Sunteți pe pagina 1din 29
(Poon nos ecemneeamencamamanmmenatceen m= ous fri, un scop, succes comun! \Arhitectura religioasa medievala din Transilvania \K6zépkori egyhazi épitészet Erdélyben [Medieval Ecclesiastical Architecture in Transylvania > Acest volum cuprinde comunicarile prezentate in cadrul simpozionului_stiintific Arhitectura religioasd medievald din Transilvania, si este publicat in cadrul proiectului Patrimonium2 detulat de Muzeul Judetean Satu Mare si Directia Muzeelor din Judetul Szaboles-Szatmér-Bereg, finantat prin Programul de Cooperare Transfrontaliera Ungaria-Romédnia 2007-2013. Jelen kiadviny a Kézépkori egyhzi épitészet Erdélyben cimii konferencia eléadasait tartalmazza, megielenését a Magyarorszg-Roménia hatéron dinytilé egyitttmikidési program 2007-2013 keretében a Szaboles-Szatmér-Bereg Megyei Onkorményzat Mizeumok Igazgatésiga és a Szatmir Megyei Mizeum egydttmik6désével megvalésulé Patrimonium2 c. projekt tamogatja. ‘The present volume contains the papers presented on the intemational scientific conference on Medieval Ecclesiastical Architecture of Transylvania, and it is published within the project Patrimonium2, implemented by the County Museum Satu Mare and Directorate of the Szaboles-Szatmér-Bereg County Museums, financed through the Hungary-Romania Cross-Border Co-operation Programme 2007-2013. Conjinutul acestui material nu reprezint& in mod necesar pozitia oficiala a Uniunii Europene. Jelen kiadvany tartalma nem feltétlendil tukr82i az Eur6pai Unié hivatalos alléspontjat. ‘The content of this publication does not necessarily represent the official position of the European Union. ‘www.huro-cbe.eu ‘www.hungary-romania-cbe.eu Arhitectura religioasa medievala din Transilvania k6zépkori egyhazi épitészet Erdélyben Medieval Ecclesiastical Architecture of Transylvania Vv Coordonator Szécs Péter Levente Editura Muzeului Satmarean Satu Mare 2012 TURNUL BISERICII EVANGHELICE DIN SASCHIZ* Daniela MARCU ISTRATE Saschizul (Keisd, Szdszkézd) se afl in partea de sud a Transilvaniei, in bazinul mijlociu al rdului Tarnava Mare'. Asezarea a fost intemeiata de secuii instalafi in zon’ de regalitatea maghiar§ pentru supravegherea drumului de legatura dintre Tamave si Olt, in cursul secolului al XI-lea’. in prima parte a secolului al XIII-lea secuii au fost deplasafi spre parjile muntoase din estul Transilvaniei, in scaunul Aries creat cu aceasta ocazie. Locul lor a fost luat de sasi, in contextul general al colonizarii sudului Transilvaniei cu oaspefi sosifi din Europa central. Istoricii iau in calcul o posibil& conviefuire a celor dous populafii pe parcursul catorva decenii, pan’ dupa mijlocul secolului al XTII- lea, cnd este menfionata deplasarea ultimului grup de secui. Amprenta acestei locuiri mixte nu se regaseste ins in structura localititii care pastreazi un caracter specific sisese. Detalierea acestor evenimente in timp $i spatiu dispune din paicate de prea pufine elemente concrete in stadiul actual al cercetarilor, astfel cA teoriile vehiculate in literatura de specialitate se bazeazi mai mult pe supozitii si analogii. Cert este faptul c& bazinul mijlociu al Tarmavei Mari se incadreazi intr-o colonizare secundari (dupa cea din Altland), care a condus la intemeierea scaunelor Sighisoara, Medias si Seica. Colonizarea scaunului Sighisoara a inceput in prima jum&tate a secolului al Xlll-lea in jurul Saschizului, care beneficia de o pozitie strategica favorabila pentru a deveni un centru important in structurile regatului ungar. Cum anume s-a desfasurat acest lucru, unde au fost efectiv asezafi sasii in raport cu nucleul secuiesc, cum au conviejuit cele dou’ comunitai — sunt intrebari pentru clarificarea cArora cercetarea trebuie si se mai adanceasca. Partea nordic a localitatii actuale pare si fie legati de locuirea secuiascd, deoarece strada principala poarta si astizi numele de Ulija secuilor. Cea mai veche bisericd care a putut fi identificata la Saschiz, probabil o bazilicd care a inglobat o rotonda, se afla in aceeasi parte a satului. Despre istoria timpurie a Saschizului, din secolul al XI-lea si pana la constructiile impunatoare din secolul al XV-lea, cunostinfele noastre sunt extrem de limitate: putinelor informafii documentare le putem adauga doar céteva pietre profilate databile in jurul anului 1200, precum si o informatie despre un engolpion bizantin (secolele XII-XIII) descoperit intamplitor in * Aceasta lucrare, autorul find cercetator postdoctoral la Institutul de Arheologie si Istoria Artei Cluj Napoca, a beneficiat de suport financiar prin proiectul Programe postdoctorale pentru dezvoltare durabila intr-o societate bazati pe cunoastere, cod contract POSDRU/89/1.5/S/60 189, proiect cofinantat din Fondul Social European prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. "LAZAR 1976. ? FABINI 1998, p. 335; FABRITIUS 1875; NIEDERMEIER 1996, p. 217-219, 242; STROE ~POSTAVARU ~ KOVACS 2007, p. 160-167. Arhitectura religioasd medievala din Transilvania / Kézépkori egyhdzi épitészet Erdélyben / Medieval Ecclesiastical Architecture of Transsylvania, V, Satu Mare 2012 Daniela Marcu ISTRATE vatra localitii. Pietrele profilate, intre care se remarcd doua capiteluri cubiee, arati clar prezenta unui edificiu de cult mai vechi, cel mai probabil o bazilic& din familia Cisnddie-Cisnadioara, construiti de cAtre prima