzau-Calmaiui
care au avut lunci comune unde plin procesul de acumu-
lare deversare a apelor s-au produs mari schimbari in textura retelei hidro-
grafice, cum se arata in capitolul de hidrografie. In ansamblu, tuturor
luncilor interioare, inclusiv luncii Dunarii, Ie sint carnct.eristice albiile dubIe,
iar in raport cu albia principaHi, ele sint peste tot asimetrice. 0 situatie spe-
ciala prezinta lunca Siretului a carei eYolutie s-a facut sub influenta directa a
tectonicii prin conurile de dejectie, formate de riurile afluente de pe cele doua
laturi opuse unde a predominat actiunea riurilor carpatice, care au impins
mai mult albia Siretului spre est. In luncile riurilor mai mici, cum sint Vedea,
Teleorman, Neajlov, Desnatui, Drincea, albiile dubIe sint mai rare, iar asime-
tria alternativa nu
Tot ca 0 lunca, dar cu un evident caracter morfotectonic Illl numai simplu
fluviatil, poate fi socotita zona de divagare, mai mult ca aspect, la care riurile
ce 0 traverseaza, incepind cu pina la Siret, au avut 0 contributie
destul de importanta. In fine, nu trebuie neglijat nici rolul ce revine lacurilor,
in general acumularii biologice chimice in formarea luncilor.
In concluzie, luncile reprezinta relieful fluviatil cel mai nou, dar treapta
cea mai coborita, unde pe primul plan stau procesele formele de acumulare,
reprezentate printr-un microrelief destul de variat complex, analizat in
detaliu mai departe.
4. VAILE INTERIOARE MINORE SAU SECUNDARE
Aceste vai sint mult mai numeroase ca cele expuse, iar dupa dimensiuni pot
Ii in doua categorii vai mijlocii veli minore, primele putind fi soco-
tite ca [ac trecerea intre vaile principale ultimele. Vaile mijlocii, cum sint
Vedea Teleormanul, au terase locale in numar de doua-trei sau chiar patru
lunci pe tot parcursul. Ele sint destul de adinci, luncile au caracterul unoI'
mici aluviaJe, intens acumulate, iar terasele de meandru apar destul
de des ca in valea Tesluiului afluent pe stinga al Oltului. In categorie
intra vaile Glavaciocului, Neajlovului, Cricovului Dulce, Prahovei, Telea-
jenului, Rimnicului, Putnei, Birladului, Calmatuiului de Teleorman, Desna-
Drincea altele la care asimetria alternativa apare destul de des, fapt
important in lucrarile agroameliorative geotehnice, ca In modul de utili-
zaremairationala a terenurilor.
Vaile minore $i importan!a lor. este destul de greu de a Ie separa de
cele anterioare, mai ales din punct de vedere functional, illglobiim aici genc-
ratia cea mai noua de vai, care in general este taiata in treptele hipsometrice
sub 200 m a carol' geneza este destul de variata. Cele mai multe sint formate
prin drenarea exterioara a cro'.:.uJilor (Baragan, Vlasia Ios Burnaz)
si a ari ia vai""Or" e sallde tip instalate in
lungu depresiuni or mter unare se lsting prin paralelismul rectilinita-
tea lor, cum sint cele din cimpiile Baileti (in vestul Desnatuiului), Caracal,
Pogoanele-Baraganul de mijloc, Tecuci. Tot prin paralelism i rectilinitate
se disting i vaile din Cimpia Galati-Covurlui, unde au direct.ie N-S, ca i
cele din Cimpia Balac!tei, orientate NV-SV. Acestea din urma se m&.i caracte-
rizeaza prin formarea unoI' coturi asemanatoare celui dunarean de la Hinova,
102
toate acestea din urma fiind mai adlne! !ji influentate de strucLllra Labulara
piemontana (orizonlaHi !ji monoclinaHi).
I
Vaile minore sau chiar cele de tranzitie sint larg folosite in construirca de
lacuri sau iazuri necesare in agricultura i pisciculturiL In con trast ell ,,[dIe
acestea care au profil in forma de "U" larg, cu fundul intens aluvionat
cu versanti convexi sau concavi (denumiLe de noi de "tip deluyial")
stau vaile minore loren!iale, cu extindere mal mare in cimpiile piemonlane, la
contactul cu dealurile invecinate, cum sint cele din Pintenull\'Iagu-
rii. Aceslea contribuie la erodarea solurilor, distrugerea padurilor, uurind
aslfe I dec rea proceselor gravitationale (surpari, alunecari de tercn etc.).
De!ji in aeeeai categorie, yaile millore deluviale torentiale se deosebesc
deci inLre ele prin fnnctiile lor diferite din punet de vedere al modului de nti-
lizarc.
5. SISTEMUL DE INTERFLUVII MAJORE - SCURTA CARACTERIZARE
De la inceput trebuie precizate cele doua notiuni - cea de inter{luviu, care
insemneaza spatiul geoll1orfologic dintre vai cea de cimp, care se suprapune
interfluviilor numai cind acestea au altitudini mai mari prin care ele domin;\
mai joase ale vailoI'. Acest din urma caracter apartine llumai inler-
f1uyiilor mari, cum sint cele dintre Jiu !ji Olt, dintre Olt- Vedea-Dunare-
Arge, Dunare- lalomita, lalomita-Calmatui-Buzau-Siret
!ji Siret--PruL Toate acestea au mnIte caractere asemanatoare prototipului,
care este Baraganul sndic(acoperire cu loess, netezime, pante slabe i foarte mici,
orizontalitate, microrelief clastocarstic etc.).
Din analiza hartii geomorfologice a Cimpiei Romane se observa destul de
bine ca cel mai lung interfluviu este eel dilltre vaile i lalo-
mita (circa 200 kIn), iar cel mai scurt este interfluyiul dintre vaile Desna-
tui Jiu (25 km); cel mai masiv, considerat in ansamblu, este interflu\'illl
dintre vaile Oltului cu latime pe linia bazei Burnazului de circa
150 km, dar in timp i cel mai fragmentat in aIte interf1uvii mai mici,
de ordinul II (vezi anexa).
Incepind cu valea Vedei sau mai clar, cu valea Arge1I1ui, i pina in "alea
Siretului, interfluviile Cimpiei Romane se pot clasifica in trei categorii: inalte
piemontane, joase de cimpie de divagare i inalte cu aspect de cimpuri tabulare
suspendate, care se diferentiaza intre ele nu numai sub raport geomol fologic,
ci hidrogeologic.
a) Interfluviile piemontane inclina uor din amont spre aval, destul
de intens fragmentate, dar in acelai timp, datorita litologiei predominante
aluvio-proluviale, ele reprezinUi importante de incarcare cu ape
din precipitatii, cazul interfluviului terasat al Pitetilor, situat intre vaile Tele-
orman i Arge, Pintenul Magurii (interfluviuI Dimbovita-Prahova), ill ter-
fluviul Buzau-Rimnic altele mai mici. Tot ca interfluvii piemontane, dar
cu caracter depresionar, dominate de regiunile marginale mai inalte, pot fi
considerate interfluviile Dimbovita-Ialomita i Prahova-Teleajen. Cel mai
bine individualizat de reteaua hidrografica lateralii i de centura marginala
externa este interfluviul Buzau-Rimnic, cunoscut sub denumirea generala
de cimpia piemontana a Rimnicului.
Toate aceste interfluvii sint bine drenate de reteaua hidrografica in
timp, sint bogate in ape freatice, situate la diferite adillcimi.
103
I
b. Interfludile joase lUn zona de divagare slnt destul de lilgllste ele
nu yaile pe care Ie domina declt cu 3-5 m; iar ca urmare in cuprin-
suI lor se produc inunda!-ii colmatari ahlYio-proluYiale sau se formeazii zone
umede In urma ploiIor bogate torentiale sau a topirii zapezilor.
Sariiturile slnt destul de Intinse numeroase.
,c) Interfluviile illalte - cimpurile tabulare sllspelldate. l\cestea Incep
la se terminii la Prut sau In sensul clasic al Clmpiei Romane, la
Siret. Interfluviu) Desnatui-Jiu reprezintii cea mai mica prelungire a Cimpiei
InaIte getice, cu suprafat,a neteda, ciuruita de croyuri care domina printr-un
abrupt lune-a Jiului Intre Podari nord Padea.
Cimpul Jiu-Olt este 0 prelzmgire mai mare a cimpiei InalLe geLice mult
spre sud iji In care au fast sculptate pe cele trei laturi marginale terasele Oltu-
lui, Jiului Dunarii, pe care Ie domina prin lui mai mario Asime-
tria lui se vede din mersul cumpenii apelor, mai apropiata de Jiu. In nord-
est, el este taiat de piriul Caracal, orientat de la NV spre SE, ca tot sistemul
de yiii minore interdunare, pal'alde cu directia dominanta a coamelor de dune
fixate solificatc.
Interfluviul este eel mai complex din. illtreaga Cimpie Romana,
datorita sistemului de yai care-l fragmenteaza iji-l imparl.e in alte doua inter-
fluyii mai mici: Olt- Vedea iji Primul aparpne clmpiilor Bo-
ianu, situata in nord iji Calmatuiu, in sud. Aceasta din urma sc mai
muIt Burnazului, fiind cunoscuta de fapt sub denumirea de BlIma;:lll de vest,
drenat de bazinul hidrografic Calma!-ui - DrIui. Vaile minare adinci, multimea
gayanelor iji loessul argilos-calcaros constituie aIte caractere ale acestui inter-
fluyiu secundaI'. Al doilea interfluviu, apar\:ine cimpiilor Burdea,
situatii intre Vedea Teleorman Neajlov, care trece spre est In Cimpia Neaj-
loyului, cu acelea9i caractere, cuyertura de loess, yai adinci croyuri mai rare.
Ca un tampon, cu aspect de pinten prelung, orientat de la Yest spre est, 9i care
domina vaile marginaije (CiIni'?tea Dunarea) sta Burnazul estic (Burnazul
propriu-zis) - tip de clmp suspendat, neted ciuruit de numeroase croyuri,
dar fragmentat pe margini de vai inguste adinci.
Interfluviul iese in eYidenta prin aspectul lui !ngust
prelung, dar integrat Cimpiei Vlasia subregiunii Bucnrc9ti, apoi prin versan-
tul drept abrupt al Dimbovitei, ca iji prin multimea crovurilor.
Interflzwiul Dfmbovi!a-Arge-Ialor:ni!a-DlIniire este lung, masiy iji asime-
tric, mai inalt in nord iji est, par llrai coborit spre sud, asimetric de ordin
morfoclimatic-eolian dunelor de nisip). Acesta apanine ,cimpiilor
Vlasia (careia i se ataijeaza ij i micul interfluviu loessic Gherghita-:Maia) iji 1\'los-
tiijtea. Partea de mijloc iji est apartine Baraganului propriu-zis sau Baraganul
Ciulnilei, care impresioneaza prin netezimea suprafetei iji intinderea celei mai
mari zone endoreice loessice din tara, ca prin martaI'll! inaIt al Hagienilor.
Interfluviul Ialomi!a-Bzzulu-Calma!zzi preZ1l1ta acelea9i caractcre ca Ba-
raganul propriu-zis - asimetrie climato-eoliana, masivitate, endoreism, cro-
vuri lacuri sarate, netezime iji monotonie, dune fixate, dar cu aItitudine
mai mica iji loess mai subtire. In sud, el domina Ialomitei, iar in est,
terasele Dunarii.
Interfluviul Ciilmi1!ui-Buzau- Siret-Dzl11are constituie ultimul pinten de
tip Baragan, care domina regiunile mai joase inYecinate. Microrelieful mai
vD.!urit, lacurile sarate iji unele 'prate fluviatile parasite, ca iji prezenta dunelor
fixate iji asimetria acestui interfluviu, constituie caracteristicile prillcipale.
104
Interflzzvizzl Siret-Pmt taiat in doua comparlimente de valea Birladului,
unul mai ingust, iji aItlll mai lat intens fragmentaL de yD.i
ingllste adinci, dar 9i cu 0 cuYcrtura loessica destul de groasa, Gala[i- Tzzlll-
ceti.
o categorie aparte a cOllstituie inlerfluviile din vestul vaii
ele fiind taiate in sistemul de terase dunarene de rimi mai tinere. Intre acestea
amintim interfluviile clintre "aile (destul dc extins asime-
tric., cu abruptul orientat spre vest, incepind cn yersanLul sting al riului Drincea
continuind cu abruptul dUllarean, inaltat de dune aplecat spre cst, unde
acestea se atelluC'aza mull), apoi interfluyiul dintre Drincea iji Blahni\a, mai
ino'ust dar tot asimetric, ca si interfluviul mai nordic, sit1lat int re yiiile
::. ' ,
Blahnita iji Dunare, cu caractere morIologice, ambelc fiind acoperite
cu dune destul de extinse.
Priyit in ansamblu, mezorclieful Clmpiei Romane se caracterizeaza prin sis-
teme de vai iji interfluvii cu dimensiuni Yariabile, iji care imprimfl acesteia
[-rasaturi majore ale formelor negative pozitiye, forme utilizaLe in diferiLe
cercetari pedologice, hidrogeologice, agroameliorati 'e etc. Din acest complex
de forme negative pozitive, cele care au atras mai mlllt pe am au fo.st
vaile datorita bogatiei lor mai mari, mai abundente in apa YegeLatie. In
timp, reprezintii formele cele mai aMlpostite. care au perm is
omului sa Ie utiIizeze mai din cele mai yechi timpuri, datorita resurselor
de care dispul1 pentru luana lui. Ca dovada sint numeroasele
popine pe care s-au descoperit nllmeroase urme materiale ale omalui preistoric.
Vaile mari all constituit axele morfohidrografice principale ale Cimpiei
Romane nu Dumai din punct de vedere fizico-geografic, ci socio-economic
pentru stabilirea dezyoItarea ca pentru orientarea
liniilor de circulatie, de legatura Cll aIte regiulli ale tarii. Valea
Jiulzzi reprezinta axa morfohidrografica a Olteniei iji de legatura cu Trallsil-
vania; /Jalea Oltzzlzzi - axa celor doua valahii in contact, Oltenia Muntenia,
ca iji legatura cu Transilvania; valca Argczzlzzi - axa Munteniei; valea.I.alo-
mitei - axa Barao"anului; /Jalea Siretzzlzzi - axa de legiitura a Muntellle.l cu
nr;ldoya; valea - axa de legatura a Tarii cu Transilvania.
Vaile In special luncile constituie elementele geomorfologice cele mai
dinamice, datorita riurilor care Ie-au generat asupra carora actioneaza in mod
permanent iji intellS.
In acelaiji timp, vaile sint elementele de relief care impun din
domeniul practic cele mai importante masuri de ordin hidrotehnic prin diferite
constructii neeesare frinarii sau imhlinzirii regimului de scurgere salbatica in
timpul viiturilor mari.
Cimpzzrile ies in ev identii prin alLitud inea lor domillan l a ca Iocuri de supra-
ycghere a vililor, a punctelor de tn'cere iji ele aLi intrat In Yia\a cimpiei mai tir-
ziu pe masura dezYoltarii stiintei si tehnicii, a cllceririi apei subterane. Din
ex;reismul ape lor de celor subterane a rezultat caracterul
lor general de zone semiendorcicc. Terasele au constituiL intotdeauna treptele
de trecere, de legiitura dintre fundul yailor iji cimpurile inaIte, locuri bune pen-
tru dar pentru agricuItura.
Tot ca incheiere al acestui capitol, legat de relief, subliniem interconexiunea
acestuia iji celclaIte ale mediului geografic, prin valoarea elementelO'i"
lui componente alit ca mezorelief, cit ea microrelief, in special prill
105
Fig. 42 - Formarea prin meandrarea excesivii a albiei Ciilmii1ninlni de Bnziiu
(cazurile a, b, c, d, dnpii A, Pan ii a Ialomitei In sectorul VUideni (c)
Ruse. Mare
"1
Fig, 41 - Dinamica albiilor canalizate, cazul la sud de
i:
1 - canal liniar; 2 - curent meandrat tntre terase lateraIe simetrice; 3 - cu-
renti rectilini circulari
Lunca Dimbovit-ei in cuprinsul Capitalei iese in evident-a prin acelea;;i ca-
ractere, numarul mare de gradi;;ti ;;i prin valoarea lor istorico-arheologica deo-
sebita (G. Val san, 1911, V. M i h ail esc u, 1928, P. Cot e t-, 19(0).
o grupa aparte 0 constituie gradi;;tile din lungul Vedei ;;i Calmat-uiului de
Teleorman, situate in vai adinci ;;i cu lunci nu prea Iargi. Geneza acestora este
rezultatul actiunii combinate a eroziunii lateraIe efectuate de riul principal
;;i de afluentii lui in amont de confluent-a (fig. 43). In aceea;;i categorie intra
;;i martorul de eroziune din cuprinsul ora;;ului Slatina, denumit Griidisiea (P.
Cot e t-, 1957). '
. Acesta este mai extins ;;i ocupat de lacuri ;;i
tIm, mal ales m cuprmsul ostroavelor Ialomit-a ;;i Braila, care au fost desecate
redate agriculturii ca terenuri cu 0 productie foarte mare. Microrelieful de
jep;;e sau de delte fluvio-Iacustre (situate la gurile girlelor sau brat-elor secun-
dare, este ;;i el destuI de evident, mai ales in Ostrovul Brailei.
in lungul albiiIor parasite (fig. 44) sau brat-elor
prmclpale,. oscI1atlllor de nivel a apelor in scadere. Din categoria for-
melor fluvIatIle se relieful grindului principal, de forma unui cordon
cu de 2-5 m, care constituie un dig natural ce opre;;te revarsarea
apelor ndICate care nu depa;;esc altitudinea lui in cuprinsuI luncilor. Alte doua
tipuri de microrelief specific Iuncilor il constituie grindllrile fluvio-eoliene cu
!Uai. decit a luncilor in general ;;i a carol' origine flu-
vlatIla;;1 eohana se Imbma foarte strins, apoi un feI de crovuri (oyale
o
Papin.
Microre,/ieful luncilor este in general de natura acumulati\ ii i eI este repre-
zentat prm diferite grinduri microterase de albie, clepresiuni lacustre sau
mla;;tinoase, depresiuni de tasare de tipul co;;co\'elor, microdeJte, albii si
meandre parasite, conuri de dejectie laterale. Dintre formele pozitive, cele
impunatoare sint colturile razlete de stinca, sau popinele.
albiile ,majo:e unitati morfologice destul de complexe.
cu 0 dmamlca propne stnns Iegata cu intreaga viata (biologicii ;;i antropica)
de raporturile directe cu albia rIm'ilor ;;i cu microrelieful din cuprinsnl lor.
De;;i monotone la prima veclere, luncile sint dominate nu numai de mara-inile
lateralemaiinalte.ci ;;i de fondul general de acumulare fluviatilii dil: care
rasar martori mai inalti, tectonici (cum este Magura Blaso\'a din Ostrovul
Brailei, un rest din relieful scufundat aI Dobrogei de constitutie paleozoica,
sau de eroziune separate din cuprinsul cimpurilor sau teraselor inveci-
nate prin deplasarea laterala a albiilor). Morfodinamica luncilor este strins
Iegata de schimbarile albiei minore. In cuprinsul albiilor canalizate din lunci
;;i a canalelor cle acluctiune, hidrodinamica prezinta unele particularitati impu-
se de condit-iile specifice, apa ce se scurge meandre si microterase
locale (fig. 44). '
a) san popinclc. Aceslea au aspectul unoI' mo\ile naturale
ele apar aproape in toate luncile riurilor din Cimpia Romana, ca de exemplu,
in lunguI Buzaului, Calmatuiului de Buzan, Dunarii,
Dimbovit-ei, Vedei, Teleormanului, C:'ilmatuiului de Teleorman,
Oltului etc. Cele mai numeroase gradi;;ti apar in lungul luncii Cahnat-uiului
de Buzau (fig. 42, a, b, c) din care se vede cIaI' rolul meandrarii excesive a
albiei Calmatuiului, apoi in zona de contact a luncii Ialomitei cu lunca Dunarii,
unde se mai pastreaza vechile albii parasite ale Ialomit-ei denumite priva-
luri (fig. 42, d).
Un alt exemplu foarte caracteristic, prin numeroasele gradi;;ti a;;ezate liniar,
il constituie Ostrovul la sud de ;;i a carol' importanta arheo-
logica este bine cunoscuta (G h. Flo l' ea. 19(0).
In cadrul a[ectat acestei categorii cle relief intra forme cu dimensiuni mull.
reduse decit cele precedente;;i mai variate sub raport genetic. AceasUi caLe-
gO,ne aspectcle mezoreliefului, dar in timp.
llllcrorelleful reprezmta categona cea mai mulL influentata cle actiunea omului,
cum se vede mai departe. Avind in vedere marea lui varietate am ales
citeva complexe mai caracteristice, cum Sill t - microrelieful luncilor, tn icro-
relieful de dune mierorelieful antropic.
1. MICRORELIEFUL LUNCILOR
C. MICRORELIEFUL ?I PROCESELE GENERATOARE
acestora asupra solurilor, ca factor morfopedogeneLic (N. Flo l' e a, 1968.
C: Chi t.u, 1971). Relieful, privit sub cele trei laturi - morFologic, genetic
cronologlc are un 1'01 determinant aUt in legatura cu formarea dezvoltarea
solurilor pe scara e\'oluLi\'n asccndentn. dt pe scara descendentii, de degra-
dnre a lor.
106 107
Fig. 45 - Tipnri de (dllpa A. Pan il):
a - simple; b - complcxe (b' - simple recollstitlli!e)
2. MICRORELIEFUL DE DUNE
l\'licrorclieful de dune dinamica
eoliana este reprezentat prin valuri eu
forme pozitive de eoame depresiuni
interdunare, eu inaltimi adineimi
variate (5-10 m pina la 15-20 m). Foarte rar, aeestea eifrele amin-
tite. Stadiile lor de evolutie se pot desprinde in raport eu caraeterul depresiu-
nilor interdunare useate, semiumede sau eu laeuri, emu se
observa in seetorul nord-vest pe direetia Burila Miea-Burila Mare ;;i Deveselu
(fig. 46, a) sau pe linia Calafat-Desa.
In general, mieroreliefului dune lor este fixat, foarie rare sint portiunile ne-
fixate unde vintul mai spulbera nisipul, iar tipul predominant este eel de dune
10ngitudinaIe, eu lungimi de eitiva km orientare predominanta in Ciu'lpia
Olteniei de la NV-SE, iar in Baragan invers, de la NE-SV pina Ia N-S in
Cimpia Teeuei. Pe masura aeopeririL solidif-idirii lor eu prafuri loessiee,
mierorelieful de dune se asoeiaza eu eel de erovuri, carora Ie imprima direetia
predominanta a dunelor. Foarte rare sint dunele semicireulare de tip bareana.
Privit in ansamhlu, mierorelieful de dune se asoeiaza pe suprafete maTi formind
sau rotunde), simple sau eomplexe.
Aeestea din urma au fost relevate
de A. Pan a (1911) in lunea Cal-
matuiului de Buzau a diror geneza
este tot de natura sufozionala, asoei-
ata eu sistemul de erapaturi datorita
elimei semiaride, perioadelor seee-
toase (fig. 45).
t
t
t.
-30ni-
--:-50-60 m-';"
Fig. 40. - MfcroreI ief rle dune:
a - aspect pe directia Bllrila-De.veselu dill Cimpia Blahnitei cu forme pozitive
de coame l}i microdcpresiuni interdunare J in ultimu! e::s;emplu - llisipuri ell
structurll tip horstein; b - formarea dune lor longitudinale' (dupll A. II 0 I me s)
109
astfel cimpuri intinse, un fel de "platouri eoliene" cu trepte locale de coraziune
i?i acumulare, ai?a cum se observii pe interfluviul Calmatui- Ialomita in secto-
rul Doicei?ti, apoi pe terasele Dunarii intre Drincea i?i Blah-
nita, ca i?i in Cimpia Punghinei etc. Microrelieful dunar vechi influenteaza
reteaua hidrograficii minora prin paralelismul vailor din cimpiile Tecuci-Hanu
Conachi, Pogoanele-Caldiiraru i?i Caracal-Corabia, iar la extremitatea zo-
nelor de dune, el detenninii forma alungita a crovurilor. Intinderea suprafe-
telor cu microrelief dunar.este amintita mai departe la problemele practice
legate de crovuri. Modul de formare a dunelor in Cimpia Romfma apare mai
clar in sudul Olteniei (fig. 46), unde transportul longitudinal a fost predomi-
nant, in raport cu cel lateral sau secundar.
3. MICRORELIEFUL ANTROPIC
1\'1icrorclieful dinamica antropica. Dei?i nu de amploarea celei impuse de
natura prin diferitele ei manifestari externe, dinamica antropica se desfai?oara
tot ritmic in raport cu schimbiirile sezoniere, anuale i?i multianuale (seculare).
Cea mai extinsa actiune antropicii a constituit-o i?i 0 constituie i?i in prezent,
prelucrarea solului prin araturi, la care se adauga diversele lucriiri agroamelio-
rative geotehnice, industriaIe, edilitare, ca i?i intreg procesul de sistematizare
a teritoriului. In legaturii cu aceste multiple i?i complexe actiuni antropice
cfectuate in scopuri economice, trebuie sii tinem seama ca ele sa se faca in con-
cOl'dantii cu legile naturii in vederea mentinerii echilibrului natura-om. Orice
abatere sau neconcordanta in aceaslii coreLatie cauzala duce La crearea unoI' sliiri
de dezechilibru, care nu se manifesta imediat, ci fntr-o perspeciiva mai larga. In-
Illirea sau previziunea acestor sti1ri de dezechilibru la valoarea Lor realiJ. reprezinta
dupa noi unul din scopurile principale ale finalitatii diferitelor studii de specia-
Zilate. .
YIicrorelieful antropic cu caracterul lui superficial se suprapune formelor
anterioare naturale. Privit in perspectiva, el are fie un aspect de microrelief
relict, cum este cazulmovilelor sau gorganelor i?i altele, fie, un caracter actual
de constructie sub ochii reprezentat prin cele mai variate microforme
pe care epoca noastra socialista Ie realizeaza pretutindeni, acolo unde necesi-
social-economice Ie impun.
l11icrorelieful de movile sau gorgane relicte. Cu studiul acestuia s-au ocupat
o serie de geologi, geografi, pedologi i?i arheologi dintre care remarcam, in
in primul rind, interpretarile foarte cuprinzatoare ale lui G. M u r go c i
(1907 a), care s-a preocupat pentru prima data de el in mai multe articole. Acesta
se impune de asemenea i?i din punct de vedere is:torico-arheologic, pe plan na-
tional pentru clarificarea unoI' faze mai putin cunoscute pina acum, legate mai
ales, de migratia popoarelor.
Autorul amintit aratii intr-o privire de ansamblu, ca aceste movile apar pe
ozona foarte mare, avind ca axa pentru emisfera nordica, paralela de 45 i?i
se intind din Japonia i?i China peste partea sudica europeana a V.R.S.S., Ro-
mania, Bulgaria, Vngaria, Europa Centrala pina in Spania i?i Anglia, apoi
in America de rasarit, pina pe coasta de apus, in California (S. V .A.) etc., unde
in general aceste movile au forme i?i dimensiuni asemanatoare. Ele apartin, sub
raport biogeografic, zonei de stepa, unde peste tot geneza lor este net antro-
lipsind complet in zona padurilor.
De aici rezulta i?i cauzele aparitiei lor - ca puncie de repel' in stepa de ob-
servafie, cu scop strategic, ca morminte ale popoarelor migratoare, care au cu-
treierat intinse ale stepelor (N. M. Pop p, 1938).
110
Acest sistem al constructiilor de tipul tumulilor s-a practicat inca din anti-
chitate, la greci i?i romani, ai?a cum se vede la noi in Dobrogea, la Histria, dar
el s-a extins mult in epoca migratiei popoarelor, pastrindu-se i?i mai tirziu,
mai ales in partea de rasarit a Europei i?i in Asia.
In legatura cu raspindirea lor la noi in tara, ne referim in special la doua
reaiuni, deja cunoscute in literatura noastra geologica geograficii - in lungul
v1Ui Calmatuiului de Buzau i?i pe terasa Cimpiei, in zona Ploiei?tilor.
In lungul vaii Calmatuiului, movilele au fost remarcate de A. Pan a (1911).
Acesta arata numarul mai mare almovilelor pe versantul drept al vaii amintite,
dedt pe cel sting, raportul fiind de 20/5, aceasta ca urmare a altitudinii mai
mari in partea de sud, de unde privirea este mai larga, spre nord. Acelai?i lucru
este valabil i?i pentru grindurile conului de dejectie al Calmatuiului, de unde
se putea observa mai bine, partea mai joasa a BlUtii Bdiilei. Movilele nu lip-
sesc din partea mai nordica a Cimpiei Brailei, unde apar pe versantul inaIt
i?i dominant al Siretului, incepind de la localitatea ti in aval, precum
nici de pe muchiile sudice ale vailor in care se afla ai?ezate lacurile Jirlau, Amara
i?i Balta Alba. Acestea sint mai numeroase i?i mai mari pe muchiile in fata
carora se gasesc locuri j oase, baltoase, bogate in vegetatie ierboasa, chiar in
timpurile secetoase, cu conditia ca aceste locuri sa fie accesibile, ai?a cum bine
a remarcat A. Pan a (1911).
Movilele sint construite in general din terenul in care sint ridicate prin sapa-
turi de mica adincime. 0 sectiune executata de autorul citat mai sus, in Movila
Pantelimon, situata pe malul drept al Calmatuiului, a aratat ea materialul
acesteia este destul de i?i framintat, de culori diferite in raport ell ori-
zonturile solului sapat, iar in interiorul movilei a gasit resturi ale unoI' schelete
umane i?i de cabaline amestecate, deci calaretul calul inmormintati impreuna,
infratiti prin moarte.
In Cfmpia intr-un sector tipic piemontan, unde stepa a invins
padurea, prezenta aeestor movile este totui?i mai curioasa ea se explica nu
numai prin lipsa vegetatiei de padure, cit mai ales prin fonna de golf i?i prin
pozitia pe care 0 are aeeasta cimpie pe conul aluvionar al Prahovei, de pri\'ire
larga atit spre sud, unde ea inclina destul de ui?or, cit i?i de supraveghere a vaii
Prahovei, mai inguste spre nord, in regiunea Subcarpatilor (fig. 47). Numiirul
movilelor este aici de 158, presarate neregulat pe tot podul terasei Cimpina,
dar lipsind de pe podul terasei mai inalte - Baicoi. Padurile sint foarte rare
aici, iar unele din movile se grupeaza mai mult in NE-ul satului Nedelea (25
la numar), altele (15 la numar) se afla in jurul Strejnicului. Denumirile lor sint
variate i?i destul de pitorei?ti (N. M. Pop p, 1938), unele apar ca omonime
(Movila lui Dobre, a lui Enache, Movila Tiganului, Moyila Pisarului), altele,
ca zoonime (Movila Vulpii, Movila Cotofenii, Moyila Corbului) sau foarte multe
au denumiri variate - Moyila Gropii cu Put, Moyila din Hotar, Movila Sa-
pata, Moyila Odaii, Movila cu Cruce, Moyila cu Artar etc.).
In general, dimensiunile lor sint mici, 2-3 m i?i mai rar 4 m. Cele mai mari
ajung la 12 m (Movila Verde), 9 m (Movila din Hotar) etc. In prezent, aceste
dimensiuni scad treptat, datorita mai ales lucrarilor agricole, dar totui?i ele
se disting destul de bine din peisajul monoton al i?esului cu caracter
stepic sau chiar antestepic. Interesul geografico-geomorfologic 0 data
cu dimensiunile, numarul densitatea lor.
Sub raport pedologic, importanta lor consta in stabilirea eyolutiei solurilor
i?i yegetatiei in care se gasesc localizate, iar din punct de yedere arheologic,
pentru resturile umane ce se gasesc in ele.
111
'., .........
""....... \
\,
R
o 30 60 90km
, I
A G L u
B

Fig. 48 - Microrelief antropic relict actual (dupa N. A I. R a d u I esc u):


1 - tcrenuri despadurite in timpul eclor aproape dona milcllii ale erci noastre; 2 _ microrelief
antropic realizat intre 1200 i.e.n. i 1000 e.n.; 3 - vechi linii de fortificatii ell aspect de valuri;
4 - terenuri tmpadurite sub forma de ptIcuri rare; 5 - terenuri din Lunen Dunarii ill tens trallsformate
de om; G - paduri masive
Un loc aparte ocupa in cadrul luncilor mari C0I111l'ile aluviol1al'e ale riurilor
afluente, cum este cel format de Calmatui la in Lunca Dunarii, alla-
lizat sub raport hidrogeologic de C. I van (1972). Fonna acestuia iese in
evidenta, mai ales, din studiul hidroizohipselor, care reflecta la rindul lor le-
gatura dintre evolutia regimului hidrogeologic proces'ele de sol, ca efectul
modificator al lucrarilor hidroameliorative asupra regimului hidrogeologic.
Toate acestea arata, dupa autorul citat, ca aUt procesele de degradare a solului,
cit dinamica productiei agricole din sectoarele de lunca sint strins legate de
gradul de variatie al nivelului hidrostatic de compozitia (chimismul) apei
din stratul freatic.
Fig. 47 - Microrelief de l11ovile-gorganc In Clmpia (dup:l N. rd. Pop p)
I
I
1_,_'--'--'
111 C 0 11 C l II Z i e, iata de ce socotim ca numai 0 cercetare complexa geo-
morfologico-pedo-arheologica duce la rezultate din cele mai bune.
Nu trebuie sa scape geomorfologuluillici alte construcpi vechi actuale,
cetati, yaluri de fortificatie, mai ales cele de interes agronomic geotehnic
(siste.me de irigatii, canale, diguri, baraje), care ill ansamblu iutcreseaza aUt
ca microrelief antropic, cit ca elemente care influenteaza conditiile biocli-
l11atice, condi\:iile de echilibru natura-om.
Interesanta este in acest sens, schita intocmita de N. A 1. R a d u Ie s c u
(1972), unde microrelieful antropic este privit in mod istoric in strinsa core-
latie cu mediul fizico-geografic, de influenta a cxtinderii stepei prin taierea
padurilor (fig. 48).
112
D. MORFODINAMICA INTERNA
J1tlorfodil1amica inlerna se manifesta prin actiunea activa combinati'i a fac-
torilor endogeni - oscilatorii seismice a carol' influentii
slaba se resimte asupra dinamicii apelor marine.
1. MI$CARILE OSCILATORII ACTUALE
oscilalorii acluale se produc prin ridicari coboriri lente, de ordinul
I'1ilimetrilor, cum rezulta din schita intocmita de R. C i 0 c i l' del
8 - Cimpia Romana
113
RIOICAlrE
AFUNOAlIE
3-4 mm/an 2-3 mm/an
CJ 0-1 mm/an


m
30
20
10
o
10
20
30
40
50
6.0
RWl Wurm 1 W1W2
:c
_u
.. '" e>
"N_
CIS"
11:I-
e
..
Q,.
Wurm 2
62
W2-W3 Wurm 3 Holoeen
II
I
1\
Fig. 49 - oscilatoriiactuale (dupii R. C i 0 c i r del in interpretarea autorului:
1 - bombari largi; 2 - directii de afundare; 3 - falii principale de fundament; ZVA - zona vestica
de afundare; ZCR - zona centrala de ridicare; ZEA - zona estica de afundare
(1966), redata schematic (fig. 49). Din analiza acestei schite se vede ca axa
carilor de scufundare corespunde cu axa marelui sinclinal neogen, incepind
din SV Cimpiei Olteniei, trecind apoi pe la nord de Craiova, sud de
Buzau, de unde se prin sudul Moldovei intre Tecuci
Galati. Pe un perimetru oval, avind in mijloc axa amintiHi, care corespunde
actualei zone de subsidenta, se contureaza partea ce coboara cel mai mult cu
1-2 mm/an, inconjurata ea de 0 alta zona cu valori pozitive de 0-1 mm/an.
Aceasta din urma se resimte pina la nord de Tecuci, Galati, Macin,
gura de varsare a Ialomitei, Bechet, la est Calafat, la nord Craiova,
nord In restul Cimpiei Romane, mai ales in regiu-
nile Caracal, Boianu-Burdea, Burnaz pe cea mai mare parte a Baraganului"
ca la NV de riul Drincea, predomina de ridicare cu valori de
0-1 mm/an care in lungul Dunarii (intre Zimnicea ajung la
1-2 mm/an, reflex direct al marei boltiri nord-bulgare.
2. MI$CARILE SEISMICE
Mi$cal'ile seismice au ca zona de manifestare mai puternica curbura cursul
inferior al Siretului pe linia Galati, considerata ca "polul seismic"
al tarii. Ultimul cutremur, care a avut urmari mai importante in cuprinsul
Cimpiei Romane, a fost eel din 10 noiembrie 1940, ale carni manifestari redate
prin diferite izoseiste care corelate cu altele mai vechi arata' predominarea
cutremurelor moldavice (fig. 3). Cele mai ridicate izoseiste au fost cele de pe
directia Braila,
cu valori de go 8
0
, restul Cimpiei Romane avind valori de 6 5, mai rar
de 7.
Aspectele morfoseismice ale acestui cutremur au fost descrise de N. A 1.
R a d u 1 esc u (1941) ele au constat din numeroase crapaturi (crevase)
114
Fig, 50 - Profilul oscilatiilor de nivel ale Marii Negre (dupa datele lui C.
Bra t esc u, 1n interpretarea autorului)
care au aparut pe terasele Putnei la localitatea Vinatori, in lunca Siretului
la localitatea Namoloasa, cu adincimi pina la 1-2 m adincime pe lungimi
de mai multi kID. Ca microrelief mai bine individualizat se pot aminti vulcanii
care au aparut pe terasele Putnei cu in loess in nisipurile din
baza, conuri cratere de ordinul decimetrilor, suprapuse depozitelor de terase.
Amintim de asemenea, perturbarea pinzei freatice prin secarea sau aparitia
de noi izvoare, unele sulfuroase, alunecarilor de teren, ca conse-
cint
ele
de ordin social-economic (morti, raniti), distrugerea locuintelor, a li-
niilor telefonice, etc.
3, MI$CARILE VERTICALE EUSTATICE
Mi$cal'ile vel'ticale eustatice. legate mai mult de clima mai putin de
carile oscilatorii ale uscatului, acestea au avut 0 influenta importanta asupra
nivelului de baza al Dunarii prin procese de eroziune acufuulare ritmidi,
continuind din faza Wlirm pina in holocen (fig. 50).
4, PROFILUL LONGITUDINAL AL DUNARII
Aici este yorba de profilul albiei DUl1arii de interpretarea lui morfotecto-
nica. Acesta reprezinta un element foarte important cu ajutorul caruia putem
aprecia rolul tectonice actuale, rupturale oscilatorii, explicind
in timp modul de manifestare a liniilor seismice transversale din IUl1gul
Dunarii (fig. 51). --
Analiza acestui profil, care intereseaza in primul rind nav'igatia fluyiatila
in legaturii cu proceselor de eroziune acumulare fluviatila, for-
marea ostrouyelor eYolutia bratelor Dunarii intre Drobeta-Turnu Seve-
rin Galap este foarte utila pentru precizarea raporturilor Duna-
115
Fig. 52 - Evolutia versantilor in Cimpia Romana:
a - laza 'de surpil.ri active; b - faza de stingere treptatil. a
surparilor; c - faza en prafH Iti trepte; Ii ,- faza en prafH
in formcl de S, e - de glacis prelung
F. VERSANTII- MORFODINAMICA EVOLUTIE
E. MORFODINAMICA EXTERNA- PRINCIPALELE PROCESE SURSA LOR
Versantii reprezinta suprafete cu cea mai accentuata inclinare ale carol' un-
ghiuri de panta variaza de la 90 (profil in unghi drept) 9i pina la citeva
sub 5 la versantii concavi. fac legatura intre suprafetele netede onzon-
tale, inalte (interfluvii - cimpuri terase) cele joase - lunci.
1. FORMA EVOLUTIA VERSANTILOR - PROFILUL DE ECHILI BRU
Tinind seama de litologia rocilO!' predominante (loessuri nisipuri in partea
superioara argile in baza), evolutia versantilor se destul de repede,
mai ales cind eroziunea fluviatila este mai aceentuata, iar pe versanti apare
pinza freatidi sub forma de izvoare. La acestea trebuie adaugate caracterele
endolitologice specifice ale depozitelor loessice nisipoase de a se sUrpa
Datorita factorilor evolutia profilului drept, abrupt al versantJlor
incepe prin procese de surpari, reprezentate prin sau
sub influenta greutatii lor cad la baza versantulUl, pe care-l Imbraca
eu materiale gravitationale ce pot ajunge pina la buza superioara a acestela.
Netezirea muchiei prin pro-
eesele pillviale, corelata cu
acumularea depozitelor gra-
vitationale, reprezinta faza
a doua de a versan-
tilor abrupti i trecerea la for-
ma dreapta, stabilizata, cu
profil convex la partea su-
perioara concav la cea in-
ferioara, cu forma de "S"
scurt (fig. 52). A treia forma
de profil 'este cea concava,
rezultata din netezirea prin
spalare treptata a partii su-
l\lorfodinamiea externii rcprezinta acpunea directrl pc earc 0 cxcrcita atmo-
sfera, hidrosfera, biosfera (plantele animalele) antroposfera prin diferite
procese asupra seoartei terestre, constituita din relieful existent din rocHe
componente de la suprafata acesteia. .
In eele ce urmeaza ne referim la principalele proeese externe tmind seama
aici de sursa lor de provenienta: proeese aimos{eriee de natura termica (alterarea
fizica ehimidl), apoi cele legate de precipitatii (pluviodenudatia, nivatia)
si de vinturi - deflatia si acumularea, eroziunea eoliana, formarea dunelor);
I)/'oeese hidrografiee lacuri); pI:oe:se. (act.iune
fiziea hiochirnica a vegetatlei, actlUnea construetlva dlstructlva a alllma-
Idol') proeese anlropiee (constructive distructive).
Urmeaza apoi procesele legate de pedosfera, care apar ca 0 rezultanta a tuturor
C'clorlalte amintitc, incepind eu litosfera la suprafata careia se for-
mcaza soluI.
De analiza aepunii acestor procese ne ocupam mai departe in cadrul unoI'
complexe sau sisterne mai largi - sisiemele morfogeneiiee.
rii cu Marea Neagra. cum se
observa in Iigura 51 fundul albiei
Dunarii cade treptat sub nivelul 0 III
marin, incepind din dreptul loca-
litatii Cernavoda, odata cu aparitia
faliei dobrogene cu directie SE-NV,
acolo unde de fapt se afunda pene-
plena yalaha, dezvoltata pe suprafata
depozitelor cretacice. Aceasta cadere
este mai clara incepind de la Hir-
spre Braila, unde pe fundul al-
biei Dunarii apar "adevarate cata-
racte" ce ajung la 30 m sub nivelul
Miirii Negre in sectorul cel mai frag-
mentat al Dobrogei nordice, sector
tectonic care se in NV
spre curbura carpatica (vezi fig. 3).
In amonte de Cernavoda, profilul
longitudinal al albiei Dunarii are
valori pozitive in raport cu 0 m
marin, dar in care apar 0 serie de
mici denivelari, destul de importante
care pot fi puse in legatura cu sec-
toarele transversale tectonice (falii,
bombari, coboriri), cum sint cele din
dreptul localitati!or Oltenita, Zim-
nicea, vest Corabia, in aval de Cala-
fat, la Gruia in amonte de Dro-
beta Turnu Severin (fig. 51).
acestui profil este deo-
sebit de importanta in legatura eu
punerea in valoare a potentialului
hidroenergetic, asigurarea naviga-
tiei, masurile agroameliorative i
mai ales cu privire la amplasarea
viitoarelor lacuri de aeumulare, .care
trebuie sa evite prineipalelc lilli i
transversale teetono-seismiee pentru
a nu se produce unele tulburari III
urma presiunii exereitate de aces Lea
in zona barajelor.
Caderea sub 0 m marin din sectorul
expliea alu-
vionarea intensa a ostroavelor duna-
rene (Ialomita Briiila), ca afull-
darea teraselor Dunarii in aeeastii
importanta zona de subsidenta locala
ce precede Delta Dunarii, generata de
sistemul de falii in cadrilaj de pe latu-
ra de "est a Dobrogei 9i care se prelun-
in interiorul Cimpiei Romane.
-;
...
.E
"
"
<II
o 5!

l'
1-+----=-iillO'l!eJO
I
'"'"
0-
I+---<E:".--
<.>
Li5



::l
/-...,.;....-fl----C!Q1?JO:)

J--f--I-I----ii'jS10 E
....
...

.... fe, --I


g
:::..

... "1'iAiS numl


'jiqo,O
:
...-i------l----1AOS'O
[l]
I'
."-<...... }
.').
\: VIJ\ V1S00nI d'S'il "-. ............
R.
D.
2. GLACISURILE DE VERSANTI
perioare iji acumularea hazei cu
depozite deluviale, cu aspect
de "S" larg ;;i cu baza prelunga,
stabilizata (fig. 52). Privite pe
cei doi versanti in cadru! vai-
lor minore de tipul vaiugilor,
seci, forma lor imprima aces-
tora aspectul de "vai deluviale",
stabilizate, neafectate de pro-
cese de modelare actuale in pro-
fillongitudinal sau transversal,
afarii de cazul in care un nou
stadiu de eroziune fluviatilii
nu iji-a fiicut simtita actiunea
de adincire prin suprapunere
peste reliefu! mai vechi, sta-
bilizat.

