BIOMASA

Biomasa este, sub rezerva unei exploatri durabile a acesteia, un tip de energie regenerabil,
care furnizeaz biocombustibili (n general sub form solid) i biocarburani (n general sub form
lichid).
Consumul de biomas, ca energie primar, este n Frana de 10-11 Mtep (la nceputul anilor
2000), n principal sub form lemnoas. Fr s se constituie culturi energetice specifice, potenialul
de biomas ar putea fi dublat, doar prin recuperarea sistematic a tuturor deeurilor organice:
deeuri menajere i industriale ne-reciclabile, tratarea prin metanizare a filtrelor de epurare i a
deeurilor agricole, care ar genera biogaz. Potenialul energetic este de 60 TWh/an, adic 15% din
consumul final de electricitate din Frana.
Biomasa este frecvent utilizat n sistemele de cogenerare care produc electricitate ca i n
centralele clasice, prin valorificarea cldurii, altfel pierdut, din diverse aplicaii: nclzirea
ncperilor, nevoi industriale, agricultur. Aceast tehnologie permite creterea randamentului
conversiei energetice.
Biocarburanii lichizi, mai scumpi din punct de vedere al obinerii, produi pe baza unor
culturi energetice (stuf, trestie de zahr, floarea soarelui, gru, porumb etc,), sunt cel mai bine pui
n valoare n aplicaii din domeniul transportului. Ei sunt utilizai n prezent, mai ales pentru
alimentarea motoarelor termice, fiind amestecai cu mici cantiti de carburani tradiionali, pentru a
le ameliora caracteristicile.
Se apreciaza ca Romania are un potential de biomasa evaluat la circa 7594 mii tone
echivalent petrol/an reprezentand aproape 19% din consumul total de resurse primare la nivelul
anului 2000. Biomasa este reprezentata de: reziduuri din exploateri forestiere si lemn de foc, deseuri
din industria de prelucrare a lemnului (rumegus, talaj), deseuri agricole(tulpini), biogaz, deseuri si
rezidiuri menajere. Valorificarea potentialului energetic al biomasei ar putea sa acopere aproximativ
70% din angajamentele Romaniei referitoare la aportul surselor regenerabile in energia total
consumata. Obiectivul principal privind utilizarea biomasei consta in asumarea unui consum
echivalent de circa 3347,3 tone echivalent petrol pana in anul 2010 cu o productie medie anuala de
energie de 1134 Gwh. Acest obiectiv se poate materializa prin realizarea de capacitati noi de
productie a energiei pe baza de biomasa. Pe termen mediu si lung, cresterea cantitatii de biomasa se
poate asigura din plantatii (arbori si arbusti cu crestere rapida) pe terenuri degradate sau scoase din
circuitul agricol, precum si din valorificarea integrala a resurselor existente (plante oleaginoase cu
procesare la biodiesel si valorificarea energetica a turtelor, glicerinei si deseurilor de la recoltare).
Principalii biocombustibili care pot fi folositi in Romania sunt: bioetanolul, uleiurile
vegetale, biodieselul, biogazul, biocombustibilii de sinteza (amestec de hidrocarburi rezultat din
prelucrarea produsului pirolizei materialelor ligno celulozice), biometanol, hidrogen. Principalele
surse de materii prime pentru biocombustibili sunt: uleiuri vegetale pentru productia de biodiesel,
sfecla de zahar sau sorgul zaharat (pentru productia de etanol de fermentatie), deseurile organice,
uleiuri comestibile uzate, deseurile animale, gunoiul menajer, masa vegetala (care pot fi folosite
pentru productia de biodiesel, biogaz, hidrogen).
Se estimeaza ca la nivelul consumului actual, rezervele de titei ar putea acoperi consumul
mondial pe cel mult 44 ani. Resursele fosile neuniform repartizate pe glob pot duce uneori la
restrictionarea accesului. Poluarea in crestere este ea insasi alarmanta pentru viitorul omenirii. Toate
acestea pot constitui motive puternice pentru dezvoltarea unor tehnologii pentru obtinerea de
energie din resurse regenerabile.
In Romania oportunitatile pentru aplicarea unor asemenea tehnologii sunt sprijinite de
urmatoarele aspecte:
- circa 45% din populatie traieste in mediul rural si se ocupa cu agricultura;
- suprafata agricola este mare (15 mil. ha. din care 9 mil. ha pamant arabil);
- circa 1,5 mil. ha pamant ramane necultivat;
- pentru asigurarea consumului de carburanti Romania importa titei;

- numarul de vehicule cu motor este in crestere;

- prin aderarea la UE Romania este obligata sa aplice reglementarile de reducere a noxelor.
Ca adaus in combustibilii conventionali, biodieselul poate fi utilizat in motoarele standard
fara modificari, cu reale imbunatatiri ale combustiei si reducerea noxelor generate de acestea.
Productia de bioetanol prin metode fermentative urmata de operatiile de concentrare, cere
cheltuieli serioase legate de calitatea materiei prime si de procesele energofage implicate. In aceste
conditii etanolul s-ar putea sa nu fie biocombustibilul potrivit pentru Romania.
Alternativa viabila din punct de vedere al asigurarii materiei prime regenerabile pentru
Romania este producerea de biodiesel cu valorificarea integrala a subproduselor(srot proteic furajer,
deseu de blaz energetic, piroliza deseurilor celulozice).
Modul de organizare al agriculturii romanesti si tendintele manifestate in ultimii ani prin
aparitia multor firme de marime mica si medie precum si discutiile purtate cu fermieri, sugereaza ca
initiativa realizarii unor platforme de uz local/regional pentru producerea de biodiesel ar fi foarte
bine receptata de piata.

