Sunteți pe pagina 1din 16

UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTI

Referat Ecotehnologie
POLUAREA SOLULUI CU PESTICIDE

STUDENT:Badea Alexandru-Florin
GRUPA: 641 CB

Contents
1.INTRODUCERE ...................................................................................................................................... 3
1.1. PROBLEMATICA POLUARII SOLURILOR. PARTICULARITATI .......................................................... 3
1.2. ASPECTE PRIVIND UTILIZAREA PESTICIDELOR IN AGRICULTURA SI SILVICULTURA .................... 4
2. CARACTERISTICILE GENERALE ALE PESTICIDELOR.............................................................................. 5
2.1. EFECTELE SECUNDARE (NEGATIVE) ALE UTILIZARII PESTICIDELOR.............................................. 7
2.2. TOXICITATEA PESTICIDELOR......................................................................................................... 9
2.3. STUDIUL PROCESULUI DE BIODEGRADARE A PESTICIDELOR IN SOL .......................................... 9
2.4. CONSECINTELE ECOLOGICE ALE UTILIZARII PESTICIDELOR ........................................................ 10
2.5. PREZENTA PESTICIDELOR IN ALIMENTE ..................................................................................... 11
2.6. PROCEDEE DE DEPOLUARE A SOLULUI CONTAMINAT CU PESTICIDE ........................................ 15
BIBLIOGRAFIE ........................................................................................................................................ 16

POLUAREA SOLULUI CU PESTICIDE

1.INTRODUCERE
Ce este solul ?
Solul reprezinta acel strat viu de la suprafata litosferei care permite nasterea
ecosistemelor vegetale si face legatura intre litosfera si biosfera. Solul este un sistem strategic
al biosferei care, in limite foarte largi, contribuie la dezintoxicarea acesteia , prin sistemele
de biodegradare foarte multiple pe care le pune la dispozitia ei.
Capacitatea solului de a prelungi noxele societatii umane este limitata, iar abuzurile
creeaza dezechilibre si functionalitatea este greu de reparat.
Poluarea solului consta in acele actiuni antropice care, de regula conduc la
dereglarea functionalitatii normale a acestuia ca suport si mediu de viata in cadrul diferitelor
ecosisteme.
Dereglarile solului se manifesta diferit:
-dereglari fizice: fenomene de compactare, generatoare, generate de lucrari ale solului,
stricarea structurii solului .
-dereglari chimice: sunt generate indeosebi de poluarea solului cu metale grele, diferite
pesticide si ingrasaminte, modificarea ph-ului solului.
1.1. PROBLEMATICA POLUARII SOLURILOR. PARTICULARITATI

Gradul de poluare a unui sol poate fi cuantificat prin evaluarea reducerii calitative
si/sau cantitative a productiei agricole fata de situatia normala, sau numai cantitativ prin
evaluarea cheltuielilor necesare mentinerii solului la o capacitate bioproductiva egala cu cea
anterioara producerii poluarii.
Poluarea solurilor poate fi de natura fizica, chimica, biologica si radioactiva. In raport
cu natura si sursa poluantilor, poluarea solului poate avea loc astfel: prin lucrari de excavare
la zi; prin acoperire cu deponii, halde de steril, gunoaie; cu deseuri si reziduuri anorganice din
industrie; cu substante din aer (hidrocarburi, bioxid de sulf, cloruri, fluoruri, oxizi de azot,
compusi ai plumbului); cu materii radioactive; cu deseuri si reziduuri organice din industria
alimentara si usoara; prin eroziune si alunecari de teren; prin saraturare, acidificare, exces de
apa, exces sau carente de elemente nutritive; prin compactare si formare de crusta; cu
pesticide (Agentia Nationala de Protectia Mediului).
Dintre tipurile de poluare enumerate mai sus cele mai frecvente si mai daunatoare
sunt cele provocate de utilizarea ingrasamintelor si a pesticidelor.

1.2. ASPECTE PRIVIND UTILIZAREA PESTICIDELOR IN AGRICULTURA SI


SILVICULTURA

Chimizarea in agricultura si silvicultura a fost o formula sinonima cu progresul si


