PX @ 2013ARCHACOLOGICA o CONTRIBUTII ARHEOLOGICE LA ISTORIA ROMANILOR DIN TRANSILVANIA: BISERICA SFANTA PARASCHIVA DIN FELEAC Daniela Marcu Istrate Cuvintecheie: biserica medievala ortadex, romani, cimitir medieval, bisercigotic, Feleac, episcoportodox Keywords: medieval Orthodox church, Romanians, medieval cemetery gothic church, Feleac, Orthedax bishop ARCHAEOLOGICAL CONTRIBUTIONS TO THE HISTORY OF ROMANIANS IN ‘TRANSYLVANIA: THE SAINT PARASCHIVA CHURCH IN FELEAC Abstract “The Romanian village of Feleac is mentioned in documents since 1367, mostly connected with numerous privileges received over the entire Middle Ages for the merit of protecting the road passing through the centre of Transylvania, toward Cluj. During the second half of the 14 century and the first half of the 15% century several clerics are present here, their ranks being that ‘of bishop, archbishop and metropolitan, an Orthodox institution existed here and evolved, most likely connected with St. Paraschiva’s stone church. Both che village and the church were researched by historians and benefic from a vast literature. The opporcunity of archaeological excavations presented itself in 2011 and their results are presented here. Archaeology tells us that the church in Feleac was built nearby an older church, of which we do not have any details. The stone foundations deranged several graves belonging to the cemetery ‘connected to this first church, whose beginnings might be toward the second half ofthe 13* centu ‘A grave whose skull was enclosed by the foundation of the north-western corner of the nave still preserved a coin minted in 1456, this representing the main reference point in delimiting the older ‘cemetery, dated with several coins over the 14! and the 15% centuries. The village mentioned in documents in 1367 probably existed at least since mid-13® century. “The stone church was built between 1482 and 1488. The nave and the altar present, in their foundations, a similar building technique, stone boulders and mortar made of lime and sand in a relative combination which resulted, in several cases, with only sand being present between the stones. The altar was designed with a semicircular foundation while the elevation was closed with three sides. The restricted research did not clarify if the altar was built in two stages of construc- tions: a first one with a semicircular apse and the second one with a three-sided apse. The entire site, the similar constructions techniques and a very simple stratigraphic sequence suggest a single conseruction site which was probably separated on two stages: the nave than the altar. Several tombs were also placed inside the church, especially in its western side. These graves ‘must have been exceptional ones since the entire cemetery was concentrated outside and around the church. Two of these interior graves were protected on their upper sides by brick lids. On cone of them we discovered a coin minted in 1549, thus representing a terminus aniequem for all the interior tombs. Ic is obvious that the graves were individualized by area markings and they contained important individuals, not excluding the possiblity that they were bishops. ARS TRANSSILVANIAE, XXIII, 2013, p. 191-210192 Daniela Marcu Istrate Satul Feleac se afld aproximativ in centrul Transilvaniei, in marginea vechiului drum medieval care lega Clujul de sudul Transilvaniei. Agezarea s-a dezvoltat pe o inalyime, masivul Feleaclui, la limita dintre podigul somegan si cimpia Transilvaniei, la o altitudine de peste 700 m. ‘Comunitatea rominilor din Feleac are ridicini medievale bine documentate! care coboari probabil in secolul al XIlI-lea. Prima mengiune documentari dateazi insi abia din 1367: printr-o diploma a regelui Ludovic de Anjou, din 28 ianuarie 1367 villa olachorum Felek trece de sub jurisdicyia voievodului sia comitelui sub aceea a oragului Cluj gi primegte totodati anumite drepturi ca recom- pensi pentru meritele dovedite in supravegherea imprejurimilor. Pri fost confirmate de mai multe oti pe parcursul evului mediu. O diplomi emisi de citre de Luxemburg la 13 ianuarie 1415 fi intireste pe felecani in drepturile lor gi apreciazi faptul c& s- remarcat prin strilucite urednicii. Aceeasi intitire a venit in 1479 din partea regelui Matia Corvin, apoi din nou la inceputul secolului al XVI-lea. Aceste documente arati ci, cel pusin de la mijlocul secolului al XIV-lea, Feleaca fost o localitate cu o importanga aparte, cu sigurangi cea mai remarcabili dintre toate agezirile romanesti ce trebuie si fi existat in zona. In mod firesc, o institugie ortodoxa cu autoritate asupra romanilor din centrul “Transilvaniei si-a gisit locul gi a fost autorizati si funcgioneze aici. Sursele scrise documenteazi functionarea unei episcopii ortodoxe la Feleac inci din partea a doua a secolului al XV-lea, primul dintre episcopii rezidengi fiind grecus Episcopus nomine Marcus: Acestuia i-a urmat Danciu, fiu al preotului Ladislau, care a pistorit sub numele Daniil (probabil devenic cilugir la un moment dat). La 25 octombrie 1488 Daniil este mengionat ca athiepiscop intr-o inscripsie slavoni aflaci pe un ‘Tetraevangheliar, manuscris intocmit la cererea sa. Documentul atribuie fnalt Prea Sfingitului nostru Athiepiscop chir Daniil construirea bisericii din piatra dedicat Sfintei Paraschiva. Un deceniu mai tirziu pentru acelasi manuscris s-a ficut o ferecituri din argint, pe care un inalt demnitar de la curtea ui Stefan cel Mare a diruit-o mitropoliei din Feleac: o informagie pe baza cireia multi istorici considera ccerti ridicarea episcopiei la rang de mitropolic. Mengionata din nou la inceputul secolului al XVI-lea, mitropolia era condusi de chir $t. (Stefan’), conform inscriptiei slavone scrijeliti pe braul din piacra al altarului (latura sudici) de citre Popa Filip din Hayeg. Ultimul ierarh mengionat in documente ca rezident la Feleac este episcopul Petru, in 1538.’ Biserica Sfanta Paraschiva Biserica ortodoxa Sfinta Paraschiva este alcituiti dintr-un naos si un pronaos de dimensiui aproape egale, un turn clopotnigi adiugat pronaosului pe partea de nord si un altar pentagonal. Accesul in interior este posibil atat dinspre vest cat si dinspre sud. Destul de impozanti ca dimensiuni (cu 0 lungime totala de 21,52 m gio ligime de 7,40 m), cladirea s-a format in doua etape: naosul si altarul in evul mediu, iar pronaosul si colopotniga la inceputul secolului XX (Il. 1-4, Plan 1). Marius Porumb, Bisriile din Feleac si Vad. Doud cttori moldoveneti din Transilvania, Bucutexti 1968. Idem, Vechi biserici roménest din sec. XILI-XVI, in vol. Monument istrice si de arta religioasd din Arhicpscopia Vadului, Feleacului 4 Clujului, Cluj-Napoca, 1982, p. 77-98. Esntz Gera, Endely éptézete a 14-16. sedzadban. Kolozsvit, 1996, p. 196. M. Porum, Biscrica arbicpscopala din Feleac, cttoria lui Stefan cel Mare, Cluj-Napoca, 2003, p. 9-10. Alexandru Simon, Feleacul (1367-1587), Cluj-Napoca, 2004, p. 60-100. 