CONVERSIA BIOMASEI
Procesele de conversie ale biomasei sunt : biologice si termice. Cele biologice sunt
procesele de hidroliza, fermentatie si digestie anaeroba. Cele termice sunt : combustia, gazifierea,
piroliza, lichefierea.
Procesele de conversie termica a biomasei incep cu o reducere a continutului de umiditate a
materialului, ceea ce duce la o crestere a capacitatii calorice a acesteia.
Procesul de piroliza rapida formeaza un produs lichid sau semilichid care poate fi procesat
mai departe pentru obtinerea de carburanti sau pentru producerea de gaz de sinteza.
Piroliza lenta este cunoscuta in general pentru producerea de carbune.
Conversia compusilor organici din masa de alimentare in produsi lichizi are loc la
0

temperaturi de 300 500 C, iar in procesul catalitic la presiune ridicata (50 350 bar), realizat in
atmosfera reducatoare( H sau CO) sau utilizand un sistem donor de hidrogen.
2

Gazefierea biomasei este un proces ce se desfasoara la temperatura ridicata in care un

combustibil solid reactioneaza cu abur, CO , oxigen sau aer. Cele mai importante reactii sunt :
2

C + 1/2 O = CO
2

C + O = CO
2

C + H O(vap) = CO + H
2

C + H O(vap) = CO + 2 H
2

C + CO = 2 CO

CO + 3 H = CH + H O(vap)
2

C + 2 H = CH
2

Piroliza biomasei este procesul de rupere a moleculelor acesteia sub influenta caldurii, intr-o
atmosfera inerta, pentru a obtine un produs gazos continand CO , CO, H , CH , C H , C H ,
2

benzen, etc., un produs lichid alcatuit din gudron, hidrocarburi cu masa moleculara mare, apa,
precum si un produs solid format din carbune.
Piroliza rapida a biomasei consta in incalzirea rapida( la nivel de sute de grade pe secunda,
0

normal in jur de 500 C/s) a biomasei solide intr-o atmosfera inerta pentru a produce combustibili
gazosi, lichizi si solizi. Intr-un gazificator in pat fluidizat, piroliza rapida este reactia initiala a
biomasei. Transferul de caldura intre particule are loc cu viteze ridicate rezultand biocombustibili la
0

temperatura de operare ridicata, de obicei intre 750 950 C.

Experimental s-a realizat piroliza rapida si lenta a biomasei la temperaturi de 800 1000 C
0

si la temperaturi mai joase de 400 800 C, principalul obiectiv fiind productia de gaz si carbune.
Materiile prime au fost : lemn de mesteacan si plop, srot din seminte de rapita rezultat dupa
stoarcerea uleiului, paie de grau, etc.
Sistemul experimental a fost construit dintr-un reactor tubular cu diamentrul interior de 40
mm si lungimea de 1200 mm, un sistem de alimentare cu dozator, un rezervor la baza reactorului
pentru carbune si un filtru pentru produsul in faza de gaz vapori. Gazul purtator, azotul(1530
L/h), a fost si el incalzit inainte de a fi introdus in reactor. Viteza de incalzire in sistem a fost de 35
0

C/s. Produsul sub forma de gaz vapori este racit pentru a condensa compusii mai grei care se
separa ca fractie lichida(gudron).
Pe parcursul experimantarilor s-a observat ca o incalzire rapida a biomasei creste productia
de volatile si descreste productia de carbune( mangal).
Lucrul la temperaturi mai inalte duce la cresterea cantitatii de gudron si la scaderea celei de
carbon. La temperaturi mari creste si viteza de transformare a gudronului in produsi volatili.

Micsorand granulatia materiei prime supusa procesului de piroliza s-a obtinut o scadere a
productiei de carbune si o crestere a celei de gaz. Micsorarea dimensiunilor particulelor pirolizate
duce la un transfer mai bun de caldura.
Rezultatele experimentale arata o relatie directa intre concentratia de lignina din materia
prima supusa pirolizei si productia de mangal obtinuta prin piroliza rapida. Astfel o proba continand
numai lignina a dat 22% mangal, in timp ce din una continand numai celuloza a rezultat numai
0,3% mangal. Srotul de rapita continand circa 15% lignina a dat prin piroliza rapida 3,9% mangal
restul fiind produse volatile.
Analiza mangalului obtinut arata ca o data cu cresterea temperaturii de piroliza, continutul
de carbon creste iar cel de hidrogen si oxigen scade.
Reactivitatea mangalului in reactia cu vapori de apa este cu atat mai mare cu cat temperatura
de piroliza a fost mai mare, timpul de reactie mai scurt, iar materia prima a fost constituita din
particule de dimensiuni mai mici.
Mangalul obtinut prin piroliza lenta are o structura fibroasa, pe cand cel obtinut prin piroliza
rapida are o structura poroasa.
Compozitia gazelor produse in cursul pirolizei arata cresterea procentului de hidrogen si
scaderea procentului de hidrocarburi cu cresterea temperaturii de piroliza datorita intensificarii
reactiilor de cracare termica. Asemanator, la piroliza rezidurilor agricole se constata o scadere a
continutului de CO si o crestere a celui de CO, o data cu cresterea temperaturii.
2

Cresterea temperaturii de contact dintre faza gazoasa si cea solida favorizeaza cracarea
hidrocarburilor alifatice si formarea de asemenea a hidrogenului si a hidrocarburilor aromatice(
benzen, toluen).
Particulele de dimensiuni mici favorizeaza cracarea hidrocarburilor cu o crestere a
productiei de hidrogen.
Daca scopul gazificarii biomasei este producerea gazului de sinteza pentru fabricarea
metanolului sau a carburantilor prin procedeul Fischer Tropsch, metoda care se pare ca a inceput
sa fie aplicata consta in lichefierea biomasei lignocelulozice prin piroliza rapida. Se obtine o
3

suspensie densa de aproximativ 1300 Kg/m continand mangal in ulei de piroliza. Aceasta suspensie
colectata de la mai multe instalatii de piroliza este transportata la o instalatie centrala mare de
gazificare. Aici suspensiile sunt pompate intr-un gazogen si tranformate in gaz de sinteza la
temperatura si presiune mai ridicate.
In cursul unor experimentari de gazificare a srotului de rapita cu aer, s-a obtinut un produs
+

gazos ce continea 1824% H , 1822% CO, 79% CH , 13% hidrocarburi C , deci in jur de 33%
2

gazul este format din compusi cu putere calorica superioara care poate fi valorificata pentru
producerea de energie.
Dupa cum se poate deduce din cele expuse pana aici, cercetarile facute demonstreaza ca
posibilitatea aplicarii in practica a proceselor de recuperare si valorificare a biomasei in cadrul unor
platforme de procesare integrate, este reala putand aduce beneficii privind reducerea dependentei de
combustbilii fosili, micsorarea poluarii, valorificarea integrala a materiilor agricole, stimularea
culturii plantelor tehnice in vederea obtinerii de profituri mai mari pe suprafata cultivata, cresterea
nivelului de trai in localitatile rurale prin productia locala de combustibili, energie termica si
electrica.