dezvoltarea, deoarece chimizarea, mecanizarea, irigatiile, procedeele agrotehnicii moderne,
au contribuit la cresterea substantiala a produselor agricole, pomicole si silvice. Prin toate
aceste interventii, in ecosistemele agricole si silvice, se modifica in permanenta, mult mai
rapid decat in ecosistemele naturale, complexele relatii de functionalitate.
Importanta utilizarii pesticidelor in pomicultura, este dovedita de faptul ca, pomii
fructiferi raman pe acelasi amplasament o perioada lunga de timp in care extrag din sol mari
cantitati de elemente nutritive. Numarul organismelor daunatoare care afecteaza intr-un fel
sau altul, sanatatea si productivitatea pomilor este foarte mare. Diferite bacterii, ciuperci
parazite, virusuri, insecte, viermi, se hranesc si cresc pe anumite organe ale pomilor. Astfel
combaterea chimica in pomicultura trebuie sa se realizeze permanent pe parcursul intregului
an.
Odata cu cresterea populatiei care solicita tot mai multa hrana, cu prelucrarea mai
intensa a pamantului, datorita dezvoltarii fortelor de productie, procese ce au dus la
dezechilibrari ale florei si faunei si degradari ale solului, influenta omului a inceput sa-si
puna amprenta asupra naturii.
Aparitia poluarii in agricultura, consecinta a metodelor prin care omul lupta
impotriva speciilor de plante si animale daunatoare si a epuizarii resurselor nutritive ale
pamantului, a facut ca impactul asupra naturii sa devina tot mai substantial. Introducerea pe
scara larga a progreselor agrotehnicii, utilizarea intensa a ingrasamintelor naturale si chimice,
a insecticidelor, erbicidelor si altor pesticide, au crescut gradul de poluare.
Prin trecerea de la agricultura extensiva la cea intensiva, stiinta si tehnica au
descoperit si aplicat diferite substante pentru sporirea fertilitatii solului, pentru combaterea
bolilor, daunatorilor si buruienilor. Poluarea in sol actioneaza pe cale fizica, chimica,
biologica si radioactiva, ceea ce face foarte dificila combaterea ei imediata. In ultimii ani,
comertul cu pesticide avea valori destul de impresionante la nivel mondial ; in anul 2000
importurile au atins valoarea de 10.948.418 mii dolari, iar exporturile de 11.137.574 mii
dolari.
Cu toate progresele facute in agricultura prin folosirea acestor substante chimice,
acestea prezinta potenta de a primejdui echilibrul biologic al solului de a polua si a distruge
viata in stratul fertil al solului (bacterii, ciuperci, alge, viermi, etc.). Pericolul este
multiplicat de persistenta unor pesticide, de exemplu: 8 ani dupa tratarea cu DDT - jumatate
din cantitatea initiala se gaseste in sol, iar 3 ani dupa aplicarea lindanului acesta continua sa
fie activ. Folosirea pesticidelor este daunatoare si omului.
Unele pesticide , desi in cantitati infime se pot integra in lanturile trofice naturale, pot
patrunde in plante unde se localizeaza mai ales in fructe. Cuprul , folosit in combaterea
bolilor si daunatorilor, acumulat in cantitati marite in sol devine toxic chiar si pentru plantele
cu sistemul radicular bine dezvoltat si care exploreaza un volum mare de sol. Pericolul
deosebit pe care il prezinta pesticidele consta in faptul ca ele se pot concentra in lanturile
trofice, odata cu circulatia substantei organice si din acestea se acumuleaza in sol.

2. CARACTERISTICILE GENERALE ALE PESTICIDELOR


Pesticidele sunt substante chimice naturale sau de sinteza folosite pentru combaterea
daunatorilor animali si vegetali care aduc daune omului sau organismelor utile lui( plantele
de cultura, animale domestic etc.)
Produsele chimice utilizate in acest scop , de cele mai multe ori, nu prezinta actiune
selectiva absoluta ci distrug si alte vietuitoare decat cele nedorite. Din acest motiv, multi
ecologisti au propus denumirea de biocide (ucigatoare de viata) pentru toate substantele
capabile sa nimiceasca grupe izolate de specii sau mari comunitati vii pe arii intinse.
Folosirea pesticidelor in protectia plantelor cultivate, a inceput la sfarsitul secolului
XIX, cand pentru combaterea agentilor patogeni si daunatorilor s-a facut apel la produse
chimice cu proprietati toxice fata de organismele nedorite.
Chimizarea agriculturii a fost in majoritatea cazurilor sinonima cu progresul si
dezvoltarea in acest domeniu. Dezvoltarea productiei si consumului de pesticide, s-a realizat
sub presiunea nevoii de a avea cantitati sporite de hrana pentru o populatie in continua
crestere, avandu-se in vedere ca bolile, daunatorii si buruienile distrug anual cca 35% din
recolta potentiala, la care se adauga 10-20% pierderi postrecolta. Pomicultura se situeaza
printre marile consumatoare de pesticide.
Numarul pesticidelor si a altor produse de uz fitosanitar este de circa 670 grupate in
10 categorii:
- fungicide si bactericide- utilizate in lupta cu mucegaiurile plantelor si cu diferite ciuperci, si
utilizate pentru indepartarea bacteriilor si a bolilor bacteriene ale plantelor
- insecticide- utilizate in lupta cu insectele daunatoare
- acaricide-folosite in lupta contra acarienilor
- nematocide si sterilizanti ai solului;
- rodenticide, moluscocide si repelanti- utilizate pentru combaterea rozatoarelor
- ierbicide- folosite in scopul combaterii plantelor buruienoase
- defolianti- folositi pentru caderea frunzelor
- regulatori de crestere;
- feromoni;
- produse diverse si auxiliare.
Aceste substante fitofarmaceutice sunt preparate pe baza de sulf, mercur si compusii
acestora, fosfor organic, arsen, floururi, carbonat de calciu, dinitroortocrezol, hidrocarburi
clorurate, tiocarbamati, dinitrofenol, nitroderivati, compusi organo-stanici, tiofanati,
substante foarte toxice pentru om. Formele de aplicare sunt diverse: prafuri, pulberi, granule,
capsule, solutii, suspensii, aerosoli, spume, gaze, vapori, paste.
Pesticidele pot avea un efect direct asupra solului si pot actiona indirect prin
transmiterea lor sau a produsilor de descompunere in alte ecosisteme.
Poluarea directa se datoreaza persistentei substantelor active din pesticide care
depinde de viteza de descompunere a acestora. Degradarea lenta face posibila trecerea in
lantul trofic sau deplasarea sub actiunea precipitatiilor in acvifer (prin levigare) sau in apele
de suprafata (prin spalarea solului).
Poluarea indirecta, datorata reziduurilor lasate de pesticide in urma descompunerii
lor chimice si biochimice (la suprafata plantelor, in interiorul tesuturilor si in sol) este in
general mai putin cunoscuta, reziduurile fiind mai putin identificabile. Reziduurile
pesticidelor cel mai des intalnite in toate fazele mediului sunt cele ale insecticidelor de tipul
hidrocarburilor clorurate, cum ar fi de exemplu DDT-ul, dieldrinul, endrinul, toxafenul si
clordanul.