2M. Porumb, Biserica arhiepicopali din Felea.... p. 11-13. § Discugie aminungicé asupra succestuniiepiscopilor: A. Simon, Feleacul..p. 104-106.Contribupisarheologice la itortaromanilor din Transilvania:biserca Sfanta Paaschiva din Feleae 193 a... Mw Plan I. Planul general al bisrici cu marcarea celor dous etape de construcie. Biserica medievala (cu dimensiunile exterioare 13,65x7,40) este alcatuiti dintr-o sala dreprun- ghiulari si un alcar alungit incheiat cu o absida in trei laturi.t Naosul, usor asimetric, are o lungime intetioara de 7,26 m gio kisime de 5,39-5,55 m, suprafaga utili fiind de cca 40 mp. Cele doua travee sunt acoperite cu boli in cruce pe ogive, cu nervuri si chei de bolta din piatra. Nervurile au o profi- latura din cite doui scotii pe fiecare parte, iar cheile de bolti sunt simple, de forma circulara. Cheia dinspre est este impodobiti cu un scut heraldic cu un cols vag ridicat, al cirui cimp, fracfionat pe verticala, a rimas gol — sau cel pugin aga a ajuns pana la noi. Vagi urme reliefate ce pot fi descifrate pe cheia vestici sunt insuficiente pentru a reconstitui o decoratie sau o inscriprie care ar fi putut decorul si istoria bisericii. Ogivele se pierd treptat in peretele care preia descircarea boltilor. Naosul este accesibil din exterior pe partea sudici, printr-un portal dreptunghiular cu ancadrament din piatri bogat profilat: deschiderea este articulati printr-un profil in retragere format din doua toruri si un element cu muchie ascutit’, exteriorul este accentuat prin baghete incrucisate. Un ale acces se ficea dinspre vest, printr-un portal gotic in arc frint, al cirui ancadrament a fost trans- ferat la pronaos la inceputul secolului XX. Piesa actuali, restaurati sau chiar partial reficura, red probabil fidel originalul. Spatiul interior este luminat dinspre sud prin dou ferestre inalte gi relativ inguste, incheiate fn arc frant si decorate cu muluri gotice. Deschiderea propriu-zisi prezinti un ancadrament bipartit, fn vreme ce partea superioard, din dreptul arcului frint, este ocupata de un trafor qvadrilobat inscris intr-un cere sau intr-un romb (Il. 5~7). “Trecerea dintre naos si altar a fost rezolvaté printr-un arc de triumf incheiat in unghi ascutit, a cirui fata interioara este construita din blocuri de piatra ecarisate, firi nici un element decorativ. Un iconostas din lemn a inchis arcul, fragmentand astfel spatiul interior in conformitate cu ceringele cultului ortodox. 5M. Porumb, Vehibiverciromanesi.. . 86-87. Vigil Vitigianu, Itoria arte eudale in Tre Romane, Bucuresti 1959, p. 567-568,194 Daniela Mareu Israte Alearul alungit (lungime intetioara de 4,20 m de la limita arcului de triumf gi o ligime maxima de 3,70 m) este format dintr-un carcu dreptunghiular gi 0 absidi poligonali, cu trei muchii (fiecare muchie cu o lungime de 1,50 m). In mod neobisnuit, peregii altarului sunt mai subyiri decit cei ai naosului, respectiv au o grosime de 0,70 m (fag de 0,90 m la naos). Interiorul este luminat dinspre sud printr-o fereastri dreprunghiulari cu partea superioara inchisi in arc frint, iar dinspre est printr-o fereastri circulari, de dimensiuni mici - ambele cu ancadramente din piatri si muluri gotice. Decoragia ferestrei mari este asemanatoare celor din navi, in timp ce fereastra din ax are un ancadrament simplu, in forma de S: ambele sunt restaurate recent. Tencuiala din jurul ferestrei circulare sugerea7i o inter- vengie ampli asupra structurii, din acest motiv nu excludem posibilitatea ca inigial golul si fi ardtat alefel, cel pusin de dimensiuni mai mati. In interiorul naosului se regisesc picturi murale si icoane din secolul al XVII-lea.> fn jurul arcului de triumf se pastreaza fragmente dintr-o picturi de la mijlocul secolului al XVIII-lea cu autor necunoscut, infitigind portretele unor prooroci: Avacum, David, Tlie si Moise spre nord, respectiv ‘Aaron, Elisei, leremia gi Daniil pe latura sudica. Concepia ansamblului pictural (cu analogii de pilda | Densus), iconografia si cromatica au sugerat istoricului Marius Porumb folosirea unor modele mai vechi, fiind plauzibila ipoteza copierii frescelor din secolele XV-XVI° Unui alt artist anonim ti datorim cele douasprezece priznicare din iconostas, care reprezinti sirbatorile cele mai importante ale anului.” Din inventarul mobil sune de mengionat mai multe icoane. Cea mai veche, reprezentindu-| pe Isus Pantocrator, a fost pictata in 1762 pentru biserica din Feleac de citre Nechita Zugravu.* Nistor Zugravul, un pictor de icoane faimos in Transilvania secolului al XVI-lea, originar din Feleac, a realizat pentru biserica din satul siu natal icoana de hram (Sfanta Paraschiva), de asemenea icoanele gi usile imparatesti pe care sunt reprezentagi cei patru evanghelisti (1769-1785).” In secolul al XV-Lea biserica a fost dorati cu manuserise foarte valoroase, dintre care cunoagtem. doua: un Liturghier avon din 1481, copiat in Transilvania, poate chiar la Feleac gi un Tetraevangheliar din 1488, ferecat in scoarge de argint in 1498 de citre vistiernicul Isac de la curtea lui Stefan cel Mare.” Din exterior, biserica arati o silueta aveltd, eleganci si echilibratd, pe care adaosul din epoca modern nu a afectat-o, Peretele altarului este segmentat printr-un briu din piatri simplu, teyit oblic, care desparte (la 1 m deasupra nivelului de caleare) un soclu cu zidiria aparenti de o elevasie tencuita. Ultima restaurare a pistrat pentru intreaga clidire un soclu cu zidarie aparenti, la acelagi nivel cu profilul din piatra alraruluis peste aceasta limita, peretele este acoperit cu o tencuiali de culoare alb-cenusiu. Contrafortul din colgul de sud-vest pare si faci parte din proiectul medieval, avand foarte probabil un pandant pe latura nordica pe care viitoare sipituri atheologice ar putea si il evidensieze. Biserica nua fost insi previzuta cu alte contraforturi, nici la muchiile absidei si nici la colyurile dinspre risirit. Contraforcurile vestice au fost probabil determinate de faptul ci fagada respectivi se afla foarte aproape de panta telativ abrupti. La inceputul sec. XX clidirea a fost restaurati si extinsi, sub patronajul regelui Ferdinand si dupi proiectele arh. Kés Karoly, unul dintre cei mai talentagi arhicecti activi in Transilvania in acel 3M. Porumb, Pictura vechilorbiserci din arbiepscopia Vadului, Feleacului i Clujulu, in vol. Monumenteistorice yi de arta religion din Arbiepiscopia Vadului, Feleacului si Clujlui, Cluj-Napoca, 1982, p. 43-52. © Marius Porumb, Biserca arhiepiscopala din Feleac...,p. 18. > Ibidem., p. 27-28. ® Tbidem, p. 28. > Thidem, p. 31 © Manuscrisul a fost aribuit de citre V. Vitisianu unui atelier moldovensec. (V. Vitigianu, Istoria arte feudal... .912). Carcea a fost pierdutd, dar Ferecitura a fost publicath de N. lorga (Les arts mineurs en Roumanie, 1, Bucuresti 1934)Contributiiarbeologice la istoria romanilor din Translvania: biserica Sftnta Paraschiva din Feleac 195 moment, Adiugarea unui pronaos de dimensiuni aproape egale naosului (7,52 m in lungime) a fost ficuti cu prudengi, in spiritul protejirii monumentului gotic. Peretele medieval dinspre apus a fost inlocuit cu trei deschideri in arc frant, separate prin stilpi si descircate citre peregi prin doi pilastri. Accasti structuri de trecere susfine totodati o tribuna. Unele clemente, cum ar fi ancadramentele ferestrelor de pe latura sudica si boltile alrarului, au fost inlocuite din cauza stirii proaste de conservare, Incervengiile ulterioare asupra clidirii au avut un caracter local, limitindu-se la reparagii sau siste- matiziti, Dintre acestea ne atrage atengia un dren realizat in jurul fundagiilor absidei, umplut cu piatra sparti. Probabil cu aceasti ocazie, pe partea de nord a bisericii, inclusiv in imediata apropiere a absidei, nivelul terenului a fost coborit cu cca 0,70 m, ceea ce a readus clidirea medievali la proporgile inifiale. Din documente nu cunoastem nimic despre istoria concreti a acestei biserici. Pornind de la inscriptia care il aminteste pe Daniil ca arhiepiscop in 1488, istoricii au datat construcgia in cea de-a doua jumitate a sec. XV: spre mijlocul secolului a propus Nicolae lorga', in jur de 1470 a propus arh. Gheorghe Bals!, dar majoritar specialistii se referi la ultimele decenii ale secolului al XV-lea. Pentru aceasti datare pledeazi nu doar sursele documentare ci gi stilul gotic al cladirii, care poate fi atribuit unui atelier de pietrari din Cluj. Pisania votiva, cum o numeste V. Vatisianu, arati ci biserica era in funcgiune in anul 1488": pe aceasta bazi santierul a fost datat in intervalul 1481-1488."* Biserica se bucuri de o literaturi bogata, dar discusia principala s-a purtat in jurul institu religioase (episcopie-athiepiscopic-mitropolic) si al posibilitigii de a identifica aici o ctitorie a lui Stefan cel Mare." Principalul autor al subiectului, care a studiat in egalé masuri athitectura, pictura istoria biscricii $finta Paraschiva, este Marius Porumb. Incepand din 1968 istoricul a revenit constant asupra monumentului, asupra importangei clidirii si asupra semnificayici Feleaclui pentru istoria ‘Transilvaniei.'* Monografia sa din anul 2003 sintetizeaza dealtfel stadiul cunogtingelor despre biserica. Dincolo de acest studi exhaustiv, clidirea nu are alte secrete decat cele pe care le-ar putea scoate la iveald o cercetare atheologic. Contextul cercetirii arheologice La restaurarea din 1925 in biserica veche a fost realizata o placa din beton, peste care ulterior s-a agezat 0 dusumea din scinduri. fn timp, aceste amenajiri au ficut si creasca puternic nivelul de umiditate a clidirii, dusumeaua sa deteriorat iar in peresi umezeala a devenit aparenta pani lao inalsime considerabila. In primavara anului 2011 s-a luat decizia refacerii pardoselii’”, ceca ce a creat posibilitatea efectuarii unor cercetiri arheologice'* in interiorul naosului (Il. 8, 9-10). Altarul, renovat "ONG longa, Histoire de l'art roumain ancien, Pais 1922, p. 87. © Gheorghe Bal, Bisercile lui Stefan cel Mare, Bucureyti 1926, ed. 2 Suceava 2012, V. Vitigianu, Borie artei feudal... Bucureyti 1959, p. 567 “A, Simon, Feleacu.... p. 104 In stabilrea cronologiei sa luat in considerare gi Liturghicrul din 1481, tnregistrat ‘2 provenind din Feleacu. M. Porumb, Biserica arhiepiscopals din Feeac.. p. 19. Manuscrisul se pistreaz la BCU Cluj. Elena Linga, Lucia Djamo-Diaconiga, Olga Stoicovici, Catalegnd manuscrselorsavo-romane din Bucursi, Bucuresti, 981, 119. PT M,Rocumb, Arta remdneuch din Tass epoca fine Mar. agin enon, 1,198, dem, Biserica arbiepiscopala din Feleac.. p. 15. V. Drigut, Arta gotici din Roménia, Bucutcyti 1979, p. 177 “Marius Porumb, Bisericile din Feleae si Vid. " Luctiile de amenajare din interiorul naosului au previzut indepartarea betonului, iginizarea umplucuri ‘cuirea parjalé a acesteia cu pietrig i ealizarea unei noi pardoseli. " Cercetarea arheologici a fost inifiatd de istoricii Alexandru Simon si Tudor Séligean. Lucritile au fost posbile prin bunivointa preotului paroh, pirintele Alexandru Ghent. La cercetiri a participa efctv istoricul dr. Alexandra Simon, 203, 80-83.196 Daniela Marcu [strate anterior acestor lucriri i inzestrat cu 0 pardoseali din leperi de piatri, nu a fost accesibil investigayilor arheologice. Aceasti parte a clidirii a fost observati din exterior prin dou’ sondaje efectuate in toamna aceluiasi an 2011 cu ocazia montarii unui paratriznet” (I. 13-15). Inainte de publicarea unui raport arheologic detaliat, care si ofere specialistilor toate aminuntele acestei cercetiri, in materialul de fara ne-am propus si prezentim o sintezi a rezultatelor. Informatii despre clidire Biserica medievali din Feleac pare si fi fost construiti intr-o singuri etapa, desi fundariile prezinti multe inegalitigi si nu totdeauna sunt perfect fesute, Pentru naos a fost trasat si sipat un sang de fundare cate sa adancit uniform de la nivelul terenului (in medie cu 0,70 m), urmand insi panta naturali accentuati dinspre est spre vest dar si dinspre nord spre sud: din acest motiv au aparut diferenge de adancime de aproape 1 m intre jumitatea de est si cea de vest a bisericii."” Fundayia (cu 0 ligime medie de 1,15 m) s-a agezat pe un lut gilbui, compact, in care nu am identificat urme de locuite. Materialul de construcfie a fost alcituic din bolovani de piatri de diferite dimensiuni si un mortar din var si nisip: nisipul predomina, pe anumite segmente fiind de fapt singurul liane dintre pietre. Materialul a fost aruncat in gang firi prea multd grija: faya dinspre exterior pare mai aranjati, dar cea dinspre interior este neregulata gi cu multe goluri. In cdteva puncte (cum ar fi de pilda $1) am observat nepotriviri intre fundasie si elevayie: probabil in timpul sipiri sangului de fundare s-au produs unele deviagii, ulterior corectate prin alinierea elevatiei. In mod frecvent sangul de fundare s-a adancit oblic, astfel ca profilul fundasici este trapezoidal. In colgul de sud-vest al naosului fundagia mule ingrosata a fost retrasi pentru a evita distrugerea unui mormant al cirui craniu a rimas prins in mortar. Peretele de vest al naosului a avut o fundagie continua, in care fusese montat pragul intririi principale, foarte probabil tor o lespede din piatri, asa cum am putut observa pe latura de sud. Pragul a fost oricum dislocat la inceputul secolului XX, iar locul siu reparat cu o zidarie din piatra si ciment. Pe aceasta fundayie sunt sprijinigi cei patru stalpi care susfin tribuna si totodata arcele celor trei deschideri dintre naosul vechi si pronaosul recent. Tconostasul din lemn nu are fundatie, sprijinindu-se astazi pe o bordura de ciment. In forma initial, naosul si altarul au fost separate prin arcul de triumf descircat pe doi piloni. Dupi indepirtarea paryiali a umplucurii drenajului s-a observat ci fundasia absidei este semicir- culari, decrosaci fagi de elevagia actual cu un umir lat de cca 0,20 m. Traseul arcuit se contureazi in dreptul absidei, racordarea la naos fiind ficuta prin doi peregi