generatie de colonisti sasi. Pastrarea acestor fragmente in interiorul bisericii actuale a nascut ipoteza potrivit cdreia biserica veche trebuie si se fi aflat in imediati apropiere — cea ce nu s-a confirmat ins& prin cercetirile atheologice recente. Saschizul este mentionat documentar pentru prima dati in anul 1309 in forma ,Kyzd”, ca fiind centru de capitlu’, iar in 1407 aici se afla sediul scaunului Sighisoarei, transferat ulterior la Sighisoara. Intr-un document din 1419 sunt enumerate privilegii importante pentru ,,civitate Zaazkyzd”, intarite de regele Sigismund de Luxemburg, iar in 1470 este confirmat statutul de targ. in secolele XIV-XV era o localitate de importanfé regional, comparabilé sub multe aspecte cu Sighisoara’. Rivalitatea dintre cele doua localititi s-a manifestat de fapt pana in epoca moderna’. Starea economica infloritoare a comunititii din evul mediu se reflect in existenfa unor institujii reprezentative cum ar fi o scoala, un spital, numeroase bresle® active (unele intrefinand chiar capele). in secolul al XV-lea la Saschiz au fost construite dowd dintre cele mai cunoscute monumente ale civilizafiei sasesti din Transilvania: o cetate de refugiu pe un versant stincos din vestul localitiii’, respectiv o biseric’ parohiala fortificati si un turn clopotnifa ale c&ror siluete impunatoare domina gi astazi piateta centrala®. Biserica evanghelica a fost construitd in stil gotic’ tarziu in intervalul 1493-1525, conform mai multor informatii documentare legate de bugetul santierului, Proiectul a fost astfel alcdtuit incat si asigure o dublé funcfiun bisericd si in acelasi timp fortificatie. La Saschiz s-a nscut astfel tipul bisericii reduit care a cunoscut ulterior 0 carierd important in sudul Transilvaniei’®. Biserica este alcituiti dintr-o sali de dimensiuni mari (41x14 m), un cor alungit incheiat cu o absida poligonala si o sacristie pe partea de nord, alipita corului si supractajata, astfel incét din exterior are aspectul unui mic turn, Fafadele sunt ritmate prin contraforturi cu retrageri tripartite, iar accesul se realizeazi in nava pe laturile de vest, nord si sud, prin portaluri prevazute cu ancadramente din piatra. intr-o etapa mult mai tarzie, in secolul al XIX-lea, aceste intrari au fost protejate prin porticuri. Corul si nava au aceeasi indiltime, * Tabel cronologic detaliat si comentat: NUSSBACHER 2009. Principalele mentiuni documentare sintetizate in: FABINI 1998, p. 335-342. 4 NUSSBACHER 2009, passim. * Sasii din localitate au pastrat mereu amintirea perioadei in care centrul scaunului s-a aflat la Saschiz. Chiar si ast&zi, cfd comunitatea este extrem de mic, mai pot fi auzite astfel de orgolii. Expresia cea mai cunoscuti a acestei atitudini este riscoala de la mijlocul secolului al XVil-lea céind au incercat sf recapete o forma de autonomie in cadrul unititii administrative condusi de la Sighisoara, motivand acest lueru printr-o scrisoare in care isi expuneau necazurile: GUNDISCH 1973; POP - MOLDOVAN 1974; NUSSBACHER 1984. ° NUSSBACHER 1978. 7 MARCU ISTRATE ~ PASCU 2010. * Descriere generala a monumentelor: MARCU ISTRATE 2011b. ° VATASIANU 1959, p. 598-599, DRAGUT 1979, p. 124. '° Descrierea amfnuntit& a cldirii si sinteza bibliografiei la: POSTAVARU 2004. 152 Turnul bisericii evanghelice din Saschiz fiind uniform suprapuse de un etaj de apairare iesit in consola si sprijinit pe arcade de zidarie descircate pe contraforturi. Parapetul acestui etaj, construit din cérimida, este prevazut cu ferestre de tragere pitrate, iar in spatele arcadelor se deschid guri de aruncare. Sacristia este si ea inclusi in acest sistem de apdrare dezvoltat sub sarpanta inaltd invelitd cu figla. Pe latura de nord a bisericii, la o distanfa de cca. 10 m, se afl un tum fortificat'", o constructie remarcabili deopotriva prin masivitate si eleganta. Conceput, ca si biserica, pentru o dubla functiune, turnul dezvolt& pe un plan patrat sapte nivele incoronate de un acoperis inalt incheiat intr-o flesa cu bulb. Plasat intr-un loc strategic, care fi asigura o vizibilitate maxima in toate directiile, turnul domind si ast&zi localitatea si imprejurimile acesteia, fiind perceptibil de la mare distangé. A fost principalul element al sistemului defensiv de la Saschiz, indeplinind in acelasi timp rolul de clopotnija: trei clopote instalate Ia ultimul etaj, cele originale distruse de un incendiu puternic in 1714, au fost inlocuite de mai multe ori. Pentru localnici turnul a masurat pana de curdnd trecerea timpului, prin ceasul de sub coama acoperigului si prin statuia din lemn (numita de localnici Bogdan) care batea fiecare sfert de ori — ambele din 1818. Tumul a fost construit din piatri local, de forme si dimensiuni variate, asezata in opera cu multa grija pentru alc&tuirea unui parament regulat, Fundatiile au grosimi de peste 3 m, dar elevatia se ingusteaz& cu céte 0 treapti la fiecare nivel. in prima etapa au fost construite cinci niveluri. Nivelul inferior era complet inchis, accesul in turn fiind posibil doar la nivelul al doilea al peretelui sudic (dinspre biserica), printr-o deschidere cu partea superioari arcuitd. Aceasta pastreaza si asttizi forma originala, cu 0 arcada din lespezi de piatri incastrate in zidiria peretelui. Paramentul nu ne spune nimic despre sistemul de acces, cel mai probabil pentru aceasta era folosité 0 scard mobil, usor