TURISMUL RURAL

TURISMUL RURAL - NOIUNI INTRODUCTIVE

Spatiul rural - care presupune cmpuri extinse de culturi sau pajisti naturale, tarani si
un mod de viata opus urbanului - ocupa cea mai mare parte din suprafata totala a
oicumenei. Desi se afla n diferite stadii de evolutie de la un loc la altul, de la un moment
de timp la altul, functiile sale esentiale ramn cele primare. Functia sa de baza-productia
alimentara-influenteaza nca ntr-o masura determinanta calitatea vietii n mediul rural.
Dobndirea si asumarea de noi functii, ntre care se poate nscrie cu succes si cea
turistica, ofera posibilitati certe de revigorare social economica a asezarilor rurale si implicit
diminuarea dependentei de activitatile primare.
Turismul rural nu este un fenomen recent. Interesul pentru petrecerea timpului liber la
tara s-a dezvoltat nca din secolul XIX n tari precum Franta, Marea Britanie, Germania
s.a., ca o reactie fata de stressul si conditiile sordide ale oraselor aflate n plina expansiune
n contextul dezvoltarii impetuoase a industriei.
Un factor care a marcat decisiv promovarea turismului rural n tarile Europei
Occidentale a survenit n n deceniul 5 al secolului nostru cnd, n majoritatea legislatiilor
europene, s-a adoptat sistemul concediilor de odihna platite de catre angajatori. Acest fapt
a generat o cerere turistica fara precedent care a stimulat, la rndul ei, afirmarea unor
forme inedite de prestatie turistica n mediul rural, sensibil diferentiate de la o tara la alta. n
scurt timp, activitatea turistica desfasurata n mediul rural a capatat ponderi notabile n tari
precum Franta, Marea Britanie, Elvetia, Austria, Italia, Germania, Irlanda s.a.
n tara noastra, turismul rural, desi capatase contur n perioada interbelica, el s-a
dezvoltat n forme "sui generis" (binecunoscute) impuse de originea rurala directa si de
"dependenta" economica (n raport cu acest mediu) a unei bune parti din populatia stabilita
n mediul urban n conditiile procesului accelerat de industrializare si urbanizare din perioada
comunista.
Noile realitati politice si socio-economice ale tarii noastre sunt de natura sa permita
dezvoltarea acestei forme de activitate ntr-o maniera sistematica si organizata. Acest fapt
este deosebit de semnificativ ntruct promovarea si dezvoltarea turismului rural poate
constitui o modalitate de solutionare a unora dintre numeroasele si inerentele dificultati ale
perioadei de tranzitie care se resimt implicit n mediul rural. Ea consta n principal n
conturarea unor oferte turistice inedite, atractive si accesibile (n conditiile n care oferta
furnizata de prestatorii consacrati de servicii turistice a devenit inaccesibila pentru un
segment important al clientilor potentiali, evident afectati de recesiunea economica) si ntro serie de mutatii benefice pe care acest fenomen le poate genera n spatiul specific de
desfasurare.
Spatiul rural este nca adeseori considerat un spatiu turistic de calitate ndoielnica deoarece este putin valorificat n acest
sens. Apreciat ca un spatiu saracacios, destinat vacantelor modeste sub aspect financiar, el este nca perceput negativ n raport
cu alternativa vacantelor la munte sau la mare.

Perceptia inadecvata a spatiului turistic rural se explica prin considerente de ordin economic si socio-cultural dintre care
amintim:
- cresterea puterii de cumparare a populatiei (din deceniile 7 si 8 n special, n cazul Romniei), fapt care a favorizat
orientarea predilecta a turistilor spre statiunile balneoclimaterice montane si de litoral consacrate;

- mediatizarea puternica a statiunilor turistice n mijloacele mass-media;

- accesibilitatea mai facila spre statiunile consacrate prin intermediul transportului n
comun;
- atractia exercitata de catre avansul tehnologic si indicii de confort specifici
mediului urban n raport cu standardul de viata mai scazut din mediul rural;
- reducerea progresiva a legaturilor familiale cu mediul rural de origine si
mentinerea unui "clivaj" ntre traditionalismul rural si non-conformismul citadin.
Imaginea actuala despre mediul rural ca spatiu de vacanta este nsa susceptibila
de modificari avnd n vedere noile evolutii de ordin socio-economic si cultural n masura
sa reprezinte sanse majore pentru relansarea economica a spatiului rural. Astfel, pot fi
avute n vedere:
- degradarea modului de viata citadin datorita fenomenelor de stress, poluare supraaglomerare, disfunctionalitate etc.
- amplificarea dificultatilor legate de asigurarea locurilor de munca n sectorul industrial si perspectiva "reinsertiei" n
locurile de origine a unei parti a populatiei active disponibilizate n urma proceselor de restructurare economica;

- schimbarea sistemului de proprietate asupra terenurilor si perspectiva demararii

unor noi tipuri de activitati (inclusiv turistice), bazate pe statutul privat al proprietatii;
- perspectiva unei valorificari superioare, directe si imediate a produselor agricole,
n conditiile pietei generate prin atragerea turistilor n mediul rural;
- cresterea disponibilitatii de selectare turistica a mediului rural ca spatiu de vacanta
n conditiile scaderii veniturilor reale ale populatiei;
- tendinta de afirmare a unor noi tipuri de activitati turistice bazate pe forme
fundamentale de echilibru: sanatate fizica si morala, actiuni de binefacere, nevoia de
comunicare etc.;
- emergenta unei atractii pentru valorile culturale si spirituale autentice, n contrast
cu cele artificiale si pentru frecventarea unui mediu natural ct mai putin alterat, tendinta
evidentiata si de cresterea spectaculoasa a resedintelor secundare amplasate
preponderent n zonele rurale si suburbane;
- modificarea mentalitatilor conservatoare, specifice populatiei rurale, sub presiunea
transformarii rapide a conjuncturii economice si sociale; n acest context poate fi constatata
o diminuare a reticentei si indiferentei rurale n raport cu fenomenul turistic. Urmare a

mediatizarii prin intermediul mijloacelor mass-media a culturii taranesti, intruziunea

citadinilor n mediul rural nu mai este perceputa ca o sursa de "agresiune", acestia din
urma manifestnd totodata un respect sporit pentru bunurile si valorile satesti (integritatea
culturilor si a recoltelor, comportamentul decent etc.). Cresterea nivelului de scolarizare n
mediul rural, asociat influentei mijloacelor de comunicare n masa, a facut ca tinerii de la
tara sa fie la fel de receptivi si motivati n cautarea mijloacelor de relaxare n timpul liber ca
si cei din mediul urban;
- n ansamblu, populatia rurala percepe ea nsasi direct efectele crizei economice
ale restructurarii industriale si este interesata de posibilitatile gestionarii dificultatilor
izvorte din acestea.
n concuzie, sunt reunite conditiile economice, politice, psiho-sociale si legislative
pentru dezvoltarea turismului n spatiul rural, iar populatia rurala manifesta disponibilitati de
implicare n gestionarea propriilor resurse, inclusiv prin sustinerea activitatilor turistice.
CONCEPTUL DE TURISM RURAL - consideratii generale
Fiind un fenomen socio-economic relativ recent, preocuparile de a defini turismul rural sunt relativ sporadice si eterogene,
ele avndu-si sursa n interesul acordat acestei problematici de catre diverse categorii de specialisti: sociologi, economisti,
geografi, specialisti n amenajarea teritoriului, psihologi etc. n acest context, n ceea ce priveste definirea si continutul conceptului
de turism rural, pot fi sesizate mai multe acceptii dintre care mentionam:

- acceptia psihologica, potrivit careia turismul rural poate fi definit ca o forma

particulara de turism bazata pe o anumita "arta" a primirii turistului si a unui comportament
diferit de cel practicat n mod obisnuit n cadrul altor tipuri de turism. Din aceasta
perspectiva, turismul rural este o "stare de spirit" care implica deopotriva ospitalitate din
partea comunitatii rurale si respect si consideratie pentru mediul rural, din partea
turistului. Turistul nu este un client anonim, ci un oaspete primit ca un prieten, att de catre
persoanele care l gazduiesc, ct si de catre ntreaga comunitate rurala a satului respectiv.
Chiar daca aceasta acceptie nu pierde din vedere elemente precum puritatea aerului,
naturaletea si calitatea peisajului s.a., accentul se pune asupra contactelor umane,
dialogului, schimbului de impresii. Nu este mai putin adevarat ca acest tip de relatii poate fi
cultivat n aceasi maniera si n cadrul satelor si cluburilor de vacanta sau a altor unitati de
primire care functioneaza n statiunile balneare moderne.
- acceptia sociologica, potrivit careia turismul rural se practica n snul societatilor
rurale ntelese ca spatii de viata cotidiana n care turistul descopera taranul, folclorul rural,
sarbatorile traditionale etc. Turismul rural trebuie sa ramna un produs al societatii rurale;
amenajarea spatiului, implementarea echipamentului de recreere trebuie realizate de catre
comunitatea rurala nsasi, singura n masura sa creeze o atmosfera lipsita de artificialitate
n care turistul poate descoperi un mod de viata traditional care i creaza treptat
sentimentul apartenentei si nradacinarii n comunitatea respectiva. Prin urmare, se
presupune insertia turistului n societatea rurala potrivit dorintei sale de a descoperi un mod
de viata autentic si inedit.
- acceptia geografica, aparent mai putin restrictiva, care relationeaza turismul rural
cu existenta spatiului rural

corespunzator. Turismul rural este definit ca fiind forma de turism care se manifesta
n spatiul rural, indiferent care sunt caracteristicile fizico-geografice si demografice ale
acestuia. n pofida simplitatii sale, aceasta definitie atrage dupa sine probleme redutabile
rezultate din necesitatea ruralitatii si a delimitarii sale spatiale. Determinarea gradelor de
urbanizare si ruralizare n vederea delimitarii lor spatiale este o problema traditionala,
abordata intens, de multi ani, de numerosi geografi, economisti, sociologi, specialisti n
amenajarea teritoriului s.a. n legatura cu evaluarea gradului de ruralitate, s-a consacrat, n
general, analiza a trei criterii considerate definitorii: densitatea populatiei si caracteristicile
gospodariilor; utilizarea solului si raporturile dintre agricultura si silvicultura; structurile
sociale traditionale si aspecte ale identitatii comunitare si de patrimoniu.
n legatura cu aceste criterii, prezentam succint cteva consideratii:
Zonele rurale tipice prezinta densitati reduse ale populatiei, gospodarii de talie mica,
n general relativ distantate ntre ele, suprafete agricole si/sau forestiere sunt mai extinse
dect cele construite. Evident, densitatile medii ale populatiei rurale variaza mult de la o
tara la alta n functie de numerosi factori fizico-geografici, soc 323i84d iali, economici,
istorici, ceea ce explica variabilitatea dimensionala a unitatilor administrative.
Exemplificam, n acest sens, criteriile statistice utilizate n cteva tari pentru definirea
asezarilor rurale:
Australia- grupari de populatie mai mici de 1000 de persoane, cu exceptia unor
anumite zone precum statiunile de vacanta.
Austria- comunele au sub 5000 de locuitori.
Canada-teritoriile care cuprind mai putin de 1000 de locuitori, avnd o densitate a
populatiei de sub 400 loc/kmp.
Danemarca si Norvegia- aglomeratii cu mai putin de 200 de locuitori.
Anglia si ara Galilor-nu sunt definite, dar Comisia Dezvoltarii Rurale exclude orasele
cu mai mult de 10.000 de locuitori.
Franta-comunele au sub 2000 de locuitori, iar gospodariile sunt distantate prin cel
putin 200 m.
Portugalia si Elvetia-comunele au mai putin de 10.000 de locuitori.
Romnia-asezarile rurale de tipul satelor au un numar de locuitori care variaza de la
500 pna la 4000-5000 de locuitori n cazul satelor foarte mari.
Evident ca si la nivelul diferitelor tari exista diferente notabile de la o regiune la alta,
principalii factori de variatie fiind relieful, conditiile climatice, resursele naturale si umane,
etc. Situatia Romniei este reprezentativa n acest sens: din punctul de vedere al marimii
demografice, satele mari si foarte mari sunt localizate preponderent n regiunile de cmpie

si podis, la contactul dintre principalele forme de relief si mai rar n depresiunile

intramontane sau submontane, n timp ce n regiunile montane si de dealuri nalte
predomina satele mici si mijlocii. Concomitent se asociaza numeroase diferentieri de ordin
structural, textural, functional, fizionomic care sunt binecunoscute.
Majoritatea opiniilor definesc zonele rurale ca fiind cele n care suprafata ocupata de
constructii reprezinta 10-20 % din suprafata totala. Acest fapt are trei implicatii majore:
activitatea economica a zonelor rurale este dominata de agricultura si silvicultura; zonele
rurale conserva ntr-o masura apreciabila mediul natural; zonele rurale ofera vizitatorului
senzatia si satisfactia unei economii traditionale, neindustrializate.
Urbanizarea rapida din ultimele doua secole a generat noi structuri sociale, diferite de
societatile traditionale de la tara. Conservarea vechilor moduri de viata si gndire este
importanta pentru pastrarea "caracterului" rural. Specificul rural traditional conjugat cu
interesul pentru peisaj si cu posibilitatile de recreere pe care le ofera mediul satesc sunt
principalele argumente care atrag turistii din mediul citadin.
Avnd n vedere complexitatea mediului rural, o serie de autori au considerat
oportuna introducerea conceptului de continuu rural si urban, pentru a putea aborda
complexitatea diverselor situatii si pentru compararea zonelor care sunt considerate rurale
nsa poseda numeroase caracteristici care le detaseaza de ruralul propriu-zis. Utiliznd
acest concept, comunitatile rurale se pot fixa pe o scara mobila, avnd la o extremitate
polul zonelor rurale profunde, slab populate, iar la cealalta extremitate, concentratiile
urbane de tip metropolitan, expresii elocvente ale urbanizarii. ntre aceste doua extreme se
desfasoara o varietate de situatii, esential rurale sau esential urbane, trecerea ntre
acestea corespunznd unei zone centrale de tranzitie care mbina trasaturile esentiale ale
tipurilor de baza n cadrul zonelor de populare suburbana (zone periurbane). Din punct de
vedere economic, zona rurala evidentiaza trei tipuri de baza:
1. ruralul periferic sau ruralul profund, caracterizat prin populatie mai putin
numeroasa, cu grad ridicat de mbatrnire, activitati industriale cu intensitate redusa,
bazate pe ndeletnicirile traditionale, nivel scazut al serviciilor si al productivitatii
economice.
2. zone rurale integrate din punct de vedere economic, situate n apropierea oraselor,
caracterizate prin activitati agricole de tip intensiv, economie relativ diversificata si
prospera, standard mai ridicat al serviciilor.
3. ruralul intermediar care evidentiaza o stare medie a caracteristicilor mentionate
anterior.
Conceptul de continuu rural-urban se preteaza pentru a desemna att diverse
peisaje, moduri de viata, specificitate demografica ct si susceptibilitate fata de schimbare.
Asezarile omenesti se pot deplasa n timp, prin evolutie, de-a lungul acestei scari. n
general, tendinta se manifesta prin deplasarea tipurilor de asezari spre polul urban.
Ritmurile si formele de deplasare sunt extrem de diverse, ceea ce genereaza frecvente

situatii intermediare: asezari care sunt rurale prin localizare, marime demografica, dar a
caror economie si infrastructura pot prezenta caracteristici urbane (civilizatie urbana fara
orase).
n consecinta, stabilirea unei definitii complexe, aplicabila tuturor zonelor rurale, indiferent
de tara, este dificila ntruct:
- turismul urban sau n statiune nu se limiteaza doar la zonele urbane ci, adeseori, are
prelungiri n zonele rurale.
- zonele rurale n sine sunt dificil de definit ntruct criteriile utilizate variaza enorm de la
o tara la alta.
- activitatile turistice care se desfasoara n zonele rurale nu au totdeauna caracter rural;
ele pot avea caracter urban, calificativul "rural" fiind detinut doar de localizare.
- prin istoric si continut, turismul este, prin excelenta, un concept urban; marea
majoritate a turistilor provin din mediul urban; turismul poate avea influenta urbanizanta
asupra zonelor rurale, ncurajnd modificarile economice, culturale, edilitare etc.
- zonele rurale nsesi se afla ntr-un proces complex de mutatii; impactul transporturilor
si telecomunicatiilor a modificat conditiile de desfacere a produselor agricole si destinatia
acestora. Pe de alta parte, se remarca ascensiunea preocuparilor ecologiste de a controla
tot mai mult amenajarea teritoriului si punerea n valoare a resurselor. Desi anumite zone
rurale cunosc si un fenomen de populare, altele, dimpotriva, primesc un aflux de persoane
venite sa se odihneasca sau sa participe la activitati " netraditionale". Distinctia, altadata
neta, ntre urban si rural este astazi diminuata prin expansiunea periferiilor oraselor, a
traseelor cotidiene de mare distanta ale navetistilor si dezvoltarea resedintelor secundare.
- turismul rural este o activitate complexa, cu fatete multiple; nu este doar un turism
bazat exclusiv pe gospodaria taraneasca, ci si pe vacante n mijlocul naturii avnd drept
motivatie diverse activitati precum drumetiile, alpinismul, veloturismul, echitatia,
vnatoarea, pescuitul, excursiile educative etc.
Motivele aratate mai sus explica si faptul ca pentru desemnarea notiunii de turism rural se utilizeaza uneori, n mod
neadecvat, si alti termeni care, datorita continutului apropiat si a sensului mai restrns, sunt generatori de confuzii; asa
sunt turismul verde si agroturismul.
Expresia turism verde se refera cu predilectie la elementele reprezentative ale peisajului n cadrul caruia componentii
naturali detin un loc principal si, n consecinta, implica frecventarea spatiilor rurale situate ct mai departe de orase si care pot
facilita accesul ntr-un mediu natural autentic sau ct mai putin afectat de interventii antropice.
Agroturismul reprezinta totalitatea serviciilor oferite n cadrul unei ferme sau pensiuni agroturistice (cazare, masa din
produsele proprii, agrement). Acest termen, cu o sfera de cuprindere mai restrnsa, desemneaza deci doar una din
componentele turismului rural.
Oferta agroturismului ( "Vacanta n gospodaria taraneasca") se deosebeste de cea a turismului rural. n primul caz,
produsul trebuie sa reflecte trasaturile caracteristice ale gospodariei taranesti (produse proprii, specialitati regionale, animale mici
si pentru tractiune, contact personal cu gazda, atmosfera tipica gospodariei taranesti).

Oferta "Turism rural" defineste toate ofertele din mediul rural, care nu sunt legate cu necesitate de gospodaria taraneasca
(de ex. vacante n gospodarii care si-au pierdut functia de baza, sejururi n case de vacanta, n case particulare nchiriate, n sate
de vacanta, n popasuri turistice etc.). Caracterul rural este subliniat, n primul rnd, prin dorinta turistilor de a cunoaste traditiile
rurale, cultura si natura, de a-si petrece vacanta ntr-un mediu rural autentic unde ei cauta linistea, aerul curat si vor sa practice
sportul si drumetia. Accesul la produsele locale sau regionale, care sustin de fapt pensiunea, desi este foarte probabil, nu
reprezinta obiective sau forme de conditionare ale activitatii turistice.
Prin urmare, turismul rural poate fi definit n sensul satisfacerii urmatoarelor cerinte:

- localizare n zona rurala

- functionalitate rurala bazata pe trasaturile particulare ale lumii rurale: gospodaria
taraneasca, spatii largi, contact cu natura si cu patrimoniul material si spiritual al comunitatii
satesti; o cerinta fundamentala este pastrarea traditiilor naturale si asigurarea unei
dezvoltari progresive lente, n concordanta cu posibilitatile materiale si afective ale familiilor
locale; n acest sens este esentiala plasarea turismului rural sub controlul colectivitatilor
locale si dezvoltarea sa ntr-o forma care sa satisfaca pe termen lung interesele regiunii;
turismul rural trebuie sa constituie o forta de conservare a ruralitatii si nicidecum una de
sustinere a urbanizarii.
- dimensionare rurala n sensul ca infrastructura trebuie sa reflecte (prin cladiri, anexe, spatii de destindere etc.) scara rurala
traditionala, att prin coordonatele spatiale (marime, distante, densitati) ct si prin cele arhitecturale; aceasta cerinta este menita
a ncuraja conservarea si perpetuarea modului de viata autentic si nendoielnic, acesta din urma, este unul dintre atuurile de baza
care atrage clientela turistica, adeseori suprasaturata de modernitate sau irascibila n fata tendintelor de pseudomodernitate.

- tipologie variata n concordanta cu diversitatea mediului fizic si conotatia puternica a

traditiilor istorice, economice si spirituale.
- un mod de viata al locuitorilor caracterizat prin apartenenta lor la colectivitati cu
marime limitata, care ntretin raporturi specifice cu spatiul aferent.
Pentru decelarea trasaturilor de baza ale turismului rural putem avea n vedere
analiza comparativa a caracteristicilor care l detaseaza de turismul urban sau de statiune:
turism urban....................................................................turism rural
pondere redusa a suprafetelor neconstruite.....pondere ridicata a suprafetelor
neconstruite
concentrare de populatie peste 10.000 loc............concentrare de populatie sub
10.000 loc.
densitate ridicata a populatiei.................................................densitate redusa a
populatiei
mprejurimi
"naturale"

ocupate

de

constructii....................................................mprejurimi

activitati numeroase n interiorul vetrei................activitati numeroase n exteriorul

vetrei
infrastructura
redusa

densa............................................................................infrastructura

cladiri si institutii importante...........................................cladiri mici de importanta locala

intreprinderi de importanta nationala.............................intreprinderi de importanta
locala
absenta activitatilor agricole, forestiere..................activitati agricole, forestiere,
pastorale
activitati turistice autonome.........activitati turistice destinate finantarii altor activitati
resedinta departe de locul de munca...............resedinta apropiata de locul de munca
influenta sezoniera modesta..................................influenta sezoniera intensa
vizitatori numerosi.........................................................vizitatori putin numerosi
relatii
vizitatorii

anonime

cu

vizitatorii..................................................relatii

personale

cu

gestiune profesionista.....................................................................gestiune amatoare

atmosfera
locala

cosmopolita............................................................................atmosfera

constructii moderne.numeroase..................................constructii traditionale

atitudine
conservare

de

dezvoltare

progresiva..................................................atitudine

de

suscita un interes general...........suscita.interes doar pentru anumite categorii de

persoane
comercializare
restnse

larga......................................................comercializare

prin

canale

n concluzie, turismul rural poate fi definit ca fiind acel tip de activitate turistica asociata
mediului rural, care gestionata ntr-un mod adecvat asigura perenitatea spatiului rural si
convergenta intereselor economice si spirituale ale ofertantilor de produse turistice si
respectiv clientelei turistice.

