Ziarele publicate n Marea Britanie se ncadreaza n una din urmatoarele categorii:

51
- ziare nationale se vnd n toata tara si abordeaza att subiecte care
afecteaza sau sunt relevante pentru ntreaga natiune, ct si subiecte din
strainatate;
- ziare regionale - abordeaza ntmplari si evenimente care afecteaza o parte a
tarii sau orasului, dar si probleme majore nationale sau internationale ale zilei;
cu una sau doua exceptii, ca acelea distribuite gratuit navetistilor din metroul
londonez, acestea se platesc
- ziare locale vorbesc despre o zona sau o comunitate mai mica, mai detaliat
dect cele regionale sau nationale. Din ce n ce mai multe ziare locale sunt
finantate prin publicitate si sunt distribuite gratuit tuturor caselor sau
companiilor din zona respectiva. Pentru altele se plateste.
Probleme neobisnuite sau foarte importante, cum ar fi o crima, vor fi abordate n
toate cele trei tipuri de ziare, dar o ntrunire a cercetasilor va aparea doar n ziarul
local,
desi ar putea fi publicata si de ziarul regional daca ramne spatiu dupa ce au fost
abordate
problemele importante.
Unele ziare nationale si regionale sunt publicate zilnic, fie dimineata devreme, fie
trziu dupa-amiaza, n timp ce altele pot aparea doar saptamnal sau de doua ori pe
saptamna, ca ziarele nationale de duminica si cele locale. La un cotidian, pot fi
publicate
trei sau patru versiuni/editii updatate (aduse la zi) ale ziarului.
Cel mai mare proprietar de ziare din Anglia este Rupert Murdoch, care
controleaza News International, The Sun, Today, News of the World, The Times,
Sunday
Times, plus multe alte trusturi de presa (radio-difuziune) din lume. News
International
angajeaza cam 3600 de oameni n Marea Britanie, majoritatea, la sediul sau din
Wapping.
Grupul de ziare Mirror, al raposatului Robert Maxwell, parte dintr-un trust
international
mai mare, controleaza The Daily Mirror, Daily Record (varianta scotiana a lui
Mirror),
The People si Sunday Mirror. Daily Mail al Lordului Rothermere si General Trust
publicau Daily Mail, Mail on Sunday si The London Evening Standard, cel mai
mare

cotidian regional din Marea Britanie. United Newspaper este responsabil pentru
Daily
Express, Daily Star si Sunday Express. Grupul Hollinger al canadianului Conrad
Black
este actionar majoritar la Daily Telegraph si Sunday Telegraph.
Dintre celelalte ziare, Sunday Sport este independent, Financial Times este detinut
de Pearson. Grupul Media The Guardian, cu ziarele sale cotidiene nationale si
regionale,
a cumparat recent si The Observer. The Independent a fost preluat de un
consortium
international n care Grupul Mirror este majoritar.
Cele 21 de cotidiene nationale si ziare duminicale la care ne-am referit pna acum
reprezeninta majoritatea celor vndute, si totusi, de departe cel mai mare procentaj
al
jurnalismului de informare, adica 80%, se practica n afara Londrei. Stirile nu se
ntmpla
doar n capitala, asa cum vor marturisi miile de reporteri care lucreaza n regiune.
De
fapt, este corect sa spunem ca ziarele locale si regionale sunt n mod frecvent o
sursa de
inspiratie pentru cele nationale, si n mod sigur servesc ca principal teren de
instructaj
pentru viitorii reporteri ai ziarelor cotidiene.
[tradus de autorul cursului din Niblock, Sarah. Inside Journalism, Blueprint,
London:
1996]

