RoTMC 4 Bk6

CLUBUL
CUTIA 'wI

POŞTALA
CURSUL 4, CARTEA 6
 VIAŢA CREŞTINĂ PRACTICĂ

Lecţia 16 Cum să tratăm mînia şi supărarea ....................... 1

Lecţia 17 Reacţie şi resentimente ................................. 8

Lecţia 18 Cum să trecem de la amărăciune la iertare .............. 15

Copyright © 1985 The Mailbox Club, Ine.

Romanian text copyright © 1991 by
Source of Light Ministries International, Ine.

AII rights reserved

Printed in the United States of America

by
Source of Light Press

Traducerea din limba engleză, culesul la tipar şi prezentarea grafică: Doru Motz

Toate drepturile rezervate.

Se interzice reproducerea sub orice fonnă a oricărei
portiuni din această carte, fără pennisiunea scrisă a editurii.
 Cursul4 Lecţia 16

Cum să tratăm
A..
mInIa supararea ŞI
~

Dar, cînd s-au înfăţişat să se închine lui

"... orice om să fie grabnic la as-
cultare, încet la vorbire, încet la
mînie, căci mînia omului nu lu-
crează dreptatea lui Dumnezeu."
Iacov 1:19, 20
Cînd devine cineva creştin, conduita şi
personalitatea sa trec prin anumite modifi-
cări. Una din aceste modificări se referă la
temperamentul său. Un creştin trebuie să
reacţioneze într-o manieră creştină. El sau
ea nu trebuie să-şi piardă cumpătul, nu are
voie să se enerveze sau ,,să-şi iasă din pe-
peni", ca să spunem aşa.
Dumnezeu, numai unul dintre fi;:aţi a ascul-
tat de Dumnezeu. Abel a adus un miel ca
jertfă, dar Cain a adus jertfă din roadele cîm-
pului, obţinute de el.
Dumnezeu l-a acceptat pe Abel şi jertfa
acestuia, dar l-a respins pe Cain şijertfa lui.
Ca urmare a acestui fapt, Cain s-a mîniat
foarte tare. S-a supărât pe Dumnezeu şi a
deVenit gelos pe fratele lui.
Dumnezeu l-a avertizat pe Cain de con-
secinţele mîniei sale. Mesajul lui Dum-
nezeu către Cain a fost următorul:

În lecţia de faţă ne vom ocupa de mînie,

sup~ şi enervare. Vom vedea ce se află la
rădăcina enervării şi cum putem fi izbăviţi
de păcatul "enervării".

CARACI'ERUL DISTRUCfIVAL MÎNIEI

Primul om care a descoperit puterea dis-
tructivă a mîniei a fost Cain. Cain şi fratele
lui, Abel, au fost primii fii ai lui Adam. Cînd
fiii aceştia s-au făcut mari, Cain a devenit
fermier iar Abel cioban.

Cain şi Abel fuseseră învăţaţi cum tre-

buie să 1 se închine lui Dumnezeu. Ei ştiau
că Dumnezeu pretinde o jertfă din animale Cain şi-a ucis fratele, pentru că nu a putut să-şi
nevinovate, ca jertfă pentru păcatele lor. stăpînească mînia.

1
,,Ai grijă! Mînia ta este ca un leu, care pîn-
deşte la uşă. 'fu trebuie să-ţi stăpîneşti
mînia, pentru ca nu cwnva să ajungi
stăpînit de ea!" Dar Cain nu a răspuns la
prevenirea pe care i-a Îacut-o Dumnezeu.
Gelozia lui faţă de Abel s-a transfonnat în
ură.
Într-o zi, pe cînd Cain şi Abel se aflau la
cîmp împreună, Cain s-a ridicat împotriva
fratelui său şi l-a ucis. Astfel primul om năs­
cut pe lwnea aceasta a devenit un ucigaş,
deoarece n-a fost în stare să-şi stăpînească Mînia nerontrolată provoacă mari ravagii
mînia.
mînioşi încît începem să ne dezlănţuim îm-
potriva cuiva, dorind să-i facem rău, săvîr­
CUM SĂ TRATĂM MÎNIA (şi supărarea!)
şim un mare păcat. Se spune că atunci ,,ne-
Asemenea lui Cain, şi pe noi ne pîndeşte am ieşit din fire" sau ,,ne-am enervat". Une-
un ,)eu" al mîniei, care sălăşluieşte înă­ ori ni se pare că dacă ne enervăm, dovedim
untrul nostru. Pe acest leu va trebui să-I cît de tari sîntem, dar enervarea este un
stăpînim, pentru ca nu cumva să devenim semn de jalnică slăbiciune, şi nicidecwn de
robii lui. Dumnezeu n-a spus că nu trebuie tărie! Biblia spune:
să ne mîniem niciodată, ci ne-a prevenit
,,Nu te grăbi să te mînii în sufletul tău,
doar cu privire la pericolele mîniei necontro-
căci mînia locuieşte în sînul nebunilor."
late. Biblia spune:
Eclesiastul 7:9
,,Mîniaţi-vă şi nu păcătuiţi. Să nu apună
soarele peste mînia voastră." 2. O putem suprima
Efeseni 4:26
A suprima mînia înseamnă a o ţine
blocată înăuntrul nostru. Unii oameni îşi
Mînia este cea mai violentă dintre emo-
pierd cwnpătul şi se enervează, ex-
ţiile umane. Deoarece implică sentimente
primîndu-şi mînia pe faţă. Alţii sînt
atît de puternice, mînia este foarte aproape
animaţi de aceleaşi sentimente de mînie,
de a constitui un păcat. Biblia nu spune:
dar reuşesc să şi le stăpînească, ţinîndu-le
,,Flţi amabili, dar nu păcătuiţi!" sau ,,Iubiţi,
ascunse în ei.
dar nu păcătuiţi!", deoarece amabilitatea şi
iubirea sînt foarte departe de a constitui un
păcat. Dar cînd te mînii, eşti în pericol de a
păcătui. Cineva a spus: ,,Dacă e să fim
mînioşi şi să nu păcătuim, atunci nu va tre-
bui să ne mîniem pe nimeni şi pe nimic alt-
ceva decît pe păcat."
Trei sînt lucrurile pe care la putem face în
privinţa mîniei:

1. O putem exprima
Cînd mînia a ieşit de sub control, e ca-
pabilă de mari ravagii. Cînd devenim atît de Mînia ascunsă doare încontinuu!

2
 Mînia suprimată sau lăsată să supureze
înăuntrul nostru ne va produce dureri care
cu greu se vor vindeca. Apoi ea se va trans-
fOIma în resentiment şi amărăciune,
aducînd apoi o stare de deprimare, precwn
şi alte simptome fizice ale bolii.
3. O putem mărturisi.
Cel mai bun mod în care ne putem ocupa
de sentimentele noastre de mînie este de a
le aduce înaintea lui Dumnezeu. Acesta e
singurul mod de a scăpa cu adevărat de ele,
de a ne ,,răcori", ca să spunm aşa, Iară să
păcătuim. Dumnezeu ne cunoaşte mai bine
decît ne cunoaştem noi înşine şi astfel întot-
deauna vom găsi înţelegere la El.
Spune-i lui Dumnezeu despre
sentimentele tale de mînie!
Doar faptul că ne aflăm în prezenţa lui
Dumnezeu va avea darul de a ne calma. În
plus, vom fi învredniciţi să vedem lucrurile
în adevărata lor lumină. De multe ori vom
constata că lucrul care ne-a tulburat atît de
mult nu a fost chiar aşa de important pe cît l-
am considerat noi.
NOI TREBUIE SĂ NE ocupĂM DE
PĂCATULENERVĂRll
Enervarea este fOIma de exprimare a
mîniei necontrolate. Cînd ne-am enervat,
nu mai e decît un singur lucru de facut: să
ne ducem imediat la Dumnezeu şi să-I măr­
turisim păcatul nostru, rugîndu-L să ne
curăţească prin sîngele lui Cristos. Dacă am
jignit sau am pricinuit vreun rău cuiva, de-
sigur, va trebui să ne cerem iertare de la per-
soana respectivă.
Indiferent de cîte ori ne-am enerva, de fie-
care dată trebuie să punem lucrurile la
punct, cerîndu-ne iertare de la persoana
ofensată. Faptul acesta ne va smeri şi ne va
ajuta să vedem cît rău a facut "enervarea"
noastră.
E indicat să nu ne ducem la persoana pe
care am jignit-o atîta timp cît aceasta este
încă tulburată, dar de îndată ce s-a calmat,
putem începe procesul de împăcare.
VA TREBUI SĂ NE ocupĂM DE CAUZA.
ENERVĂRll
Dar, chiar şi dacă ne mărturisim conştiin­
cioşi păcatul de fiecare dată cînd ne ieşim
din fire, nu scăpăm de problema şi mai pro-
fundă, care constă în însuşi faptul că re-
petem mereu acelaşi păcat. Ne enervăm, ne
cerem iertare, ne enervăm şi iar ne cerem
iertare, şi tot aşa, de nenwnărate ori. Oricît
ne-am strădui, se pare că nu putem scăpa de
această enervare.
MĂR1U1ISEŞTE
Sub robia EULUI
Există vreo scăpare pentru noi din acest
3
 impas? Da, există . Primul lucru pe care tre- • Nu ni se mce pe plac
buie să-I facem este să descoperim cauzele Se întîmplă să dorim un lucru cu înfocare şi
care ne detennină să ne enervăm. cînd cineva ni se pune de-a curmezişul , re-
Biblia nu are prea multe de spus despre fuzînd să ne facă pe voie, ne supărăm sau
enervare, şi asta pentru că Biblia se ocupă chiar izbucnim furioşi împotriva acelei per-
mai degrabă de rădăcina enervării , nu doar soane. Care este cauza acestei stări de
de actul în sine. mînie? Este tot EUL nostru!
Care este cauza enervării? Este EUL nos-
tru! El este cel care ne face să ne enervăm. • Cuiva i se aconlă mai multă cinste decît
Ori de cite ori ne exprimăm mînia în ex- nouă
terior, prin enervare, să fim convinşi că la
Nouă ne place să fim stimaţi şi admiraţi de
rădăcina ei se află EUL dinăuntrul nostru.
alţii. Din pricina aceasta, sîntem încolţiţi de
Poate că ne vom sili din răsputeri să nu ne
gelozie atunci cind alţii ne-o iau înainte,
mai enervăm, dar dacă nu ne vom ocupa de
reuşind în ceea ce fac. Gelozia se transformă
EUL nostru, vom continua să ne supărăm,
adesea în mînie, cind cineva obţine o slujbă
să ne mîniem şi să ne enervăm.
pe care şi noi ne-am dorit-o sau un premiu la
Să analizăm citeva situaţii în care ne
care am rîvnit. Din nou, cauza de la
enervăm, pentru a vedea mai clar că EUL
rădăcina acestor sentimente greşite este
este cauza enervării.
EUL.
• Cineva ne pune într-o stare de inferiori-
tate
Poate cea mai comună cauză de enervare
este atunci cind cineva ne tratează de sus
sau ne pune în inferioritate sau ne spune
cuvinte jignitoare sau ne ,,înţeapă" cu
cuvinte pline de răutate. Cînd se întîmplă
acest lucru, ne mîniem înăuntrul nostru.
Orgoliul nostru este rănit, pentru că EUL
nostru a fost atins. Dar aceasta este doar
una din formele de manifestare ale sale.
-~ ~
aut,oeOlJl.t>3 Oste de sine
de\()'lle Pl'eaJ"... .
b ~de.
orgoliU / Sc~. S.ilte