TIPURI DE TURISM RURAL sI ACTIVITILE SPECIFICE

Tipologia formelor de turism specifice mediului rural este extrem de diversa n tarile
cu traditie n domeniu (Franta, Irlanda, Austria, Germania s.a.). Individualizarea ei
presupune orientarea deliberata a pietei spre anumite oferte turistice si segmentarea
clientelei n acord cu aceasta. Astfel, pot fi avute n vedere forme de turism, precum:
turismul de agrement, cultural, scolar, sportiv, de reuniuni si conferinte, ecologic, de
promenada, fluvial, de sanatate, religios, agroturismul s.a.
Turismul cultural implica cele mai diverse categorii sociale si de vrsta si consta
n vizitarea siturilor rurale a caror distinctie se datoreaza existentei monumentelor istorice,
caselor memoriale, muzeelor s.a. sau participarea la desfasurarea unor sarbatori sau datini
traditionale (pelerinaje religioase, practici legate de calendarul agricol sau evenimente
sociale din viata comunitatii (hramuri, nedei, nunti etc.). O pondere mai mare a acestui tip
de turism se remarca la categoriile tinere, n special elevi si studenti, sub forma turismului
scolar de nvatare sau de descoperire. Din pacate, desi este cea mai frecventa forma de
turism rural, infrastructura turistica precara a habitatului rural si absenta unor oferte turistice
adecvate face ca acest tip de turism sa fie aproape exclusiv de pasaj, impactul economic
asupra detinatorilor patrimoniului turistic fiind practic insignifiant.
Turismul de agrement se practica sub forma neorganizata si consta n petrecerea
partiala sau integrala a concediului individual sau cu familia, ntr-un spatiu de cazare (casa,
camera mobilata) existent n mediul rural, obtinut prin diverse modalitati: mostenire
familiala, nchiriere pe durate de timp variabile, gazduire la prieteni sau rude etc. n linii
generale, mbina caracteristicile turismului pentru natura cu cele ale turismului de sanatate.
Turistul este tentat sa observe natura, sa o cunoasca si chiar sa se integreze n ea prin
diferite activitati: observarea pasarilor, identificarea speciilor de plante, plimbari etc. El
poate beneficia de caldura si atentia acordata de catre comunitatea locala cu sprijinul
careia obtine facilitatile necesare adoptarii (chiar si temporare) a unei alimentatii naturale,
neindustrializate (lapte, brnzeturi, bauturi traditionale, produse agricole, preparate
traditionale etc.), ntelegerii traditiilor si mentalitatilor specifice locului respectiv s.a.
Turismul sportiv. Mediul rural poate constitui un spatiu important pentru sustinerea
activitatilor sportive de proximitate: veloturism, pescuit sportiv, alpinism, sporturi nautice,
speleoturism, sporturi de iarna, orientare turistica s.a. Unele dintre acestea necesita o
anumita politica manageriala a produsului turistic (sporturile nautice, veloturismul, echitatia)
altele, n schimb, pot atrage turistii printr-o amenajare tehnica minima, dublata desigur de
favorabilitatea mediului natural si mai ales de calitatea primirii (sporturile de iarna, pescuitul
sportiv, alpinismul, orientarea turistica, speleoturismul s.a.).
Problema definirii unui anumit tip de vacanta rurala este dificila ntruct nsusi
turismul rural nu poate fi definit printr-un anumit tip de vacanta; numarul variabilelor
implicate n definirea sa este relativ mare, implicnd, printre altele, intensitatea practicarii,
localizarea, gestiunea, integrarea n comunitate etc. n plus, inclusiv n domeniul
activitatilor turistice, intervine conceptul de continuitate. Numeroase tipuri de vacanta si de

activitati se preteaza la fel de bine la tara ca si la oras. Turistii pot avea n aceeasi zi
activitati specific urbane sau rurale.
Trecerea n revista a tipurilor de vacante si activitati nu poate avea dect un caracter
orientativ si inevitabil, pe lnga posibile optiuni asociate anumitor medii ea reflectnd
caracterul de continuitate generat de o serie de activitati cu caracter intermediar. Acest fapt
se desprinde si din urmatoarea clasificare:
Activitati turistice cu caracter general rural: excursii n mprejurimi; alpinism,
escalade; "explorari" n locuri salbatice; plimbari sau coborri cu barca; schi fond; schi pe
piste cu grad de dificultate redus sau mediu; plimbari cu vehicule cu tractiune animala;
cicloturism;; echitatie; observarea naturii, fotografierea (vegetatia, fauna); contemplarea
peisajelor; cunoasterea patrimoniului rural; cunoasterea colectivitatii; sarbatorile rurale;
pescuit; vnatoare; sporturi care se practica n natura (orientare turistica, gimnastica
aerobica, jogging etc.)
Activitati turistice cu caracter intermediar (urban-rural): natatie; schi pe piste cu
grad de dificultate redus sau mediu; sporturi care necesita o infrastructura artificiala de tip
semi-natural (tenis, fotbal, golf etc.); activitati cu specific gastronomic; activitati bazate pe
cunoasterea patrimoniului; activitati cu caracter ecologic; activitati educative; festivaluri
culturale; activitati artizanale; vizite si excursii turistice; reuniuni; activitati nautice; pescuit
Activitati turistice cu specific urban sau de statiune: vizitarea orasului;
cumparaturi; bai de soare si not de mare intensitate; schi pe piste cu grad mare de
dificultate; vizite la muzeu, gradini botanice, zoologice; turism industrial; reuniuni,
congrese, conferinte; spectacole; sporturi care necesita o infrastructura complexa (sali,
arene, piscine etc.)
n majoritatea cazurilor, timpul alocat vacantei este un timp de "ruptura" n care
organizarea programului si continutul acestuia conteaza cel putin tot att de mult ca si
calitatea mediului n care se afla turistul. De aceea, activitatile propuse turistilor, explicit sau
implicit, joaca un rol determinant n alegerea locului de vacanta si trebuie sa ocupe un loc
central n elaborarea produselor turistice. Anumite activitati sunt facilitate n mod natural de
catre caracteristicile mediului, altele necesita amenajari si o anumita localizare, uneori, ele
rezulta dintr-un efort organizatoric, alteori, provin din initiativa turistului.
CAUZE sI MOTIVAII ALE DEZVOLTRII TURISMUL RURAL
Desi este o realitate recenta, turismul rural poseda indicii certe ca nu este un
fenomen de crestere temporara sau conjuncturala. Pe lnga cauzele de ordin general care
actioneaza asupra fenomenelor de crestere economica, n cazul turismului rural se
remarca acumularea progresiva, pe termen lung, a unor motivatii complexe, ireversibile,
deseori disimulate, ferite nsa de perisabilitatea specifica retetelor turistice de tip
conventional. Dintre factorii care stimuleaza afirmarea tot mai sustinuta a turismului rural
se detaseaza:

- Cresterea nivelului de educatie. Perioada postbelica s-a caracterizat printr-o

dezvoltare fara precedent a sistemului de nvatamnt la toate nivelele, dublata mai recent
de explozia mijloacelor de comunicare n masa. n acest context se remarca, pe de-o
parte, tendinta de modificare a modului de viata n conformitate cu noile "precepte" ale
echilibrului dintre fizicul si psihicul uman iar, pe de alta parte, diversificarea si aprofundarea
aspiratiilor spirituale si culturale. Astfel, turistul, de regula citadin, este tot mai mult motivat
de perspectiva recreerii n locuri linistite, putin aglomerate, care satisfac exigente de ordin
ecologic si care, deseori, se suprapun spatiului rural. Cel de-al doilea aspect, n cazul tarii
noastre, capata o conotatie specifica. n perioada comunista patrimoniul rural a fost
apreciat si perceput diferentiat, n conformitate cu diverse obiective sau cauze de natura
propagandistica. n plus, n special n cazul generatiilor tinere, s-a cultivat, indirect, un
sentiment de dispret si de superioritate fata de mediul rural. Aceasta perceptie a fost
inoculata prin vehicularea obsesiva a unor teze de politica economica precum necesitatea
reducerii ponderii populatiei rurale, apologia agriculturii intensive, preaslavirea urbanizarii si
a modului de viata urban, ca simboluri ale reusitei unui sistem politic, n conditiile n care
celebrele programe de amenajare si sistematizare rurala s-au soldat mai mult cu
bulversarea unor comunitati si surescitarea mass-mediei internationale, dect cu
mbunatatirea reala a modului de viata al taranului. Mutatiile recente, implicit cele de ordin
cultural, sunt virtual deschise spre redescoperirea unui adevar ce parea odinioara
uitat: satul romnesc este simbolul perenitatii neamului, locul de bastina al elitei
intelectuale romnesti depozitarul unor peisaje naturale variate de o neasemuita
frumusete.Asistam, n majoritatea esaloanelor sociale, la o renodare a interesului pentru
patrimoniul rural, atitudine nfiripata prin stradania remarcabila a scriitorilor, istoricilor,
geografilor si sociologilor, n perioada interbelica. Cu alte cuvinte, se realizeaza instaurarea
unui continuu de factura spirituala ntre polii extremi de populare ai habitatului. Zonele
rurale sunt adaptate, prin excelenta la interpretarea mostenirilor trecutului gratie vestigiilor
culturale si istorice unice prin valoarea lor estetica si continutul spiritual.
- Cresterea intervalului temporal alocat odihnei si recreerii, dublata de fragmentarea
vacantelor/concediilor n 2-3 sau chiar 4 minivacante, din care una, potentiala, poate fi petrecuta
ntr-un sat turistic. n perioada civilizatiei pre-industriale, oamenii care atingeau vrsta de 70
de ani, putin numerosi, consacrau muncii mai mult de 200.000 de ore din cele 600.000 de
ore ale existentei lor. n prezent, oamenii civilizatiei industriale care tind, n general, spre
vrsta de 70 de ani, consacra muncii de la 75.000 de ore pna la maximum100.000 de
ore. Dupa J. Fourastie, aproape toti oamenii civilizatiei industriale vor depasi vrsta de 70
de ani si nu vor lucra dect circa 40.000 de ore, adica mai putin de 10% din durata
existentei lor (cele 40.000 de ore corespund cu 33 de ani de munca efectuati ntr-un regim
de 30 de ore ntr-o saptamna de lucru de patru zile, plus 12 saptamni de concediu platit).
Somnul si odihna vor continua sa absoarba 250.000 de ore, educatia va detine o pondere
tot mai mare dar si timpul alocat recreerii (care deja detine o pondere importanta), va
creste tot mai mult, depasindu-l pe cel al activitatii profesionale. Timpul anual alocat
recreerii va fi de circa 3500 de ore, din care 1300 de ore zi de zi, 1300 de ore la sfrsit de
saptamna si 900 de ore n concedii. Aceste cifre nu au dect o valoare relativa care ofera
totusi un ordin de marime si arata ca timpul cotidian disponibil este deja prezent si ca n
viitor turismul de recreere, n proximitatea imediata a domiciliului, va detine o importanta tot
mai mare.

Cresterea duratei timpului afectat pentru recreere reprezinta, n general, un factor

important al dezvoltarii turismului. Un aspect particular care are consecinte pentru turismul
rural este multiplicarea perioadelor scurte de timp alocate recreerii, ca urmare a reducerii
timpului saptamnal de lucru. La acestea se adauga si posibilitatea efectuarii esalonate a
concediilor de odihna. Corelnd aceasta mutatie cu alti factori precum durata perioadei de
transport, costul sejurului, deficitul de retete turistice de scurta durata, mentinerea
legaturilor familiale sau afective cu locul de origine, rezulta ca perspectivele selectarii
mediului rural ca spatiu de vacanta sunt mari, cel putin pentru perioadele scurte de timp.
- Ameliorarea transporturilor si comunicatiilor. Extinderea retelei de drumuri
modernizate combinata cu expansiunea automobilismului reprezinta principalele modalitati
de penetrare a spatiului rural, chiar daca adeseori (pe distante relativ scurte) starea tehnica
precara a drumurilor ngreuneaza accesibilitatea.
- Cresterea interesului pentru mentinerea sanatatii nregistreaza o crestere
spectaculoasa. Chiar daca n prezent, n tara noastra, modul de obtinere a alimentelor este,
din fericire, mai putin artificializat comparativ cu tarile puternic industrializate, nu este mai
putin adevarat ca factorii de stres generati de precaritatea economica, hipertrofierea,
disfunctionalitatea si poluarea marilor orase, afecteaza tot mai evident starea de sanatate a
populatiei. Orientarea tot mai vadita a scopului sejurului spre activitati de recreere, sportive,
de decuplare de la tensiunea cotidiana este fireasca si se nscrie ntr-o strategie mai mult
sau mai putin deliberata de mentinere a sanatatii. Cu exceptia generatiei tinere, lipsa de
satisfactie pentru concediile petrecute n statiunile litorale sau montane a caror "agitatie"
rivalizeaza cu cea a marilor orase, nu mai constituie o raritate. Zonele rurale sunt excelent
plasate pentru a oferi satisfactii celor mai diverse si sofisticate optiuni, de la promenadele
pedestre sau cicliste n aer pur, la escalade sau excursii temerare, de la partidele linistite de
pescuit, la satisfactiile oferite de degustarea bauturilor si mncarurilor traditionale.
- Perfectionarea industriei de echipament sportiv si turistic ofera turistilor o gama
tot mai variata si mai perfectionata de utilitati necesare practicarii diverselor forme de
recreere si le asigura independenta si securitate personala sporita n raport cu intemperiile
naturii.
- Autenticitatea este o calitate din ce n ce mai solicitata. Provenind, n majoritatea
cazurilor, dintr-un mediu saturat de audiovizual, dominat de produse puternic
industrializate, cartiere de blocuri anoste, relatii colective impersonale etc., turistul
apreciaza tot mai mult autenticitatea, naturaletea vietii de la tara, caldura sufleteasca
specifica micilor comunitati rurale. Ancheta efectuata n anul 1987 de catre Oficiul Britanic
de Turism releva ca aceasta calitate se plaseaza pe locul secund (dupa calitatea
peisajelor) ntre motivatiile care stau la baza optiunii pentru sejurul la tara.
- Linistea si confortul psihic sunt elemente tot mai cautate de numerosi turisti, fapt
deloc surprinzator, dat fiind nivelul de stress mental specific majoritatii lucratorilor.
Mecanismele care stau la originea deplasarii sunt diverse si adeseori subtile. Survine
frecvent aspiratia voluntara de a parasi cadrul de viata citadin. Ideea de "evadare" n
natura se regaseste aproape unanim ntre dorintele citadinului de azi, iar materializarea ei

se produce adeseori n mediul rural. Omul doreste, de obicei, o alternare a "trairilor" calme
cu cele animate si ca atare nu este surprinzator abandonul domiciliului n favoarea
posibilitatii de a se putea "regasi" cu placere pe terenurile de camping, ntr-o atmosfera de
"nebunie" sau ntr-o resedinta linistita, situate ntr-un mediu nepoluat, departe de
constrngerile orare ale activitatilor cotidiene.
- Cresterea numerica a pensionarilor. Reducerea limitei vrstei de pensionare
(sesizabila n numeroase tari, inclusiv n Romnia), corelata cu cresterea sperantei de
viata anticipeaza cresterea ponderii calatoriilor turistice la aceasta categorie sociala, cu
att mai mult cu ct coborrea vrstei de pensionare asigura o "prelungire" a perioadei de
activitate fizica normala. Este de asemenea de anticipat ca tot mai multi pensionari vor
opta pentru vacante n mediul rural, att din motive de sanatate, ct si din alte motive
(buget personal, experiente inedite s.a.).
- Afirmarea individualismului de piata. Promovarea sistematica si insistenta a
unor anumite produse pentru cstigarea unui segment stabil de consumatori este o
practica utilizata n mod curent pentru impunerea diverselor produse (autoturisme, articole
de vestimentatie, produse alimentare etc) pe pietele de consum. n pofida caracterului difuz
si a dimensiunilor reduse ale activitatilor turistice, turismul rural este apt sa valorifice
aceasta oportunitate care poate fi deosebit de benefica n conditiile n care exista motivatie
si competenta pentru popularizarea si vnzarea ofertei, respectiv primirea turistilor.
Teoretic, nu exista asezare rurala care sa nu poata oferi cel putin un produs de "marca"
demna sa suscite interes. Conditia prealabila este ca "marca" sa fie autentica, originala, iar
eforturile depuse pentru impunerea ei sa faca posibile cunoasterea, iar ulterior
"recunoasterea" si cautarea ei.
Extrapolnd acest aspect la satul romnesc, este evident ca, la nivelul majoritatii
asezarilor rurale, emblematica definitorie a acestora este multipla: calitatea peisajului si
caldura sufleteasca a locuitorilor, operele de arta si de tehnica populara, ndeletnicirile
traditionale, portul popular, obiceiurile, datinile si sarbatorile, gastronomia, resursele locului
s.a., fac corp comun. Cheia consta n perpetuarea acestei diversitati, dar si n decelarea
elementelor care confera un plus de specificitate locala si care pot deveni n consecinta
produse de marca a caror unicitate le poate asigura consacrarea n circuitul turistic.
- Cresterea interesului organismelor administrative la nivel local si
judeten. Acest fapt este vizibil n special n ultimii ani, odata cu descentralizarea activitatii
turistice si afirmarea tot mai sustinuta a autonomiei administrative locale. Implicarea
acestora a fost stimulata de "presiunea" n continua crestere asupra terenurilor cu valente
turistice solicitate n scopul amplasarii resedintelor secundare de vacanta.
Responsabilitatea amenajarii teritoriale este majora, avnd n vedere tendintele de
monopolizare exclusiva a spatiului turistic de interes general, de periclitare a calitatii
mediului, de aparitie a situatilor tensionate n raport cu colectivitatile locale (generate de
practicile utilizarii abuzive a resurselor locale) etc. Pe de alta parte, aceste situatii, mai mult
sau mai putin benefice, au atras atentia asupra cresterii interesului turistic pentru spatiul
rural, au generat si vor stimula initiative importante ale organismelor abilitate care vin n
ntmpinarea solicitarilor turistice dar si a intereselor comunitatilor pe care le reprezinta. n

acest context, subliniem ca este imperios necesara adoptarea unor solutii viabile care sa
raspunda ntr-un mod unitar unor ipostaze naturale, sociale si economice ct mai variate.
Acest deziderat implica coordonarea actiunilor organismelor de conducere locale, judetene
si regionale si implicarea forurilor guvernamentale abilitate: Ministerul Agriculturii si
Alimentatiei, Ministerul Mediului, Ministerul Turismului.
n acest context, se pot delimita principalele categorii de posibili beneficiari ai
turismului rural:
- omul modern nostalgic al originii sale rurale: fosta categorie de vrsta tnara a anilor '60-'70
care, fie avnd ca motivatie continuarea studiilor, fie obtinerea mai mai facila a unui loc de munca
(n urma oportunitatilor oferite de procesul de industrializare si urbanizare caracteristic acelei
perioade), s-a stabilit n orase, si-au schimbat modul de viata, adaptndu-se noului mediu de viata;
legaturile spirituale si sentimentale/afectiv-emotionale ale oamenilor care alcatuiesc acest segment
social (deveniti ntre timp parinti) cu locurile de origine/provenienta au ramas nsa foarte puternice,
motiv pentru care multe din week-end-urile sau concediile lor sunt petrecute la tara, pentru a arata
propriilor copii meleagurile natale, un alt mod de viata, obiceiurile si traditiile satului si ct mai
multe despre plante si animale etc.
- copiii si tinerii n formare care pot fi angrenati n diverse activitati ce nu reclama un efort fizic
deosebit (udatul florilor, strnsul fnului etc.) si n acelasi timp fac placere copiilor, inoculndu-le, n
acelasi timp, sentimentul ca sunt utili si responsabili;
- populatia urbana, fie ca provine sau nu din mediul rural, constituie un segment potential
important al cererii pentru aceasta forma de turism; datorita predominantei produselor puternic
industrializate si artificializate, a relatiilor colective impersonale, a nivelului ridicat de stres, poluare,
supraaglomerare, disfunctionalitate caracteristice ritmului de viata citadin, survine frecvent aspiratia
voluntara de a cauta "linistea" ca unica solutie a regasirii de sine prinntr-o parasire/"evadare"
temporara (din) cadrul de viata urban, cel putin pe durata vacantei, pe durata caruia sa poata
beneficia de "regasirea" naturaletii si a caldurii sufletesti specifice micilor comunitati rurale, sa poata
sa respire aer curat, sa fie departe de zgomot, poluare, si praf, sa se poata bucura de un regim
alimentar sanatos si diversificat;
- turistii cu posibilitati financiare ridicate, care cauta odihna activa n natura, ruperea de stresul
cotidian si doresc sa ncerce ceva nou, care sa capete accent de "aventura" (cum ar fi, de exemplu
practicarea unor activitati desemnate n limbajul de specialitate prin sintagma "sport extrem":
alpinism, schi acrobatic, zborul fara motor-parapanta, parasutism, planorism, cicloturism etc.);
- orice persoana care vizeaza ohihna, recreerea ntr-un cadru natural, neafectat de poluare, stress
etc.
- omul nsetat de cunoastere care porneste sa descopere lumea ct mai aproape de origini
- omul pentru care cunoasterea directa (nu prin intermediul cartilor, brosurilor si prospectelor) este o
"aventura spirituala"
IMPLICAIILE TURISMULUI ASUPRA DEZVOLTRII RURALE
AVANTAJELE TURISMULUI RURAL
n pofida faptului ca deocamdata turismul rural detine o pondere redusa pe piata turistica, tendintele sale de crestere sunt
evidente si deci poate genera efecte pozitive asupra vietii socio-economice rurale. Turismul rural poate atrage dupa sine mutatii
n utilizarea fortei de munca prin ncurajarea si finantarea unor noi tipuri de activitati care pot sa confere un plus de vitalitate unor
stari economice deficitare si perfectibile.