Acestea au aspectul unor su-


prafete uijor incIinate iji prelun-
gi, cu profil concav sau in trep-
te, care apar fie la trecerea de
la cimp la terase sau la lunci
iji chiar numai pe fruntea te-
raselor (fig. 53).
Glacisurile cu profil concav
sint forme de teren mai evo-
luate, stabilizate ;;i care pot fi
utilizate in agricultura in oriee
fel de lucrari, ca de exemplu,
glacisul dintre Plenita ;;i Li-
povu, situat la trecerea din-
tre cimpul inalt piemontan
iji tcrasele Dunarii sau glucisul dintre Buliga iji Feteijti din lungul cimpului
inalt al Baraganului sudic, in schimb g!acisurile in trepte, cu 0 morfodinamica
activa sub influenta apei freatice, cum sint cele de pe versantul sudic al Bur-
nazului in sectorul Daia-Chirnogi sau de pe versantul vestic in sectoml Da-
neasa - Uda Paciurea (vezi anexa) impun noi masuri de stabilizare a terenu-
rilor supuse surparilor iji alunecarilor de teren. Aceste masuri sint necesare
pe toti versantii marilor creste din Cimpia Olteniei din sectoarele Vinju-
Mare - Patulele iji Drincea-Cujmir-Cetate-Calafat.
Un alt exemplu, dar Ia 0 scara ;;i mai mare, il constituie glacisul piemontan
loessic, care se poate urmari intre lHizii iji Focijani - Panciu, Ia contactul din-
tre dealurile suhcarpatice ;;i cimpia pericolinara, piemontana, fragmentat de
eroziunea fluviatila transversala sau Iongitudinala (cazul sectorului din sudul
localitatii Valea Calugareasdi). Aici, datorita vaii Teleajenului cu directie
V-E, acest glacis are aspectul unei false terase fluviatile (fig. 53 A).
Fig. 53 - Tipuri de glacisuri:
A - glacis aluvio-proluvialln sectorul Valea Ciilugareasca,
talat longitudinal de Teleajen cu profilele geomorfologice
geologice respective; B - glacis in trepte 111 sectaml Grea-
ca-Burnaz: C - glacis In trepte de alunecare In sectorul
Uda Paciurea; D - glacis loessoid cu pant1\. Hna; E - glacis
loes90id en panta concava
118
intinse apar la trecerea dintre cimpia piemontana inaIta Poiana-
.ca i?! in alte sectoare ale Cimpiei Romane,
mell ales m golful piemontan In contactul
Cll Subcarpat
ll
"msulan , mecatl m cuvertura aluvio-prohlyiala etc. tn fier.
53 B, se vede un glacis in !repte cu surpari alunecari de teren, iar in fig. 53 C,
In sud de Uda Clocociov. In fig. 53 D E sint alte exemple cu pante prelunai.
versanti! de clastocarst, problemele legate de evolutia for
este mal complexa ea este tratata in cadrul cimpiiIor loessice expuse mai
departe.
G. TIPURILE DE RELIEF - UNITATILE MORFOGENETICE
ALE CIMPIEI ROMANE - SCURTA CARACTERIZARE
. Ca .incheiere acest capitol asupra reliefului, dam in sinteza caracterizarea
tlpunlor de rehef, exp.use pentru p:ima data in Monografia geografidi a jarii
(P. Cot e.t, 1960). de. au fost interpretate ca forme complexe,
rezultate dm aSOCIerea vaIlor mterfluviiIor de pe un teritoriu unital' sub
Cel.e cinci longitudinale genetice sint: flia piemon-
de flla de tranzijie proluvio-Ioessiecl, predunareanii
flla dunareana, reprezentata in cazul de fata prin partea cea mai
Joasa - lunca (terasele Dunarii fiind incluse in predunareana prin aco-
l?r. cu loess in. cl.ast?carstul a.re 0 dezvoltare destul' de mare).
I lecare .este.caractenzata tzpul genetIc respectiv (fig. 54). Prin aceasta
separare a tIpunlor morfogenetIce s-a deschis calea unoI' corelatii mai clare
a Ie. cu hidrogeologice (in cu struc-
tunle acvlfere freatIce) cu faclesurile loessului.
. Toate acestea au necesitatea aprofundarii laturii genetico-evolll-
tlve, de nOl ca baza a geomorfologiei integrate sub raport aplicativ-
practIc, pentru rezolvarea celor mai variate nspecte impuse de necesitatile
economiei nationale. '
Necesitatile practice au impus in prezent analiza corelativa a relicfului cu
depozitele respective, in special cu cele cuaternare, in cazul de fata cale des-
chisa la noi de G. M u I' go c i, A 1. Dim it res c u-A 'G. Va I-
s a n, C. B I' ate s c u care, paralel cu studiul formelor de relief s-au
oc.upa.t de de adinca a depozitelor, a
chmel, etc. Fara. aprofundarea acestor probleme a paleogeografiei,
. geomorfologle geografica, tot descriptiva ramine, cazul analizei
rchefulUl dm Monografia geografica a vaii Dunarii romane$ti (1969).
adinca paralela a reliefului a depozitelor cuaternare sub
raport genetic ramine singura cale de rezolvare a problemelor majore de ordin
practic, dar fara a neglija dupa necesitati celelalte elemente ale mediului
. inconj urator.
I
l'
Cap ito I u! VI
CLiMA HIDROGRAFIA
Capitolele care urmeaza se refera la cIima, hidrografie, soluri vegetatie
ca factori naturaIi, analizati prin prisma corelatiei lor cu relieful sau intre ei
precum ca elemente ajutatoare, cum de altfel fac pedologii in stu-
diul solurilor. Factorii amintiti constituie alaturi de relief cadrul natural com-
plex al Cimpiei Romane.
acestora este absolut necesara in analiza proceselor a sisteme-
lor morfogenetice actuale, dar mai ales in rezolvarea problemelor de ordin
practic-aplicativ.
Priviti in ansamblu, factori naturaIi se inscriu pe fondul general
al reliefului de cimpie aUt ca mezorelief, cit ca microrelief, interfluviiIe
vaile constituind elemente morfoclimatice de prim ordin in diferentierea ape-
lor de suprafata subterane, solurilor, vegetatiei, modului de utilizare, eco-
nomiei etc.
A. CLiMA ACTUALA $1 SPECI FICUL EI
Datorita pozitiei pe care 0 are in suduI tarii, altitudinii in general sub 200 m
a cadrului inconjurator mai inalt cu deschic1erea ei larga spre NE in lungul
Dunarii, Cimpia Romana face parte din provincia Cll clima continentalii exce-
siva. Aceasta provincie se caracterizeaza prin amplitudini termice mari, deter-
minate de racirea puternica din timpul iernii, ca urmare a patrunderii maselor
de aer arctic de incalzirile excesive din timpul verii ce au loc in cursul inva-
ziei maselor de aer tropical. tn legatura cu caracterul excesiv al climei trebuie
precizat ca aceasta se accentueaza in partea de est, unde, dupa cum se sece-
tele viscolele au 0 frecventa mai mare.
1. DATE CLiMATICE DE ORDIN GENERAL
a) Temperatura i rel)artitia ei geografica, tempeJ'aturile medii ale aerului
annale i lunare. Din analiza hartilor din Atlasul climatologic al tarii, tempe-
raturile medii anuale din Cimpia Romana au valori intre 9 -12C cresc in
general spre valea Dunarii intre Drobeta Turnu-Severin Fetei?ti, unde la Ca-
lafat, Bechet, Turuu Magurele, Giurgiu, etc., ajung la II-12C. tn
localitatile Tecuci, acestea au numai 9C, iar la Craiova, Ca-
racal, Buzau, Rimnicu Sarat, Briiila Galati au valori de trecere,
intre lO-lloC (fig. 56).
121
Fig. 55 - Gtteva date asupra tnghetului tn sol:
x (d x EGo g 0 r i e i)' 1 - izoliniile eu num1\rul zilelor de Inghet;
A - ad,uelmea ma:um" up" e. ..'.. d I h' (I t r'or Intre 50-70
2 _ limita dintre cele don", zone ell valorile medll ale clclunlor e et- a ex e 1 p )
zile la interior de 70-80 zlle, dup1\ Gr. 0 sea
seade la 60-70 cm din est Galati-Tecuci, unde dimpotriva aeeasta
la 80-90 cm. . f . - t
d) Repartitia regimul umezelii aerului. Umidl!atea atmos . es e
conditionata de originea maselor de aer ee se deplaseaza Clmplel
mane, de freeventa precipitatiilor, ca de natura
in Cimpia Romana, umiditatea relativa .are valon mtre
70-75 %, datorita eieulatiei de NV, care aIel, ?es!ul de sa:ae!ta m
pori de apa, datorita lantului valon se mtllnese dm
timpul iernii sau verii in cazul maselor de aer ?mspre NE..
e) Repartitia i regimlll norilor i a durate.i de a .so.al'chu. Sub
acest aspect in raport cu faetorii Romana
rizeaza printr-o nebulozitate cu cele mal man valon m L Dunarll
ridicata de 5,5 zeeimi, in restul ei. In strinsa legaturii cu reglmul ?e
tate este durata anuala de stralucire a soarelui, eare atinge. valon maXlme de
2228 ore la de 2270 ore ia Turnu Magurele.
In ansamblu, durata anuala de stralueire a soarelui scade de la Dunare spre
interiorul cimpiei. .
f) Repartitia regimul precipitatiilor atmosferice. in cantIta-
tile anuale medii de precipitatii, Cimpia Romana se
prin cantitati reduse care variaza intre 400-600 mm, cu Yal.on mal mlel m
partea de est, chiar sub 400 mm, mai mari, de mm III partea centra-
ia de 600-700 mm in zona de conta.c! (fIg. _5?).
Pe anotimpuri, cele mai mari cantltatl se mreglstreaza m luna iunie, iar
cele mai mici in perioada februarie-martie.
1
A
G L
E-3
2
u B
P.
E
R.
o 25 50 75 km
1 I !.
J: .:.:.:1 60.70 em mIll 7080 em
===-----==:y
A
1 Localitate sltuata la vest de BraUa.
Temperatura medie din luna ianuarie are 0 desfa:;mrare longitudinaHi para-
lela cu Dunarea in lungul careia intre Drobeta-Turnu Severin apare
sudica, cu cele mai mari valori de -20... -30C, dupa care urmeaza
mediana cea mai lata, cu valori de _3... -4C, apoi nordica
Tecuci cu temperatura medie cea mai scazuta de -4C.
Temperatura medie a luni! iulie are repartitie pe longitudinale
ea de la nord la sud, incepind de la 21-22 la Tecuci dupa
care urmeaza cea mai lata cu temperatura intre 22-23 la Craiova, Bucu-
Buzau, Braila Galati, terminind cu dunareana
cu valorile celemairidicate (22-23C) intre Drobeta-Turnu Severin est
de
Din modul cum se aceste termice din cadrul Cimpiei Romane,
rezulta ca Dunarea joaca un 1'01 important aUt in ce media anuala,
cit mediile lunare extreme.
In ce repartitia amplitudinilor medii anuale, Cimpia Romana se
remarca prin predominarea valorilor ce 25C, cu exceptia coltului de
SV de la Calafat din ostroavele Ialomitei BrlHlei.
La nord de linia Craiova, Buzau, aceste valori sint mai mici de 25C. Cele mai
scazute amplitudini anuale (24_22) apar la
b) Temperaturile extreme (maxime minime termice) reflecta caracterul
accentuat continental al climei din Cimpia Romana ele se datoresc fazelor
de incalziri raciri exceptionale, rezultate ale invaziei aerului tropical arc-
tic.
Temperatura maxima absoluta a aerului de 44,5C a Cimpiei Romane a
tarii in general a fost inregistrata la 10 august 1951, la statia meteorologica Ion
Sion
1
din Cimpia Brailei, iar temperatura minima absoluta de -35,0C s-a
inregistrat la statia Snagov, la 25.01.1942.
1 n 9 h e t u l, care are influente negative asupra plantelor a vegetatiei
in general, se produce diferit, fie ca este yorba de primul sau de ultimul inghet.
Primul znghet are loc de obicei intre 11 20 octombrie. In cimpia piemon-
tana de la curbura, datorita fenomenelor de fOhn, ca in jumatatea vestica
a Cimpiei Romane, primul inghet de toamna se produce la octom-
brie, iar de-a lungul Dunarii, mai Urziu, la inceputul lunii noiembrie.
Ultimul znghet apare in prima decada a lunii aprilie de-a lungul Dunarii,
apoi asupra partii de sud de vest a Cimpiei Romane, precum la curbura,
iar mai tirziu (11-20 aprilie) in Baragan.
c) Durata inghetului i adincimea lui maxima in sol. Acest aspect este le-
gat de fenomenele climatice de iarna. Din dateIe existente rezulta ca izolinia
cu numarul anual al zilelor de inghet in sol strabate Cimpia Romana longitu-
dinal intre Drobeta-Turnu Severin Galati, fiind mai departe de Dunare pe
latitudinea Craiovei mai apropiata de aceasta in cele doua parti extreme.
In raport cu ciclurile de inghet, calculate in perioada 1961-1970 (G r. P o-
s e a 1974), Cimpia Romana se incadreaza in trei zone longitudinale in
care valorile medii ale zilelor cresc de la 50-70 (la Calafat, Tr. Magurele, Giur-
giu, Braila, Galati Tecuci) la 70-80 la Craiova,
Buzau (fig. 55).
Adincimea maxima a inghetului in sol are valori aproape constante pe
cea mai mare intindere a Cimpiei Romane (70-80 cm), cu exceptia eelor
doua eolturi extreme din vest (Drobeta-Turnu Severin-Calafat), unde ea
I
II . ,
122
123
. .
1 - precipitatE anuale; 2 - in perioada dec.-mai;
3 - in luna mai (dupil D. B a I uta, 1975)
Fig. 57 - Evolutia precipitatiilor in Burii gan intre
1930 $i 1975:
etc., dnd cantitatea FAUREI
de precipitatii cazuta in 24 de 1 700..,-----,---:..:.;.=-.=:----.--./1.,.--,
500 'V"
ore a fost dubla fata de media
plurianuala (100-150 Ijm
2
sau 2
chiar peste 150 11m
2
), c==J 3 .. ..+.,-_,-i-Il--, ..
care a provocat man e mun- 0+-.:..-+.2.:...,1----" .."".::... .. +...::. .."" ....::... ..
datii cunoscute. lluzAu
800..,--:--r---,------,----j---+----+=-1------J-.....----..j
Ca incheiere la repartitia ' II
regimuI precip itatiilor amintim 500 -t--t /'-\\-t-tr- '/ft-'I:---+---+--t<""\..-.-:::t--=r-:l--_rllJ\-\--I-+-/1V!+---..j
importan!a lor asupra sczzrgerii. 4ooi." ......
Ne referim mai ales la 200 " I , "-L I \,
terea cantitalii maxime de pre- P v " ../ .' I IV:.'"". ,,0'+'\--0':'+- ...-'- ..
..... ., . .
cipitatii multianuale, anuale i"-'-+--I---F:L..,-!-,"'--+-O:.-+"':':':':-+-"':' -
sau cele care cad in timp de 24 GRIVITA
de ore pentru dimellsionarea lu-
crarilor hidrotehnice, in vede- h'H-t---t--t--+--Jl---F't ---+----+-,----l,It-l- r'I_
rea prevenirii pagubelor pro- 500 7 1\ ./1r I"" lA' Ir\ I
duse prin inundatii. De 400 t-1J-T,----'Wl-li\-IV-f,H-V+v-v-tt-,-r-. /1,1-++ I
importanta este i terea 100-!------1
1
"'::'-O:.,j.H--/--- '1'1.:':;-' 'W
zonelor cu precipitatii minime '-0::,"',-------+--4-4----':.,.,'
anuale, multianuale etc. pen- ..."..: .....
tru ca in perioadele secetoase 1000 ___t__-t-_-t-__t-_-+-_UR_Zr:'C..::,EN..:;'-+_--+--_-I
in zonele dificitare, mai ales
in perioada de vegetatie (111-
VIII), sa se poata asigura de-
bitele necesare prin tranzitarea
de debite din alte bazine hidro-
grafice.
Osci la!iile precipita!ii lor 1'0-
lui lor asupra apelor freatice.
Acesta este un alt aspect care
explica in buna parte schimbiiri-
Ie care s-au produs in dinamica
apelor subterane din Cimpia Romana. In acest sens s-au ales 0 serie de
din Baragan (fig. 57). Analiza graficelor respective scoate in faptul
ca in anii 1933 la Grivita la Faurei, in anii 1943-1944 la Urziceni in anii
1954-1955 la Grivita, precipitatiile anuale au fost apropiate cantitativ de cele
din perioada de exces dintre 1969-1972. Dupa aceasta constatare ar insemna
ca in perioadele respective mai vechi ar fi trebuit sa se manifeste exces de umi-
ditate, dar analiza precipitatiilor din perioada iarna-primavara din luna
mai arata ca numai in perioada 1969-1972 precipitatiile au cu mult
mai mult media multianualii.
In concluzie, socotim ca excesul de umiditate, [ara precedent, din perioada
1969-1972, se precipitatiilor lunii mai din anii dnd precipita-
ti
ile
din lunile decembrie-aprilie au fost ele mario Aceasta se vede clar
mai ales la statiile Grivita Urziceni in anul 1954, dnd precipitatiile
din perioada decembrie-aprilie au fost mai bogate, iar in luna mai au fost
mai mici .
Stratul de zapada - alt element al precipitatiilor cu importanta . in agricul-
tura - consta in faptul ca in Cimpia Romana este discontinuu, datorita actiu-
\
R
A c
E--j3
L u
H
P.
R.
25
,
Fig. 56 - .Corelatii climato-biogeografice Intrerepartitia precipitatiilo]' medii anuule $i zonele
de vegetatlC:
1 - medie auuata; 2.- zona cea mai mult afectata de secet{l in 1945; 3 - limita intern:l a
stepel, 4 - sectoral eu cele mal numeroase secete din Ctmpia Romana
Ca tipuri caracteristice, in Oltenia de vest amintim tipul mediteranean cu
do;ra in perioada mai-iunie altul, in perioada
tzpul contznental sau al ploilor de vara, predominant in Cim-
Pia Romana, caracterizat printr-un maxim in luna iunie un minim in lunile
februarie-martie destul de pronuntat.
precipita!iilor, care prezinta 0 importanta deosebita pentru secto-
:ul agncol, es.te destul de variata. Sub acest raport in Cimpia Romana apar
mte:vale tImp. destul de mari in care nu cad precipitatii.
" cu mediu anual al zilelor cu pre-
C.lPltatll 9,1 n: =- vanaza m ClmpIa Romana intre 80-100 pe an, el
fund mal mlc m Baragan (sub 80). Pentru cantitatea P 5 mm valorile sint
intre 12,7 in est 20 in centru vest, iar pentru 10 mm valorile ajuna
la 25 in partea de est 40 in cea de vest. '::'
. In c.e zilel?r cu precipitatii in cadrul anului, ea la
tul pnma,,:eru Illceputul verll, la verii inceputul toamnei. De aseme-
nea, trebUle relevata oscilatia cantitatilor de precipitatii de la un an la altul in
raport care in anii a cu circa
on cantltatlle medII, lar III s-a redus la mai putin de jumatate.
Un alt aspect legat de cantltatIle maXlme de precipitatii in 24 de ore, este
caracterul lor torential. In cazul Cimpiei Romane se pot aminti localitatile
(80,0 mm la 14.IX.1934), Ciupercenii Vechi (48,8 mm la 26.VI.1925);
mm la l.VII.1915); Viziru (117,7 mm la 13.IX.1899) etc.
. de asemenea.cazul exceptional din anul 1975 (lntre 30 iunie 3
mhe) dm sectoarele CluJ-Napoca, Tirgu Secuiesc,
+<:;":':;.]350-400 mm mm mm [[[[[]600 700mm
124
125
Fig. 58 - Elemente climatiee in legiiturii eu umidilatea Cimpiei Romane (dupa diferit i autori):
1 _ evapotranspiratia medie anuaHI (1879-1970); 2 - auualii E. E.TP-P; 3 -;indicele hidro-
termic _ media multial1uala il1 lunile VI-VIII; 4 - coeflclentul de umldltate- medII anuale (dupa
I. Pat a chI e)
parte in Baragan (fig. 56), mai ales pentru anii 1946, 1947, 1950, 19?1
1952 (pe baza cantitatilor cu peste 4000 m
3
/ha deficIt la cUltura porumbulUl).
g) Regimul repartitia vinturilor. Acestea de .variabile in
prinsul Cimpiei Romime, cum de altfel reZUlta dm analIza frecvente1
vitezei medii anuale a yintului.
dupa cum se vintul alaturi de precipitatiile deosebit de abundente,
ploi torenpale, grindinfl etc. constituie seria
agriculturii. datele de inregistrare asupra dlrectlel freCYentel
vinturilor nu cuprind dedt 0 perioada destul de scurta m raport cu durata lor,
exista insa 0 serie de elemente morfoclimatice, cum sint dunele crovul'ile
a carol' indica constanta vinturilor mai vechi, preactuale sau holocene
in general.
Analizind schita o'enerala cu rozele medii anuale ale vinturilor din Cimpia
Romima se yede ca predominante sint de NE E la rasarit de
NV V la apus de Olt, cu viteze ce 4 m/s. rap?rt cele
doua directji predominante de NE NV, sectorul
situeaza la contactul dintre acestea, cum de altfel rezulta dm dlrectllle
dunelor de nisip.
in ansamblu se poate spune ca directia vinturilor chiar yiteza lor reflecta
tiparul marei depresiuni tectoni.ce, pericarpa.tice in' este situata Cimpia
Romana din care nu lipsesc mfluente eollene sudlce.
tJo'
...... \ ........ \
\.......
\
l\
A
1-"'-1'
L
f-+-1
3
u B
o 20 40 60 km.
! ! I !
P.
F-=-J2
R.
E:31
<
>
<
...l
Vl
o
o
::: ..... ,1
i

\
c...
CIi I
a: \
nii de spulberare troienire a zapezii de catre vint. Asociata Cll vintul, ea lu-
creaza ca un important agent extern niveo-eolian destul de important, de deflatie
eroziune la suprafata solului sau de acumulare impreuna cu prafurile nisi-
purile de dune.
Topirea ei lenta scoate in evidenta microrelieful de crovuri, care ramin ca
pete albe, unde zapada se mai tirziu. Din apa rezultata din topirea
ei se alimenteaza apa freatica bine inteJes debitul riurilor, dar in timp,
ea contribuie la spalarea acumularea pantelor oridt de mici ar fi prin proce-
sele pluvio-denuda[iei sau deluviale, care lucreaza lent, dar pe suprafete foarte
mari, mai ales in cuprinsul depozitelor de cuvertura pe care s-au fonnat soluri-
Ie. Grosimea durata stratului de zapada depinde foarte mult de conditiile
climatice in special de invaziile calde din timpul iemii, cazul anului 1975,
dnd la lunii ianuarie in Cimpia Romana, cantitatile de zapada au
fost foarte reduse.
Durata stratului de zapada variaza in jur de 50 de zile, aceasta cifra
in Lunca Dunarii intre Desa Oltenita in jurul sclizind insa
sub 40 de zile la est de zona
Putem vorbi chiar de 0 asimetl'ie a $tl'atului de zapadii in raport cu directia
intensitatea vintului dominant, ca cu locurile mai adapostite.
Evapotranspil'atia poten!iali1 este unul din elementele importante pentru
caracterizarea climei din punct de vedere al factorului umezeala, in legatura
cu calculul bilantului termic hidric al regiunilor agricole, evaluarea resur-
selor de apa, a necesarului de apa pentru irigatii a momentelor de udare, drena-
rile in terenurile cu exces de umiditate conservarea umezelii solului in cele
bintuite de seceta etc. (C. Don c i u, 1965). Din calculele facute in perioada
1896-1970, evapotranspiratia potentiala din Cimpia Romana are, dupa coe-
ficientul Pap a d a k is, valorile cele mai mari din tara 900-850 care
corespunde coeficientului de umiditate (K) cu valori intre 1,2-0,8, care indica
ariditate accentuata.
in legatura cu coeficientul K, trebuie retinuta valoarea de 1,6, care delimitea-
za spre nord Cimpia Romana, ca diferenta anuala 2:.ETP-P, care are valori
ridicate (intre 350-300), iar in ce indicele hidrotermic mediu multi-
anual in perioada VI-VII, aceasta are valori intre 0,8-1,0 in Cimpia Roma-
na (fig. 58).
Secetele reprezinta fenomenul cel mai frecvent al perioadei de vara, datorita
precipitatiilor foarte scazute. Acestea apar foarte rar in perioada de iama,
cum a fost in iama anilor 1974/1975, lipsita in cea mai mare parte de zapada.
Perioadele de primavara toamna sint ele bintuite uneori de secete. Indi-
ferent de perioada dnd se produc mai ales dnd durata lor 10 zile
yara 14 zile iama, in care n-au cazut precipitatii mai mari de 5 mm, ele
aduc mari pagube culturilor agricole. Aceasta cu aUt mai mUlt dnd ele au un
caracter multisezonier sau multianual (anii 1945-1947). Din statistica facuta
incepind din anul 1900 incoace, s-au inregistrat 17 ani foarte dintre
care amintim in secolul nostru (1904, 1907, 1945, 1946, 1950, 1952, 1964
1968), mai ales in Baragan (figura 56).
Dintre 1946 s-a ca anul care a adus mari pagube economiei
agrare care a marcat inceputul unoI' cercetari masuri de prima importanta
(bilantul apei din sol, sisteme de irigatie).
Din schita intocmita de N. AI. R ad u Ie s c u (1958), Cimpia Ro-
mana intra in intregime in limitele zonei intens secetoase cu cea mai accentuata
, I
I
I
II
I!
!
126
127
In afara de importanta vinturilor ca element climatic general, regimul eo-
lian (intensitate-viteza, frecventa) intereseaza in mod special eroziu-
nea solului lucrarile de irigatie prin aspersiune, in sensul ca intensitatea
mare produce furtuni reduce uniformitatea distributiei apei marind in
timp in mod considerabil (P. Is b a esc u, a. 1969).
Studiind aceste probleme pe intreg autorii citati au deosebit
in Cimpia Romfma, cele trei categorii de frecvente (media lunilor iulie-august):
1 (cu mai mica de 50%), care apare numai in Cimpia Covurlui (la nord
de Galati); 11 (cu intre 50-75%), caracteristica celor doua parti
extreme ale Cimpiei Romune (la Yest de Jiu la est de 111 (cu frec-
venta de peste 75%), specifica partji centrale zonei Braila.
In timp s-a avut in yedere variatia diurna a intensitatii medii
a vintului, pe intervale de patru ore, in care a rezultat un minim intre 0 4
un maximum intre orele 12 16.
In legutura cu viteza vintului, aceasta continuu, incepind cu primele
ore ale zilei, atingind maximum in cursuI dupii-amiezii minimum imediat
dupa miezul noptii (P. Is b a esc u a., 1968).
2. NUANTE CLiMATICE REGIONALE
Prin altitudinea ei sub 200 m in general, ca prin pozitia pe care 0 are in
sudul tarii, Cimpia Romunii prezinta legaturi strinse cu latura vestica a po-
di;mrilor dobrogene, ca cu partea meridionaHi a Getic Moldo-
vei.
a) Clasificarca gcogl'afica. Clima Cimpiei Romune constituie un tinut cu
caractere proprii in care se pot dis tinge mai muIte unitati regionale: disiric-
iul cimpiei piemoniane de CLll'buril, cu de fohn, districtul estic-stepic,
predominant in Baragan Cimpia cu influente dominante
din est, disirictul central, intre Desnatui, cu paduri, antestepa
stepa, districtul vestic antesiepic stepic, dar cu influente climatice din vest
sud, toate acestea cu caracter zonal la care se adauga a cincea
locala, clima regiunilor de lunci Mlli din lungul vailor mari: Dunare, OIt,
Siret, caracterizate de M. Pea h a (1974).
b) Regionarp.u (raionarea) pedoclimatica (D. Tea c i a. 1973). Aceasta
este cea mai mult apropiata de necesitatile majore ale agriculturii a proble-
melor complexe de ordin morfo-bio-pedologic. Preocupa're mai veche a autoru-
lui a colaboratorilor sai, leda nll numai raportul corelativ dintre condi-
naturale (relief, soluri, clima), Cl indicele de bonilare a iipu-
rilor geneiice de solul'i. Corelatiile dintre cifrele dl' bonitare productia de griu
sau porumb la ha imprima acestei clasificari un caracter practic mai larg
sub aspect agropedoclimatic sau agrofiziografic. Critel'iile de baza sint in-
scrise intr-un tabel general ce se refera la denumirea raionului, solul dominant,
clasa de bonitarel, caracterele termice pluviometrice, supraf/.. ta in km
2

Clasificarea pedoclimatica a Cimpiei Romune efectuata de D. Tea c i


a. (1973) in care se disting la nivelul tarii cele trei categorii de unitati pedo-
climatice: provineii (C, D, )2, disiricie regiuni etc. (4, 5)2, cu caracterele
specifice naturale datele de ordin economic (productia de griu, porumb etc.)
1 Vezi D. Tea c i (1974), Aspccle privind raionarcl1 pedoclimatica boni/area tcre-
nurilor agricole din RIJnlunia (scara 1 : 200 000) pc judc/e. An. lnst. cere. ped., vol. XI.
2 lndici la nivelul tarii.
1
1\\\\J1 rZZZZJ2 rn::rn
3
0'
II
T I I
B
I I I
1:::'1 4 F=====:j 6
if'
5
1
7

60km
!
<>:
>
..:
-J
(fJ
0
0
2

<Ii
ci
B
U
Fig. 59 - Marile subdiviziuni climatice:
I-unitiiti longitudinale: 1-zona umedii (> 700mm) corespunzatoare dealurilor; 2-zona semiumeda 700mm)
corespunzatoare padurilor de foioase; 3-zona secetoasa 500m) corespunzatoare antestepei stepei; 11-
nnitati transversale: A - vestica predominant climatul secetos (I). B - centrala - predominant cli-
matul semiumed (2); estid, predominant climatul secetos (3); 4 - climat de lund; 5 - tranzitia de
la zona semiumeda la zona umeda; 6 - stepa propriu-zisa; 7 - dune care indica vinturilor
dominante; - climat eu efeet de fohn; 9 - zona de interferenta intre vinturile de N E NV
constitne un inceput valoros asupra potentialului agrofiziografic, care trebuie
largit la scari mai mari.
c) Alte clasificari. Tot cle apropiata de realitatile agrogeografice ale
Cimpiei Romune, dar cu caracter mult mai general dedt cea precedenta, este
regionarca rezu[taiii din analiza unililtilor longiludinale de urnidilate, corelate
eu zonele de vegetatie cu reliefnl din care reies unilillile iransversale A C,
ea unitati marginale, extreme, mai recluse ca intindere mai joase, dar predo-
minant secetoase. Intre acestea se unilatea ceniralii B, cu mai multa
umiditate, mai inalta cn paduri mai dese, situata intre Jiu de 0 parte, Buzau
de alta parte (fig. 59).
Tot de interesanta sub raport fiziografic, avind in vedere caracterul ei
complex cste regionarea 11101'[0- sau [opoclimaticil, realizata de Gh. N e a m u
9' a. (1970), care in afara de unitatile regionale climatice cle diferite ordine
taxonomice, 0 serie de indici climatici, precum numeroase elemente
microtopoclimatice.
Citirea acestei mai pupn cunOSCUU'l agroamelioratorilor, pe baza le-
gendei dcstu I de largi ne Ml 0 imagine complexa a tu tnrorfactorilor care carac-
terizeaza in ansamblu 9i in amanunt diferitele elelllcntele unitiJ.ti climatice ale
128 9 - Cimpia Romana
129
I
II
, I
I
I I
Cimpiei Bomane. betalierea ei ia sefld se impune en 0 neeesit.C1Le 111orfo-
geografica de prim ordin.
C a f n c h c i ere la acest capitol socotim necesar sa accentuam asupra
necesitatii de a ciclurilor climutice actuale a imporian!ei lor in
economia agricolii, fapt subliniat de M. Bot zan (1974).
Aceasta necesitate are in vedere rezolvarea problemelor eu priyire la stabi-
lirea prognozelor in lucrarile hidrotehnice hidroamelioratiye in conditiile
impuse de perioadele de seceta sau de exces de llmiditate, care trebuie sa fie
corelate, desigur ele, cu legea dishi bu!iei cifldurii $i umidi ic7.!ii, spec ifica
climatului temperat continental excesiv, cu ritmicitatea lui sezolliera.
S, HIDROGRAFIA
1. RETEAUA DE RiuRI ?I CARACTERISTICILE EI
Cimpia Romana apartine bazillului hidrografic al Dunarii esLe fragmen-
tata de 0 hidrografica dirijata radial' spre vest sud-nst, sud, sud-est
nord-est, tributara in intregime marelui fluviu.
Sub raport hidrografiqi hidrologic, pe Cimpiei Romune cele doua
elemente naturale - relief retea hidrografica, se coreleaza foarLe strins, in
sensul ca geneza fluviatila are un 1'01 foarte important in formarea acesteia,
iar complexul de vai interfluvii apare ca 0 direcLa a actiunii rl-
urilor.
Din date Ie documentarii facute cu ocazia lucrarilor CEAI din 1972, carac-
teristica acestei reteIe sint pantele reduse care scad la valori sub 0,1 m/km,
fapt care scoate in evidenta specificul intregii unitati a Cimpiei Romane, dar
mai ales in zona de divagare, int.re SireL. Datorita acestor pante foarte
reduse vitezeior de scurgere mlCl, arEiile riurilor au un aspect mean-
drat, cu continui de divagare, despletire eroziune lateraUl.
In plus, capacitatile de scurgere foarte reduse ale albiilor minore explica
existenta unoI' albii majore intinse, acoperite eu apa chiar la debite maxime,
relativ scazute.
Cantitatile mari de aluviuni venite din bazinele superioare puterea mai
redusa de transport a acestora in cimpie, explica aluvionarea
treptaHi a fundului rlurilor deci progresid. a capacitatii de trans-
port a albiilor minore. Fenomenul poate fi ilustrat in citeva mai ca-
racteristice de pe riurile din Cimpia Romana, care arata \'ariatiile suprafe-
telor albiilor minore in timp. Acest fapt iese in evidenta, mai ales in zona
Titu-Sarata, explicabila prin situatia acesteia in axa sinclinalului subsident
unde a p:mtei I1Urilor provoaca 0 aluvio-
lwre mai puternici'i. AceasUi tendinta de aluviOl are este grabita indeosebi,
prin despaduririle efectuate in bazinele de receptie. a alta cauza a capacitatii
reduse de scurgere 0 constituie unei vegetatii mai bogate, atit in
albia minora, dar mai ales in albiile majore pe ostroave. Aceasta reduce
viteza de scurgere provocind deseori, datorita ingramadirii de cOl'puri pluti-
toare, suprainaltari de niveluri producerea de inundatii pe zone mult mai
intinse decit in ipoteza existentei unoI' albii regularizate curate.
Densitalea mica a retelei hidrografice in cimpie face ca in timpul apelor
mari evacuarea apei sa aiba loc intr-un timp mult mai indelungat, dind
tere in acest fel la suprafete intinse cu baltiri exces de umiditate. Aceastii.
situatie este mai accentuata in zonele semiendoreice dintre Calmatui-Ialomita,
130
L
(
Ialomita-Dunare intre Olt-Jiu, unde pantele sint foarte reduse, iar reteaua
lfidrografica ractlc .,. ," .
'-O--preocupare eose l'Ea pentru combaterea ll1Undatll lor III
s-o formeze si zonele de de confluenta a unoI' nun de
ordin ca ma'rime, unde pot avea loc revarsari frecvente, in..special ..in
existent
ei
unei simultaneWiti de ape mari din topirea zapezll sau vlltun dll1
ploi. v .. l lb"/ .' 'l .
AI' mai putea Ii (enomel1ul colmalarll progresLV: a.? 1101' /lUI.l 01
mici, autohtone, din Cimpia Romana, consecinta a favonzarll procesullll de
eroziune prin despaduriri masive.
ea urmare, aceste rluri mid nu mai dreneaza
o cre.<j'terea"nivelului freatic in . ., .
a) Rellartitia spatiaHi. Principaieic riuri dunarene dm Clmpw Romana
sint Jiul si Oltul cu albii paralele orientate in general de la nordla :r
e
-
dea cu Teleormanul, orientate NE-SE, cu cu ?ne.n-
tare, cu PrahoYa, Siretul cu Buzaul, Rimnicu. Sarat,. Putna Blr-
ladul, cu orientiiri nriate (fig. 60). Destul de este
dinul al doilea eu caracLer autohton - Dnncea, DesnatUl, CaIma-
Luiul deTeleor:nan, cu Neajlovul, Calma,tuiu} de Bllzau -
retea sernideO'radata, datorita .
L; toate ace:tea se adauga prezenta unoI' intinse zone semlendorelce, lip-
site de retea de suprafata, dar drenate subteran. .,
meandrat al albiei minore despletirea ei in brat: .nu
sesc din lungul Dunarii. Diferitele divergent
e

figura 60 atit pe Dunare, cit in interior, ca reflex al tectolllcll, elozmnll
acumularii puternice. ...., .'. r
Cele mai mari meandre, unele chiar duble dm lungul DUl:arll.' dm
sectoarele Drobeta-Turnu Severin - Calafat, - ce!,e
mai intinse ostroave sint Ialomita Braila, cu caracter de .'
Dintre converaentele interioare atrage atentia in mod deoseblt lIma
orientata de la la est cea de la gura Siretului, ambele eu u? ca-
racter morfotectonic, iar dintre divergente, cea mai mare este
de iar cea mai complexa se afla la curbura Subcarpat
llor
ll1 Clmr
W
piemontanii a Rimnicului. . v ' ..' "
In general, reteaua hidrografica majora a .este d:
afluenti in sectoarele inferioare (Jiu, Olt, cu except
la
:r
edel
,. care
apele Teleormanului,
Siretul, situat !n rr;ai zona de
unde apele BuzaulUl, . ." ".
Alt aspect al hidrografiei consta III deYlerea dlrectlel pllnclpale sple
SE, la Olt, Vedea, cu spre E
v
' NE, la
zau, in discordanta cu cele din vest, Jm, cale se ab.at sple
SV V, ca efect al influentei neotectol1lce llupnmate de faha maT-
ginala a cristalinului (fig. 60). ., . ,
Axa principala de ridicare de unde se produc este replezen-
. tata de linia unde fundamentul 0 larga bombare ..
vierea J iului spre SE se prez:
l1
t
a

Lomului, iar marea deviere a rlurilor spre III a.re la ba.zae
te
roaenitatea complexitatea fundamentulul a
com'erg aici. ca :'ii datoriUi laculUl plelstocel1 III letlagele sple
est.
131
Fig. 60 - Reteaua de rluri:
1 - mari meandre tn lungul DunllrH; 2 - ostroave; 3 - convergente iu lungul DunllrH: 4 - confluente
duble pe Dunllre; 5 - vlli de pe versantul drept ce se prelungesc ipotetic spre Cimpia Roman,,;
6 - axele hidrografice princlpale; 7 - convergente mati In interior; 8 - idem, divergente; 9 - ZOne
cu retea hidrograficll degradatll .emieudoreicl\; 10 - idem, cu retea semldegradatl\
In luncile actuale este caracteristica 0 retea hidrografica paralela (Jiul cu
Jietul, Oltul cu SHul, cu Sabarul etc.). Aceste albii paralele nu lipsesc
din lunca mai mare a Dunarii (J iul ajungea pina in osta balta a Potelului,
Vedea pina aproape de Giurgiu, pina la Nu este excJus ca
bratul Borcea sa fi reprezentat un astfel de curs paralel al sau chiar
al iar bratul Dunarea Noua sa reprezinte un fost curs al Ialomitei.
Ultimul curs paralel amintit este cel al Birladului, care se varsa in Siret
aproape de Galati, bratul Birladel fiind un rest al rlului moJdovean.
b. Densitatea retelei hidrografiee constituie unul din aspectele de prima
importanta in cadrul problemelor de drenaj a apelor de suprafata in Cimpia
Romana.
Analizata la nivel de mare unitate naturala a tarii, densitatea retelei hidro-
grafice din Cimpia Romana, este de numai 0;16 km(km
2
, adica pe jumatatea
celei din Cimpia Vestica a tarii, ea numai valorile mai scazute ale
Dobrogei.
Privita pe bazine hidrografice de ordinele III IV, densitatea retelei hidro-
grafice a Cimpiei Romfme are valorile cele mai mici (sub 0,10 km(km
2
) pe la-
tura dunareana, externa, ca in nord-est spre Siret, cu precizarea ca in bazinul
pina in axa densitatea este mai mare, cu valori de
0,20-0,40 km(km
2

Celemairidicate valori de 0,30-0,70 km(km


2
apar peste tot in zona pie-
montana, la contactul cu dealurile invecinate, unde de altfel
procesele de eroziune a solurilor de acumulare aluvio-proluviala sint mai
Sub acest aspect, Cimpia Romfll1a apartine regiunilor pel:icarpatice cu
scurgere medie lichida salida destul de redusa.
a) Seurgerea medie liehida are valori mai mari intre 3-5 lis km
2
in zona
piemontana a scade treptat la 1-2 1(s(km
2
intre Drobeta-Turnu
Severin sub 1 l(s(km
2
mai
la sud.
In ce regimul de scurgere al Dunarii, cu debit maxim se observa 0
intre localitatile Bistret Oltenita, ca urmare aUt a riurilor carpatice,
cit a celor balcanice (aici intilnindu-se cele mai multe mai importante
confluente gemene).
Debitul mediu minim inregistreaza 0 treptata intre Drobeta-
Turnu Severin Braila-Galati. Analizata pe anotimpuri, scurgerea
prezinta valori mai mari primavara (peste 50%), iar toamna, valorile cele mai
scazute (sub 5-10%).
Problemele leaate de scurgerea medie anuala necesitatile de ordin economic
o .
impun un studiu de specialitate mai in detaliu mai complex pnn compararea
a doua puncte de repel',' unul interior altul la varsare, situate pe J iu; Olt,
Vedea, Ialomita. In acest sens, din analiza sumara a bazinului Vedea
rezulta di debitelemedii anuale cele mai mari'se inregistreaza la confluenta
eu Teleormanul, in aval de Alexandria. Sub acest raport, cursurile mijlocii
si superioare, situate in cimpia inaIta piemontana, sint deficitare, iar'intreg
bazinul Vedea este deficitar sub aspectul resurselor de apa, ceea ce iinpune
tranzitarea din alte bazine invecinate sau formarea unoI' acumulari locale.
Seurgerea maxima prezinta 0 importanta deosebita, mai dupa doua
perioade mari de inundatii din zilele noastre, iar analiza debltelor maXlme de
diferite asiaurari este de 0 valoare foaite mare pentru dimensionarea lucrarilor
o .
necesare de aparare, diguri; lacuri de acumulare, ca rezerve de volume pentru
atenuarea undelor de viitura. In tara noastra s-a impus amanun-
tita a debitelor maxime prin metoda Muskingum, prin stabilirea unui model
matematic pentru calculul undelor de viitura.
accentuate. Cea mai mare parte a Cimpiei Romane are valori mai mici de
0,3 km(km
2
, precum multe zone semiendoreice.
In raport cu aceasta densitate neeesitatea de apa pentru economie
in special pentru agricultura, completata prin sistemele de irigatii prin
amenajarea lacurilor artificiale (iazuri, in diferite sectoare bazine
hidroarafice. Densitatea cea mai mare a lacurilor artificiale se in
bazin:le Vedea, Teleorman, Glavacioc, Neajlov, in cim-
piile Snagov, (Cimpia Vlasiei), cum rezulta din schita intocmita
de P. G a t esc u (1971).
In leaatura cu reteaua hidrografica ca element major al drenajului general
de trebuie sa precizam ca lucrarile legate de extinderea irigatiilor
impune in amanunt, la seari de detaliu, a microdrenajului din
cimpiile de loess, nu numai de suprafata (exoreic endoreic), ci a celui in-
terior, legat de dinamica apelor subterane, in raport cu conditiile pr.incipale
de relief (pante, microrelief), sol (textura, permeabilitate), hidrogeologle (pinze
freatice) etc., cum au realizat in Cimpia Brailei H. loa nit 0 a i a
M. D 0 b I' esc u (1970).
2. REGIMUL HIDROLOGIC $1 VARIATIILE LU