.-
~""c3~-
~
h
e
~·'Pli,
Jllstiti,
%oi

PI'oPli
e
Sentimentele greşite izvorăsc din EUL nostru

Acestea sînt doar citeva din situaţiile care

Cauza care stă la rădăcina eneIVării este EUL
ne pot determina să ne pierdem calmul, dar
ele ne arată conclusiv că la rădăcina
oricărei enervări stă EUL. Deşi s-ar putea
să nu ne dăm seama de aceasta, motivul
principal pentru toată starea noastră de

4
nemulţumire este faptul că ne iubim pe noi
înşine şi dorim să ne facem nouă pe plac.
Atîta timp cît în orice lucru ne aşezăm pe
noi înşine în centru, vom reacţiona cu
mînie, supărîndu-ne pe oricine va îndrăzni
să ne contrazică sau să se poarte altfel decît
ne aşteptăm noi.
Recapitulînd, vom spune că enervarea
provine din noi înşine, din EUL nostru.
Pînă cînd nu se va rezolva problema
EULUI, nu vom scăpa de enervare.
NarĂ: Există un eu pe care trebuie să-I ac-
cept şi mai există un altul, de care trebuie să
mă lepăd. Eu trebuie să mă accept pe mine în-
sumi ca o persoană specială, unică, aşa cwn
m-a creat Dumnezeu. Dar eu trebuie să mă
lepăd de EUL păcătos, de viaţa egoistă din
mine, care e o fonnă de manifestare a "căr­
nii" sau a firii vechi, păcătoase.
REMEDIULLUIDUMNEZEUPEN'lRUEU
Întrucît EUL este atît de detestabil pen-
tru Dumnezeu şi atît de distrugător pentru
noi, Dumnezeu ne-a asigurat o cale de scă­
pare.
Ce a făcut Dumnezeu în privinţa
EULUI? Dumnezeu s-a ocupat de EU
aşezîndu-ne în Cristos, pe cruce. Cînd a fost
răstignit Cristos, şi noi am fost răstigniţi îm-
preună cu El.
De ce ne-a răstignit Dumnezeu împreună
cu Cristos? Ne-a răstignit împreună cu Cris-
tos pentru ca noi să nu mai fim stăpîniţi de
EU. Biblia spune:
,,\bi, prin El,
sînteţi
Dumnezeu ne-a aşezat în CrisUls pe cruce
5
,,Ştim că omul nostru cel vechi a fost răstignit
împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să
fie dezbrăcat de puterea lui, ca să nu mai fim
robiţi păcatului." Romani 6:6
Cele două realităţi măreţe, care sînt vala-
bile în cazul oricărui credincios, sînt: (1) fap-
tul că Cristos a murit pentru noi şi (2) faptul
că şi noi am murit împreună cu Cristos.
Marile adevăruri privitoare la unirea
noastră cu Cristos prin moartea Sa, în-
groparea Sa şi învierea Sa sînt tratate pe
larg în Cursul nr. 3. Este absolut esenţial să
înţelegem aceste adevăruri, dacă dorim să
trăim o viaţă de biruinţă.
Dumnezeu ne vrea să ne dăm seama de
faptul că, întrucît sîntem în Cristos, am
murit faţă de vechea noastră viaţă. Noi nu
mai sîntem persoana care eram odată. Sîn-
tem "o creaţiune nouă" ÎN CRISfOS. Nu
mai există nici un motiv pentru care să ne
mai permitem să cedăm vechilor noastre
păcate. Noi am murit faţă de toate păcatele
noastre, inclusiv faţă de păcatul enervării.
Biblia spune:
,,Noi, care am murit faţă de păcat, cum
să mai trăim în păcat?" Romani 6:2
B\ŞI PRACTICI PE CARE TREBUIE SkI
FACEM
Am văzut că la rădăcina enervării
noastre stă EUL şi am observat cum s-a
ocupat Dumnezeu de el. Acum să vedem
cîţiva paşi practici pe care-i putem face.
L Trebuie să fim conştienţi de neroia
noastră.
Mulţi oameni, cînd se mînie, nu vor să re-
cunoască acest lucru, ci spun: ,,Nu m-am
supărat!" Alţii recunosc că se enervează, dar _
nu consideră această faptă un păcat prea
mare.
În realitate însă, enervarea este unul
dintre cele mai mari păcate . Biblia pune
mînia alături de alte păcate cum ar fi beţia,
vrăjitoria, adulterul şi uciderile. ~ Gala-
teni 5:19-21). Enervarea este inadmisibilă
în viaţa unui creştin. Biblia spune:
"Orice amărăciune, orice iuţime, orice
mînie, orice strigare şi orice defăimare
să fie înlăturate de la voi, împreună cu
orice fel de răutate." Efeseni 4:31
fost cuprinşi de mînie, să spunem: "Stop! Nu
mă mai recunosc! Eu nu sînt aşa. Eu am fost
răstignit împreună cu Cristos şi nu mai tre-
buie să cedez nervilor mei. Eu sînt o nouă
creatură în Cristos. Cristos trăieşte în mine.
El este viaţa mea."

Dacă nu ne dămseama cît de grav este
păcatul enervării şi nu ne hotărîm să fim iz-
băviţi de el, nu vom reuşi să-I biruim. Dacă
ne mulţwnim să continuăm ca şi cînd nimic
nu s-ar fi întîmplat, nu vom cunoaşte
biruinţa pe care ne-a poate da Domnul
asupra păcatului enervării.
2. Noi trebuie să ne asumăm răspunderea
pentru. enervarea noastră.
Este foarte uşor să ne scuzăm, dînd vina
pe alţii, pentru enervarea noastră. Noi
spunem de obicei: ,,Dacă persoana respec-
tivă nu mi-ar fi vorbit aşa, nu mi-aş fi ieşit
din fire!" Cu alte cuvinte, noi credem că
enervarea noastră este o problemă externă
- că ar fi cauzată de un lucru din afară.
Realitatea este că enervarea e o problemă
internă. Enervarea provine din lăuntrul
nostru, nu din afară. Pot să-mi spună alţii ce
vor sau să mă înţepe în orice fel, dacă eu nu
vreau, nimeni nu mă va putea obliga să mă
enervez!
4. Noi trebuie să ne lepădăm de EUL nostru.
Nu ceea ce se întîmplă în afară va deter-
mina dacă ne enervăm sau nu, ci, mai de-
grabă, ceea ce este înlăuntrul nostru -
acolo este punctul de control.
Numai Cristos are dreptul de a conduce
în viaţa noastră, dar EUL va face totul pen-
tru a încerca să-şi impună domnia. Fiecare
creştin trebuie să aleagă dacă va fi stăpînit
de Cristos, sau de EUL său.
Scopul lui Dumnezeu este ca Cristos să
domnească în inima noastră. Dar pentru ca
El să poată domni, EUL trebuie să fie ţinut
în locul ce i se cuvine: moartea pe cruce!
Una este să înţelegem învăţătura că am
fost răstigniţi împreună cu Cristos şi alta

3. Noi trebuie să ne bizuim pe moartea

noastră împreună cu Cristos.

Dumnezeu ne-a spus limpede că El ne-a

izbăvit de sub puterea păcatului şi a
EULUI, prin moartea noastră împreună cu
Cristos. Dumnezeu ne spune să ne bizuim
pe aceste realităţi măreţe. Biblia ne spune:
"Tht aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi
faţă de păcat [inclusiv faţă de păcatul
enervării] şi vii pentru Dumnezeu, în
Cristos Isus. Romani 6:11

Noi trebuie să punem adevărul lui Dum- Pentru ca Cristos să domnească, EUL trebuie
nezeu în practică. Cînd constatăm că am ţinut la locul său, de moarte pe cruce.