BIOCOMBUSTIBILI
BIOCARBURANTI: Carburanti lichizi sau gazosi utilizati pentru transport, produsi din
biomasa
TIPURI DE BIOCARBURANTI (conform legislatiei in vigoare):
1. Bioetanol etanol produs din biomasa;
2. Biodiesel ester metilic, produs din ulei vegetal;
3. Biogaz carburant gazos produs din biomasa si/sau din partea biodegradabila a deseurilor;
4. Biometanol metanol obtinut din biomasa;
5. Biodimetileter dimetil eter extras din biomasa;
6. Bio ETBE (etil-tertbutil-eter) ETBE produs din bioetanol;
7. Bio MTBE (metil-tertbutil) carburant produs pe baza de biometanol;
8. Biocarburanti sintetici hidrocarburi sintetice extrase din biomasa;
9. Biohidrogen hidrogen obtinut din biomasa si/sau din partea biodegradabila a deseurilor;
10. Ulei vegetal pur ulei produs din plante oleaginoase, brut ori rafinat, nemodificat
chimic.
CLASIFICARE DUPA NATURA BIOMASEI SI TIPUL DE PROCES TEHNOLOGIC
1.Biocarburanti din prima generatie: obtinuti prin procese si tehnologii conventionale, din biomasa
bogata in amidon sau zaharuri (bioetanol) si din biomasa bogata in uleiuri vegetale (biodiesel);
2.Biocarburanti din a doua generatie: obtinuti prin tehnologii noi si eficiente din materiale care nu
sunt utilizate ca alimente (biometanol, bioetanol celulozic, biobutanol, biohidrogen, biodimetileter);
3.Biocarburanti din a treia generatie: potentiali biocarburanti extrasi din culturile de alge (de ex.
Chlorela vulgaris).
BIOCARBURANTI DIN CLASA ALCOOLILOR (biometanol, bioetanol, biobutanol)
Avantaje fata de alti biocarburanti:
1.Continut ridicat de oxigen in molecula (50% biometanol;34,8% bioetanol; 21,6%
biobutanol - fata de 9,2-11% in biodiesel) ducand la ardere completa;
2.Emisii de gaze cu efect de sera reduse fata de alti biocarburanti (80% grad de reducere a
emisiilor fata de carburantii clasici in cazul bioetanolului si biobutanolului; 60% grad de reducere a
emisiilor in cazul biodieselului);
3. Surse de materii prime mai accesibile decat in cazul altor biocarburanti (in afara
materiilor prime clasice amidonoase sau bogate in zaharuri, se intrevede posibilitatea valorificarii
deseurilor lignocelulozice).
BIOMETANOL
- Se poate obtine din deseuri de biomasa bogate in pectine prin procedee biotehnologice
(hidroliza enzimatica utilizand pectinmetil-esteraza; materii prime:rumegus, tarate de orez, pulpa
ramasa de la sfecla de zahar dupa extragerea zaharului; randamentele sunt destul de scazute (sub
50%), procedeele nefiind inca fezabile economic;
- Datorita cifrei octanice foarte mari, poate fi utilizat in amestec cu benzina in proportie de
10-20% fara a fi necesare modificari ale motorului;
- Este utilizat mai eficient in componenta celulelor de combustie;
Utilizarea ca biocarburant pur este limitata de faptul ca este un compus foarte toxic, inclusiv
la contactul cu pielea. Cercetari recente sunt orientate spre obtinerea acestuia din gaz de biosinteza
(bio-syn-gas: amestec de H2 si CO obtinut prin fermentatia specifica a biomaei);
- In faza de laborator, cu perspective promitatoare (sunt estimate randamente de pana la
100%) se desfasoara experimente de obtinere directa a metanolului prin electroliza solutiilor apoase
cu CO2 supercritic;
- In prezent se obtine metanol prin sinteza chimica pornind de la metan pur;

- Procedeele BIO de obtinere a metanolului vor capata aplicabilitate practica odata cu