\.\ I 5 ,....-....,.. 6

o 20 40 80km
, , , ,
r ' .J!!Y2 3 )(4
C:::>7 8.
132
133
,I
i!
, b) SCUl'gerea medie de aluviuni in suspensie (t/ha/an). Cimpia Romana
iese in evidenta prin valori mai mad (1,0-2,5 t/ha/an) in pat'tea estica i cen-
trala, intre Drobeta-Turnu Severin foarte scazute in tot restul
suprafetei ei (sub 0,5 t/ha/an). Ca tip de regim hidric caracteristic acestei uni-
tati se poate aminti eel cu ape mad de scurta durata, cu alirnentare pluYio-
nivaUl moderata, specifiea regiunii de cimpie extracarpatica cu influenta con-
tinentaHi. Mai mult, pattea estiea - Baraganul, se caracterizeaza prin tipul
torential (fara ape mari), cu viituri de iama, primhara vara, cu alimentare
pluvio-nivala nivo-pluviala. Acestor tipuri mentionate, se mai aclauga unele
influente vestice (cu regim de ape mari de primanlra viituri de Yara, ali-
mentare nivo-pluviala plu\'io-nivala, cum sint riurile Drincea, Topolnita
etc.). Privit in ansamblu, hilantul hidric al Cimpiei Romane apartine celor
doua structuri - prima, variahila, specifica zonei piemontane a doua,
deficitara care se inglobeaza in eea mai mare parte a cimpiei.
Ca provincii de hilant, la rasarit de este predominanta provincia
est-europeana, unde, de altfel, apar eele mai intinse suprafete semiendoreice
Cll regim torential, {Iidi ape mal'i de scurta durata (Y. Atlasul geografie natio-
nal, V/4).
Lunca Dunarii are un bilan!: hidric propriu, caraeteristie oriearei eimpii
aluviale marl.
Tot ca 0 concluzie de ordin general trebuie retinut faptul ca scurgerea rluri-
lor bilantul hidric se longitudinal pe zone paralele cu Carpatii
Dunarea, iar tipurile de regim hidric au 0 dezvoltare inversa, transversala,
in raport cu primele, ca urmare a unoI' influente mai largi.
1nco n c I II Z i e, raporturile dintre relief ea sisteme de vai interfluvii
constituie problema de bazi\" in legi"itura cu masurile hidro-tehnice, mai ales
in cupril1sul zonei de divagare a luncilor largi cu albii paralele con:fluel11;e
marl.
LACURILE ;;1 CLASIFI CAREA LOR
Lacurile Cimpiei Romane sint destu I de numeroase variate din punct de
vedere genetic, ele incadrindu-se in cele doua mari categorii - naturale
antropice.
a) LacuriJe naturale sint ele impartite in doua clase: unele legate mai
mult sau mai putin de reteaua de riud de vai, in general, allele situate
pe cimpuri (de interfluvii) sau pe terase.
Lacurile de vale cele mai numeroase sint lacurile de lunca, foste brate sau
meandre parasite, care, datorita micilor depresiuni in care se gasesc retin
apa din viituri sau sint alimentate prin canale de legatura cu riul principal,
cazul lacurilor Bistret, Suhaia etc. Tot in aceasta categorie pot fi inglohate
lacurile care iau in depresiunile dintre grindurile marginale ale
albiei principale sau ale bratelor acesteia, cum sint lacurile din ostroavele (insu-
leley lalomitei BdiiIei.
Tot legate de fundul vailor, dar cu pozitie laterala fata de lunca principala,
sint lacurile de tip liman flzwiatifl, cum sint de exemplu, lacurile Balteni,
Snagov, situate pe dreapta lalomitei in cuprinsul Cimpiei Vlasia
sau lacurile de pe partea stinga a lalomitei, in Baraganul de mijloc, incepind
de, la Urziceni pina la Tandarei (Saratuica, Fundata, Schiauca, Amara,
1 Acestea apar aUt pe interfluvii, cit pe terase.
134
, ,
Oarada Strachina) sau lacurile de pe stinga Buzaului (Costeni, Jirlau, Cii-
n:ni, Amara, Balta Alba, Ciulnita), ea lacurile pe stinga Dunarii (Catalui,
Galatui). In categorie intra lacul Mitreni din lunca Arge-
studiat sub raport limnogeologic de ditre V. B u 1 gar e a n u (1974).
depozitelor lacustre in special a namolurilor componente, ca
ritm eompozitie chimica, reprezinta un inceput fructuos, in vederea valori-
Hcarii sub raport balneo-climatic a numeroaselor lacuri de acest gen din Cim-
pia Romana.
Cea de-a doua categorie, lacurile de interfluviu - apartin cu deosebire zonei
de stepa ele apar pe cimpurile inalte din Baraganul nordic (Cimpia Brailei),
unde in partea de NV se intilnesc lacurile: lanca, Plopu, Lutu Alb, Esna,
Sarat-Movila Miresii) in Baraganul de mijloc, cu lacurile Coltea, Tataru,
Unturos, Chichinetu etc. Acestea sint lacuri formate in depresiunile
morfologice sufozionale din loess, iar independenta lor morfologica se resimte
in regimul apei, legat mai mult decit in cazul lacurilor de vale, de condi-
tiiIe climatice semiaride ale stepei, care duc la salinizarea mai accentuata a
apei, proces care influenteaza chiar durata existenta lor.
b) Lacurile alltropice sint destul de numeroase, mai ales in bazinul Mos-
Vedea-Teleorman, Calmatui. Dezvoltate in trecut
mai mult sub forma de iazuri rudimentare, astazi s-a trecut la 0 sistematizare
pe baza de proiecte.
Lucrarile de amenajare integrala a bazinelor hidrografice Jiu, Olt, Vedea,
lalomita din etapa actuala de perspectiva VOl' schimba radical aspec-
tul vailor luncilor interioare pina in anul 2000.
In acest sens au fost studiate numeroase amplasamente de lacuri de acumulare
cu caracter permanent sau temporal', necesare asigurarii cu apa a irigatiilor
din zona, a alimentarii cu apa a industriilor sau pentru combaterea inundatii-
lor. In bazinul hidrografic Vedea au fost studiate circa 45 de amplasamente
din care au fost retinute circa 35, pe cursul inferior al Oltului circa 50 altele.
La ora actuala in fiecare zona, pe cursurile inferioare ale riurilor Jiu, Olt,
Vedea, pe afluentii lor exista Ilumeroase acumulari cu caracter local,
dintre care numai in judetul Olt se gasesc peste 40 de lacuri iazuri.
4. INUNDATIILE ;;1 SPECIFICUL LOR
Dintre fenomenele hidrologice cele mai cunoscute care atrag atentia in
mod deosebit prin consecintele lor foarte mari uneori pentru economia Cimpiei
Romane sint inundatiile. Acestea se manifesta sub doua aspecte principale:
a) Primul, vailor sub forma de a debi.telor
lor ca urmare a ploilor de primavara suprapuse pe 0 toplre brusca a zapezl-
lor' (inundatii de primavara) a ploilor torentiale de vara. Apele
tone (Jiu, Olt,' lalomita, Buzau Dunare) in astfel de sltuatn depa-
sesc malurile albiei minore, inundind luncile largi.
, in ultimul deceniu, datorita actiunii de indiguire a luncilor riurilor men-
tionate, a fost scoasa de sub efectul inundatiilor cea mai mare parte din
terenurile afectate de acest fenomen (in Lunca Dunarii au fost indiguite 400 000
ha din circa 580 000 ha total, excluzind Delta Dunarii).
lnundatii mai putin previzibile, dar care confirma torenti.al,
cu influente ale climatului continental ,au fost cele dm octombne 1972, cmd
pe riurile 'Calmat,ui de Tele'orman, Vedea cu Teleormanul,
s-au inregistrat foarte mari de debite cu revarsari puternice in luncl
distrugerea de baraje.
135
Fig. 61 - Schimbarea gurii Ialomitei (dllpii Gr.
$ t e f ii n esc u)
La inceputul lunii iulie 1975, acest fenomen a avut un caracter deosebit de
mare, mai ales in zona de divagare Titu-Brezoaele, ca in unele din luncile
interioare - Dimbovita, Ialomita, Calmatui, Buzau altele .
. b) Al sub forma de manifestare a inundatiilor specific spapilor largi
mterfluvrale cu 0 inclinare extrem de redusa deci cu 0 capacitate de drena)
foarte midi, este stagnarea apelor rezultate din precipitatii pe cimpu-
rilor a teraselor.
Acest aspect de inundatie a fost destul de extins in cuprinsul Cimpiei Romfme,
in perioada excesului de umiditate 1969-1972.
In aceasta perioada, datorita precipitatiilor abundente care au fost duble
de valorile medii multianuale in unii ani pe intregul interval a fost
cu 200-300 mm mai mult, nivelul hidrostatic al apelor freatice s-a ridicat
pina la interceptarea suprafetei topografice, contribuind astfel la inundarea
de tip crov, alaturi de apele stagnante.
In perioada excesului de umiditate din 1969-1972 de interfluviu
au atins suprafete record in Baraganul central (circa 2 500 ha) de nord,
in Cimpia Brailei (circa 13000 ha).
Pe baza cercetarilor studiilor intreprinse, fie in cadl'lll colectivelor C.E.A. 1.
fie acelora din diferite alte institutii s-au propus 0 serie de masuri practice
pentl'll combaterea excesului de umiditate, cum sint cele ale lui N. Flo l' e a
(1976) din sectol'lll Ialomita Siret, apoi 1. M i h n e a - H. r 0 ani t 0 a-
i a (1970) pentl'll intreaga tara altele. In ultima lucrare citata se indica
chiar tipurile de canale de desecare densitatea lor.
5. SCHIMBARI IN COc-.JFIGURATIA RETELEI HIDROGRAFICE
In general, hidrografici'i a Cimpiei Romane n-a suferit schimbiiri
prea mari, traseele initiale raminind in general cu exceptia gurilor
de varsare, unde s-au produs mici remanieri, cum a fost gura Oltului, depla-
saUl mai spre vest, iar SHul afluent al Oltului a devenit afluent al Dunarii
(P. Cot e t, 1940). proces I-a suferit Jiul, iar vechea lui albie,
situata pe latura estica a luncii, are aspectul unui firicel de apa stagnanta,
lipsit de scurgerea proprie. Un alt exemplu mai caracteristic a fost descris
de G r. t e fan esc u (1890) in zona de confluenta a Ialomitei cu Duna-
rea (fig. 61), din care se vede
clarcum 10calitateaPiuaPietrii
a devenit dupa anul 1886 port
la Dunare, datorita proceselor
de acumulare care au dus la
schimbarea gurii de viirsare a
Ialomitei. Probabil ca astfel de
procese au avut loc in trecut
dnd a aici Cetatea de
Floci din secolul al XVII-lea,
problema mult discutata in lu-
mea istoricilor, dar care poate
fi lamurita numai pe baza de
analiza morfohidrografica
cronologjca..
136
Fig. 62 - Evoilltia retelei hidrografice In Clmpia Snagovllilli (dllpa P. Cot e 1):
A - cimpia piemontana inalta: B - cimpia de divagare: C - cimpia de loess; 1 -: direcpa actnala
a Ialomitei; 2 - directia veche a Ialomitei; 3 - sector de deversare a Ialom1tel in
rl- sector de deversare a Ialomitei in bazinnl vechi al 5 - vechea cumpana de apa a
6 - actuala cumpana a Ialom.tel
Modificari mai importante au avut loc intre bazinele Buzau Calmatui,
unde prin procesul de deversare a apelor Buzaului in bazinul Jirlaului (P. C 0-
t e t, 1960) s-a conturat Calmatuiul ca bazin hidrografic independent, un piri-
ias relict pe traseul vechii vai a Buzaului. Tot prin deversari s-au produs
schimbarile din bazinul mijlociu al Ialomitei, care revarsat apele mai intii
in bazinul superior al apoi in valea Dridu (de tip Maia), cum se
vede in figura 62. 0 schimbare de tip difluenta apare intre Dimbovita
unde Sabal'lll reprezinta un brat al Dimbovitei (P. Cot e t, 1973).
Remanieri mai importante au avut loc intre Ialomita bazinul
superioare, unde prin deversari captari locale Ialomita a intrat pe un traseu
degradat al (P. Cot e t, 1965).
Modificari destul de importante in hidrografia Cimpiei Romane se datoresc
interventiei omului din necesitati economice. Intre acestea amintim citeva
din cele mai cunoscute din literatura de specialitate (P. Cos t esc u, 1956).
rnterventia omului este cunoscuta in bazinele Dimbovita inca din seco-
luI al XVI-lea ele s-au extins treptat in sectoarele Sabar-Rastoaca, Dim-
bovita-Lungulet, pe
Ialomita intre Ghimpati; apoi in sectoml piemontan
prin construirea Canalului MorHor la doua canale pe
Prahova (Canalul Morilor Canalul Leaotului); apoi pe Putna in sectol'lll
etc.
137
facut in. sist.emul de lacuri din lungul ColenLinei al
vall Pasarea, lar pe mtreaga Clmple Romana urmeaza sa se realizeze 0 serie
de Iacuri antropice, care VOl' modifica radical textura actuaHi a reteIei hidro-
grafice.
1 nco n c l u z i e, subliniem in cazul hidrografiei necesitatea ca proce-
de antropovgenizar: a retelei de riuri lacuri sa se realizeze cu multa grija,
m cu acumularii fluviatile in vederea asigurarii
drenaJulUl de suprafata subteran, ca pentru satisfacerea necesitatilor eco-
nomiei nationale actuale in viitoI'.
C Q pit 0 I u I VII
TNVELI$UL DE SOLURI $1 VEGETATIA
Aceste doua elemente naturale sint strins legate intre ele, solurile reprezen-
tind substratul pe care se dezvolta vegetatia, iar aceasta din urma apare ca un
reflex direct nu numai al conditiilor climatiee, ci al solurilor reliefului.
Raportate la mezorelief, acestea sint cIaI' diferentiate de la interfluvii-terase
la lunci, primelor Ie apartin solurile vechi, evoluate, iar celor de-aI doilea,
solurile noi, crude, in curs de formare, unde pe primul plan stau elementele
hidromorfe higrofile.
A. DE SOLURI TRASATURILE LUI PRINCIPALE
de soluri reprezinta partea cea mai subtire mai noua a litosfe-
rei, formata in holocen a cal'lli grosime nu doi-trei metri cind
aeesta nu se asociaza eu alte soluri mai vechi (fosile). tn Cimpia Romana, acest
este destul de pestrit, dar grupat in doua mari complexe, care
reprezinta in timp ;;i importante unitati agropedologice: complexul
soll/rilor cemoziomice ;;i comple:wl soll/rilol' argilo-iluuiale, la care trebuie adau-
gate solurile negre, solurile bl'llne argiloase compacte slab humifere ;;i apoi
solurile de lunca, care ocupa intinderi mari pe fundul vailor principale (fig. 63).
Dintre acestea, primeIe doua complexe au caracter zonal pedoelimatie, iar ulti-
- mele, sint azonale, ele fiind legate genetic, direct de relief ;;i de roca.
1. COMPLEXUL SOLURILOR CERNOZIOMICE
Acesta oeupa pm'tea externa a semieercului ce se desfa;;oara la periferia Cim-
piei Romane, de-a lungul Dunarii intre Drobeta-Turnu Severin ;;i Galati, sub
forma unoI' Cll latimi variabile. Aeesta cuprinde trei tipuri prineipale,
redate mai departe.
a) Ccrnoziomurilc-carbonaticc castallii ciocolatii sint specifiee stepei
;;i apartin 'partii celei mai estice dintre Calara;;i nord de valea Siretului,
Baraganului Cimpiei Covurluiului. tIl mod sporadic, acest complex apare
;;i in sectoarele stepice din sudul Cimpiei Romane, in Burnaz ;;i pe terasele
Dunarii, intre Giurgiu Turnu Magurele, precum ;;i in Cimpia Baile;;ti, pe
terasele joase ale Dunarii. Sub raport agroproduetiv, aeestea sint cele mai valo-
roase prin bogatia de humus in proportie de peste 4% ;;i se preteaza la lucrari
agricole avind in vedere ea apar pe suprafete plane ;;i cu preeipitatii in jur de
400-500 mm anua\.
139
....
D
M
+
+
e
...
"'"
+ C>
co
+
> LI'>
'" >
....
>
>
C>
..,
N
co
"'"
0
0
'"
0
0
0
rn
'"
'"
.............

'f"I ..............
\'Iooy
'H

Din punet de vedere morfologie, ele prezinta trei orizonturi: A-C D.


Orizontul A atinge de obieei 40-50 em este de euloare bruna inehisa
are 0 struetura grauntoasa bine dezvoltata. Sub orizontul A/C are numai
em rrrosime face treeerea spre orizontul C, care apare la 68-80 em are
desehisa, albieioasa, datorita carbonatilor. Roca mama D este con-
stituita din loess, mai mult sau mai putin alterat.
b) Cernoziomurile Ievigate, la care se adauga cernoziomuri levigate
podzolite, ocupa suprafete mult mai mari, ele reprezentind solurile predomi-
nante ale Cimpiei Romiine. ocupata de ele incepe la sud de valea Blah-
nitei, unde ele apar pe toate terasele Dunarii pina la Jiu, apoi pe tot interflu-
viul terasele dintre Jiu Olt.
In Burnaz, acestea sint predominante, ea in Cimpia In Baraga-
nul de sud de mijloe, eernoziomurile levigate apar tentacular, iar la est de
Teleajen ajung pina in cimpia piemontana a Mizilului, dupa care se continua
la poala dealurilor subearpatice, ca 0 mai lata in Cimpia Rimnieului
mai ingusta in nord, spre Panciu .
In Cimpia Covurlui-Galati, ea in pintenul piemontan ele ocupa
intinderi destul de mari eorespund in general zonei de antestepa. Acestea
se dezvolta in regiuni cu preeipitatii eeva mai hogate (500-580 mm), cu ve-
getatie naturala reprezentata prin diverse quercinee xerofile. Structura lor mor-
fologica consta din spalarea carbonatilor unui orizont de sol B, de
culoare bruna, slab cu un conti nut de hidroxizi de fier liberi, struc-
tura nuciforma frecvente crotovine. Orizontul A are 40- 50 em, culoare bruna
inchisa, structura glomelulara, degradata humus pina la 3-4%.
Fertilitatea este ridieata.
c) SoIuriIe cernoziomice gleizate solurile cernoziomice levigate gleizate
apar ea petece foarte fine numai in sectoarele Bistret din Cimpia
Olteniei.
2, COMPLEXUL SOLURILOR ARGILO-ILUVIALE
Acesta este situat in partea cea mai interioara a Cimpiei Romane, mai ales
la contactul ei cu cimpia inalta a Piemontului Getic dintre Dunare (la Hinova)
Intre Olt acest complex patrunde mult spre sud est,
pina la Alexandria, Buftea Snagov.
tn general, solurile brun sint caracteristice padurilor din regiunca
de cimpie in care conditiile climatice permit instalarea padurilor de foioase-
de cimpie. Ele s-au format in eonditii de mai ridicate (550-
650 mm) pe depozite loessoide (loess lehm), iar in zona de divagare pe luturi
argilo-nisipoase. Complexul argilo-iluvial cuprinde patru tipu'ri de soluri expuse
in continuare.
a) SoIurile brull nepodzolite podzolite eonsti-
tuie tipul eel mai larg raspindit in eontururile expuse mai inainte, cu preci-
zarea ca intre riurile Vedea Ialomita ele se dezvolta pe loess.
Sub raport morfologic, profilul acestora are culoare bruna in orizontul supe-
rior (A) brun in eel inferior (B). Orizontul A are grosime pina la
40 em, bogat in humus, textura mij loeie structura glomerulara mij locie san
mare. Orizontul B poate avea pina la 80 mm grosime, iar culoarea
se hidroxizilor de fieI'. Este, in general, humifer are 0 textura mai
grea decit in orizontul A, iar structura este formata din agregate prismatice
de 10-12 em inaltime prezinta uneori fenomene de marmorare. ea fertili-
141
tate, solurile brun sint soluri slab aeide, in general eu aerisire drenaj
normal ;;i fertilitate ridieaUi pentru vegetatia forestiera. PenLru terenurile cul-
tivate, este necesara aplicarea ingra)amintelor irigatiilor.
b) SoluriJe argilo-i1nviale hrulle podzolite 5i podzolice, psendogleice
pseudogleizate urmeaza in ordinea suprafetelor ca intindere, ele fiind pre-
dominante in cimpiile Videle (Neajlov), apoi in Cimpia Picior de
Munte in Cimpia ina Ita din sectoarele Bucovat Acestea se intiInesc
in regiuni cu precipitatii de peste 600 mm, care conditioneaza migrarea argilei
spre partea inferioara a profilului de sol, format din trei orizonturi A
1
-A
2
-
B-(C)-D. Primul orizont (AI +A
2
) are 0 grosime de circa 20 cm grosime,
culoare bruna-galbuie cu structura slab exprimaUi, iar orizontul B (50-80 cm)
are culoare bruna galbuie texturii mai grea decit a orizontului superior,
structura alunecoasa, nuciforma, compacta; orizontul D este constituit din
argile sau marne ;;i depozite loessoide.
Pe masura pudzolirii pseudogleizarii, fertilitatea acestor soluri scade, ea
fiind foarte redusa chiar pentru vegetatia forestiera.
c) Solurile argilo-i1uviale brune podzolite 5i SOlllri argilo-i111viale podzolil'e
(nepseudogleizate) se intiInesc tot ca mici petece in zona piemontana
dintre Prahova, ca pe terasele la sud de
d) Solllrile argilo-i111viale cen1l5ii 5i cl.'rnoziomuri levigate, podzolite
ocupa suprafete foarte restrinse, la interiorul cimpiei piemontane dintre Buzau
Panciu, in zona de contact cu dealurile.
3. COMPLEXUL SOLURILOR NEGRE BRUNE ARGILOASE, COMPACTE, SLAB HUMIFERE
Acesta are 0 dezvoltare mai mare in Cimpia Boianu-Burdea. Acestea sint pre-
dominante in bazinul mijlociu al Vedei Teleormanului; formarea lor este
strins legata de prezenta unoI' depozite a unoI' orizonturi
bogate de ape freatice, situate in zona de descarcare a acestora pe mari conuri
aluyionare. Aceslea sint cunoscute sub denumirea de veriisoluri (a).
Solurile bl'une-eubazice ;;i mezobazice (b) apar ca petiee in Cimpia inalta pie-
montana din sectorul Balacita-Breasta, ca in continuare intre Jiu ;;i Oltet,
apoi in zona joasa Titu ;;i in cimpia piemontana dintre Ialomita ;;i Prahova,
unde ocupa suprafete mai mario
Accste soluri de culoare mai inchisa, cu textura compacta, necesita ingra-
;;aminte. Fertilitatea lor este mai redusa pentru culturile cerealiere, dar mai
buna pentru cele forestiere.
4. COMPLEXUL SOLURILOR DIN LUNCI
Acesta are caracter dominant hidromorf, cuprinde aluviuni ;;i soluri aluviale,
laeustro-mHi;;tinoase, eu eea mai mare extindere in ostroavele Brailei ;;i Ialo-
mitei, in cursul inferior al Siretului eu afluentii lui Putna, Rimna;;i Buzau.
Urmeaza apoi luneile Prutului, cu Prahova, Arge;;ul eu Dimbovita,
Vedea, Oltul, Jiul etc. Nu lipsese din euprinsul lor solurile eernoziomoide.
La aeeste complexe mari se mai adauga local, diverse alte soluri, cum sint
solonceacurile, solone(lll'ile ;;i solodiile, eu cea mai mare extindere in lunea Cal-
matuiului de Braila, apoi rendzinele ;;i solurile brune de pe eOllll! Prahovei,
nisipurile nisipurile slab solificate altele.
Raportate la zonele de vegetatie, eomplexele de solmi ale Cimpiei Romfme
se repartizeaza astfel: complexlli de cernoziollwri carbonatice (cu scoarta de alte-
142
rare earbonato-siallitiea) se suprapune zonei de stepa; complexlli de cernOZiOmlll'i
levigate (eu scoarta de alterare ;;i
punde zonei de antestepa, iar restul celol'lalte solurz - zonel padunlor de steJaI'
(eu de alterare argilo-siallitica argilizare mare).
5. CRONOSECVENTE IN LEGATURA CU SOLURILE ACTUALE
In O'eneral sol uri Ie aetuale apartin holoeenului, care este reprezentat prin
depozite de suprafata, predominante sint in lunci cele fluviatile, iar in rest,
depozitele eoliene.
Dupa M. S p ire s CUi, depozitele de suprafata pe ?are s-au solu-
rile balane ;;i cernoziomurile carbonatice sint in intreglme holocene, Iar cele
de la baza cernoziomurilor ciocolatii ajung pina in Tardiglaciar. Orizontul B
din cernoziomurile levigate apart-ine stadiului Wiirm 3, iar solurile brun-
prind, in cuprinsul lor, Wiirm 2. Solurile brune P?dzolite
podzolice argilo-iluviale pseudo-gleizate prin orizontul lor I1uvual aJung.
in '\Tunn. Cind acestea au un orizont fosil, el reprezinta un matenal mal
vcclli (ea de exemplu profilul din Pintenul J\1agurii, unde este cuprinsa faza
glaciara Riss). . 0
In sectoarele cimpiei mai vestice mai inalte, matenalele de euvertura,
de;;i slah reprezentate din eauza aerodinamice, insumeaza 0 perioada
mai indelungata, in care argila materialelor fine preloess ice s-a aeumulat treptat
in cantitati mari.
l\1ateriaiele de la baza depozitelor de cuvertura, de alUt natura decit cele
amintite, fie lacustre, fie eoliene, sint mai vechi decit ultima parte a depozi-
tlilui de cu\ertura.
In cimpiile de subsidenta (divagare) fie Titu-Potlogi, fie in cimpia joasa a
Siretului), holocenul este destul de gros, iar in compozipa lui intra atit materi-
ale fluviatile sau prolu\'iale, cit eoliene integrate celor dintii.
Chiar ;;i nisipurile eoliene de suprafata prin prezenta unoI' soluri ingropate
pot fi socotite in unele sectoare ale Cimpiei Romanc d\ sint mai \'echi decit
holocenul.
In legatur[t cu studiul solurilor din Cimpia Romana pe linga analiza eond.i-
tiilor morfoclimatice aetuale se impune 0 mare atentie elementelor de ordlll
litoloo'jc, paleogeomorfologic paleoclimatic (a;;a cum se \'ede in aceasta lu-
erare): in \'ederea unci mai bune preeizari a aportului de sedimente ;;i procese
pedogenetiee propriu-zise, adica solul ca rezultat al unei evol.utii
fice directie dezvoltata la noi de A. Con e a (1970) larg extlllsa III
Fra;lta (R.' Ray n a I, 1974)2. De asemenea, analizele geoc.himi.ce legate .de
solurilor trebuie sa fie corelate mai strins cu clclunle geologlce
specifice ;;i eu bios-ul continental, ca punct principal de separare a tuturor
fenomenelor geochimice, care intereseaza in masura sedimentologia ;;i
pedologia (H. E I' h a I' d, 1974)3.
Interesanta este:;;i teza lui J. Dan :;;i D. H. Y a a Ion (19G8) in legatur[l
eu formele suprafe!:ele pedomorfologice intre care exista strinse corelatii spa-
\'erticale, ea rezultat al proceselor de eroziune, sedimentare:;;i cleZ\'oltare
I Lucrare In manllscris.
2 Vezi recenzia din Anllales dc Geographic, yol. 458, an. LXXXIII, iulie-augllst, 1974.
3 Idem, l'ecenziile Y vet teD e W 0 I f - I1ineraires geochimiques el cycle geo-
logique elll silicium; idem, de I'aluminium. Ann. de Geogr. \;01. 458, an. iulie-
.august, 1974.
143
a sol uri lor, analizaLe in LoaLe zonele climaLice ale Israelului. Fonnele pedomorfe
sint exprimate prin profilul solului in diferite de panta, iar supra-
pedomorfiee reprezinUi de fapt peisajul geografieineare s-a formaL pro-
filul solului analizat.
8. VEGETATIA CARACTERISTICILE EI
Din punet de vedere fitogeografie in Cimpia Romana se intilnese numai
doua mari unitati - zona de stepa zona forestiera,eare oeupa suprafete aproa-
pe egale. Aeestea refleeUi in raspindirea lor 0 strinsa legatura eu clima soln-
rile, eeea ee face sa vorbim de 0 zonalitate bio-pedo-climatidi, ee se
sub forma unoI' longitudinale, in general, paralele eu dealnrile Duna-
rea (figura 63).
1. STEPA EXTINDEREA EI
Stepa oeupa parLea exLrema din sudul Moldovei, estul Munteniei 5i sudul
Oltelliei. Ea se imparte in doua subzone - stepa propriu-zisa de
tranzitie spre zona forestiera - antestepa.
a) Stepa proIH'iu-zisa este speeifiea partii de est a Baraganului, ineepilld
de la varsarea riului Rimnie pina la Aeeasta nu se mai pastreaza
decit in petiee mici, loeul ei fiind luat de eulturile agrieole. In vegetatia natu-
rala de stepa predomina uncle grupari eu Foa bulbosa (firuta eu bulbi), Both-
riochloa ischaemum (barboasa), Artemisia austriaca (pelinita de stepa), Cynodon
daciylon (pir gros), Bromus squarrosus (obsiga) etc. Ca din ste-
pice primare se intilnese grupari eu Festllca valesiaca Agrop yrum crista-
tum (pir erestaL), Slipa capilla/a (negara) altele. Tot aiei patrund unele
elemente xerofile din stepele eurasiatiee, cum sint: S/ipa lessingiana (eolilia),
Adonis volgensis Cephalaria umlensis (sipiea), Cen/allrea orientalis
(m[ltura) etc.
b) Antcstcpa (silvostepa) - subzona de treeere dinire stepa padure apare
ea 0 destul de lata in sudul Moldovei, dupa ee se ingusteaza in cimpia
piemontana a Rimnieului pina in dreptul Mizilului, largindu-se mult in Bara-
ganul de mijloe de sud. Mai departe spre vest, ea oeupa tot Burnazul sudul
Cimpiei Olteniei pina la latiludinea Caraealului Motateilor, dupa care urea
pe terasele Dunarii ea 0 destul de ingusta pina la loealitatea Batop. In
euprinsul silvostepei, vegetatia lemnoasa este reprezentata prin Quercus pedlm-
culi{lora (stejarul brumariu), Quercus pubescens (slejar pufos), Quercus robur
(stejarul peduneulat), alaturi de care se mai intilnese alte speeii - Tilia
tomen/osa (teiul alb), Acer campestre (jngastrul), Fmxinus excelsior (frasinul),
Carpinus betulus (earpenul), Corylus avellana (alunul) etc. sint destul
de restrinse, vegetatia erbaeee este in general asemanatoare eu eea amintita
pentrn subzona stepei.
2. ZONA FORESTIERA
Zona forcstiera oeupa partea interioara a Cimpiei Romane nu atinge valea
Dunarii deelt in Depresiunea Drobeta-Turnu Severin, iar in nord-esL ajuno'e
pina in cimpia piemontana a in valea Siretului. inlre riurile
ea p[rLrunde mulL spre sud, pina in Burnaz, iar in sud-est pin[l
in valea ineluzind cimpia picmonLan[1 a

1 L..'_.I.'_.,j,'_...l


E:"14

/7'.>-//.0/.. .
R. P. BULGARIA
Fig. 64 - Procesnl de slepizare alltropicii a Biiriiganuilli prin liiierea piidurilor
dupil 1864:
1 _ paduri actuale: 2 - paduri ce au disparut dupa 1864; 3 - vegetatie de lunca: /, -limita
dintre stepa antestepa; 5 - sl\raturi
Aeeasta euprinde tot doua subzone in care predomina stej arul, dar se dife-
rentiaza intre ele numai prin padurile mixte. _
a) Subzona padnrilor de stejal' mixtc de tip snd-eUl'Opeall (cereto-
girnitete), euprinde partea de sud a Vlasiei intreaga suprafata la vest de
eu cimpiile Videle-Burdea-Boian, pm'tea de nord a Cimpiei Caraea-
lului, apoi seetorul CraioYei pina spre Plenita, Balaeita
Drobeta-Turnu Severin, eu exeeptia dealurilor Spre sud-est, ea ajunge
pina in eimpia In euprinsul acestei subzone apar aUt paduri pure de
Quercus cerris (eerul) sau de Quercus {rainetto (girnita), cit paduri de amestee
eu alte speeii: Quercus pedllnculi{lorCl (stejarul brumariu), Quercus pubescens
(stejarul pufos), Carpinus belulus (earpenul), Ulmus {oliacea (ulmul), Tilia
tomen/osa (teiul), Cory Ius avelianCl (alunul), AceI' campeslre (jugastrul), Fraxinus
excelsior (frasinul) etc.
144
10 - Cimpi;l. Rom:1nl
145
I
:1
'I
I
b) Subzona paduritor de steiar mixte dr tip (gorunete,
fagete-gorunete stejarete), cuprinde suprafete intinse din cimpiile piemon-
tane - ca nordul Vlasiei (cimpia SnagoYului), dupa care
ea ocupa ingusta a cimpiei p iemontane spre Mizil- Buzau- Rimnicu Siiral-
ajunge pina in yalea Siretului, la nord de Aici predominii
padurile cu Fagus silvalica (fagul), alaturi de Quercus petraea (gorunul), la care
se adauga padurile de constituite din Quercus robur (stejarul), Carpinus
belulus (carpenuI), Ulmus {oliacea (ulmul), Tilia fomenlosa (teiul), Accr campcs-
Ire (jugastrul), Fraxinus excelsior (frasinul) aItele.
Diferentierea zonelor subzonelor prezentate iese in eYidenta alit sub raport
pedologic, cit climatic, in sensu1 ca in zona stepei predomina cernoziomurile
tipice cele levigate, iar in zona forestiera pe primul loc stau solurile brune-
de paduri, solurile brune podzolite solurile podzolice, argilo-iluYi-
ale etc. Gradul diferit de umezire a solului, ca efect al conditiilor de preci-
pitatii se suprapune aproape complet peste limitele zonelor subzonelor de
vegetatie, in sensuI ca padurea se dezvolta la \-alori de peste 500-550 mm/an,
iar stepa sub 500 mml an.
3, VEGETATIA DE LUNCA
Vegetatia de lunea ocupa suprafete destul de man Il1 Cimpia Romana,
ea insotind ca azonale fundul yailor mari, Jiu, Olt,
vita, Ialomita, Buzau, Siret, mai ales Lunca Dunarii in sectorul
Braila. Aceasta vegetatie reprezentata prin specii higrofile, de
lacuri, a fost supusa unei intense modificari antropice prin extinderea agricul-
turii.
Privita cronologic, vegetatia Cimpiei Romane a suferi t deci mari schimbari
sub actiunea omului, care a redus treptat padurile pentru extinderea tere-
nurilor agricole. Dintr-un aproape continuu, in ultimele milenii, padu-
rile au fost taiate reduse numai la citeva pilcuri rare incgal rasp indite.
Procesul acesta de stepizare antropica se poate urmari mai precis intre anii
1864-1975 in cuprinsul Baraganului prin comparatia diferitelor harti cu carac-
tel' istoric (fig. 64).
Stepizarea antropica face simtita influenta mai ales in timpul anilor sece-
cind extinderea irigatiilor devine 0 necesitate de prim ordin.
Cal n c he i ere, subliniem importanta actiunii biochimice a padurii
ca fenomen general de eroziune a uscatului, releyata de L. T 0 U I' a in e
(1974). Aceasta actiune efectuata prin radacinile plantelor lemnoase conditio-
neaza 0 uzura a terenului, contribuind in timp la formarea argilitelor
feruginoase, care in cazul Cimpiei Romane este prezenta pe scara redusa in scoar-
ta de alterare a solurilor brun sau pe grosimi mai mari, in scoartele de
alterare mai groase mai vechi, remarcate in diferite sondaje legate genetic
de un climat mai cald-subtropical, destul de lUned pentru dezvoltarea vegetatiei
lemnoase, dar cu caracter sezonier.
Privite in general conditiile naturale ale Cimpiei Romane apar sub forma
unoI' ansambluri morfolitohidrografice biopedocIimatice strins legate cauzal-
genetic functional intre ele, cum se va vedea mai departe.
Cap ito I u I VIII
GEOMORFOLOGIA INTEGRATA APLICATIILE EI PRACTICE
Necesitatea unoI' studii complexe ayind ca a pusa, l.a
pentru prima data in anu11973 in cadrul Academlel de a?Tlcole
data cu constituirea comisiei de elaborare a programulUl natIOnal de lUCIan
climinarea excesuluide apa de pe terenurile agricole
datiilor (C.E.A,I.). Autorul acestei lucrari ca aI,
Romana de sub conducerea Acad. A. 0 b I' e Jan u a
morfolooice de ansamblu la scara 1 : 500 000 a colaborat la SClllt
a
de slllteza
cu privh:e la propunerile de ?rdin ... .' _ .
In vara anului 1974, cu ocaZla colocvll1lUl de caltografIe geomorfologlca. la
Potenza (Italia) sub egida UNESCO a regiunii Ba,silicata ,care au
diferiti (agronorn.i, silviculton, s-a
discutat intocmirea unoI' harti la scara 1 : 200000 a bazlllulu.1
dnd de la regiunea din sudulltalie.i R, e ? I' ,I n, !9_/4)
serveasca ca baza in studllie de geomorfologle mteglata, slstemlca.. dupa nOI .
Reluind principiile genetice puse la baza hiirtilor
ale Cimpiei Romane, stabilind sistemele de modelare a,ctua,la corelat
llle
_cau-
zal-functionale cu celelalLe conditii ,am
sa desprindem lriisalurile majore al,e mal mal? g.eog.rafIce
a Hirii noastre cu scopul de a contnbUl la ndlcarea potentiaiulul aglOplOduc-
prin masul:i de preintimpinare a degradarii terenurilor agricole de men-
tinere a echilibrului natural._ '.',_ . "
In scop au fost anahzate premlsele
gice pedo-fitogeografice pe baza carora departe
ca macrosistem, precum 0 serie de corelatll spee,lfIeul lor
azonal sau zonal. Interdependenta condiponarea reclproca a fa:t?nlor
rali au fost promovate subliniate ea un principiu de i,n de regl?-
nare hidroamelioratiYa de cntre :M. Bot zan (196;:>,): trebUl,e
largit nu in sensuI prin siJ?pla a dIfent
Ilor
iacto,n
ci corelatiY, cauzal-genetlc, pe slsteme sau Subslsteme naturale
din care sa rezulte mai bine functionalitatea lor, ca un complex de facton lllte-
01'ai-i oroanic teritoriului in care se dezvolta.
b b
A. CIMPIA ROMANA- CA UNITATE MACROSISTEMICA
DezYoltata in conditii morfo-pedo-bioclimatice de stepn, antestepa
de stejar in care actiunea omului s-a intensificat treptal, Clmpia Romana se
1 Vezi tratnrea sislclllicii P, Col e! -GeonIor{ologie ell clemente de gl%gie curs, ed. 1
(1969)_ II (1971), E.D,P,
147
impune altitudinal prin ina1timilor spre contactul cu dealurile 9i po-
invecinate, ca prin tipurile de vi'ij interfluvii ca mezounitati cu
dinamica diferite. Agropedologic, ea se impune prin predominarea so-
Iurilor cernoziomice 9i argilo-iluviale la nivehil cimpurilor 9i teraselor, care
ocupa cele mai mari intinderi 9i dupa care urmeaza solurile de lunc[l, situate
pe fundul vailor.
Conceptia de macrosistem 9i sisteme sau subsisteme componente are ca scop
sa scoata in evidenta integralitatea structura elementelor componente, a pro-
ceselor genetice, cauzale functionale in vederea unei evaluari cit mai con-
crete a potentialului geomorfologic in scopuri agroproductive. Analiza siste-
mica desehide larg perspectiva intelegerii complexe a reliefului ca baza a tutu-
1'01' celorlalte conditii naturale, necesare marilor proiecte din domeniul amena-
jarilor 9i regionarilor de tot felul, mai ales cind se va ajunge la aplicarea dife-
ritelor corelatii matematice 9i caleule cibernetice.
In aeeasta analiza sistemica in care aeeentul cade pe relief trebuie sa se
tina seama de doua categorii de factOl'i ai mediului inconjuratori-naturali 9i
artificiali - antropici (actiunea omului).
P rim a cat ego r i e trebuie sa cuprinda: tipul de relief (in eazul dat-
cel de cimpie in diferite faze de fragmentare orizontala), morfometria (alti-
tudine absoluta, altitudine relativa-energie de relief 9i inclinare-panta), sub-
strat-roca, soluri, vegetafie, clima-precipitafii (in special medii anuale), procesele
actuale de modelare, clasificate dupa specificul lor in - procese preliminare
(alterare fizica chimica), de panta (extensive 9i active), de viii (extensive
active) 9i de interfluvii de poduri de terase (extensive active).
A d' 0 u a cat ego r i e se suprapune celor naturale aproape peste tot,
frinind sau grabind actiunea aeestora pI' in diferite luerari agroameliorative,
geotehnice, industriaIe, edilitare etc.
1. SISTEMELE - SUBSISTEMELE COMPONENTE $1 SPECIFICUL LOR
Acestea sint destul de numeroase variate, mai eomplexe sau foarte com-
plexe, mai extinse sau mai restrinse, mai vechi sau mai noi din punct de vedere
cronologie. Separarea de subsisteme se face in raport de importanta complexu-
lui de procese 9i a laturii practice, fiecare dintre aeestea fiind earacterizata
prin prisma corelatiilor intra- intersistemice.
a) Sistemul modohidrofluviatil este primul in ordinea intensitatii, vechi-
mii 9i importanteL EI se desfa90ara in timp, odata cu formarea retelei hidro-
grafice, incepind din pleistoeenul inferior pina in prezent, generind tipurile
de vai existente. Activitatea de eroziune acumulare se in lungul
albiilor minora maj ora, dupa legile propriL Acest sistem se diferentiazi'i ca
intensitate 9i urmari de la vaile principale la cele secundare, dar toate la un
loc fac obiectul unoI' importante studii 9i proiecte hidrotehnice de regularizare
a albiilor 9i de gospodarire a apelor.
Pantele reduse ale albiilor 9i acumularea intensa in aluviuni conditioneaza
meandrarea 9i despletirile excesive, fapt care procesul de in'undabi-
litate In perioadele de revi'irsari, care cresc in zonele de confluente in cim-
pia de divagare, ca 9i pe linia contactelor morfologice cu denivelari mari, unde
reteaua hidrografica secundara la ie9irea in luncile principale da na9tere la
inundatii locale, torentiale.
b) Sistemul modohidrolacustru este strins legat de cel precedent prin pre-
zenta lacurilor din albia minora majora, dar el funetioneaza 9i independent
148
tn cuprinsullacurilor din crovuri. Ca virsta 9
i

prezente prin proiectarea a lacun Ana cea mal m.are
acestora se afla intre vaile 91 OltulUl (fIg. 82). Aresta se malllfesta
in lungul tarmurilor de lacuri naturale sau :prin faleze-
lor, fie prin colmatarea minerala 9i .vegetala a. portlUllllor. loase (fIg.
Sistemul morfohidrolacustru se extmde mult m urma penoadelor cu plecl-
pitat
ii
abundente, cind numeroase crovuri sau polii sufozionale sint transfor-
mate in lacuri naturale.
Ca un subsistem atit in cazul de fata, cit al eelui precedent se. poate sepa.ra
cel hidrofreatic a carui dinamica este foarte mai m
cu riurile lacurile, dar cu sistemele de Ingatll. Sub acest dm asp.ect
interesante utile sint rezultatele obtinute de colectivul H. loa n.l t.
o
a 1 a,
M. D 0 b I' esc u P. Is b a 90 i u (1975)1. Prezenta unoI' de
baza care apartin lacurilor antropice are ca urmare perturbarea scurgerll normale
a apelor freatice. . .
c) SisteIDul modo'eolian san dunar. Acesta apartme sub :aport
holocenului dar el s-a manifestat in timpul pleistocenulUI, ca dovada pre-
zenta fosile, semnalatii in prima parte. Nisipurile de dune sint pre:
zente atit in reo'iunile joase de lunci, cit pe cele mai inalte, de terase
cimpuri, ele ac;perind tot acest comple.x forme printr-o cuvertura de
o"roasa falsificind mai ales terase]e flUVIatIle, cum este cazul cel mal preg-
Cimpia Olteniei. Dunele longitudina]e crovurile ovale 9
i

in directia vinturilor dominante reprezinta cele mai clare urme ale mfluentel
morfoclimatice in cuprinsul Cimpiei Romane, cum a aratat G. Val san
(1917). .
acestea sint concordante cu actiunea vinturi.lor; nu lucru se
spune 9
i
de raportul lor cu vaile principale ale nunlor, fata de care ele smt
discordante, adica perpendiculare. .
In prezent, actiunea eoliana se resimte peste tot, cu deoseblre m lungul
marelui culoar arCllit al Cimpiei Romane in ce]e doua zone extreme, de E, NE
V, NV. - f
Spulberarea sau deflafia eoliana se :peste tot, ea supra ata
solurilor in special primavara 9i toamna m tImpul furtullllor, ,:md ogoarele
nu sint acoperite de vegetatie (N. Flo l' e 1952)-. de asemenea
destul de mult suprafata solurilor neacopente de
de puternic, iar in timpul verilor secetoase ele lllsipunle uscate dm
luncile riurilor 9i Ie depun pe malurile opuse sub forma de dune.. .,.
Din rezultatele lui M. Mot 0 c (1963) se poate vedea ca erozlUn.ll
eoliene atinge cele mai mari valori din tara in Baragan \ar l.n
este aproape de doua ori mai ridicat (73) in raport cu .c:l dm .vestIca
(33). Lunile cu cel mai ridicat indice ca relatIva (dupa autor)
sint in Oltenia - iulie, iar in Baragan - martze. . _ _
Impotriva deflatiei eroziunii eoliene mij locul de lupta rqIDm
e
padurea, care fixeaza nisipul 9i procesele de sohfIcare, la care se
adauga plantatiile de vii pomi.
d) Subsistemul morfobidrotorential. Aces:a apa:t!ne sistemului mai _ma!e
fluviatil, dar avind in vedere importanta lUI practlca care este ero-
ziunea solului, problema care intereseaza in mod deoseblt agroproductIvltatea
terenurilor din Cimpia Romana; il expunem separat. Sub acest aspect, probleme
1 Lucrare tn manuscris.
149
Fig. 6.; _ Corelatia dintre regiunile hidrogeologice tipnrile de relief:
1 _ cimpii pic montane; 2 _ ctmpii de divagare; 3 - cimpii exterioare ell apele
respective. In alb Lunca Dllnarll
A G L u
lJ
o 30 60 90km