6
să punem în practică această învăţătură,
realmente lepădîndu-ne de EUL nostru.
Abia atunci cînd am ajuns la stadiul îm-
plinirii vom putea cîştiga biruinţa . Iată ce
ne-a spus Isus în această privinţă:
,,Dacă voieşte cineva să vină după Mine,
să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fie-
care zi şi să Mă unneze." Luca 9:23
Pentru a învinge ispita enervării, va tre-
bui să ne lepădăm de EUL nostru. Ce în-
seamnă a ne lepăda de EUL nostru? În-
seamnă a alege voia lui Dumnezeu, în
schimbul voii noastre. A ne lepăda de EUL
nostru înseamnă a spune: ,,Nu e nevoie să
mi se facă pe voie. Eu accept calea lui Dum-
nezeu."
Lumea spune: "Urmăreşte-ţi interesele!",
dar Isus spune: ,,leapădă-te de tine în-
suţi!" Noi nu vom ajunge să ne stăpînim
nervii pînă cînd nu vom vom renunţa la voia
noastră, optînd pentru calea lui Dumnezeu.
\bm constata că Domnul va îngădui să
ajungem în tot felul de situaţii în care să fim
înţepaţi , umiliţi, maltrataţi sau deranjaţi,
căci aceasta este calea lui Dumnezeu de a se
ocupa de viaţa EULUI şi de a ne trata ,,ner-
vii" noştri . Scopul unnărit de Dumnezeu în
toate aceste situaţii este ca noi să învăţăm
să fim răbdători, să ne lepădăm de EUL nos-
tru şi să-L lăsăm pe Dumnezeu să-şi îm-
plinească voia în viaţa noastră.
Cînd cineva te face să aştepţi multă
vreme, nu trebuie să-ţi pierzi răbdarea şi să
te enervezi. Mai degrabă, poţi spune:
,,Doamne, 'fu ştii că eu trebuie să învăţ răb­
darea. 'fu eşti stăpîn peste toate împre-
Pe un om să-I măsori după ceea
ce-l scoate din sărite .
7
jurările şi, prin unnare, ai îngăduit această
situaţie, pentru ca să mă înveţi să fiu răb­
dător."
Cînd cineva ne spune sau ne face ceva
care ne produce durere sau ne loveşte în or-
goliul nostru, nu trebuie să ne mîniem. Noi
putem spune: ,,Doamne, 'fu ştii că sînt un
mîndru şi, prin urmare, eu Îţi mulţumesc
pentru că Te ocupi de mîndria mea
păcătoasă."
Cînd alţii fac ceea ce nu ai dori să facă,
contrar voii tale, asta este şansa cea mai
bună de a muri faţă de EUL propriu. 'fu poţi
spune: ,,Doamne, eu întotdeauna vreau să­
mi fac pe voie, dar 'fu ştii ce-mi lipseşte mie,
de aceea, eu accept voia Ta."
În orice situaţie m-aş afla, prin care Dum-
nezeu a rînduit să trec, eu pot spune:
,,Doamne, 'fu ai îngăduit să trec prin
această împrejurare. Aceasta e calea Ta de a
te ocupa de viaţa eului meu şi de enervarea
mea. Eu accept acest lucru din mîna Ta şi-ţi
mulţumesc pentru ea."
~ NESTEMATĂ
~ DESCOPERITĂ
Cauza care stă la rădăcina enervării este
EUL. Dumnezeu m-a răstignit împreună
cu Cristos, pentru ca eu să pot fi izbăvit de
enervarea mea păcătoasă.
 Cursul4 Lecţia 17

Reacfieşi
Resentimente
4
~
____ [J=W;CHEIE
VERSETUL
Un creştin mi-a povestit cum în copilăria sa
fusese maltratat de tatăl său . "Tatăl mă bătea
cînd nu eram vinovat, a spus el. Din pricina
asta, am ţinut în mine acest resentiment timp
,,Multă pace au cei care iubesc de treizeci de ani. Pînă la urmă, într-o seară ,
legea Ta şi pentru ei nu este că­ Dumnezeu mi-a spus: «Trebuie să renunţi
dere." Psalmul 119: 165 neapărat la lucrul acesta.- Şi astfel am renun-
ţat la resentimentele mele."

Răspunsul nostru la ceea ce ne spune ori

ne face cineva se numeşte ,,reacţie". De
pildă, cineva ne vorbeşte de bine, şi îndată
ne simţim încîntaţi - aceasta este reacţia
noastră. Dar ia să ne vorbească cineva de
rău, să spună un lucru neadevărat, şi îndată
ne vom supăra sau ne vom mînia. Mînia
noastră este tot o reacţie.

Poate nu am acordat prea multă impor-

tanţă reacţiilor noastre, dar ele sînt foarte
importante. În lecţia de faţă vom vedea din
ce cauză au ele o importanţă atît de mare.
\bm vedea, de asemenea, cum putem face
faţă reacţiilor noastre.

DE CE sÎNT IMPORrANTE
REACŢIILE NOASTRE

Reacţiile noastre sînt importante

deoarece pot avea consecinţe îndelungate,
ba chiar eterne. Nu este atît de important ce
ni se întîmplă, cît reacţia noastră la faptul
respectiv. Cu timpul, lucrul care ne-a deran-
jat va trece, dar reacţiile noastre pot avea ,,Am purtat resentimente împotriva tatălui meu
consecinţe eterne. timp de treizeci de ani."

8
 Istoria aceasta ilustrează faptul că ceea ce
ni se întîmplă nu este atît de important, pe
cît este reacţia noa..'ltră faţă de faptul respec-
tiv. Deşi bătaia severă va fi fost poate ne-
dreaptă şi nemeritată, durerea fizică nu
putea să dureze aşa de mult. Mult mai
trainică a fost însă reacţia acestui om. TImp
de treizeci de ani, părtăşia sa cu tatăl lui a
fost întreruptă. De ce? Pentru că inima lui a
fost plină de resentimente. Reacţia lui a
avut consecinţe îndelungate, ba chiar
eterne.
REACfIILE CORECI'E AU CONSECINŢE
ETERNE, ÎN BINE
Istoria lui Iosif din ~ul Testament ne
poate fi de mare folos, în studiul nostru de-
spre reacţii. Iosif, fiul cu puţin mai mare
decît cel mai tînăr din cei doisprezece fii ai
lui Iacob şi foarte îndrăgit de tatăl său, a
stîrnit gelozia şi apoi ura fraţilor săi.
Într-o zi, losifle-a spus fraţilor săi visul pe
care i-l dăduse Dumnezeu. ,,Am avut un vis,
le-a spus el, în care Dumpezeu mi-a arătat
că într-o zi voi domni peste voi şi că voi vă
Cînd Iosifle-a istorisit fraţilor săi visul pe care l-a avut, ei l-au urit şi mai mult.
9
veţi pleca înaintea mea." Asta i-a făcut pe
fraţii lui să-I urască şi mai mult.
Cînd s-a ivit prilejul nimerit, fraţii lui
losifl-au vîndut ca sclav în Egipt. Acolo, el a
fost acuzat pe nedrept că ar fi încercat s-o
seducă pe soţia stăpînului său, Potifar. Şi
astfel Iosif a fost aruncat în temniţă, unde a
petrecut ani de zile, pentru o faptă pe care n-
a comis-o. Prin toate aceste lucruri, Iosifnu
a fost cuprins de amărăciune sau resen-
timente.
La vremea cuvenită, Dumnezeu l-a înăl­
ţat pe Iosif foarte mult. Sub domnia lui Fa-
raon, Iosif a devenit dregător peste tot Egip-
tul. Prin înţelepciunea pe care i-a dat-o
Dumnezeu, Iosif a fost călăuzit să în-
magazineze bucate în timpul celor şapte ani
de belşug. Au urmat apoi cei şapte ani de
mare foamete peste tot pămîntul, şi în tim-
pul acesta fraţii lui Iosif au venit în Egipt, în
căutare de hrană pentru ei şi pentru
familiile lor. Ei au stat înaintea lui Iosif, dar
nu l-au recunoscut.
 Ca prim ministru al Egiptului, Iosifs-ar fi
putut folosi de puterea sa pentru a se răz­
buna pe fraţii săi. Ar fi putut gîndi în felul
următor: "Ce mă bucur! Am ajuns, în sfirşit,
să-i am în mînă. Am să le arăt eu acwn! Am
să-i pun să plătească pentru păcatele lor şi
am să le demonstrez că visul pe care l-am
avut cu privire la poziţia mea de dominaţie
asupra lor, s-a împlinit cu adevărat şi că
ceea ce mi-au făcut ei nu se poate ierta cu
una, cu două." Se pare însă că nici un gînd
de felul acestora nu a umbrit mintea lui
Iosif, ci, dimpotrivă, el le-a spus fraţilor săi:
,,Nu vă întristaţi, nici nu fiţi mîniaţi pe voi
înşivă, pentru faptul că m-aţi vîndut, căci
Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră, ca
să vă scap viaţa ... Aşa că nu voi m-aţi trimis
aici, ci Dumnezeu" (Genesa 45:5,8).
Iosif a lăsat reacţiile sale în seama lui
Dumnezeu, ca El să le controleze şi s-a pur-
tat cu toată gingăşia şi dragostea faţă de
fraţii săi, ajutîndu-i pe ei şi pe familiile lor.
Reacţiile lui Iosif au fost corecte şi au avut
consecinţe bune, pînă în veşnicie.
CUM SĂ NE pURI'ĂMÎN SITUAŢIILE
DIVERSE DINVIAŢĂ
Poate nu vom fi confruntaţi cu o situaţie
atît de dificilă cum a fost cea înfruntată de
Iosif, dar negreşit şi noi vom avea parte de
nedreptăţi. Trăind într-o lume plină de
fiinţe omeneşti răzvrătite şi păcătoase, nu
trebuie să ne mirăm de nici o nedreptate
sau faptă rea care ni se face. Chiar dacă un
asemenea tratament neomenos ne doare
atunci cînd ne este aplicat, nu trebuie să
lăsăm ca el să aibă vreo înrîurire de lungă
durată asupra noastră. Importante sînt
doar reacţiile noastre. Ele sînt cele care vor
avea un efect de lungă durată asupra vieţii
noastre şi a altor fiinţe omeneşti.
Să analizăm împreună cîteva situaţii din
viaţă, care, în mod obişnuit, ne vor deter-
10
mina să reacţionăm în mod greşit şi apoi să
vedem cum putem trata aceste situaţii la
modul corespunzător. În fiecare caz, obser-
vaţi că persoana implicată a avut
posibilitatea de a-şi alege reacţia.
1. Bădărănie sau impoliteţe
Nimănui nu-i place să fie tratat în mod
nepoliticos sau bădăran. De obicei, reacţia
noastră este de a răspunde cu acelaşi trata-
ment persoanei care ne-a jignit. Acest fel de
reacţie nu-I este plăcut lui Dumnezeu. Bi-
blia spune că creştinii trebuie să fie amabili.
Redactorul unui mare cotidian mi-a re-
latat următoarea întîmplare:
Mă plimbam aseară cu prietenul meu, de re-
ligie Quaker, cînd am ajuns în dreptul unui
stand de ziare. Prietenul meu s-a oprit să cum-
pere un ziar şi i-a mulţumit vînzătorului cu
foarte multă amabilitate, dar vînzătorul de
ziare nici măcar nu şi-a ridicat privirea, decum
să răspundă la mulţumirile prietenului meu.
,,Morocănos om mai e şi ăsta!" - am spus eu.
,,Aşa e în fiecare seară", mi-a răspuns
prietenul meu.
"Atunci de ce continui să fii amabil cu el?"
l-am întrebat eu.
"De ce nu?" mi-a răspuns el. "Cum aş
putea lăsa ca această persoană să de-
cidă purtarea mea?"
2. Tratament nedrept
Aproape fiecare din noi avem parte, într-
un fel sau altul, de tratament neomenos,
dur sau nedrept, care ne va cauza multă du-
rere şi frămîntare. Faptul că sîntem creştini
nu ne va face insensibili la tratamentul care
ni se aplică. Dar, în calitate de creştini, noi
putem hotărî cu ce fel de reacţie vom răs­
punde.
Fiica unui director de liceu a fost reţinută, pe
nedrept, după ore, ca formă de pedeapsă. Ea ar
fi putut face un scandal mare, ori 1!! fi putut
aduna resentimentele Înăuntrul ei. In schimb,
ea a procedat cu totul altfel. Pur şi simplu, s-a
eliberat de toate acestea şi nu a dat importanţă
faptului, zicînd: ,,Nu-i nimic, am !acut alte
 fapte rele, pentru care aş fi putut fi pedepsită , şi puns: ,,Atunci, sper că nici nu vei păcătui
n-am fost pedepsită. Aşa că, nu-mi strică ce mi
3-a întîmplat." niciodată".