rectilinii. Daci ludm in considerare un decros interior simetric, atunci rezulti ci fundagia initiald a absidei avea o ligime de 1,10-1,20 m, identick cu aceea a naosului, in adincime coborind superficial pind la maxim 0,50 m (cel pusin in partea nord-estici). Fundaiile absidei denoté pe ansamblu o oarecare stingicie, vizibila atit in agezarea materiei in operi cit si in modul in care a fost rezolvati relatia exterioara cu naosul, sugerind iar coordonarea tchnica a fost asigurati de arheologul Gabriel laddili. Cu aceasté ocazie sa intocmit yo ridicare topo ‘afi de citre ing, Bede Zoltan Francise, in baza cireia se pot stabili dimensiunile reale ale cdi. Tucuror le adresim si pe aceasta cale mulyumirile noastre. Dincolo de rutina unei descircri de sarcindistorica,cercetarea a urmatitidentificarea tunor elemente certe de datare a clit, precur gio mai buni cunoastere a acescia prin studicreainfrastructuri ° Tnee-un context pe care nu il cunoastem, o sipicuri pe partea de nord a biserici a fost realizai in anii 90, sub coordonarea arheologului Gheorghe Petrov. Sapitura nu a fost publicati, in consecingi nu am cunoscut exact amplasi- smentul ci, Uterior am identifcataceastlintervengi, suprapusi paral de sipitura noastr S8. ® Fundaria peretlui de sud coboari dinspre est spre vest de la ~ 0,92 m la ~ 1,46 m l, iar Fundayia peretelui nordic dela~0,48 mla~ 1,02 m.Contribusiéarbeologice la istoria romanilor din Transilvanta: biserica Sfdnta Parawchiva din Feleae 197 mai degrabi un adaos decat 0 esere. Din interior intre pilonii arcului de triumf si naos s-a vizut insi o zidarie uniforma, ceea ce arata ca biserica cu absida semicircular’ a fost construit’, la nivelul fundagiilor, incr-o singuri erapa (Il. 13-14, Plan ID). ————— Plan II, Reconsttuirea planului bisericii din secolul al XV-lea. A fost ridicaté aceasta forma si in elevagie, sau in timpul santierului a intervenit 0 modificare a planului, realizindu-se o absid’ poligonali? Limitele cercetirii*' ne impiedica si dim un rispuns foarte ‘exact, dar probabil cea de-a doua varianti este corecti, deoarece nici structura zidariei gi nici contextul arheologic nu susfin doua etape de functionare a altarului. Elevaria poligonala a fost agezati astfel incit in exterior muchille se aliniazi cu fundagia. Diferenja de plan dintre fundayie gi elevayie explici de ce perefii altarului au rimas mai subgiri decat ci ai naosului gi de asemenea de ce nu au fost previzute contraforturi. Evolutia nivelului de calcare (studiu stratigrafic) ‘Terenul pe care a fost construiti biserica este un lut gilbui cu concretiuni calcaroase, in curs de pietrificare. In acest strat s-au oprit atat fundasiile cladirii cit si gropile mormintelor. Sapiturile pentru mormintele din primul cimitir au rispandit pe suprafasi o umpluturi compacti, cu rar pigment ceramic si de cirbune. De la partea superioari a acestui strat putem urmiti gropile mormintelor, adincite in stracul natural si umplute apoi cu pimint amestecat, galben si negru. Construirea bisericii din piatri a fost insofiti, in interiorul naosului, de o nivelare cu pimant brun gilbui, cu pigment de cirbune, cirimida si mortar, cu o grosime de cca 0,20 m. Peste aceasta * Cunoagterea in detaliu a bisericiivechi a fi presupus cerectareainteriorului altarului st sipacuri exterioare mai ample, mai ales pe laura sudica, In ceca ce privesteclevatia, la ulkima restaurare paramentul a fost uniformizat, socll de piatrd aparentd a fost rostuic iar restul suprafeyeacoperit cu tencuiali. Relagia init diner elevait rime, din acest ‘motiv,o intrebare.198 Daniela Marcu Istrate umplucuri a fost amenajat primul nivel de cileare, corespunzitor cu limita dintre fundatie gi elevatie, precum gi cu pragul celor dou intriri. Siparea gropilor cimitirului precum i diferitele intervengii moderne au eliminat de pe suprafagi orice urmi a amenajirilor anterioarc,”* astfel putem doar si presupunem ci inigial naosul a funcyionat cu o lutuiali care era reinnoiti periodic.”* Fragmente de carimida aparute pe suprafagi sau in umplutura unora dintre morminte sugereaza si o eventuala etapa cu pardoseal: In exterior, cercetarea s-a oprit peste tot in stratul de sol natural, a cirui limit superioard se afla dealefel destul de sus. Acesta este suprapus de umpluturi care congin in diferite proporgii materiale de constructie, rulate fie de gropile mormintelor din epoca moderni fie de lucrari recente de sistematizare. Decapirile de pe partea de nord a bisericii au evacuat 0 mare parte a depunerilor istorice, astfel ci in momentul cercetirilor nu se pistra nici un nivel de constructie sau de cilcare pe care si il purem lega de o anumiti etapa istoricd gi care si ne ajute in interpretarea rezultatclor arheologice. jin cirimida. Cimitirul Cercetarea arheologici a scos la iveali 47 de morminte de inhumarie, 22 in interiorul bisericii si alte 25 in exterior. Analiza inmormantirilor din interiorul bisericii a aritat ci avem de-a face cu dou cimitire: cimitirul vechi a precedat construirea bisericii din piatra, cimitirul nou congine citeva morminte agezate in interiorul naosului (Il. 8). Mormintele care apartin in mod cert perioadei de dinainte de construirea bisericii au fost stabilice pe baza urmatoarelor criterii: sunt suprapuse de fundagile din piatra si/sau sunt datate cu monede anterioare anului 1488, dati la care biserica era in functiune. S-a delimitat astfel un grup de 11 morminte, dintre care 45% au avut monede esalonate intre mijlocul sec. XIV gi ultimele decenii ale sec. XV (M4 — parvus de sec. XIV (2), M3 ~ 1373, M2 ~ 1430, M10 ~ 1446, M11 - 1456). Pe ling cele 5 morminte cu monede, am inclus in acest grup: dou morminte suprapuse de pilonii arcului triumfal (M8 i M19), M9 suprapus de fundayia laturii de sud a naosului, M12 care a fost suprapus de M2, respectiv M13 si M14 suprapuse de M6. ‘Mormintele se caracterizeazi printr-o umpluturi tasati din pimént negru gi lut galben, cu rar pigment de cirbune. Daci luim drept criteriu calicatea umpluturii gropilor, in special prezenga materialelor de constructie ~ prezengi fireasci daci avem in vedere ci ne aflim intr-un spagiu mic, in care restuti din timpul construcfiei inevitabil au fost impragtiate pe suprafai — atunci alte 5 morminte sunt susceptibile si faci parte din acest grup, respectiv M1, M5, MSA si M20. In acceagi situagie se afli si M7, mormant ce a avut ca inventar o moneda emisi in 1482. Scheletul s-a pistrat paral, degi in apropiere nu se afla nici un alt mormént sau complex care |-ar fi putut deranja. Umplucura curati, din pimint brun gilbui, usor af’nat, cu pelicule de pimant negru, pledeazi pentru a vedea in el un mormant din primul cimitir. Daci acceptim aceasti posibilitate™, puter deduce ci biserica 3 Nivelul de clare in naos se ala in moment cereetiilor pugin mai jos deci pragul sudic (— 0,08 m), find dat de o gapi de ciment susjinuti paral pe umpluturi, patil pe un strat de pietrg. Toate aceste umpluturi au fost eliminate, suprafaa a fost uniformizati cu nisip tasat peste care s-a ajezato pardoseald noua din ciramida. 