eficientizarea acestora si cu epuizarea resurselor de gaze naturale.
BIOETANOLUL
Utilizarea bioetanolului drept carburant pentru motoarele cu ardere interna nu este o inventie
recenta, fiind practicata de aproape un secol si jumatate. Ideea folosirii bioetanolului drept carburant
pentru motoarele cu aprindere prin scnteie dateaza din primele decade ale secolului al XIX-lea. n
1860 Nicolaus A. Otto a utilizat etanolul pentru alimentarea prototipului motorului sau, precursorul
motoarelor cu aprindere prin scnteie de azi.
Marele constructor de automobile Henry Ford a proiectat motorul modelului T (1908) ca sa
functioneze cu etanol si a construit mpreuna cu Standard Oil o uzina pentru producerea acestui
carburant n Midwest. Astfel, s-a ajuns ca n anul 1920 etanolul sa reprezinte cca. 25 % din
vnzarile firmei Standard Oil. Ford a continuat promovarea folosirii etanolului, dar n 1940 uzina a
trebuit sa fie nchisa sub efectul preturilor extrem de scazute oferite de industria petroliera.
Din 1925 etanolul o fost comercializat n Germania ca si aditiv pentru cresterea cifrei
cetanice.
"Redescoperirea" n ultimii ani a bioetanolului ca si carburant s-a datorat necesitatii de
gasire a unor surse de energie alternative care sa nlocuiasca treptat resursele minerale Mai mult
productia de bioetanol asigura att o dezvoltare sustenabila, ct si garanteaza disponibilitatea
viitoare a combustibilului alaturi de o contributie semnificativa la reducerea emisiilor de CO2.
Criza titeiului din anii '70 a determinat guvernele multor tari sa promoveze producerea si
utilizarea biocarburantilor.
Astazi bioetanolul este, de departe, cel mai important (cantitativ) produs de fermentatie. La
nivel mondial se produc anual 45,6 milioane litri (2005) din care peste 95,5 % sunt de origine
biogenica. Brazilia si SUA sunt cei mai mari producatori dnd mpreuna cca. 90 % din totalul
monidial (fig. 9.9), Europa situndu-se deocandata la un nivel modest.
Totodata cca. 80 % din productia mondiala de etanol a fost utilizata drept car-burant pentru
motoarele cu ardere interna.
Productia mondiala de bioetanol pentru autovehicole este dominata de Brazilia si SUA, ea
atingnd n 2006 nivelul de 32 milioane tone (cca. 51 milioane litri), avnd o crestere de 150 % fata
de 1998 (fig. 1.6).
Este de remarcat ca n Brazilia bioetanolul (produs din trestie de zahar, fara a afecta
productia de alimente) asigura cca. 40 % din consumul de carburanti pentru motoarele cu aprindere
prin scnteie, cca. 75 % din motoarele automobilelor noi fiind de tip flex-fuel.
n SUA bioetanolul este produs n principal din porumb, dar n acest caz balanta energetica
este mai putin favorabila dect n cazul sfeclei de zahar sau trestiei de zahar.
n tarile UE utilizarea bioetanolului drept combustibil este facuta ca atare sau prin obtinerea
etil-tertbutileterului (ETBE) din bioetanol (45%) si izobutene (55%). Ultima varianta, desi nu este
n ntregime bazata pe surse regenerabile, are avantajul ca foloseste un produs petrolier de valoare
relativ scazuta si procese chimice foarte bine stapnite.
Proiectul demonstrativ al UE BEST (Bioethanol for Sustainable Transport) urmareste
confirmarea avantajelor date de folosirea bioetanolului si ncurajarea conversiei autovehiculelor la
bioetanol. Suedia este un pionier n domeiu avnd cca. 13.000 autovehicule pe amestecuri de
bioetanol si 200 statii de distributie (la nivelul anului 2005), iar aproape 60 % din statiile de
distributie a carburantilor sunt pregatite sa ofere consumatorilor E85 pna n 2009. Totodata,
mentionam ca transportul public din orasul Stockholm este bazat n exclusivitate pe biocarbburanti.
Totodata se preconizeaca ca la finele anului 2008 n Franta vor circula cca. 200 000 de
autovehicule de tip flexfuel, ce pot utiliza att benzina, ct si bioetanol (Alain Prost Lisabona
2006). n acelasi timp, pna la sfrsitul anului 2007 vor functiona cu bioetanol E85 ntre 20000 si
40000 autovehicule alimentate de la cca. 500 de statii de distributie pentru combustibili.

n Anglia planurile stimulative pentru bioetanol au devenit operante ncepnd din data 1
ianuarie 2005. Ca urmare, la nceput a avut loc o crestere a pietiei mai importanta dect n cazul
biodieselului, mai ales pe baza bioetanolului de import.
Asociatia Europeana pentru Bioetanol (European Bioethanol Fuel Association EBIO)
evidentiaza importanta optiunii pentru largirea bazei de materii prime regenerabile pentru obtinerea
bioetanolului prin urmatoarele avantaje:
existenta unei potentiale baze majore de materii prime (sfecla de zahar, sorg zaharat, etc.)
dezvoltarea unei infrastructuri industriale care a acumulat o experienta necesara trecerii la productia
pe scara mare a bioetanolului. c. Impactul redus al bioetanolului asupra mediului ambiant (exista
potential de redu-cere a emisiilor de CO2 cu pna la 70%) modificarile ce trebuie aduse motoarelor
cu ardere interna pentru a folosi bioetanol sunt minore (unele amestecuri de combustibili petrolieri
si etanol nu necesita nici un fel de modificari) motoarele cu ardere interna sunt mai eficiente si au o
viata mai lunga.
Principalele companii Europene producatoare de bioetanol:
Abengoa Bioenergy, Agroetanol (Spania),
Sdzucker Bioethanol, KWST (Germania),
Royal Nedalco (Olanda),
Wessex Grain (Marea Britanie
Atingerea nivelului de 10 % n 2020 impune o crestere semnificativa a productiei de
biocarburanti si a nivelului de ncorporare a acestora dupa 2012.
Etanolul poate fi fabricat sintetic din petrol sau prin conversia microbiana a biomasei n
procesul de fermentatie. n 1995, aproximativ 93% din etanolul de pe glob a fost produs prin
fermentatie si numai 7 % prin metoda sintetica.
Utilizarile actuale ale etanolului drept combustibil (pentru motoare) necesita concentratii
mult mai mari ale acestuia fata de cele 8 10% ale etanolului brut obtinut din fermentatie, iar
concentrarea acestuia este realizata n prezent prin procedee de fractionare-distilare. Se poate avea
n vedere o crestere considerabila a eficientei energetice a etanolului din biomasa, promovnd deci
utilizarea sa drept combustibil eficient (indirect) regenerabil si prietenos pentru mediu n sursele de
energie curata.
O noua tehnologie ce ar permite utilizarea etanolului diluat provenit din biomasa drept
combustibil ar crea totodata o piata largita pentru produsele agricole. O astfel de tehnologie noua ar
putea pune la dispozitie o sursa alternativa de energie comoda, eficienta si nepoluanta pentru
comunitatile mici sau rurale izolate sau surse de alimentare cu energie electrica n cazurile de
urgenta.
Etanolul este usor de transportat si are o toxicitate redusa, ceea ce l face avantajos din punct
de vedere al protectiei mediului. Etanolul este o importanta sursa regenerabila. Etanolul bioderivat
este de regula produs sub forma unei solutii apoase continnd ntre 8 si 12 % masa etanol. Poate fi
utilizat sub forma de combustibil alternativ, ca materie prima pentru producerea altor substante
(etilena, acetaldehida, acetona etc.) sau poate fi convertit n hidrogen care sa alimenteze pile de
combustie n scopul producerii de electricitate, mentionnd faptul ca apa este necesara ca materie
prima.
Avnd n vedere proprietatile sale adecvate si disponibilitatea sa cvasi-universala, etanolul a
fost considerat ca un carburant posibil pentru motoare, practic n cursul ntregii istorii a motoarelor
cu explozie .
Din totalul biomasei pentru fabricarea etanolului se deosebesc doua tipuri fundamentale de
materii prime:
- direct fermentescibile
- amidonoase si celulozice
Din materiile prime direct fermentescibile cea mai mare utilizare o au sfecla de zahar si
diferite produse intermediare ale fabricarii zaharului. n tara noastra exista o bogata traditie privind
obtinerea alcoolului din melasa de sfecla de zahar.