Fericit este creştinul care poate avea
aceeaşi atitudine în faţa unei nedreptăţi pe
care a avut-o şi tînăra respectivă!
3. Orgoliu rănit
Cînd cineva ne spune ceva care ne răneşte
5. Ne-a călcat cineva pe bătătură
Cînd cineva ne adresează cuvinte de su-
părare sau face o remarcă aspră la adresa
noastră, ne simţim ispitiţi să reacţionăm la
fel. Dar asta va complica şi mai mult
situaţia. Mult mai indicat ar fi să ne

în orgoliul nostru, avem tendinţa să reac- stăpînim şi să reacţionăm cu un răspuns

ţionăm cu mînie. Ba uneori putem duce re- blînd.

sentimentul sau rana respectivă toată viaţa În cadrul unei discuţii la masa rotundă, dis-
cuţia s-a încins atît de tare, încît una din
cu noi. Ce bine ar fi dacă am putea spune, în
femeile de acolo s-a răstit la cel care conducea
schimb: "Cutare m-a rănit în orgoliul pro- studiul, zicÎndu-i: "Să ştii că nu sînt de acord cu
priu prin ceea ce mi-a spus, dar putea să-mi tine! Eşti total greşit!"
spună cuvinte şi mai tăioase. Dacă m-ar
cunoaşte cu adevărat, poate mi-ar fi spus Liderut s-a Întors spre ea, a facut o pauză şi
apoi, cu un zîmbet prietenos, a spus: "Nu-i
cuvinte de zece ori mai rele decît cele pe care nimic, eu nu-mi schimb părea bună pe care o
mi le-a adresat, şi încă tot n-ar fi fost departe am despre tine!" Vedeţi, a ştiut să se
de adevăr!" stăpînească. Momentul de tensiune a fost În-
vins. Atmosfera s-a relaxat. Mai tîrziu, după
terminarea adunării, femeia s-a îndreptat spre
4. Jigniri, ofense care ni se aduc, greşeli
colegul ei şi, cu zîmbetul pe buze, i-a spus:
care se comit faţă de noi "Nici eu nu mi-am schimbat părerea bună pe
Ne este foarte uşor să ne supărăm şi să are o am despre tine."
reacţionăm greşit atunci cînd cineva gre-
şeşte faţă de noi, dar să nu uităm că vom
culege exact ceea ce am semănat. Dum-
nezeu se va ocupa de noi după modul în care
i-am tratat şi noi pe alţii. Dacă vom fi buni şi
îngăduitori cu ei, iertîndu-i, şi Dumnezeu se
va purta cu bunăvoinţă faţă de noi şi ne va
ierta. Dar dacă vom fi neînduplecaţi şi vom
refuza să-i iertăm pe alţii, şi Dumnezeu va fi
strict cu noi, cerîndu-ne socoteală amănun­ "Călcat pe bătătură"?
ţit de toate lucrurile. Isus a spus:

,,Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi

Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta gre-
şelile voastre; dar dacă nu iertaţi
oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru
nu vă va ierta greşelile voastre."
Matei 6:14,15

Odată,
generalul Oglethorpe i-a declarat
sus şi
tare lui John Wesley: ,,EU
NICIODATĂ nu iert!" La care Wesley a răs- Nu-i nimic! 'fu reacţionează cu amabilitate!

11
 înţelept a fost omul acesta! Şi ce înţe­
Ce
lepţivom fi şi noi dacă vom reuşi să dobîn-
dim o asemenea stăpînire de sine, atunci
cînd sîntem călcaţi pe bătătură! Biblia
spune:
"Un răspuns blînd potoleşte mînia, dar
un cuvînt aspru aprinde mînia."
Proverbe 15:1
6. Criticile
Criticile pot fi de două feluri: întemeiate
şineîntemeiate. Dacă sînt adevărate, tre-
buie să învăţăm din ele. Dacă nu sînt în-
temeiate, nu trebuie să le dăm voie să ne tul-
bure. Să lăsăm chestiunea în mîna lui Dum-
nezeu, ştiind că El se va ocupa de această
chestiune.
Un om înţelept a spus odată: "Cînd ai
dreptate, îţi poţi pennite să-ţi păstrezi cal-
mul. Cînd nu ai dreptate, nu-ţi poţi pennite
să ţi-l pierzi."
7. Greşeli
Thţi
facem greşeli, mai devreme sau mai
tîrziu. Adesea încercăm să ne scuzăm sau să
dăm vina pe alţii, pentru greşelile noastre.
O reacţie greşită adăugată la greşeala săvîr­
şită o va amplifica şi mai mult. Pe de altă
parte, dacă ne vom recunoaşte greşeala şi ne
vom cere iertare cum se cuvine, Dumnezeu
va putea folosi pînă şi greşelile noastre spre
slava Sa.
Profesorul Stuart Blackie, de la Universitatea
din Edinburgh, audia studenţii la o oră de
seminar. Unul din studenţi s-a ridicat să răs­
pundă, avînd cartea în mîna stîngă. îndată pro-
fesorul a tunat la el: ,,Apucă cartea cu mîna
dreaptă şi stai jos".
Studentul şi-a ridicat atunci braţul în sus şi
toţi au putut vedea că nu avea mînă de la în-
cheietura bratului. Marele profesor a ezitat o
clipă, apoi s-a dus la student şi, cu lacrimi în
ochi, i-a spus că n-a ştiut acest lucru şi şi-a
cerut iertare de la tînăr. Fapta lui a avut o
asemenea înrîurire asupra studentului, încît a
condus la convertirea acestuia.
12
Această întîmplare a fost povestită în cadrul
unei conferinţe biblice şi, după tenninarea
adunării, un om a venit în faţă şi a ridicat
braţul lipsit de mînă, spunînd: ,,Eu sînt omul
pe care l-a condus profesorul B1ackie la Cristos.
Dar poate niciodată nu m-aş fi întors la Dum-
nezeu, dacă nu m-ar fi îmbrăţişat profesorul,
îndreptînd greşeala ce o săvîrşise."
Lecţia pe care trebuie s-a învăţăm din
aceste exemple autentice, luate din viaţă,
este unnătoarea: Nu există nici o situaţie în
care mînia să fie singurul răspuns pe care-l
pot da. Nu e nevoie să-mi pierd răbdarea şi
să mă enervez. N-au decît să-mi spună alţii
cuvinte înţepătoare sau să mă irite, nimeni
nu va fi însă în stare să mă facă să mă ener-
vez, dacă eu sînt hotărit să nu fac lucrul
acesta! Dacă mă voi suspăra şi mă voi
enerva, asta se va întîmpla numai pentru că
eu am hotărit să fac acest lucru, în mod con-
ştient. Dimpotrivă, eu voi putea răspunde
cu răbdare, cu umor, cu amabilitate sau în
alt fel, dar nu cu mînie.
_ ~~e~ (continuarea in pagina 13)
f.l.e~'fF \ aJIllI.rilciune.
\ \
\
\ ,,
,Ură,
\
\
\
,,
\ '-.'
, ,Multă pace au cei care iubesc legea Ta şi pentru
ei nu este cădere [şi pe ei nimic nu-i va ofensa,
nimic nu-i va face să se poticnească)."
Psa1mul119:165
FEREŞTE-TE SĂ ŢII ÎN TINE
REACfIILE GREŞITE!
Există
un mare pericol cu privire la reac-
ţiile greşite,
de a ne ţine morţiş de ele, pînă
cînd acestea se transfonnă în probleme
foarte acute. Cînd ne ţinem multă vreme de
o reacţie greşită, aceasta devine resenti-
ment. Dacă înmagazinăm resentimentul,
acesta se transfonnă în amăcărÎune . Resen-
timentul şi amărăciunea ne pot distruge.
Să analizăm cîteva lucruri pe care trebuie
să le facem pentru a împiedica resentimen-
tele şi amărăciunea de a cîştiga teren în
viaţa noastră.
• Trece cu vederea greşelile (altora)
Credincioşii trebuie să rămînă într-o
părtăşie pennanentă cu Dumnezeu, prin
rugăciune şi prin citirea Cuvîntului Său.
Cînd sîntem în părtăşie cu Dumnezeu, sîn-
tem învredniciţi să trecem cu vederea multe
lucruri care, în alte condiţii, ne-ar deranja.
Biblia spune:
,,Multă pace au cei care iubesc legea Ta
şi pentru ei nu este cădere [şi pe ei nimic
nu-i va ofensa, nimic nu-i va face să se
poticnească)." Psalmul 119:165
• Rezolvă neinţelegerile cît mai curind cu
putinţă (de preferinţă, de indată ce s-au
creat)
Unul din vicleşugurile prin care îi atacă
Satana pe copiii Domnului este acela de a
crea neînţelegeri (confuzii) între ei. El
strecoară puţintică înşelăciune şi neadevăr
într-o anumită situaţie . Prin unnare,
oamenii adesea ajung să le poarte pică al-
tora pentru lucruri de care aceştia s-ar
putea să nici nu fie vinovaţi.
Biblia insistă asupra faptului că atunci
cînd avem o neînţelegere cu un alt credin-
cios, să ne ducem la el imediat şi să rezol-
13
văm problema. Dacă copiii Domnului ar as-
culta de Domnul în această privinţă, multe
probleme ce se ivesc între ei ar fi eliminate.
Un lider misionar conducea o conferinţă la
care participau misionari dintr-o ţară străină.
Într-o zi, un misionar a venit la el şi i-a spus:
"Unul din misionarii de aici are ceva împotriva
mea, dar nu ştiu de ce." Curînd după aceea,
celălalt misionar a venit să-I vadă pe lider şi i-a
spus acelaşi lucru cu privire la primul misio-
nar. Vedeţi ce s-a întîmplat? Fiecare credea de-
spre celălalt că are ceva împotriva lui (sau îm-
potriva ei ). Ambii erau însă greşiţi (dezinfor-
maţi). În realitate, nu exista nimic între ei, dar
Satana sădise gîndul acesta de vrajbă în min-
ţile lor iar ei il acceptaseră şi, prin urmare,
fuseseră înşelaţi.
• Respinge imediat atitudinile greşite!
Uneori nu ne putem controla imediat
reacţia la o anumită situaţie dată, dar
putem împiedica reacţia aceea greşită de a
deveni un resentiment. Ne putem hotărî să
respingem atitudinea aceea greşită.
o profesoară creştină mergea pe trotuar.
Cum mergea ea aşa, i-a venit gîndul la ceea ce
făcuse o colegă de-a ei, fapt care ar fi putut da
lăstar de amărăciune. Îndată ea s-a oprit şi a
spus: ,,Nu voi permite acestui gînd să mi se
cuibărească în minte. Resping categoric acest
resentiment, chiar acum." La mulţi ani după
aceea, cînd a povestit întîmplarea respectivă, a
relevat că n-a putut în ruptul capului să-şi
amintească despre ce fusese vorba la mijloc.
Cuvîntul lui Dumnezeu spune: ,,să nu
apună soarele peste mînia voastră şi să nu
daţi prilej diavolului." (Efeseni 4:26, 27)
Dumnezeu ne spune aici că nu trebuie să
ţinem în noi atitudinile noastre greşite, ci
trebuie să ne debarasăm de ele.
• Roagă-te pentru cealaltă persoană!
Ori de cîte ori simţim că am început să
ţinem în noi o atitudine greşită faţă de
cineva, trebuie să începem să ne rugăm pen-
tru persoana respectivă. Chiar dacă per-
soana aceea s-a purtat urît faţă de tine sau
ţi-a greşit, roagă-te pentru ea în fiecare zi. Şi
nu uita să te rogi şi pentru tine însuţi, ca
Dumnezeu să te păzească de resentimente.
Isus a spus: ,,Rugaţi-vă pentru cei care vă in-
su1tă şi vă prigonesc." (Matei 5:44)
REACfIILE NOASTRE TREBUIE SĂ SE
AFLE SUB CONTROLUL LUI cmSTOS
Reacţiile noastre nu sînt detenninate de
ceea ce ni se întîmplă în afară, ci de cel care
e stăpîn în lăuntrul nostru. Dacă EUL este
la cîrmă, vom reacţiona potrivit EU-lui nos-
tru. Dacă însă Cristos este la cîrma vieţii
noastre, vom reacţiona potrivit cu viaţa Sa.
REACfIILE NOASTRE
AU CONSECINŢE ETERNE
Dumnezeu doreşte să ne dăm seama cît
de importante sînt reacţiile noastre. Re-
numita misionară în India, Miss Amy Car-
michael, a spus odată următoarele cuvinte:
Substanţa eternă a unui lucru nu rezidă
niciodată
în lucrul propriu-zis, ci în calitatea
reacţiei noastre faţă de el. Dacă atunci cînd
vine furtuna, reuşim să fim păziţi de resen-
timente, răminînd în tăcere, şi fiind umpluţi
cu dulceaţa unui duh liniştit, asta este ceea ce
contează. Faptul care ne-a tulburat va trece, se
va şterge din memorie, ca vintul care vine şi se
duce. Dar ceea ce am fost în timpul cît a suflat
vîntul- ei bine, asta are consecinţe eterne!

