UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA, SIBIU

FACULTATEA DE DREPT
CENTRUL TERITORIAL BACAU

CONCURSUL DE INFRACTIUNI

STUDENT: DIACONU ANDREEA, ANUL 2, ID

MATERIA:DREPT PENAL GENERAL I
INDRUMATOR:Lect.univ.dr. Marius ARON

Prin concurs de infractiuni este desemnata forma pluralitatii de infractiuni ce consta din
savarsirea a doua sau mai multe infractiuni de catre aceeasi persoana mai inainte de a fi condamnata
definitiv pentru vreuna din ele.
Conditiile de existenta ale concursului de infractiuni sunt:
a) savarsirea a doua sau mai multe infractiuni.
Infractiunile savarsite pot fi de natura si gravitate deosebite, pot fi prevazute in codul penal ori in
legile speciale sau in legile nepenale cu dispozitiuni penale, pot fi consumate ori ramase in faza de
tentativa pedepsibila, ori asimilate tentativei (ex.: art. 173 al. 2 C.p.) si pedepsite ca atare.
Conditia este indeplinita indiferent de forma de vinovatie cu care sunt comise infractiunile. Nu are
importanta pentru existenta concursului de infractiuni daca infractiunile sunt de aceeasi natura ori
nu sau daca infractiunile sunt: simple, continui, deviate, continuate, complexe, progresive, de
obicei. Conditia este indeplinita si atunci cand infractiunile sunt savarsite toate in tara, toate in
strainatate, ori unele in tara si altele in strainatate.
b) Infractiunile sa fie savarsite de aceeasi persoana.
Unitatea de subiect este de esenta concursului de infractiuni. Este indeplinita conditia si atunci
cand infractorul are calitatea de autor ori de participant la infractiunile comise sau cand infractorul a
comis unele infractiuni in timpul minoritatii si altele dupa implinirea varstei de 18 ani.
c) A treia conditie priveste savarsirea infractiunilor mai inainte de condamnarea definitiva a
infractorului pentru vreuna din ele.
Conditia are in vedere inexistenta unei condamnari definitive pentru vreuna din infractiunile comise
de aceeasi persoana. Va fi indeplinita aceasta conditie chiar daca infractorul a fost condamnat pentru
o infractiune savarsita anterior, dar hotararea nu era definitiva la data comiterii noii infractiuni, ori
hotararea de condamnare desi definitiva a fost desfiintata printr-o cale extraordinara de atac.
d) O ultima conditie a existentei concursului de infractiuni are in vedere ca infractiunile comise
( sau cel putin doua dintre ele) sa poata fi supuse judecatii. Aceasta conditie nu se degaja din
definitia legala a concursului de infractiuni, ci este dedusa din intreaga reglementare a concursului
de infractiuni.
Concursul de infractiuni ia nastere prin savarsirea a cel putin doua infractiuni si se stabileste
la judecata. Este posibil ca o persoana sa savarseasca mai multe infractiuni, dar sa nu poata fi

judecate deoarece pot exista cauze care inlatura raspunderea penala, care eventual sunt incidente
pentru vreuna din infractiunile comise cum ar fi: amnistia, lipsa plangerii prealabile, implinirea
termenului de prescriptie a raspunderii penale ori sunt incidente alte cauze ce atrag nepedepsirea
infractorului ca: denuntarea de catre mituitor a luarii de mita (art. 255 al. 3 C.p.), retragerea
marturiei mincinoase (art. 260 al. 2 C.p.).
In astfel de situatii, daca infractorul este trimis in judecata numai pentru o infractiune,
deoarece pentru celelalte sunt incidente cauzele de inlaturare a raspunderii penale ori cauze de
impuitate nu este indeplinita conditia de existenta a concursului de infractiuni. Consideram ca
aceasta conditie apare mai degraba ca o conditie de sanctionare a concursului de infractiuni, decat
de existenta a acestuia, dar cum problema principala a concursului este cea privind sanctionarea,
desigur ca o astfel de conditie trebuie socotita de existenta a concursului.
Formele concursului de infractiuni:
Concursul de infractiuni este cunoscut in doctrina penala si in legislatie sub doua forme:
-

concursul real

concursul formal (ideal).