Principalele implicatii ale promovarii turismului n zonele rurale sunt:

- Stabilizarea populatiei prin fixarea fortei de munca este o consecinta extrem de

importanta pentru majoritatea zonelor rurale confruntate n general cu fenomenul de
depopulare survenit n special ca urmare a absentei unei perspective materiale certe a
locuitorilor. Aportul de lichiditati provenite din prestatii turistice pot ajuta la conservarea locurilor
de munca n servicii precum comertul, cazarea turistica, transport local, asistenta medicala.
Ele pot aduce venituri suplimentare agricultorilor, muncitorilor silvici, pescarilor. Chiar daca
conservarea locurilor de munca reprezinta un obiectiv mai putin atragator dect crearea de noi
locuri de munca, ea poate contribui la viabilitatea comunitatilor rurale si n special a celor de tip
marginal, care nu beneficiaza de efectele de polarizare urbana. O serie de studii efectuate n
zone rurale din Austria, Suedia si Irlanda au confirmat rolul turismului n conservarea locurilor
de munca si diminuarea fenomenului de depopulare.
- Crearea de noi locuri de munca este posibila n conditiile n care implementarea
locala a turismului rural este realizata cu succes. Crearea locurilor de munca este asociata n
special practicilor hoteliere si de restaurant nsa, n subsidiar, reusita acestora creeaza
perspective pentru amplificarea activitatilor legate de comertul cu produse alimentare si de
artizanat, transport, valorificarea patrimoniului s.a. Studiile efectuate n Marea Britanie
evidentiaza o variatie a numarului de locuri de munca create n functie de tipul de activitate.
Astfel, gazduirea la ferma poate crea circa 23 de locuri de munca, corespunzator unei vnzari
de retete turistice n valoare de 100.000 . Efectul crearii locurilor de munca este mai redus n
cazul hotelurilor si campingurilor unde retetele echivalente cu 100.000 se soldeaza cu
aparitia a circa 6 locuri de munca. n general, cifra de 5-6 locuri de munca, corespunzatoare
retetelor n valoare de 100.000 , este considerata ca foarte probabila pentru toate tipurile de
centre turistice rurale.
- Diversificarea modului de utilizare a fortelor de munca. Marea majoritate a zonelor
rurale prezinta o slaba diversitate n modul de utilizare a fortei de munca ocupata aproape n
totalitate n sectorul agricol. Diversificarea activitatilor ntr-un context economic favorabil poate
atrage dupa sine de asemenea stabilizarea populatiei rurale.
- Pluriactivitatea este o alta consecinta benefica a turismului rural. Ea desemneaza
situatia n care, la nivel individual sau familial, asgurarea existentei se realizeaza prin prestarea
unor activitati suplimentare (cel putin una), n completarea activitatii de baza. Astfel, un
agricultor poate avea disponibilitatea de a nchiria camere, de a ajuta administratia locala prin
prestarea unor servicii turistice (ghid, animator, monitor de ski s.a.). Pluriactivitatea permite
realizarea unor venituri suplimentare, att n contextul declinului unui tip de activitate, ct si n
cel al constrngerilor generate de ritmicitatea sezoniera a activitatilor agricole.
- Promovarea si dezvoltarea serviciilor este un aspect esential cu att mai mult cu ct
numeroase colectivitati rurale sunt grevate nca frecvent de absenta unor facilitati de servicii
corespunzatoare. Cererea suplimentara de produse cauzata de cresterea numerica a
clientelei (inclusiv a celei turistice) poate permite expansiunea retelei comerciale, sustinerea
unor lucrari de ameliorare a habitatului (modernizarea drumurilor, canalizari, electrificare,
semnalizare rutiera si turistica), dezvoltarea transportului n comun, a serviciilor postale si de
comunicatie. Este la fel de importanta atragerea si mentinerea clientelei ct si sporirea

acesteia; acest fapt nu se realizeaza de la sine, fiind necesara o politica concertata a tuturor
variabilelor care actioneaza asupra clientelei. La nivelul sarcinilor se impune ca ele sa
dobndeasca disponibilitatea de a oferi servicii de calitate, susceptibile permanent de
rennoire, de adaptare la dinamica rapida a motivatiilor turistului. n special n cazul asezarilor
rurale izolate care nu au disponibilitatea de a asigura si sustine servicii numeroase, turismul
rural poate ajuta la mentinerea viabilitatii lor. Evident, este de presupus ca respectivele asezari
sa posede elemente particulare de atractie turistica, recunoscute ca elemente de "marca" sau
unicate, iar fenomenul de circulatie turistica sa fie stimulat si amplificat prin gestionarea optima
a ofertei turistice.
- Sustinerea economica a agricultorilor este o problema majora n mediile economice
si politice. Numeroase studii efectuate n tari cu traditie n turism rural au evidentiat ca
veniturile medii ale agricultorilor pot fi marite prin oferirea diferitelor forme de gazduire, prin
promovarea vizitelor n fermele agricole care poseda diverse functii de atractie (echitatie,
vinificatie, legumicultura, apicultura etc.), prin vnzarea produselor specifice gospodariei, prin
cresterea ponderii utilizarii fortei feminine n activitati neagricole s.a. Pe lnga avantajele de
ordin economic care pot incita agricultorii sa se angajeze n activitati turistice, nu pot fi ignorate
avantajele de ordin social. Urmare a contactelor cu citadinii, pe lnga aportul de varietate n
modul de viata specific, adeseori solitar, satenii pot deveni mai bine informati despre o serie de
probleme de actualitate, de ordin tehnic, juridic, medical, economic etc. care pot avea impact
favorabil asupra propriei lor conditii socio-economice si culturale.
- Promovarea si sustinerea artei populare si a industriei locale de artizanat. Arta si
artizanatul rural ocupa un loc important n patrimoniul cultural al regiunilor si al natiunilor.
Turismul rural poate ajuta aceste activitati att prin recunoasterea importantei lor, ct si prin
comercializarea produselor de artizanat. Ponderea, gradul de conservare si originalitatea
acestor activitati prezinta importante contraste la nivel regional si national.
ara noastra este privilegiata din acest punct de vedere, date fiind enorma diversitate si autenticitate a creatiilor artistice rurale.
Pe lnga dimensionarea economica pe care o implica, aceste preocupari reprezinta mesaje de exceptionala valoare asupra vocatiilor
spirituale ale comunitatilor rurale romnesti si nemijlocit, mijloace ideale de promovare a imaginii favorabile si de stimulare a interesului
turistic, att la nivel national, ct si international. Festivalurile de arta populara si de productie artizanala sunt mecanisme ideale care
faciliteaza comercializarea si promovarea creatiei turistice rurale si contureaza atractia turistica. Existenta acestora, dublata de o
mediatizare adecvata, poate costitui prima prghie apta sa asigure nscrierea unei asezari sau regiuni rurale n sfera activitatii turistice de
vocatie. Pe lnga faptul ca realizeaza o extindere a aportului cultural propriu, festivalurile si alte manifestari de acest gen faciliteaza
accesul n mediul respectiv a altor colectivitati artistice, ceea ce contribuie la mbogatirea vietii culturale.

- Reabilitarea patrimoniului edilitar se realizeaza, n conditiile existentei unui flux turistic,

n principal pe doua cai: n primul rnd, conservarea sau restaurarea obiectelor de interes istoric
sau cultural poate fi obtinuta prin practicarea unor taxe de acces; n al doilea rnd, crearea unui
potential de cazare implica restaurarea si repunerea n circuit a imobilelor parasite ca urmare a
fenomenului de depopulare, sporirea gradului de confort la nivelul cladirilor care au camere
disponibile pentru nchiriat, construirea de moteluri, vile turistice, campinguri, a infrastructurii de
recreere (spatii verzi, amenajari pentru plaja, pescuit, promenade, circuite pentru cicloturism si
echitatie etc.). Pe termen lung, aceste initiative sunt benefice pentru comunitatea nsasi ca
beneficiara a investitiilor facute. Acestea diminueaza motivatiile de stramutare ale generatiei
tinere si pot contribui la revenirea "emigrantilor" sau chiar la instalarea de noi locuitori.

- Ameliorarea gradului de utilizare a fortei de munca feminine. Rolul femeilor n

comunitatea rurala este n general relativ limitat, rolul decisiv n prestarea activitatilor direct
productive revenind barbatilor. Implantarea n mediul rural a activitatilor turistice ofera
posibilitatea punerii n valoare a energiei si talentului insuficient utilizate ale fractiunii feminine a
populatiei.
- Atragerea de noi investitii. Implicarea directa a statului prin intermediul organismelor
guvernamentale pentru sustinerea agriculturii si a serviciilor din fondurile bugetare sunt
indispensabile dar nu ntotdeauna suficiente. Noile perspective legislative ale economiei si
accentuarea caracterului concurential al pietelor sunt de natura sa evidentieze limitele
obiective ale subventiilor acordate de stat si sa suscite spiritul de initiativa spre descoperirea
de noi alternative economice. Turismul rural este o modalitate potentiala n sine dar, n plus,
prezinta avantajul ca actioneaza n sensul deschiderii de noi perspective investitionale.
Turismul nsumeaza implicit o punere n contact a oamenilor proveniti din cele mai diverse
medii, iar ideile si actiunile dirijate spre valorificarea superioara a diverselor resurse locale
survin inerent. ntre turistii potentiali ai mediului rural se pot nscrie si oameni de afaceri care au
abilitatea, conferita, de o mai larga cunoastere a pietei, de a sesiza mai rapid perspectivele
implantarii de noi activitati si perspectivele financiare ale acestora, aspecte care pot fi benefice
prin efectele lor pentru comunitatea nsasi (locuri de munca, modernizarea infrastructurii si a
serviciilor, patrunderea n circuitul informational etc.). Evident ca pastrarea unor amintiri
placute despre vacantele rurale pot incita oamenii de afaceri la demararea investitiilor n
mediul respectiv. Pe scurt, ca orice activitate de tip productiv si turismul rural poate antrena
efecte sinergetice de crestere prin atasarea de noi variabile n procesul de proiectare si n
strategia de functionare.
DEZAVANTAJELE PRACTICRII TURISMULUI RURAL
Desi dezvoltarea turismului rural prezinta numeroase avantaje, nu trebuie omis ca ea
poate genera si o serie de probleme. n general, restructurarile economice survenite n
mediile cu echilibru sensibil implica o doza de risc care poate dobndi caracter
perturbator. De aceea, problemele referitoare la posibilitatile de gestionare a riscurilor prin
intermediul beneficiilor sunt oportune. Dificultatile care survin cel mai frecvent n evolutia
fenomenului turistic rural decurg n principal din urmatoarele aspecte.
- Presiunea asupra mediului. Turismul rural se desfasoara n medii naturale cu
echilibru fragil. Mai mult, destinatiile turistice cele mai atractive sunt tocmai cele
conditionate de mediile cele mai sensibile. Acestea sunt, n principal, zonele montane, cele
din proximitatea lacurilor si a rurilor, precum si cele litorale. Astfel, schiatul intensiv
distruge vegetatia si favorizeaza procesele de versant; zgomotul si deseurile ndeparteaza
animalele salbatice; circulatia turistica poate aduce prejudicii culturilor agricole. n general,
linistea si autenticitatea naturii pot fi serios afectate. Desigur, aceste probleme pot fi
solutionate ntr-o oarecare masura printr-o gestionare atenta si competenta a spatiului
destinat activitatilor turistice dar, de regula, rigorile presupuse de aceasta sunt rareori
adoptate n mod preventiv.

- Presiunea socio-culturala. La fel cum un flux mare de vizitatori poate perturba

mediul natural, n mod similar, turistii pot destabiliza cadrul socio-cultural intim structurat al
comunitatii rurale. Acesta poate fi alterat prin modificarea echilibrului economic dintre
membrii comunitatii n functie de veniturile facilitate de activitatile reusite sau de prejudiciile
cauzate de esecurile investitionale.
Mult mai importanta, din punct de vedere sociologic, este influienta culturii moderne asupra culturii traditionale, influienta
care implica aproape ntotdeauna modificarea culturii traditionale, situatiile contrare fiind foarte rare, disimulate si de mica
intensitate. Numeroase studii efectuate n bazinul mediteranean si n regiunea alpina au evidentiat acest proces.

O forma particulara de presiune asupra societatii traditionale se instaleaza pe calea

cumpararii de catre citadini a caselor si apartamentelor disponibile. Preluarea lor n
aceasta forma este mai putin avantajoasa pentru sateni n comparatie cu nchirierea. n
plus, spatiile respective sunt transformate cu timpul n resedinte secundare sau chiar
permanente. Noii locatari (chiar si temporari) pot genera modificari ale preturilor pietei,
expansionism teritorial, tensionarea relatiilor n cadrul comunitatii rurale s.a.
- Caracterul limitat al disponibilitatilor de cazare. n regiunile rurale de mare
interes turistic sporirea afluxului turistic poate genera probleme de gazduire deoarece
comunitatile mici rareori dispun de un excedent major de spatiu locativ. Acest fapt nu
constituie ntotdeauna un handicap ntructpastrarea caracterului autentic al spatiului
turistic rural impune necesitatea unei cresteri progresive ponderate corelata cu
capacitatea fireasca de absorbtie turistica. Aceasta din urma se poate contura att n mod
subiectiv, prin procese de autoreglare spontana, ct si n mod obiectiv, prin fixarea unor
strategii de dezvoltare durabila menite sa protejeze potentialul turistic de degradarea fizica
sau/si de alterarea modului de viata traditional.
- Pasivitatea fata de presiunile intreprinzatorilor exteriori. O tendinta evidenta n
numeroase zone rurale este neimplicarea agricultorilor si a intreprinderilor locale pe piata
turistica. Drept urmare, dotarile si activitatile turistice se afla n posesia sau gestiunea
antreprenorilor proveniti din afara comunitatii rurale. Din anumite puncte de vedere acestia
pot aduce un aport pretios de capital, competenta si comunicare. Pe de alta parte, ei pot
genera probleme izvorte din necunoasterea corespunzatoare a traditiilor, a practicilor
economice, a stilului arhitectural consacrat etc. De asemenea, ei recurg adeseori la surse
exterioare de aprovizionare si sustinere a comertului si serviciilor, iar acumularile de capital
rezultate se dirijeaza n afara spatiului rural de activitate. n plus, nu manifesta fidelitate si
interes major pentru problemele locale ale zonei de activitate pe care, de altfel, o pot
abandona cu usurinta de ndata ce survine degradarea mersului afacerilor.
ntr-o masura mai putin evidenta, dar nu lipsita de semnificatie, nucleele de afaceri
turistice girate din exterior creaza tensiuni n raporturile cu locuitorii care capata
sentimentul de comunitate ignorata sau cel mult acceptata, situatie evident
nefireasca. Implantarile de provenienta exterioara nu pot fi exclusiv de factura economica
deoarece rentabilitatea si fiabilitatea lor depind si de modul n care sunt alese si aplicate
mijloacele de conciliere si acceptare reciproca ntre mentalitatile principial diferite ale
componentei alogene n raport cu cea autohtona. Aceste implicatii atrag atentia asupra

importantei implicarii membrilor comunitatii locale n sfera de activitate turistica, cu ct

sustinerea financiara a acesteia este de provenienta exogena.
-Problemele de planificare, control local, participare publica si
partereriat implica numeroase aspecte inclusiv de natura celor mentionate mai sus. n
situatiile ideale, intreprinzatorii si populatia locala pot sustine dezvoltarea turismului ntr-o
maniera destinata sa reduca dificultatile amintite si sa maximizeze avantajele rezultate.
Planificarea si previziunea activitatilor servicii retribuite pot asigura un echilibru stabil ntre
dezvoltarea turismului si modul de utilizare a terenurilor. Diferitele tipuri de activitati turistice
trebuie implantate n zonele cel mai bine adaptate practicarii lor. Recrutarea populatiei
locale pentru asigurarea unor servicii retribuite, formarea competentelor de primire si
comercializare a produselor turistice, de interpretare si valorificare a patrimoniului turistic
s.a., pot genera n cadrul acesteia sentimentul de proprietate (n sens larg) asupra
activitatilor turistice, aspect de natura sa diminueze conflictele si sa stimuleze o acceptare
favorabila, nedisimulata a turistilor n cadrul comunitatii locale. Dificultatea realizarii unui
parteneriat ntre populatia locala si intreprinzatorii exteriori provine, cel mai adesea, din
faptul ca acestia din urma poseda puterea financiara care le confera controlul aproape
absolut al operatiunilor turistice. Chiar si atunci cnd exista posibilitati de control, asupra lor
greveaza lipsa de experienta, de competenta, precum si a mijloacelor de previziune
necesare. De aceea, proiectarea activitatii turistice trebuie sa posede o baza larga de
disponibilitati comunitare si sa fie rezultatul participarii locale la realizarea proiectelor de
amenajare. Aceasta implica disponibilitatea unor organisme cu putere de decizie sa adopte
masurile necesare ncurajarii comitetelor locale pentru elaborarea unor planificari turistice
n acord cu patrimoniul si disponibilitatile economice si chiar psiho-sociale ale populatiei.
Experiente edificatoare n acest sens au fost promovate n Canada. Aceasta tara detine cel
mai mare numar de proiecte elaborate prin participarea comunitatilor n activitatea de
planificare a turismului rural. n anul 1987, statul Alberta a lansat un plan de actiune pentru
turismul comunitar la care au participat 428 din totalul de 429 de comune. Comitetele
locale au fost ncurajate si ajutate sa elaboreze planuri de dezvoltare turistica pe baza unei
largi consultari a populatiei, care sa serveasca drept baza si pentru acordarea subventiilor
de stat. Masuri similare pentru valorificarea initiativelor locale au fost adoptate si n alte
state (Columbia Britanica, Saskatchewan, Labrador) si evident, n numeroase alte tari. Pot
fi amintite n acest sens: Marea Britanie, Irlanda si Elvetia. n Marea Britanie, comunitatea
din Waltensbourg a construit si gireaza un hotel de 70 de paturi care raspunde tuturor
normelor de confort si de integrare n mediu, ale carui beneficii sustin alte proiecte de
dezvoltare locala. Exemple ncurajatoare pot fi semnalate si n tara noastra; amintim, n
acest sens, Proiectele de Amenajare Teritoriala Interjudeteana (P.A.T.I.J) si Planurile de
Amenajare Urbanistica Generala (P.U.G), realizate prin eforturile conjugate ale Prefecturii
si primariilor unor comune din judetul Cluj n colaborare cu specialisti din nvatamntul
superior (Facultatea de Geografie din Cluj-Napoca), firme specializate n constructii si
planning teritorial, proiecte n care sunt evaluate implicit perspectivele dezvoltarii turismului
n mediul rural. Fara ndoiala, reusitele de acest tip depind ntr-o masura decisiva de
reunirea unui ansamblu de conditii de favorabilitate locala. Chiar daca deocamdata nu
exista exemple edificatoare certe privind gradul de materializare si eficienta al diferitelor
tipuri de programe, n majoritatea tarilor care au promovat turismul rural a devenit evident
ca existenta unei coordonari regionale este indispensabila.

- Diferentierea teritoriala a potentialului turistic rural. Numarul si tipologia

asezarilor rurale sunt enorme n majoritatea tarilor, inclusiv n Romnia, nsa nu toate
spatiile rurale prezinta aceeasi deschidere potentiala spre activitatea turistica. Exista
regiuni avantajate de calitatea peisajului natural sau cultural, de gradul de modernizare a
transporturilor si serviciilor, de o pozitie privilegiata n raport cu ariile de provenienta a
turistilor sau cu principalele rute turistice etc. De asemenea, experienta demonstreaza ca
activitatea turistica nsasi este extrem de dinamica, fiind susceptibila de schimbari generate
de evolutia variabila n timp a diferitilor factori care actioneaza asupra optiunilor clientelei.
Principalii factori de atractivitate turistica sunt:
- interesul pentru peisajul natural (munti, lacuri, ruri mari, ruri cu ihtiofauna abundenta,
vegetatie variata) este deosebit
- interesul cultural pentru monumente, situri istorice, stiluri arhitecturale, traditii
etnografice si folclorice.
- interesul pentru practicarea sporturilor (pescuit, vnatoare, schi etc.).
- interesul particular pentru animale salbatice.
- accesul facil rezervat unei clientele numeroase.
- competenta si eficacitatea n domeniul promovarii, comercializarii si gestionarii produsului
turistic.
Gradul de atractivitate depinde desigur si de masura n care sunt reuniti sau se ntrepatrund,
cu ponderi variabile, toti acesti factori.
Pozitia geografica are o influenta decisiva. Asezarile rurale din proximitatea marilor orase beneficiaza relativ constant de
un numar sporit de turisti, n special la sfrsit de saptamna, dar pentru perioade scurte de timp. n consecinta, oferta turistica
poate fi dirijata spre sustinerea turismului recreativ: amenajarea traseelor de promenada, a pistelor pentru ciclisti, a terenurilor
sportive, a centrelor de echitatie, carora li se poate asocia o retea comerciala activa. Dimpotriva, asezarile situate la distante mai
mari, dar care poseda calitati privilegiate ale mediului natural (munte, padure, izvoare minerale s.a.), se preteaza cu succes la
dezvoltarea capacitatilor de primire a turistilor pentru perioade mai lungi de timp. Fara ndoiala, exista si situatiile intermediare
care sunt cele mai dezavantajate datorita absentei unor argumente prealabile viabile care sa garanteze nscrierea cu succes n
circuitul turistic. Situatia nu trebuie nsa generalizata ntruct adeseori, fantezia si originalitatea unei initiative corespunzator
mediatizate poate suplini absenta unor elemente de atractivitate recunoscute pe scara larga.

- Reticentele agricultorilor. Agricultorii reprezinta elementul determinant al

functionarii economiei rurale si a existentei peisajului de care depinde turismul rural.
Acestia percep ntr-o maniera extrem de inegala si adeseori lenta posibilitatile pe care le
ofera turismul. Situatia este elocventa mai ales n contextul n care cererea clientelei nu
este conturata corespunzator. Perspectiva aparitiei acesteia nu este perceputa sau este
incomplet perceputa de catre toate verigile implicate potential n activitatea turistica: taranorasean-organisme publice-organizatii diverse. Prin urmare, turismul rural se desfasoara
nca adeseori ntr-o maniera aleatoare sau ntr-un context strict limitat de conditionari
familiale de natura sa produca deopotriva satisfactii si insatisfactii. Insatisfactiile sunt
reciproce: citadinul este deceptionat de calitatea precara a conditiilor de gazduire, iar
taranul percepe turistul ca pe un intrus care pericliteaza linistea si convenientele locului

fara a avea o motivatie obiectiva n acest sens. Numerosi agricultori sunt n mod evident
mpotriva turismului, neagrend prezenta strainilor considerati uneori ca potentiali
"atentatori" la integritatea culturilor. Fara ndoiala ca proiectarea corespunzatoare a
activitatilor turistice si mai ales crearea unei motivatii economice certe, dublata de
cresterea disponibilitatilor moral-volitive, ar fi de natura sa diminueze aceste reticente.
- Lipsa sau insuficienta competentei turistice a agricultorilor. Caracterul deficitar
al formatiei, cunostintelor si competentei turistice constituie de asemenea un impediment
care creeaza reticente serioase n abordarea activitatilor turistice de catre agricultori.
Nendoielnic, orice activitate necesita o perioada de formare, inclusiv calitatea de agricultor
si n plus, acest fapt nu poate fi limitat doar la agricultori. Dobndirea abilitatilor necesare
pentru a desfasura o activitate rentabila si benefica, inclusiv turistica, este un proces
complex cu diverse conotatii subiective care tin de personalitatea subiectului, de o serie de
constrngeri de natura obiectiva etc. Prin urmare o pregatire la nivel individual, prin
autoperfectionare progresiva, este un proces dificil dar nu imposibil de realizat. Desigur,
succesul intreprinderii depinde n mare masura nu doar de calitatea profesionala a gazdei
n materie de turism, ci si de conjunctura sociala si economica. Prin urmare, o politica
deliberata, orchestrata, de ncurajare a turismului, necesita concentrarea simultana a
eforturilor att spre nchegarea infrastructurii, ct si spre formarea profesionala a viitorilor
prestatori ntr-un spirit colectiv care sa faciliteze o unitate de interese si sa garanteze
existenta unor exigente minime n raport cu activitatea turistica.
- Complementaritatea deficitara a intreprinderilor si absenta structurilor de
cooperare. n general, intreprinderile din mediul rural sunt de talie mica si sunt putin
deschise relatiilor de schimb si de cooperare. Instaurarea acestor relatii ar permite
economii importante la nivelul comercializarii, formarii si aprovizionarii. Gruparile de tip
cooperativ ar putea de asemenea sa negocieze cu organismele guvernamentale pentru
obtinerea suporturilor financiare necesare ameliorarii infrastructurii si sa colaboreze cu
agentii de pe piata turistica n scopul informarii si atragerii turistilor sau chiar a perfectarii
unor programe de marketing turistic.
COMPONENTELE TURISMULUI RURAL
Produsul turistic rural. Comportamentul turistic al ultimelor decenii evidentiaza tot
mai clar existenta unor obiective concrete ale vacantelor si n consecinta, produsele
turistice oferite trebuie elaborate pornind tocmai de la motivatiile care stau la baza
obiectivelor respective. Astfel, se vorbeste despre turismul de descoperire, de recuperare,
educativ, religios, sportiv etc. Fiecare dintre aceste forme necesita produse susceptibile sa
raspunda aspiratiilor clientelei specifice. Pentru a se nscrie ntr-o dinamica a progresului,
prestatorii si responsabilii turismului trebuie sa prospecteze necontenit noi cai de oferta
pornind de la o cunoastere ct mai buna a clientelei turistice, a modului sau de viata, a
mentalitatilor si a aspiratiilor sale, exprimate sau neexprimate. n majoritatea cazurilor,
pentru a putea fi promovata cererea si ulterior amplificata pe masura ce se manifesta, ea
trebuie anticipata. n acest scop trebuie adoptata si urmarita cu consecventa o anumita
logica a produselor turistice.