de manevrat, care asigura celor din interior 0 protectie suplimentar’. Nu excludem ins& posibilitatea unui pasaj suspendat care lega turnul de biseric’, facilitind circulafia apiratorilor intre cele doui elemente ale sistemului defensiv. Nivelul al doilea al turnului nu comunicd cu etajele superioare, dar probabil avea o relatie cu parterul?. De la parter pleacd 0 scara foarte stramta ce se dezvolt in grosimea perefilor din jumitatea vestic’ a tumului, conducdnd la nivelul al treilea; mai departe drumul este simplu, relatia dintre etaje find ficuta prin scari din lemn ce Iasi impresia unor improvizati. Accesul in turn era asadar extrem de restrictiv, presupunand parcurgerea obligatorie a unor etape in care un intrus putea fi usor blocat. Usa actuala de la parter aparfine unei etape ulterioare, ” Pentru descrierea turnului s-au folosit desenele realizate in 1912 de catre studentii $colii Regale de Constructii din Budapesta, sub coordonarea profesorului Foerk Emé, publicate in volumul: FOERK 2002, 2 Cercetarile asupra turnului s-au limitat la sondajele atheologice, proiectul de restaurare fiind inca in lucru, Din acest motiv si cercetirile de parament sunt in stadiu incipient, asteptnd montarea unei schele care si permit accesul direct la cladire, in special la nivelul al doilea. 153 Daniela Marcu ISTRATE Din constructie, turnul a fost prevazut cu metereze inalte de 2 m, largi la interior si ingustate in grosimea peretilor pnd la dimensiunile unei fante late de 16-17 cm. Probabil initial au fost amplasate cate patru deschideri de acest fel pe nivel (cate una pe mijlocul fiecareia dintre laturi), asigurindu-se astfel celor din interior posibilitatea de a supraveghea si apara toate unghiurile posibile. Pozitionarea golurilor in ax a dus insi in timp la aparitia unor crapaturi mediane ce par astizi destul de ameningitoare pentru siguranta constructiei. Capacitatea defensiva a turnului a sporit in 1677 prin suprainaljare’®. Proiectul a fost condus de un mester tirolez care a folosit drept mode! Turnul cu Ceas din Sighisoara, Atunci au fost adaugate ultimele doud etaje, construite din ciramida gi iesite in consola fata de peretii originali ai turnului, astfel incat si fact posibild functionarea gurilor de pacuri de la nivelul al saselea. La ultimul etaj se deschid metereze patrate, identice celor aflate sub cornisa sarpantei bisericii: fortificarea acestei componente a ansamblului de la Saschiz a fost astfel desavarsita. Cu aceasti ocazie meterezele de la ultimul nivel medieval au fost probabil modificate, doua dintre ele fiind inlocuite prin goluri mai mari; a fost montat un mecanism de ceas la ultimul nivel si o figurina care batea sferturilor de ora — inceredndu-se in felul acesta o imitare cat mai fideld a turnului din Sighisoara. Volumetria si decorul partii superioare se inscriu pe aceeasi linie. Acoperigul piramidal, strijuit in coljuri de patru turnulete, se incheie intr-un corp octogonal prelungit printr-o flesa inalt& la al carei capat se afl un bulb. Aceasti forma a fost ulterior preluat& si transformata intr-un element decorativ pe care il regisim pe majoritatea frontoanelor caselor de locuit din sat. Cele doua etaje din caramida au fost tencuite, chiar sub cornis fiind aplicat un decor pictat din care se mai pastreazi urme vagi; din acest decor a facut parte si cadranul ceasului, Tumul a trecut printr-o serie de incendii la finele secolului al XVII- lea gi la inceputul secolului al XVIII-lea, astfel incat in 1717 a fost necesara o refacere, probabil mai mult o renovare. Acoperisul monumental a fost reficut din nou in 1791, dupa un alt incendiu de proporti, iar invelitoarea actual’, din sigh smalquitd, a fost realizata in 1832. Istoricii s-au intrebat constant dac& turnul a fost o clidire singulara sau un element dintr-o incinté fortificata disparuta fri urme. Zidurile sale arat clar ci a fost construit independent de oricare alt& structura. in acelagi sens pledeaza si faptul cd intr-o scrisoare din 1677, intre edificiile importante ale Saschizului turnul este mentionat individual, de unde putem deduce c& in acel moment nu exista o incinta fortificata. Cercetarile arheologice. Cu ocazia intocmirii proiectului de restaurare a bisercii evanghelice s-a creat posibilitatearealizarii unor sépaturi arheologice restranse in apropierea edificiului de cult" si a turnului clopotnita. Cercetarea s-a realizat in trei eta in anii 1999-2000 in exteriorul bisericii, Suprainaljarea tumnului nu a fost in acel moment expresia unei necesititi, ci manifestarea ostentativa a tendinei de independenta din partea comunitafii din Saschiz, care se simfea asuprité si nedreptagita de administratia din Sighisoara. '* MARCU ISTRATE 2011. 