asemenea construirea sistemelor de irigatie necesare in perioadele de seceta.
Product
iile
mari ce se obtin la ha pc astfel de terenuri agricole impun folosirea
cu si mai mult succes a luncilor din toate regiunile Cimpiei Romi'mc. Terasele
$i ca forme pozitive de relief se deosebesc de lunci prin faptul ca ele
nu sint supuse inundatiilor de vale, iar la nivel general se integreaza core-
latiilor zonale prin conditiile morfo-fito-pedoclimatice expuse mai departe.
'In cuprinsul lor s-au manifestat tot ca un proces azonal inundati
ile
de tip
interfluviu. Tot azonale sint in acest caz apele freatiee, de lito-
logie, in primul rind. .,' . .
Un exemplu de aeest gen, dar mal general II constltule corelat
la
dintre ti-
purile aenetice de relief repartitia apelor freatice (fig. 65).
In a;samblu, acestea apartin categoriei de corelatii cauzal-functionale, de
tip morfo-hidro-fito-pedologic. ."
b) Corelat
ii
cauzal-functionale zonale. Aceasta categorIe de corelat
n

caracter mai larg mai complex, iar numarul lor este destul de mare dm
care s-au ales citeva pentru 0 exemplifieare cit mai clara, tinind seama de
relief.
In fio'ura 66 se poate urmari corelatia dintre zonele de umiditate a solului
(ca al indicilor de ariditate) zoneIe de vegetatie. In capitolul anterior
(yezi figura 56) sinl redate corelatiile dintre precipitatiile medii anuale, tem-
peratura medie anuala, zona de stepa extinderea celor mai numeroase secete
iar in figura 67, se vede corelatia din zonele de umiditate, limita stepei po-
tentialul de evaporape.
Corela tia cu relieful se poate vedea din pozitia diferitelor unitati geomor-
fologice la exteriorul sau la interiorul Cimpiei Romane, ca din alti-
2. DIVERSE CORELATII CALITATIVE MORFO-HIDRO-FITO-CLIMATICE ANTROPICE
a) Corelalii cauzal-funclionale azonale. Aceste corelatii sint conditionate
in primul rind de specificul reliefului de litologie, fiind foarte in
cadrul aluviale sau luneilor. Aici se pot stabili corelatii cauzale intre
tipul de relief specific albiilor majore, neted adapostit, constituit din depo-
zite aluvionare, bogate in slrueturi acvifere la mica adincime, cu soluri in for-
mare, cu higrofiHi predominanta. Terenurile agricole pot fi scoase
de sub influenta inundatiilor protejate impotriva acestora prin diferite
sisteme de diguri. Pozitia lor in apropierea sursei de apa pe care 0 reprezinta
riurile, ce au generat aceste joase netezimea reliefului,. de
de interes deosebit prezinta numai regiunile situate in zona de contact cu
unitatile inyecinate, deluroase, unde eroziunea torenpala este asoeiat{l ell alte
procese de panta (surpari, alunecari de teren). Din acest punct de vedere, N.
Flo I' c a (1968) disting in Cimpia Romi'ma trei caleoorii de reO"iuni:
regiuni Cll eroziune neapreciabiUi (in special de mal, de suprafata si de
pe Yersantii vailor), in eea mai mare parte a Cimpiei regiuni slab
pinii la moderat erodate pe mai pupn de jumatate din suprafata situate
la cu Piemontul intre Drobeta-Tuf11u Seyerin la
curbura la contaclul cu Podl;>ul Moldovei. Uneori, acestea din unna trec in
de la pinii la plltemic erodate, care apar in euprinsul cimpiilor mai
lI1r:1te cu altitudllle de peste 200 m, unde torentii sint mai
putem. yorbi de 0 degradare a solurilor in sens mai larg,
asocllnd eu erOZlllnea torcntwIrI procesele de salinizare a solurilor si cu miero-
relieful sufozional prin formarea crovurilor, ocupate de apa dupa' topirea za-
pezilor ;;i urma ploilor, care intirzie perioada de yegetatie sau se salinizeaza
scazll:d productivitatea ogoarelor. De asemenea inundatiile intirzie
de vegetape, due la baltiri la care necesita desecari. Sub acest
din urma aspect interesan Ui es te regionarea sistemelor de drenaj, facuta de
1.. 1\1 n e a H. I a.n ito a i a (1970) in raport cu zonalitatea pedo-
clllnatlca (zona subumeda zona secetoasa) ea ;;i necesitatea folosirii cit mai
largi in aeest sens a tipurilor de yai seci, oarbe interdunare sufozionale.
In generaI, procesele hidro torentia Ie baz inelor superioare aIe aflu-
entilor rlurilor mari-alohtone sau a celor autohtone, unde eroziunea torentiala
cu procesele surpari, alunecari de
;;1 care 111 ansamblu eonstltulC sllbszstemlll proceselor complementare, vizibil mai
ales den_ivelarilor princ.ipale din Cimpia Romana, unde aparitia apei
fre!itIce la Zl Joaca un 1'01 foarle Important, ea prezenta loessului.
In.co.nlinuare. urmeaza la B C uItimele doua sisteme-loessic-sllfozio-
nal hzdrofreatzc, expuse mal pe larg, avind in vedere importanta lor din punct
de vedere practie, iar mai inainte sint expuse citeva exemple de diverse corelatii
din cadrul sistemelor analizate. '
Tot aiei este cazlll sa aminlim problema cartografiei corelative pe care 0
ridica sistemica, a geomorfologiei integrative.
Primul care la noi de 0 cartografie pedocorelativa este N. F lo-
r e a (1964), care a sesizat legatura strinsa a solurilor cu relieful apele frea-
tice, Cll eroziunea masurile practice de ordin agroameliorativ.
Socotim ca acesl inceput bun trebuie extins aprofundat mai mult sub ra-
port cauzal-genetic in cadrul sistemului mai complex-agropedo-
logic.
150
1S1
B, SISTEMUL MORFOLOESSIC-SUFOZIONAL (CLASTOCARSTIC)
CARACTERISTICILE LUI
Pentru exemplificare importantei pe care 0 au lucrarile de geomorfo-
logie in domeniul practic, am ales elementul dominant din punct de vedere
morfolitologic foarte variat, ca microrelief - regiunile loessice, cu sistemul
specific lor pe care Ie-am expus ca ansamblu mai inainte.
tn timp, in atentia noastra marturisita aici iji corelata cu tot ansam-
blul de probleme expuse mai inainte este de a atrage atenpa altor
asupra necesitatii de a analiza problemele conditiilor naturale ale reliefului
in special prin studiul sis tern ic, integral, corelativ, cauzal iji functional.
a) Diferite proprieti'ili ale loessului care intereseaza c]astocarstu-
lui. cum am spus, unul din factorii fundamentali este litologia compo-
zitia granulometrica, dar mai importanta in legatura cu formarea clastocarstu-
lui loessic este proporpa diferitelor elemente componente: nisip cu fragmente
de peste 0,2 mm (1-2%), nisip cu fragmente de 0,2-0,02 mm, argila cu frag-
mente mai mici de 0,002 mm (10-20%) calcar (5-10%), de care depind
diferitele faciesuri loess ice.
tn general, se ca proportia de pulberi fine in raport cu fragmentelenisi-
poase de la est spre vest, din Baragan spre Vlasia mai departe spre
vest, unde loessul este mai argilos. De asemenea, este binecunoscut faptul eli
versanpi Cll orientare nordica din Baragan cu orientare vestica din Cimpia
Olteniei, cu loessuri mai groase mai nisipoase, datorita spulberi'irii materia-
lelor din vaile invecinate conditioneazii 0 asimetrie clara a cuverturilor eoliene
chiar a interfluviilor invecinate prin prezenta "platourilor de nisipuri
prafuri eoliene" suprapuse.
Continutul in calcar reprezinta un element foarte important in legatura cu
clastocarstul. Loessul contine chiar din faza depunerii citeva procente de cal-
car (peste 5-10%) sub forma de pulberi fine, care datorita apelor meteorice
indircate cu bioxid de carbon este dizolvat treptat de la suprafata loessu.lui
dus de apa de infiltratie la adincimi diferite in masa loessului pe care-I ci-
menteaza mai slab la mica adincime in regiunile cu precipitatii mai reduse
(de exemplu in Baragan sub 500 mm sau mai puternic la adincimi mai mari),
acolo unde precipitatiile sint mai bogate (de exemplu, la cu peste
500 mm anual).
Prezenta benzilor mai mult sau mai putin cimentate in profil sau in
profile diferite reflecta deci schimbarile climatice ca regim de umiditate. Ci-
mentarea loessului se face mai ales prin depuneri de calcar de-a lungul peretilor
gaurilor ce au fost ocupate de riidacini, uneori chiar in timpul vietii vegeta-
tiilor, care absorbind apa, ramine in teren calcarul. 0 parte din calcar se acumu-
tudinea lor, care iIi sens. 0 legatura functionala destul de larga
de ordin morfo-pedo-fito-climatic se poate stabili- mai pe baza analizei
tipllrilor genetice de relief corelatiilor _lor cu diferitele elemente zonale amin-
tite mai inainte. Toate acestea sau altele ce se pot stabili cu ocazia diferitelor
lucri'iri cu privire la economia agrara, cum sint cele relevate de D. Tea c i
ij. a. (1973) cu privire la raionarea pedoclimatica cu scop bonitativ, fac parte
din corelatiile majore ale Cimpiei Romane de care trebuie sa se tina seama
in zonarea terenurilor agricole in luarea masurilor legate de ridicarea agro-
productivitalii
o
A
1
1
R
A
A
G
G L
L
TiRGOVISTE
-
l:\\'S'J3
1--1
6
u
u
B
B
f2Z'12
I.-. .: :- :-:l 5
P.
P.
50 75 km
, ,
"'r-+--+--+--PITESTI
[31
R.
R.
o 25
I !
o 25 50 75 km
I I , ,
Fig. 66 - Corelapa dintre regiunile de umiditate (eu indieii respeetivi redali In A I
N, C ern e s e u), zonele de vegetatie relief: ( up,1
1 - Iimita stepei; 2- Iimita de stejar, 3 - Iimita plidurilor de fag
Fig, 67 Corelatia dintre zonele de umiditate, potentialul de evaporatie relief:
1 - um.dltate variabilli (UV); 2 - umiditate deficitarli (UD)' 3 " "
semieudoreice; (j _ lunci mari inundabl'le' 6 pote" I I' - seml3t1de (SA); 4 - sectoare
J - n,.la u evaporatlel
--
17-20 1:-: -: ....1
20
-24 t j 24-30 ITIIIJ30-35 35-40
---------...;;A---;;;;;;:::::::...--===-,

152
15:3
leaza sub forma de concretiuni mici (cit nuca) sau mai mari ca 0 banda continua
de loess (loess calcarizat), in raport de condipile de umiditate, in primul caz
mai sarace, in al doilea mai bogate
1
.
Un alt element litologic al loessurilor este starea de ar,qilizare, strins legata
cu cea de cimentare a lor din care decurg 0 serie de proprietati geotehnice
iji chiar de carstificare.
Sub raport geotehnic, loessurile se pot clasifica dupa autor citat, in
patru mari categorii: a) loessuri necirnentate sau eu 0 cirnentare incipienli1, spe-
cifice stepelor aride cu particule cimentate cu calcar care puse in apa se deza-
grega Concretiunile calcaroase sint foarte rare mici, cit un bob de ma-
zare. Acest loess constituie un teren slab pentru fundatie, suportind numai presiuni
sub 0,75 kgjcm
2
este specific Dobrogei (tip Medgidia) care local apare in
Baraganul estic; b) loessuri CZl cirnentare slaM, de culoare mai se sfarima
intre degete ceva mai greu ca cele de la Medgidia pe grosime de 2-3 m de la
suprafata, contin gaurele de vegetatie tapisate cu pulbere alba de calcar
pe aceeaiji adincime sint presarate cu concretiuni calcaroase pina la marimea
unei alune sau a unui bob de fasole mare. Rezistenta la compresare este in
jurul a 1 kgjcm
2
lor Ie apartine loessul din Cimpia Brailei restul Baraga-
nului, denumit tip c) loessul'i cirnentate, ' cu culoare
deschisa de nuanta galbena, cu 0 rezistenta la sfarimare mai mare, se deza-
grega in apa mai incet, ca cele precedente; au gaurele tapisate cu mai mull
calcar, contin coricretiuni calcaroase de marimea unei nuci pina la aceea a unui
pumn. Solul de pe aceste loessuri nu face efervescenta cu acizii pina la 60-90
cm. Rezistenta la apasare, ca teren de fundatie, a acestor loessuri este intre
1,5-2 kgjcm
2
pot fi numite loessuri de tip Lehliu (vest Baragan); d) loes-
surile din zona irnpadul'itii. a Cirnpiei Rornane au la suprafata un strat de pamint
brun negricios, cu nuanta cind sint umede, care nu fac efervescenta
pina la 1,50-1,75 m, sub care urmeaza loessul foarte bine cimentat, formind
un orizont alb calcaros de 1-1,50 m sau cu calcarul sub forma de papuiji de
5-15 cm lungime. Aceste loessuri pot suporta presiuni pina la 2,5 kgjcm
2
,
fara deformare apartin tipului
1n ce gradul de formare a crovurilor, ca stadiu initial de carstificare
loessica se observa un raport strins cu formarea orizontului calcaros, care indica 0
circulatie mai mare a apelor de infiltratie pe verticala. Cu cit se merge spre vest,
gradul de argilizare este mai mare, mai ales pentru loessurile din zona de padure,
iar orizonturile calcaroase sint mai groase mai numeroase, ajungindu-se
prin suprapunere la ceea ce pedologii numesc in prezent orizonturi petl'oealeiee,
Dupa cum s-a vazut in acest capitol, ca in cel precedent, problemele pe care
Ie ridica depozitele loessice din Cimpia Romana sint destul de complexe, ceea
ce impune 0 cercetare prin cartari analize de laborator la scari mari pentru
stabilirea unei stratigrafii mai precise, cum s-a preconizat la al VI-lea
Congres INQUA de la (1961) prin infiintarea unei subcomisii speciale,
Din lucra rile publicate ulterior cu privire la stratigrafia, geneza i nomencla-
tura formatiunilor eoliene, retinem propunerile lui J. Fin k (1965) de sta-
bilire a faciesul'ilor loessiee (loessul zonei aride, loessul zonei de trecere, loessul
zonei umede loessul argilo-Iutos, sau argilos de tip lehm).
Pe baza acestor faciesuri tinind seama de repartitia geografica a crovurilor
din Cimpia Romana se pot desprinde citeva trasaturi principale: cele rnai nurne-
1 Em m, Pro top 0 pes c l\ - Pac h e, Asupra loessuri/or din Romania (manuscris), 1940,
154
roase si rnai intinse rnicrorelieflll'i de el'ovlIl'i apar in zona d.e s!epa
aUt pe cimpurile inalte ale Baraganului, unde asocwza c_u
relieful negativ de dune, cit pe terasele Dunarll mtre Olt d,e
Buzau' densitatea crovurilor scade odata cu trecerea la zona de padUle cu ex-
cept
ia
'Cimpiei Snagovului, unde grosimea mica ,a ?i mal al,es prezent
a
nisipurilor a imediat in baza lUI, ca ijl au avut
o contributie la formarea crovurilor mai, ales, a polu,lor loesslce: _
1n cu rezultatele mai noi de (G h. Gat
1972) asupra unoI' loessuri din tara noastra, .sublll11,em
faciesuri pe baza proprieHltilor fizice chimlce: faezesul caract:lls-
tic loessului din estul tarii (Cimpia Romana, se
distinge printr-o uniformitate accentuata a
chimice, faeiesul panonie, specific ?m care
printr-o Yariat
ie
mai accentuata a propnetatI1or fIZlco-chlmlce, a\ m 0:_
neral un cont
inut
mai ridicat in aluminiu mai scazut de magnezlU declt
loessul din estul tarii. " .
Dupa autori, mineralele grele din loessul C,lmplel smt ase-
manatoare cu cele din loessul Dobrogei (turmalina,
sebirea cii frecYenta zirconului, mal mIca, lar
in ce mineralele in ClmpIa Romana musco\ ltul este comun,
iar biotitul apare foarte rar. .
Continutul in carbonati din Cimpia Ror;nana
'I '0. tl'e 7 15/ in raport cu cel dmloessul dm vestul tarll malledus,
e vanaza m, - /0 c '
de 5-12%. , , 'I dot'
b) Clastorarstul loessic lUI.. upa cur.n ,se ?
Cimpia Romana face parte din mal?le ,depre.slO?ale de loess, 131 mlcro_
relieful de crovuri constitllie una dm trasatunle pnnclpale ale acestora.,
suI este socotit in general ca 0 forma1iune Cll toate caracte:'lst.lcI1e
ei litologice, morfologice, pedologice, etc. I.n
consideram ca in cimpiile loess ice putem vorbl, cum mal mamte,
de Ull sistern rnol'fogenetic propl'iu - sislemul ,care
prinde un ansamblu de procese forme, destul de
sistem morfogenetic se afla in faze evolutle, m rapOl t cu Cale se 1m
pun sa fie luate masurile de orchn practIc. , . _ .
Dupa N. Flo I' e a (1970), prezenta e,l.ementul
cipal in raport cu care se pot face difente c\aslflcan ale
se stabilesc faze Ie de evolupe ale acestora, probleme asupra carora re\ enlln mal
departe, " - .. - asocierea lor cu
1n legatura cu crovunlor trebUIe sa ammtIm ca , ._
conditiile climatice specifice anilor 1969-1972 a dus la unUI
de mare inllndabilitate in zonele inalte interfluviale, care a
Linse terenuri agricole chiar teritoriile unoI' localitati prin degradan (tasan,
formarea unoI' noi zone lacllstre . ' '
Clastocarstlll loessic nl! este numai un fenomen natural actual, CI mal "eclll,
preactllal (holocen in general) SCal'a mai
loo'ic conditionat de dOl facton fundamentah - IItologla cbma.
El a urmat proceslilui de loessificare, de depunere a prafurilor a.u fOl:mat
marea cuvertura de loess care acopera cimpurile terasele pe gr?S,lml
Dupa pozitia pe care 0 are in cuprinsul Cimpiei Romane relielul an.tenor"
clastocarsLul locssic se imparLe In doua: pe szzprafefe tabulare nelede (clmpun
1 Acensta problema nr IllCl'iln liB stlldiu nmplu sllb forma unei teze de doctornt.
155
Din analiza acestui tabel se vede corelatIa dmtre frecventa dlmenslUlllle
crovuriIor care difera de la terasa mai joasa la terasele mai Inalte de la aces-
I
Adincimea apei
INumarul mediu de crovuri lal
km' (stabilit pentru
Observatii Forma de relief freatice
suprafete caracteristice de
m
. 16 km')
Terasa I 5-10 Sub 0,75 Crovuri mid
Terasa a II-a 10-18 0,85-2,60 Crovuri mid
Terasa a III-a 15-20 2,50-5,00 Crovuri mici
Cimpul 18-30 2,90-4,00 Crovuri mijlocii
Tabelul 12
Frecven!a cl'ovurilor in Cimpia
(dupii NFl 0 rea)
in Baragan, unde crovurile au ;;i directie NE- SV pe Iaturile Inalte ale inter-
fluviilor marL Acestfapt I-a determinat pe G. Val san (1917) sa considere
ca acpunea vint urilol' este pl'edominanta, in. formarea crovurilor.. .
Densitatea sau frecventa crovurilor constltUle un element mol'foIoglc foarte
important in legatura cu gradul de crovizare, care indica in timp fazele
de dezvoltal'e ale cimpiilor loess ice, ca masurile de ordin pl'actic (vezi anexa) .
In linii oenel'ale se poate spune ca densitatea crovurilor este destulde variata,
mai mare in Ioessul Cli facies prafos-aleuritic mai mic.a in regiunilecu facies
mai argilos de tip Iehm. De asemenea, se ca micr?depresiuni
sufozionale apal' cu deosebire in zonele de stepa sllvostepa III cupnnsul cerno-
ziomurilor, dar nu lipsese nici din zona de paduri cu brun Mai ::ar,
crovurile se intilnesc in cImpiile piemontane, acopente cu depozlte loessolde,
unde are 0 dezvoltare mai mare elastocarstul de vel'santi, cum se observa
in scctorul pe fruntea terasei de 25-30 m de pe stinga Buzaului.
Analizate in amanunt, dupa raspindirea intinderea supl'afetelor ocupate
de crovuri din Cimpia Romana, acestea au 0 fl'ecventa mai mare intre vaile
Buzau, repartizate astfel dupa M. D? b l' e,s c u (19.69) 'pe
interfluvml Arges-Mostistea circa 28 000 ha crovun, locahzate mal mult III JU-
matatea sudica a pe terase. Frecventa crovurilor pe km2
variaza de la4 la 10, ele fiind mai dense spre versantul drept al
predominante fiind crovurile cu diametrul de 50- pe i?tel'fluviul
dintre Ialomita - circa 26 000 ha crovun a carol' densltate
spre vest datorita pantei mai reduse :;;i influentei microreliefului dunar. Nu-
marul este cuprins intre 4 :;;i 7 pe km2, uneori chiar 10 pe
km
2
iar diametrul lor scade invers, de la vest Ia est, de la 800 m la 50 m; pe
Ialomita-Calmatui - circa 13 000 ha crovuri unde frecventa
scade (2-3 pe km
2
), iar marimea .ajungind uneori In diametru de 100 cm
(aid este vorba mai ales de v v
Mai departe spre nord, pe interfIuvml .suvprafata
de crovuri scade mult, la circa 2000 ha, cu 0 dcnsltate de pIlla la 3 crovun pe
km
2
Diametrul poliilor poate ajunge pina la 2 km. Densitatea mai mica se
explica aid dupa N. Flo l' e a (1 prin :;;i adir:cimea
a loessului apei freatice. Micl'oreheful de pe acest mterfIuvm se exphca mal
bine ca fiind de oriO'ine fluviatila (vechi grinduri sau brate parasite), la care
se adauO'a microrelieful eolian de dune mai bine dezvoltat pe latura nordica
(N. F::>lorea, J970, P. Cotet, ,.
Dupa date mai analitice sectoare mal restnnse, frecventa crovunlor dm
Clmpia In raport cu microrelieful adincimea apei freatice, se poate
urmari in tabelul 12.
!}i poduri de terase) !}i pe sllprafefe Inclinate sau de versanti, fiecare din acestea
eu speeificul lui.
Prezenta clastocarstului loessie mai mult trasatura superficiala
a Clmpiei Romane - de cImpie tipica de loess, cu caracter dominant conti-
nental semiarid semiumed.
. ordin practie (geotehnie agricol) sint destul de complexe
ele din partea tuturor 0 cIt mai
a laturll geologo-geomorfologice, fapt dovedit mai ales in urma peri-
oade.I 1 precipitafii foarte bogate, care all stricat echili bl'l1l piezo-
metrzc fl all contrzbuzt la generarea inllndafiilor de interflzwii.
I, CLASTOCARSTUL DE PE SUPRAFETELE TABULARE
iese in evidenta prin mierodepresiunile de erovuri, care se aseund
vederll de la nivel altimetrie, dar se desprind foarte cIaI' dintr-un zbor
cu avionul, din analiza hartilor topografiee sau din apropiere, prin eei citiva
metri prir: s,tau jos decit suprafata generala. Crovurile se'desprind
de regmlllle dm Jur prm prezenta apelor din precipitatii care Ie transforma
in lacuri temporare, sezoniere sau multianuale, cum sint unele lacuri din. Ba-
raganul de mij loc, ca prin vegetatia deosebita, uneori de iar alteori
de culturi agricole, dar mai slab dezvoltate ca cele din jur.
genetice principale care eonditioneaza aparitia acestuia sint apa
de mfIltratIe, care spala sarurile din loess in special carbonatii (procesul
sufoziune. c,?imica) care urmeaza tasarea loessului (procesul de sufo-
au de asemenea c.ompozitia granulometrica chi-
a 10essulUl, groslmea lor, adlncimea apelor freatiee, procesele de crapare
a .soluril.or sub actiunea insolatiei inghetului, cantitatea de pre-
CIpltatll chiar actmnea omului prin aratul sezonier multianual al terenu-
rilor agricole, diferite infiltratii din sistemele de irigatii sau din reteaua de
canale a localitatilor, diferite sareini de greutate etc. . .
Un 1'01 destul de important revine sistemelor de drenaj natural (in O'eneral
pantelor foarte mici, care favorizeaza stagnarea apei din pre-
Cipitatll III mlcde ondulari negative naturale antropice ale reliefului.
a) Crovurile - diferite aspecte legate de morfologia lor. Denumirea de crov este
cea mai des utilizata, ea fiind sinonima cu cea de padina gavan, ultimele
apar pe hartile topografice mai ales pentru mierodepresiunile cu suprafete mai
mari mai adinci, cu aspect de polii carstocarstice. Aceste trei denumiri im-
pus in toponimia locala a diferitelor sate din Cimpia Romana (satul Crovu, din
de. satul Padina din Baraganul de mijlocsau din
CimpIaPlelllta-Bucovat (Balaeita), sateIe Gavanu sau chiar denumi-
rea generala a marii cImpii Gavanu, asociata cu Burdea, situate intre OIt Arcre).
Ca microrelief negativ\ erovurile au de obieei 0 forma rotunda sau o:ala,
alu.ngind une?ri la forme lunguiete in care lungimea de eiteva ori
latlmea lor acest lucru mai ales in zonele mixte psamo-prafoase. Dimen-
siunile crovurilor slnt foarte variate, incepind de la un diametru de 1-2 m
la40-50 m sau ehiarmai mult la 50-150 m. Adincimile sint de obicei de I-2m
ajunglnd uneori la 3-6 m foarte rar, mai multo Ca orientare in raport eu pune-
tele cardinale, cele mai multe crovuri nu arata 0 preferinta, cu exceptia zonelor
in care ele slnt asociate eu microrelieful negativ al dunelor, cum se observa
1 Acestea aduc mari nrajunsuri agriculturii prin procesele de degradare a solului, de In-
salinizare etc,
j57

'0
'" ...,
'" :::
I
<)
:::
'"
U ..
::l
....;
"
" <: -
I
"" "" ""
.,
"
"" "
Ul
<Il
0
."
>
01)
I 0
"
....
....;
'''' p.
;:;

.2

0
on
'" :::
'"

p.
a
13
.5
-0
.,
.::!
...,
"'
;...
OIl
e-
o
v;
OIl
"
"0
p.
.,
;...
'"
I
co
'"

i;:,
Frecventa crovurilor pe marimi, in
% din numarul total stabilit
pe carouri a
100 km' pe harta I : 100 000 Marimea
crovurilor
h," """",,U /"'''''''" ""t'" ,... ""j" " "r" ".
ha
pe ga gam Ghim. nita gam Clmpla Drli.llel .rerasa Duna,,!
Fierbinti pati, la nord de la S la est de.. lntr.e Calm.ai
ul
pe Ialomita eatea ferata de ealen ferata valea Iencll Roset!.
Sub 0,25
-
- 11
53
-
0,25 -1 9
20 48
26
50
1-3 46 29
25 11
30
3-5
20 10
8 2
10
5-20 18 25
6 8
8
20-50
7 13
2
-
-
50-100
- 3 - -
-
Tabelul 13
Frecvelllu crovurilor lIe marimi, ill eileyu zOlle din BariloulI
(dupil M. Bot z a II colab., 1959)
tea la eimp, in sensul remareat de N. Flo I' e a (1970) ca pe terasa eea mai
reeenUi eu apa freatiea in jur de 5-8 m apar eele mai putine croyuri (sub 0,75
la km
2
), in general de dimensiuni mici putin adinci. Pe terasa a doua a
treia, mai vechi eu strat aevifer mai adine (10-20 m), freeYenta erovurilor
apreeiabil (0,85-2,60 respeetiv 2,50-5,00 la km2), dar ramin in ge-
neral la dimensiuni reduse. Pe cimpul propriu-zis, denumit aiei Ciornuleasa,
eel mai veehi eu apa freatiea mai in profunzime, numarul erovurilor nu ma i
(2,90-4,00 la km
2
), dar suprafata eelor mai multe erovuri devine mai
mare. in timp, trebuie remarcata aiei faza de drenare exterioara a
erovurilor mai intensa pe terase aproape inexistenta pe eimp, fapt ee se ex-
plica prin distanta diferita in raport eu vaile prineipale. in Baragan, situatia
de detaliu a erovurilor este redata in tabelul 13.
Asociat mieroreliefului de eroyuri apare eel de dune, eu aspect yalurit mai
pronuntat. Aeeasta din unna oeupa in euprinsul Cimpiei Romane suprafe\:e
destul de mari, repartizate astfel: in Lunea Dunarii, in amonte de eonfluenta
eu Oltul :;;i pe malul sting al Jiului - 245 000 ha; pe malurile drepte ale Ialo-
mitei, Cilmiituiului :;;i Buzaului, inelusiv malul sting al Birladului _ 100000
ha (l\I. D 0 b I' esc u 1969). Dupa pozitia eunrturilor de nisipuri, si-
tuate pe marile suprafete opuse vinturilor dominante rezulUi destul de ciaI'
provenienta aeest.ora din luneile riurilor, ea yirsta lor pleistocen superior-
holoeen.
b) Evolut
ia
clastocarstullii pc suprafctclc tabularc fazclc ci. AeeasLa eu-
prinde intreaga morfodinamieii a elastoearstulu i care evolueaza independent
de retelei hidrografice :;;i ea se efect.ueazii atit pe vert.icala, cit :;;i pe
orizontalii prin procese sufozionale de captare interioarii, endoreieii.
- Paza de CroVllri reprezillLii inceputul carstificiirii loessului care se produce
sub aetiunea ape lor de illfiltratie prin cele douii laturi morfodinamiee, de sufo-
ziune chimica :;;i 'fizieii (vezi fig. 75).
- Paza de polii :$i de v(li seci, oarbe, consta in extinderea carslului in supra-
fata prin ingemiinarea erovurilor apropiate. Prin unirea acestora in urma pro-
eeselor pluviale se ajunge la formarea unoI' depresiuni lllai mari, care au ca nivel
de baza crovurile cele mai adinei, asemiiniitoare poliilor din zonele calearoase.
Aeeste polii in loess eu suprafete pina la citiva km2 :;;i adincimi de 2-5 m apar
destul de rar, predominanta fiind insii Jaza de erovuri, cu exceptia Cimpiei
Snagovului, unde apar numeroase tasiiri pc supI'afe\:e mai mari (fig. 68). Tot
158
161
----I
I
I
I
I
Fig. 71 - Viii seci sau ocupate de lacuri formate prin unirea crovurilor poli-
ilor in Cimpia Snagovului. La CO$cove - lip de vale oarbii =crov)
11 - Cimpia Romani
prin drenarea interioara a crovurilor iau nar;;tere unele depresiuni alungite,
un feI de uiii oarbe, seci, uneori inchise complet, alteori deschise la un capat,
cum se observa in sectorul Padina din Baraganul de mijloc (fig. 69) sau in Ba-
raganul de sud, sectorul dintre Mostir;;tea r;;i Galatui (fig. 70).
Un exemplu r;;i mai evident apare in Cimpia Snagovului, unde intre bazinele
r;;i Mostir;;tei se afla "alea "La vale degradata, care a
rat evolutia retelei hidrografice din bazinul lalomitei (fig. 71). Polii se ga-
sesc i in Cimpia Maia-Gherghita . .Trecerile de la crovuri la polii se fac prin
faze diferite, in raport de conditiile locale (panLa, niHI de baza local, ploi
torentiale, vegetatie). In Burnazul vestic r;;i in Cimpia Boianului, ele se nu-
mesc gauane. Fundul poliilor in perioaclele de vara poate fi uscat, mlar;;tinos
sau ocupat de lacuri, dupa conditiile de precipitatii, iar in timpul iernii ele
retin un strat de zapada mai gros, care se topetemaiincetprimavara.In
Baraganul de mijloc r;;i de nord, in cuprinsul lor se intilnesc lacuri siirate de
slepa, cum este cazul lacurilor Plascu, Chichinetu, CoItea, TaLaru etc. (vezi
figura 69) al carol' fund atinge orizontul nisipo-argilos de sub loess.
o grupa aparte 0 constituie crouurile alungite din apropierea zonelor lllSl-
poase de dune (fig. 72). Uneori, aceste polii poarta denumirea de lunci (Lunca
Marian din figura precedenta), datorita umezelii mai bogate, apei freatice la
mica adincime r;;i vegetatiei higrofile mai abundente. Alte polii ocupate de la-
curi sarate sint cele din Cimpia Brailei (Ianca, Plopu, lazu, Movila Miresii).
In general, poliile uscate, ca crovurile ies in evidenta r;;i prin solurile spe-
cifice, de obicei cernoziomuri levigate r;;i podzoluri de depresiune, diferite sa-
raturi etc.
Microrelieful de tip polii in diferite faze de evoilltie se intilner;;te in Bur-
nazul vestic, cu treceri clare de la crovuri in unele sectoare mai izolate (fig. 73)
sau in altele mai apropiate de reteaua hidrograficii in Burnazul estic (fig. 74).
- Faza de lasliri masiue apare in Cimpia Snagovului (vezi figura 68) i ea
constituie 0 faza aparte tot cu caracter de polii in care are loc 0 tasare mai in-
tinsa a masei de loess, ca urmare a circulatiei mai intense a apelor subterane,
a grosimii reduse a loessului r;;i a substratului nisipos. Aceasta ar putea fi con-
Q
'" .
E
.x
M
c:

... .....
j '"
:::5.
"
"
............,
---'{
-----:;- -- ..

, ,
\ '
Q
'"
0 0 0
o 0
---
I'-
-'
086
-
--
-
o 2 km
'L.-....._....I'

OSuhaia
2
3
00

c-.J
i I
I
Fig. 72 - Clastocarst de suprafatii In Biiriiganul central:
1 - mici .local regiunea; 2 - directia generala de orientare a crovurilor; 3 _ ulte
grupan de POlll !iiI cravutl
Fig. 73 - Clastocarst de suprafatii In BurnazuJ vestic:
1 - crovuripolii; 2 - lacuri posibile; 3 - zone ce pot fi amenajate. A - polia cea mai mare. Sa-
getile iudiea direetia de dreuare autropiea
siderata ca inceputul unei faze mai largi de pe verticala, de tasare
a loessului 75). Toate aceste faze apartin unei etape spe-
cIfIce numal zonelor endorelce ale Cimpiei Romane, fara nici 0 leoatura cu
reteaua hidrografica majora sau minora. b
In af?r.a de infh:enta. pe care 0 are clastocarstul loessic asupra solurilor
vegetatIel, accentuam asupra rolului ce revine acestuia in legatura cu eyolu-
retelei h.idrografiee 1a..curi) , ea asupra formarii unei retele spe-
clfIce, unghllliare, de tIp furcltura (P. Cot e t, 1957), expllsa mai departe.
2. CLASTOCARSTUL DE VERSANTI- ROLUL LUI
IN DEGRADAREA DRENAREA CIMPIILOR DE LOESS
Acesta este diferit de la clastoearstul regiunilor tabulare, care are 0 evolutie
proprie, endoreie.a, inainte, :;;i care u:;;ureaza etapa ce
de drenare a reglllnI10r endorelee. Clastoearstul de yersanti apare pe fruntile
abrupte ale cimpurilor teraselor, unde datorita infiltratiei apelor din preci-
pitatii se formeaza pUfuri in loess (fazele A, B, C), care ll:;;ureaza scurgerile
torentiale conditioneaza formarea unor vai in trepte inguste, cu aspect
de badlands (fazele D, E) adevarate microcanioane in loess (fig. 76)1, asemana-
toare eu cele din Dobrogea de pe latura dunareana de la Rasoya, nord de Cer-
navoda, Ostrov, Daeni etc. Aparitia acestui tip de c1astoearst ridiea 0 serie de
probleme de ordin practic in legatura cu degradarea terenurilor in panta, unde
numai prin plantatii cu yegetatie lemnoasa (sa-lcimi) poate fi impiedicat ca sa
nu ia proportii in timp foarte scurt.
Prin extinderea vailor marginale torentiale erozillne regresiva ayind ca
nivel de baza fundul Yailor mari se trece la faza de drenare suecesiva c1 crOVll-
rilor chiar pe suprafete aproape netede (fig. 77) la formarea unei rc1,ele hidro-
1 In Cimpia OILcniei, aecsLca sinl cunoscule sub dcnumirea de nisei sau hunii prin care
se face circulatia inlre lreptele de' relief mai inalle in conlact direct.
162
163
Fig. 74 - Clastoearst de suprafat1\ In Burnazul cst ic (I egenda este ea la fig. 73)
CD
'\. \\ .
,.",'

Fig. 76 - Clastoearst de versanp In diferite faze de evolutie la nord de in malul


abrupt al Boreei:
A - formarea pul"rilor ill loess extinderea erOZilll1ii torenliale treptat pe 10Clli pulllrilor (1,2, 3
4,5, 6); B - forma in plan a unei vai torent-iale: a - eu apa intermitenta, puturi lateraIe !ji pe fundul
vaii; b - eu apa permal1ellti1 put-uri laterale suspendate; C - profilu! unui versant eu treptele putu
rilor; C' - vale toren\iala cu plllnri in talveg; D, E - aspecte din doua vai torenliale cu pereli
abrupli-.microrelief de tip badlands
\. ,
.... -.1
.... "
,
\.
(
,Draghiceanu
-------r
I

'88
...
... , ,
/ ,
85 '\ / I
..; I
" '/Izvoru
.... , 10
\ ' .-

88
I
/.,
fr
I
t
\ / \ I
Y ,
Fig. 75 - Geneza depresiuniJor clastocar-
stice:
1 a - craparea solului; 1 b - iufiltralia ape;
tasarea loessului; 2 a - ullirea mai multor
crovuri; 2 b - sectiune tntr-o polie; 3 - idem,
lntr-o polie mal mare
,-
/ /
/ /

Fig. 77 - Drenarea exterioarii a crovuriIor prin erozitmen lininrii marginalii:
A - faza simpla; B - vale mal complexa prin care ia 0 vale cotita-slnuoasa;
C - Idem, 0 vale de tip furcltura
tc=:J
2[]]]]

4E::J
grafice inc1usiv a chiu\'ctelor lacustre proprii cimpiilor de loess. AceasUi retea
de tip "furcitura", cu coturi unghiulare, este determinata de directia croyurilor
drenate ea explica forma Yailor chiuvetelor lacustre cu fazele respective
din bazinele GaHltuiului, din Cimpia Snagoyului, de pe terasa Ja-
lomitei (fig. 78) din alte regiuni. Un exemplu mai caracteristic il consti-
tuie partea de sud a Cimpiei unde c1astocarstul pe loess are 0 den-
sitate foarte mare prin numeroasele crovuri polii, unde drenajul yailor
formate prin drenarea crovurilor poate deyeni mai binI' exprimat (fig. 79).
Toate cele expuse pina aici ne demonstreaza cit de complexe sint problemele
legate de evolutia cimpiilor de loess cit de necesare sint eercetarile geomor-
fologice locale regionale.
3, TIPOLOGIA CTMPIILOR DE LOESS - SCURTA CARACTERIZARE
Prima sinteza cu priYire la stabilirea tipurilor stadiilor de eyolutie a cim-
piilor loessice a fost facuUi de N. Flo rea (1970), care a distins trei categorii
in raport cu modul de fragmentare, grosimea loessului, adincimea apei freatice
faze Ie dezvoltarii crovurilor: dmpii loessice joase, ne{ragmentate, eu crovuri
rare - tip Braila; cfmpii loessice slab {ragmentate drenate, cu numeroase
crovuri - tip J.V1osti$tea ci'mpii loessice, intens fragmentate, lipsite de cro-
vuri - tip Covurlui. Autorul citat considera ca aceste tipuri reprezinta in ace-
timp stadiile de evolutie a cimpiilor loessice, in sensul di procesul de
crovizare nu apare la tipul Braila eu caracter de cimpie loessica, joasa, ne-
drenata, ci este specific tipului cu depozite de loess mai groase, strat
acvifer mai adinc drenaj extern foarte slab; ultimul, tipul Covl/l'lui se earac-
terizeaza prin disparitia croyurilor
1
ca urmare a fragmenUirii intense a reJie-
fului de catre reteaua hidrografiea. Desigur ca aceasta clasificare este inte-
resanta, ea fiind privita intr-o perspectiya cronologica mai larga, dar real ita-
tile procesului de carstificare loessica sint mai complexe, ca fazele prin care
trec diferitele regiuni ale Cimpiei RomanI', cum s-a aratat mai inainte.
Disparitia crovurilor prin eroziune fluviatila este desigur 0 realitate, dar
asocierea acestor microdepresiuni cu reteaua de yai nu se poate contesta,
cum este cazul in Cimpia Plenita-Bucoyat (BaHicitei). Acest raport, eroyuri-re-
tea hidrografiea inyers, retea hidrografica-crovuri, mai trebuie yerifical.
in alte regiuni loessice, cum este Cimpia Boianu-Burdea-Videle, care poate
da un raspuns mai exact la aeeasta interdependenta putin cunoscuta pina acum.
Problemele legate de eyolutia clastoearstului loessic sint abia in faza initiala
din punet de vedere iar rezolyarea lor va fi impusa de neyoile prac-
tice, de necesitatile agro-amelioratiye geotehnice, de etapele faze Ie amin-
tite de noi - endoreica exoreica, cea mai extinsa fiind prima.
In ce geneza tuturor aeestor microdepresiuni elastocarstice trebuie
sa adm item ca sufoziunea eu cell' doua procese conjugate (sufoziunea ehimiea,
eu spalarea sarurilor a particulelor foarte fine sufoziunea meeanica _ ta-
sarea), constituie sistemul sculptural speci{ic loessului din Cimpia Romana
a carei actiune se diferentiaza dupa faciesuri (prafoase, nisipoase, argiloase,
calcaroase). Solubilizarea sarurilor in special a caIcarului leyigarea parlicu-
lelor foarte fine din loess stau la baza tasarilor sufozionale.
1 V. Sf i c I e a (1973) indica in teza lui de doctorat prezenta crovurilor tn partea de
sud a Ctmpiei Covurlui-Galati.
166
Fig, 78 - Limanele fluviatile de pe terasa Ialomitei din sectoml Amara
situate in va i de tip furclLura
Fig. 7fJ - Clastocarstul din partea de sud a Cimpiei
1 - Cimpul lunlt; 2 - terase fluviatile medie!iii 4 ---:-
Mosti!}tei; 5 - crovuri; 6 - vai: 'i - versantl-pante accentuate, 8 - po.pIne,. 9 .
10 - Inc uri; 11 - polii (A - cen mai mare); 12 - viiI seCI de tIp furclturil.
4. MASURI DE ORDIN PRACTIC, PLECIND
DE LA EXISTENTA CROVURILOR
UTILIZAREA LOR CA BAZINE COLECTOARE
cum s-a vazut din analiza stadiilor de evolutie a crovurilor, acestea
prin captari laterale pot ajllnge Ia forma de polie (padina sau gflyan), care ocupa
de cite\'a mii de m
2
9i In mijloclli carora se dezvolUi 0 vegetatie higro-
fiIrt de mla9tini san de lunca, mai ales In Clmpia Snago\'lJlui. Aici raportul
dintre suprafetele ocupate de croYllri 9i ceIe normaie este de 1/20 ha. Stagnarea
apei primayara 9i formarea lacl/rifor de crov poate dura nneori c1teva saptamlni
9i unde chiar dupa eyaporarea apei culLurile nu au conditii optime de dezvol-
tare din cauza InUrzierii perioadei de vegetatie sau a saruriior ce provin prin
circulatia apei de stagnare, mai ales In urma evaporatiei intense.
Tinlnd seama de modul de grupare a crovurilor de Intinderea celor mai
mari, se poate aprecia di suprafetele medii acoperite cu apa Intr-un singur
erov ajung ehiar la 1000-1 500 m
2
, iar In total pe 0 grupa mai mare la 5 000
6 000 m
2
RaporUnd aceste suprafete la productia anuala de griu sau porumb
rezulta importante pierderi. In acest sens se impun 0 serie de masuri locale
pentru reducerea la minimum a acestor pierderi, redlndu-se agricuIturii impor-
tante suprafete afectate de procesul carstic de pe carere
sugeram (P. Cot e t- G h. C lis e I' U)l prevad 0 serie de lucrari ce se pot
executa pe plan local, cu materiale din orizontul local fara investitF finan-
ciare prea mari, dar care impun 0 munca fizica ce se poate rezolva In cadrul
fiecar:i unitati agricole vizate printr-o judicioasa repartizare a bratelor de
munca.
Din eele aratate mai Inainte, suprafata de apa colectata poate ajunge la
6000 m
2
, iar volumul general, tinlnd seama de adlncimea acestor ape, ar fi
de 1 500 m
3
Designr di aceste snprafete 9i volume de apa difera de la caz la
caz, masurile practice Insa YOI' fi acelea9i, tinlnd cont de parametrii locali.
Bazinul receptor se ya alege de obicei la capul unei tarlale, in crovnl sau polia
cea mai mare sau in microdepresiunea cu fnndul eel mai coborlt. Dimensiunile
acestui bazin receptor VOl' fi In a9a fel calculate Incit sa poata cuprinde volu-
mul de apa estimat din crovurile din j UI'. In cazul unui volum de 1 500 m3,
el va avea dimensiuni de 30 x20 x3 = 1 800 m
3
(se va lasa 0 toleranta pozitiva
pentru cazuri exceptionale, de acumulare a unui volum mai mare de apa).
Dupa cele de mai sus, suprafata bazinului de receptie este de numai 600 m
2
-
ceea ce reprezinta a 10-a parte din suprafata acoperita cu apa - suprafata
care nu mai conteaza In calculul asupra recoltei. Bazinul colector poate fi rea-
lizat prin saparea Intarirea marginilor prin stllpi de lemn la 0 distanta
de 0,50 m, iar lungimea lor sa ne dea posibilitatea de a-i baga In pamlnt
0,20-0,30 m, ramlnlnd la suprafata pe 0,70-0,80 m din motiw de securi-
tate (circulatie, vite ce se gasesc pe cimp).
Intre acel}ti stllpi se va face 0 Impletitura de nuiele (rachita, salcie etc.)
folosita In orizontul local. Deci In mod concret nu se investesc In aceste bazine
fonduri speciale, ci se utilizeaza numai munca fizica si ea tot din orizontul
local. ' .
Cu privire la canalele de legatura Intre diferitele lacuri locale sau
bazinul colector, acestea .vor fi efectuate tot prin forta de mundi locala.
Ele VOl' pomi din centrul crovului ce se leaga la bazin pentru a da posibili-
tate scurgerii totale a apei din tot cuprinsul formei negative. Pe cit posibil
1 Lucrare in manllscris (1974) Clas/ocars/ul din Cimpia Sna!JfJVului.
168
.-.
se ya urmari normala a araturii
pentru a nu se crea dificultftti pentru trac- ..-- 35-4G em -:
toare.
In lucrarile de sapare a canalelor se pot
folosi In faza pluguri speciale, iar
rectificarea prin lucrari manualel, . daca
este cazul. Dimensiunile acestor canale
cu profil forma de V, pot avea In des-
'chiderea superioara circa 0,35-0,40 m, iar
Inaltimea laturilor, de 0,40 m (fig. 80).
. I 2 Fig. 80 - Tip de canal pentru drenarea
Pentru canalul colector va fi In Jur (e - apei din croVl1l'i (dupii Ch. eli s e r ll)
3. In medie din constatarile noastre sint
necesare circa 800-1000 m de 9anturi ca sa se amenajeze 0 asHel de grupare de
4- 5 crovuri, care adaugap la cei 500- 600 m2 dau 0 suprafata de circa 1000 m
2