52
B. n Statele Unite ale Americii:
Jurnalismul are multi critici, si pe buna dreptate. Jurnalismul este adesea prea
superficial, prea orientat spre celebritati, prea preocupat de faptele cititorilor si
spectatorilor cu venituri ridicate. Anumiti editori si directori de Radio-Tv ar trebui
mai
degraba sa vnda pantofi n loc de stiri. Ceea ce conteaza n redactia de stiri este
standardizarea si productivitatea mai mult dect calitatea. Unii directori folosesc
stirile,
constient sau inconstient, pentru a-si sprijini propriile interese financiare si sociale,
sau pe

cele ale prietenilor lor. Unii reporteri sunt lenesi, si nu dau niciodata cinci telefoane
daca
pot sa dea doua. Internetul este pentru redactia de stiri ceea ce telefonul nu era
acum mai
bine de o suta de ani; unii reporteri stau n redactie ca si cum ar fi biciuiti acolo.
Unii
reporteri se tem sa vorbeasca atunci cnd nu sunt de acord cu decizia redactiei.
Nivelul
educational si salariile jurnalistilor sunt mai sus ca niciodata, si sunt ocazii
importante de
a primi mai multi bani prin aparitii televizate si contracte pentru carti. Multi
jurnalisti,
constienti de posibilitatea mbogatirii, sunt mult mai interesati n a-si mbunatatii
propriul
destin, si nu pe acela al altora.
Totusi, este la fel de adevarat ca jurnalismul, a transformat America, de-a lungul
secolelor si pna astazi, ntr-o tara mai buna. De fapt, jurnalismul a ajutat la crearea
Statelor Unite, prin newsletter-urile (buletinele informative) (ale) lui Samuel
Adams si
altii, si prin eseurile lui Thomas Paine care informau si inspirau colonistii n timpul
Revolutiei Americane. n anii 1800, jurnalisti ca William Lloyd Garrison si
Frederick
Douglass [fost sclav negru, fugit] au ajutat la crearea presiunii pentru sfrsirea
sclaviei, n
timp ce un abolitionist, Elijah Lovejoy, a murit pentru jurnalismul sau. Un anunt
dintr-un
mic ziar saptamnal New Yorkez a atras multimi surprinzatoare spre o conventie a
drepturilor femeilor la Seneca Falls (Cascadele Seneca), New York, 1848, si de-a
lungul
anilor jurnalismul a fost instrumental n asistarea sufragetelor care lucrau din greu
pentru
o mai mare egalitate a drepturilor femeilor n America. n timpul Razboiului Civil,
reporteri si fotografi (jurnalismul modern a fost n mare parte inventat n timpul
Razboiului Civil) au comis multe erori, dar au aratat Americii ororile si scopul
nobil al
cauzei Uniunii. n anii 1940, un grup de tineri reporteri sportivi, majoritatea din
presa
neagra, au condus eforturile pentru distrugerea barierei de culoare n Major League
Baseball. Editorialele scrise de un numar mic de jurnalisti sudisti curajosi din anii
1950

si-au ajutat comunitatile spre obtinerea drepturilor egale pentru negri. n anii 1960
si
1970, cteva voci din presa au jucat un rol important n a-si determina tara sa-si
reconsidere actiunile din Razboiul din Vietnam.
Jurnalismul a ajutat la crearea Parcului National Yosemite din California, a zonei
salbatice Boundary Waters din Nordul Minnesotei, a Drumului Appalachian din
Georgia
spre Maine, a Parcului National Everglades din Florida, si a parcului C&O Canal
n
Districtul Columbiei si Maryland. Jurnalismul a aratat neglijenta ngrozitoare fata
de
barbatii negri suferinzi de sifilis n Tuskegee, Alabama si a tras un semnal de
alarma n ce
priveste replica neadecvata a comunitatilor publice si private de sanatate n
legatura cu
aparitia SIDA la nceputul anilor 1980. Jurnalismul a ajutat la crearea de biblioteci
publice gratuite si, de asemenea, a educatiei publice gratuite si a dezvaluit
scandalul de la
licitatia Salt Lake City pentru Jocurile Olimpice din 2002. Jurnalismul a bagat si
scos
53
lumea din nchisoare, uneori dupa ce le fusese decisa data executiei. Asa cum
spunea
Joseph Pulitzer, dupa ce luase n stapnire St. Louis Post si the Dispatch, n 1878:
Teama de a fi expus n ziare previne mai multe infractionalitati, imoralitati si
ticalosii,
dect toate legile, statutul si morala inventate vreodata. Jurnalismul a plasat
oameni la
conducere si a fortat oamenii sa demisioneze. Presedintele Richard Nixon,
judecatorul
Abe Fortas, purtatorul de cuvnt al Casei, John Cannon, Senatorul George Lorimer
din
Ilinois, si multi alti serifi, membri ai consiliului orasului, si primari, ar fi ramas la
putere
mult mai mult daca nu era jurnalismul. Reporterii au cauzat reformarea sau
nchiderea
unor spitale, curatarea proviziilor de apa municipale, noi reguli pentru operatorii de
ferry