Obtinerea alcoolului etilic din materii prime amidonoase (cartofi, porumb, gru, orz)
presupune transformarea amidonului in zahar fermentescibil proces ce se realizeaza sub actiunea
enzimelor aminolitice. Pentru favorizarea procesului de hidroliza este necesara fierberea sub
presiune a materiilor prime, tratament care determina gelificarea amidonului, care necesita un
consum ridicat de energie.
Sursa cea mai importanta de alcool o reprezinta materiile prime celulozice sub forma de
deseuri agricole, deseuri industriale, vegetatie nevalorificata.
Productia de biobenzine de generatia I se bazeaza pe aplicarea biotehnologiilor, fie prin
fermentarea materiilor prime zaharoase, fie prin hidroliza amidonului din cereale sau a meteriilor
ligno-celulozice (fig. de mai jos).
Avnd n vedere conditiile agropedologice din tara noastra, precum si experienta fermierilor
din tara noastra, cultura sfeclei de zahar poate furniza materia prima pentru producerea catitatii de
biobenzine necesare satisfacerii cerintelor Directivei UE privind energia regenerabila fara a periclita
aprovizionarea cu alimente a populatiei.
Astfel, un hectar cultivat cu sfecla de zahar poate furniza materia prima pentru producerea a
cca. 6240 l de biobenzine (fig. 2.2) ce nlocuiesc 4160 l benzina minerala.
Materia prima de baza utilizata n tara noastra pentru obtinerea etanolului, respectiv a
biobenzinei, este melasa. Ea rezulta de la fabricile de zahar fiind o valoroasa materie prima pentru
industria fermentativa si de asemenea un valoros furaj pentru vite.
Productia de bioetanol din sfecla de zahar (fig. 2.3) cuprinde doua faze distincte:
a. producerea n fabricile de zahar a sucului (zemii) si a siropului "verde". Zeama se obtine
prin spalare di difuzie, iar siropul dupa purificare, evaporare si cristalizare
b. distilarea zemii si a melasei prin fermentare cu drojdii urmata de distilare nalta pentru a
creste concentratia etanolului si de dehidratare pentru obtinerea bioetanolului anhidru.
Procesul tehnologic de producere a bioetanolului din sfecla de zahar nu este unul de sine
statator, dedicat n totalitate productiei de bioetanol deoarece n decursul sau rezulta o serie de alte
produse. Astfel, taieteii de sfecla sunt un subprodus extrem de important al procesarii sfeclei de
zahar, ei putnd fi folositi n mai multe moduri:
- la producerea biogazului (n fermentatorul anaerobic);
- la completarea hranei n zootehnie (pentru acesta fiind uscati n prealabil);
- la procerea de caldura prin ardere dupa uscare;
- la producerea suplimentara de alcool prin zaharificare si fermentare.
n faza de purificare se obtin spume care pot fi folosite ca si fertilizanti organici.
Avnd n vedere aceste considerente industriale si comerciale, ntregul lant de procesare a
sfeclei de zahar trebuie divizat ntre obtinerea etanolului si cea a zaharului. n Franta (tara
Europeana care se afla actualmente pe primul loc la procesarea sfeclei de zahar) 50 % din productia
de bioetanol provine din prelucrarea zemii, iar cealalta jumatate din prelucrarea siropului. Cu acest
raport la fiecare kg de bioetanol se produc 3,96 kg zahar
Bioetanolul este etanol (C2H5OH) produs prin fermentarea biologica a carbohidratelor
derivate din materii vegetale. El poate fi folosit fie ca aditiv, fie ca substituent pentru benzina.
Etanolul anhidru (continut de apa < 1 %) poate fi combinat cu benzina in orice proportii, pna la
eatnol pur 100 %. n Brazilia se utilizeaza motoare care pot functiona cu etanol hidratat, care este
un amestec azeotrop ntre etanol (cca. 93 % v/v) si apa (7 %). Acesta poate fi utilizat n amestec cu
benzina n cazul motoarelor flexibile.
Din punct de vedere practic exista urmatoarele alternative de a folosi bioetanolul n
motoarele cu ardere interna:
- aditiv pentru benzine (ETBE). Procedeul este simplu si ieftin, dar actualmente nu exista
suficiente capacitati de productie pentru ETBE;
- prin adaugarea (blending) etanolului, n cantitati moderate, direct n benzina sau motorina
(pna la 15...25 %, combustibili cunoscuti sub codul E15, E25). Exista temeri privind calitatea
combustibilului astfel obtinut (Directiva 2003/17).