Un produs turistic este un ansamblu de prestatii susceptibile sa se constituie ntr-un raspuns global si coerent la
ansamblul asteptarilor si solicitarilor turistului.

Produsul turistic prezinta o structura complexa manifestata n diverse combinatii ale

elementelor componente (cazare, hrana, transport, primire, animatie, calitatea peisajului,
excursii, tratament balnear, servicii s.a.) practicate si dozate n functie de cerere. Pricipial
se disting doua tipuri de elemente componente: primare sau de baza, incluznd cazarea,
hrana si transportul si respectiv cele secundare sau auxiliare: primirea, animatia,
agrementul, activitatile sportive, agrementul, balneoterapia s.a.
Produsul turistic trebuie sa mbine elementele componente si n functie de
circumstantele mediului nconjurator. Produsul turistic poate avea o paleta mai restrnsa
limitata la componentele de baza (transport+cazare; cazare; cazare+masa) daca turistul
are garantia practicarii unor activitati la alegere n proximitate (plimbari n natura, echitatie,
not, pescuit s.a) aspect care "conditioneaza" de fapt vnzarea cazarii. Paleta ofertei poate
fi amplificata n mod corespunzator (cazare+demipensiune; cazare+pensiune completa,
transport s.a.) atunci cnd efectul de atractivitate al componentelor auxiliare (diverse forme
de agrement, balneoterapie, calitatea peisajului s.a.) este cert, usor de generat si se
concretizeaza n conturarea unui flux turistic bine definit sub aspect cantitativ, compus
dintr-o clientela relativ fidela.
n toate cazurile trebuie prevazute servicii publice comerciale, administrative, de
asistenta medicala etc. Nu este nsa suficienta proiectarea si construirea acestor produse.
Ele trebuie sa fie integrate ntr-un ansamblu suficient de larg pentru a putea atrage un
numar ct mai mare de turisti. Aceasta necesitate se impune cu att mai mult cu ct,
adeseori, cererea turistilor poate fi imprecis conturata. n aceasta situatie doar existenta
unei game de produse poate garanta stabilirea unor relatii comerciale ntre turist si
produsul turistic oferit. Produsul turistic, la fel ca si produsul industrial, comercial sau de
alta natura, nu are forta comerciala daca nu satisface cel putin una dintre urmatoarele
cerinte:
- imagine de marca
- raport optim calitate-pret
- unicitate pe piata
- asigurarea unei game largi de elemente turistice
Fara ndoiala, asezarile rurale care sa ofere produse unice pe piata sunt mai putin
numeroase. Ele sunt reprezentate prin depozitarele unor valori reprezentative ale
patrimoniului national, precum manastirile din nordul Moldovei si Subcarpatii Olteniei,
bisericile si portile, definitorii pentru civilizatia lemnului din satele maramuresene,
gospodariile fortificate din sudul Transilvaniei, centrele traditionale de olarit, de prelucrare a
fibrelor textile etc. n asezarile privilegiate din acest punct de vedere exista practic suficiente
atuuri care sa permita afirmarea unui sistem de prestatii turistice care sa garanteze calitatea

unor servicii de marca care sa se impuna inclusiv prin vehicularea unor coduri emblematice
n circuitul turistic intern si chiar international.
Evident ca afirmarea si pastrarea unei imagini de marca a prestatiei turistice necesita
existenta unui raport optim ntre natura ofertei calitatea serviciilor si pretul perceput, raport care
trebuie protejat de abuzurile financiare si de neglijentele profesionale. Pe de alta parte,
posibilitatile de nscriere a asezarilor rurale n circuitul turistic sunt practic nelimitate, avnd n
vedere varietatea multiforma a spatiului rural. Referindu-ne la spatiul rural romnesc acesta
permite elaborarea unei game extrem de diverse de produse turistice, n concordanta cu
resursele specifice si localizarea teritoriala. Pot fi avute n vedere amenajarea turistica a
satelor situate de-a lungul principalelor axe de pasaj dintre regiunile turistice consacrate
(litoralul, Valea Prahovei, Valea Oltului, Bucovina, Maramuresul etc.), a satelor de altitudine, ca
puncte de sprijin pentru turismul montan, a celor specializate pe anumite tipuri de activitati
agricole (viticole, pomicole, legumicole, pastorale etc.) ca puncte de practicare a agroturismului
s.a.
Gama variata a ofertei constituie un avantaj major al turismului romnesc, implicit a
celui rural. Dincolo de hotelurile cu grad de confort mediu sau ridicat, specifice oraselor si
statiunilor turistice, spatiul rural ofera o infinitate de posibilitati profitabile: pensiunile,
campingurile si gazduirea n gospodariile taranesti pot sutine o gama larga de activitati
precum plimbari pedestre, turism cultural, turism fluvial, pescuit, vnatoare, echitatie,
sporturi de iarna, cicloturism etc.
Aceasta caracteristica are si o semnificatie aparte din punct de vedere comercial.
Astfel, poate sa existe concurenta ntre doua produse turistice de aceeasi natura nsa ea
dispare ntre produsele de natura diferita din moment ce ele sunt destinate unor clientele
diferite. Practic, nu exista concurenta ntre turismul hotelier si cel de camping, ntre motel si
gospodaria taraneasca cu spatii de primire amenajate , ntre pescuit si cicloturism, ntre
vizitarea muzeelor si sporturile nautice etc. Prin urmare, trebuie adaptata fiecare gama de
produse la specificul fiecarei piete.
Gama optima este un ansamblu de produse turistice destinate unor clientele, pe ct
posibil mai variate, incluznd deopotriva pe cele nstarite si pe cele mai sarace, "teribilisti"
si sedentari, tineri si vrstnici, familisti si nefamilisti etc. Propunnd game de servicii ct
mai extinse se creeaza optiuni justificate pentru cucerirea de noi piete.
Fiecare tip de asezare rurala ofera posibilitati particulare si ridica n consecinta probleme
specifice. De aceea, produsul turistic oferit trebuie elaborat tocmai n functie de prezenta
diferitelor componente n raport cu caracterul individualizat al asezarii.
GZDUIREA (CAZAREA) N MEDIUL RURAL
Aspecte generale. Posibilitatile de cazare n mediul rural sunt extrem de diverse, n
conformitate cu disponibilitatile gospodariei si cu dorintele si exigentele turistului. n tara
noastra, practica nchirierii spatiilor de gazduire amenajate de sateni n scopuri turistice
este abia la nceput. La ora actuala impunerea unei cointeresari economice ntre tarani si

turisti genereaza nca reticente notabile. Una dintre cauze este faptul ca sta n firea
taranului romn sa fie ospitalier cu toti cei care i pasesc pragul casei si mai presus de
aceasta sa fie generos, fara a accepta avantaje materiale sau plata n schimbul unei
atitudini consacrate de o ndelungata si frumoasa traditie; pe de alta parte, turistul,
cunoscnd aceasta trasatura morala a taranului, prefera sa ndure capriciile naturii sau sa
se rezume la solicitarile minime pentru a nu se simti mpovarat de acceptarea unor servicii
pe care este constient ca nu le va putea rasplati prompt.
Desigur, asemenea atitudini si simtaminte sunt demne de toata lauda si probabil ca
ele vor dainui (speram) ct timp va dainui si lumea rurala. Ele nu trebuie sa fie unilaterale
ntruct sub aceasta forma nu pot ncuraja relatiile durabile n timp. O relatie sigura si
durabila are inevitabil si conotatii economice si nu poate fi sustinuta dect n conditiile
promovarii avantajului reciproc, chiar daca nu toate componentele acesteia pot fi
"contabilizate". De altfel, se remarca n ultima vreme n mediul rural o accentuare a
pragmatismului relatiilor de tip social, pe fondul acutizarii unor dificultati economice
concomitent cu emanciparea modului de viata. Aceasta tendinta poate fi extrapolata n
relatia de tip turistic, cu att mai mult cu ct spatiul rural intra tot mai mult n sfera cererii
turistice, iar turistii devin tot mai exigenti n legatura cu calitatea produsului turistic oferit si
n consecinta, tot mai dispusi sa suporte financiar costul presupus de aceasta. Prin urmare,
n mediul rural pot fi amenajate de catre satenii nsisi (de preferinta), cu cheltuieli minime
sau modeste, facilitati de gazduire pentru turistii aflati n trecere sau n sejur. n conditiile
demararii si functionarii unui sistem de cazare contra cost, implicatiile sale n plan
economic pot fi notabile, att la nivelul individual, ct si la cel al colectivitatii.
Nu este mai putin adevarat ca sansele de reusita si, mai ales, fiabilitatea acestor
initiative sunt minime atunci cnd ele survin sau fiinteaza n context izolat. n toate tarile cu
traditie turistica rurala s-a procedat la o punere n loc a unui veritabil sistem turistic de ndata
ce solicitarea pietei a devenit certa. Componentele de baza ale sistemului turistic (implicit la
nivel rural) fiind patrimoniul, cazarea si vnzarea produsului, este evident ca initiativa punerii
n sistem a facilitatilor de cazare nu poate veni exclusiv din partea detinatorilor potentiali taranii - ntruct acestia nu au certitudinea vandabilitatii si nici priceperea de a elabora o
reteta turistica completa (inclusiv reclama si vnzarea produsului). De aceea, pornind de la
premisele influentei faste a activitatilor turistice asupra echilibrului socio-economic al mediului
rural, este oportuna implicarea forurilor cu putere de decizie n domeniile legislatiei turistice,
agricole, silvice si a fiscalitatii pentru promovarea unor initiative de natura sa asigure
demararea, stimularea si rentabilizarea turismului rural. Acesta promovare trebuie dirijata, n
primul rnd, spre acordarea creditelor si a facilitatilor de rambursare acelor intreprinzatori
rurali dispusi sa presteze activitate turistica, precum si spre sustinerea unor organisme sau
organizatii care sa sustina din punct de vedere managerial fenomenul turistic rural.
Prezentam n continuare principalele modalitati tehnice de asigurare a cazarii turistice
n mediul rural care sunt, n general, adoptabile, indiferent de tipologia si localizarea
asezarii rurale. Cu dorinta de a veni n ntmpinarea preocuparilor si initiativelor
persoanelor sau organismelor constiente de nsemnatatea si oportunitatea edificarii unui
sistem ierarhizat de organizare si coordonare a spatiului turistic rural am selectat o serie de
aspecte relevante referitoare la experienta franceza, deosebit de reprezentativa n acest

domeniu. Ele nu au menirea de a sugera cai de urmat, ci doar de a evidentia directii

probabile de prospectiune necesare n vederea elaborarii unor modele adecvate conditiilor
specifice ale ruralului romnesc.
LOCUINELE RURALE (FORME DE CAZARE)
Resedinta rurala de vacanta. Spatiile rurale de cazare pot fi constituite din imobile
traditionale sau apartamente, independente, mobilate, situate n gospodaria proprietarului,
n proximitatea acesteia sau a satului respectiv.
Ele pot consta n resedinte secundare sau n dependinte ale gospodariei rurale
amenajate corespunzator. nchiriate pe durate variabile de timp (anual, sezonier,
saptamnal sau doar pentru sfrsitul de saptamna), resedintele rurale pot constitui un
mijloc atractiv de petrecere a sejurului.
Cazarea n incinta gospodariilor rurale prezinta avantajul ca acestea sunt integrate
din punct de vedere socio-economic si cultural n mediul satesc. Gradul de integrare n
mediul rural depinde att de calitatea spatiului oferit pentru locatie (traditional si tipic
locului), ct si de calitatea primirii oferite de catre proprietari si de catre membrii comunitatii
n general. Aceste elemente pot aduce satenilor un aport complementar la veniturile lor,
provenit att din nchirierea spatiului, ct si din valorificarea produselor gospodariei. La
rndul lor, turistii au posibilitatea petrecerii unor vacante relaxante avnd garantia unei
gazduiri rezonabile, la preturi moderate. Astfel, de ambele parti se contureaza perspectiva
unei mai bune cunoasteri si ntelegeri reciproce.
Calitatile mediului ambiant, calitatile imobilului si dotarile sale influenteaza n mod
decisiv lungimea duratei de locatie; relativa independenta sau izolare a spatiului de
nchiriat, existenta unei gradini, proximitatea unui loc de baie, existenta unei capacitati
minimale de gazduire sunt principalele criterii care pot asigura reusita. Amenajarea n scop
turistic a unei case taranesti poate raspunde adesea unor considerente de ordin
patrimonial, aceasta fiind o modalitate de a restaura o cladire disponibila ale carei
necesitati investitionale pot fi amortizate ntr-o perioada de timp.
Pe de alta parte, amenajarea mai multor adaposturi familiale ntr-o vatra rurala se poate
constitui ntr-o premisa a diversificarii cazarii, a consolidarii unor structuri apte de a realiza o
primire corespunzatoare si implicit cucerirea unei clientele stabile.
Atragerea clientelei, primirea ei si comercializarea produsului turistic pot fi realizate
printr-o unificare colectiva a resurselor si a initiativelor proprietarilor. n plus, concentrarea
activitatilor genereaza perspective pentru realizarea n comun a unei infrastructuri mai
costisitoare (amenajarea unor prtii de schi, stranduri, mici acumulari de apa, terenuri de
sport etc.), ntretinerea unei animatii mai intense si mai diversificate s.a.
Amenajarea n scop turistic a unei case taranesti nu implica investitii foarte mari. O
cerinta generala a succesului este, n primul rnd, conservarea caracterului rural traditional
al cladirii, trasatura care poate coexista cu un legitim confort contemporan.Aceasta

recomandare se refera att le vechile locuinte neutilizate, ct si la dependintele lor: sura,

grajdul si alte anexe pot deveni, cu investitii reduse si desigur, cu un plus de fantezie,
dormitoare, sufragerii, sali de baie, garaje etc. Este preferabil ca aspectul exterior sa fie ct
mai putin modificat, pastrndu-se spiritul si armonia originala, conservndu-se tot ceea ce
poate fi conservat: izvorul, fntna, treptele, pridvorul, acoperisul, feroneria, cuptorul de
pine etc. Pentru amenajarea interioara trebuie procedat cu simplitate si cu bun simt,
lasndu-se lucrurilor vocatia lor initiala. Autenticitatea trebuie cautata fara ca ea sa devina
obsesiva dar, n acelasi timp, nu trebuie ezitat asupra necesitatii de a fi "modern" n cazul
dotarilor aferente unor spatii n care dispensarea de modernitate este improprie si
nelucrativa (bucatarie, baie etc.). n functie de locul de amplasare si de destinatia lor,
resedintele rurale pot asocia diferite functionalitati, precum:
- adaposturi de "zapada"-situate n proximitatea unor terenuri favorabile pentru
practicarea sporturilor de iarna (schi de pista, schi -fond, sanie s.a.).
- adaposturi de pescuit-situate n proximitatea locurilor de pescuit, amenajate special
pentru gazduirea pescarilor pasionati, n general de catre cei initiati si competenti, apti sa
asigure "logistic" si "informational" succesul la care aspira toti pescarii. Ele trebuie sa ofere
conditii pentru stocarea materialelor de pescuit, nchirierea acestora, prepararea pestelui
etc.
- adaposturi de etapa-sau adaposturi rurale care, asa cum indica numele lor, sunt
destinate sa primeasca turistii, n general nemotorizati, aflati n trecere spre obiective
turistice situate n proximitate. Ele comporta existenta unor dormitoare, bucatarii, grupuri
sanitare si pot fi situate si n afara vetrei.
Camerele de oaspeti. Locuintele rurale pot fi amenajate si la scara mai mica, n
spatiul locativ al gospodariei taranesti, sub forma camerelor de oaspeti. Aceasta formula
este destinata n special pentru turistii de pasaj, gazduiti pentru perioade scurte de timp.
Oferirea mesei este posibila dar nu este obligatorie. Evident, includerea mesei poate
contribui la sporirea rentabilitatii si la ntarirea fidelitatii clientelei, mai ales n cazul n care
hrana oferita este preparata n conformitate cu traditia locului respectiv.
Formula camerelor de oaspeti implica contacte mai reduse cu turistul, comparativ cu cea a resedintelor rurale, dar
necesita un plus de efort pentru comercializarea si ntretinerea cotidiana. Prezinta nsa avantajul ca este o formula mai putin
costisitoare si mai usor de transpus n realitate. La fel ca si n cazul resedintelor rurale, camerele de oaspeti trebuie sa dispuna de
conditii de confort si igiena corespunzatoare, sisteme de ncalzire practice si eficiente. n cazul n care ntr-o casa sunt amenajate
mai multe camere, ele trebuie sa fie izolate din punct de vedere fonic, sa posede intrare separata, iar dependintele comune
(salonul pentru servirea mesei, baia etc.) sa satisfaca cerintele sanitare si gradul de solicitare.

Fermele de sejur - pot fi constituie din gospodarii taranesti sau ferme de stat, cu
conditia ca ele sa fie bine articulate si puternice din punct de vedere economic. Aceasta
formula ofera un ansamblu de prestatii complementare: gazduire, asigurarea mesei si
posibilitati de distractie si recreere. Acestea din urma pot fi oferite n loc sau n proximitate.
Oferind o activitate eterogena si complexa, ele pot satisface o clientela mai numeroasa, cu
conditia sa dispuna de cazare de calitate si de posibilitati atractive de recreere ntr-un
mediu diversificat. Personalizarea primirii, ambianta familiala, masa servita pe baza
produselor fermei, preparata conform traditiei locului, sunt de asemenea avantaje

importante. Asigurarea functionalitatii unei ferme de sejur necesita un nivel ridicat de

profesionalism si n plus, o dificultate importanta o constituie armonizarea dintre activitatile
de fond si cele de factura turistica.
Hotelurile, motelurile si pensiunile rurale. n mediul rural, hotelurile si motelurile sunt relativ putine si sunt amplasate cu
predilectie pe drumurile de interes national, cel mai adesea n proximitatea unor obiective de interes turistic si n punctele de
convergenta rutiera. Ele satisfac n special turismul de pasaj si se caracterizeaza printr-un nivel anost al dotarii tehnice si al
serviciilor prestate de obicei n maniera ofertei citadine. Desigur, n conditiile microprivatizarii si a expansiunii pensiunilor turistice
cu caracter familial, acestea pot deveni centre de polarizare pentru turismul local, n conditiile n care s-ar optimiza relatia ofertapret si, mai ales, s-ar impune n circulatia turistica prin produse de locale specifice, promovate eficient prin mediile de informare
turistica. Pot fi avute n vedere si modalitatile de implementare a unor noi capacitati de cazare prin investitii ale comunitatii locale
sau prin subventii dupa modelele aplicate cu succes si n alte tari. Nendoielnic, aceste practici implica existenta prealabila a unei
surse certe de atractivitate turistica, elaborarea unor studii temeinice de fezabilitate si punerea n practica a unui sistem eficient
de gestionare a investitiei.

Campingurile-sunt preferate adeseori de catre turisti ntruct ofera un contact sporit

cu natura, acceptat chiar n conditiile unui confort mai scazut. Camparea este posibila, cel
mai adesea, prin consimtamntul proprietarului terenului sau al celui care l administreaza,
cu conditia sa fie respectate regulile de securitate si de salubritate publica. Desigur, este
posibila si perceperea unei taxe de campare n cazul terenurilor cu pozitii privilegiate, prin
amplasare sau prin continut (peisaj, servicii oferite, dotari etc.). Acest fapt presupune
amenajarea unui camping cu administrare privata sau comunala, ceea ce presupune o
investitie relativ redusa dar care poate aduce venituri notabile n zonele cu flux turistic intens.
Amenajarea consta, n principal, n delimitarea si ngradirea terenului, parcelarea acestuia n
amplasamente pentru corturi si dotarea sa cu echipamentele sanitare minime. Amplasarea
lor trebuie realizata cu acordul autoritatilor locale si sa respecte o serie de reguli referitoare la
limitarea capacitatilor, asigurarea unei suprafete minime pentru fiecare amplasament. Pentru
a fi rentabile, aceste formule implica o fluenta turistica notabila. Dupa locul de amplasare si
dupa dotarile specifice pot fi avute n vedere diverse modalitati de realizare.
- campingurile n mediu natural-sunt amplasate pe terenuri cu suprafete mai mari,
aflate n stare naturala sau putin modificata, comportnd echipamente sanitare lejere. Ele
se localizeaza, de regula, la periferia vetrei sau chiar la distante apreciabile de aceasta
(cazul campingurilor situate n zonele montane, pe terenuri private sau comunale).
- campingurile de ferma-sunt situate n incinta gospodariilor taranesti sau pe
terenurile din proximitatea acestora. Ele permit si accesul turistilor echipati cu rulote sau
caravane si prezinta avantajul ca nlesnesc valorificarea produselor specifice fermei prin
vnzari directe sau servirea mesei. Este indicat ca ele sa posede, pe lnga
indispensabilele cerinte sanitare, surse de apa si electricitate, si alte facilitati precum spatii
de joc, sala de activitati sau chiar diverse forme de animatie organizate de proprietar sau
administrator.
Satele de vacanta-pot fi amenajate de sine statator sau n conexiune cu
campingurile, prin amplasarea unor facilitati lejere de habitat: casute, cabane etc. Ele
necesita asigurarea acelorasi cerinte de spatiu, dotari sanitare, salubrizare, nsa, n plus,
mentinerea functionalitatii lor este mult mai laborioasa si mai costisitoare. Ele se preteaza
pentru zonele cu circulatie turistica foarte intensa.