154 Turnul bisericii evanghelice din Saschiz respectiv in interiorul si exteriorul turnului, iar in anul 2010 in interiorul bisericii'’. Biserica evanghelica din Saschiz a fost construita pe un platou scund, de forma neregulaté, cu 0 zona mai inalti aproximativ in partea central a navei actuale. Diferenta de nivel era mai accentuata spre vest, unde terenul cade abrupt spre Valea Saschizului, si mai atenuati spre est. Aceasti configuratie corespunde in lini mari celei actuale, piata centrala a localitatii find plasata intr-un fel de caldare, ale carei margini urcd lin spre est si nord, inregistrand ins cdderi accentuate spre sud si vest. Pe acest teren neregulat a fost amplasata biserica, si pufin mai c&tre nord turnul. Solul viu este un lut galben nisipos partial pietrificat, segmentat de zone stancoase de dimensiuni variabile si cu o consistenf4 mai mult sau mai putin friabild. in acest strat au fost stipate santurile de fundare, deseori cu profil neregulat cauzat de rigiditatea terenului. Peste solul viu au fost observate urmele unei locuiri cu vetre deschise, de pe urma cAreia au rimas pe suprafafa straturi compacte de arsura rosie si un strat de arsura brun roscati cu pigment ceramic. Cercetarea arheologica find limitaté, nu am avut posibilitatea de a deschide suprafete mai mari pentru delimitarea unei locuinfe din aceasté etapa. Din straturile de umpluturi au fost recuperate céteva fragmente ceramice specifice perioadei secolelor XII-XIII, din pasta semigrosiera, ars superficial astfel cA interiorul are o tentA roscati in vreme ce exteriorul a rimas negru cenusiu, Decorul consti din striuri paralele, destul de regulate. Cateva profile de vase prezinté 0 margine ingrosata cu un inceput de streasina la exterior, ceea ce pledeazi pentru incadrarea materialului in secolul al XIll-lea. Prezenta in acest strat a unui vas cu gura trilobata lucrat la roati din pasta find si ars ‘oxidant intr-un cuptor performant ne determina s& punem acest nivel de locuire in relafie mai degraba cu sagii decat cu secuii. Peste locuinfele incendiate suprafaja a fost nivelati cu un lut compact cu pigment de ceramica si cdrbune, de la partea superioara a caruia au fost inijiate operatiunile de construire a bisericii. La limita dintre aceste doua etape de locuire a fost descoperité o moneda daténd din 1446'°, Straturile superioare sunt alcatuite din umpluturi care au antrenat in diferite proportii materiale de constructie, legate de reparafiile din epocile moderna si contemporand. Cercetarea arheologica a stabilit c& biserica formata din nava, cor si sacristie se datoreaz unei singure etape de construcfie, inclusiv contraforturile fiind prevazute in proiectul initial. Monedele descoperite in sipatura sustin datarea acestei etape la finele secolului al XV-lea si inceputul secolului al XVI-lea, adaosurile ulterioare fiind nesemnificative (porticurile de nord, vest gi 'S Sapatura arheologicd a fost subordonata rigorilor restaurarii, find limitat’ la rezolvarea unor probleme de ordin tehnic privind caracteristicile si stabilitatea cladirilor, etapele de construcfie, evolutia nivelului de caleare. Proiectantul general al lucrarii a fost SC Atelier M SRL din Sffintu Gheorghe, sef de proiect complex arh. Benezédi Sandor, céruia ii transmitem gi prin acest material mulfumiri pentru susfinerea constanti de-a lungul timpului si pentru eforturile pe care le-a ficut pentru a crea condifiile necesare realizarii unei cercetari arheologice relativ ample. ‘© Emisiune Ioan de Hunedoara (1446~1452). Piesa rupti in mai multe fragmente a fost identificatd de citre dr. Monica Dejan, careia ti multumese si pe aceasta cale. 155 Daniela Marcu ISTRATE sud, precum si un osuar (2,60x2,70 m) in prelungirea sacristiei spre vest, ulterior demolat), in jurul bisericii s-a dezvoltat un cimitit din care au fost cercetate peste 30 de morminte. Necropola nu foarte aglomerati a functionat doar in prima jumatate a secolului al XVI-lea, mai exact intre construirea bisericii si adoptarea Reformei religioase in 1545. ee Cercetarea arheologica a turnului s-a desfigurat in doua etape. in 1999 au fost realizate doud casete in exterior, pe latura de sud (S.7) si pe latura de vest la intersecfia cu actuala imprejmuire (S.5). in anul 2000 a fost posibila realizarea unei sdpaturi in interior (S.6)'. Cercetarea arheologic’ a aratat faptul ci turnul a fost construit pe un teren in pant accentuati dinspre sud spre nord, la limita nordicd a platoului mai inalt pe care sti biserica. in limitele sipaturilor efectuate, apreciem ca diferenta de nivel a terenului intre laturile de nord i sud ale turnului a fost de cca 2 m (dintre care 1 m se pastreaza si astazi). Aceast configuratie a faicut ca parterul s& fie partial ingropat spre bisericd, dar la acelasi nivel cu piata centrala. Pentru construirea turnului a fost excavati o groapa ale cirei dimensiuni au corespuns cu planul exterior al clidirii, Fundatiile au fost construite perimetral, din acest motiv ele apar neregulate din exterior dar cu un parament foarte ingrijit si uniform spre interior. Pentru aceasta parte a turnului s-a folosit de asemenea piatra de provenienfa locala sparta in lespezi si legata cu un mortar de var foarte dur. De la inceput in coltul de S-V a fost amenajata © fundatie semicircular’ pentru o scari care foarte probabil rezolva comunicarea intre parter si primul etaj. Zidaria lati de 1/1,10 m este fesuta cu perefii turnului i are aceeasi structura regulata. Partea inferioara a fundatiilor a fost identificata in jurul cotei de -4 m'®, Fata de nivelul de calcare din momentul construirii turnului (-1,80 m spre biserica) fundatiile s-au adancit 2,20 m, parcurgand circa 1 m depuneri legate de locuirea medieval mentionati anterior si apoi fixéndu-se in solul viu, un lut galben partial pietrificat. Groapa pentru constructie a ajuns la -3,50 m, dupa care s-a spat perimetral sanqul de fundare inci 0,50 m. Sapitura efectuatd in apropierea coltului de nord-vest al turnului