Pesticidele sunt substante chimice utilizate pentru combaterea speciilor considerate


daunatoare economiei si/sau sanatatii omului .
Odata cu distrugerea daunatoarelor sunt distruse si alte vietuitoare , deoarece
pesticidele nu au proprietati selective .
Pesticidele cu toxicitate mare sunt :

- Hidrocarburi clorurate - DDT (diclor diferit tricloretan)


- aldrinul
- dieldrinul
- lindanul
- toxafenul

- Ierbicide

- Nabam
- Fenoprop

Folosirea pesticidelor a dus la combaterea dezastrelor economice produse de filoxera ,


de gandacul de Colorado , de malarie sau tripanozomiaze .
Efectele alarmante ale utilizarii pesticidelor - acumularea acestora in lngul lanturilor
trofice de la baza lantului (producatorii primari) catre speciile de varf , avand ca prima veriga
plantele .
1.
Dupa categoria de daunatori impotriva carora se utilizeaza pesticidele sunt :
insecticidele (insecte) , rodenticide (rozatoare) , fungicide (ciuperci sau fungi) , ierbicide
(buruieni) .
2.

Dupa origine si compozitia chimica sunt organice si anorganice .

pesticidele organice sunt naturale si de sinteza .

naturale : piretrina , anabasina , nicotina extrase din plante

o
de sinteza : substante organoclorurate (pe baza de hidrocarburi , cele mai utilizate) ,
substante organofosforice , carbonice , piretroizi .
pesticidele anorganice : sunt saruri de mercur si plumb , compusi cu arsenic , acid
cianhidric , compusi ai borului , polisulfura de calciu si bariu .
3.

Dupa toxicitate pot fi grupate in patru categorii :

extrem de toxice

puternic toxice

moderat toxice

slab toxice

4.

Dupa modul de prezentare pot fi : solide (granule , pulberi ) lichide sau gazoase .

Utilizarea pesticidelor a permis cresterea considerabila a productiei agricole , prin


distrugerea diferitilor daunatori care provocau pierderi economice imense (mana cartofului ,
fainarea vitei de vie , plosnitele cerealelor , filoxera , gandacul de Colorado ) , dar a afectat
calitatea produselor . A permis reducerea drastica a cazurilor de malarie , tripanosomoza ,
tifos exematic la om .

S-au constatat si efecte ale pesticidelor , pe masura ce a crescut si s-a diversificat


sinteza de compusi chimici de tipul pesticidelor crescand rata similara si rezistenta
daunatorilor la compusi .
Actiunea negativa a pesticidelor asupra organismelor se exercita prin:
-

toxicitatea substantei active din produsul utilizat

doza de substanta activa existenta in produsul comercial .

cantitatea de pesticid aplicata pe hectar

remanenta substantelor toxice , in produsele obtinute din culturile respective , in sol , in


apa .
-

frecventa aplicarii tratamentului chimic .

modul de aplicare - prin stropiri , prafuiri , gazari , ca granule .

suprafata pe care se aplica trebuie sa coincida cu cea pe care densitatea daunatorului


poate duce la inregistrarea celor mai mari pierderi .
Din atmosfera pesticidele pot ajunge din nou pe sol sau in rauri , lacuri si mari unde
sunt preluate de alge . Pesticidele decelate astazi in unele alimente determina afectari ale
functiei reproductive a organismelor .