Întrucît sîntem copiii lui Dumnezeu, nu • Puţină importanţă are ce ni se întîmplă.

avem libertatea de a reacţiona după bunu1 Ceea ce contează cu adevărat este modul
în care reacţionăm faţă de ceea ce se în·
nostru plac. Reacţiile noastre trebuie să se tîmplă. Dea Domnul ca să putem vedea
afle sub controlu1lui Cristos. Dumnezeu le- că reacţiile noastre au consecinţe
a dat creştinilor porunci precise cu privire la eterne!
modu1 în care trebuie să reacţioneze aceştia.
Cuvîntu1lui Dumnezeu spune:
,,Luaţi seama ca nimeni să nu întoarcă NESTEMATĂ
altuia rău pentru rău, ci urmăriţi tot- DESCOPERITĂ:
deauna ce este bine, atît între voi, cît şi
faţă de toţi." 1Tesaloniceni 5: 15 Lucrurile care ne tu1bură vor trece, cu tim-
pu1, dar reacţiile noastre au consecinţe
În ';uaţi seama" se cuprinde respon- eterne.
sabilitatea noastră. Trebuie să luăm seama
Notă: autorul este îndatoratd-lui L. E. Maxwell pentru
ca să nu întoarcem altuia rău pentru rău.
O bună parte a materialului cuprins în această lecţie.
Asta înseamnă că nu avem voie să ne răz­
bunăm sau să încercăm să fim "chit" cu
cineva, ci, mai degrabă, să suferim nedrep-
tatea în răbdare. Domnu1 Isus însuşi este
exemplu1 nostru, şi de această dată. Biblia
spune:
"... şi Cristos a suferit pentru voi şi v-a
lăsat un exemplu, ca să călcaţi pe ur-
mele Lui... Cînd era insu1tat, nu răs­
pundea cu insu1te; şi cînd suferea, nu
ameninţa, ci Se încredinţa în mîinile
Celui carejudecă drept." 1Petru 2:21, 23

14
 Cursul4 Lecţia 18

Cum să trecem de la
amărăciune la iertare
unei ofense anterioare. Este amintirea în-
cărcată de durere pe care o avem despre răni
~=====iii;iiiiiil VERSETUL ce ne-au fost provocate în trecut.
CHEIE
Resentimentul este marele duşman al
"Orice amărăciune, orice iuţime, raporturilor bune. Este cel care distruge
orice mînie, orice strigare şi orice multe prietenii şi face mulţi duşmani! Dar
defăimare să fie înlăturate de la
cel mai dăunător efect al resentimentului
voi, împreună cu orice fel de rău­
tate. Şi fiţi buni unii cu alţii, este însăşi distrugerea celui care nutreşte în
miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, el asemenea sentimente :
cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi Un pastor a fost chemat la căpătîiul unui om
în CristoS." Efeseni 4:31, 32 aflat pe patul de moarte - a unuia care nu
fusese agreat de nimeni, datorită dispoziţiei
sale aspre, neprietenoase şi tmruze.
În lecţia precedentă am văzut importanţa
El trăia într-o casă dărăpănată de la mar-
reacţiilor noastre.Ceea ce ni se întîmplă nu ginea oraşului. Cînd venea în oraş, lăsa să se
este nici pe departe atît de important ca înţeleagă că nu vrea să stea de vorbă cu ni-
modul în care reacţionăm faţă de lucrul re- meni. Pînă şi copiii fugeau de el.
spectiv. Dacă nu reacţionăm cu resen-
timente la o insultă sau o jignire, există
şanse ca acestea să nu ne facă prea mult
rău. Pe de altă parte, dacă permitem ches-
tiunii respective să devină un resentiment,
acesta ne va face mult rău.

Ce este un resentiment? De ce este acesta

atît de distructiv? Ce efect va avea el asupra
noastră? Cum vom putea trece de la
amărăciune la iertare? Răspunsurile la
aceste întrebări foarte importante le vom
găsi în lecţia care urmează.

CE ESrE RESENTIMENTUL?
Resentimentul este acel sentiment pro-
fund de neplăcere, supărare sau mînie pe
care-l nutrim faţă de cineva, din pricina "Ura mea mi-a transformat viaţa într-un iad."

15
 Oamenii s-au întrebat ce l-a putut face pe
acest om atît de rău şi cărpănos. Unii au fost
de părere că ascundea o mare culpabilitate.
Alţii au fost siguri că a comis vreo crimă şi că
se ascunde de braţul legii. Dar nici unul nu a
avut dreptate.
Adevărul e că, în tinereţea lui, un prieten
i-a făcut o mare nedreptate şi omul acesta s-a
mîniat atît de tare, încît a spus: ,,N-am să uit
toată viaţa, pînă voi muri." Şi miar aşa s-a în-
tîmplat!
El i-a spus păstorului, care stătea la
căpătîiul lui: ,,În fiecare dimineaţă, primul
lucru pe care-l făceam era să mă gîndesc la
omul acela. Seara tot la el mă gîndeam şi-l
blestemam de sute de ori pe zi."
Simţind că i se gîtuie răsuflarea, omul a
continuat apoi: ,,Acum văd că amărăciunea
mea mi-a ros sufletul. Ura mea mi-a făcut
mai mult rău mie însumi. Dar Dumnezeu ştie
că mi-a transfonnat viaţa într-un iad."
DE CE ŢINEM ÎN NOI RESENTI·
MENfELE?
Dintre toate lucrurile distructive şi rele
care ni se pot întîmpla, resentimentele sînt
cele mai groaznice. Ele sînt ca un virus
ucigător, care-şi face în pennanenţă efectul
nociv, cîştigînd mereu teren în organism,
pînă . cîDd îl răpune pe acesta. Iată cît de
d.istructiv este efectul resentimentelor pe~­
tru sufletul nostru! Nici o persoană care se
vrea inteligentă nu ar accepta de bună voie
să i se dezvolte nestingherit un virus,
deoarece ar fi convins că acesta l-ar ucide în
cele din urmă. Şi totuşi, mulţi creştini ţin cu
tot dinadinsul la păcatul resentimentului,
care e cu mult mai distrugător decît orice
virus cunoscut de medicină!
• Considerăm că sîntem îndreptăţiţi să
avem resentimente respective
Un motiv pentru care ne este greu să re-
cunoaştem natura otrăvitoare a resen-
timentelor este faptul că acestea ni se par în-
dreptăţite. Ne simţimjustificaţi să avem re-
sentimente. Ne spunem nouă înşine: ,,E nor-
mal să am resentimente faţă de pen;oana re-
spectivăr'
În încercarea de a ne scuza resentimen-
tele, adesea ne clădim în mintea noastră o
imagine falsă despre cealaltă persoană.
Dăm la o parte toate celelalte aspecte pozi-
tive legate de persoana respectivă, uităm
toate faptele bune şi frumoase pe care le-a
făcut, concentrîndu-ne doar asupra cîtorva
greşeli pe care le-a comis împotriva noastră .
• Ne fBce să ne simţim superiori
Cînd cineva ne face un lucru care ne ofen-
sează sau ne răneşte, de obicei adoptăm o
atitudine superioară faţă de acea persoană.
Ne spunem nouă înşine: ,,Eu niciodată nu
aş face un lucru ca ăsta!" Ne place acest sen·
timent de superioritate şi, prin urmare, nu
renunţăm la resentimentul nostru.
• Ne place să ţinem o socoteală exactă a gre-
şelilor altora
Uneori ţinem resentimentele noastre în
noi pentru a avea cu ce compensa viitoarele
greşeli pe care le-am putea face noi înşine în

Văzînd că resentimentele constituie un

păcat atît de periculos, fatal chiar, poate că
ne vom întreba, în acest punct: "Cum se
face, atunci, că noi continuăm să ţinem în
noi aceste resentimente?" Există mai multe
explicaţii pentru această acţiune contradic-
torie a noastră: Nu ţine la socoteală greşelile!