Modalitatile de cazare mentionate mai sus pot prezenta o diversificare remarcabila

(ferme ecvestre, ferme piscicole). Nu este lipsit de importanta faptul ca diferitele tipuri pot
coexista ntr-un context functional favorabil. Dificultatile cele mai mari sunt legate nu att
de determinarea unui anumit mod de amenajare ct, mai ales, de cerintele pe care trebuie
sa le satisfaca acesta. Cel putin doua dintre acestea sunt esentiale:
- crearea capacitatilor de cazare
- comercializarea produsului turistic
Daca primul aspect poate constitui obiectul unei investitii si a unui efort individual, n
legatura cu cel de-al doilea, este o certitudine faptul ca rentabilizarea unei investitii turistice
nu este posibila la nivel individual ntruct, pe de o parte, turistul nu are garantia unei
prestatii de calitate iar, pe de alta parte, patrunderea n circuitul turistic presupune un efort
de mediatizare al carui pret de cost este ridicat, fara a exista garantia reusitei.
De aceea, n toate tarile n care turismul rural a devenit o certitudine, un prim pas
indispensabil a fost reunirea intereselor si concentrarea eforturilor n cadrul unor organizatii
care reunesc, de regula, att "profesionistii" (prestatorii), ct si organisme locale,
departamentale si de stat, cu putere de decizie n legatura cu promovarea unei anumite
politici economice n mediul rural.
Astfel, n Franta, de exemplu, s-au constituit asociatii nationale ale prestatorilor de activitati turistice din mediul rural si
federatii ale asociatiilor avnd drept obiective promovarea superioare a actiunilor lor si reprezentarea intereselor proprii pe lnga
puterea publica si diversele organisme abilitate sa subventioneze anumite investitii. Ele si consacra energia pentru dezvoltarea
turismului rural, intervenind n mod efectiv la amenajarea si atestarea calitatii capacitatilor de cazare, formarea profesionala a
prestatorilor si promovarea, prin mediatizare, a produsului turistic. Numarul acestora este foarte mare, cele mai reprezentative,
fiind Fundatia "Gtes de France", "Agriculture et Tourisme", Asociatia "Cafe-Conette", "Logis de France" etc. Evident, numarul
organizatiilor profesionale implicate n turismul rural francez este mult mai mare, iar faptul n sine este definitoriu si analog
situatiilor din alte tari cu turism rural dezvoltat (Austria, Elvetia, Germania, Irlanda, Belgia, Olanda, Canada s.a.)

n concluzie, n legatura cu oportunitatea dezvoltarii unei retele de gazduire rurala,

trebuie subliniat ca investitiile alocate bazei turistice pot fi amortizate si pot declansa o
evolutie rentabila si benefica a spatiului rural doar n conditiile existentei unui sistem
organizat pe baza asociativa, care sa garanteze calitatea ofertei si sa sustina
comercializarea prin integrarea acesteia n circuitul informational turistic.
Aceasta necesitate s-a facut simtita si n gestionarea initiativelor de valorificare a
potentialului turistic din mediul rural romnesc prin aparitia si consolidarea organizatiilor
profesionale non-profit care promoveaza att interesele propriu-zise ale aderentilor, ct si
imaginea generala a fenomenului turistic din ruralul romnesc. Se remarca, n acest sens
A.N.T.R.E.C. (Agentia Nationala de Turism Rural, Ecologic si Cultural) si O.V.R. (Operation
Villages Roumaines) al caror aport rapid, eficient si competent la organizarea si
promovarea turismului n mediul rural romnesc este remarcabil.
CALITATEA PRESTAIEI TURISTICE RURALE
Exista o multitudine de factori care determina calitatea prestatiei turistice rurale ale
caror efecte se manifesta n interactiune si adeseori disimulat. De aceea, definirea notiunii

de calitate are un caracter foarte relativ. Pe de-o parte, ea trebuie sa satisfaca anumite
persoane, ntr-un moment de timp dat, n conditiile unui pret convenabil. Pe de alta parte,
calitatea este o notiune n continua evolutie al carei echilibru este conferit de armonia
existenta ntre componentele care confera distinctie (si la propriu si la figurat) produsului
solicitat de o clientela bine definita.
Pe lnga caracteristicile mediului natural si conditiile de cazare (la care s-a facut
referire anterior), un impact major n determinarea calitatii produsului turistic l
prezinta primirea, descoperirea mutuala, animatia si calitatea echipamentelor.
Primirea n mediul rural. Primirea traditionala de buna calitate este o caracteristica
indispensabila a turismului rural si reprezinta totodata unul dintre principalele atuuri ale acestei
forme de activitate. Primirea n mediul rural este n mare parte autentica si ancorata ntr-un
mediu cultural. Fie ca se afla la gazdele sale, fie ca se afla n sat sau n spatiile aferente,
turistul trebuie sa perceapa caldura, personalitatea si forta unei anumite traditii. Turistul este
prin definitie un oaspete aflat n trecere. De aceea, existenta intentiilor de a-l impresiona, de a-i
asigura o primire n conformitate cu asteptarile sale au o semnificatie importanta.
Prima si cea mai elementara forma de primire consta n asigurarea informatiilor
necesare turistului. Informatia este, n general, un instrument esential de dezvoltare a
mediului rural. Ea constituie un mijloc de comunicare care favorizeaza emergenta sau
mentinerea unei identitati locale. Ea este indispensabila n cadrul procesului de punere n
aplicare oricarui proiect de dezvoltare si are rolul de a contribui la eliminarea izolarii si
anonimatului. Locurile publice, pietele, trgurile, cafenelele, bacaniile, sunt vectori adecvati
pentru vehicularea informatiei spontane orale sau scrise. La acestea se adauga ziarele
locale, receptia posturilor locale de radio sau regionale, serviciile telefonice s.a.
Informatia este esentiala si pentru desfasurarea la parametri optimi a activitatilor
turistice. Scopul este ca turistul sa dispuna, ntr-un timp ct mai scurt, de maximum de
informatii referitoare la vatra satului si punctele sale de atractie, posibilitatile de cazare,
serviciile etc. Informatiile pot fi transmise, pe lnga vectorii amintiti mai sus, si prin
intermediul materialelor documentare sau publicitare, care contin informatiile esentiale
despre oferta turistica a localitatii si a mprejurimilor si pot fi distribuite n marea majoritate
a locurilor publice (hotel, restaurant, magazine etc.).
n sens larg, primirea implica de asemenea si existenta unei semnalizari turistice.
Aceasta consta n panouri rutiere si n panouri de informatii situate n interiorul vetrei.
Calitatea primirii depinde ntr-o masura importanta de calitatea peisajului. Existenta spatiilor verzi accesibile publicului, a
locurilor favorabile ntrunirilor, a aleilor pietonale care faciliteaza vizitarea sitului sau accesul n mprejurimi, curatenia, ntretinerea
locuintelor si a institutiilor publice s.a., creeaza o ambianta propice. Aceasta exprima att grija pentru destinul satului, ct si
atentia si ospitalitatea acordate turistilor, aspecte la care acestia sunt deosebit de sensibili.

Primirea se realizeaza att de la distanta, ct si de la fata locului.

Primirea de la distanta se bazeaza pe ideea de a preveni si de a anticipa toate
dificultatile si detaliile pe care turistul trebuie sa le surmonteze pentru a accede la
destinatia pentru care a optat, mentinndu-si totodata o stare de spirit agreabila.

Indiferent ca promovarea gazduirii se face personal de catre ofertant sau prin

intermediul asociatiilor profesionale sau a agentilor turistici, ea implica o etapa prealabila
de cunoastere reciproca, realizabila fie prin corespondenta scrisa, fie telefonic. Clientul
potential trebuie informat ntr-o maniera amabila, printr-un mesaj concis care sa ofere cu
exactitate datele indispensabile despre numele proprietarului, adresa, tipul de cazare si
conditiile de confort, alte facilitati, detalii despre localizare etc.
Este ideal ca proprietarul care realizeaza oferta sa posede scrisori tipizate de
prezentare si confirmare pentru diferite variante de raspuns (neutru, afirmativ, negativ,
oficial) care pot fi completate operativ cu diversele variabile privind nchirierea: perioada si
durata nchirierii, conditiile necesare, costul si modalitatile de plata, contravaloarea unor
servicii suplimentare etc. La acestea se pot anexa la nevoie documente anexe, ntocmite
cu onestitate, care sa ofere tot ceea ce poate suscita interesul interlocutorului (conditii de
securitate pentru copii, posibilitati de practicare a sportului, schita de orientare n teren, cu
denumirile strazilor, pozitie si distante estimative, repere privind mijloacele de locomotie,
acces autoturism s.a.
Primirea de la distanta poate fi facilitata prin semnalizarea corespunzatoare a
destinatiei, prin panouri indicatoare, respectiv prin emblema de marca n situatia n care
aceasta este nregistrata n cadrul unei organizatii profesionale si corespunde normelor
legale de semnalizare si orientare rutiera.
Este recomandabila ntocmirea unei liste cuprinznd informatii utile privind structura, localizarea si programul orar al
spatiilor comerciale, de asistenta sanitara, ceremoniilor religioase, calendarul evenimentelor cu caracter folcloric, a zilelor de trg
sau piata, amplasarea serviciilor telefonice s.a.
De asemenea, se poate proceda la nstiintarea vecinilor sau a comerciantilor din proximitate despre sosirea unor oaspeti
care, cu destula probabilitate, vor fi contactati mai facil. O buna primire ncepe adesea printr-un raspuns telefonic agreabil si
precis. Trebuie avut n vedere faptul ca este neplacut contactul telefonic cu o persoana care nu este la curent cu sosirea, ezitanta
sau da senzatia ca este deranjata. Pentru anumite produse turistice, contactul telefonic are o importanta primordiala, de calitatea
sa depinznd adesea vnzarea. Trebuie manifestata vigilenta n legatura cu raspunsurile date de eventualii angajati. Este
preferabil sa existe un mesaj nregistrat, competent, care sa contina elementele de interes major, pentru a prentmpina
raspunsul unor persoane incompetente sau neavizate.

Primirea la fata locului (sau propriu-zisa). Primul contact al turistului cu locul ales
pentru vacanta se realizeaza cu exteriorul cladirii si mprejurimile sale. Prin urmare, caile
de acces trebuie sa fie degajate, ngrijite, curate, stabilizate n caz de vreme nefavorabila;
animalele susceptibile sa deterioreze autoturismul sau sa timoreze oaspetii trebuie legate
sau izolate.
Dupa formulele introductive de de prezentare si de bun-sosit, care pot avea loc cu prilejul unui "pahar" sau "cesti", gazda,
care trebuie sa aiba o tinuta vestimentara ct mai ngrijita, procedeaza la prezentarea conditiilor de gazduire si a mprejurimilor.
Calitatea primirii poate fi mult ameliorata prin asumarea unor mici atentii sau servicii, ca de exemplu oferirea necesarului
minim pentru cusut, mini-sapunuri (personalizate sau nu), ziarul local, cteva fructe sau legume si alte mici atentii care nu costa
mult nsa au darul de a seduce turistul.
Pentru succesul primirii si al prestatiei n sine trebuie acordata o atentie constanta calitatii exterioare a casei si a
mprejurimilor imediate, pentru a asigura o impresie de autenticitate si armonie. Trebuie adoptata o privire critica asupra starii
tencuielilor, curateniei curtii, starii spatiilor verzi etc. n general, gustul gazdei trebuie sa se ncline n fata preferintelor clientelei care,
evident, trebuie bine cunoscuta. De obicei, preferintele amatorilor de turism verde se ndreapta mai curnd spre pavajul de piatra cu

peluze dect spre cel de bitum sau beton. O regula utila este de a conserva la maximum elementele originale ale terenului (arbori,
denivelari, mici dependinte, fntni traditionale) sau ale constructiei (acoperis traditional, piatra aparenta).

Curtea trebuie aranjata corespunzator n sensul asigurarii si delimitarii spatiilor

pentru parcare, joaca, recreere, munca, precum si pe cele necesare peluzelor de flori sau
culturilor. Trebuie aleasa o cale de acces agreabila, care sa respecte securitatea si linistea
clientilor deja prezenti. Daca exista elemente care pot genera confuzii n legatura cu calea
de acces, este indicata realizarea unei semnalizari corespunzatoare care sa indice directia
de urmat, locul n care este preferabila gararea masinii (la umbra, daca este posibil) s.a.
O alta conditie a primirii de calitate este legata de natura si varietatea posibilitatilor
de distractie si recreere care pot fi oferite sau facilitate de catre comunitatea respectiva sau
gazda nsasi. Multa vreme s-a considerat ca satul este un loc plictisitor nsa aceasta
prejudecata este pe cale de a fi infirmata. Sarbatorile cmpenesti, festivalurile, balurile,
sarbatorile familiale s.a. pot oferi numeroase alternative de recreere si divertisment pentru
cele mai diferite gusturi. Prin urmare, trebuie favorizate toate initiativele culturale existente
si concentrarea eforturilor pentru crearea celor care lipsesc: sarbatori, seri animate, mici
muzee, punerea n valoare a peisajelor, demonstratii de mestesuguri traditionale,
amenajarea traseelor de promenada si ciclism etc., adica tot ceea ce poate contribui la
relaxare, divertisment, cunoasterea oamenilor si a locului de vacanta.
Calitatea "tinutului" este dependenta si de ambianta turistica caracteristica. Pentru a
deplasa o reusita cu caracter individual spre o dinamica turistica, care sa poata influienta
benefic economia unei mici regiuni, sunt necesare numeroase cerinte. Rolul alesilor locali
este foarte important nsa este necesara participarea si implicarea majoritatii locuitorilor:
comercianti activi, angajati ai serviciilor publice (de animatie, de depanare si asistenta
turistica), realizarea unui sistem de informare si semnalizare eficient si atractiv etc.
Deosebit de importanta este calitatea peisajelor. Turistii doresc o natura frumoasa,
respectata, ngrijita si accesibila. Studiile de piata existente indica ca 56% din turistii
europeni cauta curiozitatile naturale iar 37% sunt atrasi de peisajele naturale salbatice.
Lumea naturala ofera aceste lucruri ntr-o masura apreciabila dar trebuie depuse eforturi
pentru a conserva peisajele de valoare si de le restaura pe cele care evidentiaza tendinte
de declin.
Evaluarea primirii este utila pentru mbunatatirea sa permanenta. Ea poate fi dedusa
prin manifestarea regretului celor care pleaca, prin revenirea acelorasi turisti sau a
prietenilor lor n urmatoarele vacante sau din ceea ce turistii pot consemna n scris ntr-o
prezumtiva, dar foarte utila "Carte de onoare" a casei respective.
Asigurarea unei nalte calitati a primirii poate aduce la atragerea turistilor chiar si n
afara sezonului cel mai favorabil. n acest context, pot fi ncercate diferite formule-pretext
legate de specificul activitatii sezoniere a gospodariilor (recoltarea strugurilor si prepararea
vinului, culesul ciupercilor, taiatul si preparatul porcului etc.
Concluzii. Calitatea primirii este o veriga esentiala n orice prestatie turistica nsa, n
mediul rural, ea trebuie sa valorifice la maximum toate posibilitatile de comunicare

interpersonala si de "personalizare" a contactelor la toate formele de oferta turistica. n

cazul turismului urban aceste aspecte au inevitabil pondere si impact mult mai reduse.
Realizarea comunicarii optime presupune o maxima de atentie din partea gazdelor
dar, n acelasi timp, la fel de importante sunt naturaletea, echilibrul de manifestare. Trebuie
avut n vedere ca si excesul de amabilitati poate deveni deranjant pentru numerosi oaspeti
si, n plus, exista riscul asocierii acestei atitudini cu existenta unor motivatii ascunse.
Naturaletea comportamentului trebuie sa completeze benefic naturaletea peisajului si a
mobilierului.
Desigur, nu doar gazda are obligatii morale si profesionale fata de oaspetii sai..
Acestia din urma trebuie, la rndul lor, sa-i respecte pe cei ai casei si bunurile lor. Este de
dorit ca lucrarile de reparatie sau restaurare, generate de superficialitatea sau ignoranta
turistilor, sa nu coste proprietarul mai mult dect sumele ncasate din nchirierea spatiului si
din serviciile prestate. Altfel, acesta poate fi nevoit sa-si reconsidere tipul de activitate sau
sa procedeze la afisarea unui "regulament de ordine interioara" care poate fi stnjenitor
pentru majoritatea turistilor. Turistul trebuie sa fie atent n legatura cu odihna necesara
gazdelor sale care nu se afla n vacanta si sa nu prelungeasca conversatiile pna la ore
trzii si nici sa solicite micul dejun la ore prea matinale. Turistul nu trebuie sa devina "un al
doilea stapn" al casei prin tendintele de intruziune n diverse spatii sau de posesiune a
diverselor obiecte care n mod evident nu-i sunt destinate.
Gazda si oaspetii sai trebuie sa se nteleaga clar, n prealabil, asupra a ceea ce este
inclus n pretul locatiei si asupra a ceea ce poate fi obtinut prin plati suplimentare si
cuantumul acestora. Reglarea directa, anticipata si liber consimtita a aspectelor pecuniare
reprezinta un element esential al bunei ntelegeri care excude de cele mai multe ori
deziluziile sau deceptiile att de o parte ct si de cealalta.
Descoperirea mutuala este o atitudine care survine n mod spontan si natural pe
diverse canale: comunicare, cunoastere reciproca, munca, cunoasterea tinutului etc.
Unul dintre scopurile turismului n mediul rural este schimbul cultural si social ntre citadini si tarani, sau n sens si mai
general, ntre oameni care nu au acelasi mediu si mod de viata. Coabitarea este modalitatea cea mai adecvata pentru o
cunoastere reciproca n care elementul esential este comunicarea orala. Comunicarea se realizeaza ntmplator, n diferite
momente de timp, nsa ea poate fi favorizata prin facilitarea anumitor posibilitati de contact. De exemplu, plasarea intrarii sau
iesirii turistilor n proximitatea bucatariei unde poate fi oferit laptele cotidian, cafeaua sau corespondenta. Aceste mici ntlniri
creeaza un climat de simpatie si apropiere care faciliteaza ulterior conversatii mai profunde. Gazda trebuie sa permita oaspetilor
turisti sa priveasca diversele activitati specifice gospodariei sau cmpului si sa le ofere raspunsuri la ntrebarile legate de acestea.
Daca turistii doresc sa se implice direct n respectivele activitati pentru a-si testa aptitudinile "agricole", fie si numai cu scop de
divertisment, acest fapt nu trebuie obstructionat, cu conditia ca el sa nu provoace prejudicii materiale. Aceasta este o modalitate
excelenta de cunoastere reciproca si chiar de a realiza ceva n comun.

Gazda pote si este recomandat sa informeze turistii despre resursele turistice locale
(flora, fauna, monumente, peisaje, itinerarii pentru excursii, puncte de vnzare a produselor
locale traditionale de artizanat, locuri de pescuit etc.
n sfrsit, primirea si descoperirea mutuala implica deopotriva si invitatia adresata
turistului de a participa la viata comunitatii, ceea ce se traduce prin efortul de ntelegere

reciproca, ospitalitate, cordialitate si chiar prin initiative specifice ale localnicilor care pot fi
definite prin termenul de animatie
Animatia turistica. Animatia turistica este suma activitatilor si atitudinilor manifestate
deliberat sau spontan de catre comunitatea locala care are drept scop nscrierea oaspetilor
n mediul de viata local, prin multiplicarea solicitarilor exterioare sau prin trairea unor
momente de exceptionala originalitate. De data mai recenta, clientela turistica pare sa
aprecieze mai mult mediile bogate n solicitari si posibilitati multiple de relaxare n raport cu
cele care favorizeaza solitudinea sau necesita eforturi si initiative personale pentru
stabilirea relatiilor de comunicare.
Animatia turistica este, fara ndoiala, una din slabiciunile majore ale asezarilor rurale. Aceasta decurge, n principal, din
cunoasterea insuficienta a modalitatilor de animatie turistica. Foarte frecvent, animatia se reduce la manifestarile culturale,
distractive sau folclorice, efectuate conform unui calendar a carui periodicitate este impusa de ritmul activitatilor economice sau
de anumite sarbatori traditionale. Desigur, ele sunt importante pentru viata colectivitatii si prezinta valente turistice incontestabile,
nsa nu ntotdeauna ele sunt suficiente pentru a sustine o atractie turistica constanta.

Animatia turistica exista n masura n care turistul aflat n concediu sau sejur capata,
efectiv, senzatia existentei unei vieti locale si percepe sau ntrevede posibilitatile de a se
insera el nsusi n respectiva structura psiho-sociala.
Activitatile sportive, culturale, artizanale, animatia comerciala, spectacolele, serile
distractive s.a. sunt fatete multiple si complementare ale animatiei turistice. Competitiile de
diferite genuri, spectacolele, demonstratiile de maiestrie profesionala etc. pot avea forme
originale si ele pot fi organizate n sensul transformarii posturii turistilor; din spectatori
incitati ei se pot transforma n "actori" sau competitori activ implicati n activitatile
respective. Pentru ca acest deziderat sa fie posibil animatia trebuie sa izvoreasca dintr-o
disponibilitate de ordin fizic, economic si afectiv a organizatorilor care, adeseori, sunt ei
nsisi presati de propriile problemele cotidiene. De aceea, animatia turistica trebuie sa fie
integrata n planurile de amenajare si dezvoltare turistica. n acest context pot fi evaluate
posibilitatile de animatie locala prin instaurarea de relatii intercomunale pentru coordonarea
actiunilor si a informatiilor. Nu este necesar ca activitatile sa fie programate ntr-un anumit
loc, de regula centrul comunal; ele pot fi raspndite pe o raza mai mare, corespunzatoare
satelor, sau chiar comunelor nvecinate, importante fiind, n aceste situatii, schimbul de
informatii si actiunile corelate ale animatorilor.
Responsabilitatea animatiei, sub diversele sale forme, poate fi asumata att prin
atitudine benevola, mai frecventa n mediul rural, ct si de "animatori" retribuiti, partial sau
integral, de primarii sau de catre organizatiile turistice. Rolul lor este acela de a facilita
instalarea oaspetilor, stabilirea contactelor ntre turisti, ntre acestia si locuitorii satului
precum si implicarea lor n diversele forme de animatie concreta, oferite n maniera
benevola sau pe filiera comerciala.
Un rol decisiv pentru nscrierea localitatilor rurale n circuitul turistic, n descoperirea vocatiei turistice viabile, bazate pe un
lant complet de primire-gazduire-animatie, revine primariilor si functionarilor acestora (consilieri agricoli, fiscali etc.), prestatorilor
de servicii s.a. care trebuie sa se situeze n centrul revitalizarii economice, implicit turistice.

Calitatea echipamentelor constituie baza calitatii prestatiei turistice. Experienta

demonstreaza ca exigentele asupra calitatii echipamentelor creste regulat si ca uzura
morala a acestora este inevitabila n timp.
Majoritatea turistilor considera ca este normal sa beneficieze n vacanta de un nivel
de confort macar echivalent, daca nu superior, celui pe care l poseda la domiciliu. Aceasta
aspiratie vizeaza toate echipamentele, dar cu deosebire camerele si spatiile sanitare.
Starea lor de curatenie si igiena este decisiva si este preferabil ca ele sa fie garantate
conform unor grile standardizate, conforme cu normele stabilite de eventualele asociatii
profesionale ale prestatorilor turistici, agreate inclusiv de catre Ministerul Turismului.
Trebuie nsa subliniat ca tehnica trebuie pusa n serviciul ambiantei si nu ambianta la
discretia tehnicii. Stilul fiecarei structuri si personalitatea fiecarui prestator se pot exprima
ntr-o maniera armonioasa. Un adapost simplu, autentic, coerent, nchiriat la un pret
adecvat, poate satisface pe deplin o anumita clientela si poate deveni profitabil. Pentru
asigurarea coerentei patrimoniului, o cazare de calitate n mediul rural necesita, de
preferinta, un mobilier traditional, n armonie cu liniile arhitecturale ale casei. Lemnul
trebuie preferat n raport cu materialele moderne. Locuintele sau camerele amenajate prea
sofisticat, fara coerenta cu mediul lor, genereaza (pe lnga lipsa de atractivitate) si investitii
considerabile care atrag dupa sine preturi prea ridicate si rezultate economice nefaste pe
termen mediu. Criterii calitative precum ambianta, farmecul, aspectul calduros al camerelor
s.a. sunt relativ usor de satisfacute si sunt extrem de importante pentru calitatea primirii.
Respectarea unor criterii cantitative nu este mai putin importanta. Dintre elementele
cantitative, se remarca cele necesare asigurarii confortului fizic si psihic al turistului. Astfel,
o camera de oaspeti dubla trebuie sa aiba cel putin 9 m2, trebuie prevazuta cu baie si
toaleta individuala; lenjeria trebuie sa fie de calitate ireprosabila; draperiile si paturile
trebuie sa fie confectionate din materiale rezistente, usor lavabile si antialergice. Gazdele
trebuie sa fie foarte exigente cu asigurarea linistii. Sistemul de ncalzire trebuie sa permita
atingerea unei temperaturi minime de 200C, n conditiile sezoniere cele mai nefavorabile. O
atentie considerabila trebuie acordata normelor de securitate corespunzatoare diferitelor
variante de ncalzire. Este necesara asigurarea unei etanseitati perfecte a usilor si
ferestrelor care, de altfel, se amortizeaza rapid prin valoarea echivalenta a combustibilului
economisit pentru ncalzire. Apa calda este un element indispensabil si poate fi asigurata
prin intermediul unui cazan de capacitate corespunzatoare. Un semineu sau un cuptor
traditional prezinta o atractivitate sporita, cu conditia sa nu afume si sa poata fi asigurat
lemnul de foc.
Trebuie avuta n vedere si posibilitatea de a asigura accesul oaspetilor la bucatarie,
ntr-o sala de jocuri, de preferinta cu biblioteca. La dispozitia turistilor vor fi echipamente
pentru diverse necesitati (uscatoare de par, aparate de calcat haine, frigider s.a.) sau
pentru relaxare (radio, televizor, biciclete etc.). Evident, pentru un plus de facilitati se pot
percepe taxe suplimentare, urmnd ca oaspetii sa decida asupra oportunitatii utilizarii lor.
Nu trebuie ignorate preocuparile copiilor; pe ct posibil, trebuie asigurate spatii si utilitati
adecvate pentru joaca (balansoare, nisip etc.) n conditii de deplina securitate; la nevoie se

pot pune la dispozitie mingi, rachete, biciclete sau carti si jocuri adecvate pentru zilele
ploioase.