2.1. EFECTELE SECUNDARE (NEGATIVE) ALE UTILIZARII PESTICIDELOR


Pesticidele au anumite particularitati comune indiferent de natura chimica sau de
destinatia lor, din care decurg numeroase consecinte ecologice si anume:
- marea majoritate a pesticidelor prezinta toxicitate ridicata pentru om, animale, albine, pesti,
etc.;
- spectrul de actiune al unui pesticid este mult mai larg decat cel sugerat de clasificarea
acestuia conform destinatiei de utilizare (fungicid, insecticid, acaricid, nematocid, etc.)
incluzand deopotriva atat specii animale, cat si vegetale;
- aceste substante sunt folosite pentru a combate un numar restrans de specii daunatoare, in
timp ce acestea actioneaza in grade diverse asupra tuturor vietuitoarelor;
- pesticidele se comporta in agroecosisteme ca un factor independent de densitate. Aplicat
intr-o anumita concentratie, un pesticid provoaca aceiasi mortalitate indiferent de densitatea
organismului tinta;
- cantitatile aplicate sunt, in general, mult superioare celor necesare reducerii pagubelor,
apelandu-se de obicei la asa numitele tratamente de siguranta sau de acoperire;
- pesticidele sunt dispersate pe suprafete intinse, afectand in mare masura si ecosistemele
naturale sau antropizate nevizate;
- multe pesticide sunt greu degradabile, determinand contaminarea alimentelor, solurilor si
apelor cu reziduuri toxice.
De dorit ar fi ca pesticidele folosite sa se epuizeze o data cu realizarea scopului
urmarit, in realitate ele intra intr-un circuit ce afecteaza ecosistemele terestre.
Cel mai grav fenomen al utilizarii pesticidelor in agroecosisteme este toxicitatea acuta
a acestora pentru speciile animale sau vegetale supuse actiunii lor. Estimarea toxicitatii unui
pesticid se face in mg substanta activa /kg corp greutate vie si se exprima prin doza letala
DL 50 doza care administrata pe cale orala la cobaii albi determina moartea in timp de 14
zile a 50% dintre acestia.
7

Aceasta categorie de efecte toxice, numite demoecologice, se traduc printr-un


ansamblu de influente perturbatoare care se exercita la nivelul fiecarei specii sensibile la
actiunea unuia sau altuia din produsele fitofarmaceutice.
Pesticidele influenteaza atat reducerea populatiei contaminante, cat si potentialul
biotic al daunatorilor si agentilor patogeni prin scaderea fecunditatii, viabilitatii, agresivitatii.
Pesticidele in forma lor activa sau reziduurile lor se acumuleza in sol de unde pot fi
asimilate de catre plantele cultivate ulterior sau pot fi levigate in apele meteorice si de
irigatie cu afectarea apelor de suprafata si subterane. Ajungand in apele de suprafata si in
final in mari si oceane se pot acumula in organismele acvatice, consumarea de catre om a
acestoraproducand intoxicatii grave. In figura1 sunt prezentate caile de distributie a
pesticidelor intre principalele rezervoare unde se pot acumula pentru perioade care depind de
timpul de injumatatire.

ATMOSFERA

APLICARE
Interceptare

Coronamentul
unei culturi
Asimilarea

Depunere,

Depunere,

adsorbtie

adsorbtie

Precipitatii

Suprafata
solului
Infiltrare

FLUVIU

de catre
animale

Lant
trofic

Fauna,
flora

Eroziune
Strat superior
de sol
SEDIMENTE

Solubilizare
Macropori

ACVIFER

Distributia pesticidelor in biosfera

PARTICULE
IN SUSPENSIE

2.2. TOXICITATEA PESTICIDELOR


Toxicitatea ridicata a unora dintre pesticide pot provoca intoxicatii directe la plante si
animale generatoare de modificari si dereglari de echilibre. Pentru controlul gradului de
toxicitate al pesticidelor, in "Lista pesticidelor si a altor produse de uz fitosanitar in Romania"
(1992), este prezentata o clasificare a pesticidelor in 4 grupe de toxicitate, (STAS 4706-88)
stabilite in functie de doza letala - DL 50 -ce reprezinta doza la care mor 50% din animalele
de experienta:
- in grupa I se incadreaza produse extrem de toxice care contin o substanta activa cu o DL de
50 pana la 50 mg./ Kg. corp;
- grupa II apartine produselor puternic toxice care contin o substanta activa cu o DL 50
cuprinsa intre 50 mg. / Kg. si 200 mg. / Kg. corp;
- in grupa III se incadreaza substantele moderat toxice care contin o substanta activa cu o DL
50 cuprinsa intre 200 mg./ Kg si 1000 mg. /Kg. corp;
- grupa IV apartine substantelor cu toxicitate redusa care contin o substanta activa cu o DL 50
mai mare de 1000mg./Kg corp.
Toxicitatea fata de om trebuie privita sub doua aspecte:
- toxicitatea acuta, aceasta se poate inlatura prin asigurarea masurilor adecvate de protectie;
- toxicitatea cronica care apare in urma acumularii de reziduuri toxice.
Toxicitatea selectiva fata de plantele de cultura sau fitotoxicitatea selectiva este unul
din dezideratele pe care trebuie sa le indeplineasca pesticidele folosite pentru combaterea
daunatorilor animali sau vegetali. Pe plan mondial s-au eliberat norme de toleranta foarte
severe de ordinul 0,1-10 ppm pentru reziduurile toxice.
Acumularea reziduurilor de pesticide in sol are loc pe mai multe cai:
- aplicarea directa pe/sau in sol;
- ajungerea pe sol a unei mari cantitati din produsele destinate tratarii partilor aeriene ale
plantelor;
- ajungerea pe sol a resturilor vegetale si animale incarcate cu reziduuri de pesticide;
- reziduurile de pesticide pot fi purtate de aer prin caderi directe de praf din atmosfera sau
prin spalarea atmosferei de catre precipitatii;
- au greutate moleculara mare si solubilitate diferita in apa.
Datorita gradului ridicat de persistenta si toxicitate pesticidele au fost denumite
poluanfi organici persistenfi (POP). Poluantii organici persistenti sunt substante chimice
care persista in mediul inconjurator, se bioacumuleaza in organismele vii si prezinta riscul de
a cauza efecte adverse asupra sanatatii umane si mediului.
Pesticidele ajunse pe plante sau introduse in sol sufera reactii chimice si biochimice
de transformare, fie la suprafata plantelor, fie in interiorul tesuturilor. Pesticidele de pe sol
sau din subsol sunt absorbite prin intermediul unor procese complexe ca: transfer de sarcina,
schimb ionic, legaturi hidrofobe. Particulele solului, prin intermediul complexului argilohumic, constituie un suport adsorbtiv atat pentru pesticide cat si pentru unii din produsii lor
de degradare, capacitatea adsorbtiva fiind functie de textura solului.