16
viitor. Vrem să putem spune atunci: "Oi fi
greşit în problema respectivă, dar şi tu ai
tacut cutare şi cutare lucru."
• Ne simţim bine cu resentimentele noastre
Oricît de ciudat s-ar părea, noi ne men-
ţinem rănile deschise, datorită plăcerii pe
care o dobîndim de pe urma lor. Ne place să
ne oblojim rănile, să ne autocompătimim,
după ce ne-a jignit cineva.
RESENTIMENTELE SE TRANSFORMĂ
ÎNAMĂRĂCIUNE
cunoaşte după ochii tăi şi după faţa ta. Un
medic a tacut următoarea afirmaţie::
Din clipa în care am început să-I urăsc pe un
om, am devenit sclavul lui. Nu mă voi mai
putea bucura de serviciul meu, pentru că şi
acolo persoana respectivă imi va stăpîni gîn-
durile. Resentimentele mele vor produce
mulţi hormoni de stress în organismul meu şi
astfel mă voi simţi extenuat, după numai
cîteva ore de lucru. M'unca în care îmi găseam
altă dată plăcerea a devenit acum o povară.
Chiar şi concediile nu mă mai satisfac ... nu
pot scăpa de tirania cu care mă ţine legat
această persoană, subjugîndu-mi gîndurile.1

Resentimentele constituie unul din cele

mai neobişnuite păcate, prin faptul că au
menirea să pedepsească pe cealaltă per-
soană . Adevărul e că pentru noi înşine re-
sentimentele sînt cu mult mai păgubitoare
decît daunele pe care le-ar putea produce
asupra celeilalte persoane. Uneori cealaltă
persoană s-ar putea să nici nu fie conştientă
că ne-a greşit cu ceva. De aceea, resentimen-
tele noastre nu-i vor face nici un rău, ci mai
degrabă ne vor căşuna nouă înşine, avînd
un efect foarte distrugător asupra noastră.
Dacă ţinem morţiş la resentimentele
noastre, acestea se pot transforma în
amaraCIune. Amărăciunea va afecta
sănătatea noastră, mintea, personalitatea
şi legătura noastră cu Dwnnezeu. Să Ura te face sclavul persoanei pe care o urăşti
analizăm această situaţie:
2.. Amărăciunea ne afectează mintea

L Amărăciunea ne afectează sănătatea S-a dovedit că amărăciunea poate de-

Amărăciunea este o otravă pentru trupul
nostru. Resentimentele, amărăciunea, ura
şi spiritul neiertător ne pot provoca ulcere,
creşterea tensiunii şi o sumedenie de alte
maladii. Unii medici au apreciat că pînă la
90 la sută din bolile noastre sînt cauzate de
mînie, frică, resentimente şi amărăciune.
Dacă ţii amărăciunea adunată în inimă,
aceasta îţi va putea provoca insomnie şi o
stare permanentă de oboseală. Nici mîn-
carea nu-ţi va mai prii. Veselia din viaţa ta
va dispare. Cu timpul, acest lucru se va
clanşa starea de deprimare. Oamenii care
au tendinţa să fie deprimaţi mai tot timpul
sînt adesea cei care ţin în ei resentimente
împotriva unui membru al familiei sau a
unei rude care le-a tacut cîndva rău. Dacă
eşti una din aceste persoane, nu vei
cunoaşte niciodată o biruinţă deplină
asupra deprimării din viaţa ta pînă cînd nu
vei scăpa de această amărăciune.
3. Amărăciunea ne afectează per-
sonalitatea
Cu cît avem mai multe resentimente îm-