COMERCIALIZAREA PRODUSULUI TURISTIC RURAL

Adeseori, factorii implicati n fenomenul turistic rural (producatori si beneficiari

deopotriva) nu cunosc ndeajuns principiile generale ale comercializarii produsului turistic.
Ei confunda frecvent notiuni precum cele de informatie, publicitate, promovare, rezervare si
comercializare, rezultnd astfel ambiguitati de ntelegere care se constituie n obstacole n
unificarea actiunilor si intereselor lor.
Comercializarea este un ansamblu de operatiuni al caror scop este punerea n relatie
a clientului cu producatorul n scopul vnzarii/cumpararii unui produs. Obiectivul
producatorului este de a accede la un numar ct mai mare de clienti potentiali astfel nct,
facnd cunoscut produsul sau, sa-si asigure un numar maxim de vnzari. Pentru client,
obiectivul este de accede la un numar ct mai mare de producatori astfel nct, printr-o
buna cunoastere a produselor existente, sa-l poata alege pe acela care-i convine mai mult.
Prin urmare, comercializarea este un sistem complex n care trebuie evaluate
operatiuni distincte de vnzare/cumparare, informare, promovare, publicitate etc.
Vnzarea/cumpararea produsului turistic. Din cele de mai sus rezulta ca obiectivul
comun al producatorului si al clientului este ca operatiunile de stabilire a relatiei comerciale
sa fie ct mai simple, fiabile, putin costisitoare si ct mai rapide posibil. Dintre operatiunile
necesare se disting: definirea produsului si garantarea acestuia, informarea cu privire la
produs si promovarea acestuia, comunicarea cu clientul (din perspectiva producatorului) si
respectiv cunoasterea produselor, selectarea lor si comunicarea cu producatorul (din
perspectiva clientului).

Indiferent de calitatile producatorului sau ale produsului, un act

comercial este de neconceput n absenta unui cumparator. Acest adevar de
o simplitate evidenta este adeseori ignorat de factorii implicati n activitatea
turistica. Acestia neglijeaza faptul ca produsele turistice trebuie concepute
n functie de client si nu n functie de propriile lor interese si conceptii.
Premisa fundamentala care trebuie avuta n vedere este aceea ca
clientela nu este unica; n functie de vrsta, apartenenta socioprofesionala, nivel educational, nivelul veniturilor, situatie familiala,
trasaturi psihice, mediul de provenienta s.a., clientul se va orienta spre
unul sau mai multe tipuri de produse, de confort, de relatii cu persoanele
care asigura primirea etc.

De aici rezulta importanta studiilor sociologice necesare pentru

determinarea aspiratiilor clientilor n functie de anumiti parametri. Evident
ca aceste studii sunt realizate de institutii si organizatii specializate si ca
accesul la cunoasterea concluziilor sondajelor statistice este adeseori
conditionat de apartenenta prestatorilor la diverse organizatii profesionale.
n ceea ce priveste producatorii, ei trebuie sa se nscrie cu precizie
ntr-o anumita logica a productiei, cu alte cuvinte sa elaboreze si sa puna
n vnzare un produs cu rigoarea pe care o impune existenta concurentei.
Pentru a putea fi comercializat n bune conditii (att pentru vnzator, ct si
pentru cumparator), un produs trebuie sa fie identificat convenabil, n
functie de o serie de parametri recunoscuti deopotriva, att de vnzator,
ct si de cumparator.
Comercializarea este n cele din urma o forma particulara de
comunicare si n aceasta calitate ea implica un ansamblu de conventii sau
de codificari. Prin urmare, deosebit de importanta este stabilirea conditiilor
si a elementelor acestor codificari. n sistemul ofertei turistice rurale aceste
elemente se regasesc n descrierea sintetica a gradului de confort, a
facilitatilor oferite si a preturilor percepute pentru acestea. Fiecare element
de codificare trebuie sa posede o definire precisa si controlabila, sa fie
usor de nteles att pentru vnzator ct si pentru cumparator si sa se
nscrie ntr-un sistem de omologare mai larg sau unanim acceptat, elaborat
de catre organizatii profesionale de turism sau guvernamentale. Rolul
acestora este de a permite o ierarhizare a ofertei turistice n functie de
raportul pret/calitate si de a evita ambiguitatile sau starile conflictuale care
pot decurge din "manipularea" preferentiala a informatiei.
Sistemele de comercializare se diferentiaza prin natura si
complexitatea operatiunilor prin care relationeaza producatorul si clientul.
Astfel, se pot distinge: vnzarea directa, vnzarea printr-un intermediar
sau mai multi intermediari precum si complementaritatea acestor sisteme.
Vnzarea directa se poate realiza n doua modalitati: prin contact direct ntre clienti si
producatori si prin relatie de la distanta.
n primul caz, clientul intra n contact ntmplator cu producatorul, n cadrul
gospodariei sale, cumparnd produse sub diferite forme (integral sau partial). Este cazul
turistilor care ajung ntmplator n mediul rural, fara a exista o rezervare prealabila. Relatia
ntre client si producator este directa si imediata, iar comercializarea nu implica ntrzieri
sau costuri particulare dar este, prin excelenta, aleatoare. Acest sistem, cel mai simplu si
cel mai putin costisitor are inconvenientul major ca eficacitatea sa este aproape nula, att

pentru client ct si pentru vnzator. Clientul nu dispune dect de o singura alegere iar
producatorul nu are propria sa clientela dect n mod accidental.
Relatia de la distanta intervine n doua situatii: prima, cnd producatorul identifica un
client potential caruia i se adreseaza direct pentru a-i propune produsele sale; este o
metoda practicata de numeroase organe de presa, edituri, producatori si prestatori de
servicii etc. n domeniul turismului rural aceasta metoda nu se utilizeaza n mod curent
deoarece ea implica pentru producatori un efort sustinut, de lunga durata si relativ
costisitor. Eventual, aceasta modalitate este eficace pentru mentinerea clientelei
consacrate sau pentru comercializarea unor tipuri de produse puternic individualizate, ceea
ce nu este cazul pentru produsele turistice de masa.
n al doilea caz, clientul, identificnd un producator, i se adreseaza direct pentru a-i cumpara produsul. Aceasta metoda,
extrem de raspndita, implica ca clientul sa cunoasca existenta producatorului si natura produselor pe care le propune. Informatia
clientului se bazeaza pe mai multe tipuri de documente: carti telefonice, anuare telefonice, anunturi publicitare, cataloage
promotionale, reteaua Internet etc. Acest sistem destul de simplu si fiabil pentru client este nsa destul de costisitor, lent si de o
eficacitate ndoielnica din moment ce el se adreseaza de fiecare data unui singur producator. Pentru producator, sistemul poate
antrena costuri ridicate pentru publicitate n timp ce eficacitatea sa este redusa.
Vnzarea prin intermediari. n acest caz, producatorul si ncredinteaza produsele unei structuri specializate de
comercializare care integreaza oferta sa ntr-un ansamblu de produse similare. Aceasta metoda este adoptata pe scara larga n
turismul rural, interesele prestatorilor de servicii fiind reprezentate prin diferite organizatii sau institutii guvernamentale,
nonguvernamentale sau private care actioneaza la nivel regional, national sau chiar international. n acest cadru, clientul nu se mai
adreseaza producatorului, ci acelor organisme care reprezinta interesele sale n tranzactie. Sistemul este util pentru ca reduce
numarul de interlocutori potentiali ai clientului, facilitndu-i sarcina prin orientarea spre categoriile de produse solicitate. Pentru
producator este de asemenea avantajos ntruct produsul sau este propus unui numar mult mai mare de clienti potentiali.
n acest sistem este necesar ca producatorul sa-si defineasca produsul, sa garanteze disponibilitatea produselor oferite
spre vnzare si sa respecte parametrii declarati ai produsului sau. La rndul sau, clientul trebuie sa cunoasca existenta
structurilor de comercializare (organizatii profesionale, agentii turistice, organisme guvernamentale etc.), sa stabileasca relatii cu
aceste structuri, n functie de optiunea sa, si sa-si precizeze corect solicitarea.
Acest sistem presupune costuri mai ridicate pentru producatori dect n cazul celor precedente, costuri generate de
necesitatea de a remunera intermediarul. Pe de alta parte, eficacitatea este sensibil crescuta, cu att mai mult cu ct relatia ntre
producator si client poate fi stabilita prin intermediul mai multor sisteme de comercializare. Utilizarea sa presupune evaluarea
atenta de catre producator a raportului dintre intensitatea activitatilor prestate, veniturile obtinute si respectiv costul apartenentei
sale la un anumit sistem de comercializare.

Adeseori, nici unul dintre sistemele descrise nu ofera integral raspunsul ideal la
totalitatea dezideratelor si solicitarilor astfel nct sistemele pot coexista prin mecanisme de
complementaritate n comercializarea produsului turistic rural.
Informatia. Sistemele de vnzare analizate nu evidentiaza dect faptul ca vnzarea
reprezinta finalizarea dorita a procesului de interactiune dintre clienti si produs, fara a se
releva nsa ca procesul respectiv presupune informarea, sensibilizarea si chiar
convingerea clientului n legatura cu oportunitatea actului de cumparare.
n materie de comercializare, obiectivul producatorului consta n a-si face cunoscut
produsul unui numar ct mai mare de clienti potentiali. Pentru client, procesul consta n
gasirea, ct mai usoara cu putinta, a informatiilor despre produsele cautate. Cu putine
exceptii, trebuie admis ca rareori exista concordanta deplina ntre aceste doua deziderate
datorita faptului ca producatorii nu ofera niciodata o informatie pe deplin obiectiva asupra
produselor oferite; informatia pe care o furnizeaza este, n mod obisnuit, nuantata din ratiuni

promotionale sau de publicitate, aceste ultime notiuni constituind forme particulare de

informatie.
Dimensiunea informationala a procesului de comercializare este extrem de diversa,
fiind adeseori dificil de cuantificat. Din multitudinea de forme care definesc latura
informationala a comercializarii produsului turistic rural pot fi diferentiate urmatoarele
categorii:
- informatia de factura motivationala corespunde fazei de initiere a preferintelor
turistice. Aparitia unei motivatii care poate evolua ntr-o optiune ferma pentru o anumita
destinatie turistica poate fi generata pe cele mai diverse cai: conversatia cu parintii sau cu
prietenii, cunostintele preexistente despre un anumit loc sau regiune, informatiile obtinute
de la diverse organisme, lecturarea ghidurilor turistice sau a cartilor, informatiile obtinute
din presa, emisiunile de radio si televiziune, publicitatea sub diferitele sale forme, vizitarea
saloanelor expozitionale etc.
- informatia de natura pregatitoare include o suma de informatii care sunt potential
utilizabile pe parcursul fazei de pregatire a sejurului turistic. Din aceasta categorie fac parte
informatiile referitoare la procesul de cumparare propriu-zisa precum si cele referitoare la
modalitatile de exploatare optima (natura facilitatilor, posibilitatile de acces etc.). Fluxul
informational destinat acestei faze poate consta n lista completa a unitatilor de cazare,
ierarhizarea unitatilor de cazare n functie de gradul de confort, indicatiile referitoare la
dotarile anexe existente, precizarile referitoare la mijloacele de petrecere a timpului liber,
datele generale si specifice despre regiune, informatiile referitoare la posibilitatile de acces,
la centrele de informare etc.
- informatia aferenta procesului de primire consta n elementele de referinta de care
are nevoie turistul pe ntreaga durata a sejurului n mediul rural. Informatia de primire este
propagata printr-o gama larga de vectori: oficiile de turism, organizatiile profesionale nonprofit, agentiile de turism, primariile, prestatorii turistici n sine, relatiile de contact nemijlocit
cu locuitorii, ghiduri, carti, presa locala, panourile de afisaj, punctele de informatie turistica
etc. Ele se refera la cele mai diverse repere necesare turistului: identificarea locului de
cazare, a elementelor de infrastructura destinate recreerii, sportului sau altor activitati, a
obiectivelor de patrimoniu natural sau cultural, informatii de natura practica referitoare la
reteaua comerciala, medicala, de securitate, de transport etc.
Publicitatea reprezinta un canal important de propagare a informatiei. Publicitatea
constituie actiunea de informare a publicului despre existenta unui produs punndu-I n
evidenta acele calitati care i pot favoriza vnzarea. Publicitatea ocupa un loc tot mai
important n sistemele de comercializare, cheltuielele efectuate n acest scop fiind integrate
ntr-o maniera institutionalizata n bugetul intreprinderilor de orice fel. n domeniul turismului
acest efort este asumat n special de catre marile intreprinderi turistice sau de catre statiunile
importante initiativele referitoare la turismul rural fiind net inferioare avnd n vedere faptul ca
suma care poate fi alocata n acest scop este direct dependenta de cifra de afaceri. n
general, n tarile comunitare, ponderea sumelor alocate publicitatii variaza foarte mult, de la
0.5- 30% (n sectorul de distributie, pentru produsele alimentare de larg consum) pna la 20-

60% (pentru produse cosmetice de lux, detergenti s.a.). n aceste conditii singurele prghii
mai eficiente de publicitate sunt exercitate prin intermediul asociatiilor profesionale de profil
care reprezinta interesele membrilor prin editarea de pliante turistice al caror impact n
selectionarea clientelei noi este nsa redus. Mult mai eficiente sunt cataloagele promotionale
editate de organizatiile care grupeaza un numar mare de membri si actioneaza pe arii
extinse (cazul A.N.T.R.E.C-ului, n tara noastra) si care n schimbul unui cuantum din totalul
ncasarilor sau a unei cotizatii de membru asigura un minimum de mediatizare n vederea
promovarii si comercializarii ofertei turistice. Desigur ca aceste initiative pot fi dublate si de
vehicularea mesajelor publicitare si pe alte canale (presa, televiziune, radio, Internet etc.),
nsa acest effort se justifica numai n cazul existentei unei oferte de exceptie, cu sanse
majore de comercializare intensa si implicit de amortizare a cheltuielilor de publicitate.
Promovarea. Constituie un concept adeseori utilizat n domeniul turismului fara a fi, cu
toate acestea, definit cu precizie. n general, se refera la ansamblul actiunilor de publicitate,
de informare si de lansare a unor programe sau produse noi. Prin urmare promovarea este
ansamblul de operatiuni susceptibile sa sensibilizeze clientela n raport cu atractivitatea
destinatiilor sau a produselor turistice. Promovarea poseda un caracter general; ea nu se
refera la un anumit produs particular ci la un ansamblu de produse reprezentative a caror
punere n valoare se rasfrnge pozitiv asupra tuturor celorlalte prodese. Astfel poate fi avuta
n vedere promovarea destinatiei rurale romnesti, promovarea unor anumite regiuni
turistice, promovarea unui anumit tip de activitate (pescuit, alpinism, ski, termalism etc.),
promovarea unui anumit calendar (n raport cu activitatile posibile), anumitor tipuri de cazare
etc. Sensibilizarea clientelei pe parcursul procesului promotional poate axata pe cele mai
diverse forme: publicitate fondata pe o imagine de marca, publicitate fondata pe un tarif
redus, publicitate destinata unei clientele specifice etc. Prin urmare politica de promovare nu
poate fi realizata fara o buna cunoastere prealabila a clientelei-tinta si a preferintelor
acesteia.
Relativa ramnere n urma a turismului rural si n materie de promovare are aceeasi
explicatie ca si n cazul informarii si publicitatii. Practic efectuarea unei campanii
promotionale reale este dependenta de identificarea unor surse corespunzatoare de venit.
Ea poate fi realizata att la nivel individual, ct si prin intermediul asociatiilor profesionale si
poate fi realizata pe diverse cai: participare la conferinte promotionale, saloane
expozitionale, mese rotunde, sponsorizari, oferte gratuite constnd n sejururi, articole
publicitare (autocolante, tee-shirts), afisaj, emisie de pliante, publicitate n mass-media,
interviuri, corespondenta dirijata spre o anumita clientela (practica devenita foarte eficienta
prin gestionarea fisierelor de calculator) etc.
Valorificarea produselor gospodariei rurale. Produsele specifice gospodariei
rurale pot fi valorificate prin mijlocirea turismului att pe cale indirecta ct si pe cale directa
Ambele variante pot genera cresterea rentabilitatii activitatii turistice precum si impunerea
sentimentului de satisfactie pentru calitatea prestatiei, aspecte care pot reprezenta, la
rndul lor, premise favorabile pentru extinderea acestei activitati. Pot fi avute n vedere
urmatoarele modalitati de valorificare:

- Servirea mesei - constituie, n majoritatea cazurilor, o activitate complementara celei

de gazduire si are avantajul ca, pe lnga rentabilizarea sensibila a activitatii turistice,
contribuie la fidelizarea clientelei.
Servirea mesei este destinata clientilor resedintelor rurale, pensiunilor, fermelor,
camerelor de oaspeti sau campingurilor de ferma. Aceasta prestatie nu trebuie confundata
sau asimilata cu cea specifica restaurantului sau motelului ntruct posibilitatea de a servi
masa este oferita doar persoanelor care sunt gazduite. Masa poate fi servita turistilor fie
permanent, conform clauzelor de locatie, fie ocazional, pentru instaurarea unei atmosfere
agreabile. Pe lnga cerintele de ordin gastronomiic ea trebuie sa confirme traditia de
ospitalitate specifica casei si zonei, sa permita instaurarea unui contact apropiat ntre
gazda si oaspeti favorizat de ambianta calduroasa, mobilierul original si de sentimentele
generate de accesul ntr-un mediu autentic si prietenos.
Fara ndoiala ca aceasta activitate necesita disponibilitati organizatorice sporite. Fiind
vorba de o vnzare de produse alimentare este obligatorie respectarea unor anumite
reguli, n special de natura sanitara si fiscala (n masura n care acestea din urma sunt
reglementate). Prin urmare, trebuie solicitat concursul serviciilor sanitare care pot oferi
sugestii de amenajare si trebuie sa avizeze functionarea localurilor utilizate n acest scop.
n general, trebuie urmarite cu maxima exigenta asigurarea facilitatilor tehnice de
baza (apa curenta, canalizare, pardoseli si pereti usor lavabili), organizarea spatiului
destinat acestei activitati (bucataria n proximitatea salii de servit masa, amplasarea lor la
distante suficient de mari fata de pubele, toalete, adaposturi de animale) si o ireprosabila
stare de curatenie a ncaperilor destinate pregatirii si preperarii mesei.
Atentie speciala trebuie acordata respectarii reglementarilor legale cu privire la controlul starii de sanatate a animalelor
sacrificate, a termenelor de garantie pentru consumul produselor alimentare si a normelor de igiena necesare n cadrul
proceselor de preparare a acestora.

n situatiile n care servirea mesei este o activitate complementara celei de gazduire a

turistilor (care exista cu necesitate), structura organizatorica rezultata combina o serie de
activitati specifice hanurilor sau pensiunilor rurale.
Hanurile de ferma (sau pensiunile) ofera deci, pe lnga servirea propriu-zisa a mesei
si posibilitati de cazare. Functionarea lor se bazeaza pe efectele de complementaritate ale
unor tipuri de culturi agricole si prin urmare ele valorifica productia proprie a gospodariei
(sau cea existenta n regiune) prin intermediul unei bucatarii traditionale specializate. Poate
fi avuta n vedere si oportunitatea unei aprovizionari de completare sau diversificare cu
producatori locali care poate lua chiar forma unei colaborari de asistenta turistica.
Pe de alta parte, trebuie respectate dispozitiile legale referitoare la regulile de
securitate, igiena, de utilizare a fortei de munca, de semnalizare si reactualizarea lor la
nceputul fiecarui sezon. n acest sens, este importanta existenta prealabila a contractelor
si colaborarea continua cu organismele locale sau judetene care au competente de ordin
sanitar, comercial, fiscal, agricol, asiguratoriu etc.

Din punct de vedere juridic pensiunea poate functiona n calitate de societate

comerciala cu raspundere limitata sau n cea de asociatie familiala.
Afilierea la una dintre asociatiile profesionale de profil implica att clauze contractuale
de promovare si de fiscalitate, ct si anumite obligatii cu privire la parametrii calitativi si
cantitativi n care trebuie sa se nscrie activitatea turistica. De exemplu, n Franta, asociatia
"Bine ati venit la ferma" limiteaza la 60 numarul de locuri pentru care se poate servi masa la
ferma).
Hanul la ferma nu trebuie sa devina un restaurant la tara, ci trebuie sa se distinga prin
originalitatea amenajarii, caldura primirii, natura serviciilor, cadrul pitoresc al gospodariei
rurale si prin calitatea produselor furnizate. Pentru o organizare optima si facila este
recomandabil ca primirea clientilor sa se faca prin regim de rezervare. Preturile trebuie
afisate, inclusiv valoarea taxelor si a serviciilor percepute, iar distribuirea notei de plata
este obligatorie. n consecinta, efortul n plan organizatoric este mult mai mare fiind
necesara o gestiune contabila administrativa si fiscala.
Degustarea la ferma este o activitate organizata n special de catre agricultorii care
valorifica prin vnzare directa anumite produse specifice fermei. "Degustatorii" pot fi atrasi
prin intermediul vizitelor la ferma care pot include si activitati de animatie si recreere.
Aceasta activitate are un scop dublu: sa faciliteze vnzarea directa a produselor
gospodariei si sa asigure totodata demersuri promotionale de buna calitate. Investitiile
necesare sunt mai reduse (o sala de primire si un grup sanitar). Fiind o activitate publica
trebuie satisfacute, n mod firesc, reglementarile de ordin sanitar, de securitate si
fiscalitate.
Vnzarea produselor n gospodaria rurala. O serie de produse precum untul, brnza,
ouale, laptele, pasarile, legumele, produsele apicole, bauturile traditionale etc. prezinta o
atractie particulara pentru turisti datorita prospetimii si a modului natural de obtinere sau
preparare n absenta oricaror conservanti, coloranti sau a altor aditivi industriali. Nu trebuie
ignorata autenticitatea actului de cumparare care confera un farmec aparte pe care nu l
poseda marile spatii comerciale; el si are originea n satisfactia cautarii ntr-un mediu diferit,
animat si cald, n schimbul de impresii cu producatorul, n confirmarea asteptarilor sale prin
intermediul degustarii etc.