Concursul real se mai numeste si concurs material ori concurs prin mai multe actiuni sau
inactiuni.Concursul real de infractiuni este acea forma ce se realizeaza prin savarsirea mai multor
infractiuni ca urmare a mai multor actiuni sau inactiuni distincte.Aceasta caracteristica a
concursului real se deduce implicit din dispozitiile art. 33 lit. b. C.p. care reglementeaza concursul
ideal sau formal prevazand ca exista concurs, cand o actiune sau inactiune savarsita de aceeasi
persoana, datorita imprejurarilor in care a avut loc si urmarilor pe care le-a produs intruneste
elementele mai multor infractiuni.Infractiunile savarsite de o persoana pot fi de aceeasi natura si
concursul devineomogen, iar cand infractiunile sunt de natura diferita, concursul este eterogen.
Intre infractiunile aflate in concurs se pot stabili anumite legaturi interne, obiective, pe langa cea
subiectiva (acelasi infractor).
In functie de legaturile care exista intre infractiunile aflate in concurs se disting doua modalitati ale
concursului: a) concursul real simplu si b) concursul real calificat.
a) Concursul real simplu se caracterizeaza prin aceea ca intre infractiunile savarsite nu exista o alta
legatura decat cea personala (savarsite de aceeasi persoana).
b) Concursul real calificat sau cu conexitate se caracterizeaza prin existenta anumitor legaturi
conexiuni intre infractiunile savarsite de aceeasi persoana. Sunt mentionate astfel de conexiuni in
literatura juridica: conexiunea topografica ce presupune o legatura de spatiu, de loc, intre
infractiunile comise; conexitatea cronologica, ce presupune comiterea infractiunilor simultan sau
succesiv; conexitatea consecventionala in care o infractiune este savarsita pentru a ascunde

comiterea altei infractiuni; conexitatea etiologica in care o infractiune este savarsita pentru a inlesni
comiterea altei infractiuni.
Dintre formele posibile de conexitate ce pot exista intre infractiunile aflate in concurs, in legea
penala (art. 33 lit. a C.p.) au fost retinute doar doua: conexitatea etiologica si conexitatea
consecventionala.
Conexitatea etiologica presupune o legatura mijloc-scop intre infractiunile comise, adica o
infractiune este comisa pentru a inlesni savarsirea altei infractiuni. Atat infractiunea mijloc cat
si infractiunea scop sunt comise cu intentie iar hotararea de a fi savarsite este anterioara comiterii
ambelor infractiuni, (spre ex.: pentru a inlesni delapidarea, functionarul falsifica evidentele de
intrare a bunurilor din gestiune).
. Conexitatea consecventionalapresupune o legatura de la cauza la efect sau de la antecedenta la
consecinta intre infractiunile aflate in concurs, adica se comite o infractiune pentru a acoperi
savarsirea altei infractiuni, (spre ex., pentru a acoperi savarsirea unui omor se ucide martorul ori
pentru a impiedica descoperirea unei delapidari se falsifica actele de evidenta).
Infractiunea efect in aceasta conexitate consecventionala este comisa intotdeauna cu intentie,
iar infractiunea cauza poate fi savarsita atat cu intentie cat si din culpa. Hotararea de a savarsi
infractiunea efect este luata dupa comiterea infractiunii cauza, (spre ex.: pentru a impiedica
descoperirea unei ucideri din culpa comisa intr-un accident de circulatie, conducatorul auto
paraseste locul accidentului).
Concursul ideal sau formal de infractiuni ori concursul printr-o singura actiune cum se mai
numeste in literatura juridica, exista potrivit dispozitiilor art. 33 lit. b. atunci cand o actiune sau
inactiune savarsita de aceeasi persoana, datorita imprejurarilor in care a avut loc si urmarilor pe care
le-a produs, intruneste elementele mai multor infractiuni.
In mod constant, s-a decis 838g62i in practica judiciara, ca exista concurs ideal de infractiuni cand
prin fapta conducatorului unui autocamion se distruge din culpa un alt vehicul si se provoaca
totodata ranirea grava a unei persoane ori prin incalcarea normelor legale de protectia muncii (o
infractiune) se produce si o vatamare corporala grava a unei persoane sau in cazul in care violentele
intrebuintate la savarsirea infractiunii de talharie au fost indreptate impotriva unui functionar care
indeplinea o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat aflat in exercitiul functiunii, in care
activitatea ilicita intruneste elementele constitutive ale infractiunilor de talharie si ultraj.
Infractiunile savarsite in concurs ideal pot fi de aceeasi natura, concursul fiind siomogen ori de
natura diferita concursul fiind eterogen.
Va exista deci concurs ideal de infractiuni si atunci cand prin aceeasi actiune ori inactiune se
realizeaza continutul mai multor infractiuni de acelasi fel, [spre ex.: daca prin conducerea

