Noul model economic

de Dr. Ovidiu Hurduzeu

Criza economica globala a pus in evidenta atat precaritatea

actualei ordine economice cat si nevoia restructurarii sale
fundamentale. Dintre ruinele “vechii ordini”, incepand cu nivelul
comunitatii locale si pana la cel transnational, incet dar sigur se
impune un nou model economic. Cunoscut sub diferite nume,
„capitalism popular“, „capitalism cu conştiinţă“ (termeni utilizaţi de
liderul conservatorilor britanici, David Cameron, la întrunirea de la
Davos din ianuarie 2009), „distributism“ sau „economie civilă“ (termen
folosit de papa Benedict al XVI-lea în ultima sa enciclică, de la
începutul lunii iulie 2009: „Caritas in veritate – Iubirea în adevăr„), noul
model economic se dovedeste a fi o democratie economica, de
care va depinde cea politica. Personalitati marcante ale lumii
intelectuale occidentale, precum profesorul de economie Stefano
Zamagni, principalul consultant economic al Papei Benedict al XVI-lea,
David Ellerman, matematician si economist de frunte, fost consilier al
lui Joseph Stiglitz la Banca Mondiala, Phillip Blond, consilier al sefului
Partidului Conservator din Marea Britanie si multi altii au atras atentia
asupra intrarii in practica a unui nou model economic, care se situeaza
dincolo de neoliberalism/neoconservatorism si practicile socialist-
keynesiene. Ceea ce caracterizeaza noul model este larga sa
aplicabilitate “pe teren”. In SUA, noul model economic a inceput sa
prinda radacini la nivel local – unde este vazut ca un mijloc de
dezvoltare a zonelor devastate de criza, fiind sustinut de numeroase
personalitati publice marcante – de exemplu, primarul orasului
Cleveland, Frank Jackson sau Sherrod Brown, senator american de
Ohio. In SUA distributismul este considerat si un model eficient de
rezolvare a somajului prin creearea intreprinderilor de tip cooperatist,
cu lucratori-proprietari, un model adoptat de curand de catre United
Steelworkers, un mare sindicat american cu peste 1.2 milioane
membri.

Noua economie nu s-a nascut peste noapte. Nu este un model de

laborator impus prin mijloace non-economice (politicianism, subventii
de stat, dirijism etatist) Economiile distributiste ale “capitalismului cu
constiinta” s-au dezvoltat cu succes “de jos in sus”, fiind putin sau
chiar deloc afectate de crizele capitalismului financiar si monopolist.
Distributismul functioneaza în Ţara Bascilor, unde este pus la lucru în
cadrul cooperativelor Mondragón cu cei 80.000 de lucrători-proprietari
şi 50 de ani de activitate infloritoare; funcţionează pe scară largă în
regiunile italiene Emilia-Romagna, Toscana, Triveneto –
Confederazione Cooperative Italiane are o cifră de afaceri de 40 de
miliarde de euro anual iar băncile ei, uniuni de credit, reprezintă 10%
din industria financiară italiană; în SUA, distributismul este aplicat prin
planurile de distribuire a acţiunilor către salariaţi (Employee Stock
Ownership Plan), sistemul de ferme şi magazine de tip „co-op“, etc.
National Rural Electric Association, o retea de 800 de asocieri
economice cooperatiste deserveste 42 milioane de utilizatori din 47 de
state, reprezentand 42% din reteaua de distributie electrica nationala.
Recent, în Marea Britanie, Phillip Blond, ideologul Partidului
Conservator, a propus un model distributist de reformare a sectorului
public, radical diferit de falitele soluţii socialiste şi neoliberale. Acest
model prevede descentralizarea administraţiei de stat prin mutarea
puterii de decizie de la centru (guvern) la comunităţile şi organizaţiile
locale; crearea de „firme civile“, în care atât lucrătorii „din prima linie“
cât şi beneficiarii (cetăţenii) sunt coproprietari reali în organizaţiile
prestatoare de servicii publice. Scrie Phillip Blond: „Nefiind guvernată
nici de stat, nici de piaţa privată, această nouă asociaţie civilă ar
localiza responsabilitatea, ar direcţiona structurile intermediare şi ar
promova valorile etice. Ar face-o prin răspândirea «luarii în
proprietate» a serviciilor finanţate de la buget, revoluţionând astfel
serviciile publice în avantajul tuturor“. ( vezi
http://www.respublica.org.uk/

Noile economii – “economii” caci nu este vorba de un model unic,

cu valabilitate universala, ci de practici economice adaptate realitatilor
locale – propun o regandire a preceptelor fundamentale atat ale
modelului neoliberal/neoconservator cat si a celui socialist-keynesian.
Ele valideaza practici si strategii de creare a bunastarii materiale si
sociale adaptate realitatilor secolului XXI (de exemplu, practici de tip
partenerial) si actori economici opusi lui homo oeconomicus si homo
intelopus.