Aceasta reprezinta numai a cineea san a parte din suprafata nefolosita mo-
melltan din totalnllntinderilor afectate de acumularea normala a apelor In crovuri.
Tinlnd seama ca metoda propusa nu implica fonduri financiare speciale,
rezuIta rentabilitatea lor, care consta In urmatoarele: oprirea procesului de
adlncire a crovurilor prin sufoziune, formarea unoI' bazine lacustre permanente
a carol' apa poate fi folosita la irigatii locale In perioadele de seceta, In pisci-
cultura. ca locuri de agrement etc.
In timp, ele completeaza peisajul geografic cu noi ochiuri de apa
necesare atenuarii climatului excesiv continental, semiarid al Clmpiei Roma-
ne. Daca plna in prezent s-au utilizat numai vaile minore In scopuri hidroeco-
nomice, este credem timpul sa folosim cu. sueces erovurile pentru nevo-
ile agriculturii noastre.
Tot In legatura cu prezen\-a crovurilor a poliilor sufozionale 9i accentulnd
nu asupra rolului negativ, ci pe importanta ce 0 pot avea ca elemente pozitive,
socotim ca se poate trece la utilizarea lor mai larga In ansamblul sistemelor
de irigatie loeala prin trasarea acestora, tinind seama de aliniamentele prin-
cipale, conditionate de microrelieful negativ loessie sau prin drenarea lor spre
vaile din apropiere (fig. 74, 75).
AsHel se asigura aUt drenarea crovurilor, cit 9i trasarea canalelor respective
prin sapaturi umpluturi locale pentru obtinerea pantelor necesare scurgerii
apei. Chiar pentru sistemele regionale de irigatii se impune utilizarea pe cit
posibil a microreliefului loessic. In acest mod, terenurile dintre crovuri sau polii
care in prezent sint integrate sistemelor de irigatii pot constitui un
fond funciar neatins de lucrarile de amenajare a canalelor de irigatie.
Tot pentru sistemele de irigatie 9i in vederea unei utilizari cit mai rationale
a terenului se poate folosi microrelieful negativ existent, de tipul vailor in-
terdunare din Cimpia Romanatilor (Craiova-Caracal-Corabia) sau din Bara-
ganul sudic - sectorul Hagieni, Cimpia Tecuci etc., unde regularitatea
adincimea mica constitllie 0 conditie morfologica 9i mai buna in raport cu mi-
erorelieful sufozional mult mai variat. In sensuI propunerilor noastre, microre-
lieful din figurile anterioare (68-73) poate fi analizat sub raport agroamelio-
rativ 9i unde socotim ca este posibilii 0 adaptare a acestuia la sistemele de iri-
gatie. 0 alta unitate clastocarstieii caremerita sa fie luata In consideratie este
Mosti$tea de sud (fig. 79), cu cea mai mare densitate de crovuri, unde din
cimpul inaIt al Ciornulesei se pot trasa numeroase canale de irigatie spre laturile
1 Drcnn.i locnl prin brazdc.
169
-
1 Tezii de doetorat tip.'irilii in 1976.
Fig. 81 - ScJIita lOU propllnerile de ordin pral'l k rlin Cimpia de NE (duJ:ii '. Flo rea):
1 - puturi de drenaj lHltural; 2 -3 canale principnle de drenaj (necesare suplimentar in cazul ca se
iriga cimpia); 4- - areal in care este necesara drcllarea prin canale secundare; 5 - areal cu lacuri
saratc !iii vui inchisc care fUllCpOlleaza en drenuri naturale; 6 - laClui
frea tice i sch imbarilor pe dis tante drstu I de mici, adidi discontinuitatea remar-
cata de P. Pet res c II (1940). Dupa autor, salinizarea apelor frru-
tice mai este legata de neregularitatile patului impermeabil, lipsa de drenaj
ca urmare a schimbarilor topografice generate de acumularile roliene, de loess
nisipuri de dune. Ea a inceput dupa stabilirea Dunarii pe traseul actual
dupa transformarea unoI' portiuni ale Cimpiei Romane in zone lipsite de drenaj.
Tinind seama de conditiile actuale ale partii de NE, cu vaste suprafete de
terenuri sarate, foarle frecvente in partile cele mai joase ale regiunii peste
lot, acolo unde apa freatira se la mica adincime, problemele agroame-
liorative nu se pot rezolva, dupa autor, decit prin regularizarea riurilor
Baraganului prin drenajul apelor freatice foarte incarcate cu saruri numai
acolo uncle diferentele de nivel permit asHel de lucrari.
Masuri practice mai concret.e pentru ameliorarea regimului hidrosalin au
fost inclicate cle N. Flo I' e a (1972)1 pe harti la scari destul de mari intr-o
sinteza pecare 0 redam in fig. 81 pe care sint indicate lucrari de drenaj verti-
cal (puturi) sub forma de canale, utilizindu-se reteaua hidrografica existenta,
in diferite conditii de irigatie sau de neirigatie. Sistemul morfohidrosalin
mai apare la nord de vulea Buzaului, in lunca Jiului, in partea de sud a
SLOBOZIA
000000
--+- 2
--.. 3
/N/Z
4

.-'" 5

EP
6
o 10 20 30 km.
, ! , I
mal de sistemele de crovuri polii, dupa
necesltatIle lucranlor agroamehoratIve prill nivelarea unoI' crovuril.
de detaliu a .microdepresiunilor de tasare, cu dimensiuni
onentan vanate, se poate aJunge la solutii practice mai largi in raport de
conditiile locale, specif ice .
ConcIuzia de ordin general care rezulta din cele expuse mai inainte este de
a atrage atentia forurilor agroameliorative asupra necesitatii studiilor de deta-
cu conditiile geologo-geomorfologice in vederea nlori-
fICaI'll mlCrorehefulUi sufozlOnal dupa necesitatile lucrarilor economiei agricole.
C. ALTE SISTEME DIN ACEASTA MARE UNITATE
1 Metoda propllsa de M. Cae e II M. M 0 i s ii (.Urloda de nivelare a crovurilor,
Hidrotehn., nr. 6 1972). Se poale aplica In zone ell erovllri rare suprafete mici.
1. SISTEMUL MORFOHIDROFREATIC $1 PROBLEMELE DE ORDIN PRACTIC
Acesta este foarte extins tot de important ca cel precedent,
curr: de altfel. s-a din analiza hartii hidrogeologice (cap. IV).
Slstemul hldrofreatIc este prezent in cuprinsul tuturor formelor de relief
(mezo micro) strins legat aUt de conditiile litologice morfoloo'ice cit
de conditiile cIimatice hidrologice, in special de dinamica '
In cadrul acestui sistem se poate distinge cu caractere proprii subsistemul
morfohi dl:osa lin , ridica :,1 probleme de .ordin practic destul de complexe.
Ac:sta dill nu .reprezmta .de fapt un slstem sculptural propriu-zis, ci el
se mcadreaza m Slstemul mal larg, cel arid, prin relieful neaativ de micro-
depresiuni lunci in care se dezvolta cu precadere. morfohidro-
se caracteri:eaza p:in prezenta lacurilor sarate, ca prin procesele de
a a este foarte importanta pentru agricul-
tura prill masunle amelIoratIve ce se impun.
Pentru explicarea genezei saraturilor din Cimpia Romana de care s-au ocupat
in special, la nord de Ialomita P. Pet l' esc u (1940), P. M a l' 0 s i (1967),
N. Flo l' e a (1970, 1972), (1976) s-au emis doua teze principale: aevatira
eoliana. l' m. a expli.ca provenienta sarurilor prin apa riurilor pe cale
subterana pnn mtermedml apelor freatice, iar ado u a prin transportul eflo-
rescentelor saline de catre vint. Ultima actiune a fost sustinuta mai ales de
P. Pet l' esc u (1940), care a remarcat discontinuitatea orizonturilor frea-
tice gradul diferit de salinizare al lor, mai mare la cele apropiate de supra-
in apropierea lacurilor sarate. N. Flo l' e a (1970, 1972) accentueaza
rr:al mult asupra freatice influentate de masivele subcarpatice salifere
dm zona cutelor dlaplre. Tot el arata corelatia strinsa intre acumularea saruri-
lor relief sau legitatea morfohidrosalina pe fundul microreliefului de crovuri
cu apa freatica, in zona de contact a diferitelor trepte morfologice, in cimpiile
de lunca slab drenate, la periferia conurilor de dejectie, in lunci neinundabile,
dar in amonte de confluente etc. Acest sistem este completat cu lacurile sarate
sau salmastre, destul de numeroase la nord de Ialomita. Prezenta acestora
reflecHi mai cIaI' ariditatea cea mai accentuata a Cimpiei Romane. Teza
eoliana se completeaza foarte bine cu depunerea loessului.
In legatura cu geneza sariiturilor trebuie remarcata prezenta a numeroase Ien-
tile de argile nisipoase, nisipuri argiloase sau numai argile, care retin rna i
diferite saruri pot sa explice mai bine local varietatea orizonturilor
170 171
Cimpiei precum in alte porpuni mai restrinseale Cimpiei Romane,
unde nll ndlca probleme de mari cn la nord de Ialomita.
2. SISTEMUL ANTROPIC- TEHNOGEN
. astfel mai larg, sistemul antropie nu actioneaza cu acela9
i
ntm Cll ca interni externi, el se resimte aproape
peste tot destul de aetlv prmtr-un ansamblu de masuri eare se efectueaza
sezonier, anual multianual in diferite scopuri economice in vederea imbuna-
tatirii conditiilor de viata ale omului, de folosire rationala a reliefului hidro-
grafiei, climei, solurilor, vegetatiei,' rocilor etc. '. . '
actiuni ale omului asupra naturii au fost semnalate aproape in
precedente nu este cazul sa mai revenim asupra lor, rele-
yam msa unele aspecte actuale sau de perspecti\'a. Nc referim de exemplu la
amtlIl an de an al solului care apelor din preeipitatii care
la rindul lor genereaza diferite procese fizice chimice in sol, cum sint cele
de sufoziune; eroziunea in sllpra-
desecarec/' lInor laclIn-bal/1 mfluenteaza microclima:tul local, iar irigat iile
lro.tlOnale, cu norme mari de udare, produc degradarea structurii solului in-
saraturarea acestuia. '
afecteaza mai ales vane luncile, cum este de exemplu
Lunca DlInaJ'll, unde au fost desecate 0 serie de balti: Nedeia, Potelu, Suhaia,
Greaca, pentru punerea in valoare a noi suprafete pentru agricultura.
Crearea de mcinte indiguite la Dunare influenteaza VOl' produce modifidiri
asupra nivelului Dunarii, asupra cantitatii de aluviuni tirite iar sistemele
ce se VOl' construi pot la evitarea inun-
datlllor pe Dunare prin atenuarea viiturilor. Este yorba de hidrocentralele
Portile de Fier, Tr. Magurele-Nicopole, Cernavoda.
Modificari atit asupra aspectului vailor, cit asupra versantilor acestora
VOl' aparea pe vaile interioare. Amenajarea integrala a vailor Jiului, OItului,
Vedel, prin bararea lor crearea unor lacuri de acumulare va asi-
gura necesarul de apa pentru irigatii industrie, dar mai ales va atenua
undele de viitura ale debitelor marl. Modificari importante VOl' aparea pe
multe riuri interioare prin lucrari cu caracter tehnic-rectificari de albii (taierea
unor meandre), consolidari de maluri etc.
Luncile VOl' fi supuse ele unor transformari la care omul va aduce
aportul. tn urma inundatiilor dintre 1969-1972 dar mai ales a celor din 1975
indiguirea unor lunei inundabile dovedit utilitatea. tndiguirile VOl' fi
late cu celelalte lucrari de ele contribuind astfel la' evitarea
pagubelor produse de inundatii, ca de exemplu, Jiul in aval de Craiova, OItul
la .sud de Rimnicu Vilcea (cascada de hidrocentrale regularizeaza debitele OItu-
1m), pe Vedea, acumularea de la Socetu (apara impotriva inundatiilor
Alexandria). '
Amenajarea hidroenergetica a va contribui la alimentarea cu apa
a la regularizarea albiei acestuia.
Toate ..aceste impun aprofundata a morfologiei
geologlce a vailor atit pentru stabilirea amplasamentelor pentru
cit pentru valorificarea materialelor de constructii (nisipuri pietri-

Desigur ca in toate aceste lucrari este interesat direct domeniul agricol
a carui activitate este mult mai larga, el cuprinzind regiunile mai inalte,
172
de terase cimpuri, unde extinclerea marilor lucrari de irigatii de desediri
este in curs de realizare atit in cimpiile marginale predunarene, cit in cele
interioare.
In lncheiere, apare lncii 0 data necesitatea ca In lucrarile agroameliorative cri-
teriul principal sa-l constituie cartarea amanun/ita a terenullli pe baza con-
ceptiei sistemice, integrative a tutlIror {actorilor naturali antropici - a core-
la/iilor cauzal-genetice {unc/ionale dintre ansamblul ce rezultc'i.
. D. REGIONAREA POTENTIALULUI IRIGABIL AL C1MPIEI ROMANE
cum s-a vazut din expunerea conditiilor naturale actuale (a mezo-
microreliefului; depozitelor superfieiale; hidrogeologiei - ape freatice chi-
mism; hidrografiei hidrologiei - zone drenate nedrenate, debite; climei
- temperatura, precipitatii, evapotranspiratie vinturi; procese actuale - de
eroziune acumulare etc.), Cimpia Romana constituie unitatea cu cel mai ma-
re potential irigabil al tarii noastre care impune importante masuri agro-
ameliorative, de valorificare mai eficienta a acesteia in toate regiunile ei.
Pe baza pozitiei geografice a conditiilor complexe morfohidrologice fito-
pedoclimatice, acest potential irigabil al Cimpiei Romane poate fi imparpt
regional, sub forma unei propuneri, in trei grupe mari:
G1'llpa clmpiilor marginale dunarene predunarene loessice aluviale, situate
in zona secetoasa in care intra cea mai mare parte a Cimpiei Olteniei, Bur-
nazul, Baraganul in ansamblu, cu relief de lunca (Lunca Dunarii in special),
terase cimpuri inalte al carol' potential irigabil este legat de valorificarea
apei din Dunare in primul rind, la care se adauga pentru Cimpia Siretului infe-
rior, Cimpia Tecucilor, Cimpia Covurlui-Galati utilizarea altor surse de
apa (Siret, Prut etc.).
Grupa clmpiilor interioare-loessice, de divagare piemontane (aluvio-proluviale
loessice), situate in zona semiumeda, cum sint: Cimpia Caracalului, Cimpia
Boian-Burdea-Videle, Cimpia Vlasiei, Cimpia Pogoanele (partea de vest
a Baraganului de mijloc), Cimpia Cimpia Titu-Racari, Cimpia
Cimpia Cimpia Mizil-Buzau, Cimpia
al carol' potential irigabil este legat de rim'ile interioare, de acumularile cleri-
vatiile regionale ale acestora.
Grupa dmpiilor de lunci mari, cum sint cele din lungul riurilor principale
(Jiu, OIt, Dimbovita, Ialomita, Siret) care apartin
aUt zonei semiumede, cit celei secetoase al carol' potential irigabil este
legat in primul rind de riurile care Ie-au generat.
tn legatura cu cimpiile interioare trebuie aratat ca cele piemontane se dis-
ting prin pante mai accentuate infiltratii mai puternice in raport cu clmpiile de
divagare, cu pante mult mai reduse, cu ape freatice mai bogate la mica adin-
eime, iar clmpiile loessice fie cele interioare sau cele predunarene ies in evidenta
prin dezvoltarea clastocarstului specific lor, ca prin prezenta depozitelor de
nisipuri eoliene. Toate aceste caractere morfogeologice impun Ullele diferenti-
eri locale in sistemele de irigatii chiar in cele de drenaj (caracteristice peri-
oadelor ploioase).
Pentru grupa a treia, care inglobeaza marile lunei interioare se impune
asigurarea unui drenaj dirijat prin canale diguri de protejare impotriva inun-
datiilor de vale sau de albie, ca pentru luncile miei ale riurilor secundare,
173
unde sistemele lacusire de acumulare in serie se impun ca 0 necesitate hidro-
tchnidi de gospodarire a apelor de prim ordin.
Asociate cu gradul de pretabilitate a terenurilor pentru irigatie (N. F I o-
r e a .a., 1973)1, aceasta clasificare capata 0 baza mai precisa i mai larga.
In acelai timp, trebuie sa aratam ca limita nordica a suprafetelor ce pot fi
irigate corespunde cu limita potentialului tehnic irigabil, dar ea difera de
potentialul economic irigabil, la trasarea caruia interyine pretul de cost la
m
3
, de apa necesar pentru ha irigat.
In legatura cu luncile interioare trebuie precizat ca limitele acestora variaza
foarte mult, dei aceste zone sint mai uor de irigat, datoritii conditiilor speci-
fice (sursa de apa, climat mai culturi legumicole), dar in acelai timp,
ele pot fi supuse inundatiilor. In plus, ele sint prevazute sa intre in cuprinsul
lucrarilor de amenajare, cum sint vaile Oltului, Vedei, Teleormanului, Arge-
ului.
Prin aceste lucrari 0 mare parte din luncile irigabile VOl' disparea, iar com-
pensarea lor se va face pI' in yalorificarea terenurilor in panta sau cu exces de
umiditate.
E. MODUL DE UTILIZARE A TERENULUI - S!NTEZA DE ORDIN PRACTIC
IN LEGATURA CU PROCESELE NATURALE
ANTROPICF. DE MARE AMPLOARE
Ultimul aspect asupra caruia ne oprim cu privire la corelatia dintre relief
depozite, de 0 parte i latura practica, de alta parte, este legata de procesele
naturale i antropice care se reflecta in modul de utilizare a terenului (fig. 82).
Ne referim in mod special la inundatiilor din primii ani ai deceniului
actual i la degradarea solurilor in general.
Aa cum s-a aratat pe parcursul lucrarii, in diferite ocazii, Cimpia Romima
dispune de importante resurse ale solului i subsolului. Pe primul plan stau
resursele funciare, care rezulta ciaI' din modul de utilizare a terenului (terenuri
aI'abile peste 80 %, dupa care urmeaza padurile, zonele viticole, vetrele localita-
tilor i apoi resursele de apii. Acestea din urma permit dezyoltarea pe scara
mare a agriculturii irigate, alimentarea populatiei, animalelor i industriei,
atit prin utilizarea complexii a apelor de suprafata (riuri, lacuri), cit i a celor
subterane (freatice i de adincime). In acest scop, posibilitatile cunoaterii
i yalorificarii apelor ascensionale sint destul de mari avind in vedere seriile
groase i variate sub raport litologic a depozitelor detritice piemontane i fluvio-
lacustre. Forajele de mare adincime au scos la ivealii existenta apelor ter-
male la Potcoava i in alte localitat! din apropiere.
Cimpia Romima reprezinUi astazi i 0 importanta zonii pelroliferii gazeifera
prin prezenta a numeroase structuri, cum sint cele de la sud de CraioYa, de
Piteti, in zona de divagare, din cimpia Boianu-Burdea- Videle, din cimpia
piemontanii Tirgovite-Ploieti, cimpiile Buzaului, Rimnicului, Siretului
inferior i din alte parti, unde "piidurea de sonde" crete an de an, aa cum
rezultii din valoroasa lucrare a lui D. P a I' a s chi v (1975). Aproape pe intreaga
suprafata a Cimpiei Romane intre Jiu i Prut, intre Subcarpati i 0 linie ce
trece prin (sud Bucureti)-nord Roiorii de Vede i
Caracal sint puse in evidentii numeroase structuri petrolifere in plina. exploatare.
1 Lucrare in manuscris Haria pcdohidrogcologica
174
Valorificarea pe scad mai mare a namolurilor curative din lacurile sarate
Amara, Fundeni, Lacul Sarat-Braila etc., deschide noi perspective balneo-
climaterice Baraganului, bogat in lacuri de tip liman sau de tip polie.
Complexele de lacuri artificiale, aa de extinse astiizi, reprezintii 0 importanta
resursa pentru agricultura i piscicultura, iar amenajarea lacurilor naturale
in scopuri turistice, de agrement, cum sint cele din jurul Capitalei i celorlalte
orae (Craiova, Ploieti, Piteti, Buzau etc.), deschid noi posibilitati, alflturi
de padurile-parcuri, de satisfacere a nevoilor populatiei locale pe distante mici.
Sub acest raport oraele-porturi, datoritii circulatiei fluviatile i pozitiei lor
la contactul cu Lunca Dunarii au 0 situatie mai favorabila.
Un loc aparte in modul de utilizare a terenurilor din Cimpia Romana il
ocupa marile lucrari agroameliorative i geotehnice in legatura cu echiparea
diferitelor regiuni ale ei prin mari sisteme de legaturi hidrografice interbazi-
nale i cu numeroase sisteme agroameliorative, de iriga/ie de desecare, care VOl'
schimba aproape total imaginea cunoscuta in vechea geografie a celei mai mari
unitati agroproductive a tarii.
Intre acestea din urma amintim sistemele de irigatii Crivina- Vinju Mare,
Calafat- Baileti, Sadova- Calarai - Dabuleni, Stoeneti - Viina - Carabia,
Lita-Flaminda-Seaca, Giurgiu-Razmireti, Berceni- Vidra-Frumuani,
Mostitea, Ciulnita-.Jegalia - Feteti - Ciilarai - Dichiseni, Briiila- Moyila
Miresei etc., al CarOl' amplasament corespunde zonelor de prima necesitate.
In strinsii legatura cu sistemele de irigatie al carol' scop este completarea lipsei
de apa din perioadele secetoase stau sistemele de desecari, construite pentru
eliminarea excesului de umiditate, ambele reflectind caracterul continental
excesiv al climei din Cimpia Romana i ale conditiilor actuale ale economiei
agricole. In figurile 82 i 83 schitam citeva aspecte practice de ansamblu.
Ca procese de mare intensitate ne referim in mod special la inundatiile din
anii 1969-1972, care au cuprins aproape intreaga Cimpie Romana i mai
ales nord-estul ei, incepind din bazinul Mostitei spre Siret, unde au afectat
pe mari suprafete nivelul ape lor freatice.
Studiul de ansamblu efectuat in cadrul Academiei de tiinte agricole, de
cntre colectinl! C,E.A. 1. (1973), a scos in evidenta in sinteza cu priyire la cau-
zele naturale i antropice, rolul diferit al acestora, din care pe primul plan au
stat condi(iile climato-hidrografice !)i in mai mica masura actiunea antropica,
in special sistemele de irigatii vechi, cu rctele neimpermeabilizate.
Din tot ansamblul de conditii naturale analizate, ne oprim asupra litologiei
reliefului cu cele doua categorii de relief (de mezo i microrelief), subliniind
in acela!)i timp necesitatea de a tine seama de ele mai mult in lucr5rile de
regionare agro-ameliorativa, aa cum se cunoate (N. Flo I' e a .a., 1955,
M. B 0 iz an .a.1959).
Tinind seama de mezorelief, excesul de umiditate se imparte in doua: pe
{unduri de viii, cu exees pro\'enit din inundatii, scurgeri laterale i apele frea-
tice, !)i pe interflll/lii (de suprafete tabulare - cimpuri i terase), cu exces pro-
venit din precipitatii a carol' apa este retinuta de microrelieful dintre dune,
de croYuri, polii, precum i din apele freatice al carol' nivel s-a ridicat pina
la suprafata.
In afara de fonnele de relief amintite, litologia i solurile prin textura i
gradul de permeabilitate au avut Ull 1'01 destul de mare in generarea excesului
de umiditate i a duratei lui (fig. 83).
175
....
A
G
L u
'louD
(-....
WhIg 17
'-)
I' 1
18 ALA
ITllIIIIl,0 14
1++++++I

1e:D 111
15
1
'2
1
'6
B
I
I
I
1 nco n c l [l z i e, Cimpia Romana ca cea mai mare unitate agrogeografica
a tarii se impune a fi integratii cit mai organic sub raport agroameliorativ
geotehnic in sistemul naponal de gospodarire a apelor de regularizare a bazi-
nelor hidrografice, ea reprezentlnd partea cea mai joasa, unde acumularile de
ape trallsportul de miIuri spre DUllare este foarte mare.
De asemellea, utilizarea complexa a resurselor naturale in special a soluri-
lor din Clmpia Romani! se impllne ca 0 necesitate de prim ordin, aUt prin
cit mai profunda a legilor naturale care Ie guverneaza, cit prin-
tr-o actiulle cit mai rationala din partea omullli, pentrll a nn se ajunge la
un dezechilibru al cOl'elatiei callzale fUlldamentale llatura-societate omelleasca.
luviatile intinse; 4 - de a cimpiilor
verseaza de apa .f.re3;tica; 6 - <:lmpu Joase de Iduncu'mCfditate generat de inundat
ii
df
'I . 8 cl mpu piemontane Joase ell exces e J t
clastocarstic dune;.10 - de loes.sfcu
cu exces de umid.itate, generat in spec'd
a1
de foarte mid; 18 _ I.
, 16 - terenUIl neafectate de exces e UIDI 1 a
E_..3
4
E-Y-15
v2Z%]
6
83
7
a b
~ 8
a b
E9
a b
~ D
a b
~
abc d
ifJ
ifJ
=
=
=
=
=
ill
'. 5
... I
"1
'3


ITI1IIIIl,0
'-)
17

14
I
leD 1
11
18
1+++++ +1'5


I
1
12
1
16

c:::,
\ q,

\...-....... /'\
\ ......,r.".\
1-
<
.......""
C Q pit 0 I u I IX
GRUPA UNITATILOR GEOMORFOLOGICE CENTRALP
Baza regionarii geomorfologice. Aceasta parte a lucrarii este consacrata
unei scurte caracterizari a unitatilor geomorfologice dupa criteriul morfofunc-
tional in trei grupe sau compartimenle mari: cenlralii, eslicd nord-esticii, vesticii
nord-veslicii, care la rindul lor cuprind diverse regiuni geomorfologice, expuse
dupa pozitia geneza lor. Fiecare grupa reprezinta 0 asociatie de regiuni sau
de tipuri morfogenetice de care s-a amintit mai inainte, in raport cu intin-
derea respectiva, cu sistemele de vai interfluvii, cu microrelieful specific
cu necesitatile de ordin practic.
Impartirea in grupe corespunde din punct de vedere agroameliorativ cu sec-
toarele mari ale solurilor mai ales cu predominarea conditiilor diferite de
umiditate a acestora, mai mare in grupa centrala mai mica in celelalte doua
grupe extreme, de est-nord-est de vest-nord-vest.
In expunerea celor trei mari compartimente cu subdiviziunile lor, accentul
cade pe analiza depozitelor, a complexelor litologice schitate in partea intii
ca baza a formelor de relief a solurilor, a posibilitatilor de acumulare a ape-
lor freatice a masurilor practice agro-ameliorative legate de conditiile forma-
rii excesului sau a deficitului de umiditate, in raport cu relieful specific, cu
impermeabilitatea sau permeabilitatea solurilor. In acest sens, avind in vedere
numarul foarte mare de foraje hidrogeologice caracterul sintetic al acestei
parti, au fost selectate numai citeva din profilele cele mai caracteristice pe care
Ie-am socotit absolut necesare unei prezentari cit mai concrete a cuverturii
imediate a subsolului, redate in tabelul 15 in harta anexii.
Nu este yorba de hiirti lilologice speciale, ci numai de unele repere generale,
care pot orienta pe cititor. Intocmirea unor astfel de harti la scari mari ramine
o problema de viitor foarte interesanta mai ales sub raport hidrogeologic.
In felul acesta, socotim cii partea regionaHi chiar cu caracter orientativ este
mai direct legata de latura aplicativa agroameliorativa geotehnica, de
necesitatile economiei agricole, de sistematizarea teritoriala etc.
Liniile morfohidrografice principale care separa cele trei mari compartimente
ale Cimpiei Romane sint: valea Oltului apoi vaile inferioare ale
Dimbovitei, de unde se trece in bazinul superior al valea Saratii
marginea de ,"est a luncii Buzaului, linii de la care grupa ceiltrala trece in
compartimentele marginale. 0 grupa aparte 0 constituie regiunile invecinate,
mai inalte, in raport cu regiunile clasice care este expusa in ultimul capitol.
De asemenea, trebuie aratat ca in cuprinsul acestor mari grupe exista unitati
1 Accel1tlll in acea,t:1 parle cade pe corelatia fundumentalii dinLrc rc:ie[ la altimetrie
mezoforme depozilele clIuterna.re.
179
Tabelul 15
Lista forajelor din anexii (I - Xl) in parantezii alti1udinile lor in Dl
I
Nt.
I

I
Foraiele pe localitllt;
II
Nr.
J \
crt. crt. Foraiele pe localitll ti
1 I Picior de Munte (261) 57 III Ciupagea (117)
2 Picior de Munte (261) 58 (108)
3 Cringul lui Bot (202) 59 (90)
4 Tatarani 60 (104)
5 . 61 Ciilugiireni (79)
6 Valea Ciilugiireascii
62
7 Mizil
IV Sprincenata (110)
8 Buziiu-garii
63 Slejaru (110)
9 din Deal (167)
64 Rata (110)
10 Riieari (134)
65 Balta Siiratii (108)
11 Tiiriceni (127)
66 Slobozia J\Ilndra (110)
12 Slobozia Moarii (127)
67 Olteanca (109)
13 Puchenii (132)
68 Lisa (93)
14 Dobra (162)
69 Alexandria (82)
15 (150)
70 Piatra (89)
16 Jilavele (69)
71 Plosca (89)
17 Radila (115)
72 (57)
18 Cioceni (112)
73 Storobiineasa (74)
19 Cioranii de Jos (171)
74 (89)
20 Parepa (91)
75 Satu Nou (88)
21 Baba Ana (94)
76 Toporu (87)
22 Vintileanca (89)
77 (86)
78 Izvoru (90)
23 II Buftea (106) 79 Hodivoaia (84)
24 (86) 80 (92)
25 Br
l
Fl 81 Radu Voda (91)
26 Br. F2 82 Cucuruzu (87)
I
27 Br-F3 83 Ardeleni Fermii (63)
28 .(73)
29 Olarii Vechi (90)
84 V Saru (55)
.30 (104)
85 LehIiu
31 Bucovenii (104)
86 Ciulnita
:12 Vlasia (91)
87 Movila
33 (89)
88
34 Demieni (91)
89 Stelnica
35 Biineasa (92)
90 Jegiilia-statillne
36 Afumati
91 Pd. Ciunga
3T (74)
92
38 Gruiu (51)
93 JegiHia lAS
3:9 :Miigurele (78)
94
95 Iezeru F6
40 III Recea (191) 96 Iezeru F7
41 Babaroaga (176)
42 (205)
97 VI Solacolu (55)
43 Slobozia (162)
I
98 Codreni (57)
44 Schitu (164)
99 Valea Ciipitalllllll i (55)
45 de J os (157)
100 Sultana (47)
46 (144)
101 Pd. Ciornuleasa (54)
47 Sto iean (133)
102 Valea SUnei (45)
48 (119)
103 Aprozi (40)
19 Miildileni (110)
104 Suhatu (45)
50 (152)
105 Curcani
51 (101)
106 Valea (38)
52 Vlrtoapele de Sus (101)
107 Spantov (43)
53 Orboeasca de Sus (93) 108 (66)
54 Glavacioc (158) 109 Ileana (59)
55 de Sus (151) 110 Caliireti (57)
56 Sirbeni (149) 111 N. Biilcescu (55)
1 Br -= Bragadiru.
180
TabcIlll l!i (continuare)
Nr.
I

I II
Nr.
I I
crt. ForajeIe pc IocaIitati
crt.
Plan"e Foraiele pe localitllti
112 VI Riizvani ('16) 168 IX Circea (184)
113 Zimbru (45) 169 Ziinoaga (146)
114 A!. Odobescll (-10) 170 (142)
115 l\1ihai Viteazu (42) 171 (101)
116 $lcfan Voda (40) 172 Apele Vii (135)
117 Nord (65) .173 Rotunda (106)
118 Iezerll (55) 174 Traian (75)
--
119 VII
175 Brineoveni (126)
120 Slobozia (24)
176 Moldoveni (34)
121 Ianca (35)
177 Corabia (43)
122 Traian
178 Potelu (67)
123 Buziiu CAM
179 Ianca (95)
124 Pogoanele (68)
180 Diibuleni (84)
125 Malu (65)
181 Damian (86)
126 Urzieeni
182 Drunic (131)
127 Glodeanu Siirat (72)
183 Padea (103)
128 Meteleu (73)
184 de Sus (64)
129
185 de Jos (32)
130 Jianu (45)
186 Intorsura (108)
131 Insuriltei (45)
187 (128)
132 Valea Ciorii (27)
188 Giubega (121)
133 (46)
189 Galicea Mare (71)
-------
134 Zavoaia (45) 190 X Unirea (108)
135 M. Kogiilniceanu (21) 191 Motiitei (65)
136 Viziru (18) 192 Hunia (67)
137 Bordei Verde (18) 193 Calafat (61)
138 Urleasca (22) 194 (58)
139 Movila Miresei (16) 195 Poiana Mare (42)
140 Traian (26) 196 Boureni (56)
141 Lanurile (18) 197 Bistret (22)
142 (14) 198 Ciupercenii Veehi (34)
143 Faurei (38) 199 Cearlngu (119)
14-1 VIlI R. Siirat-CAM
200 (116)
145 R. Siirat-Primiirie
201 Punghina (97)
146
202 Vlniitori (72)
147 Teeuci
203 Vrata (73)
148 Viicleni (6)
204 Glrla Mare (89)
149 Moldova (45)
205 Gruia (70)
150 Boboc
206 Jiana (90)
151 (29)
207 Scapiiu (82)
152 - Hoinari (67)
208 Vlnju Mare (86)
153 Balta Albii (44) 209 BurUa Mare (100)
154 Mihillceni (47) 210 Chilia-Devesel (131)
155 Caiata (90) 211 Tismana (54)
156 (34)
-
157 Topliceni (fara scaril)
212 XI Biililcita (260)
158 Obrejita (dupa
213 Plenita
C. Bra t esc u) 214 Vlrtopu (153)
159 Matea (64) 215 Terpezita (183)
160 Grivita (75) 216 Golfinu (169)
161 (42) 217 Lacrita Mare (172) .
162 Hanu Conachi (29) 218 Negrea (86)
163 (43) 219 Schela
164 (17) 220 (91)
165 Giurgeni (31) 221 Vlniitori (97)
-
166 Corod 222 Fintlnele (65)
167 Vame" . Cuea
.-
181
I
I
Ii
, I
de care VOl' fi. pc parcurs in anexa, in raport cu necesiUitile
reglOnarn geomorfologlce ale folosirii denumirilor consacrate sau nou intro-
Deci unitatilor geomorfologice este urmatoarea - gl'upele (aso-
cea .mal ultimele separate ele In sub-
regzunl, mZCl'Oreglllnz, dupa condltnle locale, unitatea de bazu in analiza
facuta fiind l'egizznea. < <
Grupa centl'alii -: SClll'ti1, caractcl'izal'e mOl'fofuncfionalii. Prin pozitia intin-
derea pe 0 Plemontul Getic Subcarpati in norcl, marea ondu-
a Tu:nu Magurele OItenita in sud, acest compar-
tlm,ent se Impune m.p:-Imll! ,nnd, pr!n masivitatea lui, el cllprinzind cea mai
a Muntelllel, ea cea mal bogata retea hidrografica, reprezentata
prm bazmele Vedea eu Teleormanul, cu Dimbovita, Talomita cu Prahova.
de'puduri are aiei cea mai mare intindere, iar sint mult
va:-lat: ca m celelalte compartimente. Sint prezente aiei mai ales solurile
arg.do-lluvla!e nep?dzolite sau podzolite, brune podzolite pod-
zohte, brune-argdoase), cu 0 permeabilitate mai redllsa, apoi
cernozlOmunle levlgate, caraeteristiee regiunilor sudice ale Burnazului. Com-
mal:nos, calcaros forma .uneori de cruste care sta la baza depozi-
.are cea maI:e . T?t aici cad cele bogate preci-
!Htatn m penoada de \ egetatle cu valon m Jur de 300 mm chiar mai mult
m sectorul nordic Ca urmare, cea mai mare
parte a acestei grupe apartine, datorita predominarii solurilor aro'ilo-iluviale
z?ne.i semi:umede,_ iar solurile influen\:ate de apele stagnante cu durata
Cle ocup.a suprafete destul de mari, mai ales in cimpiile Boianu- Bur-
d.ea- Vldele. Nu hpsesc de aici solurile influentate de ridicarea nivelului fr'eatic
aceasta, in special, in Vlasia nordica. Din punct de vedere morfolitoloo'ic
sint prezente tipurile de relief - piemontan, de divagare, loessic, aluvial "'de
terase de lunci, ca excesul de umiditate de-a lungul vailor, cu extindere
destul in re?iunile de divagare, in special in zonele de convergente hi-
drograhce m luncde dubIe, cum s-a vazut in anul 1975 prin inundatiile
din 30 iunie-3 iulie.
A. REGIUNILE PIEMONTANE DE DIVAGARE
. Acestea pri:nul sector, unde procesele de acumulare piemontana
;>1 de smt de tectonice diferentiale (de ridi-
care de cobonre), ca de debltul sohd foarte putemic in pleistocen holo-
A.cest. sector _intinde_ Vedea valea Saratii, el reprezentind 0
falsa clmple tectolllca cutata aXIal, reprezentata printr-o serie de anticlinale
sincI!nale, care apar la zi (cazul Magurii sau sint acoperite de cuver-
tura plemontana aluvio-proluviala, inscrisa pe marele sinclinal neotectonic
cu ape arteziene bogate.
1. CiMPIA PITE$TILORI
iese .in evidenta prin altitudinea care 200 m
p:m larga el. dm partea centrala, pusa in evidenta de vaile radiare,
dlvergente dm bazmele superioare ale Vedei Teleormanului, Glavaeiocului
1 Aceasta este strins legata genetic de Cimpia Boianu-Burdea-Videle expusa mai departe.
182
Neajlovului. Prezenta teraselor in evantai spre albia trecerea ei
gradata spre sud in marea cimpie Boianu-Burdea sint alte caractere care scot
in evidenta personalitatea virsta pleistocen inferior a unuia din cele ma'i
mari conuri-delte din Cimpia Romfma care ajunge spre sud pina in axa Cil-
cum se va arata mai departe. '
Limita sudica, cu caracter mai mult conventional, este marcata de linia ee
localitatile Potcoava cu Burdea-Slobozia iji Croitori, unde pe
ozona mai larga apar la zi 0 serie de izvoare in urma infiltrarii apelor plu-
vio-nivale in depozitele piemontane aluvio-proluviale. Caracterul piemontan
al depozitelor, ce compun conul-delta al rezulta din ritmicitatea depo-
zitelor dintr-o serie de foraje analizate I). Tot din aceste sondaje se vede
ca depozitele loessice cresc ca grosime spre sud descresc spre est.
Caracterul de falsa cimpie tectonica iese in evidenta din prezenta antieli-
nalului Oarja-Bradu, care face parte din seria de cute acoperite de cuvertura
piemontana. Spre est, limita acestei cimpii nu ajunge peste tot pina in malul
drept al ci in lungul unei linii sinuoase, cum se vede la Morteni,
Puntea de Greci Croitori, unde ea trece putin mai spre vest. Vaile
radiare principale sint destul de adinci la periferia conului-delta, cu lunci
terase locale, iar luturile argiloase, pe care s-au format solurile, favorizeaza stag-
narile periodice ale apelor din precipitatii la nivelul interfluviiIor. Eroziunea
in adincime laterala de mal este destul de activa, ca transporturile locale
de nisipuri de catre torenti din cuprinsul versant-ilor.
Terasele in evantai trepte, descrise in amanunt de 1. B 0 c i 0 a c a (1975)1,
ce se succed de la vest spre est dau acestei cimpii piemontane in cuprinsul
aspectul unui mare amfiteatru cu fata spre versantul abrupt
al Piemontului ocupat de terasele artificiale ale renumitelor podgorii
de la
2. REGIUNEA DINTRE ARGE$ $1 BUZAU
Aceasta este mai variata, la aspectul piemontan adaugindu-se cel de diva-
gare, ca efect al dublei de ridicare de coborire a intregii zone peri-
colinare, cum de altfel indica distributia spatiala a unitatilor piemontane
de subsidenta, ca activitatea retelei hidrografice depozitele analizate mai
departe. Forajele cu adineime mai mare I) arata succesiunile litologice
care incep cu forajele de la localitatile Picior de Munte cu stratifi-
catie ritmica de nisipuri cu multe intercalatii argiloase sau mar-
noase. In mod deosebit atrage atentia forajul de la Cringul lui Bot (vest Plo-
cu adincime de 160 m prin complexul constituit din intercalatii
de cu nisipuri argile, sub care se ana un complex mamos nisipos,
probabil levantin I). eel mai adinc este forajul de la
(322,,50 m), dominat de complexul mamos-nisipos din baza.
Clmpiile piemontane din aceasta regiune sint situate in cel mai mare golf
pericolinar, rezuItat al actiunii complexe de eroziune acumulare a Dimbo-
vitei, Ialomitei Prahovei, fiind cunoscute sub denumirea de clmpiile Tlrgo-
vi$tei P Acestea sint situate la doua nivele diferite, cum arata
cele patru valuri de relief, incepind cu Pintenul Picior de Munte, insotit de tera-
sele in evantai de pe partea dreapta a Dimbovitei, descrise de N. M. Pop P
1 Numarul mare al teraselor piemontane ale este explicat de autorul amintit,
prin prezenta anticlinalului de la Oarja, sub influenta caruia partea nordicil. a acestei c1mpii
s-a ridicat treptat. Este vorba de terasele (T 1-T 7). Despre terase s-a ocupat A lex.
Bra i 1 e a n u (1974) care a adus importante precizil.ri cronologice, mai ales pentru terasa
a II-a, care apartine pleistocenului mediu (Iucrare in manuscris).
183
(1938) continuind cu cimpia piemontana joasa a rezuItata din
juxtapunerea conurilor de dejectie ale Dimbovitei Ialomitei pina in cuprinsul
luncilor actuale.
Mai departe, urmeaza Pintenul Magurii sau Cimpia piemontana ina Ita a
Cricovului Dulce, intens fragmentata atacaUi de eroziune torenpala de
procese gravitationale. Acest pinten cu aspect colinaI' este dominat de magurile
mai inaIte ale celor doua anticlinale (Margineni el limiteaza
cIaI' una din cele mai tipice cimpii piemontane terasate, a carei lito-
logic stratigrafie au fost descrise in partea intii (fig. 84), ca microrelieful
de gorgane.
Interesanta este evolutia Cricovului Dulce care taie transversal prin doua
mici defilee Pintenul Magurii la localitatile Postirnaca Tinosu, formate prin
eroziune laterala deversare prin create in timpul apelor mari, ca
contactul Cimp iei Cll zona subcarpatica a deaIuriIor Tintea Buco-
vel. Evolutia Teleajenului spre Cricovul Sarat, a Prahovei spre Teleajenul infe-
rior, a Cricovului Dulce prin nordul Pintenului Magurii spre Prahova apoi
spre Ialomita, aDimbovitei spre Ialomita in sectorul toate aceste
schimbari s-au efectuat sub influenta predominanta a proceselor de acumulare,
prin dinamica conurilor de dejectie a tectonice locale. Ca in
Cimpia caracterul de falsa cimpie tectonica este evident, datorita
cutelor subcarpatice, acoperite cu depozite aluvio-proluviale. In cazul celor
doua maguri, Miirgineni, cu caracter de anticIinale, acestea s-au ridi-
cat pina Ia suprafata, concomitent cu acumularea depozitelor piemontane, iar
in prezent eIe sint erodate de agentii externi.
Cimpia de divagare clintre Teleajen se inscrie pe axul sincIinalului
neotectonic intens faliat cu numeroase stmcturi de hidrocarburi. Ea incepe
cu partea cea mai intinsa din triunghiul Titu-Racari-Brezoaiele, de unde
se ramifica ceIe trei culoare radiare de lunci, in NV spre in NE spre
Cojasca in SE spre Influentata probabil de UlleIe fracturi de
fundament, cum este cea dintre Titu PotIogi, semnaiata la suprafata de
catre G. Val san (1915)2. De la Cojasca spre Tariceni Puchenii
neni, cimpia de divagare are aspectul unui cuioar ingust, limitat de cimpia
loessica a VHisiei de Pintenul Magurii, printre care curgea initial Ialomita,
ce se unea cu Prahova in amont de localitatea Gherghita (fig. 84). Ca toate
Iuncile, cimpia de divagare se caracterizeaza sub raport granulometric prin
nisipuri simple sau argiloase, argile nisipoase, ca prin stagnari periodice
ale apelor din inundatii, care produc exces de umiditate specific fundurilor de
vai. Analiza forajelor din aceastii zona de divagare scoate in evidenta prezenta
depozitelor piemontane ritmice in baza chiar prezenta unoI' orizonturi de
loess intercalate intre sau acoperite de aiuviuni recente, cum se
vede din a II-a, in profilele de la din Deal, Salcuta, Racari,
Slobozia Moara, Tariceni, Puchenii Dobra, Cojasca, T[lr-
etc. Sint cunoscute aici numeroase stmcturi petroIifere.
3. CiMPIA MIZIL-BUZAU
Ea constituie zona de contact a Cimpiei Romane cu Subcarpatii clintre vaile
Teleajen Buzau, unde apare 0 mare convergenta hidrograficii (A. C. Ban tI,
1967), marginita lateral de doua mari conuri de dejectie - Prahova -Teleajen,
. 1 Vezi A. C. Ban u (1967):
Vezi confirmarea mai exactii In falia R:"icari-Videle din haria lectonid a R. S. Romania.
184
II
::>
>:Ii
N
::>
III
""
""
.,
on
...
<:
.,
...
...,
.5
"0
.,
...
'"
on
'" >-
"0
.,
"0
"r
.,
<::
.8
<::
0
E

0-
'"
0-
.5
"
'" ';:;'
...
0

I
c::l
C'l
I

......
t:l
"'r
<::
0
...