17
potriva cuiva, cu atît ne vom gîndi mai mult
la el. Însă cu cît ne gîndim mai des la acea
persoană, cu atît mai mult vom începe să ne
asemănăm cu ea! Este o realitate că atunci
cînd ne concentrăm emoţiile asupra cuiva,
vom avea tendinţa să imităm acea per-
soană:
O adolescentă era plină de amărăciune îm-
potriva unei rude. Cînd un conducător de
tineret i-a sugerat să ierte persoana respec-
tivă, tînăra a declarat: ,,N-am să iert per-
soana respecti vă cît vor trăi!"
Conducătorul de tineret a răspuns, mai
mult de formă: ,,Îmi pare rău să aud lucrul
acesta."
,,De re?" - a întrebat tînăra.
,,Pentru că peste douăzeci de ani vei
semăna cu rudenia ta", a fost răspunsul
liderului.
Gîndul acesta a îngrozit-o atît de mult pe
tînăra noastră încît a adăugat repede: ,,În
cazul acesta, am s-o iert!"2
4. Amărăciunea ne afectează legătura
noastră cu Dumnezeu
Cînd spunem "Tatăl nostru", rostim şi
cuvintele: "Şi ne iartă nouă greşelile
noastre, precum iertăm şi noi greşiţilor noş­
tri."
Cînd te rogi în felul acesta, tu spui, de
fapt: ,,Doamne, te rog iartă-mi păcatele, pre-
cum îi iert şi eu pe alţii de păcatele săvîrşite
împotriva mea." Dacă nu-i ierţi pe alţii, în-
seamnă că-L rogi pe Dumnezeu să nu te
ierte nici pe tine!
IERrAREANEELIBEREAZĂ
Singurul lucru care ne eliberează de re-
sentimente şi amărăciune este iertarea. Pu-
ţini sînt însă aceia care înţeleg ce este ier-
tarea. A ierta nu înseamnă a trece cu vede-
rea păcatul sau a te preface că acesta nu a
avut loc. Iertarea nu este nici încercarea de
a uita. Uitarea survine numai după. iertare!
18
Ce este iertarea? Iertarea. este suportarea
nedreptăţii sau a răului comise împotriva
noastră şi lwtărîrea pe care o luăm de a nu ne
mai aminti de ele. Iertarea înseamnă că
dăm persoanei care a greşit împotriva
noastră prilejul s-o ia de la capăt, să reîn-
noade relaţiile cu noi.
Iertarea îşi are însă preţul ei. Te va costa
ceva. Cel care iartă plăteşte preţul răului
comis sau aljignirii iertate. Pentru ca Cris-
tos să ne poată ierta, El a trebuit să
plătească plata pentru păcatele noastre. De
aceea a murit pe cruce!
Este costisitor să ierţi, dar şi mai cos-
tisitor este să nu ierţi! Poate ţi-ai adus
aminte de o greşeală comisă împotriva ta,
cu mult timp în urmă de cineva, fapt care te
roade acum. Persoana aceea poate că, într-
adevăr, ţi-a făcut o mare nedreptate, dar fap-
tul în sine nu ţi-a provocat nici pe departe
răul pe care ţi l-ai cauzat singur, prin faptul
că a-i ţinut în tine resentimentele în tot
acest timp.
CUM SĂ TRECI DE LA AMĂRĂCIUNE LA
IEIrn\RE
Următorii paşi îţi vor arăta cum poţi re-
nunţa la amărăciunea ta:
L Recunoaşte că Dumnezeu este Cel care
judecă
Oamenii trebuie să fie judecaţi pentru
faptele lor greşite, dar nici unul din noi nu
putem fi judecătorul lor. Judecata aparţine
în exclusivitate lui Dumnezeu. Biblia
spune:
, ,Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri,
ci lăsaţi loc mîniei lui Dumnezeu; căci
este scris « Răzbunarea este a Mea, Eu
voi răsplăti ", zice Domnul".
Romani 12:19
 Dumnezeu ne spune să nu încercăm să
,,ne răzbunăm" sau să fim chit cu cineva, ci
mai degrabă să iertăm. Cînd iertăm pe
cineva, predăm acea persoană lui Dum-
nezeu, recunoscînd că numai El are dreptul
de ajudeca şi de a-i pedepsi pe oameni pen-
tru faptele lor rele.
2. Mărturiseşte-ţi păcatul înaintea lui
Dumnezeu
Cealaltă persoană poate că ţi-a făcut,
într-adevăr, un mare rău. Dacă aşa stau lu-
crurile, ea va răspunde înaintea lui Dum-
nezeu pentru fapta respectivă. Dar dacă tu
ţii în tine amărăciune, ai păcătuit şi vei fi şi
tu răspunzător înaintea lui Dumnezeu pen-
tru păcatul amărăciunii.
Pentru a te ocupa de acest păcat, va trebui
să-I mărturiseşti înaintea lui Dumnezeu şi
să-L rogi să te cureţe în sîngele scump al
FluluiSău.
3. Pronunţă sentinţa de moarte asupra
resentimentelor şi amărăciunii
Resentimentele şi amărăciunea nu sînt
deloc nişte fleacuri, ci intră în categoria
celor mai groaznice păcate. De aceea, noi va
trebui să rostim sentinţa de moarte asupra
lor, pentru ca nu cumva ele să-şi rostească
sentinţa de moarte asupra noastră! Cînd
ţinem în noi amărăciunea, "trăim după în-
demnurile firii vechi" or, Biblia spune:
"dacă trăiţi potrivit firii păcătoase, veţi
muri" (Romani 8: 13).
Întrucît am fost răstigniţi împreună cu
Cristos, avem dreptul de a refuza orice lucru
care aparţine vechii vieţi, firii păcătoase.
Asta înseamnă că putem refuza şi respinge
păcatul amărăciunii. Noi avem dreptul să-L
rugăm pe Domnul s-o dea la moarte prin
Duhul Său. Noi ne putem ruga în felul ur-
mător:
,,Doamne Isuse, eu am fost răstignit îm-
preună cu TIne. De aceea, am dreptul de
a refuza orice păcate, care de fapt apar-
19
ţin vieţii mele de odinioară. Chiar acum
eu refuz şi resping această amărăciune
şi Te rog, prin Duhul Sfint, s-o omori!"
4. Iartă, cum te-a iertat şi pe tine Cristos
Iertarea presupune o decizie, o alegere
din partea noastră. Noi trebuie să ne de-
cidem să iertăm. S-ar putea să nu ne simţim
îndemnaţi să iertăm pe cealaltă persoană,
dar Dumnezeu are în vedere decizia
noastră, nu sentimentele noastre.
Poate vei spune: ,,Dar dacă persoana res-
pectivă nu-mi va cere iertare sau nici nu va
recunoaşte că a greşit? Cum aş putea eu s-o
iert?"
După cîte ştim din Scriptură, nimeni nu a
venit la Isus ca să ceară să fie iertat de
păcatele sale. Şi totuşi, Isus i-a iertat pe
oameni. El i-a iertat într-un mod foarte spe-
cial: i-a iertat unilateral.
Cuvîntul "unilateral" poate să pară di-
ficil unor cititori, dar în realitate nu este
greu de înţeles. El înseamnă: "de o singură
parte". A ierta pe cineva unilateral în-
seamnă a-l ierta, în ceea ce ţine de tine, indi-
ferent de ce va face el. S-ar putea ca el sau ea
să nici nu-ţi ceară iertare, dar tu alegi totuşi
de bună voie să-I ierţi, te decizi oricum să-I
ierţi.
Cei care L-au răstignit pe Domnul Isus
nu au cerut iertare, dar Isus i-a iertat
oricum, rugîndu-se: "Tată, iartă-i că nu ştiu
ce fac!" Iertarea s-a revărsat din inima Sa
către cei care n-au cerut-o şi , în orice caz, n-o
meritau! Asta a fost iertare unilaierolă.
Cînd ne-am întors la Domnul şi am fost
mîntuiţi , nu ne-am mărturisit toate
păcatele pe care le-am săvîrşit vreodată.
Acum El ne porunceşte să-i iertăm pe alţii ,
aşa după cum ne-a iertat şi El. Biblia spune:
,,Astfel, deci, ca nişte aleşi ai lui Dum-
nezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă
 cu o inimă plină de îndurare, cu
smerenie, cu blîndeţe, cu îndelungă răb­
dare. îngăduiţi-vă unii pe alţii şi, dacă
unul ar esă se plîngă de altul, iertaţi-vă
unul pe altul. CUM V-A IERI'AT CRIS-
TOS, AŞA IERI'AŢI-VĂ
ŞI VOI." Coloseni3:12, 13)
Eu trebuie să-i iert pe alţii cum m-a iertat şi
Cristos pe mine.
Deşi cealaltă persoană s-ar putea să nu-şi
ceară iertare sau nici să nu recunoască că a
greşit, tu poţi s-o ierţi totuşi. 'fu poţi ierta
unilaterol.
5. Bizuie-te pe Duhul Sfint, ca El să
ducă iertarea ta reală
Iertarea altora şi eliberarea
amărăciune este unnarea conlucrării
noastre cu Duhul Sfint. Noi nu vom fi în
stare să realizăm lucrul acesta singuri, dar
Duhul Sfint nu-l va face decît cu cooperarea
noastră, cu asentimentul nostru. Va trebui
să colaborăm cu El. Noi ne diim asentimen-
tu1 şi ne bizuim pe El, aşteptîrul să ne îrwred-
nicească s-o fâcem. Biblia spune:
"căci dacă trăiţi potrivit firii păcătoase,
veţi muri; dar dacă, prin Duhul, faceţi să
moară faptele trupului, veţi trăi. "
Romani 8:13)
Va trebui să-L rugăm pe Duhul Sfint să
ne învrednicească să iertăm şi să uităm! E
posibil ca noi să ,Jertăm" pe cineva, dar apoi
să readucem mereu pe tapet păcatul acelei
persoane, insistînd mereu asupra lui. Re-
fuzînd să-I iertăm, noi vom păstra viu resen-
timentul respectiv. Învrednicească-ne Dom-
nul să putem ierta aşa cum ne iartă şi El pe
noi - să iertăm şi să uităm! Dumnezeu
spune:
"... nu-Mi voi mai aduce aminte de
păcatele şi fărădelegile lor."
Evrei 8:12
Clara Barton, întemeietoarea organizaţiei
Crucea Roşie Americană, a fost întrebată odată
dacă mai wrbeşte cu persoana cutare. ,,De ce să
nu wrbesc cu ea?" a răspuns ea. Prietena aceasta,
care era la curent cu o greşeală comisă de acea
persoană împotriva Clarei cu mulţi ani în wmă,
i-a amintit de această greşeală. Răspunsul dom-
nişoareai Barton a fost wmătorul: ,,Îmi amintesc
cu claritate că am uitat greşeala respectivăr'
CUM NE ocupAM DE SENTIMENTELE
NOASTRE
O parte importantă a trecerii de la
amărăciune la iertare este să ne ocupăm de
pro-
sentimentele noastre. Noi ne putem decide
să iertăm, şi să facem lucrul acesta din toată
de inima, dar totuşi să stăruie în mintea
noastră urmele rănii cauzate de persoana
care ne-a ofensat. Pentru a fi eliberaţi pe de-
plin de resentimente şi amărăciune, noi tre-
buie să ne ocupăm de sentimentele noastre.
Există o modalitatea prin care ne putem
ocupa de sentimentele noastre? Da, există.
Modul în care putem trata sentimentele
20
 noastre este să ne schimbăm optica prin
care privim problemele respective. Noi nu
vom putea schimba faptele unei situaţii care
a avut deja loc, dar putem schimba modul în
care privim problema respectivă. Nu uitaţi:
noi sîntem controlaţi de modul în care con-
siderăm lucrurile în Lăuntrul nostru şi de
convingerea pe care o avem despre ele.
Să luăm din nou cazul lui Iosif. Am văzut
deja cît de mult l-au urît fraţii lui şi cum l-au
vîndut în sclavie. Faptele situaţiei nu mai
puteau fi schimbate. Ceea ce s-a întîmplat
rămînea aşa pe vecie. Thtuşi, Iosif nu a fost
umplut de resentimente faţă de fraţii lui.
Cum a reuşit Iosif să aibă sentimente
alese faţă de fraţii lui, după toate cîte i-au
Îacut aceştia? El a înţeles corect acele împre-
jurări. El a văzut mîna lui Dumnezeu în tot
ce i s-a întîmplat. El şi-a dat seama că Dum-
nezeu folosise toate acele împrejurări spre
binele lui. El le-a spus fraţilor săi: " Voi v-aţi
gîndit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu l-a
tronsformat în bine pentru mine. «4
,,Relele" de care avem parte nu
au importanţă, decît în efectul pe
care le îngăduim să-I aibă asupra
noastră . .. pentru cel care se
teme şi se îndoieşte, toate lu-
crurile sînt rele; pentru cel în-
crezător toate sînt bune."
Nonnan Grubb
Istoria lui Iosif ne învaţă marele adevăr:
Dumnezeu poate face ca dintr-o situaţie rea
să iasă ceva bine, dacă noi ne încredem în
El. Dumnezeu nu cauzează El însuşi răul,
dar se poate folosi de el pentru a-şi aduce la
îndeplinire planurile. Biblia spune:
,,Dar ştim că toate lucrurile lucrează îm-
preună spre binele celor care-L iubesc pe
Dumnezeu, al celor care sînt chemaţi
după planul Său." Romani 8:28
Observaţi că versetul acesta nu spune că
noi "vedem" ori că ,,înţelegem", ci că ,,noi
21
ŞTIM că toate lucrurile lucrează împreună
spre binele celor care-L iubesc pe Dum-
nezeu." Poate nu vom vedea sau înţelege
cum lucrează toate lucrurile spre binele nos-
tru, dar putem şti că e aşa, întrucît Dum-
nezeu ne spune acest lucru.
Cît despre situaţia în care ne găsim, noi
nu putem schimba faptele. Ceea ce s-a în-
tîmplat s-a întîmplat, şi nu mai putem
schimba cu nimic faptele. Dar ne putem
pune încrederea în Dumnezeu, ca El să facă
să iasă ceva bine din situaţia respectivă. Noi
putem spune: ,,Doamne, ceea ce mi-a Îacut
persoana respectivă mi se pare un lucru
rău, dar 'fu ai spus că toate lucrurile lu-
crează împreună spre binele celor ce Te
iubesc. De aceea, eu cred că 'fu vei scoate
ceva bun din această împrejurare, aşa cum
ai procedat în cazul lui Iosif."
Cînd avem convingerea că Dumnezeu se
foloseşte de toate lucrurile - driar de cele
care ni se par rele - pentru binele nostru
etern, vedem lucrurile într-o altă lumină.
Ba chiar Îi putem mulţumi lui Dumnezeu
pentru lucrurile care ni s-au întîmplat. Asta
elimină durerea noastră pentru greşelile
comise în trecut şi ne eliberează de resen-
timente. Cu privire la cei care ne-au greşit,
putem spune, împreună cu Iosif ,,\bi mi-aţi
vrut răul, dar Dumnezeu a Îacut să iasă
bine din asta."
NESTEMATĂ
DESCOPERITĂ
Resentimentele şi amărăciunea ne pot face
prizonieri, dar iertarea este aceea care ne
eliberează .
1. S.I. McMillen, None ofTlu!se Diseases (Nici una
din aceste boli, pag. 73, 74, în ediţia engleză.)
2. Bill Gothard
3. Romani 8:13
4. Geneza 50:20.
 Ghid de meditaţie

Lecţia 16: CUM SĂ TRATĂM MÎNIA ŞI SUPĂRAREA

\ersetul cheie: "... orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire,

încet la mînie, căci mînia omului nu lucrează dreptatea lui
Dumnezeu." Iacov 1:19, 20

Citiţi versetele următoare în Biblia dvs. Căutaţi un fel de acţiune care e amintită în fie-
care verset în legătură cu mînia. Iacov 1:19; Proverbe 14:17; Eclesiastul 7:9. Potrivit aces-
tor versete, o mînie periculoasă, care produce multe daune este aceea care se manifestă
printr-o reacţie de iuţeală sau de încetineală?
Acest gen de mînie poate duce la:
_ _ _ _ _ _ {Psalmul 55:3)
_ _ _ _ _ _ şi _ _ _ _ __ {Proverbe 29:22)

_ _ _ _ _ _ (Geneza 4:5-8)

_ _ _ _ _ _ (Proverbe 19:19.) Vezi şi Amos 1:11, Matei 5:22.