2.3. STUDIUL PROCESULUI DE BIODEGRADARE A PESTICIDELOR IN SOL


Pesticidele din mediul inconjurator sunt expusi unor variate posibilitati de
degradare. Procesele metabolice si degradarea biotica joaca un rol important in a decide
soarta pesticidelor din mediu. Astfel microorganismele au un rol deosebit de important in
metabolizarea poluantilor din mediu.
9

Prezenta microorganismelor in sol poate influenta distributia, mobilitatea si


concentratia poluantilor avand la baza un proces numit biodegradare. Anumiti poluanti
persista foarte putin timp in mediu, in prezenta unor conditii normale ale factorilor de mediu,
deoarece acestia servesc ca sursa de hrana si energie pentru microorganismele active.
Biodegradarea reprezinta procesul biologic de transformare a compusilor organici cu
ajutorul activitatii microbiene. Microorganismele din sol, datorita functiilor metabolice, ce au
la baza procese de catabolism si metabolism-detoxifiere, pot utiliza pesticidele ca sursa de
carbon si energie. Procesul de detoxifiere este facilitat de microorganismele rezistente.
Straturile superficiale ale solului au o mare capacitate de mineralizare a substantelor organice
si o energica actiune de distrugere a germenilor patogeni. Microorganismele furnizeaza
substante nutritive degradand poluantii organici. Solul nu are putere de dispersare, degradarea
lui producandu-se imediat si ireversibil.

2.4. CONSECINTELE ECOLOGICE ALE UTILIZARII PESTICIDELOR


Acumulandu-se in soluri, plante si animale, pesticidele pot provoca dereglari serioase
si ireversibile ale ciclurilor normale de circulatie a substantelor si pot micsora productivitatea
ecosistemelor din sol.
In cazul utilizarii pesticidelor sunt atacate nu numai speciile ce trebuie distruse dar si
multe alte specii care n-ar trebui distruse ca si parazitii si dusmanii naturali ai formelor
distruse. Doar 3% din fungicidele si pesticidele folosite isi ating scopul. Partea de erbicide
care actioneaza, oscileaza intre limitele a 5-40 % din cantitatea totala de pesticide folosite.
Pesticidele actioneaza intotdeauna negativ asupra microorganismelor solului a caror
activitate vitala asigura rodnicia acestuia. In particular, pesticidele provoaca dereglarea
procesului de nitrificare. Actiunea pesticidelor asupra microflorei se concretizeaza pe 3
directii si anume: o actiune de inhibare a unui proces metabolic comun (respiratia), urmata de
reducerea activitatii globale (compusii cu arsen); o influenta selectiva de inhibare a unui
proces metabolic vital numai pentru unele grupe de microorganisme, urmata de substituirea
acestora cu microorganisme rezistente; actiunea de stimulare pentru una sau mai multe grupe
de microorganisme. Adeseori, sub actiunea pesticidelor are loc inhibarea unor grupe de
microorganisme si dezvoltarea altora, astfel ca echilibrul microbian nu este modificat,
aparand chiar o stimulare a microorganismelor. Pana la 80% din pesticide sunt adsorbite de
humus, fapt datorita caruia timpul de remanenta in sol creste mult. In stare adsorbita,
majoritatea erbicidelor nu sunt practic supuse descompunerii biologice.
Un alt efect negativ al folosirii pesticidelor este cunoscut sub denumirea de
amplificare biologica" si consta in sporirea concentratiei substantei active sau a metabolitilor
pe masura ce substanta este preluata de nivelurile trofice superioare.
Fungicidele pot ajunge in cantitati variabile la suprafata si in adancimea stratului
arabil. Prin interactiunea cu procesele biologice din sol este afectata, de cele mai multe ori,
fertilitatea solului. Produsele organo-mercurice prezinta cel mai dur impact cu activitatea
biologica a solului, care elimina aproape in totalitate fauna din sol, produc perturbari
importante in echilibrul microbiologic, afectand procesele de mineralizare a materiei
organice, fenomen ce duce la o scadere accentuata a fertilitatii solului. Utilizarea repetata a
ditiocarbamatilor (maneb, zineb, ziran, mancozeb, tiuran, etc.), produc o serie de fenomene
negative in sol, cum ar fi: reducerea populatiilor de bacterii ce afecteaza procesele de
nitrificare si denitrificare, procese importante pentru asigurarea circuitului materiei organice

10

in sol si a fertilitatii acestuia. In pomicultura, utilizarea intensiva a benzimidazolilor intarzie


considerabil descompunerea litierei si afecteaza populatiile de rame din sol .