:
0. .
:
Fill c:>.. . <;H\:.l
<:> '.1
ii, <:>
E c> ....dRIiS
=.:':"
rt
111.
""-

.'
]
III
I
N
'iiI
I .,
..
:6.:
0
.
'0'
o .
" . . 0
.C)a .':" \"{
<>'?I
111


.': Jo11f<>
ilL.
<: Wol.
=;;_ 0
..
)01....

0
0'"
iii
0" 1"
F- a .
.'
lo?

'\j--f-'---H ..0.0:
"J-+--t---1 . '0'0
a
o
o
o
F:-
'.0 :
J:

<>
II .. !J: 'I>
:

-
:0
0 III.
01:
0'. w.:
ci.OQ d

0 0 0 0
0 0
<:> ... <") ..-
... <")
\I:.0:.Q'. '.0 .(Yo .0'. :0'0'. g
... ..
I'" o ' " .
.9:o. oO o.CJ '.0.

o
J II:'
0: ..0
. " 0.
0
"0'.
a>

0. -,
'0
:r-
I-
.0.
B
' :c'\)
IJ" . :0'
UI.:: ". 0
----------
B. REGIUNILE INTERIOARE
Prin pozitia lor imediat la periferia unitatilor precedente, la marginea zonei
de subsidenta, cazul regiunii Vlasia sau imediat in continuarea celor piemon-
in vest :;;i Buzau, in est. Forajele de adiucime mai mare, cum siut cele de la
Valea Calugareasca, Mizil:;;i Buzau (plan:;;a I) indica alternanta de pie-
tri:;;uri, nisipuri, argile mai rar marne, pe primul plan spre suprafata stind
depozitele piemontane, iar in baza, cele fluvio-Iacustre.
Aici se gasesc mai multe trepte piemontane, prima cu altitudine de 150-160
m; :;;i care este de fapt, terasa litorala a lacului pleistocen mediu, acoperita
cu deluvii groase care-i da aspectul unui glacis pericolinar ingust continuu,
situat intre vaile Teleajen :;;i Buzau, corespunzator in schita lui N. Flo rea
:;;.a. (1954) prin insemnata cu T. Aceasta treapta este pusa in evidenti'i
hidrogeologic prin fi:;;ia de izofreate paralele, cu valori intre 110 150 m, care
se pot urmari in sudul localitatilor Ceptura-Per:;;unari-Pietroasele- Gura
Si'iratii-Mereni (dupa schita lui N. Flo rea :;;.a., 1954).
A doua treaptii, socotita tot ca un glacis, dispus insa la periferia terasei lacus-
tre are acela:;;i aspect de glacis :;;i ea face trecerea spre cimpia joasa, de diva-
gare, fragmentata de numeroase vai torentiale cu izvoarele in Subcarpati (G
- in schita amintita) ale carol' ape depun aluviunile sub forma de conuri, mai
\'echi sau mai noi :;;i care patrund succesiv in interiorul cimpiei de di\'agare
(fig. 84). Aceasta din urma este reprezentata destill de clar prin cimpiile joase
Colceagu- Vintileanca :;;i Sarata-Leoteasca, cu ape freatice la adincimi mici
(1-5 m), marginite la exterior de 0 serie de cimpuri loessice :;;i ele destul de
eoborite (Salciile-Bolde:;;ti, Amara :;;i care fac trecerea
spre cimpiile loessice din apropierea lor (Gherghita-Maia Baraganul de Mij-
loc).
Caraeterul depresionar al acestei regiuni este seos in evidenta nu numai de
convergenta hidrografiei din sectorul Bolde:;;ti, ci :;;i de adincimea mica a struc-
turilor freatice, alaturi de care se adauga:;;i bogatia in saruri, mai ales in bazi-
nul Saratii, de unde-i vine denumirea. Sub raport practic-aplicativ, aceasta
regiune de divagare ridica probleme mult mai complexe, legate aUt de excesul
de umiditate, conditionat de morfologie:;;i hidrografie, cit :;;i de prezenta saru-
rilor de provenienta subcarpatica prin intermediul apelor subterane de
suprafata. Sub acest aspect, de prezenta marelui con de dejectie al Buzaului
al carui virf se afla pe interfluviul Sarata-Calmatui (intre localitatile Stilpu
:;;i Lipia) sint legate 0 serie de probleme de hidrogeologie (saraturile din bazinele
Sarata :;;i Calmatui, inundatiile de pe interfluviul Cahnatui- Ialomita din sec-
torul Pogoanele) :;;i altele.
Analiza {orajelor de mica adincime, cum sint cele de la Dirvari, Radila, Ri-
fov, Cornu de Jos, Belciug, Cioceni, Hatcarau :;;i Ciorani, indica prin orizontul
de bolovani:;;uri pietri:;;uri cu grosimi de 5-10 m prezenta conului de dejectie
al Teleajenului, ca 0 prelungire a conului PrahoYei, dupa cum forajul de la
Stilpu :;;i altele arata prezenta celuilalt con mare din partea opusa, conul Buzau-
lui, expus mai departe I) care apartine Cimpiei Buzaului.
Forajele din localitatile Parepa Baba Ana, Vintileanca,
Gageni :;;i altele indica sub un orizont subtire de loess prezenta nisipurilor :;;i
argilelor, iar forajele de la Fulga, Salciile Jilavele arata orizonturi de loess
eu grosimi mai mari, de 3-8 m.
186
Lane, cawl cimpiilor Boianll-Bnrdea- Viclele, aces tea refleeta 0 legatura
foarte strillsa eu cele ill\'ecillatc 5i de care se disLillg mai ales prin predominarea
cuyerLnrii de loess a clastocarstnilli sllfozionaL
Cimpiile de mai sns Sillt separaLe inlre ele prin zonu de diYagare Titu-Ra-
cari-Brezoaiele, care se rontinna sprr SE prin larga Illnc[t
Vlasiei.
1, C1MPIA VLASIEI
Aceasta se intinde intre yaile Prahoyei in nord in sud,
ea fiind din punct de yedere genetic 0 conLinuare spre Slid a conurilor de dejec-
tie comune ale Ialomitei in cnprillslll Vlasiei nordicc (Cimpia Snagonllni)
Dimbovitei, in VHisia de sud (Cimpia acoperite Cll loess a carlli
grosime spre II-a profilele din fig. 11 A).Pe laLura de
nord, Vlasia este traversata de la Yest la est printr-un mic de{ilell loessic, formal
prin deyersarea apelor in mici depresiuni clastocarstice (vezi fig. 62).
Tot in acest fel a patruns Dimbovita pe aetualul traseu care facea albie
comuna cu intr-o vale de tip Pasarea, in pleistocenul superior sau in
holocen. Pentru latura sudica a Vlasiei, valea constituie axa
hidrografica principala, pe care se afla Capitala tarii de care ne ocupam
in mod special in microregiunea sau zona Sub raport litologic tec-
tonic, Vlasia reprezinta 0 continuare a regiunilor piemontane, dar unde loessul
are grosimi mai mario Structurile cu zacaminte de hidrocarburi se prelungesc
muIt la sud Gradinari), care confirma caracterul de falsa cimpie tecto-
nidi aici.
a) Cimpia Snagovului iese in evidenta prill sistemul de lacuri de tip liman
fluviatil (Balteni, Snagov, ca prin cimpul mai jos, de loess
Potigrafu-Gherghita-Maia dintre Prahova Ialomita, apoi cirnpulmai inalt
dintre Crevedia-Otopeni situat intre valea
Dimbovitei 0 linie ce de la Fundulea prin spre
inc1uzind astfel bazinul hidrografic superior al In aceasta
cimpie au avut loc irnportante schimhari in textura hidrografiei expuse in par-
tea intH. Pentru detalii - c1asto-carst 9i profile geologice se va vedea lucrarea
noastra (P. Cot e t, 1965).
b) Cimpia reprezinta partea de sud, sud-vest, care apartine
sub raport hidrografic celor doua bazine confluente - Dimbovita :;;i Arge9,
dominate de versantul sting mai inaIt al Axa morfohidrografica a
acestei cirnpii 0 constituie valea Dimbovitei, marginita spre N, NE de cimpul
Mogo:;;oaia-Baneasa in sud, sud-ycst de cimpul Chiajna-Berceni (conturat
de V. 1\1 i h a i I esc u, 1924 sub denumirea de cimpul Cilnaului), incins
la exterior de cimpia aluviala Domne:;;ti-Bude:;;ti, 0 lunca larga 9i bogata,
cunoscuta sub denumirea de lunca Arge9-Sabar, 0 terasa joasa, in formare.
Insotita de mici terase pe partea st1nga, mai ales incepind de la Vidra 9i pina
la Hera:;;ti, ea este insotita de numeroase albii parasite 9i soluri aluviale destul
de evoluate. In cuprinsul Capitalei, valea Dimbovitei prezinta pseudoterase
locale pe partea st1nga cu dezvoltare in evantai, descrise de autor (P. Cot e t
1963). Versantul drept 9i abrupt, lunca larga 5i rnultimea gradi
9
tilor, mai ales
in cuprinsul Bucure9tilor constituie caracterele principale ale acestei vai
care are terase intinse pe partea stinga in Cimpia Mosti:;;tei. Pe partea dreapta,
Dimbovita prezinta un singur petic de terasa, in dreptullocaliti'itii Balaceanca.
188
Spre deosebire de Cimpia cu vai putin :;;i loessul
are orosimi mai mici, iar tasarile smt foarte numeroase 91 mtmse, Cnupla Bucu-
re9ti'lor, nelipsita de clastoearst dar vai mai :;;i
mai inalte, se impune in morfologle prmtr-o mal mare vanetate, dupa cum
Cimpia Snagovului se impune prin hidrografia :;;i ei mai bogate: ?ife-
renta intre acestea se vede 5i in problemele cu pnvu'e la excesul de umldltate,
legat de interfluvii, mai extins in Cimpia Snagovului, datoriUt tasarilor sur 0-
zionale mai mari. Zona cu cele mai importante probleme sub acest aspect se
afla la contactul dintre cele doua cimpii, pe cumpana apelor dintre cele trei
bazine hidrografice (Ialomita,
1972 au existat intinse terenuri afeetate de umeZlre freatIca exceSlVa III pilla
1a slab[l.
Analiza {omjelor de midi adlncime. Numarul acestora este, de. mare
<;i din care sint redate numai citeva a II-a). Cele de admClll1e mal mare
expuse mai departe In mieroregiunea Bucure9ti. Forajele din
vest nord-vest din .Cimpia de CO:'jerel1l,
Vechi (linga Gherghlta), Bratule9tI,
Fundeui allele, indica faptul ca depozitele crese m de nord
nord-\'est spre sud 9i sud-est in Clmpia Olarll.
ele au nUllai 8-10 m, la Vlasia, Bratule9ti, Flamlllzel1l Afumatl aJlll1g
la 20 m iar la Baneasa 9i Fundeni depagesc 25 m.
Cel m'ai interesant dintre foraje este cel de la Fundeni, situat la trecerea
spre B[lraganuI de sud, unde loessul, destul de are
de argile (probabil soluri fosile) cu concrep.ul1l calcaroase:'jl ch.wr lllsipun
In baza. In partea de sud, In Clmpia spl:e sud-yest :'jl.sud-est,
POp
e
9
Li
Leordeni, Postavari, Gruiu, Magurele etc. groSlmea 10essuiUl scade dm
nou, ea ay-ind 8-15 m. . . .. ..
Pentru depozitele pe care sta loessul (nisipun,
observa 0 alternanta a acestora 9i mai rar La admclml
de 40 - 50 m apar :'ji marne cu intercalatii de nisipuri, cum este cazul .la Ba.neasa
sau la Dimieni, unde predomina argilele. De asemenea .este de. retmuL faptl:l
ca nu lipsesc orizonturilc de argile cafenii sau dm
precum prezenta unoI' orizonturi de argile ?upnnsul
asemanatoare cu cele piemontane, fapt care conhrma eXlstenta conullll <lhl\'l0-
nar al Dimbovitei pe care sta Capitala tarii (P. Cot e t, 1963).
Microregiunea Capiialei poate fi considerata, fie sens pina
la centura de cale ferata (fig. 81), fie intr-un sens mal larg,. ora9ul
suburbane. In cde ce urmeaza ne referim la ambele sensun pentn: foraJel.e
adincime mai mare, iar ca morfologie depozite ale subsolulUl acestela II
acordam sensul restrins (fig. 85).
Depozitele cuaternare din subsolul Capitalei au unui
special, publicat de E. Lit e a n u (1 952), a stablht t.rel complexe hto-
logice 9i stratigrafiee: superior supel:lOr) .cu de
constituit din alLernante de loess, :'jl .medw, .fOlmat. d,m
depozite marno-argiloase eu grosime de.50.- m :'j:
rioI') cu grosime de 100-170 m genel a1 :Jill. l:ISIPUll.
9
uri
, dar separat cele doua de marn.e ,91 mgJle III .tlel,
turi (A, B, C), dupa care urmeaza ley-antI.nul. ,Deci m. total aI.
avea dupa autorul eitat,250-300 m. Analiza Cltorva dm mal admci
in ultimii 10-15 ani in jurul Capitalei la l?anublaI:a (F 1, 2, 3)
I.F.A. Magurele (F 1), J ilava (F 1), Berceni (F 1, F 2) 91 Bragadlru (F 1-F 3)
189
I>/.Jl 2a
F""'12b r::::13 4

1!:i6 Ql
Fig. 85 - Relieful lllicroregiunii pina la centum de cale ferntii:
- vaile p"rincipale ell lor; 2 in valea Dimbovitei (a - existente; b - presu use)"
,I - terase 111 valea Colellt111cl; 4 - microrelief de (a - Chiajna' b - c - H :
d - A.rhlv,:,le Statului; e - Dealul Mitropoliei; f.. --:-: Radu Voda; g -:-- " - 9 i -
J - MUll".ll,. - !,lumbUlta, ,I - Ceta}ll; '" - ,,- Pautelimon); 5 - iacuri'
6 - lucun en IntertOare; 7 - clmpurde Inalte !]i netede '
ne-a.u complexe: cOl1lplexul de Panlelimon (Bucu-
constILu.lt dIll .deP?Zlte in. alLernan!a cu care
apartlll conulUl de de]ect1e al Dunbov1tel, cu groslme de 2::>-30 m; complexul
constituit din nisipuri, argile marne, care ajunge pina la adln-
CUllea de 45-50 m (mai rar intre 60-70 m); complexul de UZllnu - mamos-
1 Trecerea de la acest complex la depozitele de Brliila, Tirnspol, cn in cazuI Iorajului de
la Braila, n-a putut Ii sesizata aicl.
190
llisipos, ce ajunge la 80-90 m adincime i chiar 100 m, fosilifer i in continui-
tate de sedimentare cu ultimul complex - strateIe de Frateti, psamo-psefitic,
care 100 m adincime, ajungind uneori la 123-130 m. In forajul F 2
de la Bragadiru i anume in orizontul de nisipuri fine slab
argiloase, a fost determinata de N. Mac a r 0 vic i (1968), prezenla lui
Unio sluri H6ernes, care impreuna cu pietriurile de sub ele, indica baza pleis-
tocenului. De asemenea, in forajul I de la Bragadiru, in orizontul A, a fost
semnalat lemn silicifiat in curs de carbonizare i fragmente de Psilunio sculplus
Brusina, Hydrobia grandis Cobalcescu, Neritina sp., care indica dupa N. M a-
car 0 vic i, levantinul care se i mai j os la 181-193 m in orizon-
tul C, unde au fost determinate: Viviparus sp., mulaj intern, Unio sp., frag-
mente, Tylopoma sp., fragmente, Melanopsis esperoides Sabba, Valvala piscina-
lis Mull., Lithogyphus neumayri Brusina.
1
1n afara de importanta stratigrafica pe care 0 are pentru intreaga Cimpie
Romana relevam rolul ce revine din punct de vedere neotectonic faliei
in lungul careia orizonturile de Frateti i Uzunu, care se gasesc la zi in Bur-
naz, cad spre nord in zona Bucureti, la adincime de 100 m. Pe baza celor
de mai sus se impune 0 revizuire a datelor mai vechi, in legatura cu originea
fluvio-Iacustra, grosimea pleistocenului i baza lui. Alte date din forajele de
adincime mai mari slnt cele de la Buftea, Baloteti, Crevedia, Chi-
tila, 30 Decembrie, Fundulea etc., din care au fost alese citeva mai caracteris-
tice a II-a).
Din cele expuse eu privire la Cimpia Vlasiei rezulta ca dei nu este prea
extinsa, ea prezinta probleme de ordin aplieativ destul de variate,
iar prin pozipa ei geografica, Vlasia face trecerea atit intre regiunile nordice
(piemontane de subsidenta) cele sudice (dunarene), cit intre cele mai
vestice de tip Boianu-Burdea (mai fragmentate) cimpiile tabulare, de tip
Baragall, expuse in capitolul urmator.
2. CTMPIA GAVANU-BURDEA (BOIANU-BURDEA-VIDELE)
Dupa denumirea clasiea, aceasta ocupa 0 suprafala destul de mare intre
Olt, ea fiind 0 continuare directa a Vlasiei spre vest care spre sud
se tot la linia morfotectonica a cu vest-est. Ea se carac-
terizeaza prin paralelismul vailor i interfluviilor, adincimea mai accentuata
a viiilor, care de la est la vest i de la nord la sud, alaturi de prezenla
a numeroase sectoare cu meandre adincite, a teraselor fluviatile pe vaile mai
mari (Vedea Teleorman, Glavacioc i Neajlov) etc.
Cimpia Gavanu-Burdea trebuie privita sub raport genetic ca 0 continuare
directa a cimpiilor piemontane inalte din nord (Slatina-Spineni Piteti)
care se preluugesc lin spre sud pina in axa Aceasta cimpie este consti-
tuita din mai multe cOl'luri-delta dintre care cel mai important este conul-delta
al Argeullli, ce ajunge spre vest pina in valea Vedei, axa lui constituind-o
valea Teleormanului. Aripa estica a acestui con-delta inclina spre est in
zona de contact cu cimpia de divagare Titu-Racari-Brezoaiele. Pentru latura
yestiea a Cimpiei Gavanll-Burdea nu este strain nici aportul Oltului. Denumi-
rea clasica data de G. Val san (1915) nu mai corespunde astazi ea
poate fi inlocuita prin trei regiuni geomorfologice - Clmpia Boianu, situata
intre versantul abrupt al Oltului valea Vedea, Clmpia Burdea, cuprinsa intre
1 Multumim pe aceastii calc, profesorului dr. docent N. 1\1 a car 0 vic i, pentru aceste
determinari, ca lui D. B ii lu t a, care ne-a pus la dispozit ie accst pretios material
paleontologic.
191
l Inlr-o mai \'cche numeam aeeastii regiune, Cimpia .Vcajlovului (P. Cot e t,
1955), de care s-a oeupat apoi 1. R Ii d u 1 esc u (1957).
viiile Vedea Teleorman Cimpia Vi dele sau Glavaciocului
1
, intre Teleorman
de forma unui trapez cu viii orientate de la NV spre SE. In sens
mai general in raport cu valea cea mai centraIii s-ar putea distinge numai
douii regiuni - - Cartojani- Vi dele ce se pot utiliza
in diferite lucriiri de sistematiziiri regionale.
Privitii in sens longitudinal, in raport cu linia mediana
se pot separa doua -
una nordica cu 0 fragmentare mai mica alta sudica cu 0 densitate de vai mai
mare, datorita unei generatii mai tinere, dar cu loess mai gros crovuri
mai numeroase. Prima ar putea fi denumita Cimpia
Crevedia cu mai multe afinitati specifice cimpiilor inalte din nord, a doua,
Cimpia Videle-Adunatii Copaceni, legata mai mult
de Burnaz de Vlasia.
Putin .cunoscuUi pina in prezent sub raport genetic cronologic, cimpia
interioara merita un studiu de detaliu, in care conceptia exprimata
aici ca unitate fluvio-lacustrii de virsta villafranchiana, cu trecere spre SE
la pleistocenul mediu, sa fie mai bine lamurita.
a) Cimpia Boianu este dom inata de hidrografia afluentilor Oltului, prin
piraiele Dirjovul Iminogul, ca de bazinul superior al Calmatuiului de Te-
leorman, iar crovurile ocupate de lacuri sint destul de numeroase. Terasele
locale lunca apar mai ales in lungul vailor Dirjovului Iminogului, iar
meandrele in bazinul Calmatuiului.
b) Cimpia Burdea, denumire data dupa afluentul principal al Vedei care
taie adinc ca Valea Ciinelui aceasta regiune, este marginita de cele doua
rinri gemene cu vai largi, lunci terase destul de bine dezvoltate.
c) Cimpia Videle este regiunea cea mai intinsa are trei vai mari - Gla-
vacioc, Neajlov Dimbovnic, ultima fiind afluenta celni de-al doilea riu.
Legatnra strinsa cu Cimpia este cit se poate de clara in acest caz. La-
t
imea
mai mare a interfluviilor din partea de sud corespunde cu dezvoltarea
mai mare a crovurilor, ca cu cea a teraselor din cursul inferior al riurilor
Glavacioc Neajlov. Trebuie remarcata aici valea in amont de
Naipu, cu meandre aproape unghiulare cu mici terase locale,
unele cu caracter eroziv-structural.
Toate aceste nnitati geomorfologice se gasesc situate la periferia in con-
tinuarea cimpiei piemontane a aUt ca litologie tectonidi, cit ca
resurse ale subsolului. Sint binecunoscnte aici numeroase structuri de hidro-
carburi (Videle, Cartojani, Preajba, Balaria, Glavacioc altele), care confir-
mil caracterul de {alsO. cimpie iectonica, acoperiUi de 0 intinsa cuvertura pie-
montana pleistocenii .
Tot aici, in cuprinsul Cimpiei Videle au fost depistate pe cale geofizica unele
paleovai fluviatile, cu delte sarmatiene importanta pentru zacamintele
de hidrocarburi, cn directie sud-nord, taiate pina la nivelul peneplenei valahe
(D. Par a s chi v, 1975).
Desigur ca in acest caz nu putem vorbi de un cu orientare inversa
cursului actual, ci mai degraba de unele canioanesubmarine, formate la contactul
uscat-mare, aceasta cu aUt mai mult cu cit vaile respective se adincesc din ce
in ce de la sud la nord, cum precizeaza autorul citato
Forajele $i analiza lor. Dintre forajele de adincime mai mare putem aminti
destul de putine, folosite in Studiul hidrogeologic C.S.A. (1967), cum sint cele
c::>
'"
.. 0 . ' 0 I 0 6\' o' o' .
.0. '.. '.' .
'0,0, '0.0 '0 01
,: . 0'.' 0 0:.
c::>
r-
: .. c .Q
o ... ' 6\'
... . ' Q'
. .. , .. 6'. 0
,0 . 0 .0.
o
'"
.:: r.:.-:
" . I':':.
. . "
:.', '.
a;-
M
.....Ic!,

<:::
rg; _ 0 <:> a' " <:> .. II '.. '.\
g; t' 0 0"'00::\: :..
<:> -c; .. ,'" :' '..\:'.
<:> <:> <:> .. , 00.: I . '.1

".
:.1. , ........ '" : : :( :',<: :.
Ii " ... .. Q .. '. .., .'
e g
v
c::>
....
v
.' '1" ",.' :
.. ' '. "'." '.
". ','. I'" '.
...... .' .. .'.1: : ..',
-1\
o
(',
<:> . :: :j,
0, ::
<> ...... ,.. ,'
0 .. '-:
a .'. : .. t 0 0 0 \ 0 1"::'
o ... 0 l tot 0 1 0 ,<;: . .'
1 0 ", 00/0101 aiol',::
v
o
<:>
0' .
'0 .,'.:
ji;;--'O: .' '..,'
-
C) 0', (,
tj1O!- I
rp""T'" d!
'. : .'
0 0 "0' . : Q <> I of
I II:> 'T olet:c3.':
. . . .

0 0 o. '0

. .
.. ..
I rl
01 i1lr
. , "
.'Q..
.'
0 <:> . c> e T""I , cd <:) 0 :.
'.

I
v
v
F_1C11 or ol,tor J 0 I QI ::. "
w- l cJId. 'rJ!,1 C I 0 10 .. "
1="'_ I. '1 , c I I' ..
1111_. . 10 '1. 01: l"l .. . . . 0 I 0 :' ..
'0' <> 4- 0. 0'. '0' I
.n III ,.' " . . ' . '. '"
'" ==- '0.'-,.-, 0.0, I
jjj- :0' 0 rr-- .0'. '.0.' .O',,?
1:="1_ '0 'p'
I ., .. T. . .. ' .
- .C"O '- ,'0" ..0 '1: .. 1',/ .
111- 0 ".0.'1+ .. :,,1.'./:: .
::'. J
'" - '.. 0' .. ::1-
I., C..Cl .1".1
-...,..----.,-
o s?
rIO a 0 0 ot. 0
1111 <:> 0 0 ., <>.
;;; 1:1=-::.:.-.::::.+--= tl: .0
III 0; 0 ,0,0 0
' ...... :: lei
...... \
II" ..... Q -I
r
13 - Cimpia Romana
193
195
de la Potcoava, Maldaeni, de Vede,
mnIte dintre ele seria depozitelor pleistocene
ajung in depozitele fluvio-Iacustre levantine Potcoava, Maldaeni,
de Vede), tinind seama de forajele de la de Vede, unde levanti-
nul se afla la mica adincime sub depozitele aluvionare ale riului Vedea (vezi
partea I a III-a). Pentru restul forajelor, care, in general, strapung
cuvertura pleistocena, rezulta prezenta celor trei complexe litologice cu extin-
dere generala (loessic, marnos-calcaros psamo-psefitic de cum
se vede din a IV-a. In multe cazuri, separarea celor doua complexe litologice
superioare (loessic marnos-ca1caros) este destul de grea din cauza datelor de
foraj, lipsite de unele amanunte, mai ales in ce grosimea lor reala.
Din datele rezultate in urma analizei forajelor se vede cii loessul depozi-
tele loess ice acopera ca 0 cuvertura continua cimpiile Boianu-Burdea-Videle,
cu grosimi variate intre 8-20 m. Acest complex loessic scade in grosime spre
nord in Cimpia spre est, in Cimpia Videle, in apropierea zonei de
divagare in plus, el se la diferite adincimi ca intercalatii ritmice in
complexul psamo-psefitic, la fel ca in cimpiile piemontane in cele de sub-
sident
a
, descrise mai inainte. Acest fapt confirma caracterul piemontan al aces-
tor regiuni interioare, situate la periferia piemonturilor inalte Slatina-Spi-
neni
Complexul loessic este constituit sub raport genetic atit din loess eolian,
prafos, cit din lehmuri argilo-nisipoase, deluviale proluviale.
Ambele serii cuprind intercalatii de soluri fosile, cu concretiuni calcaroase,
mai bogate in cazul lehmurilor, legate genetic mai mult de substratul marnos-
ca1caros din baza, de aceea, separarea comp exului loessic este destul de greu de facut.
Complexul argilos-marnos-calcaros, de obicei ca cel din Burnaz,
apart
ine
peste tot interfluviilor, el avind 0 raspindire generala grosimi pina
la 20-30 m. In cuprinsul acestuia apar slabe intercalatii de nisipuri sau pietri-
marunte. Originea cu influente de tip subtropical
este confirmata de stratificatia orizontaIa de bogatia in calcar, corespunza-
toare fazei de stingere a lacului villafranchian. EI ajunge spre nord la adin-
cimi mai mari pina in cimpiile piemontane inalte, cum s-a vazut din pro-
filul de la Peste tot acest complex litologic este permeabil numai
local semipermeabil.
Complexul deltaic, fluvio-Iacustru, reprezentat aici prin depozite de II
(respectiv de Cotmeana sau Burdea) consta din nisi-
puri (de obicei feruginoase), prezinta textura torentiala intercalatii nisipoase
sau marnoase, ca numeroase discordante locale, rezultate din variat
iile
tar-
mului in lungul caruia s-au format stratificatiile torential-deltaice, care se
poate urmari la diferite deschideri naturale (fig. 21), mai ales in versantul
sting al Oltului, unde apar intense procese gravit.ationale torentiale.
In concluzie, retinem varietatea mare a depozitelor de
din Cimpiile Boianu-Burdea-Videle, care se suprapun tip de depo-
zite fluvio-Iacustre mai vechi, levantine ca 0 continuare directa a sedimentarii
plio-pleistocene.
Sub raport aplicativ, in legatura eu proeeselor de inundatii din
perioada 1969-1972, in aceste regiul1i s-au produs puternice inundatii pe vaile
Glavaeioc, Dimbovnic Neajlov, iar pe interfluvii, intinse umeziri pe solu-
rile argilo-iluviale, care acopera aproape toata suprafata acestor eimpii dintre
Olt Argq, ea accentuarea eroziunii versant-ilor. Pe latura sudica s-a resim-
::;;i influenta ridiearii nivelului freatic in sectoarele mai bogate in crovuri.
m
. 0.
0
.
:'..
.. o. '.0
. . ... .
0
III
o
... .. :1 t=Q 0 '00
. ' .n._' 'C)'o
'. _ '.n (l C) () .
. ...... " 0. 0 : . \) .

!!!
i1T
I It
O'."t)
111
,0
.'.C)'

-l,i
1111
c.' (l
f-
lo :,,:<:1:

..
III ,
/11- .OHI--+-4- :: '. '. :.:'.
O:l---r.__ ' '.' -::.. ,-
g
IJ
O.. Q.O .. Q.OO:IS]: .. .. :.: .. :... .:.. :.. :.. 0:
0
'1, i \'i
:;; <:'.-:' -- .....
o '0 .0., .
'-------'
: :
iii 0 C> ..... <:> .'
>-., 1 01 ". ....
.-- co ? ,' .. .' . . '.
_ Jl!L.--.-0.,....r.\ 0 \ 0 \''It\ .' ' ... ' . . '.:. "'" co :<> : .:
,.., lo l 0 l 0 : ...... :........ I .... C> . '" .
... .....;:....;: ..J.J.J...l..1-_._.....J
f5
1.':'''-:: <.:::: :.< ---J
Analizat mai in amanunt pe baza forajelor din a tIl-a, eomplexul ai'-
gilo-marnos ealearos este destul de variat. Din forajele amintite este destul
de greu de a apreeia daca. este yorba de un loess tipie, ei mai degraba aiei intil-
nim peste tot un loess sau lut argilos, un lehm argilo-nisipos, bogat in con-
cretiuni calcaroase, uneori incepind chiar cu solul, cum este cazul la loca-
litatea Preajba, nord de Videle.
Marnele apar de obicei sub aceasta argiHi lutoasa, grea, situata la adincimi
variabile, in general sub 10 m ele au 0 dezvoltare mai mare pe latura sudica,
in zona de contact eu Burnazul (forajele de la Maldi:ieni, Viiceni,
Babi'tita, Naipu, Prunaru, etc.). Grosimea lutului argilos scade spre
nord, cum se vede la localitatile Burdea, Fierbinti, Glavacioc,
de Sus, ca spre E SE Croitori, Clejani etc.).
In legatura cu aceste depozite luto-argiloase marnoase se remarca prezenta
unoI' cruste calcaroase, care ies in evidenta in multe foraje dintre care accen-
tuam asupra celor de la de Jos,
Maldaeni, Bi:ibiiita, Fur-
etc. din care redam 0 mica sectiune (fig. 8G).
In toate forajele analizate se remarea ge asemenea succesiunea specifica
cimpiilor piemontane fluvio-Iacustre, caracterizata pI' in alternante de ar-
gile, argile nisipoase, nisipuri argiloase, marne,
aproape peste tot, dar mai ales in forajele de la Radomi-
Galvacioc, Sirbeni, Preajba, Ciu-
pagea, Vaceni etc., unde se constata cIaI' inain-
tarea depozitelor piemontane din Cimpia pina in axa Peste
tot se constata din aceste foraje hidrogeologice ca aceasta cuvertura piemon-
tana sta pe un pat argilos san marnos. Toate acestea scot la iveala caracterele
cu totul noi ale acestei mari unitati geomorfologice, care este Cimpia Boianu-
Burdea- Videle.
Virsta villafranchianii a depozitelor principale de aici este confinnata de
numeroasele profile geologice in care au fost intilnite resturi de Archidiskodon
meridionalis Nesti, indicate in partea intii. Tot ca incheiere se poate preciza
ea exista partiuni, mai ales In partea de nord, unde loessul sta peste depo-
zitele de Cotmeana-Burdea.
C. REGIUNILE MARGINALE DUNARENE
Din acest sector face parte numai Cimpia Burnazului, care apare ca un tam-
pon longitudinal intre linia morfotectonica a cu prelungirea ei spre
vest albia Duni:irii, cu orientare de la vest la est care domina re-
giunile din jur mai joase, mai ales in regiunea estiea, cu caracter evident pe-
ninsular. Acest caraeter s-a conturat mai ales in timpul lacului pleistocen-
mediu (faza Mindel-Riss). Aici predomina cimpul inaIt, cu inclinari locale
spre nord intre Olt Calmatui sau cu 0 retea hidrografica orientata de la sud
la nord, in Burnazul estic.
Destul de numeroase restrinse ca suprafata sint aici zonele semiendoreice,
care apar aproape pe toate cumpenele de apa ale retelei hidrografice majore
minore, orientate in cele mai variate directii conditionate de prezenta
microreliefului de crovuri poW (gavane sau padine, cum s-a vazut in
fig. 73). Acestea au avut 0 influentii destul de mare in formarea vailor secun-
dare de tipuI furciturilor, cum este cazul vailor Putineiu, Draghi-
ceanu, Giiuriciu etc. Prin depozitele de care apar ca 0 cu-
vertura continua, situata sub depozitele marno-calcaroase nisipoase, de
Uzunu, Burnazul reprezinta sub raport hidrogeologic 0 unitate foarte impor-
tanta, ea colectind toata seria apelor freatice din cimpiile Boianu-Burdea-
Videle pe care Ie descarca in vaile adinci laterale (OIt Dunare) sub forma
de izvoare foarte bogate, situate la baza versantilar. Putem considera, fara
a ea Burnazul reprezinta unul din cele mai bogate "castele de apa sub-
terana" din Cimpia Romana, descarca singur pe cale naturala resursele
proprii a carol' utilizare rationala se impune. Sus pe cimp, fintinile ating
arizontul freatic, tot de bogat ca pe margini, la adincimi destul de mari,
de 30-40 m.
Tn cuprinsul luncilor invecinate din est din sud
nivelul piezometric al acestei structuri freatice se afla la 3-5 m adincime.
Analiza dafelor din foraje se paate urmari in a IV-a, unde au fast selec-
tate cele mai caracteristice profile geologice care scot in evidenta prezenta
celor trei complexe cunoscute: loessic, de Uzunu (marnos-calcaros sub forma
de cruste ealcaroase cu intercalatii de nisipuri, uneori destul de masive)
de complex socotit ca cel mai important repel' hidrogeologic strati-
grafic.
72,
',0'

o
'0
--6

E32

10' >0;':0.'
.. ; ".0'. 5
o .
o ...
. 0 .
o
'0
o .
0, ,0 . '1 .
: '0 .' '0' " "
, "68,00'
'0
.' 0.' ,
, . 0 .0 '0 '0
'0 .
Vilcele de Sus
Fig. 86 - Sectiune geologica in Cimpia Boianului (dupa I. C. S.P.):
I-depozite loessice; 2-argile; 3-marne; 4 - nisipuri; 5 - pietri
9
uri eu nisipuri; G-nivel piezometric
20
40
30
80
70
100
90
160 -
150
130
120
140
180
170
196 197
Fig. 87 - Sectoare cu procese actuale intense:. A - pe versantul abrupt al
Oltului la nord de Uda Paciurea in Valea Plriului"cu flntlna; B - pc versantul
nordic al la Radovanu
1. BURNAZUL VESTIC
199
Burnazul vesfic este regiunea cea mai masiva, de forma unui paralelogram,
limitata in est de linia vaii Teleorman, continuata de valea comuna Teleorman-
Vedea, iar in vest, de versalltul abrupt al vaii Oltului, intre Plea-
de unde cimpul inalt cu intense procese de panta (figura 87, A) se retrage
spre est lasind loc teraselor Oltului dintre Olteanca Turnu Magurele. Acesta
este Burnazul Teleormallului, mult mai fragmentat mai variat decit regiu-
nea estica. Vaile Calmatui UrIui, adinci inguste, intens meandrate inca-
cu numeroase terase locale asimetrie alternativa, dupa ce
se unesc patrund intr-un microcanion de loess, situat intre localitatile Voe-
voda Vinatori, putin asimetric cu 0 adincime de aproape 90 m.
Cele trei cimpuri din partea nordica (Olt-Calmatui, Calmatui-Urlui, Urlui-
Vedea Vedea-Teleorman cu vaile respective, reprezinta subregiunea nordica,
mai fragmentata ondulata, denumita Burnazul interior al Alexandriei, iar
cimpurile Olt-Calmatui Calmatui-Vedea, constituie Burnazul tabular exte-
rior, suspendat deasupra Luncii Dunarii, cu terasemaiintinse.maiales in sec-
torul Zimnicea care poate fi numit Burnazul Magurele-Zimnicea. Aici se afla
Tot aici trebuie aratat ca in multe foraje..este foarte greu de separat complexul
loessic de cel marnos din baza lui, datorita trecerilor putin sesizabile din des-
crierile destul de sumare uneori. Urmarind citeva profile transversale, orien-
tate de la sud la nord, se observa ca nisipurile din complexul marnos se in-
spre nord, iar pe directia unui profil longitudinal, in. Burnazul estic
se constata inclinare a celor doua complexe de Uzunu de la
vest la est. De asemenea, trebuie aratat ca aUt pe latura de rasarit cu aUt
mai mult pe cea de nord, complexele de (partea [superioara) de
Uzunu ramin suspendate deasupra luncilor din vecinatate.
o

o
..,
0
<> " 'T-
o .0
,1,:1'
o 0:
'" "
.I:t
'" <>
\O\J.l1 l
::Q:-.ii

T1Q11lo

F <:> 0\ 0 0 l
rm
"'V"
'.0
i=
1
0
l <}I
'0'
III .C
f- 0\ o-t4i .' :.. ' ii:
nunzn
Itt
r,
lot
.
..
.. ,0:
I
111 I
lio
0-
-I
co
o. 0'.' 0
Irol
.. K "'.
le I." '0':'..
ill

-
III

t1
4'0: .!
:; \0
nunzn 8p
.,
Ol ... '.t'


F;::: .,
c> 10
of .,t,t
aa ' .
\\1 0
<> 0 '.cr'
. ".

'1;)'0.
=
co '" ,. 0 '. :.Il
C>
'" 'T'TJ
,', :'.Q
., .
.,. 0
.'-:
II
.,
:ililiJ ., .: 0:0.
nunzn
I ..
..
Ii '::1

'"
0
'1"
r-
III 0
:
I '.:,t
1:::-0 0 C)ICl :1:'
'1
1
fT
." ...... ''0'" ...
.<> .0: ....
<n
- <>
'.0"0"0."
r-
III <>
\0,\ .i. : . .'(). ,'. ': q:.
t::
'"
:10.\ o. 0 0
.-.' ..0.<>.0
III
11'
,
(:;'/.::
'0'. ", ':y.:
I:::: . :0
:....
....
III
_1 0 1
c:l
0'
r-
t '11
' .".
I:::'. 1
0
10 0 0,' ','::
III
'"
.' 0'. ',Q'
5
'"
'.0 :.
<">
llr
<l .. : II r-
0 , . .' () ..
0 .0:.. .,;
'" r-
co
r-
<">
co
II
t<>
}
. '.0' ':0' 0
E
'" ? ..