Ce fel de persoană se mînie foarte repede? _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ (Eclesiastul 7:9)

Ce fel de persoană se stăpîneşte şi nu se mînie repede?

(Proverbe 14:29) _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __
(Proverbe 29:8) _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __

Opriţi-vă în acest punct, pentru a revizui ceea ce aţi scris. Puneţi-vă următoarele în-
trebări: Este mînia o chestiune serioasă? O voi putea eu justifica, spunînd că e doar o
,,slăbiciune"? Este acest gen de mînie un păcat? Ce fel de persoană sînt eu? Am eu un
temperament aprins? Îmi sare repede ţandăra?

Citiţi Romani 6:6 şi Efeseni 4:31. În lumina acestor versete, ce trebuie să facă o persoană
care are un temperament aprins? Scrieţi răspunsul dvs.

În rugăciune mulţumiţi-i Domnului pentru că EUL dvs. cel vechi a fost răstignit îm-
preună cu Cristos, şi acum nu mai trebuie să fiţi rob al păcatului ,
inclusiv păcatului ener-
vării , al temperamentului aprins.
 Ghid de meditaţie

Lecţia 17: REACŢIE ŞI RESENfIMENTE

\ersetul cheie: "Multă pace au cei care iubesc legea Ta şi pentru ei nu este
cădere [pe ei nimic nu-i va ofensa)." Psalmi 119:165

1. Cînd ni se face o nedreptate sau sîntem jigniţi, putem reacţiona în mai multe feluri-
corect sau incorect. Care este cea mai răspîndită manifestare greşită a reacţiei
noastre? Iacov 3:2 _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __

2. Citiţi în întregime capitolul 3 din Iacov. De la versetele 5 la 10, faceţi o descriere a

limbii. _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __

3. Potrivit versetului 8 din Iacov 8, cine poate controla limba?

4. Ce putem face pentru a ne ţine cuvintele în stăpînire? La Iacov 4:7,8,10 sînt menţio-
nate cîteva soluţii. _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ __

5. În ce fel ne ajută Dumnezeu? (Iacov 4:6, 8, 10) _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __

6. Sînteţi gata să faceţi lucrurile amintite la Întrebarea 4, pentru ca Dumnezeu să poată

face pentru dvs. lucrurile menţionate la Întrebarea 5?_ _ _ _ _ _ _ _ _ __

Se cere timp pentru a schimba obiceiurile vechi, dar Dumnezeu vă va ajuta să ascultaţi
de Cuvîntul Său.

Rugăciune: Tată ceresc, Îţi mulţumesc pentru tăria harului Tău. Îţi mulţumesc pentru
că eşti aproape de mine şi mă ridici.
 Ghid de meditaţie

Lecţia 18: CUM SĂ TRECEM DE LAAMĂRĂCIUNE LA IERTARE

\ersetul cheie:"Orice amărăciune, orice iuţime, orice mînie, orice strigare şi orice de-
Îaimare să fie înlăturate de la voi, împreună cu orice fel de răutate. Şi
/ fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat
şi Dumnezeu pe voi." Efeseni 4:31, 32

1. Chiar dacă Dumnezeu ne-a spus să-i iertăm pe alţii, uneori ne vine ~u să facem acest
lucru. Dar dacă vom înţelege baza iertării, ne va fi mai uşor să iertăm. Potrivit ultimei
propoziţii din Efeseni 4:32, care este baza iertării altora? _ _ _ _ _ _ _ __
Potrivit aceluiaşi verset, care sînt cele două atitudini în măsură să ne ajute să-i iertăm
pe alţii? _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __

2. Matei 6:14, 15 ne oferă motivaţia de care avem nevoie pentru a-i putea ierta pe alţii.
Care este aceasta?_______________________

3. Un duh neiertător este o situaţie foarte gravă. Care este primul pas prin care vom
putea scăpa de el?_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __

4. Uneori sîntem cuprinşi de pornirea de a ne răfui cu cineva, de a deveni "chit", pentru

vreo nedreptate care ne-a Îacut-o. Ce ne spune Romani 12:19 să facem? _ _ _ __

Dece?___________________________________

5. În Vechiul Testament, fraţii lui Iosifi-au Îacut o mare nedreptate. În loc să se răzbune,
să-şi facă dreptate, ce le-a spus Iosiffraţilor săi? Geneza 50:19, 20) _ _ _ _ __

CitiţiRomani 8:28. Alături de Versetul Cheie, acesta e un verset bun pentru memorat,
dacă vi s-a Îacut vreo nedreptate.
 Cursul 4
PAGINA CU ÎNTREBĂRI Cartea 6
Lecţiile 16-18
INSTRUCŢIUNI:

1. La sfirşitul fiecărei lecţii, deschideţi la pagina cu întrebări . Răspundeţi la

toate întrebările lecţiei respective înainte de a trece la lecţia unnătoare.
2. După ce aţi studiat toate lecţiile şi aţi completat ambele seturi de Întrebări,
detaşaţi cu grijă aceste pagini de la mijlocul broşurii, FĂRĂ SĂ LE SEPARA ŢI
unele de altele. (Doar desprindeţi de cele două capse aceste patru pagini,
cuprinzînd instrucţiunile, formularul tip "carte poştală" şi seturile de
întrebări, ca o coală ministerială îndoită în două . ) Completaţi rubricile
respective cu numele şi adresa dv., în colţul din stînga sus al formularului de
maijos. Aveţi grijă să treceţi pe acest formular numele şi adresa instructorului
dv. la rubrica "destinatar". Apoi îndoiţi aceste pagini de-a lungul liniei,
ataşaţi timbrele corespunzătoare şi expediaţi-le pe adresa instructorului.

Nu uitaţi să vă treceţi numele şi adresa.

Nu expediaţi decît aceste patru pagini de la mijloc. Păstraţi restul broşurii.

ÎNDOIŢI DE·A LUNGUL ACESTEI LINll

PENTRU INSTRUCTOR: Treceţi ad_ dT. ln dreptlll cutiei poftaIe.

aplicali
Experutor. _____________________________ aici
timbrul
Adresa: _______________________________

DESTINATAR:
ÎNTREBĂRI
Cursul 4, Cartea 6, Lecţia 16
1. Trei sînt lucrurile pe care le putem face cu mînia noastră:
1. __________________________________________________

2. ___________________________________________________
3. _______________________________________

2. Cauza care stă la rădăcina enervării _ _ _ _ _ _ _ _ ___

3. Două mari fapte care sînt valabile în cazul oricărui credincios sînt:
1. ___________________________________________________

2. __________________________________________________

4. Enumeraţi paşii practici pe care trebuie să-i facem pentru a ne ocupa de EUL nostru.
1. _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ ___

2. ___________________________________________________

3. _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __

4. __________________________________________________

5. A te lepăda de EUL propriu înseamnă a _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __

Numele ________________________ Vîrsta _______

Adresa __________________________

Nu detaşaţi aceste pagini, decît după ce aţi terminat toate lecţiile.

ÎNTREBĂRI
Cursul 4, Cartea 6, Lecţia 17
1. Motivul pentru care reacţiile noastre sînt atît de importante este faptul că _ _ __

2. Învăţămintele pe care le tragem din istorii adevărate, luate din viaţă, ca cele prezen-
tate în lecţia de faţă, constau în:

3. Marele pericol în cazul reacţiilor greşite constă în faptul că _ _ _ _ _ _ _ __

4. Enumeraţi patru lucruri pe care le putem face cu scopul de a împiedica resentimentele

şi amărăciunea de a prinde rădăcini în viaţa noastră:

1. _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __

2. ___________________________________________________

3. ____________-------------------------------------------
4. ___________________________________________________

5. Reacţiile noastre nu sînt determinate de ceea ce ni se întîmplă în ______ ; CI

smtdeterminatede _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ ____

Dacă EUL este la cîrmă, noi vom reacţiona potrivit cu ____________

dacă Cristos se află la cîrmă, noi vom reacţiona potrivit cu __________

Care este cel mai important lucru pe care l-aţi învăţat din această lecţie?
ÎNTREBĂRI
Cursul 4, Cartea 6, Lecţia 18
1. Numim resentiment acel sentiment profund de _ _ _ _ _ _ sau _ _ _ __
pe care îl avem faţă de cineva din pricina _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __
Este amintirea dureroasă _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ __ _

2. Enumeraţi patru modalităţi în care ne afectează amărăciunea:

(1) _________________________________________________

(2) _________________________________________________
(3) _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _

(4) _________________________________________________

3. A ierta înseamnă a suporta _ _ _ _ _ _ sau _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ ___

4. Enumeraţi cinci paşi pe care-i putem face ca să trecem de la amărăciune la iertare:

(1) ________________________________________________
(2) _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __

(3) _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __

(4) _________________________________________________
(5) _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __

5. Putem schimba faptele unei situaţii consumate deja? _ _ _ _ _ _ _ _ _ __

Putem schimba modul în care privim chestiunea respectivă? _ _ _ _ _ _ _ __
Istoria lui Iosif ne învaţă marele adevăr cu privire la _ _ _ _ _ _ _ _ _ __
 PENTRU INSTRUCTOR: Treceti adresa dvs. În dreptul cutiei poştale de pe această pagină şi din nou pe pagina cu Întrebări .

lipiţi
aici
timbrul
~
o

Cursul 4
Cartea 6
Lecţiile 16-18

Ro-TMC 4-BK 6-L 16-18 (1/92)