2.5. PREZENTA PESTICIDELOR IN ALIMENTE


In cea mai mare parte, pesticidele sunt substante organice de sinteza.
In Romania, pentru protejarea consumatorilor si in vederea exportului de produse
alimentare de origine animala, la inceputul anilor 70 a demarat activitatea de determinare a
reziduurilor de pesticide organoclorurate si organofosforice din produsele alimentare.
Pesticidele au efect insecticid, fungicid, acaricid, nematocid, moluscocid, rodenticid si
erbicid, fiind folosite in diverse domenii cu scopul protectiei plantelor si apararii sanatatii
publice. Multe dintre ele au efecte multiple: insecto-fiingicide, bactericide, acaricide etc.
Pesticidele si-au gasit o larga utilitate in agricultura asigurandu-se astfel obtinerea unor
recolte mari si stabile.
Conform aprecierilor facute de o serie de organizatii internationale printre care FAO /
OMS, interzicerea utilizarii lor ar determina, pentru tari cu agricultura intensiva, o scadere cu
50% a productiei de cartofi, fructe si bumbac, si de cel putin 25% a productiei de came, lapte
si lana. In majoritatea cazurilor, pesticidele organice de sinteza isi exercita actiunea lor toxica
nu numai asupra bolilor si daunatorilor ci si asupra animalelor si insectelor folositoare,
existand si riscul ca insusi omul sa fie afectat datorita reziduurilor toxice ingerate odata cu
alimentele.
Datorita riscurilor mari pe care le ridica prezenta pesticidelor in produsele alimentare,
mai multe reuniuni internationale FAO / OMS si alte organizatii au dezbatut probleme
complexe ridicate de pesticide si au stabilit principalele definitii referitoare la utilizarea
pesticidelor si la poluarea produselor alimentare astfel:
Reziduu de pesticide reprezinta cantitatea dintr-un produs chimic folosit la combaterea
bolilor si daunatorilor, ce se gaseste in interiorul sau exteriorul unui aliment si se exprima in
ppm (parti per milion) sau ppb (parti per bilion).
Doza zilnica acceptabila (ADI; DJA) reprezinta cantitatea dintr-un produs chimic care
dupa datele cunoscute, poate fi ingerata zilnic fara risc apreciabil si se exprimi in mg produs
chimic la kg greutate corporala.
Toleranta reprezinta concentratia maxima dintr-un reziduu acceptata intr-un produs
alimentar in timpul recoltarii, pastrarii, transportului, vanzarii sau prelucrarii din momentul
consumului. Pentru a stabili valoarea tolerantei reziduurilor de pesticide in produsele
alimentare, trebuie sa se tina seama de o serie de factori precum:
- Consumul zilnic de substante.
- Coeficientul de consum zilnic de produs alimentar.
- Greutatea medie a consumatorului.
Toxicitatea aditivilor se exprima prin DL50 (doza letala 50%) masurata prin raportul mg
substanta/kg greutate corporala.
Pesticidele sunt substante folosite in agricultura pentru combaterea daunatorilor,
,,pestis daunator, flagel si ,,cedere distrugere, combatere. Se foloseste pentru recolte

11

mari si stabile. In functie de tipul de daunatori si in functie de impact, cele mai importante
sunt: - insecticidele.
- ierbicidele.
- fungicidele.
Se cunosc 10.000 de specii de insecte daunatoare, 600 de specii de buruieni, etc.
Descoperite ca substante reziduale in alimente de origine animala si vegetala,
pesticidele sunt considerate poluanti chimici. Productia de pesticide sintetice sa dezvoltat
relativ recent datorita avantajelor demonstrate (DDT 1938 a fost utilizat pentru combaterea
tantarilor, vectori ai malariei). De exemplu, tetraetilpirofosfat a fost folosit in 1940 ca
insecticid pe fondul insuficientei rezervelor de nicotina.
La inceput pesticidele au fost naturale, datorita insuficientei lor au rezultat pesticidele
sintetice. Ample cercetari au dovedit ca rezidurile de pesticide din furaje si produse animale
prezinta toxicitate acuta si cronica pentru animale superioare si pentru om. Utilizarea
pesticidelor a fost strict reglementata prin stabilirea unor niveluri reziduale maxime admise in
alimente de origine animala si vegetala.
Programul minim nociv stabilit pentru substantele reziduale in apa, sol, alimente ofera
informatii cu caracter orientativ despre toxicitatea acestora. Prezenta substantelor reziduale in
mediu este o importanta problema a fenomenului numit poluare avand impact nutritional si
medical asupra omului. Pesticidele pot sa ajunga in produsele alimentare consumate de om,
direct sau indirect cu ocazia procesarii materiei prime contaminate. Pana de curand a fost
acordata putina atentie efectelor toxice ale pesticidelor asupra omului si a altor organisme
ceea ce a adus la consecinte ecologice dezastruoase.
Contaminarea apelor de suprafata si a solului reprezinta o grava problema in multe zone
agricole si aceasta contaminare poate rezista cateva decenii dupa intreruperea utilizarii
produsului respectiv. Este de retinut si prostul management in aplicarea pesticidelor deoarece
aplicarea excesiva a dus la aparitia rezistentei organismului urmat de combatut.
Distributia pesticidelor in natura este studiata prin diferite metode fizico-chimice,
putand fi supusa evaluarii statistice.

