IMAGNEA MANTUITORULUI IN SIMBOLUL CREDINTEI

Articolul 2 din Simbolul Credintei este: Si

intru-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui

Dumnezeu, Unul-Nascut, Care din Tatal S-a nascut mai inainte de toti vecii: Lumina
din Lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut, iar nu facut, Cel de
o fiinta cu Tatal, prin Care toate s-au facut .
Invatatura cuprinsa in acest articol se refera la a doua Persoana a Prea Sfintei Treimi, Domnul nostru
Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
Numirea de Domnul inseamna ca Iisus Hristos este Dumnezeu adevarat, pentru ca numirea de
Domnul este una ce se da lui Dumnezeu cel adevarat.

Iisus inseamna Mantuitor sau Rascumparator. Cu acest nume a fost inainte vestit Mantuitorul, la
Bunavestire, de catre Arhanghelul Gavriil (Matei 1,21). Iar Hristos inseamna Uns. Unsii erau in
vremurile vechi proorocii, arhiereii si imparatii. Hristos este Unsul cu adevarat, caci este prooroc,
arhiereu si imparat. El este uns, pentru ca firii lui omenesti I s-au dat desavarsit toate darurile
Duhului Sfant, astfel ca are in masura cea mai mare stiinta proorocului, sfintenia arhiereului si
puterea imparatului.
Iisus Hristos este prooroc (profet), anume Proorocul proorocilor, pentru ca ne-a adus Descoperirea
dumnezeiasca desavarsita, spre mantuire; El este arhiereu , Arhiereul arhiereilor, pentru ca S-a jertfit
pe Sine pe cruce si pentru ca Se jertfeste mereu pe sfantul altar pentru iertarea pacatelor si sfintirea
oamenilor; si este imparat, Imparatul imparatilor, pentru ca a intemeiat si conduce imparatia Sa
duhovniceasca, Sfanta Biserica, avand toata puterea, in cer si pe pamant (Matei 28, 18).
Mai departe, acest articol cuprinde invatatura ca Iisus Hristos este Fiul

lui Dumnezeu , Unul-

Nascut, ca este Dumnezeu adevarat si ca prin El s-a facut lumea.

Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, nascut din insasi Fiinta Tatalui; El nu este faptura,
ci are insasi Fiinta Tatalui, prin nastere mai inainte de toti vecii, adica din vesnicie, caci
n-a fost nici o vreme in care Fiul sa nu fie Fiu si Tatal sa nu fie Tata. Cum vesnic este
Tatal, asa si Fiul este vesnic. El este Unul-Nascut, adica este singurul Fiu adevarat sau
dupa fire al lui Dumnezeu si alt Fiu al lui Dumnezeu nu este; iar daca crestinii si dreptii
se numesc si ei fii ai lui Dumnezeu, ei sunt nu prin fire, ci prin har, fara sa fie , de-o-

fiinta cu Dumnezeu, dupa cuvantul Scripturii: Iar celor ce l-au primit pe

Dansul (pe Iisus Hristos) si cred intru numele Lui, le-a dat putere sa se
faca fii ai lui Dumnezeu (Ioan 1, 12).
Iisus Hristos este Dumnezeu adevarat ca si Tatal, are aceeasi Fiinta, aceeasi
dumnezeire, cu aceleasi insusiri dumnezeiesti ca si Tatal din care S-a nascut, asa cum o
lumina este la fel cu lumina din care s-a aprins. Cuvintele lumina din lumina sunt
numai o asemanare, caci Taina Nasterii Fiului din Tatal nu poate fi patrunsa de mintea
omeneasca.

Articolul 3 din Simbolul credintei este: Care,

pentru noi, oamenii, si pentru a noastra

mantuire, S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria
Fecioara fi S-a facut om .
Acest articol cuprinde invatatura despre Intruparea

Domnului .

Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu s-a pogorat din ceruri ca sa mantuiasca pe oameni din robia pacatului
si a mortii. Fiul, ca Dumnezeu, este pretutindeni de fata, totdeauna in ceruri si totdeauna pe pamant,
si totusi in Crez marturisim ca, s-a pogorat din ceruri , pentru ca mai inainte de a se intrupa era
nevazut pe pamant; vazut s-a facut numai prin aratarea in trup si de aceea sunt cuvintele s-a