2» Veri de exemplu biserica din Lupsa, de la mijlocul sec. al XIV-ea, in care sipiturile arhcologice au evidengiat co astfel de pardoseal din plici de piatri fixate intr-un pat de lut, care in timp a format un fel de placi, Daniela Marcu Biterica Sfintu Gheorghe de la Lupa jud. Alba). in Arbeolegia Medicoala, I, 1998, p. 196. > Desi majoritarea autorlor iau drepe reper prezenga materialului de construcqie in umpluturi, rotusi excepyile nu lipsesc. Mengionm de pildi cazul biseriii ortodoxe din Densu, unde mormintele cele mai recente se predinta eu tumplutura cea mai curaté (A. A. Rusu, V. Mizgun, Biverica Sfntului Nicolae scurtea nobiliani a Arcelor de la Deneu, udContribnitarbeoleice la istoriaroménilor dim Transiloania:bserica Sfana Paraschiva din Feleae 199 a fost construiti in mod cert post 1482. Daci admitem ci aceste 5 morminte fac parte din grupa timpurie, atunci inhumirile din primul cimiti identificate in interiorul bisericii din piatri se ridica la 16. Numérul lor trebuie si fi fost in orice caz mai mare, deoarece pe suprafasi regisim destul de multe oseminte deranjate. Unul dintre reperele importante in conturarea ci descoperit in colgul de sud-vest al naosului. irului anterior bisericii |-a constituit M11, Morméntul a avut 0 umpluturd din pamant lutos, gilbui, amestecat cu pelicule de pimant negra, compact. Pe fundual gropii a fost identficat un schelet de matur, ajezat pe spate, cu picioareleintinse,craniul ridicat, cu fata ctzutd spre est, bragele pe linga corp i antebragele indoite in unghi ascutit,cu palmele impre- sunate pe piept. Starea de conservare a osemintelor era proasta,acestea find friabile. Sangul de fundare pentru nnaos a insélnit osemintele si a evitat dstrgerea lor, asefe inca eraniul a fost prins in zidavia din piatri a Peretelui vestic iar bratul drept intre pietrele peretelui sudic. Asc2at eu faa cdtre nisirit, decedatul a primit pentru obolul lui Charon 0 moneda emisa in 1456, Suprapus de fundagiile bisericii si realizat in jurul anului 1456, M11 ne-a permis si stabilim ca toate complexele funcrare ce pot fi datate anterior acestui an sunt cu certitudine anterioare si biserici. Pe de alta parte descoperirea acestui mormant a anulat orice posibilitate de a data mai timpuriu biserica din piatra. Decedayii au fost intingi pe spate, cu privirea citre risirit si bratele fic intinse pe ling’ corp, fie agezate pe corp cu palmele impreunate la partea superioari a bazinului sau pe piept. Inventar arheo- logic propriu-zis nu a fost inregistrat, cu excepsia monedelor. Mormintele sunt rispindire pe intreaga suprafayi a naosului dar se concentreazi in partea sudica, fird si arate insi o organizare stricti. Dispunerea lor arati un cimitir nu foarte aglomerat, dar cu o perioada de funcgionare destul de lung, in timpul careia s-au produs mai multe suprapuneri. Astfel, MSA a fost deranjat de M5, M14 a deranjat gi distrus M13, iar MI a suprapus M3. Deoarece suprafara disponibil pentru inmormantari era suficienti pentru a evita aceste intersect, cred ci trebuie si vedem aici morminte apartinand unor familii care au incercat si respecte locul de inmormantare pistrind o memorie aproximativa a acestuia, in absenga reperelor fixe care inci nu fuseser’ inventate.> ‘Cel mai vechi mormant datat cu moneda este fie de la mijlocul secolului al XIV-lea (moneda foarte prost pistrati, identificati cu semn de intrebare) fie din 1373-1382, iar mormintele cele mai titzii sunt M11, datat 1456 sau M7, darat 1482. In afard de acestea, o moneda de la inceputul sec. XIV si o alta din 1446 au fost descoperite in umplutura secyiunii principale $1. Mormintele care au precedat biscrica din piatri nu par si fi fost sipate intr-un interior, deoarece umplutura lor este perfect tasati, iar osemintele se pistreazi intr-o stare de conservare acceptabili. fn consecingi, cle s-au situat undeva in exteriorul bisericii din acel moment. Pe de alti parte, observim Hunedoara, in Arbeologia Medieval, VMI, 2008, p. 163). Despre valoarearelativi a umplucuriigropilor de morminte din ‘imiireleaglomerate, ase vedea si M. Durand, Archologie du cimetiére médial, Revue archéologique de Picardie, Numéro spécial 6, 1988, p. 27-206, Totusi in cazul de fay, lund in considerare fapel ci ne aim intr-un interior, © supra foarte mici al ciei comportament trebuie si fi fost uniform, sunt mari sanse ea prezenga pigmentului de morta si trangeze ‘cle doud grupe de morminte ® Semnalizarea mormintelor exterioae se rispindesteabia incepind din secolul al XVI-lea, M. Lauwers, Naistance du cimetiée,Liewesacrés et tere des morts dans 'Occident médidval, Pati, Aubier, 2005, p.126. Excepile, cum arf lespedea de mormaine de la Giulesti semnaleazA personaje cu totul remarcabile (Radu Popa, Mircea Zdroba, Citeria oncilrgiley- seni. Un now monument romanese din pitrd in Maramures, in SCIV, 20, 1969, 2, p. 273.200 Daniela Marcu Istrate i unul dintre morminte se afli in colyul de sud-vest al bisericii din piatri, iar un altul in colpul de nord-est. Daca ar fi fost dispuse intr-un interior, acesta trebuia si fie mai mare decit cel al naosului actual, ceea ce este pugin probabil. Din aceste observayi si deducyii purem conchide ci in mod evident biserica din piatri nu a suprapus biserica anterioari. Dupa construirea bisericii din piatri au fost practicate in interiorul acesteia cu certitudine 6 morminte, in umplutura cirora am observat pigment de mortar abundent. (M6, M15, M16, M17, M18, M21). Datorita faptului cd gropile au fost sipate intr-un interior, umplutura a rimas afinata, deseori conservind forma inigialé a sicriului. Din acceasi cauzi osemintele sunt foarte deteriorate, moi si frecvent transformate intr-o pulbere albi. Mormintele sipate in naos se concentreazi evident in partea vestici a acestuia, de o parte gi de cealaled a vechii intrari. Nu s-au descoperit obiecte de inventar, dar in doua cazuri am inregistrat amenajarea paryii superioare cu platforme din cirimida (I1.12). M. 6-S. 2: groapa dreptunghiulard cu colpuri rotunjte a conturat la — 0,40 m, iar scheletul a fost identificat la ~ 1,26 m. La siparea gropii au fost deranjate morminte mai vechi, ale ciror oseminte au _fost regasite apoi fn umplutura aftinata. Defianctul a fost asezat intr-un sicrin din lemn, intins pe spate, cu ‘privirea spre est, cu picioarele intinse si ctleiele usor apropiate. Craniul era pozitionat mai sus fat de restul ‘scheletului, iar in apropiere am observat urme de mortar — poate de la o perna?. Osemintele se aflau intr-o stare de conservare proast, fiind vizibile pargial partea superioard a craniului, fragmente din mandibuli, fragmente din coloana, bazinul drept si picioarele. Oasele mici erau deja transformate intr-o pulbere fina, medi. Morméneul a fost protejat cu 0 platforma din cirdmizi (22x17s4 cm) de forma dreptunghiulari cu Ligimea maxima de 0,60 m si lungimea de 1,80 m. (M. 16-5. 