- prin folosirea amestecurilor bogate n etanol (E85, E95, 85-95% etanol de fermentatie);
asemena amestecuri pot fi folosite ca atare nlocuind benzina sau motorina
- prin folosirea etanolului 100%, direct n motoare (experienta Braziliana n materie este
ndelungata si relevanta).
- precursor pentru combustibili oxigenati;
- hidrogen pentru celule de combustie
Este de subliniat ca la nivelul consumurilor, cca. 1,5 litri etanol nlocuiesc 1 litru benzina.
Aceast raport se are n vedere la stabilirea necesarului de productie de biocombustibili si la
ntocmirea bilanturilor de mediu.
Analiza proprietatilor fizico-chimice ale produsilor organici oxigenati de tip alcooli
evidentiaza o serie de diferente considerabile fata de carburantii lichizi de origine petroliera.
Utilizarea eficienta a alcoolilor n calitate de combustibili impune, n consecinta, modificari de
ordin constructiv si privind reglarea motoarelor, att pentru atenuarea uror influente negative, ct si
pentru valorificarea unor proprietati favorabi1e.
Dintre problemele principale care se ridica la utilizarea a1coolilor drept carburanti ca atare
n motoare1e cu aprindere prin scnteie, se pot enumera:
tendinta de reducere a puterii efective la un debit constant de alcooli, ca urmare a puterii calorifice
mai recluse a acestora, comparativ cu benzina (la arderea metanolului, se degaja o cantitate de
energie cu circa 50 % mai mica dect n cazul arderii unei cantitati echivalente de benzina, iar prin
arderea etanolului rezulta doar 66 % din energia degajata la arderea benzinei); prezenta oxigenu1ui
n structura moleculara a alcoolilor asigura, pe de alta parte, micsorarea necesaru1ui de oxigen
pentru ardere, astfel ca n ansamblu, puterea calorifica a amestecului combustibil-aer, raportata la
volumul de amestec, este putin modificata (metanolul necesita cu 44 % mai putin aer pentru
combustie, comparativ cu benzina, iar etanolul doar 61 % din aerul necesar arderiii benzinei); prin
urmare, se poate asigura mentinerea neschimbata a puterii motorului cu o cilindree data, prin
marirea corespunzatoare a debitului de carburant (pentru mentinerea razei de actiune a
automobilului trebuie marita, totodata, capacitatea rezervorului de carburant);
dificultatea pornirii la rece, determinata de presiunea redusa de vapori la temperaturi joase;
n cazul utilizarii alcoolilor puri, pornirea la rece poate fi solu-tionata prin folosirea de carburanti
auxiliari (benzina sau gaz petrolier lichefiat) sau ameliorarea pulverizarii (metanolul necesita pentru
vaporizare de 3,7 ori mai multa caldura, iar etanolul de 2,6 ori, comparativ cu benzina);
tendinta de nrautatire a vaporizarii n sistemul de admisie, la motoarele cu carburator,
determinata de valorile ridicate ale caldurilor de vaporizare ale alcoolilor si care necesita
reproiectarea sistemului de admisie;
tendinta de crestere a frecventei incidentelor survenite la functionarea motorului la cald ca
urmare a formarii dopurilor de vapori si a emisiilor de alcooli (punctele de fierbere ale alcoolilor
fiind coborte, comparativ cu benzina);
calitati defavorabile de ungere, determinate de viscozitatea redusa a alcaoli-lor si care
afecteaza direct cuplurile de frecare, n primul rnd la nivelul pompei si n sectiunea de nalta
presiune a instalatiei de alimentare;
incompatibilitatea compusilor organici si ndeosebi a alcoolilor cu uleiul de ungere si cu
materiale de tipul elastomerilor cu care acestia vin n contact nemijlocit;
coroziunea, determinata de alcooli si, de asemenea, de atacul chimic direct al unor compusi
specifici, rezultati n cursul arderii;
toxicitatea alcoolilor si, ndeosebi, a metanolului; metanolul poate patrunde n organism pe
cale respiratorie, digestiva si cutanata; provocnd, n general, intoxicatii cu efecte grave, care
depind de conditiile expunerii si de susceptibilitatea individuala; concentratia limita de vapori de
metanol n atmosfera, admisa la o expunere continua timp de 8 ore pe zi, este de 2600 mg/m3;
efecte fiziologice pot, nsa, interveni si prin expunere la concentratii de 1,71-1,46 mg MeOH/m3.
Utilizarea bioetanolului are un efect extrem de benefic asupra nivelului reducerii
principalelor emisii poluante ale MAI

 Cel mai important biocarburant din clasa alcoolilor;

Se obtine in prezent preponderent din materii prime amidonoase sau bogate in zahar, prin procese
fermentative;
Materii prime traditionale: cereale (porumb, grau, orz, orez, etc.), sfecla de zahar, trestie de zahar,
topinambur, sorg zaharat;
Fazele tehnologiei clasice de obtinere a bioetanolului carburant
1. Macinarea materiei prime;
2. Hidroliza enzimatica cu alfa-amilaza si amiloglucozidaza a amidonului (numai pentru materiile
prime amidonoase);
3. Fermentarea plamezii cu drojdie;
4. Distilarea plamezii (se obtine alcool etilic de concentratie 60-80%)
5. Rectificarea alcoolului etilic (alcool etilic de conc. max. 96,4% - azeotrop)
6. Anhidrizarea bioetanolului (Distilare azeotropa cu benzen, tricloretilena, dietileter, n-pentan;
Distilare extractiva cu etilenglicol sau benzina; Pervaporatie prin procedee
membranare).
OBS. Operatia de anhidrizare este obligatorie pentru utilizarea bioetanolului ca biocarburant, apa
continuta de alcoolul rectificat diminuand performantele in procesul de combustie.
DEZAVANTAJELE TEHNOLOGIEI CLASICE IN RAPORT CU UTILIZAREA
BIOETANOLULUI CA BIOCARBURANT
1. Tehnologia este energofaga, fiind afectat astfel raportul energie consumata pentru
producere/energie eliberata prin ardere;
2. Se obtin cantitati mari de deseuri si ape uzate;
3. Multe din materiile prime sunt destinate alimentatiei umane; prin industrializarea excesiva
acestea sunt scoase din circuitul normal, afectand pretul alimentelor si ducand la cresterea inflatiei
(se estimeaza ca la nivel global 100 milioane de oameni sunt afectati de cresterea pretului
alimentelor ca urmare a industrializarii exagerate);
4. Marirea suprafetelor cultivate pentru biomasa destinata obtinerii bioetanolului poate
afecta biodiversitatea, prin distrugerea unor habitate naturale.
TENDINTE ACTUALE IN PRODUCTIA DE BIOETANOL
OBTINEREA DE BIOETANOL DIN RESURSE CELULOZICE (solutie REVOLUTIONARA in
domeniul biocarburantilor)
Materii prime: Deseuri lignocelulozice paie (grau, orz, orez), tulpini de porumb, rumegus, frunze,
stuf.
Tehnologie: Macinarea materiei prime Hidroliza enzimatica a materialelor lignocelulozice cu
Ligninaze si Celulaze Fermentatia biomasei Distilarea primara Rectificarea
Anhidrizarea.
Utilizarea bioetanolului obtinut: NUMAI ca biocarburant.
AVANTAJE
1. Valorificarea superioara a deseurilor lignocelulozice;
2. Diminuarea emisiilor de gaze cu efect de sera cu 85% fata de cele emise prin arderea benzinei;
3. Eficienta energetica de 5 ori mai mare decat bioetanolul obtinut din porumb
4. Protejarea resurselor alimentare;
5. Reducerea impactului asupra mediului prin protejarea biodiversitatii.
REPERE ALE DEZVOLTARII INDUSTRIEI DE BIOETANOL CELULOZIC
- 5,3 MILIOANE DE LITRI productia de bioetanol celulozic preconizata pentru anul 2008 de
firma Verenium Corporation, Louisiana, SUA;