pogorat. Iar cuvintele pentru noi, oamenii inseamna ca a venit pentru toti oamenii de totdeauna si
de pretutindeni, nu numai pentru unii sau numai pentru vreun neam oarecare.
Intruparea Fiului lui Dumnezeu din Preacurata Fecioara Maria, din care El Si-a luat trup omenesc
adevarat, s-a facut in chip minunat, nu dupa randuiala firii omenesti, ci prin umbrirea Fecioarei de
Duhul Sfant. Dar facandu-Se om, Fiul lui Dumnezeu n-a incetat de a fi Dumnezeu adevarat. Iisus
Hristos este Dumnezeu si Om adevarat, cu trup si suflet omenesc adevarat, intru totul asemenea
noua, afara de pacat. Astfel ca Iisus Hristos are doua firi sau naturi: dumnezeiasca si omeneasca, si
doua vointe si lucrari ale celor doua firi, care nu se amesteca una cu alta, si nu se schimba una cu alta,
nu se impart una de o parte si alta de alta parte, caci unul este Hristos si nu se despart una de alta in
Persoana Mantuitorului. De aceea numim pe Mantuitorul Dumnezeu-Om si El ramane DumnezeuOm pentru vesnicie.

Articolul 4 din Simbolul Credintei este: Si s-a rastignit pentru noi in zilele lui Pontiu
Pilat, a patimit si s-a ingropat . El cuprinde invatatura despre patimile Domnului pentru
mantuirea noastra.
In Simbol s-a scris ca Domnul nostru Iisus Hristos a patimit si a murit in

zilele lui Pontiu Pilat ,

ca sa se arate anume vremea cand s-au intamplat acestea. Pilat era pe atunci guvernator roman in
Iudeea.

Invatatura Sfintei noastre Biserici despre patimile si moartea Domnului este aceasta:
a) Domnul a patimit si a murit de buna voie pentru noi, ca sa ne mantuiasca. El, fiind si Dumnezeu,
putea sa scape de patimi si de moarte, dar le-a primit din iubire fata de oameni, cum Insusi zice: Ca

eu imi pun sufletul meu ca iarasi sa-l iau pe el. Nimeni nu-l ia de la mine, ci Eu insumi il
pun pe el. Putere am sa-l pun si putere am sa-l iau iarasi (Ioan 10, 17-18). El nu trebuia sa
moara, pentru ca este fara pacat; iar daca a primit sa moara, a murit din iubire fata de altii, adica
pentru noi oamenii.
b) Domnul a patimit si a murit cu trupul, adica cu firea Sa omeneasca, pentru ca firea dumnezeiasca
nu poate patimi, nici muri. Dar El este cel care patimeste si moarte in trup, nu altul; si firea
dumnezeiasca nu se desparte de cea omeneasca nici in timpul patimilor si mortii.
c) Domnul prin patima si moartea Sa ne-a rascumparat pe toti din pacat, adica a castigat mantuirea
pentru toti oamenii de totdeauna, si ne-a impacat cu Dumnezeu; dar daca nu toti se mantuiesc este
pentru ca nu toti fac cele de trebuinta pentru mantuire, adica nu toti indeplinesc conditiile mantuirii.

Articolul 5 din Simbolul Credintei este: Si

a inviat a treia zi, dupa Scripturi .

El cuprinde invatatura despre Invierea Domnului Iisus Hristos.

Domnul nostru Iisus Hristos a biruit moartea, Dumnezeu fiind, si a inviat a treia zi dupa ingroparea
Sa, asa cum se proorocise in Scripturile sau cartile Vechiului Testament. Insusi Mantuitorul a spus,
inainte de patimi, ca va fi rastignit, dar ca va invia a treia zi.
Cunoastem adevarul Invierii Domnului din marturiile celor care L-au vazut dupa Inviere: femeile
mironosite, Sfinfii Apostoli si Ucenici, care au vorbit cu El, i-au pipait ranile si au mancat cu El dupa
Inviere si au umblat impreuna cu El pana la Inaltare. Tot asa L-au vazut si multi credinciosi (1
Corinteni 15, 6). Insusi Mantuitorul spune dupa Inviere: Asa este scris si asa se cadea sa

patimeasca Hristos si a treia zi sa invieze din morti, si sa se propovaduiasca intru

numele Lui pocainta si iertarea pacatelor la toate neamurile, incepand de la
Ierusalim (Luca 24, 46-47).