2; groapa ovala s-a conturat la ~ 0,37 m, iar scheletul a fost identificat cu 0,80 m mai jos. Umplusura gropii: pamant brun cenusiu, aftnat, lentila de mortar deasupra scheletului, fragmente de cardmida. Partea superioard a gropii a fost protejata cu o plasforma din cirimizi (22174 cm), cu o litime ‘maxima de 0,60 m si o lungime de 1,30 m. Scheletul, pastrat intr-o stare de conservare foarte proasta, era orientat cu fata ctr ext, aezat pe spate, cu bratele pe linga corp, antebratele pe piept si palmele impreunate. La nivelul osemintelor au fost surprinse urme de sicriu. Postamentele sunt destul de rudimentare, cirimizile fiind agezate pur gi simplu in lut, peste o umplutura netasata — un aranjament care nu putea fi destinat unei existenge prea indelungate. [n timp, prin compactarea terenului, s-au deformat gi treprat au ajuns si fie acoperite cu lentile de nisip yi lut care reflect evolugia nivelului din interiorul naosului. In forma inigiala, nu ne indoim de faptul ci postamentele crau vizibile, scopul lor fiind dublu, de protectie gi de memorare a locului. La curigarea cirimizilor de deasupra mormantului M6 a fost descoperiti 0 moneda emis de Ferdinand I in 1549. Piesa nu ne oferi un indiciu direct pentru inhumarea lui M6, ci doar un reper ante quem: postamentele din cirimida existau tn jurul acelui an, Ne-am intrebat desigur dact individualizarea celor dou’ morminte are o anumiti semnificagie sau a fost o intimplare, intr-un moment de reorganizare a interiorului. Am inclinat spre prima variant, deoarece tn intervalul la care ne referim acest gen de evidengiere avea un caracter cu totul exceptional, fiind rezervat personalitigilor nei comunitigi, de obicei preogilor si familiilor importante. In cazul Feleaclui, este foarte probabil ci aceste morminte au fost rezervate ierarhilor din structurile episcopici. Mormintele puteau fi realizate fnre ultimul deceniu al secolului al XV-lea si mijlocul secolului al XVI-lea, ceea ce corespunde inter- valului in care episcopia poate fi localizati cu certicudine la Feleac. Faptul ci nu au fost descoperite siContribs arbeologice la itoria roménilor din Transiloania: bserca Sfinta Paraschiva din Feleae 201 alte obiecte de inventar, nu constituie un contraargument. Ar fi absurd si ne asteptim ca un episcop si fie inhumat impreuna cu insemne ale functiei sale, care Pputeau exista in mod concret sau nu. Pe de alta parte, oricare ar fi fost aceste insemne, erau cu sigurani mule prea prefioase pentru a fi inhumate. Este interesant faprul ci si in cazul mormintelor exterioare cele mai tirzii monede sunt de asemenea din secolul al XVI-lea. Dupa aceasta dati, cimitirul s-a indepartat de biserics, iar in inte ‘nu au mai fost ficute inhumari.* Concluzii la finalul etapei de cercetare ‘Mengionat prima oar’ in 1367, intr-o formuld de recunoastere a unor merite acumulate, satul Feleac era intemeiat cel mai tirziu in primele decenii ale secolului al XIV-lea. Un virf de sigeata si mai multe fragmente ceramice descoperite in sipaturi, cu un interval larg de utilizare, ar putea susfine chiar datare mai veche, citre mijlocul secolului al XIIT-lea. Cimitirul acestei ageziri s-a aflat pe locul actualei biserici din piatri. Cele 11 (posibil 16) morminte descoperite de cercetirile arheologice sunt datate cu monede intre mijlocul secolului al X1V-lea gi primele decenii de dupa mijlocul secolului al XV-lea, Cimitirul trebuie si se fi dezvoleat in apropierea primei biserici a comunititii”, acel Licas de cult in care slujea preotul Ladislau, contemporan al episcopului Marcu.”* Chiar daci admitem posibiliatea ca mai multe sate si fi fost deservite de 0 singura biserici”, accasta s-ar fi aflatcu sigurangi la Feleac, deoarece nu cunoastem nici o altélocalitate ortodaxi de importangi comparabili in apropiere. Unde se afl ins’ in mod concret? Topografia cimiti- rului nu ne oferi nici un indiciu, iar caractetisticile mormintelor sugereazi doar faptul ci cle nu au fost practicare intr-un interior: pe aceasta baz am dedus ci biserica veche nu s-a aflat cu exactitate pe Jocul actualei biserici. Din punct de vedere constructiv, cel mai probabil accasta trebuie si fi fost o biserici din lemn, agezati pe tilpi din lemn sau piatri ~ un tip de edificiu comun in epoca pentru satele romanesti din centrul sinordul Transilvanici. Teoretic vorbind, jindnd cont de importanga agezirii, nu putem exclude nici o cladire realizati total sau paral din piatri: in secolul al XIV-lea in Maramures sunt documentate biseriei din % Nu excludem posbiltaca ca dup accastd dati mormintcle prelaglor si 6 fost preluate de cimitirul mindstist aflate tn apropiere (A. A. Rusu, Mnastiea Sfintei Trote din Feleac, in Indrumitor bisericesc, misionar si patriotic, XI, 1989, p. 151-153). Manistica SAineaTioitd menjionati documentar pentru prima dati fn 1581, a Functionac pnd la finelesecolului al XVII-ea in partea de sud-est a satului, Cercetiriatheologice din anii 1988-1990 au aritac ci biserica era de plan treflat, cu fandatii din pia fird mortar si probabil oelevayie din lem. Pe latura de nord au apirut urmele uneiclopotnit, alte cliisi au fost documentate in apropiere, constuite din paiana sau lemn in mai multe tape, servind cag chili sau anexe gospodregti simeytejugirejti. Mai multe mormintelipste de inventa sau cu un inventar foarte sirac, descoperite ait in interiorul ct gin «xteriorullicaului de cult au fos atribuite calugirlor. M. Porumb, Biceria arhiepitcopala din Feleae.., p. 21-23. ” © imensi bibliografie a analizatfenomenul transferri cimitrului tn jurul biseriit parohiale, Fenomen care in Europa se definitiveazd pe parcursul secollul al XI-lea. Dupi aceasti dati cimitirul a fost ajezatobligatoriu in apro de obicei in jurul, biscricii parohiale. O sintezi a problemei: Elisabeth Zadora-Rio, The making of churchyards and parish territoris in the early-medieval landscape of France and England in the 7th-I2th centuries: a reconsideration, in Medieval Archacolegy, 47, 2003, p. 1-19. %M. Porumb, Bierce arbiepiscopalé din Feleae ... p. 15. ® Posibiltarea ca mai multe comunitigi mici si fi fost deservite de acceai bisericd ar putea conduce lao astfel de situagie. M. Lauwers, Circuit, cimetite, parse. Réflecons sur Cangrageeccléial de sites dUhabitat (VIle-XIllesdcles) in: M. Yante, A-M. Bultot-Verleysen (6d.) Audour du “village”. Etablissement humains, fnages ct communauids rarles entre Seine et Rhin (1Ve-Xille sitles), Actes da colloque international de Louvain-la-Neuve, 16-17 mai 2003, Loweain-la-Neuve, Collection Publications de Unsttusd études méditvales. Texte, étude, congrés 25, p. 301-324. R. Popa, Tara Maramuresului in veacul al XIV-ea, ed. I, Bucureyti 1997, p. 207 si nota 25,202 Daniela Marcu Israte piatr&® nu doar in centre de putere, cum ar fi regedinga voievodala de la Cuhea, unde cercetirle arheologice au scos la ivealio biserica de dimensiuni impresionante, ci gin reyedinge ale cnezilor de vale (Giuleyti) sau in sate care nu reprezinti neaparat centre cneziale (Biserica