'"
o t.
l
t it, j 1c .. 0 ... .
0 10 0 .. 01 0', . ().,o .
i!!J

1-
'.:\ :; ' ..
....... 0
111-

1-
:: .. <)
e-
., .Q ;I(
nunznap
0 .... 0 \.\01' "1:::1'.'
--'0
1
0 l _ l -1 0 : I.. , '.,.', '.1'
\;; IT, 0 ", 0 I. l T1 1 .,.: J..... :\. '.
.. " .. , oolo 010. 1 . 1.. ',
o r.:-,----'=-t--
r-

eel mai extins elastoearst, in care predomina poliile de tip gavan, asimetriee,
eu versantul estie mai inelinat, datorita probabil influentei vinturilor vestice.
Aeeasta subregiune eu 0 densitate de erovuri foarte mare 1?i tasari masive,
care la gara Ulmulet ajung la citiya km lungime, se preteaza eel mai mult
la utilizarea lor in trasarea 1?i drenarea zonelor afeetate de clasto-earstul sufo-
zional, datorita eonfiguratiei generaIe a reliefului (pantei, teraselor in trepte,
gavanelor foarte mari - Vii1?oreni, Sahueni, eu Peri etc.), orientate in general
de la vest la est. Mai ales cimpul dintre Olt 1?i Calmatui, asimetrie 1?i cu ineli-
nare generala NV-SE, se preteaza eel mai bine la drenarea gavanelor, foarte
numeroase de altfel, spre yaile lungi 1?i seci, afluente ale Ci'ilmi'ituiului. Aceasta
teza poate fi aplieata 1?i pe cimpul clintre Calmatui 1?i Vedea, prin intermediul
vailor Gaurieiu 1?i Roji1?tea. Cimpul ingust de dintre vaile Vedea
1?i Teleorman, marginit de terase simetriee, poate fi utilizat mai bine printr-un
sistem de irigatie radial', ineepind de la eumpana apelor spre periferia lui.
Terasele Oltului $i Dunal'ii apar la marginea cimpurilor inalte. Ele au Ull
earacter aeeentuat loessie in seetorul Olteanea-Lita 1?i 0 largii dezvoltare in sec-
torul Zimnieea, unde sint puse in evidenta nu numai de relief, ci 1?i de geologie.
Numeroasele foraje din Burnazul vestie confirma peste tot cele trei mari com-
plexe litologiee profilele de
(Uda Cloeoeiov, Piatra, Alexandria etc.).
2, BURNAZUL ESTle
Burnazul estic sau de Ilfov iese in evidenta prin cimpul longitudinal dintre
linia - Neajlov - valea Dunarii, eu terase largi intre Bra-
ea prin vaile seeundare eu direetie sud-nord
de pe latura de miazanoapte dintre care eea mai intinsa este Valea Porumbeni-
lor. Crovurile nu lipsese de pe eimpul inalt, unde au mai mult earaeter de po-
Iii, denumite aiei padine, dar ele nu densitatea eelor de pe terasele
de 40 de 20 m (v. figura 73). Aeestea nu lipsese niei de pe terasa joasa a Giur-
giului, unde sint insa mai rare.
in legatura eu exeesul de umiditate, Burnazul n-a avut probleme a1?a de grele
ea alte regiuni ale cimpiei, afara de exeesul de vale din bazinul Calmatuiului
eel de interfluviu de terase din seetoarele sud de 1?i de
pe terasele joase din vestul Giurgiu, legat de prezenta erovurilor
de ridiearea nivelului freatie, care in euprinsul cimpului inalt a fost destul
de mare. Sondajele de aiei sint redate in a IV-a.
Lunea Dunarii prin amenajarile efeetuate a fost seoasa de sub influenta
revarsarilor Dunarii, probleme mai eomplexe apar mai ales in eele doua see-
toare eu dune de nisipuri, primul intre Turnu Magurele 1?i balta Suhaia 1?i al
doilea, la nord-est de Giurgiu, unde sistemul de grinduri nisipoase este destul
de extins. Utilizarea'mieroreliefului sufozional de pe terasele Dunarii 1?i de
pe cimpul inaIt pentl'll sistemele de irigatie sau pentl'll laeurile locale, trebuie
avut in vedere 1?i aiel. Proeese aetuale gravitationale 1?i de eroziune destul de
intense apar pe versantii abrupti, a1?a cum se vede in fig. 87, B, la Radovanu.
a ultima problema pe care 0 amintim aiei este legata de prezenta terasei
Chirnogi, situata in eoltul de SE al Burnazului, eu depozite de in baza
peste care urmeaza eomplexul marnos eu interealatii sau ehiar eu un orizont
de nisipuri orizontale in baza, dar mai subtiri ea in euprinsul cimpului inalt
aeoperit eu loess, in care mierorelieful sufozional eu polii erovuri, este
destul de extins.
200
Dupa C. B I' ate s e u (1938), aeeasta treapta morfologica eu aItitudine
relativa de 39-40 m ar data din faza Riss se paralelizeaza eu Baraganul
dintre Ialomita Dunare. Dupa noi, aiei este yorba mai ales de 0 mica terasa
litorala, de abraziune, sinerona eu laeul pleistoeen mediu (Mindel-Riss) care
a generat-o, ea eorespondentul mai ales in eoltul de nord-est al Cim-
piei Romane, pe marginea externa a Cimpiei. Galati-Covurlui.
In eoncluzie, Burnazul reprezinta una din regiunile geomorfologiee eele mai
importante sub raport litologic 1?i stratigrafie, ea din punet de vedere hidro-
geologic prin bogatia apei freatiee la zi sub forma de izyoare puterniee, dato-
rita energiei mari a reliefului pe laturile externe. Aeeasta din urma eonstituie
sub raport morfofunetional nota eea mai deosebitii prin care Burnazul se dis-
tinge clar de unitatea Baraganului, expusa mai departe.
Forajele din a IV-a arata in mod regulat sueeesiunea de la eomplexul
de loess in general argilos mai putin nisipos, treeerea aeestuia la lehmuri
eu eoneretiuni ealearoase bogate, unele r01?eate altele vinetii, apoi la marne
uneori eu aspect de eruste ealearoase. Mai in j os treeerea la nisipuri se face
fie prin nisipuri argiloase sau prin nisipuri eu eoneretiuni ealearoase. Nisipu-
rile ee stau peste de (mai rar eonglomeratiee) sint ele
destul de gresifieate sub forma de plaei. Ultimul complex pe care stau pie-
tri1?urile de este eel argilos sau marnos, mai rar.
Aeeasta regularitate, de pregnanta aUt in Burnazul de vest, cit in eel
de est, eonfirma schema stratigrafica 1?i litologica sehitata in partea intii.
Depozitele de pe terasele Dunarii, cum arata forajele de la Ardeleni Pie-
ea eel de la de pe terasa Vedei a IV-a) prezinta eu
totul aWi litologie.
CapitoJuJ X
GRUPA UNITATILOR GEOMORFOLOGICE ESTICE
NORD-ESTICE
Aceasta grupa este situata intre Subcarpatii de Curbura dintre Bm;au Za-
bala, de 0 parte, versantul drept abrupt al Dunarii, incepind din dreptul
gurii pina la confluenta cu Siretul, pe de alta parte. Spre nord-
est de valea Siretului se ridica ca un pinten destul de masiv, ultima prelun-
gire a Moldovei, reprezentata aici prin Cimpia Covurlui- Galati,
expusa mai departe care sub raport agrogeografic se incadreaza Cimpiei Ro-
mane. Dunarea incinge limiteaza la exterior acest compartiment, care la
rindul lui se paralel cu Subcarpatii. Siretul dreneaza marele golf al
Cimpiei Romane de NE, situat la contactul dintre Subcarpati
Moldovei.
Cea mai mare parte a acestei grupe apartine Baraganului, constituit din
cimpuri de loess, cu intinse c1astocarsturi sufozionale sectoare semiendoreice,
iar cimpia Siretului inferior reprezinta ultima unitate a zonei de divagare
cea mai activa ca tectonica actuala. Sub raport litogenetic, in afara de loess
care acopera cimpiile piemontane subcolinare, sta cuvertura depozitelor flu-
vio-lacustre pleistocene pliocene, destul de variate ca faciesuri grosime.
Acest compartiment se distinge nu numai prin pozitia lui geografica indicata
mai inainte, ci prin faptul ca el face legatura cu Moldovei cu
Subcarpatii prin valea Siretului inferior. In timp, intre Bra-
ila, el vine in contact prin Lunca Dunarii cu Dobrogei, reprezentind
in timp partea cea mai arida a tarii noastre. Tot aici trebuie remarcata
forma de culoar larg deschis spre nord-est, supus influentei mai accentuate
a climatului continental est-european, ca prezenta pe cea mai mare parte a
acestei grupe a structurilor de hidrocarburi aUt in fundamentul cimpiilor
loessice,cit in al celor de divagare piemontane.
Grupa estica $i nord-estica - scurta caracterizare morfofunctionala. Situata
cum s-a aratat in partea cea mai rasariteana a Cimpiei Romane, aceasta
grupa este lipsita pe cea mai mare parte, in zona cimpurilor inalte, de 0 retea
hidrografica, cu exceptia riului Ialomita, lipsit el de afluenti
in aval de Urziceni. Apele freatice se gasesc, in general, aici la mica adincime,
cu exceptia laturii rasaritene a Baraganului sudic, a partii mai inalte a cim-
piei piemontane subcolinare a teraselor inalte ale Birladului, precum in-
tinse zone cu saraturi, care ridica probleme destul de complexe sub raport agro-
ameliorativ. La acestea se adauga lipsa scurgerii pantele foarte mic(pe mari
202
zone interfluviale de lunca, vegetatia lemnoasa destul de rara, caracterul
stepic mai accentuat, precipitatii medii anuale sub 300 mm chiar sub 200 mm
(in Lunca Dunarii) in perioada de vegetatie.
Predominarea cernoziomurilor, a loessice, a celor psamo-aleu-
ritice cu permeabilitate ridicata, grosimea mica a loessului, mai ales intre
Siret, intinderea mare a clastocarstului, a luncilor zonei de diva-
gare pun probleme destul de grele agroamelioratorilor. Chiar acolo unde
loessul este destul de gros, cum este in Baraganul de sud in Cimpia
tei, suprafetele solurilor influentate de excesul de umiditate de provenienta
freatica sint destul de mari, datorita unor conditii locale (argile bazale, nisi-
puri de dune, soluri fosile etc.). Sub acest aspect, Baraganul de mijloc de
nord s-au situat pe primul plan ca inundatii de interfluviu, alaturi de care
au stat cimpiile joase de lunci (Ialomita, Calmatui, Buzau, Birlad, Siret
Dunare), cu inundatii de vale, mai ales in zonele confluente. Tot in aceas-
ta grupa, eroziunea eoliana este destul de accentuata.
Incepem expunerea subunitatilor geomorfologice in sens invers ca la grupa
precedenta, adica de la sud spre nord nord-est, cu cele mai vechi inche-
iem cu cele mai noi, situate in sectorul cimpiei aluviale de divagare sau de
lunca (cimpia de nivel de baza Siret-Dunare).
B. BARAGANUL PRIVIT TN ANSAMBLU
Acesta cuprinde tot neted care se intinde la est de pina
la Braila, unde se cimpia cele trei regiuni ale Bara-
ganului.
1. CiMPIAMOSTI$TEI
Aceasta este regiunea prin care VHisia se pina la Dunare, ea
fiind limitata hidrografic destul de bine pe latura sud-vestica de catre linia
iar spre NE, de In sud, ea ajunge pina in albia
Dunarii. Prin pozitia pe care 0 are, Cimpia face trecerea intre cele
doua mari cimpuri - Burnazul Baraganul. Acest contact geomorfologic s-a
conturat destul de c1ar mai ales sub raport paleogeografic, Burnazul reprezen-
Und un fel de peninsula, marginita de apele lacului pleistocen mediu, care dupa
cele expusemaiinainte.maipastreaza urmele terasei litorale - terasa Chir-
no,qi. Tot aici trebuie subliniat faptul ca in zona de confluenta
nare exista cel mai complet sistem de terase, situat sub nivelul mai inalt al
terasei Chirnogi al Cimpului Ciornuleasa (v. fig. 79), incepind cu terasa
de 30 m a Dunarii, sub care urmeaza terasele de 15-20 m, 8-10 m prezente
aUt pe latura cit pe cea dunareana, la care se mai adauga terasa
de 4-5 m din lungul Aceste terase de confluente arata 0 concor-
danta strinsa intre nivelele de baza ale vailor respective (v. fig. 44).
In afara de terasele descrise, cea mai mare parte a Cimpiei este
ocupata de intinsul dmp Solacolu-Ciornuleasa, neted ca 0 masa care domina
vaile invecinate. Pc acest dmp, ca pe terasele laterale este larg dezvoltat
clastocarstul sufozional despre care s-a mai vorbit mai inainte care constituie
203
L:ailZa principala a intinsei zone semiendoreice de aici (Y. fig, 79). Cele dona
lunci marginale - a a Dunarii - ocupa ele Intinderi destul
de mari, acle\'arate dmpii aluviale, separate Intre ele prin importanLul con
alu\'ionar al pus in eYidenta aUt de morfologia specifica, ciL de
forajul de la LA.S. Oltenita, cu adincime de 24 m care arata pe 12,70 m
depozite argilo-nisipoase rezultate din transportul dupa care urmeaza
depozitele din Lunca Dunarii, constituite din cele doua faciesuri (de lunca, cu
nisipuri de albie, cu nisipuri), sub care unneaza depozitele cre-
tacice,
Forajele 1i analiza lor (plan:;;ele VI- VII). Aici se pot urmari in cele doua cate-
gorii de foraje, mai adinci sau mai de suprafata situate la nivelul dmpului
Funclulea-Ciornuleasa sau Baragan din care reiese ca peste tot se aHa eomplexul
loessie predominant praIos, apoi argilos sau nisipos, cu intercalatii cafenii sau
bogaLe in concrepuni calcaroase spre comp]exul subiacent, care, In
general, este nisipos a VI-a). Grosimea complexului loessic atinge in 50n-
dajul de ]a Padurea Ciornuleasa m, ca la Socolari :;;i 28,40 m la Valea
Capitanului. In general, acesta 20 m prezinta numeroase orizon-
turi mai Inchise la culoaTe, unele chiar
Pe terasele Dunarii, acest complex are grosimi mai mici, In ge-
neral sub 15-16 m, Cl,l exceptia forajelor de la Valea Stinei de la Spantoy,
unde are In jur de +20 m. Complexul marnos-calcaros nu apare clar dedt in
sondajele de la Solacolu de la Sultana, el fiind greu de separat din descrie-
rile sumare ale fi:;;elor de foraj. Complexul psamitic este prezent peste tot lJe
interflu\'iul Solacolu-Ciornuleasa :;;i el devine psefitic pentru unele orizon-
turi mai adinci. Acesta din urma apare peste tot in cuprinsul treptelor de te-
rase atit pe latura cit:;;i pe cea dun{lreana, aVlnd in numeroase foraje
(Suhatu, Curcani, Valea :;;i bolovani:;;uri. Dupa dt se pare, la Spantoy
orizontul psamo-psefitic nu depozitelor de terasa, el fiind situat la
acllncimi mai mari :;;i sub un orizont de nisipuri cu de gresii, ceea
ce ne aminte:;>le de orizontul de Frate:;;ti din Burnaz, Prezenta nisipul'ilor de
aproape peste tot constituie un element litologic, important, ala-
turi de pietri:;;uri, :;;i poate explica, In buna parte, dez\'oltarea mare a carsto-
carstului sufozional din Cimpia De asemel1ea, trebuie aratat cn
aproape tuturor teraselor din vaile :;;i Dunare, Ie corespund
depozite de nisipuri dar pozitia lor aItimetrica indica 0 u:;;oara
afundare de la nord la sud :;;i chiar de la vest la est, aVlnd ca axa gura
Arge:;;ului. In legatura cu pietri:;;urile din forajul Ciornuleasa, acestea se inscriu
in aIt complex psamopsefitic de care amintim mai departe.
"<:l
on
<1l
"<:l
;::l
;::l
c::
CJl
".
...
'C::
>0
.s
E
0
l!)
<1l
..,
'" <1l

<1l
"<:l
'I
E
'"
s::
:a
c::
;::l
'"
<1l
';?
...
0

I
to
V>
I

<:l
>.
<:l
<:l
"" l:;

Q,.
,
.... '1.
... "
, .,
, "
1 :0;" , ," , .. I::l
I "':l',, .1:;l','
:,', t 0
1.l.1
1010
I'll
""'11,1_:...-_-_-_-_-_-_- i,X')!_=====:::
"" "',,:/'-
., ." .",
0 ....
0."'" .'
<:>
2, BARAGANUL SUDIC
Btll'llganul sudie este cel mai important mai grandios dmp al Clmpiei
Romane, suspendat mult prin coltul de est deasupra luncii :;;i baltii Ialomitei.
Prin dimensiunile caracterul stepic, mai accentuat aici, ca prin adincimea
mare a apei freatice, aceasta regiune se cOl1funda cu Baraganul propriu-zis,
cunoscut astfel in literatura noastra din ]ucrarea lui A 1. 0 d 0 b esc II -
Pseudokinegelikos a VI-a).
205
207
Arcuit de-a lungul Ialomitei, in nord, pe 0 distanta de circa 120 kIn pe
care 0 domina peste tot printr-un abrupt, drept, mai rar convex, precum
intre valea Balta Ialomitei, Baraganul sudic este un cimp asime-
[ric, mai inalt pe latura de nord mai coborit in sud, unde cade in trepte
spre Lunca Dunarii. Analizat de la vest la est, el prezinta 0 larga ondulare,
cu inaltimi mai mari in partea de vest, in Baraganul Lehliului, ca in partea
de est, in Baraganul Hagienilor sau unde atinge cea mai mare alti-
tudine (96 m) in apropierea Dunarii care marginesc partea de mij loc, cea
mai coborita mai intinsa, cu altitudini in jur de 40 m, a Baraganului Ciul-
nitei .
Linia ferata cu ei centrala limiteaza cele doua
sectoare longitudinale, unul nordic, dominat de cuvertura nisipurilor de dune
Iipsit de orice urma de vale orientata spre valea Ialomitei, cu sate mai rare
altul sudic, mai dens populat cu vai orientate pe directie generala N-S,
care indica influenta vinturilor dominante a crovurilor, orientate in
sens. Nu lirsesc vaile de ti urcituri'i, care apar mai ales in bazinele Mos-
G1lafuiului, ormate tot prin drenarea crovurilor, cum s-a vazut
in paJ'tea intii, Dintre cele trei regiuni geomorfologice ale Baraganu-
lui de sud se impune atentiei in mod deosebit partea de est, denumita de
G. Val s a'n (1915) Hagzeni" pentru inaltimea lui mai mare, mai
ales dnd este privit din nord. Din datele cunoscute de la G. M u r g 0 c i
(1910), Baraganul Hagienilor este un martor de eroziune, el fiind
separat pentru prima data de un vechi brat al Dunarii, pe directia actuala
a viiii Jegalia, fapt confirmat de profilul de foraje executat de noi (P. Cot e t,
1960) care indica unui orizont de pe acest brat. Analiza
reliefului a profilului de la Stelnica, cu inclinare de la est la vest prezenta
argilelor din baza depozitelor de nisipuri arata ca al
Hagienilor" a fost initial legat genetic de Dobrogei de sud, iar bratul
dunarean din lungul Jegaliei, mult mai nou (probabil pleistocen mediu sau
superior) s-a instalat in zona de contact a celor doua planuri de NV de SE
sau, in alta interpretare, Baraganul a fost un martor de eroziune,
inconjurat de bratele Dunarii, cum este astazi Ostrovul Ialomitei, teza
mai acceptabila daca. ne referim la faptul ca in aval de Cegani apar doua
terase ale Dunarii, exprimate in relief mai mult morfologic.
Terasele Dunarii dintre lacul Jegalia sint cunoscute de la C.
Bra t esc u (1938), care le-a descris datat cronologic, iar cele dintreCe-
gani VIadeni, amintite de noi (P. Cot e t, 1966 a) caracterizate prin
podul lor ondulat sub forma de grinduri fluviatile, acoperite partial de dune
cu depozite aluvionare la adincimi mai mari decit cele normale, ceea ce
indica afundarea lor.
Sub raport Baraganul sudic reprezinta una dintre cele mai
mari importante regiuni cerealiere ale Cimpiei Romane, dar care in peri-
oada din 1969-1972 a pus agroamelioratorilor 0 serie de probleme
legate de ridicarea nivelului freatic de formarea unoI' orizonturi freatice lo-
cale pe marile interfluvii, in zona Cairu-Socoalele pe terasa Aceasta
din urma este 0 terasa de tip grind, ca terasa Giurgiu Facaeni, cu
inclinari de la fruntea ei spre zona de contact cu cimpul sau terasele mai inalte,
care este mai coborita acumularea apelor din influen-
0 <:> <:> 0
.0':' ):).
0 <:> 0 0

<:> <:> 0
.'.C),
<:> 0
'"
C> .0,., C)
II 0 .....
\p
a::
----..---
.
""
..
.. lololi

,. 0 <:>
01
0
\
...
1= <:> <:>
<:>
" .

0 C> <:> q.o 0 ,.'
L---L- . .,. '..l ..
--t-----N: 1---:-0-,- 0 I 0, . .-:'.
----i----i<'i.. M \0I I Cl .". '.
T T :';'.':

<>
0 010
1
tt
:Q.
<> 0 <::> 104

."
'"
<:> <:> 0\
,
.'<;)'
III

-
0 <:> c> la 0 .0'
-1-
0
d-'----'-'...,'1---'=1
a> 101
10 i
o I co;c
'U',--=+ 0_0".., I 0 I .. '" .
ME 0 ""1 10 1 0',::
III <:> 0 10 10 1c I 0.:-.'
['n 0 0 0 0 , q""'l- ,--+,--o-i. :.'

II
s:
\(I
=:
0
III
0
=:
C>
0
co
,.
i
C> C>

<:> C>
<-< ...,

0 m ... .::
o
:------1::::::.. :)1
'-"""Tj---.." .., ..... " '---"""T--
C>
'00'-0 0 C> lOll' .. '
!!!-: : ..:.:
110 0 a, 0, _

0 00','.
"" 110 0 0 0'..... __...,
0 0 0 : ....
iiI. c:> ' t,::::::J

III C .. 0 -:.'.:.: :<
"" """ '" I c I.. : .'
0::: 0:::
II .'\. <:> ;.: .... :q';
r-
,,",
:-::i:
Q
\):
&
,,"
<:>
:Q:
111,
'"
'''' .....
0 ..
",iW 0
0
-+-3--1
tind astfel mai puternic nivelul freatic. Prezenta cuverturii nisipurilor de dune,
a mic.roreliefului dunar sufozional au fayorizat local ridicarea nivelului frea-
tic, aHituri de unele actiuni antropice corelative.
Subdiuiziuni geomorfologice. In Baraganul de sud se desprind urmatoarele
subregiuni: Bariiganul Lehliului, partea cea mai ingusta, dar cea mai frag-
mentata care ajunge pina in valea Argovei; Biiraganul Giulnitei partea cea
mai masiva mai joasa, dar cea mai slab fragmentata, la care se
cele doua terase ale Dunarii, Bc1riigamzl (Hagienilor), partea cea
mai ingusta, dar cea mai inalta, cu cele doua terase din coltul de NE pe
care Ie domina.
Forajele analiza lor. Baraganul prezinta sub raport geologic probleme
mai complexe. Trebuie scoasa in eYidenta intinderea mare a complexului
psamo-psefitic, care constituie rezervorul cel mai important sub raport hidro-
geologic, fapt subliniat de E. Lit e a n u (1956), care a facut prima raionare
a apelor de adincime dintre vaile Siret.
De asemenea retinem studiul complex hidroameliorativ (irigatii desecari)
pentru intreg Baraganul, elaborat de M. Bot zan (1959), care contine
o serie de date importante sub raport geologico-geomorfologic,' cum sint de
exemplu: grosimea depozitelor loess ice, frecventa crovurilor altele.
Pentru Baraganul sudic remarcam studiul hidrogeologic de amanunt reali-
zat de C.S.A. prin I.S.C.H. (1967) in care au fost stabilite grosimea stratelor
de potent-ialul lor hidrogeologic.
In legatura cu prezenta depozitelor de a carol' raspindire predomina
in Baraganul de sud, trebuie aratat ca aceasta problema este mai complexii,
aici fiind prezente mai multe complexe psamo-psefitice de virsta pleistocena
pliocena.
Dcoarece nu dispunem de un numar suficient de foraje, care sa ne permita 0
analiza de amanunt, in cele ce urmeaza ne referim numai la citeva din forajele
de adincime mai mare, cum sint cele de la Lehliu, Ciulnita, Hagi-
eni, Stelnica, Buliga altele a VI-a) din care rezulta predo-
minarea complexului psamo-psefitic cu grosimi adincimi variabile, aceasta
reprezentind umplutura detritica principala a marii depresiuni est-valahe in
plioccn pleistocen. (Pentru aceasta din urma forajul cel mai important este
cel de Ia (71 m grosime). Urmeazii complexul argilo-nisipos sau mar-
nos, apoi la suprafata se afla complexul loessic, prafos, nisipos sau argilos
cu intercalatii de orizonturi maronii, un fel de lehmuri sau chiar argile
expuse mai departe.
De asemenea, se constatii trecerea regulat[l a complexului psamo-psefitic
(forajele de la Facaieni, Iezeru) sub Lunca Dunarii.
Forajele de midi adincime sint mai numeroase din ele am selectat citeya
din care se poate urmari mai ales contactul loessului cu depozitele situate ime-
diat la baza a VI-a). Analiza aces tor foraje scoate in evidenVi varietatea
destul de mare a depozitelor superficiale (prafoase, nisipoase, argiloase, mar-
noase), pe grosimi in general de 40-50 m, unde prezenta unoI' orizonturi sub-
tiri de nisipuri dunare fosile, ca intercalatiile de solmi fosile, de obicei
argiloase, explica in buna masma formarea unoI' structuri acvifere locale (su-
prafreatice) din Badiganul Lehliului carora agro-amelioratorii trebuie sa
Ie acorde .cuvenita. In mod deosebit se impune atentiei din punct de
vedere foraJul de la care pe 21,20 m prezinta un orizont
foarte bogat in calcar concretionar, in masa argiloasa, 0 adevarata crusta
calcaroasa.
Prezenta nisipurilor de dune fosile, mai ales in partea de vest, explica, in
buna parte, umezirea suprafreatica de extinsa a solurilor din Baraganul
Lehliului.
De asemenea, trebuie aratat ca in Baraganul sudic nu putem vorbi de apa
freatica la zi, sub forma de izvoare, dedt pentru unele orizonturi locale, ci
numai de ape subterane de adincime, ca urmare a unei scufundari neotectonice
in trepte pe linii orientate NV-SE, probabil pe linia sau
In legatura cu depozitele psamo-psefitice de terase, accentuam asupra faptului
ca ele se situeaza sub nivelul luncii actuale, ceea ce indica rolul
negative continuarea lor in pleistocenul superior chiar in holocen, cum
s-a mai aratat (v. a VI-a, forajele 114, 116, 117).
Toate aceste probleme de geomorfologie de geologie a cuaternarului tre-
buie sa atraga atentia hidrogeologilor asupra necesitatii de a raporta regimul
nivelului apei freatice nu numai la bilantul hidrometeorologic, ci la natura,
litologia structurilor acvifere.
3. BARAGANUL DE MIJLOC (CENTRAL)
Situat intre Ialomita Calmatui, acesta reprezinta unitatea care face tre-
cerea de la partea mai inaIta la cea de nord, mai coborita, aUt prin pozitia
geografica, cit mai ales prin litologie, prin grosimea mai redusa a loessului
a substratului pe care sUi, mai argilos. Datorita acestor factori in primul
rind, precum a legaturii directe, mai strinse cu Subcarpatii, prin marele
con de dejectie al Buzaului, aceasta regiune geomorfologica ridica probleme
destul de dificile din punct de vedere agro-ameliorativ in legatura cu excesul
de umiditate de tip interfluviu, cum s-a vazut in perioada 1969-1972.
Mai mult ca in toate celelalte interfluvii, aici a fost afectata de umezire
freatic permanenta, in diferite grade de la puternica la moderata slaba,
cea mai mare parte a acestei regiuni. In acest sens trebuie sa tinem seama in
afara de factorii amintiti de prezenta intinderii mari a solurilor nisipoase,
mai ales pe latura de nord, unde microrelieful dunar de crovuri au avut
un 1'01 destul de important. Fata de Baraganul sudie, aici intervine un element
nou - prezenta sanzrilor locale de tip cuveUi lacustra, in microdepresiunile
de tip polie, cum sint: Plascu, Coltea, Tataru altele, ca cel general de tip
interfluviu, legat de circulatia apei freatice.
Drenajul de suprafata este ea inexistent, vaile Cotorca, Fundata Stra-
china neindeplinind aceasta functie decit sezonier, in timpul ploilor toren-
tiale sau dupa topirea zapezilor, in restul anului ele fiind vai seci, uscate.
Ca urmare a lipsei unui drenaj de suprafata organizat, a pantelor foarte mici
a microreliefului lunar sufozional, Barc1ganul de mijloc este dominat de
prezen{a intinsei zone semiendoreice interfluviale de terase. Putem spune fara
a di Baraganul de mij loc este regiunea cea mai intinsa al carei grad
208
14 - Cimpia Romana
209
o
en
()
o

_I en . ' ... ", .'


Iii ...........
-- .' ' : '., L.,--------- '"0
'"0
....
... I..
CJ " 0 ........ ,' ',' . ':' . :',
;:: ., -:. >::.1:.",..1:'1:.1.
1
.
., Q ',' , .' u;.


;! 11 (,:(. ::::
. 1.:1.... 1...- _
ji':,--++-'-+-'---1
t.":.---tt-11

::l

.. ::'. ::1.:. l-a


II :: : j' ..
._- ,. :1 .. 1..,---------..... 'l:l
>OS

r=rIJJIIIIm 1f
"0
EF3TTTIl ,' .f .. '.: : ' 'f7O] oS
..:.::;.>.
o
r.t.
I 1
\11 .. 0:-::
.. '.;' :::::-1';':'': .n .-.............. :;
"" 111 . / . o '., / ::: ::: ::<: L.. ooo! I
I:.' . / .. : '._ ,_ _ ,
C>
"",....--....... a
de semiendoreism este destul de ridicat, ea fiind ntllnai de Cimpia
Brailei, ambele fiind lipsite in interior de 0 morfodinamica fluviatila, iar apa
provenita din precipitatii stagneaza pe mari suprafete - la acestea adaugindu-
se adincimea mica a apei freatice. Elementele amintite constituie, de fapt,
cauzele principale de ordin morfohidrografic ale excesului de umiditate din
perioada cunoscuta.
Asemanarea cu Baraganul de sud este cit se poate de evidenta in ce
morfologia de ansamblu - asimetria vizibila prin versantul nordic, abrupt
sau convex, generata de actiune climato-eoliana, iar cel sudic, mai
prelung mai coborit, cu aspect de trepte, ca cel estic, unde se gasesc mai
multe terase ale Dunarii Ialomitei, mai ales intre localitatile Tandarei
Mihai Bravu. Acoperirea teraselor cu nisipuri de dune pe latura de est cores-
punde celei din sectorul Vladeni-Facaeni din Baraganul sudic. Aici se adauga
in plus prezenta solurilor saline sau alcaline a lacurilor sarate (Coltea, Ta-
taru etc.).
Subdiviziuni. Ca in cazul precedent, in Baraganul de mijloc se individua-
lizeaza 0 serie de subregiuni longitudinale - una nordica, dominata de nisipul
dunelor de loessul prafos-nisipos, ca de microrelieful dunar sufozional,
care se intinde pina la 0 linie ce de la localitatea Cioranca trece
mai departe prin localitatile Victoria
Mihai Bravu; alta de mijloc, cu morfologia dominanta clasto-carstica, sufo-
zionala, limitata spre sud de 0 linie ce de la Urziceni trece prin
localitatile Reviga-Grivita-Valea Ciorii-Mihail Kogalniceanu ultima
- cea de sud - care cuprinde terasele lunca Ialomitei, mai bogata ca hidro-
grafie (numeroase lacuri de tip liman fluviatil, plus albia Ialomitei), mai intens
populata care de fapt reprezinta axa economica a celor doua mari regiuni in
contact aici.
Baraganul de mijloc poate fi impartit transversal in doua subregiuni:
a) una de vest, denumita Cfmpia Padinei, mai monotona, fara lacuri care
ajunge pina la linia
b) alta de est, denum"ita Clmpia COltea-lnsuratei, mai variata sub raport
morfohidrografic care domina nu numai cele doua lunci lateraIe, interioare
ci Lunca Dunarii. Aceasta regiune a facut obiectul de cercetare a diferiti
dintre care ne referim mai ales la cei ce s-au ocupat cu probleme
legate de excesul de umiditate (N. Flo rea, 1972, 1. Z a v 0 ian u - D.
B a I uta, 1973, P. G a t esc u 1974). Amint.im, de asemenea, stu-
diul intocmit de H. loa nit 0 a i a 1974), cu privire la prognoza nive-
lului apei freatice din Baraganul de mij loc de nord, in conditii de irigatii,
lucrare de mare valoare prospectiva.
o mentiune speciala se cuvine studiului lui N. Flo rea (1972) in legatura
cu raspindirea solurilor afectate de salinizare in spatiul dintre vaile Ialomita
Siret, inclusiv periferia cimpiei piemontane a Rimnicului, cu harti de deta-
liu, insotite de 0 serie de masuri preconizate pentru ameliorarea regimului hidro-
salin al solurilor. Dintre aceste masuri de ordin practic sint de retinut _ dre-
najul vertical, drenajul orizontal prin canale (diferite de la caz la caz - in
conditii de neirigare sau de irigare), folosindu-se cu precadere sistemele de vai
existente. Ea poate fi completata prin alte propuneri legate de sistemele de
crovuri, preconizate de noi in partea intii a lucrarii.
210
E33 [!!J4
-<;::>6 CS)7
@9A--
A
1O
Fig, 89 - 0 portiune din "platoul eolian" de la InsuriiteL
1 - lunci; 2 - direetia dune lor; 3 - trepte ale platoului; 4 - vai eoliene (deflatie)
de tasare; 5 - crovuri;6 - 7 - dune mari; 8 - terase; fluviatile; 9 - altitudi4
nile treptelor platoului; 10 - profil transversal eu microrelief in trepte de deflatie (pe
acumulare-dune
I
a.
c:

CD
0-
III
CJ)
III
Cauza principala a excesului de umiditate din perioada 1969-1973, asema-
natoare cu cea din secolul trecut (1884-1895), a fost generata, dupa P. G it
t esc u colab., (1974), de excedentul de precipitatii, la care desigur ca au
contribuit 0 serie de alti factori (microrelief dunar sufozional, lipsa de scur-
gere deci stagnarea apei la suprafata, litologie etc.). In afara de problemele
legate de dinamica apei freatice, in masura tot de mare au interesat, de
asemenea, schimbarile care au avut loc in peisajul geografic local, in lega-
tura cu formarea de noi unitati lacustre, influenta asupra diferitelor construc-
tii etc.
Analiza forajelol'. Dintre forajele de adincime mai mare amintim trei: Milo-
unde sub loess apare un complex predominant nisipo-marnos;
unde tot sub loess urmeaza eomplexul psamo-psefitic cu 0 singura intercalatie
de marne (intre 50-60 m), dupa care se trece intr-un alt complex - argilos,
uneori cu slabe intercalatii de nisipuri Slobozia, unde sub
aluviunile actuale pina la 139 m apare complexul psamo-psefitic destul de gros,
apoi eomplexul marnos eu intercalatii subtiri de nisipuri a VII-a) .
Forajele de midi adincime, mult mai numeroase, scot destul de bine in evi-
denta raporturile din cele trei complexe ale depozitelor superficiale (complexul
loess ie, complexul nisipos complexul argilos). In legatura cu modul de
raspindire in suprafata a complexului bazal, argilos, cum reiese din cele
M
D
'
..
N
n
LJ

.':,1) ,
'"
&:

'"
<:;-

'" > .. .,

o
U
:::l.
c:
'" o
.:
:!.
-_- trJ..-' ..-1+++-1+1
';:
Q t: ...
s<
1-, "
=.",
f-' .
-"
,
f-' ,
:':3 l-- ..
.. t=.,.
U 1--"
o \--- " '
o \- ..
.'" .,
'0
U
1. .' '.'
::l .'
c:
'"