Pesticidele sunt substante chimice utilizate in scopul combaterii daunatorilor


animali si vegetali (insecte, rozatoare, ciuperci parazite, buruieni, moluste, etc.)
Numarul extrem de mare al pesticidelor si utilizarea lor (de cele mai multe ori
excesiva), a condus la aparitia reziduurilor acestora in aer, apa, sol, plante, tesuturi
animale si lapte, fapt care reprezinta un serios motiv de ingrijorare si o preocupare de
prim ordin a factorilor responsabili de apararea sanatatii publice, inclusiv a unor
organisme internationale.

12

Rata excretiei in lapte a insecticidelor organoclorurate in raport cu concentratia


acestora in furajele contaminate (dupa Saha,1969)

Compus

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.

Heptaclor epoxid
Heptaclor epoxid
Aldrin
Dieldrin
Endrin
DDT
DDT
Heptaclor
Toxafen
Metoxiclor
Clordan

Raportul mediu al concentratiei


Concentratia insecticidului in insecticidului in lapte fata de
furaje (ppm)
concentratia acestuia in furaj

0.050-0.30
0.005-0.02
1-40
0.05-0.3
0.05-0.3
0.05-0.3
0.023-4.0
50-200
20-140
800-7000
50-5000

0.90-0.37
0.56-0.21
0.39
0.39
0.07
0.03
1.08-0.15
0.02
0.014
0.00023
0.0016

Tratamentul consta din spalatura gastrica (inaintea aparitiei convulsiilor) si


administrarea pe sonda gastrica a unui purgativ salin (sulfat de sodiu sau de
magneziu), in nici un caz nu se vor folosi purgative uleioase datorita liposolubilitatii
toxicului (din acelasi motiv se vor exclude din alimentatia intoxicatului grasimile si
laptele). In situatia existentei convulsiilor se vor utiliza substante anticonvulsivante
(barbiturice, diazepam). Intoxicatia consecutiva ingerarii de HCH sau lindan. Doza
medie letala la om este de 400 mg/kg in cazul HCH si de 125 mg/kg in cazul
lindanului.
Simptomatologia in intoxicatia cu fiecare din aceste substante este asemanatoare
cu cea produsa de DDT: greturi, varsaturi, agitatie, spasme musculare, convulsii
tonice si cronice, iar in final depresie nervoasa si insuficienta respiratorie.
Mecanismele de actiune a organocloruratelor sunt diferite, in functie de
compozitia chimica a substantelor toxice din aceasta categorie. Efectul toxic al
organocloruratelor consta in inhibarea mai multor sisteme enzimatice, pertubarea
activitatii sistemului nervos central, a conductibilitatii nervilor periferici si producerea
unor puternice disfunctii metabolice la nivelul celular. Eliminarea organocloruratelor
din organism se face prin urina, bila, lapte, sub forma metabolizata sau ca atare.
Astfel, la debutul intoxicatiei ele se afla in lapte intr-o cantitate de 3-4 ori mai mare
decat in tesutul adipos pentru ca la sfarsitul intoxicatiei situatia sa se inverseze,
toxicele atingand in tesutul adipos o concentratie de 2-6 ori mai mare decat in lapte
care persista timp 2-3 luni. Simptomatologia in intoxicatiile cu substante
organoclorurate consta in varsaturi, diaree, micsorarea pupilei, ameteli, accelerarea
13

pulsului, respiratie superficiala cu intreruperi ale ritmului respirator, contractii