Alba, Domnesti, Bedeu). Chiar daca, spre deosebire de aceasti zon’ liberi, Feleac era un sat iobagit, nu putem exclude total aceasta posibilitate. Cercetiri viitoare ar putea identifica eventuale urme ale acestui prim licag de cult, dar este la fel de posibil ca 0 clidire din lemn si fie demontati firi a lisa amprente pe teren, Pe de alti parte, coborirea drastica a nivelului de cilcare pe partea de nord ca gi alte frecvente intervengii moderne au putut contribui gi ele la pierderea multor informagii {In alta ordine de idei, bogiia indiscutabilé a cimitirului vechi arati clar cd avem de-a face cu un cimitir ortodox, dintre mormintele cert anterioare construirii bisericii aproape jumatate fiind dotare cu monede.”' (O intrebare la care trebuie si rispundem este din ce motiv cele doui biserici nu s-au suprapus, de ce biserica nous s-a indepartat de cea veche. Edificarea unei biserici presupune sfingirea unui anumit teritoriu, corespunzitor de obicei locului bisericii si al cimitirului. De regulé, biserica se reface pe acelasi amplasament, preluindu-se in felul acesta o incircituri spirituali acumulati, iar excepgiile reflect o anumita modificare in viaga religioasi a comunitigii. In cazul de fag este probabil ca biscrica episcopali din piatrd a fost plasati in apropierea vechii bisericii a sacului, intr-un pimant care era deja sfingi, fird si se substituie insa din start bisericii parohiale. O situagie oarecum similari s-a constatat la biserica voievodali din Cubea, care de asemenea a deranjat morminte dintr-un cimitir anterior, a cirui biserica nu a fost localizati.”® Degi autorii sapaturilor nu exprima direct acest punct de vedere, este foarte posibil ca biserica familici cneziale si fi fost construiti intengionat in apropierea vechii biserici a comunitigii, firi si o inlocuiasci, marcind astfel statutul tot mai important al Bogdanestilor, cu conotayii ce depigeau la vremea respectivi limitele cnezatului de vale. srica Sfanta Paraschiva a fost construité in imediata apropiere a acestei prime biscrici a comunitafii, probabil imediat dupa 1482: la 25 octombrie 1488 era edificati. Fundagiile din piatri au ajuns in apropierea mai multor morminte de inhumayie din cimitirul vechi, pe care au incercat si le ocoleasci firi si le distrugi. Craniul mormantului 7 din colyul de sud-vest al naosului a fost prins in mortar, Fira si fie spart, la fel si partea inferioari a M9. Este posibil ci memoria lor inci era pastrata sau gropile crau inci vizibile.” Alte morminte, probabil mai vechi, au fost insi sectionate: ne referim la MB gi M19, deranjate la construirea pilonilor arcului de triumf. % R Popa, Tara Maramurepului in veacul al XIV-lea...,p. 210-216. A se compara de exemplu cu cimitie sisexi, in eare procentul mormintelor cu monedi este in jur de 3% (Daniela Marcu Istrate, Sibiu, Piaga Huet, monegrafie arheologic, Sibiu, 2007, vol. II, passim; D. Marcu Istrate, Mihai Constantinescu, Andeei Soficaru, Cimisirul medieval dn Sibiu. Arbeologie, antopologie, istorie, sub tipar 2013). In general ddaci ne referim la cimitiele europene din secolele XILI-XY, constatim acelag lucru: la Sens (Franja) procentul mone- delor este de 3,33%, la Champlieu (Franga) de 4% (Durand M. 1988, Archéolage du cimetiére médiéval.. p. 196-199). Cimitirele ortodoxe se remarcd in general prin faprul cd deyin un inventar atheologic mai bogat. Pentru comparaie ‘mentionim cimitirul de la Densug: din 349 de morminte, 109 au avut diferite obiecte de inventar (A. A. Rusu, V. Mizgan, Biserica Sfintului Nicolae. .., p. 121-224). ln cimitieul dezvoltac in jurul bisericii de la Lupsa, datat in socolele XIV-XVII, din cele 63 de morminte descoperite aproape jumitate au inventar constind din monede, podoabe sau piese de port (D. Mareu, Biseria Sfantul Gheorgh..., . 200-203). Un cimitit aproximativ contemporan a fost cercett si la Cuhea: din cele 7 morminte care au precedat construirca biseticii voievodale, 4 au avut ca inventar monede (Radu Popa, Mircea Zdroba, Santierul arheologic Cuhea. Un centru voievodal din veacul al XIV-lea, Baia Mare 1966, p. 38). 5 R Popa, M. Zdroba, Santierul arheologic Cuhea.... p. 37-39. ® Situayia nu este singulard. La biserica din Giulegti (Maramures), fundayiile turnului secolului al XV-lea au protejat mai multe morminte practicate probabil cu cireva decenti mai i nige in fundagi. R. Popa, M. Zdroba, Cuitoria eneilorgiuleseni.., p. 275-276. lopotnigi edificat la finele ce, prin construivea unorContributiiarheologice la istoria rominilor din Transiloania: biserica Sfinta Paraschiva din Feleac 203 Naosul si altarul arati la nivelul fundagiilor o tehnici aseminitoare, din bolovani de piatri si un mortar din var gi nisip, tntr-o combinayie relativa care a ficut ca in anumite sectoare si ajungit inere pictre doar nisip. Altarul a fost conceput cu o fundasie semicirculari, pe care a fost apoi agezati © clevagie inchisi in trei lacuri (Plan Il). Limitele cercetiii (suprafaga restrinsa si mai ales fapeul ci stratigeafia din jurul absidei a fost eliminata prin construirea unui dren) ne impiedica si decidem daca altarul a cunoscut doud etape, prima cu o absida semicirculara gi cea de-a doua cu o absidi in trei Jaturi. Analiza fundasiilor, paramentelor gi a stratigrafiei sugereazi mai degrabi un singur santier de constructie, in evolufia ciruia s-au manifestat mai multe stingicii (cum ar fi adancimea variabili de fundare, feserile rudimentare sau usoara asimetrie interioari a naosului). Proicctul initial a previzut un altar alungic, in care purem delimita un careu rectangular $i 0 absida semicirculari, ceca ce nu se potriveste cu stilul gotic al clidirii. Daca ar fi si judecim dupa acest plan, absida semicitculard specifici arhitecturii romanice ne trimite citre 0 epoci mai timpurie, cu bune analogii in ultimele decenii ale secolului al XIfI-lea. Folosirea acestui plan in secolele urmitoare thu este insd cu cotul excepsionali. Tot in nordul Transilvaniei putem mengiona biserica din piatra de la Giulesti, 0 sali cu absida semicirculara, datati insi pe baza inventarului funcrar in ultima treime a secolului al XIV-Lea.* In cazul de fagi, admitem ci in timpul construcgiei a apirut 0 modificare, absida semicir- culari, pe care 0 vedem ca o solicitare expresi a comanditarilor, in spiritul arhitecturii ortodoxe, fiind inlocuiti cu cea poligonali, in spiritul stilului gotic in care a fost conceputi intreaga clidire. In orice caz, athitectura finali a fost aceea.a unei biserici catolice de dimensiuni modeste: o sali cu altar dezvoltat incheiat cu o absidi poligonali, in interior cu un arc de triumf care desparte naosul de altar. Folosirea arhitecturii catolice intr-o imprejurare ortodoxi nu este o noutate. Pentru construirea bisericii voievodale din Cuhea la mijlocul secolului al XIV-lea s-a apelat la mesteri din agezirile de ‘oaspeti aflate in apropiere, cel mai probabil din Campulung: a rezultat o bisericd sali cu altar penta- gonal, turn de vest io sactistie pe care localnicii au folosit-o drept gropnigi.”