imprudenta a unui autovehicul sunt ranite grav doua persoane se realizeaza continutul a doua
infractiuni de vatamare corporala din culpa (art. 184 C.p.), deoarece in materia infractiunilor contra
persoanei altele decat cele contra vietii, unde legiuitorul dintr-o pluralitate de victime a creat o
unitate legala (art. 176 lit. b si art. 178 al. 5) sub forma infractiunii complexe pluralitatea
subiectilor pasivi determina chiar in cazul unitatii de actiune sau inactiune o pluralitate de
infractiuni].
Infractiunile savarsite in concurs ideal de cele mai multe ori sunt de natura diferita, (spre ex.:
conducand fara permis, in stare de ebrietate, infractorul provoaca un accident de circulatie in care
este vatamata grav integritatea corporala a unei persoane si uciderea din culpa a alteia).
Sub raport subiectiv infractiunile aflate in concurs ideal pot fi savarsite cu: intentie directa, cu
intentie directa unele si altele cu intentie indirecta, cu intentie unele si altele din culpa, dupa cum
toate pot fi savarsite din culpa.
Tratamentul penal al concursului de infractiuni
Savarsirea mai multor infractiuni de catre aceeasi persoana, demonstreaza, cel mai adesea, o
perseverenta pe calea infractionala a acesteia si fata de care sunt necesare sisteme de sanctionare
adecvate pentru asigurarea constrangerii si reeducarii.
In doctrina penala si in legislatia penala sunt cunoscute trei sisteme de sanctionare pentru concursul
de infractiuni: sistemul cumulului aritmetic, sistemul absorbtiei si sistemul cumulului juridic.
Sistemul cumulului aritmetic sau sistemul aditionarii pedepselor presupune adunarea
pedepselor stabilite pentru fiecare infractiune din concurs si executarea pedepsei rezultate din
adunarea lor.
S-a reprosat acestui sistem ca este rigid si in cazul pedepselor privative de libertate conduce
la pedepse ce depasesc durata de viata a omului, se transforma intr-o privatiune pe viata a
condamnatului, depasind limitele generale ale pedepsei in cadrul carora trebuie sa aiba loc
represiunea.
Sistemul absorbtiei presupune aplicarea pedepsei stabilite pentru infractiunea cea mai grava
care va absorbi pedepsele stabilite pentru celelalte infractiuni mai usoare.
Acest sistem al absorbtiei pedepselor mai usoare in pedeapsa cea mai grava are mai multe
neajunsuri decat sistemul aditionarii, deoarece creeaza pentru infractor impresia de impunitate pentru infractiunile mai putin grave, poate reprezenta o incurajare pentru infractorul ce a savarsit o
infractiune grava, de a savarsi si alte infractiuni mai putin grave pentru care pedepsele vor fi
absorbite in pedeapsa pentru infractiunea mai grava.
Sistemul absorbtiei pedepselor creeaza dificultati in aplicarea actelor de clementa, cand
acestea ar privi pedeapsa aplicata pentru infractiunea cea mai grea.

Sistemul cumulului juridic sau al contopirii pedepselor este un sistem intermediar intre cel al
aditionarii si cel al absorbtiei si presupune aplicarea pedepsei celei mai grave, dintre cele stabilite
pentru fiecare infractiune, la care se poate adauga un spor.
Acest sistem adoptat si de codul penal roman in vigoare, are avantajul ca elimina
inconvenientele semnalate in celelalte sisteme, iar obiectiile ce i se pot aduce sunt de mai mica
importanta.