Maniera n care se poate realiza comercializarea produselor gospodariei taranesti

este diversa. O forma frecventa este cea a acceptului reciproc, liber consimtit, bazat pe
ncrederea n calitatea produselor si n onestitatea producatorului. Ea este specifica
sistemelor cu un grad incipient de structurare economica (inclusiv din punct de vedere
legislativ) si prin urmare, n pofida satisfactiilor pe care le poate oferi, exista o serie de
riscuri (n special de natura sanitara) care sunt asumate fara a avea garantia calitatii si a
consecintelor care pot rezulta din consumarea produselor alimentare. Pe de alta parte,
aceasta forma de comercializare are un caracter sporadic si este departe de a se constitui
ntr-o premisa de atractie turistica si de rentabilitate economica, implicit. Prestarea eficienta
a acestei forme de activitate implica cel putin doua cerinte majore:

crearea unui cadru legislativ care sa reglementeze aspectele tehnice, juridice si

fiscale;
nscrierea ntr-un circuit promotional constituit prin intermediul asociatiilor
profesionale care si asuma, implicit, reglementarile de mai sus.
n acest mod, producatorul agricol capata o oarecare certitudine privind finalitatea muncii sale care se concretizeaza n
marfuri care satisfac norme exacte cu privire la denumire, pret, cantitate, compozitie, termen de garantie, conditii de ambalare,
pastrare, conservare, garantii de securitate sanitara etc.
Concretizarea unui asemenea tip de oferta care sa mbine "naturaletea" cu toate exigentele specifice unui produs de
marca, necesita, incontestabil, ntrunirea unor conditii favorabile si manifestarea unei convergente de interese.
n primul rnd, o pondere importanta este detinuta de puterea economica a producatorului. Prestarea unei activitati
complexe si de prestigiu necesita investitii financiare mai mari.
n al doilea rnd, ratiunea acestora este motivata doar atunci cnd forurile publice interesate de economia rurala (Ministerele
agriculturii, turismului, mediului s.a.) si dau concursul pentru o politica corelata menita sa asigure cadrul necesar, din punct de
vedere legislativ si financiar, pentru valorificarea optima a tuturor tipurilor de resurse existente n spatiul rural, n concordanta cu
dezideratele comunitatilor rurale si cu premisele lor reale de dezvoltare. Constituirea de organizatii profesionale ale producatorilor
agricoli reprezinta o modalitate eficienta care vine tocmai n ntmpinarea acestei necesitati.

ISTORICUL-EVOLUIA FENOMENULUI TURISTIC RURAL N ROMNIA

n Romnia, primele "initiative" si "cautari" n spatiul rural, avnd un caracter turistic mai
clar conturat, dateaza nca din deceniile 2 si 3 ale sec. XX, perioada n care se practica, n mod
sporadic si neoficial, cazarea la cetateni a vizitatorilor ocazionali, procesul fiind stopat, n forma
incipienta, de evulotiile ulterioare din considerente care tin n primul rnd de sfera politicului.
n pofida acestor restrictii, n perioada de relativa "deschidere" ideologica de la sfrsitul anilor
'60 si nceputul anilor '70 s-au manifestat unele preocupari pentru promovarea turismului rural,
materializate printr-o serie de actiuni turistice organizate initiate ncepnd cu anii 1967-1968 pentru
grupe de turisti aflati pe litoralul romnesc al Marii Negre si n Delta Dunarii.
Un alt moment semnificativ s-a nregistrat n anul 1972, cnd n urma unui studiu initiat de
Ministerul Turismului (prin intermediul Ordinului nr. 297) si realizat de catre Centrul de Cecetari
pentru Promovarea Turismului International, au fost identificate un numar de 188 localitati rurale ale
caror resurse turistice naturale si antropice ar justifica includerea lor n circuitele turistice interne si
internationale. nsa abia n anul 1973 s-au pus bazele reale ale revitalizarii turismului rural prin
identificarea, omologarea, declararea experimentala (prin Ordinul Ministerului Turismului nr. 774) si
promovarea a 13 sate reprezentative din punct de vedere turistic (selectionate prin prisma valorilor
etnofolclorice si culturale nmagazinate si a valentelor atractive ale cadrului natural) din principalele
zone etnografice (Leresti, Rucar, Fundata, sirnea, Sibiel, Rasinari, Tismana, Vaideeni, Halmagiu,
Bogdan-Voda, Vatra Moldovitei, Murighiol si Sf. Gheorghe). n cadrul acestora s-au manifestat
nceputuri de organizare si, partial de amenajare turistica dupa modelul francez si de practicare a
acestei forme de turism.
Ulterior nsa, din ratiuni de ordin politic, s-a procedat la stoparea acestei actiuni, care a debutat
att de promitator, prin promulgarea Decretului nr. 225 din 1974, care a stipulat interzicerea cazarii

turistilor straini n locuintele particularilor, fapt care a echivalat, practic, cu anularea intentiilor de
promovare a turismului rural, amenajarile existente devinenind astfel nefunctionale, exceptie de la
decretul mentionat (acceptate la solicitarea expresa a Ministerului Turismului) facnd doar cteva
sate unde s-a permis cazarea grupurilor de turisti straini, respectiv Leresti, Rucar, Sibiel, Murighiol
si Crisan (n realitate, numai satele turistice Sibiel si Leresti erau beneficiarele "exceptiei" de la
decretul mentionat).
Contextul social-economic si politic radical modificat n care a evoluat societatea romneasca
dupa 1989, desi nca nesigur si ambiguu sub aspect legislativ si de organizare a modalitatilor
stimulative si investitionale, a permis crearea unor premise favorabile revigorarii/relansarii
turismului rural. Astfel, nu au ntrziat sa apara primele initiative concrete de promovare a acestui
fenomen la nivel organizatoric, legislativ, formativ, de cercetare si cooperare internationala,
imprimnd un nou impuls acestei forme de turism.
Primele ntreprinderi private cu profil turistic care activau n domeniul turismului rural s-au
constituit n localitatile rurale situate n culoarul Rucar-Bran (Rucar, Moeciu, Bran, Fundata, sirnea,
Dragoslavele), extinzndu-se apoi si n alte regiuni. Astfel, prima gospodarie rurala care o obtinut
certificatul de atestare ca si pensiune agroturistica a fost vila "Santa Maria" din localitatea Bran
(apartinnd Branimex SRL- proprietar Marilena Stoian).
Prin HG nr. 438/1990 se nfiinteaza, sub "patronajul"/auspiciile Ministerului
Agriculturii, Comisia Zonei Montane din Romnia (C.Z.M.R.), n cadrul careia s-a creat primul
compartiment de agroturism, care a stat la baza reorganizarii turismului rural din tara noastra,
atributiile acesteia stabilindu-se prin HG nr. 688/1990. Cele mai importante dintre acestea vizeaza
urmatoarele aspecte: modul de atestare a gospodariilor si a directiilor de actiune pentru dezvoltarea
acestei forme de turism (pornind de la modernizarea gospodariilor familiale, organizarea
pensiunilor, sprijinirea cu materiale si asistenta tehnica a gospodariilor intrate n retea, nfiintarea si
amenajarea de mici asezari orientate spre practicarea turismului rural etc.). Un moment deosebit de
important n promovarea turismului rural n Romnia postdecembrista l-a constituit nfiintarea, sub
conducerea lui Radu Rey, a Agentiei Nationale a Zonei Montane (A.N.Z.M.), organism
guvernamental creat tot n anul 1990 si functionnd la nivel national n cadrul Ministerului
Agriculturii, iar la nivel judetean, n cadrul unei retele care dispunea de 28 de servicii de dezvoltare
montana n cadrul Directiilor Agricole, evident n judetele care dispun de zona de munte; A.N.Z.M.
si propunea drept obiective: reducerea sau chiar stoparea emigratiei din spatiul montan, dezvoltarea
durabila a acestuia prin asigurarea unui nivel similar cu cel din spatiul de cmpie, conservarea
mediului nconjurator pentru a asigura locuitorilor conditii sanatoase de viata, protectia resurselor
naturale de interes stiintific, a patrimoniului cultural-istoric, valorificarea prin intermediul
activitatilor turistice a peisajelor naturale si a ofertelor de recreere si cura. De asemenea, punea un
accent deosebit pe complementaritatea dintre activitatile de turism si cele agricole, fiind n mare
masura o ncercare de aplicare/implementare a modelului tirolez de turism rural, avnd n centrul
preocuparilor ferma si comuna agroturistica.
n 1993, n urma reorganizarii C.Z.M.R., activitatea agroturistica este preluata/continuata
de Federatia Romna pentru Dezvoltare Montana (F.R.D.M.), care a adoptat o strategie de
promovare a acestor activitati la nivelul forurilor guvernamentale si neguvernamentale. F.R.D.M. a
continuat activitatea de evaluare a resurselor atractive din zonele montane, a sprijinit nfiintarea de

noi agenti economici sub forma unor agentii comerciale, asociatii si fundatii n scopul implementarii
si dezvoltarii turismului rural, a realizat o serie de contacte si colaborari cu CEBEMO-Olanda si
CLECONFORT-Franta. Din 1994, Ministerul Turismului, prin protocolul ncheiat cu F.R.D.M.
privind colaborarea n promovarea turismului rural si mbunatatirea cadrului legislativ, a manifestat
constant un interes deosebit pentru aceasta forma de turism.
Un mod diferit de dezvoltare a fost propus de A.N.T.R.E.C. (Asociatia Nationala de Turism
Rural, Ecologic si Cultural), creata la Bran n 1994 cu sprijinul Uniunii Europene prin intermediul
programului PHARE (avnd drept nucleu o ntreprindere privata de tip S.R.L.), care a devenit, la
scurt timp dupa constituire, organizatia-fanion n procesul de relansare si afirmare a turismului rural
din Romnia. A.N.T.R.E.C. Este o organizatie neguvernamentala apolitica si nonprofit, dispunnd n
prezent de o retea de filiale teritoriale/judetene extinsa pna n prezent n 30 de judete cu un numar
de peste 2000 de membrii si o agentie n Bucuresti.
A.N.T.R.E.C. este membra Eurogtes din 1995, cu care conlucreaza n vederea formarii
expertilor n management agroturistic la nivel local, regional si national, precum si n vederea
continuarii actiunilor de formare a prestatorilor din reteaua turistica rurala si a valorificatorilor
specializati n comercializarea acestui produs (sponsorizate de catre aceasta institutie), prin
efectuarea destagii de pregatire/formare profesionala n Franta de catre gazde/gospodari si animatori
pentru o perioada de doua saptamni. Pna n prezent, la aceste schimburi au luat parte peste 200 de
persoane. Fondurile A.N.T.R.E.C. se realizeaza din cotizatiile platite de catre membrii acesteia (care
reprezinta 10% din tariful de cazare al turistilor veniti prin A.N.T.R.E.C., precum si din donatii si
sponsorizari (cuantumul acestora fiind, din pacate, destul de redus).
ntre obiectivele
A.N.T.R.E.C. mentionam:
selectarea,omologarea
si
clasificarea
echipamentelor turistice; promovarea si protejarea intereselor membrilor sai; conlucrarea cu
organizatii similare din alte tari si cu Eurogtes; coordonarea si colaborarea cu filialele
teritoriale/judetene; realizarea de schimburi de experienta ntre centrele din teritoriu; desfasurarea de
actiuni de formare si perfectionare pentru persoanele interesate de practicarea acestei forme de
turism (gazde, agentii de turism rural, membrii ai asociatiei); acordarea de asistenta tehnica si
consultanta n vederea omologarii si clasificarii gospodariilor/pensiunilor; constientizarea
importantei marketingului n conceperea si valorificarea produselor turistice rurale; organizarea de
actiuni de marketing promovare, precum si realizarea de materiale publicitare, prin intermediul
carora sa se creeze o imagine favorabila produsului turistic rural romnesc pe att pe piata interna,
ct si pe cea externa; realizarea si distribuirea lunara a unui buletin de informatii A.N.T.R.E.C.
("Informatia A.N.T.R.E.C.); realizarea unei centrale de rezervari la nivel national/cu acoperire
nationala/fond de date privind gospodaiile cuprinse/incluse n reteaua nationala a turismului rural
(n care au fost incluse n prima faza 10 filiale judetene cu activitate mai intensa/sustinuta- grupnd
circa 800 de gospodarii rurale n 1994 si 1240 n 1995-, la acestea racordndu-se, pna n 1999, toate
celelalte filiale A.N.T.R.E.C.).
n concluzie, aceasta organizatie a dat o mare importanta inventarierii gospodariilor existente,
precum si cresterii numarului de structuri de cazare aderente la asociatie (punnd accentul pe
atragerea caselor cu un nivel de confort ct mai apropiat de confortul urban), sporirii numarului de
membri, crearii de filiale judetene, editarea de materiale promotionale si participarea la trguri si
manifestari expozitionale profil.

nsa, desi obiectivul declarat al acestei asociatii este dezvoltarea turismului rural n Romnia
(ncercnd totodata sa evite greselile marilor firme profesionale din turism, care, prin practicarea unui
turism de masa pe principii neecologice, au adus prejudicii majore mediului nconjurator) preocuparea
majora vizeaza reproducerea n mediul rural a confortului urban, fapt care se reflecta n normele de
clasificare elaborate de aceasta asociatie mpreuna cu Ministerul Turismului si care caracterul ecologic
este practic ignorat. n viziunea A.N.T.R.E.C., unitatea de baza, nucleul activitatii de turism rural este
structura de cazare si nu regiunea sau satul. A.N.T.R.E.C. a colaborat cu Ministerul Turismului n
vederea elaborarii normelor de clasificare a structurilor de primire/cazare din turismul rural si
realizeaza anual un catalog al pensiunilor turistice integrate n retea.
Al treilea model de dezvoltare a acestei forme de turism este cel propus de
organizatia O.V.R. (Opration Villages Roumains, constituita nca din 1988 n Belgia, cu sediul
central la Bruxelles, ca asociatie nonguvernamentala cu scopul declarat de a se opune/a lupta
mpotriva planului de sistematizare a satelor romnesti initiat de regimul comunist), a carei activitate
s-a reorientat, ncepnd cu anul 1990, nspre ajutorarea satelor/comunitatilor rurale prin distribuirea
ajutoarelor umanitare si punerea n aplicare a a unor proiecte de cooperare ntre comunele partenere.
ncepnd din anul 1992 organizatia a nceput sa se implice si n initierea unor unor proiecte de
dezvoltare locala durabila, inclusiv prin promovarea turismului rural, acesta ocupnd un loc aparte n
cadrul dezvoltarii globale si integrate, punnd accentul pe implicarea directa comunitatii
locale/actorilor locali n dezvoltarea turismului rural, prin constituirea unor asociatii locale
reprezentative care sa coopereze activ si complementar cu autoritatile locale si care sa devina
motorul revitalizarii dezvoltarii localitatilor rurale.
Astfel, n octombrie 1991 s-a nascut ideea lansarii proiectului turistic al satelor pilot, n urma
caruia 14 sate din 8 judete ale tarii au fost selectate si incluse ntr-un program de parteneriat
intercomunal cu scopul de a initia, dezvolta si promova turismul rural n Romnia: Albac, Arieseni,
Grda de Sus si Scarisoara, n judetul Alba; Lunca Ilvei, n judetul Bistrita-Nasaud; soars, n judetul
Brasov; Chileni si Lazarea, n judetul Harghita; Buciumi, Ieud si Vadu Izei, n judetul Maramures;
Ceuasu de Cmpie, n judetul Mures; Sebesu de Jos, n judetul Sibiu; Vama, n judetul Suceava. n
anul 1994, aceasta retea totaliza 268 de gospodarii, respectiv 813 locuri de cazare. n cadrul fiecarui
sat din retea, dezvoltarea si coordonarea activitatii turistice era asigurata prin intermediul unor
asociatii locale. n anii ce au urmat, reteaua initiala s-a largit prin includerea de noi sate turistice,
numarul acestora ajungnd la 24 n anul 1999. Acest program a fost recunoscut de catre UE prin
programul ECOS, administrat de catre Consiliul Comunelor si Regiunilor din Europa si sustinut prin
organizarea unor stagii si seminarii (cu asistenta din partea unor organizatii din domeniul turismului
din strainatate, precum A.M.E.P.S.- Arts et Mtiers-Enseignement de Promotion Sociale,
A.F.R.A.T.- Association pour la Formation des Ruraux Acivits du Tourisme cu sediul la Grenoble
sau Fundatia Rurala din Valonia) axate pe mai multe directii: definirea obiectivelor comune,
organizarea formarii personalului si crearea de mijloace de informare si promovare turistica etc.
nfiintarea, n anul 1994 a asociatiei OVR Romnia, ca asociatie nationala a comitetelor si satelor
din Romnia, a fost urmata de initierea si realizarea unui studiu de asistenta pentru devoltarea
turismului rural n Romnia. Prin actiunile ntreprinse, OVR a sustinut si a ncercat sa implementeze
modelul francez de organizare, materializat prin crearea, n zonele de convergenta ridicata a
fluxurilor turistice, a unor structuri de tip "pays d'accueil touristique".

Ulterior, au fost lansate si s-au derulat o suitade programe care vizau dezvoltarea locala prin
intermediul turismului rural:Programul PHARE - Lien, derulat ntre 1994-1997, constnd n
sprijinirea materializarii unor proiecte de dezvoltare rurala, care vizau, ntre altele formarea unor
agenti de dezvoltare locala, ridicarea gradului de confort al locuintelor etc.; PHARE Interreg,
derulat ntre 1996-1997 n cadrul caruia s-a reusit crearea unui sistem unitar de semnalizare n toate
cele 14 sate incluse n retea, realizarea suporturilor publicitare, organizarea unor cursuri de pregatire
a gazdelor, derularea unor actiuni de promovare pe piata externa (ndeosebi Franta si Belgia),
amenajarea de birouri de informatii n 10 din satele retelei, editarea unui buletin informativ
SATurism; PHARE - Turism, aplicat n intervalul 1996-1998 la nivelul a 4 zone pilot (valea
superioara a Ariesului, cu centrul la Albac; Maramuresul istoric, cu centrul la Vadu Izei; Bucovina,
cu centrul la Vama; zona Bran, cu centrul la Moeciu), selectate pe baza urmatoarelor criterii:
existenta prealabila a unei asociatii sau a unei structuri juridice care are ca obiect de activitate
dezvoltarea turismului la nivel local; existenta prealabila a unei activitati turistice locale, axata pe o
retea de cazare, infrastructurile din domeniul comunicatiilor existente sau n curs de amenajare,
amplasarea localitatii rurale sa fie n lungul sau n proximitatea unei axe de comunicatie rutiera sau
feroviara, iar satul n cauza sa fie localizat ntr-una dintre zonele prioritare definite de Ministerul
Turismului; motivatia locala. n cadrul acestui program s-a trecut de la dezvoltarea locala la nivel de
comuna, la dezvoltarea regionala. si n acest caz, n centrul atentiei a fost pusa colaborarea dintre
autoritatile publice locale si asociatiile de turism locale, investitiile alocate programului fiind dirijate
spre subventionarea a 10 microproiecte pentru fiecare din cele 4 zone si spre realizarea unui sistem
de semnalizare unitar pentru cele 4 zone, mbunatatirea/modernizarea drumurilor de acces, marcarea
si semnalizarea potecilor pentru drumetii, participarea la amenajarea unor prtii de schi-fond,
echiparea a 4 birouri de informatii (cte unul pentru fiecare zona pilot), organizarea unor cursuri de
formare a formatorilor si de gestiune a birourilor de informatii, stimularea initiativelor individuale
(productie de artizanat, mici restaurante etc.), crearea asociatiilor regionale care sa gestioneze
activitatea turistica
Totodata, principalele obiective ale acestui program (n cadrul caruia "sarcinile" au fost
mpartite ntre cele doua mari organizatii de profil, astfel nct ANTREC-ului i revenea n special
promovarea si comercializarea produsului turistic rural, n timp ce sarcina OVR-ului punea accentul
pe realizarea infrastructurii generale si specifice reclamate de practicarea acestei forme de turism)
vizau o serie de obiective: realizarea catalogului national al gospodariilor cuprinse n reteaua de
turism rural, participarea la trguri de turism (ambele fiind puse n practica) si realizarea, n viitorul
apropiat, a unui sistem national unitar de rezervare si comercializare a ofertelor turistice.
Pe linia integrarii asociatiilor de turism rural din Romnia cu asociatii similare din Europa se
nscrie si asocierea A.N.T.R.E.C. la EUROGTES (Federatia Europeana de Turism Rural, cu sediul
la Strasbourg, nfiintata n 1990, care reuneste 24 de asociatii de turism rural din 18 tari) nsa, din
pacate Eurogtes nu mai primeste fonduri de la Bruxelles pentru a putea pune n aplicare n toate
tarile, inclusiv Romnia, obiectivele importante stabilite n planul initial de actiune.
Totodata, mpreuna cu Green Flag International, asociatie internationala cu sediul n Marea
Britanie, cu preocupari similare ANTREC-ului, s-a convenit n anul 1996, cautarea unor modalitati
concrete de promovare pe piata internationala a turismului rural din tara noastra si de
armonizare/adaptare a ofertei romnesti la nevoile si exigentel turistilor, deja obisnuiti cu anumite
standarde de confort si de servicii.

n scopul solutionarii operative a problemelor privind organizarea, dezvoltarea si promovarea

turismului rural n tara noastra, la nivelul Ministerului Turismului a fost constituita, prin OMT nr.
59/1995(iulie), Comisia tehnica pentru dezvoltarea turismului rural, care grupeaza specialisti de la
ministerele si institutiile cu preocupari si atributii n acest domeniu (Ministerul Turismului,
Ministerul Agriculturii si Alimentatiei, Ministerul Tineretului si Sportului, Ministerul Educatiei
Nationale, Institutul de Cercetare pentru Turism, Institutul National de Formare Manageriala pentru
Turism, Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului), n atributiile careia intra acordarea de
sprijin, consultanta si asistenta tehnica n vederea facilitarii solutionarii urmatoarele categorii de
probleme:
identificarea si amenajarea prtiilor de schi, bob si sanie si stabilirea de indicatoare,
marcaje, cu ajutorul unor instructori autorizati din cadrul federatiilor de specialitate din Ministerul
Tineretului si Sportului;
nfiintarea de scoli de schi sau patinaj, cu instructori din rndul populatiei locale,
specializati sub ndrumarea instructorilor de specialitate din cadrul Federatiilor Romne de Schi si
Patinaj;
procurarea de diverse atelaje cu tractiune animala (carute, trasuri, sanii);
amenajarea de terenuri (cu suprafata de zgura, iarba sau asfalt) destinate practicarii
diverselor ramuri sportive, inclusiv instructaje privind terenurile de joc;
realizarea unor proiecte si procurarea de materiale si mijloace de realizare a unor terase
multifunctionale (pentru servirea mesei n sezonul cald, spectacole folclorice, divertisment, vizionari
de filme sau programe TV, skating, patinaj cu rotile etc.;
dotarea gospodariilor incluse n retea situate n proximitatea lacurilor cu echipamente si
instalatii pentru practicarea sporturilor nautice, pescuit sau agrement;
organizarea de vizite la micii ntreprinzatori particulari al caror obiect de activitate l
constituie diverse mestesuguri traditionale (cojocarit, artizanat, mpletituri, ncondeiat oua etc.) sau
prelucrarea laptelui, carnii, fructelor, panificatie etc. si ale caror produse pot fi valorificate prin
intermediul acestei forme de turism;
obtinerea aprobarilor/avizelor de la Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului
pentru organizarea, n zona montana a unor partide de vnatoare (n sezon);
servicii de informare, reclama si publicitate, intermediere, cu caracter social, culturaleducativ, recreativ, sportiv etc.
ROLUL STATULUI N DEZVOLTAREA TURISMULUI RURAL - CADRUL
LEGISLATIV sI ORGANIZATORIC ACTUAL
Avnd n vedere rolul/implicatiile pe cate turismul l/le poate juca n dezvoltarea spatiului rural
romnesc, Ministerul Turismul (ANT) a acordat o importanta speciala creionarii unui cadrului
legislativ adecvat n vederea stimularii si dezvoltarii acestei forme de turism si armonizarii, pe de o
parte si perfectionarii continue si armonizarii acestuia cu legislatia existenta n tarile UE. n acest sens,
desfasurarea/derularea activitatilor specifice turismului rural n Romnia este reglementata printr-un
set/pachet de legi, dintre care unele au caracter general, fiind aplicabile ntreprinderilor mici si mijlocii,
indiferent de tipul sau profilul activitatii (Decretul-lege nr. 54/1990, Legea nr. 1/1991), iar altele
(Legea 145/1994, Legea 187/1998, OMT nr. 61/1999, HG 364/1996, HG 972/1998 etc.) vizeaza
exclusiv promovarea turismului n mediul rural. Prevederile legislative mentionate reglementeaza un
set de probleme generale si specifice, printre care mentionam: autorizarea activitatii turistice,

modalitatile de avizare si omologare, gestiunea financiara, evidenta circulatiei turistice, principalele

categoriid e facilitati de natura economica si financiara.
a.