musculare, coma. Tratamentul este similar celui aplicat in intoxicatiile cu DDT:
spalatura gastrica urmata de administrarea unui purgativ salin, folosirea
anticonvulsivantelor. In ce priveste prezenta substantelor organoclorurate in
alimentele de origine animala ordinea descrescanda a concentratiei in diverse tesuturi
si organe este urmatoarea :grasimi, glande suprarenale, tiroida, pancreas, creier,
testicule, carne grasa,etc.
De asemenea se gasesc in cantitati apreciabile in oua si in lapte. Remanenta in
corpul animalelor este insemnata, ceea ce reprezinta un pericol pentru consumatorii
umani. Astfel, in grasimea de pasare HCH poate fi evidentiat timp de 75-80 de zile, in
cea de porc 90180 de zile, in seul de oaie 240 de zile, in timp ce DDT -ul poate fi
intalnit in grasimea de porc si de oaie chiar dupa 6 luni. Fierberea carnii nu are efecte
semnificative asupra toxicitatii, de aceea carnea provenita de la animale intoxicate cu
organoclorurate nu va fi admisa in consum. Pestii intoxicati cu organoclorurate nu vor
fi consumati.
Laptele, mierea si ouale contaminate cu organoclorurate nu vor fi de asemenea
introduse in alimentatie. Este interzisa sacrificarea pentru consum a animalelor la care
au fost evidentiate reziduuri de substante organoclorurate in lapte. Limitele maxime
admise de reziduuri organoclorurate in alimentele de origine animala privesc
Substantaca atare, metabolitii lor toxici, suma acestora sau suma totala. Ele sunt
raportate la continutul in grasime al alimentului respectiv fiind exprimate in ppm sau
mg/kg de grasime.
In general, se apreciaza ca reziduurile de pesticide (organofosforice si organoclorurate)
din alimente, trebuie sa fie de 100 de ori mai mici decat DL50 a substantei respective pentru
animalele de laborator cele mai sensibile la actiunea lor. Masurile de prevenire a intoxicatiilor
cu pesticide organoclorurate vizeaza operatiunile de depozitare si manipulare ca si pe cele de
utilizare corespunzatoare atoxicelor respective. Legat de acest din urma aspect, se impune
excluderea din arsenalul fito- si zooterapeutic a organocloruratelor cu remanenta indelungata
si grad inalt de periculozitate, inlocuirea lor cu alte substante mai putin toxice. In tarile
membre ale UE ca si in USA s-a procedat la realizarea acestui deziderat. In tara noastra s-a
interzis folosirea unor insecticide organoclorurate a caror nocivitate este bine stabilita (DDT,
HCH, ). Lindanul (izomerul y-HCH) continua sa fie utilizat in agricultura dar cu anumite
precautii: pe suprafete restranse, sub supraveghere, prin respectarea stricta a dozelor de
Substantala hectar, raspandirea lor uniforma, etc.
Este interzisa pasunarea animalelor pe terenuri recent tratate cu organoclorurate sau
adaparea lor din surse neamenajate (balti, ochiuri de apa) in care dupa ploi se pot concentra
aceste substante. Furajele nou introduse intr-o unitate de cresteresi exploatare a animalelor
sau provenite de pe terenuri tratate cu organoclorurate nu vor fi administrate animalelor decat
dupa un prealabil control toxicologic.
Loturilor de animale destinate sacrificarii
este necesar sa li se faca testari privitoare la reziduurile organoclorurate cu o luna inaintea
abatajului, iar produsele finite trebuie controlate prin sondaje.

14

2.6. PROCEDEE DE DEPOLUARE A SOLULUI CONTAMINAT CU PESTICIDE


In cazul poluarii cu pesticide masurile de ameliorare sunt diferite in functie de natura
pesticidului. Procesele cele mai rapide sunt cele care se bazeaza pe administrarea de adjuvanti
in sol, care au ca scop principal retinerea sau degradarea pesticidelor. Un numar mare de
procedee de depoluare folosesc capacitatea de retinere a contaminantilor sau a noxelor de
unele plante, cum ar fi de exemplu: porumbul, trestia de zahar, sorgul.
Procedee chimice de depoluare a solurilor incarcate cu pesticide pot fi:
Spalarea solului in situ nu necesita excavarea solului contaminat, iar acest proces accelereaza
reactiile geochimice care modifica concentratia contaminantului in solutia solului. Acest
proces are o eficacitate mai mare in cazul pesticidelor daca se utilizeaza pe langa apa,
surfactanti( detergenti sau emulsifianti) si cosolventi(reactiv cu alcool).
Vitrificarea in situ este un proces prin care contaminantii din sol se transforma treptat intr-o
masa vitroasa inerta din punct de vedere chimc. Acest procedeu a fost folosit pentru
imobilizarea deseurilor depozitate neglijent in perioada in care protectia mediului nu
reprezenta o cerinta stringent si poate fi aplicat pentru distrugerea si imobilizarea unor
compusi toxici periculosi.
Compostarea in gramezi este procesul de degradare a materiei organice biodegradabile in
prezenta microorganismelor aerobe cu formare de produsi nepericulosi si stabili (compost).
Acest procedeu poate fi aplcat cu succes la decontaminarea solurilor poluate cu pesticide,
compusi petrolieri si compusi organici volatili nehalogenati.

15

BIBLIOGRAFIE
1. Stanescu R., Bobirica L., Orbulet O.- Remedierea solurilor contaminate, Editura Agir,
Bucuresti 2006, pag. 123-129, 174-229
2. Simonescu C.M., Stanescu R., Szabolcs L.- Poluarea si protectia mediului, Editura
Printech, Bucuresti 2002, pag.152-159
3. Trambitasu E.- Fizico-chimia mediului- Factorii de mediu si poluantii lor, Editura
Universitatii Petrol si Gaze din Ploiesti, 2008, pag.300-303
4. http://facultate.regielive.ro/cursuri/agronomie/protectia_mediului_in_agroecosistemele_p
omicole-83092.html
5. http://www.sciencedirect.com/science/article/B6T3Y-4PNF9P1-

2/2/4f42305ee7b577f64d9b038484647446?&zone=raall

16