a coborat 1,70 m in umpluturi din secolul al XIX-lea, fiind nevoita si se opreasca intr-o panza freaticd abundenti. Ca atare nu a fost posibil si identificdm stratigrafic o depunere legati de construirea turnului, Structura peretelui vestic arat& un mic decros la -3 m. in interior, in timpul constructiei pe suprafafa s-a depus 0 umplutura de argili cenusie amestecati cu mult moloz, numeroase pietre si rare "7 Sectiunea 5 (1999): dimensiuni 2,80 x 2 m; Sectiunea 6 (2000): a fost trasati in teriorul turnului, orientata nord-si limensiuni 5,8 x 1,5 m. Sapatura s-a aflat initial in zona central, dar, prin pribusirea profilului sudic datoriti umpluturii foarte affinate, ‘a fost partial extinsa in toati jumatatea sudica a turnului. Sectiunea 7 (1999): pe latura de sud a turnului, in dreptul intrarii actuale; dimensiuni: 4 x 2,50 m. '§ Cotele folosite in text sunt raportate la cota 0,00 folosité in restaurarea cladirilor, considerati cu un metru mai sus fafi de pragul intrarii vestice in bisericd. Folosirea altor repere in definirea adéncimilor este de fiecare dati nominalizata. 156 Turnul bisericii evanghelice din Saschiz fragmente de cArdmida, care suprapune solul viu pe o inaljime de 0,50/0, 60 m. Peste acest strat s-a operat o nivelare cu argilii amestecata cu cirimida si bulgari de mortar (stratul 3), la partea superioari a c&reia a fost amenajat un prim nivel de cilcare in interiorul turnului, respectiv la -2,50 m. Uniformizarea suprafefei s-a ficut pana la umirul fundafiei peretelui nordic (Laitime cca 10 cm). La acest nivel in paramentul interior se observa amprentele schelei de pe care s-a construit turnul (nigele ramase de la capetele grinzilor incastrate in zidarie). Cercetarea arheologici a recuperat cdteva monede pe baza carora construirea turnului poate fi datata in ultimele decenii ale secolului al XV-lea. in stratul de arsura au fost descoperiti doi denari emisi de regele Matia Corvin (unul post 1468, celdlalt din 1486) santierul fiind probabil incheiat in jurul anului 1500, conform unui denar emis de regele Vladislav al II-lea (1490- 1516) in anii 1500-1502 descoperit chiar in umplutura de deasupra solului viu. Din prima pardoseala nu se pastreaz nici o urma, Putem presupune ca a fost realizati din pamant sau lemn, cert fiind doar faptul cd a suportat cel putin un incendiu foarte puternic, de la care au rimas pe suprafajé urme consistente de arsura (4B, 4C). Dupa o alt nivelare a suprafetei (stratul 4A) s- a amenajat o dusumea din scdnduri asezata pe o umplutura afanata (-2,20/2,30 m). De pe aceasti dusumea a intervenit 0 modificare importanta: deschiderea unui acces la parter in peretele dinspre biserica. Zidaria a fost spartd exact sub usa original de la nivelul superior, pana la -1,52 m. S-a creat astfel o deschidere mai latd (1,85 m la exterior, 1,40 m spre interior), incheiata la partea superioard de asemenea cu un are semicircular. Nivelul de calcare din interior fiind la o cot mai joasi, in dreptul pragului a fost realizata o scara din blocuri mari de piatra din care au fost identificate urme in sipatura arheologica (treapta inferioara la -2 m, cea superioara la -1,50 m). Pragul actual se afla la - 0,95 m. Nu putem data cu precizie aceasta interventie, dar ipotetic o legim de modificirile importante aduse clidirii la sfirsitul secolului al XVIl-lea. Capacitatea defensivi a turnului, care presupunea un acces complicat si restrictiv in interior, a fost astfel diminuata, in acel moment find probabil mai important o comunicare facila cu etajele superioare. Cota de cilcare din interiorul tumului a fost uniformizati cu cea exterioara in epoca moderna, diferenta de cca 1,20 m fiind eliminata prin depunerea unor umpluturi affnate, din pamant amestecat in proportii variabile cu resturi de materiale de constructii. Umpluturile acopera contin fragmente ceramice decorate prin smaltuire sau pictare, databile in secolele XVII-XVIII, acoperind atat fundatia din coljul sud-vestic al turnului cat si treptele dinspre nord. Ruina de pe latura de sud a turnului. in cercetitile exterioare pe partea de est a intrarii actuale a fost descoperité zidarie orientati nord-sud adosati turnului. Ruina are o latime de 1 m si o lungime de 1,20 m, in adncime a coborat la -2,80 m iar partea superioara este demolati neregulat intre -1,40 si -2 m (nivelul actual de clcare la -1,12 m), Nivelul de construire nu a putut fi stabilit, deoarece stratigrafia a fost deranjata de o interventie de dimensiuni mari care a antrenat mult moloz (stratul 13). Structura 157 Daniela Marcu ISTRATE paramentului arati o zidarie din bolovani de piatri inecati in mult mortar (posibil o fundatie, partea superioara la -2 m), iar peste acest nivel 0 zidarie cu aspect mai ingrijit, din pietre ce formeazi oarecum asize separate prin sape groase de mortar (posibil elevatie). in ceea ce priveste functiunea, cercetarea foarte limitati nu ne permite precizarea acesteia. Nu este exclus ca aceasti zidarie si fi facut parte din structura accesului original in turn de la nivelul al doilea. Faptul c& ruina obtureazi cu cca 0,60 m intrarea actuald de la parter arati pe de parte ci nu a avut nici o legdturd cu aceasta, pe de altd parte c& trebuie sa fi fost demolaté in momentul in care s-a decis realizarea acestui acces. Ruina de pe latura de vest a turnului. in sectiunea 5 a fost descoperita © ruina orientata nord-sud, aflat la 2 m distanfi de turn spre vest. Zidaria a aparut la extremitatea sapaturii, fiind surprinsa partial pe o lungime de 2 m si o Lajime de 0,90 m. Spre nord este suprapusi de fundatia incintei actuale a bisericii, iar spre vest se afla sub bordura aleii de acces. A fost construiti din bolovani mari de piatra nisipoasa, cu mult mortar galben relativ friabil; a fost demolat& pana la -3, 38 m, in momentul descoperirii fiind inca acoperitd cu un strat de moloz (14). Configuratia stratigrafica din jurul acestui vestigiu apartine in totalitate secolului al XIX-lea, cu exceptia stratului de moloz mentionat si a unei lentile de arsura. Sapatura desf%igurdindu-se pe o suprafata foarte mica, nu am avut posibilitatea de a cerceta mai amanunfit aceasti ruina, astfel ci atat functiunea cat si cronologia raman in sarcina cercetarilor viitoare. Este posibil ca ruina sa poata fi legata de o structuré medievala (un zid de incinta, un turn ‘mai mic?), dar in egal masur& ar putea aparfine unei epoci mai recente. Pe o fotografie din 1870” putem vedea turnul inconjurat de cladiri pe toate cele trei laturi dinspre piafa centrala: spre est si spre nord cladiri mai mici, spre vest 0 casa mare care se afla chiar in curtea actuala a bisericii, intre aceasta si turn. Chiar frontul de case de pe partea sudic’ a piefei avea cu totul alti configuratie, desfiigurandu-se compact pana la clidirea din curtea biserici Imaginile realizate din acelagi unghi la inceputul secolului XX arat& piata in forma actuala: cladirile din apropierea bisericii fuseseri demolate in totalitate, frontul fiind practic desfiintat prin deschiderea unui drum catre cetate. Dintr-o topografie att de friméntati doar cercetiri foarte extinse ar putea si disting’ crei epoci ji apartine ruina din apropierea turnul Incinta actuala. Spatiul din jurul bisericii este inchis la limita nordicd a turnului printr-un gard construit din piatr’, cu un soclu plin si stalpi de zidarie intre care sunt montate grilaje din fier forjat. Gardul are o fundatie foarte robusta, care coboara in adancime pind la -3,50 m, in straturile de umpluturé. cu materiale din secolul al XIX-lea. Fundafia suprapune ruina discutata anterior gi este adosata peretelui vestic al turnului, coborind pe ling’ decrosul fundatiei acestuia. Foarte probabil imprejmuirea dateazi de la inceputul secolului XX, ca de altfel gi aleea de acces c&tre biserica””. '° MENNING 1996, fig. 1, 3, 4. *° Urmele unui pavaj amenajat in apropierea turnului au fost inregistrate la -2,70 m, peste un strat de moloz ce confine de asemenea materiale din secolul al XIX-lea. Alea actual de acces spre biseric& beneficiaz’ de o fundatie (in zona cercetata) din piatra, cu 158 Turnul bisericii evanghelice din Saschiz Coneluzii. Turnul clopotnité al bisericii din Saschiz a fost construit pe un teren in pant accentuat& dinspre sud spre nord, astfel incét parterul sau era partial ingropat (spre biserica). Mesterii au folosit in fundatie si elevatie piatra locala aplatizat care a permis crearea unor asize regulate, unite prin sape groase de mortar. Zidurile late la baz de peste 3 m se ingusteazA treptat de la un nivel la celalalt. Turnul era accesibil de la nivelul al doilea printr-o us’ prevazuti din constructie, deserviti de un sistem exterior pe care nu il cunoastem. Circulatia interioar’ se fiicea prin parter (fundafia unei sc&ri in colful sud-vestic) catre etajele superioare (scar in interiorul peretilor jumatatii vestice, de la nivelul al treilea scari din lemn). Cercetarile arheologice au aritat c& turnul este contemporan bisericii, fiind construit in jurul anului 1500. O intervensie radical a avut loc la sfarsitul secolului al XVIl-lea, cand au fost adaugate doua etaje si acoperisul monumental (imitind Turnul cu Ceas din Sighisoara) si foarte probabil tot atunci a fost deschis un acces la parter dinspre bisericd. Aceasti ultima forma a fost conservatd in linii mari pana astazi. Bibliografie si abrevieri DRAGUT 1979 Vasile Drigut, Arta gotica in Romédnia, Bucuresti 1979, FABINI 1998 Hermann Fabini, Atlas der _siebenbiirgisch- sdichsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, |, Sibiu-Heidelberg 1998, FABRITIUS 1875, Karl Fabritius, Urkundenbuch zur Geschichte des Kisder Kapitels, Hermannstadt 1875. FOERK Foerk Erné, A magyar kirdlyi Allami Felsé Epité Ipariskola sziinidei felvételei 1912-1942, Budapest 2002. (Reprint). GUNDISCH 1973 Gustav Giindisch, Der Keisder Aufruhr von 1673”, Die Woche, 6. Jg., Nt. 278, 20. Aptilie 1973. LAZAR 1976 Valeriu Lazar, Repertoriul arheologic al judetului Mures, Targu Mures, 1976, MARCU ISTRATE ~ Daniela Marcu Istrate — Ion Fedor Pascu, ,Cetatea PASCU 2010 Saschiz. Note istorice si arheologice”, Materiale si cercetari arheologice, SN, VI (2010), p. 185-241. MARCU ISTRATE 2011a Daniela Marcu Istrate, ,Biserica evanghelici din Saschiz, jud. Mures Cercetiri arheologice”, (1), Materiale $i cercetari arheologice, SN, VU (2011), p. 115-151, MARCU STRATE 2011b Daniela Marcu Istrate, Saschiz, Bucuresti, 2011. partea superioara la -2,30 m, pe care stau bordurile din ciment ( -1,98 m, corespunzénd aproximativ cu nivelul actual de caleare) 159 MENNING 1996 NIEDERMEIER 1996 NUSSBACHER 1978 NUSSBACHER 1984 NUSSBACHER 2009 POP - MOLDOVAN 1974 POSTAVARU 2004 STROE ~ POSTAVARU, = KOVACS 2007 VATASIANU 1959 Daniela Marcu