boat-uri din San Francisco, si au facut eforturi pentru ajutorarea muncitorilor

federali
expusi la plutonium. Jurnalistii au ajutat la crearea padurilor nationale acum mai
mult de
un secol, iar astazi pun problema managementului acestor paduri. Si exemplele ar
putea
continua.
Unii jurnalisi au luat premii pentru acest tip de munca. Altii nu, dar nu asta
conteaza. Jurnalismul nu ar trebui sa fie despre premii si se pare ca unul din
principalele
sale defecte astazi este goana dupa premii n locui oricarui alt scop. [tradus de
autorul
cursului din Niblock, Sarah. Inside Journalism, Blueprint, London: 1996]
Acest tip de jurnalism, tipic american si aparut de altfel n Statele Unite, poarta
numele de muckracking, de la muck = gunoi (n engleza americana) si rake =
grebla,
denumire ce i apartine presedintelui Theodore Roosvelt, care l critica foarte tare.
Asa
cum ne explica dl Cristian Florin Popescu n Dictionar de Jurnalism, relatii publice
si
publicitate, aparut n anul 2007, o serie de mutatii/fenomene sociale au dus la
aparitia
sa n S.U.A: valurile masive de emigranti n a doua jumatate a secolului al XIXlea,
urbanizarea masiva, corolar al industrializarii. Dar si constituirea/ dezvoltarea
presei
populare, inclusiv impunerea magazinelor. Se milita pentru dreptate sociala, ca n
exemplul lui Edward Willis Scripps, citat att de Judith si William Serrin n cartea
lor
Muckracking! The Journalism that Changed America, din anul 2002, ct si de dl
Cristian
Florin Popescu n dictionarul sau: Am un singur principiu, si anume, efortul de a
face ca
celor bogati sa le fie tot mai greu sa se mbogateasca n continuare, iar saracilor sa
le fie
mai usor sa reuseasca sa nu devina si mai saraci". Tot conform acestui dictionar, o
serie
de reviste populare, precum McClure's, Cosmopolitan si Munsay si-au scazut
pretul la
10 centi, atingnd, pna la nceputul secolului urmator, tiraje de sute de mii de

exemplare, urmate de Ladie's Home Journal, Collier's, Everybody's si Sunday

Evening
Post, care: "s-au nscris cu mare entuziasm n cruciada mpotriva marilor afaceri, a
coruptiei si pentru dreptate sociala" dupa cum ne spune Michael Emery, citat de
acelasi
Cristian Florin Popescu. Se ajunge astfel la concluzia ca prin muckraking vorbim
att
de predecesorul juralismului de investigatie, ct si al fenomenului numit New
Journalism. Exemple de texte importante din istoria presei americane evocate n
acest
dictionar, sunt: cazul Ida Tarbell, care, n 18 numere din revista McClure's, ntre
anii
1902-1904, dezvaluie afacerile necurate ale trustului Standard Oil; cazul Samuel
Hopkins Adams, care, la 1906, dezvaluie n revista Collier's, Marea frauda
americana,
n legatura cu publicitatea mincinoasa n domeniul medicamentelor si a
tratamentelor
medicale. Alte exemple ar mai fi Jack London si conditiile de trai ale poporului
umil,
sau John Steinbeck si lagarele de emigranti din California. Dezvaluirea vnzarii
alimentelor alterate si contrafacute, de catre Upton Sinclair n 1906, duce la
votarea de
catre Congresul SUA a Legii Alimentelor si a Medicamentelor.
54
n concluzie, cnd vorbim despre presa americana, si mai ales despre
Muckraking Era, cum o numeste dl Popescu, vorbim despre demascarea
cazurilor de
coruptie a politicienilor, despre egalitatea sociala, inclusiv atingnd socialismul, si,
in
fine, despre drepturile femeilor si ale populatiei de culoare.