Articolul 6 din Simbolul Credintei este: Si

s-a suit la ceruri si sade de-a

dreapta Tatalui. El cuprinde invatatura despre inaltarea Domnului. Sfanta noastra Biserica invata
ca, dupa 40 de zile de la Invierea Sa, Mantuitorul Iisus Hristos s-a inaltat cu trupul la cer, pentru ca sa intre si
ca om in marirea dumnezeiasca vesnica, pentru ca Tatal sa trimita Sfintilor Apostoli pe Duhul Sfant (loan 14,
26; 16, 7), pentru ca sa mijloceasca neintrerupt pentru oameni la Dumnezeu-Tatal si sa deschida tuturor celor
ce urmeaza Imparatia Cerurilor. Sederea lui Hristos de-a dreapta Tatalui inseamna ca El are aceeasi putere si
marire ca si Tatal si Sfantul Duh si ca impreuna cu El stapaneste toata lumea vazuta si nevazuta. Inaltarea
Domnului la Cer s-a facut cu trupul, caci cu Dumnezeirea este pretutindenea de fata, totdeauna in Cer si pe
pamant. Trupul cu care s-a inaltat este acelasi trup cu care s-a zamislit si s-a nascut din Preacurata Fecioara, cu
care a petrecut pe pamant, cu care a patimit, a murit si a inviat. Numai ca, dupa inviere, trupul este proslavit si
nestricacios.

Articolul 7 din Simbolul Credintei este: Si

iarasi va sa vina cu marire sa judece vii si

mortii, a carui imparatie nu va avea sfarsit . El cuprinde invatatura crestina despre venirea a
doua a Domnului.
Sfanta noastra Biserica invata ca, la sfarsitul lumii, Domnul nostru Iisus Hristos va veni a doua oara
pe pamint, in dumnezeiasca marire si putere, pentru a face Judecata cea din urma si obsteasca .
Inainte de Judecata aceasta vor invia toti mortii, iar cei care vor fi vii se vor schimba atunci ca si cum
ar fi trecut prin moarte. Astfel toate sufletele se vor uni iarasi cu trupurile pe care le-au avut in viata
aceasta. Domnul nu va veni atunci ca Mantuitor, ci ca Judecator. Insusi Domnul Hristos ne spune
cum va fi Judecata din urma in Evanghelia de la Matei 25, 31-46. Anume ca la Judecata se vor infatisa
deodata toti oamenii, toate semintiile pamantului, si-si vor da seama de faptele, vorbele si gandurile
lor. Cei buni vor fi asezati de o parte, iar cei rai de alta parte. Toata lumea va cunoaste atunci faptele,
cuvintele si gandurile fiecaruia. Atunci Dreptul Judecator va rosti dreapta hotarare dumnezeiasca,
dupa care cei buni vor intra definitiv in rai sau in fericirea deplina si vesnica, iar cei rai vor fi aruncati
definitiv in iad sau in starea de vesnica nefericire, departe de Dumnezeu si impreuna cu diavolii.
Cind va fi sfarsitui lumii, venirea a doua a Domnului si Judecata de apoi, nimeni nu stie, nici ingerii
din cer, ci numai Dumnezeu (Marcu 13, 32; Faptele Apostolilor 1, 7). Este deci o mare gresala a spune
ca atunci sau atunci va fi sfarsitul lumii si deci Judecata finala. Ea va fi, dar cand va fi nimeni nu
stie, decat Dumnezeu.

Afara de judecata obsteasca, de la sfarsit, mai este si o alta judecata numitaparticulara , prin care
trece sufletul fiecarui om indata dupa moarte. Dar, dupa judecata particulara si inainte de cea
obsteasca, atat starea de fericire a sufletelor celor drepti cat si starea de nefericire a sufletelor celor
pacatosi nu sint depline si definitive. De aceea va mai fi Judecata de apoi, obsteasca, pentru ca sa se
desavarseasca toate.
Desavarsirea tuturor, de la Judecata de apoi, se va arata in aceea ca:
a) toata lumea va cunoaste desavarsit intelepciunea si dreptatea lui Dumnezeu;
b) Domnul nostru Iisus Hristos se va preamari inaintea intregii lumi;
c) incepand de atunci, va fi un

cer nou si un pamant nou (2 Petru 3, 13).

d) va fi deplina fericirea celor buni si tot deplina va fi si nefericirea celor rai, pentru ca si cei buni si cei
rai vor avea inviate trupurile din viata pamanteasca si asa, cu sufletul si cu trupul impreuna, vor
merge unii in viata vesnica, iar altii in osanda vesnica. Cuvintele a caruia imparatie nu va avea

sfarsit inseamna ca stapanirea si marirea lui Iisus Hristos nu vor inceta niciodata, ci sunt pentru
vesnicie. Caci Fiul lui Dumnezeu, care s-a facut om si a ridicat firea omeneasca la marirea
dumnezeiasca, ramane asa pentru vecii vecilor, imparatind asa in veci, impreuna cu Tatal si cu Sfantul
Duh.