® Oarecum aceeasi a fost situayia cu biserica Sf. Gheorghe din Lupga, tot din sec. al XIV-lea: planul ei trideaza un megter din ambianga catolic’, care a previzut arc de triumf si o incipere adiugati naosului pe partea sudici.* Acest fapt nu este surprinzitor si nu trebuie si conduci la interpretari forsate privind atribuirea cladi- rilor. Comanditarii, indiferent ci sunt comunitigi libere, familii cneziale sau, cum presupunem in cazul Feleaclui, 0 comunitate aserviti care beneficiaza de subvengii din exterior, apeleazi in mod firesc la atelierele de pietrati cele mai apropiate si tind si obyini o cladire conform obiceiului timpului. In felul acesta este corect si rispundem de ce nu s-a apelat, in cazul de fai, la un plan care si aibi mai multi legitur’ cu arhiectura ortodoxi, cum s-a intimplat cateva decenii mai tarziu la Vad, unde a fost construiti o biserici cu plan treflat”, sau chiar la Feleac unde biserica manistirii a folosit i ‘ea un astfel de plan cu o elevasie din lemn, Pentru un sat dependent de orasul Cluj, cituia i s-a acordat privilegiul de a-si construi o bisericd din piatra, probabil nu exista insé alternativa unei alte arhitecturi decit accea promovati de atelierele din imediata apropiere. ™ R. Popa, Tara Maramureyului ..., p. 215-216. Autorii au coneluzionat c& echipe de meter locali au folosit acest plan de tradiie romanici in edifcarea unor biserci de sat mai mult sau mai pugin modeste inci in veacul al XIV-lea. Discuyia asupra absidei semicirculare est insi departe de a fi fost incheiatd in ceea ce priveytearhitectura medievala din ‘Teansilvania. V. Vitigianu, btoria arei feudal... p. 78-87. % R.Popa, Tara Maramurepuui.. p. 212-213, * D. Marcu, Biscrica Sfancul Gheorghe dela Lupya.... p. 193-206. » V, Drigut, Arta goticd din Romania, Bucuresti, 1979, p. 177. Radu Hcitel, Mariana Beldie Dumitrache, Report preliminar de cercecare arbeolegica la Biverica din Vad, manuscts.in Transilvania medievala majoritatea bisericilor ortodoxe erau construite din lemn. Bisericile din piacra sunt aproape toate apirute in imprejuriri excepfionale™: despre cea din Feleac excepsionalul a fost vizut intr-o intervengie dinspre Moldova, sub forma unci subvengii sau chiar a unei ctitoriri directe de citre Stefan cel Mare. Intervengia unei puteri politice sprijinitoare a ortodoxiei nu poate fi pusi la indoiala in condifiile date, construirea unei biserici gorice si susfinerea unei insticusii de rang episcopal depasind cu mult limitele materiale si competenjele unei comunicii aservite. Pe de ‘0 parte, funcyionarea unei astfel de institusii trebuia si obgini acceptul autoritiyilor, poate chiar un accept regal. Pe de alta parte, trebuiau asigurate fondurile necesare atit pentru construitea bisericii cit si pentru fanctionarea episcopiei, fonduri de care cu sigurangé comunitatea nu dispunea in totalitate. Construirea si dotarea unei biserici de acest fel, chiar daci de dimensiuni mici, reprezenta in epoci © investigie materiali important’. Vedem deseori cum comunitigi instirite lucteazi decenii sau chiar secole pind ajung si finalizeze un edificiu de cult, necesitind dese scutiri de privilegii si frecvente |. Doar pentru a sugera cit de mare trebuie si fi fost investifia marerialé, semnalim de pildi faptul ca la biserica episcopala din Vad sistemul gotic de boltire a fost doar inigiat, apoi abandonat pe parcurs si inlocuit cu un tavan.” Construirea bisericii din piatri apare astfel in direct’ legituri cu funcfionarea episcopici, ambele fapte fiind cu siguranga susfinute, material si moral, de o entiate ortodoxa prezenta intr-un fel sau altul in Transilvania. Nu ne purem indoi ci acest sprijin a venit din partea Moldovei, indiferent daca istoricii vor putea demonstra ci avem de-a face cu o ctitorie efectiva a lui $tefan cel Mare sau cu © investigie impersonal izvorati din ragiuni politice. In orice caz, arheologia nu poate avea nimic de spus in aceasta privinga, in actualul stadiu de cercetare. Cu toate ci literatura de specialitate a abordat frecvent subiectul, nu putem spune cu certi- tudine de cine depindeau ortodocgii din jumitatea nordici a Transilvaniei tn primele secole ale evului medi, care era autoritatea de care depindea hirotonisirea preotilor, sfingirea bisericilor gia cimitirelor, cine, pani la urmi, supraveghea respectarea canoanelor intr-o lume rurali, aflati aproape de periferia ortodoxiei. Oricit de indepirtati, o ascfel de autoritate trebuie si fi existat, delegind foarte probabil competengele uzuale unor ierarhi locali si ficind astfel posibili functionarea sistemului. Subiectul depageste cu mult limitele studiului de fafa, totugi nu poate fi ocolit in intregime. Ca si autoricate, este tentant si punem in legitura aparigia episcopiei de Feleac cu deciderea manistirii din Peri citre mijlocul sec. XV gi conflictele apirute intre aceasta episcopie si cea ruteani de Muncaci. Competengele terito- riale ale stavropighici din Peri nu sunt clarificate gi nu stim in ce misuri autoritatea acesteia se intindea ¢efectiv asupra unor teritorii din voievodatul Transilvaniei.” Chiar si in absenga unei competenfe reale, fird indoialé aceasta institusie trebuie si fi reprezentat un punct de reper pentru romani din jumitatea de nord a Transilvaniei,fiind centrul ortodox cel mai apropiat. Episcopia pe care o gisim functionand la Feleac in cea de-a doua jumitate a secolului al XV-lea ‘nu poate fio institugie cu totul noua, ci mai degrabai concretizeazii o stare de fapt, legind institugia de un sediu fix. Sistemul de relagii din interiorul bisericii ortodoxe ajunsese la maturitatea necesari pentru a construi o ierathie locali, fapt ce a deschis un capitol important din istoria romanilor ‘Transilvania. ™ V, Vitdsianu, boria arte’ feudal... p. 563. » Radu Heitel, M. Beldie Dumiteache, Raportprelimina.... p-7. © R Popa, Tara Maramurepului..., p. 236.Contribusiiarheologicelaistoria romanilor din Translvania: biserica Sfinta Paraschiva din Feleac 205 1. Bisetica Sfamta Paraschiva, vedere dinspre est; 2. Fatada de vest a actualei biserici, cu porcalul gotic al bisericii medieval; 3. Fragment din farada de sud a bisericii medievale, cu portalul naosului; 4. Biscrica vazuta dinspre nord.Contrbutitarbeologice la inoria rominilor din Transileania:bserica fant Parachiva din Feleae 8, Planul general al cercetitilor arheologice din anul 2011.208 Daniela Marcu Istrate 9. Cercetarea atheologici in colgul de nord-st al naosul u 10, Cercetarea athcologici pe lacura de sud a naosului: 11 Fundagia actualului iconostas,Contributiiarbeologice la istoria roménilor din Transilvania: bivrica Sfinta Paraschiva din Feleac 209 16 its = Tana uote ‘2s un 12, Cercetarea mormintelor cu postament de ciximid.210 Daniela Marcu Istrate 1s 13. Absida altarului, vedere dinspre est in timpul cercetiilor exterioare; 14. Cercetarea exterioari a alarului, fundatia absidei; 15. Imagine generali cu cercerarea exterioari pe latura de nord a altarului