.'"
Q:l
213
214
Ctt v
,g doua profile longitudinale, intocmite de P.
.:.eo G ii Ij t esc u Ij.a. (1974), ca Iji in cele mai
restrinse, publicate de 1. Z a v 0 ian u Iji
D. B a I uta (1973), remarcam larga ondulare
a acestuia, cu aspecte de relief pozitiv Iji nega-
- I tiv, fapt care nu este lipsit de interes pentm di-
namica apelor subterane (fig. 88).
'::::3 De asemenea, mai relinem prezenta cu totul
.:: caracteristicii a cuverturii eoliene dintre locali-
- 0
i tatile !nsuratei-Lacu Rezii Iji Spiru Haret de
t;j '" pe latura nordica Iji localitatea Cioara Doiceljti
"" '" din sud, unde aceasta cuvertura are aspectul
I
o unoI' "platouri eoliene de acumulare $i deflafie",
<::> -
C> I care spre valea Calmatuiului are forma unoI'
.S> trepte de deflatie, care nu pot fi confundate cu
terasele fluviatile Iji de aceea apar ca niljte te-
M
.z rase false (fig. 89). Remarcam martol'lll de ero-
ziune detaljat din terasa Mihai Bravu, denumit
E Grindul Gradiljtei, acoperit cu nisip de dune
' Iji loess.
'" Forajele, alja cum s-a mai spus, sint destul de
numeroase Iji ele acopera aproape intreaga su-
"<: prafata a acestei cimpii (planlja a VIIa) Iji din a
carol' analiza retinem, in continuare, 0 serie de
concluzii de ordin Ijtiintific Iji practic, dintre
care cea mai importanta este confirmarea conu-
lui aluvionar al Buzaului pe directia sudica Iji
sud-vestica, unde in forajele de la Buzau, Jilave-
Ie, Urziceni, Gheraseni, Stilpu ljiPogoanele apar
mai multe orizonturi de pietriljuri Iji chiar bo-
lovaniljuri. Acest con aluvionar policronologic,
cu mai multe orizonturi de nisipuri. argile nisi-
poase ;;i apa, ajunge pina la Meteleu, Glodeanu,
Sili;;tea, Padina, situate la periferia lui unde are
loc descarcarea apei infiltrata mai in amont.
A;;a se explica, dupa noi, excesul de umidi-
tate din sectorul eel mai mult afectat (Pogoa-
nele- Padina) de inundatiile freatice de in-
terfluviu. Pentru restul cimpiei, se constata
acelea;;i alternante de orizonturi prafoase mai
nisipoase sau mai argiloase ale complexului
loessic ;;i chiar nisipuri de dune fosile, cu apa,
care explica varietatea freaticului local. Fora-
jele nu confirma prezenta depozitelor de terase
din lungul vailor lalomitei ;;i Dunarii, ceea ce
arata caracterul de trepte morfologice false.
Argila bazala apare la adincimi variate,
a;;a cum s-a aratat mai inainte ;;i confirma,
in acela;;i timp, prezentrr lacului pleistocen
intr-o faza mai noua dedt in Baraganul de sud, intre care exista uneori dife-
rente litologice destul de marL Abraziunea lacustra este destul de extinsa,
mai ales in lungul tarmului lacului Fundeni (fig. 90).
4. BARAGANUL NORDIC
Cunoscutmaimultsub denumirea de Cimpia Bri1.ilei (v. planlja a VII-a), aceasta
reprezinta unitatea cea mai de miazanoapte a marelui Baragan, separata de
unitatile invecinate prin briul de lunci, care-l delimiteaza clar din toate partile.
In raport cu aceste unitati mai joase, aluviale, Cimpia Brailei poate fi soco-
tita ca un important martor de eroziune, 0 "insula loessica", izolata in mij locul
unei intinse mase aluvionare, separata de Baraganul precedent prin eel mai
saraturos ;;es aluvial din Cimpia Romiina - Lunca Ci1.lmi1.fuiului de Buzi1.u.
!n acela;;i timp, in Cimpia Brailei se remarca prezenta intr-o masura mai
mare a saraturilor de tipul depresiunilor lacustre sau chiar de tip vale (cazul
Vaii Coada lencii, cea mai extinsa). Grosimea mica a loessului, mai ales pe latu-
ra sudiea, alaturi de prezenta nisipurilor eoliene pe cea nordica, microrelieful
dunar Iji sufozional, la care se adauga microrelieful de grinduri Iji de brate para-
site iata alte elemente morfologice care au avut 0 contributie destul de mare
in generarea excesului de umiditate de natura freatica in aceasta regiune geo-
morfologica.
Lipsa de drenaj superficial este completata cu lipsa unui grad mai accentuat
de drenaj subteran, ca urmare a intinsei aluvionari a luncilor din jur in holo-
cen Iji a lucrarilor marginale de indiguiri antropice. Saraturarea mai puternica
a solurilor din Cimpia Brailei, in raport eu eele din Baraganul de mijloc, con-
stituie un indiciu in plus de a lega genetic Iji mai mult aceasta unitate. de
Piemontul Rimnicului, alja cum ne-am exprimat mai de mult (P. Cot e t,
1960, d). In acelalji timp, trebuie retinut faptul ca nu este exclusa prezenta
unoI' Ientile de argile nisipoase de tip euxinic aici, legate de extinderea apelor
marine in timpul ultimelor transgresiuni ale Marii Negre in Cimpia Romiina
care influenteaza apele freatice din aceasta regiune. Acest fapt este foarte
evident mai ales in cazul fintinilor din localitatea Traian, unde se intilnesc
cu ape potabile Iji cu ape saraturoase, situate la mici distante unele
de altele, pe un teritoriu destul de restrins, observatie valabila Iji pentru
dmpia inferioara a SiretuluL
A;;a cum s-a spus la regiunea precedenta, Cimpia Brailei are eel mai accen-
tuat grad de semiendoreism, datorita lipsei de vai fluviatile, iar cele existente
ca Valea Coada lencii Iji diferitele brate parasite ale Dunarii sint deja colma-
tate, ele ne indeplinind numai functia de scurgere. Alja dupa cum arata evolutia
retelei hidrografice, aceasta cimpie n-a fost lipsita in trecut de unele albii active,
cum este cea a Buzaului, care se indrepta pe directia actuala a vaii Coada
lencii. Nu este exclus ca un vechi brat al Dunarii sa se fi indreptat in aceasta
directie (fig. 91).
Pentl'll aceasta cimpie, retinem iIi legatura cu acumularea sarurilor in cuprin-
suI ei, lucrarile lui N. Flo I' e a Ij.a. (1963) Iji N. Flo I' e a (1972) cu pri-
vire la masurile preconizate pentru ameliorarea regimului hidrosalin, ca Iji cele
legate de hidrodinamica apelor freatice prin formarea unoI' domuri subterane
(P. Cot e t, 1970, b).
Subdiviziuni. Delji mult mai mica in raport cu regiunile precedente, Cimpia
Brailei se poate imparti in fi;;ii longitudinale sau transversale in raport cu nece-
sitatile economice sociaIe, de sistematizare teritoriala. In lungul liniei: Ro-
215
(i.-7]5
rnI]2 []E]6
E33!"SI7
o 10 15km
,
Fig. 91 - Clmpia Briiilei:
1 - tn:arginile abrupte care domina regiunile invecinate mai joase" 2 - trepte ultimetrice" 3 - vechi
curs.uII ale Buz:aului; 4 - vechi albii ale Rtmnicului; 5 - vechi br'ate ale Dunarii' 6 _ Rimlli.
culul; 7 _ lacun J
ma.nu-_Coada Cimpia Brailei se imparte in doua subregi-
UIll: a). una de ves!,. m.al bogata in lacuri sarate 9i in cuvete lacustre de tip
pohe 91 cu cele mal IlltIllse zone afectate de umezire freatic permanenta numita
Miresii b) alta de esl, mai inalta in coltul de NE,' datorita
Illslpunlor de dune 9i loessului, mai leaata de Dunare, prin numeroasele brate
parasite, afectata de umezire, locala, Cfmpia ViziJ'll. '
Cimpia Movila Miresei se mai distinge prin prezenta a doua mici trepte morfo-
logice, considerate de altii chiar de noi (1960) ca reprezentind terase ale
pe care sta ora9ul Braila. IForajele de aici n-au
confIrmat aceasta exphcatle. Ele pot fi interpretate mai bine ca rezultat al acu-
mularii piemontane, legate genetic de cimpia piemontana a Rimnicului. 0
micr?morfologie aparte 0 constituie depresiunile lacnstre Esna, Movila Miresii,
Comaneasca etc. cu forme rotunde sau alungite 9i versanti abrupti, care dato-
rita tasarilor abraziunii litorale ajung pina la orizontul de nisipuri din
l?essului, fapt care facut pe unii cercetatori sa conteste geneza sufo-
a ?u:ete. scurgere :;;i a oricarei legaturi paleohidrogra-
fIca cu reglUIllle dIll Jur constitUle argumentul cel mai convingator asupra ori-
ginii lor exprimate mai sus.
tn cu Faurei-Braila, care 0 taie prin mijloc, acelea9i
denumln de subreglUIll se menpn, in sensu] ca fi$ia nordiea are cele mai accen-
tuate depresiuni de tasare sufozionaHi este mai nisipoasa, datorita nisipurilor
de dune care apar pe toata latura nordica intre Rimnicelu 9i Piscu iar fisia
sudiea este mai monotona 9i in contact direct pe 0 mare intindere' cu
Calmatuiului 9i Dunarii.
216
Acestor doua fi
9
ii de cimpuri loessice 9i nisipoase li se atageaza a treia fi
9
ie,
cu caractere cu totul aparte - lunea Calma{uiului, cu un variat microrelief,
bogat in saruri, cu albii 9i meandre parasite, cu popine, lacuri 9i grinduri etc.
Lunca 9i valea sint cele doua elemente geomorfologice care se suprapun in
cazul dat, terasele fluviatile lipsind complet.
Lunca Calmatuiului iese in evidenta in primul rind prin diseordan{a morfo-
hidrografiea, cu aspect de culoar larg, drenat de un firicel de apa prea mic
pentru dimensiunile ei, ceea ce constituie 0 dovada ca Buzaul reprezinta riul
care a generat valea respectiva. Un alt element care atrage atentia in mod spe-
cial este versantul drept, mai inalt, datorita acumularilor de dune in cuprinsul
interfluviului 9i mai ales forma foarle sinuoasa a acestui
versant cu numeroase promontorii, separate de patrunderi sau mici concavi-
tati, generate de meandrele accentuate ale -Calmatuiului, ca urmare a pantei
mici, a legii lui Coriolis, dar mai ales a vinturilor puternice :;;i dominante din
nord.
Cartarile de amanunt efectuate de A. Con e a 9.a. (1962) au scos in evi-
denta cele doua trepte - lunea inalla $i lunea joasa, caracterizate prin ace-
lea9i forme de relief poziliv (grinduri) 9i negaliv (depresiuni), legate intre ele
prin suprafete intermediare. Alte microreliefuri care apar aici sint conurile
aluvionare laterale, microdeltele interioare, martorii de eroziune (gradi
9
tile
popinile), indicate in partea intii, dunele de nisip 9i unele denivelari
locale, cuvetele lacustre 9i albiile parasite. Aceste cartari paralele, de ordin
geomorfologic, hidrogeologic 9i pedologic, au pus in evidenta corelatiile strinse
dintre factorii amintiti, din care se remarca ca solurile saraluroase ocupa cu deo-
sebire microdepresiunile luncii joase 9i unde in acela9i timp, apele freatice
au nivel critic. solonceacurilor 9i a soloneturilor in microdepresiunile
amintite indica legatura dintre apa 9i acestea.
autori indica pe partea dreapta a acestei vai resturile unei trepte sau
terase fluviatile 9i care in fond reprezinta urmele de indicate de noi
mai inainte. Toate acestea fac din lunea Calmatuiului de Braila una din eele
mai caraeterisliee microregiuni alzwiale din Cimpia Romdna.
Analiza forajelor. Dintre forajele de mai mare adincime este bine cunoscut
forajul de la Brailal, bogat in fauna de molu9te pe baza carora au fost stabilite
in partea intH cele trei complexe stratigrafice - de Mosti
9
tea-Babele, de
Braila-Tiraspol 9i levantin in baza. Este posibil ca la trecerea de la stratele
de Braila la cele levantine sa poata fi stabilita in viitor :;;i baza pleistocenu-
lui. Alte foraje din aceea9i categorie sint cele de la Ianca, Traian :;;i Viziru.
Primele doua sint foarte asemanatoare prin predominarea complexului argilos
cu intercalatii nisipoase, dar cu diferite grosimi, iar forajul de la Viziru cu
adincimi mai mici (62,30 m) are un evident caracter psamo-psefitic intre 20
50 m. Cel mai tipic sub toate raporturile este forajul de la Braila, care are
in baza un complex psamo-psefitic cu slabe intercalatii de argile, apoi un com-
plex argilos-nisipos de tip lehm, iar deasupra acestuia un alt complex argilo-
nisipos, dar :;;i cu rare pietri:;;uri (plan9a a VII-a).
. Rer:tarcam cu aceasta ocazie di primele geologice :;;i geomorfolo-
glee slstematice, inclusiv descrierea forajului de la Viziru, dealtfel foarte valo-
roase 9i astazi, lui A. Pan a (1911), citat de noi destul de des.
Forajele de mica adfncime, destul de numeroase 9i aici sint analizate de noi
in continuare (plan:;;a a VII-a). Din dateIe de teren trebuie mentionata, ca in tot
Baraganul dealtfel, prezenta unoI' orizonturi de nisipuri de clune fosile, care
1 Vezi fig. 30'
217
apar in versantul abrupt din nord, ca la sud de Braila, in profilul de la
Gura Vadului, situat in versantul dunarean VII).
Din analiza acestor foraje rezulta 0 mare asemanare cu litologia depozitelor
din Baraganul de mijloc. Argila bazala sau uneori argila marnoasa se afla la
adincimi variabile, ceea ce indica un relief vechi. In continuare urmeaza un
orizont de nisipuri simple, uneori cu placi grezoase, alteori argiloase, dupa
care se trece in sus la complexul loessic, prafos sau argilos, cu intercalatii de
nisipuri de dune fosile, argiloase sau prafoase care contin in cele mai multe
cazuri apa. Tranzitia de la acest complex la nisipurile de sub el nu este peste
tot clara. In partea situata mai in vest, in prelungirea interfluviului Calmatui-
Buzau, trecerea spre zona de divagare se face printr-un martor loessic, situat
intre Faurei Cilibia al carui profil geologic se poate urmari in forajul 8
(Cilibia), unde sub loessul care ajunge pina la 8,90 m se gasesc depozite alu-
vionare pina la 22,90 m apoi se trece intr-o argila prafoasa, nisipoasa cenu-
a VII-a), care apartine probabil cimpiei piemontane a Rim-
nicului. In continuare, spre NV se afla intinsa cimpie aluviala a Buzaului,
care separa conul-delta pleistocen, acoperit cu loess al Buzaului Piemontul
Rimnicului.
Aceasta cimpie de lunca, larg bombata, datorita conurilor de dejectie joase
succesive ale Buzaului actual, a constituit cauza principala a schimbarilor
hidrografice din acest sector care a dus la separarea Buzaului de Calmatui.
B. CIMPIILE PERICOLINARE DIN MARELE GOLF PLEISTOCEN DE NORD,
NORD-EST $1 DE LA CONTACTUL CU PODI$UL DOBROGEI
Unitatile geomorfologice expuse in continuare sint axate in primul rind pe
cursul inferior al Siretului, care constituie, in timp, zona de contact
dintre Subcarpati Moldovei, iar in al doilea rind, pe cursu1 sud-
nord al Dunarii la contactul cu Dobrogei.
Yntreg acest ansamblu este dominat de curbura subcarpatica de confluenta
Siret-Dunare. Cele trei regiuni geomorfologice principale cu care incheiem
aceasta grupa sint: cimpia piemontanii a curburii, situata intre Buzau Zabala,
cimpia Bzrladului inferior sau Czmpia Tecucilor, dmpia de nivel de baza a Sire-
tului cimpia ostroavelor Duniirii - partea cea mai coborita a Cimpiei Ro-
mane. Toate aceste regiuni care converg spre axa hidrografica Siret-Dunare,
se leaga intre ele atit pI' in caracterul accentuat sub raport actuo-tectonic, cit
sub raport morfofunctional prin umezirea excesiva a solurilor, datorita inun-
datiilor de vale influentei apelor freatice. Nu lipsesc de aici solurile saline
sau alcalice, iar drenajul de suprafata este din ce in ce mai bine exprimat
cu cit altitudinea incepind de la nivelulluncilor in sus. Aportul de ma-
teriale detritice nisipo-argiloase predomina asupra celui psamo-psefitic, iar
ca urmare devine posibila predominarea solurilor aluviale bogate in substante
nutritive de aici rezulta marea importanta a celei mai coborite trepte a relie-
fului Cimpiei Romane, dominata de procesele de acumulare fluviatila lacus-
tro-m
218
1. CiMPIA PIEMONTANA A CURBURII
Clmpia piemontanii a eurburiil este limitata la sud de albia Buzaului, unde
este destul de lata, dupa care se ingusteaza mult, ajungind chiar sub forma unui
mic golf pina la confluenta Conventional, limita Cimpiei Romane
se la Panciu pina unde Cimpia are 0 latime ceva mai mare.
In directie se ingusteaza Cimpia Siretului inferior, care atinge cea
mai mare Uitime in dreptul albiei Buzaului.
Contactul cu Subcarpatii este indicat de linia localitatilor To-
vest Panciu. Longitudinal,
cimpia piemontana se sub forma de trepte ce descresc ca altitudine
spre cimpia Siretului, catre care trecerea se face gradat lin prin conuri de
dejectie intillse plate. In ansamblu, ea reprezinta 0 succesiune de conuri de
dejectie suprapuse juxtapuse, adevarate evantaie de materiale grosiere
fine cu directii variate (SE, E NE), in raport cu directia albiilor aso-
cierea lor in complexe aluvio-proluviale mai mari. Virsta acestora se poate
vedea in profileIe din partea I (vezi figura 33 g, h, i, j).
Trei sint asociatiile principale de conuri aluvio-proluviale: a) prima cea
mai lata se afla intre riurile Buzau Rimnicul care constituie cimpia
piemontanii a Rlmnicului
2
, denumiUi impropriu de G. Val san (1915),
Rimnicului, incinsa la exterior de albia semicirculara a Buzaului, dar
care genetic se peste aceasta in Cimpia Brailei cum s-a aratat;
b) a doua, mai ingusta, se intre vaile Rimnicul Milcovului,
denumita cimpia piemontanii localitate situata pe riul Rimna, iar c) a
treia, situata in continuare spre nord care ajunge pina in valea Zabala, este
cimpia piemontanii unde cel mai important este conul aluvionar format
de Putlla marginit in sud de catre riul Milcov.
Spre Cimpia Siretului, cimpia piemontana este limitata de linia ce
localitatile Gologani- Vijiitoarea- Mihalceni Raco-
vita (pe Buzau). Aceasta poate fi nUlll ita dmpia piemontanci propriu-zisii, ne-
inundabiHi la revarsarile din albiile riurilor, care inclina spre est sud-
est. In continuare urmeaza treapta cea mai joasa, de tranzitie care se supra-
pune luncii Siretului, tot sub forma de conuri de dejecpe cu directii variate
care au impins spre est albia Siretului. Privita din gura pilniei Siretului,
marginita de cimpiile mai inalte ale Brailei Covurluiului, cimpia piemon-
tana a curburii are forma unei mari convergente, limitate la exterior de riurile
Zabala, Buzau Siret, spre ultimelc doua indreptindu-se intreaga hidrografie
minora cu directii diferite, in raport cu morfodinamica conurilor de dejectie,
comandata ea de tectonice pleistocene actuale, mai accentuate
aici ca oriullde in alta parte a Cimpiei Romane (fig. 92).
A doua convergenta hidrografica se afla intre Putna Rimnicu ale
carui brate indica diferite texturi convergente divergente, rezultate prin
dinamica diferitelor generatii de conuri, care prin suprapunere juxtapunere,
de inaintare succesiva frontala laterala ajung pina in albia Siretului.
Prima convergenta hidrografica reprezinta, de fapt, triunghiul tectonicii
active din cotul Subcarpatilor, care se reflecta in morfologia celei mai accentu-
ate regiuni neotectonice a tarii noastre prin schimbari de albii confluente
1 De zona de contact Subcarpati-cimpie s-a ocupat H. G I' U m a z esc u (1973) pe baza
generalizarii unoI' curbe hipsometricc $i a unoI' formule matelllatice In legaturii cu dinamica
albiilor, dar farii nici un profi] geomorfologic concret de teren.
2 Aici slnt cunoscute structurile ca ziici\minte de hidrocarburi Balta Alba,
Ghergheasa, Boldu, Bobocu (D. P a I' a s chi v, 1975).
219
la care au fost supuse toate riurile carpatice, inclusiv Birladul, situat pe stinga.
Tot in sfera de influenta a acestui triunghi tectonic de curbura intra Cimpia
Briiilei, dar care are 0 mai periferica unde Buzaul a avut 0 evolutie
recenta destul de interesanta (vezi fig. 91).
Dintre longitudinale piemontane, cea mai inalta cu altitudine absoluta
de 160-180 m se contureaza destul de clar ea se apropie ca virsta dupa
profileIe geologice de la Topliceni Oreavu, de cimpia inalta Poiana-Nico-
Pentru restul celorlalte trepte, virsta este indicata de alte profile, cum
sint cele de Obrejita (valea Slimnicului) din a VIII-a, Satu Nou (SE de
Panciu), ca de profileIe cu privire la loess din partea intii.
Analiza forajelor $i rezultatele lor. Intre cele mai adinci, amintim forajele de
la Buzau Rimnicu Sarat a VII-a), din care se vede predominarea
depozitelor piemontane ritmice, dupa care urmeaza in adincime alte complexe
marnoase, argiloase cu nisipuri, etc.
Pe baza analizei forajelor de adincime mai mica, rezulta citeva date care
retin atentia mai mult anume ca la suprafata, cimpia piemontana a Rimni-
cului este acoperita de 0 cuvertura constituita din depozite loess ice prafoase,
nisipoase sau argiloase, cu grosimi destul de mari, ca de exempIu, la gara
Boboc, 31,50 m, sub care urmeaza un orizont subtire, nisipuri grosiere de
de numai 4,30 m. In alte profile, cum sint cele de la localitatile
Boboc-sat, nord Fleva, Galbenu, Cochirleanca, aceasta cuvertura
superficiala loessici:i are grosime de 20-35 m. Chiar in profileIe situate mai
la exterior in lungul vaii Buzaului, cum sint cele de la Stilpu, Sagea-
ta, Banita, se observa ca forajele dupa ce strapung depozitele loessice
cu grosimi de 10-15 m ajung in depozite argilo-marnoase cu intercalatii de ni-
sipuri, cu grosimi de 15-20 m, asemanatoare cu cele de unele chiar
fosilifere.
In forajul de la Cuza Voda a VIII-a), cu destul de periferica,
se constata prafuri nisipo-argiloase loess ice pe 7 m grosime, apoi intre 10
38,50 m apar argile nisipuri, dupa care urmeaza un orizont destul de subtire
de nisipuri. La Salcia, forajul a strapuns pe 21 m numai prafuri,
nisipuri argile priifoase. La acest complex atinge 25,50 m, dupa
care urmeaza un orizont de nisipuri fine grosiere, iar mai departe se trece
intr-o argila compacta. Forajul de Ia a VIII-a) confirma cele de
mai sus. In forajele de pe directia vechilor trasee ale dului Rimnicul Sarat, cum
este cel de pe valea Cotofenei (foraj Balta Alba), apoi forajele pe vaile locali-
tatilor Ghergheasa, Salcioara, Orzaneasca Robeasca, cu datele respective,
confirma prin nisipurile existente schimbarile hidrografice ce au
avut loc aicL In gura vailor parasite de Rimnicu Sarat sint instalate in cuvete
asimetrice largi limanele fluviatile J irlau, Amara Balta Alba, caracterizate
prin distributia lor divergenta importante procese de abraziune acumulare
litoralii.
Tot aici poate fi delimitata destul de bine zona de descarcare a apelor
freatice din conul imediat al Rimnicului pe linia satelor Ziduri, Orzaneasca,
Heliade Radulescu, Salcioara Boldu in jurul carora apare 0 intinsa zona
Dintre conurile de aluviuni mai bine conturate sint cele din
marea convergenta Rimna-Putna in mijlocul carora, pe canalul Cacaina Noua,
se afla
La nord de valea Rimnicului, in toate forajele din localitatile Voe-
tinu, Caiata, ca in cele mai periferice, cum sint
cele de la Vechi, Botirlau, Vulturi, se confirma peste tot
220
."


c:;.
'e
\>oJ
.....

""
- ...... .)...

I::).
--
_J'
----'''''''
2. CTMPIA TECUCILOR
1 PiemontnI apartine Clmpiei Romane in sensuI ei Iarg agro-geografic
ea parte a Cimpiei Inalte CovurIui-GaIati.
Cimpia TeCllCilol' reprezinta partea de nord-est a golfului pleistocen al Cimpiei
Romane, tot cu caracter pericolinar, situata in cursul inferior al Birladului, ea
cuprinzind aUt terasele lunca acestuia, cit pintenul piemontan, terasat al
din Deal, situat intre Siret Birlad. Prin de loess
dune, Cimpia Tecuci are un evident caracter poligenetic.
Spre nord, aceasta inainteaza ca 0 pana in lungul Birladului pina la locali-
tatea Ghidigeni, de unde incepe terasa cea mai inalta a acestui riu, dupa care
limita spre cimpia inalta Covurlui- Galan se poate urmari in lun-
gul unui glacis de versant prelung, limitat de localitatile
Valea Marului apoi in lungul versantului sting al vaii Gerului, pina la
localitatea situata la contactul cu lunca Siretului. Spre vest, sud-vest,
versantul drept, abrupt al Birladului apoi glacisul loessic prelung dintre
Padurea N 0 delimiteaza pe 0 zona de contact cu altitudini
sub 160 m, ca pe latura de est.
In afara de altitudinea mai coborita, Cimpia Tecucilor iese in evidenta prin
sistemul de riuri paralele sau perpendiculare pe cursul Birladului (cu cei doi
afluenti de pe stinga - Blaneasa Corozel, Tecucel pe dreapta), Calmatui
Geru (situat la limita de est), cu vai simetrice, dar cu relieful de cueste in
sectoarele cu directie est-vest din lungul vailor secundare (Blaneasa Corozel)
Paralelismul v[tilor amintite este rezultatul influentei structurii tabulare mo-
noclinale pe care se dezvolta 0 hidrografie consecventa.
Forma de culoar, orientat de la nord la sud a Cimpiei Tecucilor, a influen-
tat dinamica eoliana locala respectiv, microrelieful de dune, cu direc-
tie predominanta. Aceasta cimpie a facut obiectul cercetarii dunelor de catre
N. Flo rea (1952, 1955) a tezei de doctorat a lui AI. 0 b r e j a (1956),
care a publieat 0 serie de luerari separate eu privire la zona de subsidenta,
nisipurile de dune la terasele Birladului (1956 a, 1956 b, 1961) ale carui
rezultate Ie folosim noi aici. Relieful major al acestei cimpii il constituie
terasele Birladului, separate de autorul amintit, sub denum.irea de terasa Te-
cuci (5-8 m), terasa Cernicari (10-20 m) terasa Ghidigeni (40-70 m), care
cronologic se incadreaza fazelor mai noi post mindel-rissiene. Faza lacustra
Mindel-Riss a fost scoasa.in evidenta de C. Bra t esc u (1944-1945), atit
pe baza profilelor de loess, citate in partea intii, cit pe baza interpretarii
profilelor geologice din lucrarea lui R. S e vas t 0 s (1907), cum sint cele
de la Corod, altele a VIII-a), care a afirmat pentru prima
data prezenta lacului pleistocen.
Microrelieful dunar, reprezentat prin forme pozitive negative orientate
:pe directia nord-sud intre Tecuci Hanu Conachi, se suprapune terasei
ptezenta depozitelor piemontane ritmiee, eu numeroase orizonturi de pie-
ea treeerea spre cimpia de subsidenta a Siretului infe-
rior, care, de cele mai multe ori nu poate fi surprinsa decit litologic mai
a les pedologic.
Probleme importante sub raport agroameliorativ se pun mai ales la perife-
ria cimpiilor piemontane in special la nord de valea Rimnicului, unde
apa freatica se afla la adincimi destul de mici, sub 5 m, la care se adauga
unele zone de salinizare a solurilor.
;:::-
<J:)
.....
I
M
..".

'" <:l
..c.
.....
.....
>
<:l
.... <:l

0...
c::>
en
N
c::>
""
0
0',.
0'0

c::>
....
c::>
...
c::>
...
c::>
M
c::>
.. ..
mrr---i
223
2. CiMPIA OSTROAVELOR DUNARII
Aceasta estc reprezentata in cazul dat numal prin lunca ei laro'a care consti-
tuie in ansamblu "Balta Dunarii", formata de cele doua ostroave - Braila
Ayind 0 cuvertura holocena de aluviuni in oTosime de 10-20 m
LUll?a . Dunarii are in baza depozite pleistocene :;;i rar pliocene,
groslml [oarle mari, care la Giurgeni ajung la peste 160 m adincime.
Analiza acestui foraj arata predominarea complexului psamo-psefitic care se
din mai ale Cimpiei pina aicl.
consta.taI.e este valabIla pentru IUlIa de forale Viadelll- Topalu din Ostrovul
Ialom1t
el
a VIII-a), unde predomina tot complexul psamo-psefitic a carui
in?r??are la .nord de linia - se explica prin fracturarea
placll (cu de suprafata de eroziune intre Turnu Magurele
.s sub patul aluvionar al Dunarii) care cade la
admclml man In aproplere de 0 suprafata de croziune, situata la circa
m, ana OstronIl Brailei, dar numai pe latura dobrogeana
pllla la falIa care trece in lungul bratului Dunarea Noua.
In cuprinsul celor doua oslroave ale Dunarii se gasesc aluviunile teraselor
scufundate ale DUllarii, cum s-a aratat in partea intii. Un alt profil
general execulat inlre CernavocUi indica pe 0 crrosime de 30-35 m
cuaternare - llnlll in baza, de altlll mijlo-
ClU, de cel.superior, constituit din argile nisipoase, sub
care urmeaza depozrte plIocene foarte subpri, care stau direct pe formatiunile
c

A
0,50 -0,7
So/uri ingropte
0

rtmmlIIIl:m <D
l ------------------
Fig. 93 - Aspecle din microrelieful Luncii Dnniirii in
Oslrovnl Ialomitei (d up Ii P. Cot e t, 1970):
A - profil morfologic general iotre - _
Rasova, in plan orizontal in profil; B - microtcrnse
datorite oscilatiilor de uivel ale apei Dunarii Ia GhiudA-
re9ti, ell altitudinile respective repezentate intro bladio-
graUla; C - idem sub formA de profile carncteristice.
B
C. CIMPIILE DE NIVEL DE BAZA
1. CiMPIA SIRETULUI INFERIOR-NAMOLOASA
Aceasta este 0 cimpie de confluente, inundabila la marile revarsan, in
care are loc un puternic remuu la contactul cu Dunarea. cum s-a men-
tionat mai inainte, aceasta cimpie a luat prin marile penduHiri ale albiei
in spatiul larg dintre cimpiile invecinate mai inalte prin acumularea unor
bogate aluviuni ale Siretului mai ales ale riurilor afluente carpatice, care
au impins albia acestuia mai mult spre malul sting, unde aportul Birladului
a fost insa mai redus. Analiza forajului de la Vadeni, situat la contactul cu
Lunca Dunarii, scoate in evidenta predominarea materialului nisipo-argilos
pe grosimi ce 120 m grosime, acoperit la suprafata de complexul
aluvionar holocen in care apar unele elemente mai grosiere (nisipuri rare
marunte), precum diferite soluri ingropate sub aluviuni mai noi
a VIII-a).
1 Vezi datele geologice din partea tntli dupa C. Bra t esc u din fig. 33.
Cernicari el esLe asociat dupa autoru! amintit, foarte strins cu cel de grin-
duri fluviatile, cum dealtfel indica nisipurile rezultate din forajul de la
Barcea.
Forajele analiza lor
l
. Cele citeva foraje a VIII-a) din Cimpia Tecuci-
lor, situate pe diferitele trepte de relief, cum sint cele de la
Hanu Conachi, Matca, Grivita Calmatui confirma - in general - prezenta
diferitelor orizonturi psamo-psefitice, mai ales pentru terasa Cernicari (forajele
de la Hanu Conachi) terasa Ghidigeni (forajul de la Matca), ca
prezenta unor nisipuri de dune fosile (forajele de la Matca, Grivita, Calmatui,
Hanu Conachi).
tn lunca Birladului, mai ales in aval de Tecuci in zona de conflu-
enta cu Siretul, ca pe terasa joasa cu nisipuri de dune din sectorul Barcea-
Hanul Conachi, excesul de umiditate s-a resimtit destul de accentuat, ca
unele influente de salinizare eroziune eoliana.
Acestea sint reprezentate de cimpia Siretului inferior delta interioara a
Dunarii in cuprinsul Bariiganului. Situate la intersectia a doua mari sisteme
de fracturi de adincime, cu directii predominante V-E (falia
Tulcea, falia Peceneaga-Camena, falia Capidava-Ovidiu etc.) N-S (falia
Galati-Hiqova), aceste unitiiti ies in evidenta prin altitudinea cea mai cobo-
rita din cuprinsul Cimpiei Romane printr-un grad de seismicitate destul de
accentuat in legatura cu marea curbura carpato-subcarpatica, situata in imedi-
ata ei apropiere. Forma de culoar unghiular, axat pe confiuenta Siret-Dunare.
constituie elementul morfohidrografic principal care reflecta la suprafata
caracterul intens faliat al fundamentului (vezi profilul longitudinal al albiei
Dunarii - fig. 51, care in aval de Cernavoda cade sub 0 m marin). Toate
aceste elemente, plus intensa acumulare actuala, pozitia altitudinea ei intre
8-12 m, confera acestui intreg ansamblu geomorfologic, caracterul dominant
de c1mpie de nivel de baza, care se pina la tarmul Marii Negre se
termina cu Delta Dunarii (P. Cot e t, 1973).
224
15 - Clmpia Ramana
225
I
I
cretacice erodate. La Piua Pietrii, cuvertura cuaternara are 70 m
grosime, iar spre interiorul Cimpiei Romane, ea se la
Ciochina 840 m, la Alexeni 1 734 m, iar la 1 969 m (localItati SItuate
in lungul vaii Ialomitei). _
In prezent, morfologia actuala a Luncii Dunarii a fost mult
de om prin marile lucrari de indiguire desecare necesare economiel nat
lO
-
nale.
In cuprinsul depozitelor din Lunca Dunarii se nume-
roase orizonturi de turba care indica fazele prm care ea
a trecut incepind din pleistocenul superior pina in holocpn_ Cot e t,
1967). Morfologia reliefului din cele doua mari ostroave ale Duuarll
lizata de autor (P. Cot e t, 1967 a, 1970 a), lunca. znterlOara,
cuprinsa intre bratele Dunarii cu caracter mal. acc:ntuat
incepind de la balta la cea a Brailei lunca externii, margmala, care
apare ca inguste, laterale. .. _ _ .
Dintre aceste marginale cea mai mare se afla in dreptul.gU:ll
lui, unde conul aluvionar al acestuia a impins albia, bratul pnnclpal
rii spre est. In cuprinsul celor doua mari ostroave se gasesc altele
separate de bratele secundare, cum sint Raul Vilciu.
Dunarii consta din forme pozitive negative cu intinden pOZltll
(fig. 93). Nu lipsesc nici bratele parasite, privalurile,. cuvetele .lacustre
grindurile bratelor principale secunda:e, Illlcrodeltele m
cuprinsu l depresiunilor interioare, conurile aluvlOnare laterale. .. Dmtre
acestea din urma, cel al Calmiituiului se impune mai mult prm
tul lui semicircular, scos in nu numai de forma depozltele respectIve,
ci de hidroizohipsele apelor freatice din schita lu i C. I van (1973). .
Un alt element de microrelief, care atrage atentia, este teraselor
ca treptc de 1- 5m, rezultate diu oscilatiile sezoniere ale nivelulm apelor Dunaru,
redate in fig. 93.
Tot in incheiere reamintim aici rolul tectonicii active, datoritii raliilor mar-
ginaIe, cum s-a vazut in fig. 29 din partea intii.
1 Vezi Guide des excursions - Symp. intern. de geomorphologic appliquee - Ronmanie,
1967, Cluj, pag. 58.
CoPitolul XI
GRUPA REGIUNILOR GEOMORFOLOGICE VESTICE
NORD-VESTICE
Situata la vest de Olt, aceastii grupa apartine dupa cum se din
literatura de specialitate, Cimpiei Olteniei, valea Oltului reprezentind axa prin-
cipaHi de separare a acesteia de Cimpia Munteniei, mult mai complexa sub
raport genetic i morfofunctiona1. Avind in vedere ca acestei mari unitati
i-a fost consacrat un stueliu special ele geomorfologie de geologia cuaternaru-
lui (P. Cot e to 1957), care a servit extinderii cercetarilor hidrogeologice,
geotehnice a stat la baza intocmirii memoriilor agrogeologice, geotehnice,
peelologice ale eliferitelor localitati, ne oprim aici mai mult asupra bogatu-
lui material de foraje pentru completare sub raport aplicativ. Tot aici
trebuie subliniat cii aceastii grupa prezintii cel mai mare grael de dunificare din
toata Cimpia Romimii, ele unde rezulta intinderea mare a nisipurilor eoliene
provenite in urma eroziunii fluviatile a depozitelor pliocene pleistocene mai
Yechi. Nu lipsesc din cuprinsul acestei grupe structurile petrolifp-re, mai ales
intre Olt Jiu (D. P a I' a s chi v 1975).
Grupa vestica nord-vestica. Scurtii caracterizare morfofuncfionalii
1
Sub
acest aspect, aceastii grupii prezinta elemente morfologice pedo-bioclimatice
care se intilnesc in unitiitile anterioare, microrelieful de dune, cu nisipurile res-
pective ocupind suprafete destul de mario Cu liitime mai mare intre Olt Des-
natui, unde clmpurile interfluviale scad treptat ca dimensiuni, ea capata as-
pectul unui culoar depresionar, incepind de la Calafat Plenita, spre NV
care se infunelii spre Drobeta Turnu Severin. Solurile argilo-iluviale
au cea mai mare riispindire la nord de linia Caracal-Bizdina-Radovan-Go-
iar in rest, predomina cernoziomurile, solurile nisipoase aluviale.
Precipitatiile medii anuale (1896-1970)in perioada de vegetatie au valori
sub 300 mm, ajungind chiar la valori mai mici intre localitatile Cetate
Deveselu (sub 250 mm), ca in sectorul din valea Oltului.
Litologia, prin predominarea depozitelor loessice a nisipurilor de dune,
ca prezenta cernoziomurilor dezvoltate pe ele, influenteaza apele freatice
genereaza unele sectoare cu exces ele umiditate de tip freatic, cu suprafete mai
reduse pe interfluviul Leu-Rotunda-(Cimpia mai mari in Cim-
p ia Sub raport hidrogeologic, sectoml vestic nord-vestic este dom i-
nat de intinderea mare a depozitelor aluvionare de terase lunci, la care se
adauga depozitele piemontane fluvio-Iacustre cu numeroase intercalatii de
faciesuri psamo-psefitice bogate in ape subterane. La excesul de umiditate de
tipul interfluviiIor sau podurilor de terase, mult mai redus ca intindere, in
1 Detalii vezi In Clmpia Olteniei - studiu geomorfologic (P. Cot e t, 1957).
227
raport cu celelalte grupe analizate, amintim inundatiile din lungul vailor, ca
deficitul de umiditate din perioadele secetoase de pe terasele OItului, Duna-
rii Jiului, mai ales in sectoarele de dune. Sub acest aspect se impune extin-
derea sistemelor de irigatie, unde apropierea de reteaua hidrografica principala
(Dunare, Olt, Jiu altele) reprezinta 0 conditie mai favorabila decit in alte
regiuni ale Cimpiei Romane, situate mai la interior.
A. ClMPllLE DINTRE OLT $1 JIU (ClMPIA CARACALULUI)
incepem aceasta analiza regionala contrar adica de la est spre
vest aceasta din necesitatile scopului propus - de a servi mai muIt laturii
practice, functionale. Acest scop corespunde in timp cu geneza evo-
lu tia diferita a regiunilor prezentate, cunoscut fiind faptul ca interfluviul
Leu-Rotunda constituie 'cel mai intins pinten piemontan, villafranchian din
Cimpia OIteniei. in timp, trebuie subliniat ca in valea OItului exista
eel mai complet sistem de terase fluviatile, numeroase elemente paleontologice
paleopedologice, care pot servi mai bine la stabilirea unei cronologii pleis-
tocene mai precise, cum dealtfel s-a aratat in partea intii. Toate acestea
converg corespund unei analize regionale, cit mai reale sub raport
aplicativ. .
Cimpia dintre OIt Jiu poate fi consideraUi ca 0 unitate de tranzitie intre regi-
unile descrise pina aici, unde cimpurile interfluviale sint predominante regi-
llnile situate in continuare spre vest nord-vest, care apartin din ee iIi ce
mai mult teraselor Dunarii, cu eare se confunda Cimpia Romana la vest de
Desnatui.
Cunoscuta sub denumirea de Czmpia Caracalului (P. Cot e t, 1957) sau
Czmpia Romanati (dupa unii geografi), aceasta cuprinde un teritoriu destul de
vast, acoperit aproape jumatate de nisipul dunelor longitudinale sub forma
unui "platou eolian" asimetric, care incepe in zona Craiova ajunge in sud
pina la Bechet, iar de aici pina in apropiere de Corabia. Sursa acestora se vede
clar din prezenta luncii Jiului in partea opusa a acestui platou, situat pe direc-
tia principala a vinturilor dominante. In cuprinsul Cimpiei Caracalului se des-
prind 0 serie de subunitati, in raport cu trasaturile morfologice principale,
impuse de prezenta interfluviilor a vailor, binecunoscute din literatura de
specialitate. Incepind de la nord (de la linia Sarului-
Slatina) pina in albia Dunarii, aici se disting trei regiuni geomorfologicc:
1. CIMPIA OLTETULUI INFERIOR
Aceasta constituie partea cea mai nordica cu fragmentare mai mare energie
de relief mai accentuata, uneori cu aspect deluros, drenata de bazinele hidro-
grafice OItet Teslui. De fonna unui triunghi pe' confluenta Tesluiu-
lui, aceasta unitate, care ajunge in sud pina pe linia Teascu-Leu- Valea Tes-
luiului la cuprinde trei portiuni - vestidi, compusa din lunca
terasele dunificate ale Jiului; centraUi, de tip interfluvial (cimpul Leu), drenata
de valea adinca terasata a Tesluiului esticii, 0 cimpie de terase lunci,
ce apartin OItului OItetului.
228
2. CTMPIA
Aceasta reprezinta partea interioara cea mai intinsa, in care Cimpul Leu- Ro-
tunda constituie forma dominanta, lips ita de drenaj, dar cu ape freatice la
mica adincime in zona Apele Vii fluctuatii sezoniere, cum arata ei
la care se adauga, in vest pina la Sadova, Cimpia opera a Jiului,
lunca umezita plina de brate parasite terase dunificate, care trec
spre cimp, iar in est, pina la linia Vadastra-Isbiceni se afla Cimpia Traian,
opera a OItulni, cu terase largi, slab drenate de viii deluviale, paralele cu
lunca lntinsii ce ajunge pina la nord de Lita.
3. CTMPIA BECHET-CORABIA (DABULENI)
Formata din terasele Dunarii, Jiului Oltului acoperita cu dune longi-
tudinale solifieate pe cea mai mare parte care domina cimpiile
de lunca, din lungul Dunarii Jiului Oltului, in zonele de confluenta. Ceea
ce se remarcii In Cimpia Caracalului 'este repartitia aproape proportionala a
cimpului inaIt, a teraselor luncilor, care se succed spre exterior in ordine cro-
nologica chiar morfofunctionala, considerind ea luncile sint formele de relief
ill care lucriirile de irigatie se pot folosi mai mai eficient in raport cu
lerasele sau clmpurile.
Tot aid trebuie ariitat ca microrelieful dunar ca intindere pe eel
sufozional, care apare mai ales pe terasele Oltului. Influenta eoliana se vede
in tnorfologia reliefului, destul de pregnant, nu numai prin orientarea coamelor
de dune, ci prin inLreg sistemul de vai interdunare, cu directie VNV-ESE,
care apare atit pe terasele Jiului, Oltului Dunarii, cit spre cimpul Leu-
Rotunda. Prezenta celor doua trepte morfologice pe interfluviul Leu- Rotunda
distinsedeC. Oancea, M. Pa richi (1968)estelegatadeacumularea
initiala piemontana nu de activitatea Dunarii.
Analiza forajelor. In legatura cu aceasta problema trebuie precizat ca aid
diferentierea dintre depozitele din cuprinsul Cimpului Leu-Rotunda depo-
zitele de terase este mai clara ca in oricare alta regiune a Cimpiei Romane
aceasta datorita crustei calcaroase, care aici acopera tot cimpul amintit.
Densitatea forajelor este destul de mare din ele s-au ales cele mai impor-
tante. Dintre cele de mai mare adincime, amintim forajele Lindley de la Leu,
C!rcea, Apele Vii, Caracal (foraj Rumpel), care arata imediat sub depozitele
piemontane villafranchiene sau de terasa prezenta formatiunilor pliocene (ni-
sipuri, argile, marne). Forajele la care ne referim mai mult au adin-
cimi in general de 30-50 m aIX-a) ele au fost impartite in doua
categorii - de interfluvii de terase. Din prima categorie amintim forajele
C!rcea, Mzr$ani cu crusta argilo-calcaroasa intre 17,00- 36,00 m in care
exista 0 intercalatie de cu intre 29,80-33,00 m; Celaru cu
o crusta argilo-calcaroasa Cll mai multe orizonturi de argile nisipoase
intre 21,00-43,00 m sub care unneaza cu de numai 3 m gro-
sime, iar in baza argila compacta; Redea cu 0 crusta argilo-
calcaroasa intre 15,00-26,00 m, care sta pe nisipuri cu bolova-
Dobrote$ti cu 0 crusta argilo-calcaroasa intre 11 ,20- 24,20 m apoi
Leu - crusta argilo-calcaroasa ce se afla la 23,20-32,20 m; la Cas-
tranova, intre 25,00-38,00 m; la Ziinoaga, intre 27,00-37,80 m etc.
In mod in aceste argile apar bolovani de calcar sparti de
sonde din crusta calcaroasa, care de cele mai multe ori este masiva cu grosimi
229
de 10-15 m sau sub fonna mai multor orizonturi, separate intre ele prin ni-
sipuri, argile nisipoase. La Ciocaneti, ea se afla intre 10,00-33,00 m,
iar deasupra ei sta 0 argiHi nisipoasa eu infiltratii de apa de 1,50 m grosime,
iar imediat sub sol un non orizont de argiHi eu multe eoneretiuni eal-
earoase.
In mod imediat sub sol pina la aeeasta crusta se intilnese argile
nisipoase, nisipuri argiloase, nisipuri fine sau medii eu grosimi \'uriabile,
iar sub aeeasta argiHi masiva eu bloeuri de ealeare apare orizontul de pietri-
eu piemontane. Varietatea grosimea diferita a aeestor
depozite fluvio-laeustre denota sehimbari ale liniilor de tarm. Caraeterul
ealearos al erustelor din Cimpia Caraealului este mai pronuntat ea eel din grupa
regiunilor centrale analizate mai inainte ele apar mai mult in mase argi-
loase pina la oeru. De prezenta nisipurilor superioare de sub loess este
legata umiditatea de tip freatie din seetorul Vii a IX-a).
aeestor depozite la zi a fost semnalata aici in Oltenia inca de mult
timp, ineepind eu S a b b a t e fan esc u (1896), eontinuind apoi eu I.
P. Ionescu-Argetoaia(1918), M.Popovat(1945),P. Cotet
(1957) altii. Dintre profileIe la zi, eel mai important es'te profilul de la
Bizdina, unde autorul a descris loessul ealearos, ea fiind de origin"
deluviala, distingind mai multe dungi, unele mai inehise altele mai des-
ehise la euloare, intre care una are aspect de placa calcaroasa (crusta). Ceea
ce este de retinut in legatura cu depozitul argilos calcaros este pro-
venienta calcarului in cantitati de mari, care nu poate fi dedt din re-
giunile calcaroase carpatice Miroci-R. S. F. Iugoslavia), Mehe-
dinti, Muntii Mehedinti) prin prafurile transportate de vinturi depuse in
mediu sau continental de uscat pentru partea superioara,
cum ne-am exprimat mai de mult (P. Cot e t, 1957).
A. Con e a a. (1974) considera ca in Burnaz, crusta ealearoasa eonsti-
tuie un orizont petrocalcic rezultat din suprapunerea mai multor soluri veehi.
Pentru orizonturile superioare nu trebuie exclusa niei influenta climatului
reee, periglacial'. Aeeasta teza se poate apliea aiel.
tn eoneluzie, argila eu aspect de crusta dura ealearoasa in profilele
unde aeumularile de calcar sint mai mari eonstituie, din punet de vedere
hidrogeologie, un repel' foarte important, mai ales in Cimpia Caraealului,
sub ea urmind depozitele psamo-psefitiee apoi argila bazala. Orizonturile
mai inehise sau mai desehise sint legate de eonditiile elimatiee, predominant
subtropieale, ea de aetiul}ea bioehimiea a vegetatiei de paduri.
Depozitele de terase apar pe toate treptele mari din vaile Oltului, liului
Dunarii, cum sint eunoseute din luerarile de sinteza regionala (P.
Cot e t, 1957). Seriile complete de terase hi eele trei mari vai coneor-
danta raeordarii lor ea virsta, ineepind eu pleistocenul inferior, eoneomitent
sau posterior villafranehianului fluvio-laeustru, este astazi un fapt
pentru domeniul agrieol in legatura eu sistemele de irigatii (de tip terase,
eimp). Raspindirea teraselor din Cimpia Caraealului dezvoltarea lor asi-
metriea in vaile liului Oltului eonfirma marea bombatura
Forajele exeeutate pe aeeste terase eonfirma prin depozitele respective as-
peetul morfologie al aeestora, cum arata linia de foraje Oeolna-Dabuleni,
altele a IX-a).
tn valea Oltului sint eunoseute terasele Coteana, Slatina, Caraeal, Hota-
rani, iar in valea liului - terasele Cireea, Birza, Malu
r- 0"
M
0
. ,p
;':2 l/l
<:>
0.
.Il
<:> .Q'
If!._-_ 0 IO! '0". '':'':0
N IS 0 G ..... ,J
00 I Q 10 0." .;0<>'0
_ '.0'.'0'0:'
,::: 0 "I) I ..., I ,II ....... 0

0 00

0 00
III 0 00
!YbYb
11:'
<> =0
'C" 01
0
VIOIO'?' :'0' 0'0 :,)'
'9' '?I
o 0'? '
III C>
'.9'.0'.
... "'"
01010
t:: ... 0 C>
0'9 .91
l!: .. 0 0 0 010
I.... 0 0 0'9
101
F ...
C> 0 b9n9"':"


..,. 00" Q
r- 0,:..
- 'I 0" D ",0
... <:> )1-: 0 , __

.. co'" "'O"/i;''':1II] ",Ill... 0"<>",' .:0.


r- '0' ,""" 0r"\.
ill .... 0 .. : '. '
.... 0 ... ... 1.., _
9
... O ...
, <> .C?: . : .. ".
... '. <) Cl' 0
: .... :.e::;.?:
1..- _
<:> c:>::o6::()
co .,.:. .... C).'"
0 <:> .' ;,:,.0 ' .. <)'
o o:r- .0.. 9......
II
o <=)
00
0
::: III 0
0
c:>
:= =
c:> c:>
<"< M ...
231
Mare, ce se raeordeaza cu terasele Dunarii FHiminda,
Corabia, Ciupereeni), utilizate foarte des de diferi\.i din
aIte domenii.
8. CIMPIILE DINTRE JIU--DUNARE CRINCEA
Aceasta unitate oeupa partea centrala a Cimpiei Olteniei, orientata pe di-
rectie vest-est, ineepind de la albia Jiului pina la marele meandru al Cala-
fatului, legat genetic de prezenta Depresiunii Lomului. Cunoseuta sub denu-
mirea generala de Cfmpia ea este eonstituita aproape 90% din terase
fluviatile, predominant dunarene. Aeestea se pe longitudinale,
paralele cu aetuala albie a Dunarii, dar acoperite cu dune pina in apropiere
de albia Desnatuiului (dune longitudinale paralele ce se pe mai
multi km lungime, cu directie VNV-ESE care ajung pina in Lunca Dunarii,
acoperind grindurile fluviatile fragmentind lacurile existente).
Perimetrul principal al platoului de acumulare deflatie eoliana 'Oeste
conturat de loealitatile Cearingu-Plenita-Motatei- Covei-Desa- Calafat
Cetate, centrul cel mai important fiind Calafatul cu dune veclli ce ajung une-
ori la 20 m inaltime. La cele cinci terase ale Dunarii, cunoscute din li:tera-
tura de specialitate (P. Cot e t, 1957) dintre care cea mai extinsa este terasa
se adauga, terasele in evantai ale Jiului de partea dreapta terasele
Desnatuiului, cu asimetrica, ca paralele pe partea stinga.
De remarcat 'este paralelismul piraielor Cilieni (Saraceaua) Baboia (afluent
aI Desnatuiului) fringerilor lor unghiulare sau intorsuri". Dintre acestea
se impune atentiei piriul Cilieni cu forma lui de ,,s". Paralelismul orien-
tarea piraielor amintite a altora mai mici pe directia VNV-ESE corespunde
in general, cu directia predominanta a dunelor a vinturilor actuale.
Interesanta este retezarea propriilor terase Corabia) de catre
Dunare in sectorul Cetate-Calafat, ca prezenta martoruilli de eroziune din
sectorul Castrele Traiane, constituit din depozite villafranchiene, dar aco-
perit eu prafuri eoliene. In legatura cu aceasta s-a putut vedea di intre loea-
litati!e Cearing Plenita este yorba de mai multe acumulari eoJiene, dune
cu aspect de "grinduri " sau "cearinguri" decit de 0 terasa a Dllnarii. Tot ca
un martor de eroziune, dar de forma unui pinten, poate fi considerat Cimpul
Salcutei, situat intre vaile Jiului Desnatuiului, legat genetic de cimpia
inalta piemontanaPlenita-Bucovat, cum rezultii c1ar, nu numai din mor-
fologie, ci din analiza depozitelor.
Tdisaturile prineipale ale Cimpiei ies in evidenta prin
ei din trei parti de riuri, Dunarea in SV S, Desnatui la E Drincea spre
V, NV, apoi in trepte din ce in ce mai joase, incepinq din Cimpul
Salcutei spre Lunca Dunarii.
Cele trei regiuni principale sint: Cimpia $egarcei, Cimpia Urzicutei Cim-
pia Calafatului.
1. CiMPIA ?EGARCEI
Aceasta este situata intre vaile J iului Desnatuiului pe care Ie domina
prin inaltimi mai mari, ca in sud, unde cu putin Lunca Dunarii.
Lipsita de dune, ea are in plus un mic petic de cimp, ciuruit de nllmeroase
crovuri, cu apa, care Ie transforma in lacuri de durata mai mare, unele chiar
232
permanenta. Treeerea de la Cimpul Salcutei la terasele mai joase se face printr-
un glacis prelung, loessic. Terasele se pe suprafete intinse ele
scad gradat lateral spre Dunare, Desnatui Jiu. Numarul redus al crovurilor
aceasta suceesiune a teraselor fluviatile asigura un bun drenaj al apei frea-
tice. a carei influenta se fCtce simtita numai in Lunca Dunarii, destul de
restrinsa ca intindere aici. Analiza forajelor confirma prezenta orizonturilor
de nisipllri fluviatile in trepte.
2. CiMPIA URZICUTEI
Aeeasta se afla in continuare spre vest, limitaUi de cllrsurile inferioare
ale piraielor Baboia Cilieni. Ea se afla la periferia platoului eolian
Cetate-Calafat-Ciuperceni cu dune vechi, fixate solificate. Versantii
prelungi eu aspect de glacjsuri din partea