- 35 MILIOANE $ - valoarea investitiei facute de firma Abengao Bioenergy/Nebraska pentru

construirea unei fabrici-pilot pentru dezvoltarea proceselor de productie a bioetanolului din biomasa
lignocelulozica;
- 130 MILIARDE LITRI BIOETANOL tinta de productie fixata de SUA pentru anul 2017;
alocarea unei sume totale de 3,6 miliarde $ pana in acest an pentru atingerea scopului.
Este folosit in prezent ca biocarburant sub urmatoarele forme: E10; E15; E20; E85; E95 si
E100 (nr. precizat reprezinta % bioetanol si diferenta % benzina);
La folosirea amestecurilor alcool benzina apar urmatoarele probleme;
- Startul este mai redus ca urmare a vaporizarii mai lente a alcoolului;
- Lubrificatia este diminuata ca urmare a condensarii vaporilor de alcool;
- Coroziune si eroziune mai avansata ca urmare a formarii acidului acetic la arderea
alcoolului in prezenta unei cantitati insuficiente de aer.
- Vaporii amestecului etanol-benzina din rezervor sunt mai usor explozibili decat cei de
benzina.
BIOBUTANOL
-Reprezinta un biocarburant de viitor, avand proprietati similare cu ale benzinei;
-Se poate folosi in motoarele cu ardere interna fara a se face modificari constructive ale acestuia;
-Prezinta avantajul fata de bioetanol ca este mai putin higroscopic, absorbind mai putina apa din
aer;
-Se obtine prin procedee biotehnologice utilizand ca substrat de fermentare biomasa bogata in
glucoza (zahar, amidon) si ca microorganisme specii de Clostridium.
PROCEDEE DE OBTINERE A BIOBUTANOLULUI
Procedeul ABE (Acetona-Butanol-Etanol):
-procedeu cunoscut din anul 1916;
-a fost folosit pana in anul 1960 cand datorita dezvoltarii tehnologiilor bazate pe produse
petrochimice a devenit ineficient economic;
-foloseste ca substrat porumbul sau melasa;
-microorganisme utilizate: Clostridium Acetobutylicum; Clostridium Beijerinckii,
Clostridium Tetanomorphum.
Dezavantajele procedeului:
- Este discontinuu si ineficient economic;
- Utilizeaza materii prime de tipul alimentelor;
- Necesita conditii deosebite: mediu anaerob, steril, fermentatoare de dimensiuni mari;
- Butanolul obtinut este toxic si pentru microorganismele producatoare, ceea ce limiteaza
concentratia acestuia in mediul de fermentatie.
PROCEDEUL ABE IMBUNATATIT
Utilizeaza materii prime mai ieftine:
a) Zer substrat bogat in lactoza;
b) Tescovina de mere deseu agricol cu un continut de 10% carbohidrati transformati in proportie
de 80% in butanol;
c) Biomasa obtinuta din alge;
d) Deseuri lignocelulozice.
-Studii recente se bazeaza pe utilizarea de sisteme celulare imobilizate in scopul asigurarii
continuitatii procesului.
-Utilizarea biobutanolului ca biocarburant este inca in stadiul de cercetare.

BIODIESELUL
Rudolf Diesel a rulat, pentru prima dat, un vehicul pe baza biodieselului. Este un
combustibil asemntor cu dieselul, dar care nu este derivat din petrol, ci din uleiuri vegetale i
grsimi animale. Motoarele actuale diesel pot folosi combustibili biodiesel fr a fi necesare
modificri structurale. Biodiesel-ul poate fi folosit n procent de 100% sau poate fi amestecat cu
diesel-uri pe baz de petrol.
Biodiesel-ul este un combustibil mai eficient din punct de vedere al emisiilor de CO2 dect
diesel-ul pe baz de petrol. Biodiesel-ul are proprieti de dizolvare diferite fa de cele ale
combustibilor diesel pe baz de petrol, motiv pentru care motoarele mai vechi ce conin din
construcie furtune i garnituri din cauciuc pot fi degradate mai repede dect n cazul folosirii
diesel-ului normal. Motoarele mai noi nu sunt afectate de biodiesel, cauciucul fiind inlocuit cu
FKM. Este recomandat, totui, nlocuirea filtrelor de ulei la un motor care a folosit combustibil
diesel pe baz de petrol nainte de a se face trecerea la biodiesel.
Unul dintre avantajele biodiesel-ului este proprietatea mai bun de lubrifiere, ce crete
durata de via a injectoarelor. Biodiesel-ul ptrunde ncet, ncet pe pia, mai multe modele de
automobile fiind certificate pentru a folosi biodiesel n diverse concentraii.Folosirea biodiesel-ului
nu se limiteaz la automobile, fiind utilizat i de trenuri i avioane.
Lucrarile de cercetare au aratat posibilitatea sintezei biodieselului prin transesterificare in
cataliza bazica omogena a trigliceridelor continute in uleiul de rapita, cu metanol, cu formarea
esterilor metilici ai acizilor grasi din ulei.

R COOCH3
H2C-OH
H2C-OCOR
|

H2C-OCOR + 3 CH3OH
|

H2C-OCOR
Ulei
Metanol

NaOH

|
R COOCH3 + HC-OH
|

R COOCH3
H2C-OH
Metilesteri ai
Glicerina
acizilor grasi
(biodiesel)

Reactia de transesterificare este reversibila si moderat exoterma.