Autorizarea ca agent economic

Conform Decretului-lege nr.54/1990 si a Legii nr. 31/1991, dreptul de a desfasura activitati de

servicii turistice este atribuit exclusiv agentilor economici autorizati, sub forma de persoana fizica
autorizata, asociatie familiala si societate comerciala cu raspundere limitata, avnd ca unic obiect de
activitate asigurarea/prestarea de servicii turistice n cadrul unor pensiuni clasificate conform
normelor/uzantelor n vigoare. Varianta la care se apeleaza cel mai frecvent, datorita avantajelor pe
care le confera, este cea a asociatiilor familiale (eficienta administrativ-organizatorica si, implicit,
finalitatea economica a activitatii turistice derulate de catre o persoana fizica autorizata este mult mai
redusa, n timp ce formula societatii comerciale necesita documentatie de constituire, autorizare si
functionare mai complexa si un capital social mai substantial, inclusiv contn banca). nregistrarea
denumirii asociatiei familiale, compusa (conform Legii nr. 26/1990 privind Registrul Comertului),
fie din numele de familie al detinatorului scris n ntregime, fie din numele de familie si initiala
prenumelui, se face la Oficiul Registrului Comertului din cadrul Camerei de Comert si Industrie
Judetene, unde, contra unei taxe, se verifica anterioritatea denumirii firmei (daca denumirea propusa
este deja utilizat de alta firma) si se face rezervarea acesteia pe o perioada de trei luni, interval
acordat obtinerii autorizatiei propriu-zise de functionare de la Primarie (aceasta se face pe baza
dovadei de detinere a spatiului disponibil pentru primirea/cazrea turistilor-respectiv a actului de
proprietate). HG nr. 364/1996 stipuleaza ca, atribuirea autorizatiei de functionare pentru
pensiunile/gospodariile ruralecare nu dispun de minimum 5 camere pentru cazarea altor persoane, sa
nu mai necesite alte acorduri si avize. Obtinerea autorizatiei de functionare este urmata de
nregistrarea la Oficul Registrului Turismului a asociatiei familiale, care elibereaza certificatul de
mnatriculare, ale carei/ai carui?? indici (denumire, numar de ordine, anul nmatricularii) vor fi
mentionati pe toate actele emise de agentul economic respectiv.
b.

Clasificarea pensiunilor

Potrivit H.G. nr. 972/1998 (58/1997), atributiile de a clasifica pensiunile turistice revin OACT
(Oficiului de Autorizare si Control n Turism), prin intermediul reprezentantei centrale (Bucuresti) si
a celor teritoriale (Cluj-Napoca, Arad, Bacau, Baia Mare, Buzau, Constanta, Craiova, Deva, Iasi,
Miercurea-Ciuc si Trgoviste. Eliberarea certificatului de nmatriculare presupune realizarea unei
evaluari pe baza unei documentatii naintate, n prealabil, OACT-ul n aria de competenta/acoperire
se afla asociatia n cauza, concomitent cu achitarea unei taxe de omologare. Astfel, documentatia
necesara obtinerii certificatului de clasificare trebuie sa includa:
- cerere-tip de luare n evidenta pentru practicarea turismului rural;
- cerere adresata OACT pentru eliberarea certificatului de clasificare;
- schita privind structura, amplasarea si nominalizarea camerelor si a destinatiei acestora;
- fisa de prezentare a pensiunii, cu nscrierea tuturor criteriilor minime, conform OMT nr. 61/
1999 si precizarea, n dreptul fiecaruia, a modului de ndeplinire, n functie de tipul de pensiune si de
numarul de margarete (n mediul rural) sau stele (n mediul urban) solicitat;
- copie dupa autorizatia de functionare;
- copie dupa certificatul de nmatriculare la Oficiul Registrului Comertului;

n urma evaluarii documentatiei se obtine un proces-verbal privind verificarea criteriilor de

clasificare, certificatul de clasificare (potrivit Legii nr. 145/1994) si fisa privind ncadrarea nominala
a spatiilor de cazare pe categorii. Categoria de clasificare a pensiunii se atribuie n functie de
respectarea/ndeplinirea anumitor criterii/conditii (stabilite prin/stipulate/mentionate de OMT nr.
61/1999) si se exprima prin numarul de margarete sau stele (de la una la patru), la care au fost
ncadrate cele mai multe camere. Astfel, pot exista camere ncadrate la o categorie inferioara sau
superioara fata de categoria de ncadrare a pensiunii respective. n situatia n care pensiunea nu
ndeplineste conditiile minime (necesare acordarii categoriei inferioare, respectiv omargareta/stea),
nsa asigura anumite servicii si respecta normele igienico-sanitare si de confort termic n vigoare,
aceasta poate fi ncadrata temporar (pentru un interval temporal extins pna la un an calendaristic) la
categoria o margareta/stea, urmnd ca pna la expirarea acestui termen sa ntruneasca integral toate
criteriile si conditiile ncadrarii la categoria respectiva. Constatarea (de catre reprezentantii OACT)
nerespectarii cerintelor stabilite prin H.G. nr. 601/1997 (neasigurarea apei pentru spalat, a
temperaturii minime n camere de 18 C pe timp de iarna, igiena precara a grupurilor sanitare)
atrage dupa sine/se sanstioneaza cu declasificarea (reducerea numarului de margarete/stele) sau chiar
retragerea certificatului de clasificare si, implicit, pierderea dreptului de functionare a pensiunii
respective.
Conditiile care au stat la baza clasificarii trebuie respectate pe ntreaga perioada de functionare
a pensiunii. Totodata, certificatul de clasificare se afiseaza la un loc vizibil, iar la intrare se monteaza
o placheta (standardizata) care indica, prin numarul de margarete/stele categoria de clasificare a
pensiunii.

c. Avizarea documentatiei tehnice privind constructiile, este reglementata prin H.G. nr.
31/1996, conform, careia, construirea unor cladiri, din care mai mult de trei camere sunt destinate
activitatilor de turism rural, necesita obtinerea unor avize de specialitate. Astfel, nca din faza de
proiectare trebuie urmarite cu atentie, perspectiva de a ndeplini criteriile de clasificare,
corespunzatoare/aferente categoriei prevazute pentru pensiunea respectiva. n acest sens, trebuie sa
existe o preocupare permanenta pentru ca amplasarea viitoarei constructii trebuie sa se faca pe un
teren ferit de surse de poluare (noxe, fum, zgomot, circulatie intensa etc.), proiectarea si executia
lucrarii sa asigure o functionalitate interioara a incintei si functionarea la parametrilor proiectati a
utilitatilor interioare (apa curenta, canalizare, termoficare etc.), ncadrarea cladirii, prin prisma
arhitecturii si materialelor de constructie utilizate, n stilul arhitectonic traditional al zonei.
d. Accesul, evidenta si securitatea turistilor
Normele specifice obligatorii privind accesul, evidenta si securitatea turistilor sunt stipulate
prin H.G. nr. 41/1996, cele mai importante aspecte viznd:
- obligatia nstiintarii anticipate a turistilor cu privire la tarifele percepute pentru serviciul de
cazare;
- asigurarea completarii de catre fiecare turist, nca din momentul sosirii, a Fisei de anuntare a
sosirii si plecarii turistilor ; aceste formulare (nseriate si tipizate conform standardelor Agentiei
Nationale pentru Turism) vor fi completate, pe baza actelor legale de identitate, n doua exemplare

(dintre care unul va fi pus la dispozitia Politiei), ntre atributiile gazdei numarndu-se si verificarea
corectitudinii/conformitatii datelor completate/nscrise (confirmate prin semnatura) nainte de a
restitui titularului buletinul de identitate sau pasaportului; fisele completate se arhiveaza n ordine
alfabetica, separat pentru turistii romni si straini;
- interdictia de a furniza relatii si informatii cu privire la sederea turistilor, fara acordul
prealabil al acestora;
- respectarea inviolabilitatii spatiului de cazare pus la dispozitia/nchiriat turistilor (asigurarea
camerei mpotriva patrunderii prin efractie), avnd n vedere faptul ca aceasta reprezinta resedinta
lor temporara, accesul neinvitat al gazdei/proprietarului fiind permis numai n legatura cu
crearea/asigurarea conditiilor de sedere;
e. Categorii de facilitati
Dintre initiativele legislative elaborate n vederea creionarii unui cadru favorabil implementarii
si promovarii turismului rural, pe de o parte, respectiv pentru ncurajarea si
sustinerea afirmarii/dezvoltarii ntreprinderilor mici si mijlocii si a valorificarii fortei de munca prin
acordarea unor credite cu dobnda preferentiala se pot mentiona:

n prima categorie:
- Ordonanta nr. 62/1994, aprobata si modificata ulterior prin Legea nr. 145/1994 care creeaza
facilitati pentru dezvoltarea turismului rural n zona montana, Delta Dunarii si litoralul Marii Negre;
- Ordonanta nr. 63/1997, promulgata ulterior prin Legea nr. 187/1998, care mbunatateste
continutul Ordonantei nr. 62/1994 prin acordarea unor facilitati suplimentare asociatiilor familiale,
persoanelor fizice si societatilor comerciale care au ca obiect unic de activitate prestarea de activitati
cu profil turistic n pensiuni:

scutirea de la plata impozitului pe venit pe o perioadade zece ani de la darea n

functiune a pensiunilor cu o capacitate de cazare de pna la 10 camere inclusiv;

plata la teriful stabilit pentru consumul casnic a energiei electrice, gazului metan si a
serviciilor de telecomunicatie de catre pensiunile cu o capacitate de cazare de pna la 6 (5?) camere
inclusiv;

consiliile locale pot pune la dispozitie, n limita terenurilor disponibile, suprafetele

de teren necesare construirii si exploatarii de pensiuni (inclusiv pentru activitati sportive);

acordarea de prioritate la instalarea de linii pentru telecomunicatii (telefon, fax,

telex);

asistenta tehnica de specialitate din partea Ministerului Turismului/Agentiei

Nationale pentru Turism si a aosciatiilor profesionale (n primul rnd ANTREC);

garantarea includerii gratuite a ofertei turistice a fiecarei pensiuni n materialele

promotionale editate de Ministerul Turismului/Agentia Nationale pentru Turism si de alte organizatii
de resort;

prezentarea gratuita a ofertei pensiunilor n actiunile de promovare ntreprinse de

birourile de informare turistica din tara si din strainatate apatinnd Ministerul Turismului/ Agentiei
Nationale pentru Turism;

includerea n programele institutiilor de nvatamnt cu profil de turism sau agricol

aproblemelor specifice privind turismul rural.

acordarea de credite cu dobnda preferentiala, pe o perioada de maximum 10 ani,

pentru dezvoltarea si/sau modernizarea capacitatilor de cazare; deobnda suportata de beneficiarii
creditelor va reprezenta 50% din nivelul dobnzii de pe piata bancara.

Acoperirea cheltuielilor ocazionate de prestarile de servicii gratuite, precum si asigurarea

sumelor necesare acordarii de credite cu dobnda preferentiala, se vor face din Fondul Special
pentru Dezvoltarea Turismului n limitele prevazute de Ministerul Turismului.
Avnd ca si motivatie necesitatea acuta de gasire/crestere a unor noi surse de finantare a
bugetului de stat, ulterior, prin Ordonanta de Urgenta nr. 217 din 29.12.1999 au fost anulate
prevederile referitoare la impozitul pe profit stipulate de Ordonanta Guvernului nr. 63/1997,
respectiv Legea nr. 187/1998, fapt care, cu siguranta, va determina o atenuare rapida a
curbei/tendintei de crestere nregistrata n ultima perioada de catre ntreprinderile turistice din
mediul rural.

Cea de a doua categorie de facilitati sunt reglementate prin urmatoarele acte normative: H.G.
805/1994, respectiv
Legea nr. 1/1991, modificata si completata prin Legea nr. 65/1997.
Astfel, conform H.G. nr. 805/1994, ntreprinderile mici si mijlocii, organizatiile cooperatiste,
ntreprinzatorii privati si asociatiile familiale pot obtine credite n suma maxima de 50 milioane lei
cu un termen de rambursare/pe o perioada de maxim trei ani si cu o perioada de gratie de sase luni,
n conditiile unei dobnzi ce reprezinta 50% din rata referinta a dobnzii percepute de Banca
Nationala a Romniei (cca.1/2 din dobnda perceputa de o banca comerciala pentru acelasi tip de
credit). De prevederile sistemului de creditare mentionat pot beneficia ntreprinderile mici si mijlocii
constituite potrivit Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale si a caror numar de angajati si
cifre de afaceri nu depasesc 25 de persoane pentru ntreprinderile mici si 200 de persoane pentru cele
mijlocii, respectiv o cifra de afaceri cuprinsa ntre 10 milioane si 2 miliarde de lei pentru ambele
categorii de ntreprinderi.
Acordarea creditului este conditionata de ndeplinirea urmatoarelor criterii: prezentarea
proiectuli de investitii pentru care se solicita creditul (acesta trebuie saaiba ca obiect principal
activitati de productie, constructii, servicii, turism montan sau agroturism); sa posede personalitate
juridica; angajatii cu contract de munca sa reprezinte cel putin 90% din totalul fortei de munca
utilizate; beneficiarul creditului sa acopere din surse proprii 20% din valoarea proiectului si sa
respecte totodata destinatia pentru care i-a fost acordat creditul; pe durata utilizarii creditului sa aloce
80% din profitul net realizat pentru dezvoltare, rambursare a creditului si plata dobnzii; pentru
creditul solicitat trebuie constituita o garantie n favoarea bancii (diverse bunuri fixe sau mobile).
Pentru solicitantii/ntreprinzatorii care nu dispun de garantii suficiente, acestea pot fi asumate
de catre S.C. Fondul Romn de Garantare a Creditului pentru ntreprinzatorii Privati S.A.. Acesta
institutie acorda/pune la dispozitia solicitantului de credit certificatul de garantie solicitat de catre
banca creditoare. Documentatia necesara include: cererea de creditare; documentele de constituire a
societati; planul de afacere; un memoriu justificativ (n cazul unei investiti complexe); bilantul
contabil al ultimului an de activitate al ntreprinderii; declaratie pe propria raspundere a solicitantului

de credit din care sa reiasa ca cel putin 90% din totalul fortei de munca este angajat cu carte de
munca. Documentatia completa se nainteaza institutiilor bancare abilitate sa acorde astfel da
credite (respectiv Bancii Comerciale "Ion iriac" sau Midbanc), urmnd ca nota de analiza si
hotarrea de aprobare a creditului ntocmite de catre acestea sa fie naintate/puse la dispozitia
Comitetului de Finantare (constituit di Ministerul Privatizarii, UCECOM si Fondul Romn de
Garantare a Creditului pentru ntreprinzatorii Privati), care va remite bancii si solicitantului de credit
acordul final, n vedere ncheierii contractului de mprumut cu banca.
Legea nr. 1/1991, modificata si completata prin Legea nr. 65/1997, reglementeaza un program
financiar propus de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale privind acordarea a doua categorii de
credite cu dobnda avantajoasa pentru ntreprinderile mici si mijlocii sau unitatilor cooperatiste
(existente sau nou nfiintate) n scopul crearii de noi locuri de munca pentru someri, dupa cum
urmeaza:
- credite pe termen scurt (maximum un an, inclusiv perioada de gratie) pentru aprovizionare,
productie si desfacere;
- credite pentru investitii/dezvoltare (maximum trei ani, inclusiv perioada de gratie), n
completarea surselor proprii, pentru realizarea sau dezvoltarea de capacitati de productie sau
achizitionarea de masini, utilaje, mijloace de transport, necesare desfasurarii obiectului de activitate.
Valoare creditului este egala cu n x 20 milioane lei (unde n reprezinta numarul
angajatilor, dintre care cel putin 50% provin din rndul somerilor). Creditul pentru investitii
se acorda n proportie de 75% din valoarea proiectului, restul de 25% urmnd a fi acoperit
de beneficiarul de credite, din surse proprii. Are acces la acest tip de credit orice
ntreprindere mica si mijlocie a carei activitate de baza se realizeaza din productie, servicii
sau turism, a ntocmit un plan de afaceri si respecta/ndeplineste clauza de angajare a
personalului care prevede includerea unui numar de minimum 50% someri din totalul
salariatilor pe toata durata de rambursare a creditului (trei ani). Disponibilizarea
personalului provenit din categoria somerilor n mai putin de trei ani de la angajare, obliga
beneficiarul creditului ca, pe locurile ramase astfel vacante, sa ncadreze personal din
aceeasi categorie, ntr-o perioada de maximum 30 de zile de la data la care acestea au
devenit disponibile. Un agent economic poate solicita concomitent ambele categorii de
credite mentionate (pe termen scurt sau credite pentru investitii/dezvoltare), pentru
rambursarea acestora percepndu-se o dobnda de 50% din nivelul dobnzii practicate de
Banca Nationala Romniei. Creditele pentru investitii/dezvoltare se acorda si pe baza unei
garantii nu emise de Fondul Romn de Garantare a Creditului pentru ntreprinzatorii Privati
(a carei valoare nu depaseste 70% din valoarea creditului) sau de Fondul de Garantare a
Creditului Rural (ale carui garantii reprezinta pna la 60% din valoarea creditului si a
dobnzii pe un an). Obtinera creditului presupune ntocmirea uei documentatii care va
cuprinde urmatoarele acte: cerere de creditare; hotarre judecatoreasca de nfiintare a
sociaetatti comerciale); statutul beneficiarului de credit;contractul de societate; certificatul
de nmatriculare la Registrul Comertului; bilantul contabil, contul de "Profit si pierderi" pe
ultimul an; bugetul de "Venituri si cheltuieli" aprobat pe anul n curs si proiectul acestuia pe
anul urmator; situatia recenta privind "Rezultatele financiare" si "Situatia patrimoniului";
ultimele patru balante de verificare; planul de afacere; graficul de rambursare a creditului.
La aceasta documentatie vor fi atasate, dupa caz, si actele privind situatia juridica a

terenurilor; acordurile si avizele prevazute de lege privind unitatile si protectia mediului

nconjurator; autorizatia de construire. Documentatia va fi naintata Comitetului de Credit
(judetean sau al municipiului Bucuresti), constituit din reprezentanti ai bancii creditoare si ai
Directiei Fortei de Munca si somaj. Avizarea favorabila a cererii de creditare de catre
Comitetul de Credit permite ncheierea contractului de mprumut ntre banca creditoare si
solicitant.
CONTRADICII, AMBIGUITI, DISFUNCIONALITI PRIVITOARE LA TURISMUL
RURAL DIN ROMNIA
Desi n decursul celor 10 ani de la primele initiative care aveau ca scop implementarea si
dezvoltarea agroturismului n spatiul rural romnesc au fost depuse eforturi substantiale, iar
programele derulate n localitatile si zonele mentionate s-au materializat ntr-o serie de rezultate
concrete (acolo unde au beneficiat, alaturi de ajutorul sustinut al organizatiilor si asociatiilor de
profil si de ntregul sprijin al administratiei si comunitatilor locale), cu un impact pozitiv asupra
dezvoltarii locale se remarca existenta, pe de o parte a unor contradictii si ambiguitati, iar pe de alta
parte manifestarea la toate nivelurile (national, zonal, local si individual), a unor carente si
disfunctionalitati majore.
ntre contradictii si ambiguitati se pot mentiona: turismul rural nu este, n momentul de fata, un
turism social destinat persoanelor cu venituri modeste, preturile practicate situndu-se peste
posibilitatile reale ale majoritatii populatiei, fapt pentru care, rentabilitatea turismului rural actual
practicat n Romnia, n termeni strict economici este aleatorie; n acelasi context apar o serie de
contradictii generate de organizarea unei retele de gazduire pe baza unor criterii si norme unitare la
nivel national si care sa respecte standardele calitative europene; dificultatile de a "naste"actori
competenti si organizati; dezvoltarea si integrarea n sistemul national a unor noi "locuri" si sate
turistice; prezentarea unor modele de sau de reusita; atragerea si fixarea unei clientele stabile porninduse de la formule originale, clarificarea unor aspecte legate de metodologia si criteriile de clasificare a
gospodariilor "apte" de a intra n sistem; populatia rezidenta rurala adeseori nu este implicata n
activitati turistice, dar face parte din peisaj.
Principalele disfunctionalitati constatate se nscriu:
a.
La nivel national: lipsa de comunicare dintre asociatiile si organizatiile care au
initiative n domeniu, pe de o parte si ntre acestea si agentiile de turism care au ca domeniu de
activitate promovarea acestui tip de turism; inexistenta unui program national pe termen lung care sa
integreze ntr-un program comun toate actiunile presupuse de functionarea ntregului sistem, de la
nivel de gospodarie individuala la modalitatile si actiunile concrete de promovare si comercializare a
produsului turistic specific; inexistenta sau existenta sporadica a unor actiuni ample, coerente si
incluse ntr-un sistem riguros si fundamentat stiintific de promovare si publicitate a turismului rural
romnesc n tara si strainatate;
b.
la nivel local: lipsa sau insuficienta resurselor financiare proprii sau din programe;
lipsa unor programe si obiective clar conturate si adaptate la conditiile si necesitatile locale concrete;
lipsa unor lideri locali care sa-si asume rolul de promotori ai turismului rural; gestionarea ineficienta
de catre asociatiile locale a activitatilor turistice;

c.
la nivel individual: mentalitatea conservatoare si reticenta populatiei rurale fata de
turism, dublata de dorinta unor intreprinzatori particulari de a obtine profit maxim cu eforturi ct mai
reduse si n timp ct mai scurt posibil; lipsa unei comunicari prompte si eficiente.