ISTRATE Fr. Menning, ,Keisd. Eine Marktgemeinde in Siebenbiirgen im Wand der Zeit”, Schrifien der siebenbiirgisch-sdchsisschen Stiftung, 20, Backnang 1996. Paul Niedermeier, Der mittelalterliche Stdidtebau in ‘Siebenbiirgen, im Banat und im Kreischgebiet. I. Die Entwicklung von Anbeginn bis 1241, Heidelberg 1996. Gernot _Nussbiicher, Aus der_—_Keisder Zunfigeschichte”, Karpatenrundschau, 11. (22), Nr. 14 (1335), 7. Aprilie 1978. Gemot Nussbiicher, ,,Zeugen der zeit: Der Keisder Aufruhr 1673-1678", Karpatenrundschau, 17. (18.), Nr. 9 (1662), 12. Marz 1984. Gernot Nussbiicher, Aus Urkunden und Chroniken. Keisd, Kronstadt 2009. Joan Pop ~ Liviu Moldovan, ,,Rascoala {aranilor din Saschiz. (1673-1678)", Acta Musei Napocensis, XI (1974). osefina Postavaru, ,,Biserica fortificati din Saschiz. Studiu storie si arhitectural”, in Arhitectura religioasd’ medievald din Transilvania, Il, 2004, p. 127-165. »Saschiz/Keisd”, in vol. Romdnia. Patrimoine ‘mondial, coord. D. Lungu, Teresa Sinigalia, Bucuresti 2007. Text de Adriana Stroe, lozefina Postivaru, losef Kovacs, p. 160-167. Virgil Vatasianu, Istoria artei feudale in Tarile Romédne, 1, Bucuresti, 1959. Legenda straturilor pentru plansele desenate Legend of layers on the plates 1. Sol viu, lut maroniu inchis / Virgin soil: dark-brown clay 2. Argili amestecata cu multe pietre, moloz de mortar si rare fragmente de c&rimid’ (moneda 1502) / Clay mixed with a lot of stone/rocks, mortar debris and rare fragments of brick (coin minted at 1502) 3. Strat de nivelare cu argili amestecaté cu ciramida si bulgari de mortar / Level for equalization of the surface: clay mixed with brick and ‘mortar lumps 4. Nivel de incendiere cu pelicule de arsuri rosie si neagra (monede ultimele decenii ale secolului al XV-lea) / Level of fire with red and black strips of burnt traces (coins minted during the last decades of the 15" century) 160 Turnul bisericii evanghelice din Saschiz 5. Strat castaniu, pimént amestecat cu arsura, mult pigment de cérbune. Nivelare a suprafejei / Brown layer, soil mixed with burnt traces, and a lot of carbon-pigments, Level for equalization of the surface 6. Strat de mortar rulat, amestecat cu pimént, rar fragmente de pietre: reparatie | Layer of rolled mortar mixed with earth and rarely with stone fragments. Level of reparations 7. Maroniu roscat affinat, multe fragmente de len. Probabil suportul unei dusumele / Reddish brown loose layer, many pieces of wood. It was probably the support of a floor 8. Umplutura affinata galben maronie cu rare pietre si fragmente de caramida / Loose, yellow-brownish fill with rare stones and brick fragments 9. Umplutura cenusie cu resturi de lemn uscat / Grey fill with dry wood chips 10, Pelicula de arsurd neagra / Burnt black strip 11, Arsura brun roscaté cu pigment ceramic / Brown-reddish burnt trace with ceramic pigments 12. Umpluturi cu pimant cenusiu amestecat cu fragmente de ciramida si piatra, pigmentati cu calear i ceramica / Fill of gray soil mixed with fragments of brick and stone, pigmented with limestone and ceramic 13, Strat vegetal / Topsoil 14, Moloz curat pe ruina descoperiti in apropierea laturii de vest a turnului / Debris on the ruin discovered near the western side of the tower 15. Pamént negru amestecat cu lut galben, foarte multi arsurd, material arheologic din secolul al XIX-lea / Black soil mixed with yellow clay, a lot of fired traces and archaeological material of the 19" century. 16. Moloz amestecat cu pZmént, material arheologic din secolul al XIX-lea / Debris mixed with soil and archaeological material of the 19" century 17, Strat de pamant cenusiu curat / Gray layer of clean earth 18. Pavaj din piatra de rau marunt& / Pavement of tiny, river stones 19. Pamant cenusiu tasat amestecat cu pietris, un nivel de calcare / Tamped gray earth mixed with gravel, a level of walking-surface 20. Moloz curat / Clean debris 21, Umplutura recent cu mult moloz / Recent fill with a lot of debris 22. Umplutura maronie cu pietre mici / Brown fill with small stones Lista ilustratiei / List of illustrations Fig. 1. Turnul bisericii evanghelice, vedere dinspre sud-est / The tower of the Lutheran church, view from the southeastern side Fig. 2. Turnul bisericii evanghelice, vedere dinspre nord-vest / The tower of the Lutheran church, view from the northwestern side Fig. 3. Detaliu din fajada de nord a turnului / Detail from the northern facade of the tower Fig. 4. Detaliu cu zona intrarilor / Detail of the entries 161 Daniela Marcu ISTRATE Fig. 5. Turnul bisericii evanghelice din Saschiz, releveu 1912 / The Lutheran church of Saschiz, the survey of 1912 Fig. 6. Ansamblul format din biserica fortificata si turnul clopotnita de la Saschiz (dup H. Fabini) / Ensemble comprising of the fortified church and the bell tower of Saschiz (afier H. Fabini) Fig. 7. Biserica evanghelica si turnul clopotnité, vedere general dinspre nord in 1870 (dupa Fr. Menning) / The Lutheran church and the bell tower, view from the north in 1870 (after Fr. Menning) Fig. 8. Biserica evanghelica si turnul clopotniga, inceputul secolului al XX-lea (dupa Fr. Menning) / The Lutheran church and the bell tower, early twentieth century (after Fr. Menning) Fig. 9. Turnul fortificat — plan general al spaturilor arheologice / The fortified tower — plan of the archaeological excavations Fig. 