Studiul caracteristicilor cinetice ale reactiei de transesterificare in cataliza cu hidroxid de
0

sodiu, la raportul molar ulei/metanol de 1/6 si la temperaturi intre 50 si 65 C, a relevat faptul ca

reactia este de ordin cinetic global doi( ordinul unu in raport cu fiecare dintre reactanti). Reactia se
desfasoara cu viteza mare in primele 10 30 minute, apoi evolueaza mai ncet, apropiindu-se de
echilibru pe care il atinge dupa mai multe zeci de minute in functie de proportia de catalizator
folosita si de temperatura. Spre exemplu la un raport molar ulei molar de 1/6, o cantitate de
catalizator( hidroxid de sodiu) reprezentand 0,3% din cantitatea de reactanti si la o temperatura de
0

60 C, timpul necesar antingerii conversiei maxime este de doua ore.

0

O crestere a temperaturii de reactie cu 10 C, duce la o crestere de aproximativ 2,5 ori a

vitezei de reactie.
Studiile experimentale pentru decantarea fazei glicerinice au aratat ca in aproximativ 30
minute, se separa majoritatea glicerinei rezultata in proces.
Epuizarea metanolului ramas in biodiesel dupa reactie( 0,5 5%) necesita un singur
echilibru teoretic de separare.
Spalarea cu apa a biodieselului pentru indepartarea alcalinitatii si a urmelor de glicerina este
o operatie care poate crea probleme foarte mari datorita formarii emulsiilor. Urmele de glicerina si
alcalinitate continute de biodiesel pot fi indepartate prin spalare cu apa demineralizata in 12 trepte,
in functie de continutul de impuritati, la un raport volumic apa : biodiesel de 1/4 1/3. Experientele

au aratat ca centrifugand o proba de biodiesel brut, alcalinitatea si continutul de glicerina pot scade
la valori de 0,1% pana la 0,004% la forte centrifuge relative de 7000 9000.
Uscarea biodieselului de urmele de apa, necesita un echilibru teoretic de separare si poate fi
0

efectuata sub vacuum (300 400 torr abs.) si la temperaturi de 120 150 C.
Cresterea aciditatii uleiului initial duce la cresterea cantitatii de faza glicerinica care mai
contine in afara de glicerina, sapunuri si biodiesel solubilizat ca microemulsie.
Lucrarile de cercetare au aratat posibilitatea purificarii biodieselului cu adsorbanti. In
aceasta operatie sunt retinute urmele de catalizator (NaOH), sapunuri, glicerina, etc., din biodiesel.
Purificarea prin adsorbtie intr-o treapta este eficienta daca se folosesc cantitati de adsorbant
de aproximativ 5% fata de biodiesel, daca acesta are alcalinitate de cel mult 0,5 mg NaOH/g. Acest
lucru se poate realiza lucrand cu un ulei proaspat din seminte depozitate corespunzator, uleiul fiind
stocat sub perna de azot. Prin aceste proceduri se asigura o aciditate redusa a uleiului cea ce il face
usor de prelucrat. De asemenea continutul de apa al materiilor prime trebuie sa fie cat mai redus, iar
cantitatea de catalizator folosita cat mai mica( cu pastrarea unui timp de reactie in limite
economice).
Experientele au aratat ca ridicarea temperaturii de reactie defavorizeaza conversia finala prin
influenta ei asupra constantei de echilibru. Totodata cresterea raportului molar metanol / ulei, s-a
dovedit ca duce la avansarea conversiei, tot prin influenta pe care o are asupra constantei de
echilibru.
Tehnologia propusa pentru obtinerea biodieselului cuprinde urmatoarele etape principale :
reactia, recuperarea metanolului nereactionat, separarea fazei glicerinice, purificarea biodieselului,
uscarea si filtrarea biodieselului.
Pentru reactie se propune o cantitate de catalizator, hidroxid de sodiu, de 0,3% greutate
calculata la masa totala a reactantilor, peste cantitatea necesara neutralizarii aciditatii uleiului.
0

Lucrand la temperatura de 60 C, timpul necesar unei reactii complete este de doua ore.
Alimentarea unor autobuze cu amestec motorina biodiesel (5 20%) a dus la urmatoarele
concluzii : consumul de combustibil creste cu circa 3% ca urmare a puterii calorifice mai mici a
biodieselului data de continutul de oxigen din molecula, coeficientul de opacitate a gazelor de
esapament a scazut cu circa 20%.

BIOGAZUL
Un amestec de gaze compus din:
Metanul, CH4 , n proporie de 55 70%;
Dioxidul de carbon, CO2 , n proporie de 28 43%;
Alte gaze ca hidrogenul sulfurat (H2S), azotul (N2), oxidul de carbon (CO), oxigenul (O2),
care, mpreun, nu depesc, n general, 2%.
Puterea calorifica biogazului este determinat de coninutul acestuia n metan. Gazul
metan are urmtoarele proprieti termodinamice:
Mas molecular 16,04 kg/kmol
Densitate 0,717 kg/Nm3
Putere calorific anhidr -Superioar 9516 kcal/Nm3
39.838 kJ/Nm3
-Inferioar 8.550 kcal/Nm3
35.797 kJ/Nm3
Temperatura de topire -182,5 0C
Temperatura de fierbere -161,6 0C
Solubilitatea -n ap la 200C 0,35 % n greutate
-n alcool etilic la 200C 47,1 % n greutate

Schema de producere a biogazului

Factorii care influeneaz producia de biogaz
Materia prim
Temperatura
Presiunea
Agitarea
pH ul

Producia specific de biogaz din diverse materii organice

Biogaz obinut n amestec de materii prime

Coninutul de C, N i raportul C/N pentru unele materii prime folosite la producerea

biogazului

Influena temperaturii asupra produciei de biogaz

Biogaz obtenabil din unele materii prime provenite din agricultur

Instalaie de biogaz dup sistemul Darmstadt

Instalaie de biogaz sistem UASB Vageningen (Anaerob de contact, Olanda 1979)

Instalaie de biogaz sistemSchimdt Eggersgluss

Instalaie de biogaz brevet J.J. Patel, India 1950

Instalaie de biogaz tip KVIC

Instalaia de biogaz sistem DOM din provincia Sichuan (China)

Instalaie de biogaz tip ICA de 5 si 10 m3

Principalii indicatori ai instalaiilor de biogaz de 5 i 10 m3, tip ICA, diseminai n Romnia

Instalaie de biogaz sistem Neukomm (Thayngen. Elveia)

Instalaie de producere a biogazului n flux orizontal. Schem de principiu.

BIOGAZUL I CO-GENERAREA