10. Sectiunea 6, plan / Section 6, ground-plan Fig. 11. Sectiunea 6, profilul de est /Section 6, the eastern profile Fig. 12. Sectiunea 6, profilul de vest / Section 6, the western profile Fig. 13. Sectiunea 6, detaliu cu fundatiile turnului, colful de sud-vest / Section 6, detail of the tower's foundations, southwestern corner Fig. 14. Sectiunea 6, profilul de sud / Section 6, the southern profile Fig. 15. Sectiunea 6, detaliu cu baza fundatiei turnului / Section 6, detail of the tower's foundation Fig. 16. Sectiunea 7, plan / Section 7, ground-plan Fig. 17. Sectiunea 7, profilul de vest 1 / Section 7, the western profile no. I Fig. 18. Sectiunea 7, profilul de vest 2 / Section 7, the western profile no. 2 Fig. 19. Sectiunea 7, profilul de est / Section 7, the eastern profile Fig. 20. Sectiunea 7, detaliu cu zona intrarii actuale in turn / Section 7, details of the current entrance into the tower ® Fig. 21. Sectiunea 5, profilul de nord / Section 5, the northern profile Fig. 22. Sectiunea 5, profilul de vest / Section 5, the western profile Fig. 23. Sectiunea 5, profilul de sud / Section 5, the southern profile Fig. 24. Sectiunea 5, detaliu cu fundatia turnului / Section 5, detail of the tower's foundation Fig. 25. Sectiunea 5, detaliu cu fundajia turnului / Section 5, detail of the tower's foundation Fig. 26. Sectiunea 5, fundatia incintei actuale alipita turnului / Section 5, the foundation of the current enclosure added to the tower 162 Turnul bisericii evanghelice din Saschiz THE TOWER OF THE LUTHERAN CHURCH OF SASCHIZ (Abstract) The tower of the Lutheran Church of Saschiz (Keisd, Szészkézd) was built around the year 1500 and it was heightened with additional level during the 18" century. It is one of the most beautiful medieval buildings of Transylvania, remarkable both for its massive shape and elegance. It is placed in a strategic point, which ensures its maximum visibility from all directions, therefore the tower dominates the town and its surroundings today and is, visible from far. Therefore, the tower was the main element of the defense- system of Saschiz, fulfilling in addition both the role of bell- and clock-tower. The study offer o short overview of the recent archaeological research made inside and outside the tower. The first part presents the settlement of Saschiz and its historic development, starting with the origins at the early 11" century until the late Middle Ages, being one of the important towns in the southern part of Transylvania. The community decided during the 15" century to build a fortified church. Thus, they created a special design, which, after it was built, it was followed in many localities in the region. A fortified bell tower with foundations thick of more than 3 m, and five level height was built in the northern side of the church, too. Craftsmen used local, flattened stone for foundation and elevation which favored the building of regular rows joined by thick mortar screeds. The tower was accessible from the second level through a door designed in the building plan to which one could reach through a system, which it is not known yet. The internal traffic was made through the ground level (the foundations of a staircase in the southwest comer) to the upper floors (a staircase inside the walls of the western half of the third wooden stairs). At the start of the restoration, in 1999, the tower and the church were submitted to archaeological research. The research revealed that the nave, the choir and the sacristy were made in a single construction phase, including the buttresses that were provided during the first construction phase. The coins that were found in the excavations confirm the dating of this stage at the end of the fifteenth century and the beginning of the sixteenth century. Subsequent additions are insignificant (northern, western and southern porticos and an ossuary (2,60 x 2,70 m) at the extension of the vestry to the west, and later demolished). The church was built on a slope, where several semi- subterranean houses functioned earlier. The archaeological research on the tower revealed that it belonged with the same stage of construction that is around 1500. The tower was built ona sloping land, reason for which the ground floor was partially buried at the church side, but at the same level with the central square. The foundations were built in a hole whose size corresponded to the outside building plan, lowering deep down to 2,20 m from the walking-surface at that time. Inside were the first set of facilities in the utilization and development of this level to the current rate. Two ruins were found outside, whose relationship with the tower is not very clear. 163 164 YU Y Fig. 5 Daniela Marcu ISTRATE Fig. 6 1_Ansicht vom Marktplatz um 1870 Fig.7 Turmul bisericii evanghelice din Saschiz \ t Metieaepaceusue DL Zid demolat 167 Daniela Marcu ISTRATE Fig. 10 Fig. 11 Turnul bisericii evanghelice din Saschiz Fig. 13 169 Daniela Marcu ISTRATE 170 Turnul bisericii evanghelice din Saschiz \zd dena Fig. 16 im Daniela Marcu ISTRATE 39804 ae Talpa ——a— ell Fig. 17 a t y ogg m Fil de al uma 280m 172 Turnul bisericii evanghelice din Saschiz 173 Daniela Marcu ISTRATE Bordura aleii actual citre bisericd cae huerics 174 Turnu bisericii evanghelice din Saschiz 175 Daniela Marcu ISTRATE Fig. 25 Fig. 26 176