SECULARIZAREA CANOANELOR

Mitropolit Ierotei Vlachos

Putem spune c secularizarea este cea mai mare primejdie pentru Biseric. Ea este
aceea care i falsific adevratul duh, adevrata atmosfer. Desigur, trebuie s spunem
din nou c ea nu afecteaz Biserica, ci mdularele Bisericii, cci Biserica este
adevratul si Sfntul Trup al lui Hristos. De aceea ar fi poate mai bine s vorbim de
secularizarea mdularelor Bisericii.
Trebuie totusi s adugm c, din neiericire, exist astzi dou curente neortodoxe
precumpnitoare. Facem dou greseli mari n viata duhovniceasc, care stric
Predania Bisericii. Una este antinomianismul, adic respingerea Legii lui Dumnezeu
n folosul unei libertti ru ntelese, rnduirea de sine a vietii noastre. Iar cealalt este
legalismul vietii duhovnicesti, rnduirea vietii pe temeiul literei Legii, din pricina
desprinderii noastre de trirea duhului Legii [1]. Nici unul dintre curente nu
nftiseaz crestinismul autentic, cci promoveaz preri gresite si antiortodoxe. Si
putem aduga c antinomianismul e nftisat n principal de protestantism, care a
nlturat si nltur legiuirile si canoanele Bisericii, ntreaga Predanie a Bisericii, de
dragul credintei". Iar legalismul vietii duhovnicesti e nftisat n principal de papism,
care nu vede profunzimea Legii, cum vom vedea mai amanuntit n continuare. Din
nefericire, trebuie spus deschis c si unii ortodocsi s-au scldat n apele acestor dou
curente, n cuprinsul ntregului climat de influent pe care l-am primit de la unele
traditii crestine apusene.
As dori s pomenesc cteva exemple, spre a lamuri cele dou curente antiortodoxe ce
precumpnesc astzi si ne nruresc si s art ct sunt de deosebite de autenticul duh
ortodox si adevrata predanie ortodox.
Mai nti, postul. Cei ce sunt caracterizati de antinomianism nltur postul, cu
ndrepttirea c sunt liberi si ca acesta a fost rnduit n vremurile mai noi ale Bisericii.
Cei caracterizati de duhul legalismului n viata duhovniceasc tin postul doar n afar,
n chip fariseic, fr a pune n lucrare si a tri ntreaga atmosfer a predaniei Bisericii.
Postirea tinteste s-l curteasc pe om, iar n privinta mintii, s ncerce s o desprind
de cele zidite si de bunurile materialnice, ndreptnd-o ctre Dumnezeu.
Al doilea exemplu este mergerea la biseric, participarea noastr la slujirea Bisericii.
Antinomianitii resping mergerea la biseric, fie cu totul, fie n parte, pe temeiul c
Dumnezeu este pretutindeni si deci nu e nevoie de locuri anume pentru slujire. Cei ce
preschimb viata duhovniceasc n legalism n aceast privint se duc la biseric, dar
nu se ptrund de duhul slujirii, chiar dac nu renunt la traditia bisericeasc.
Participarea noastr la dumnezeiasca Euharistie e legat strns de trirea n duhul cel
mai adnc al dumnezeiestii Euharistii, care este deertarea de sine, jertfelnicia,
druirea, smerenia adnc.
Iar al treilea exemplu este ngenuncherea pe care o svrsim ca parte a nevointei
ortodoxe. Cei stpniti de antinomianism nltur acest fel de nevoint, privindu-l ca
pe ceva din trecut, pe cnd cei stapniti de legalism pstreaz acest fel de nevoint, dar
fra a avea o legtur personal. n Biserica Ortodox ngenuncherile si metaniile se
leag de adevrata si deplina pocint, care este zdrobirea inimii. Ele au ca tint sa

fac si trupul s participe la cltoria omului spre ndumnezeire. Este un lucru bine
tiut c asa-numita miscare isihast, care este esenta teologiei ortodoxe, tinteste si
ctre o nevoint a trupului, cci si el are parte de harul ndumnezeirii.
Cele trei exemple arat c n Biserica Ortodox nu primim nici antinomianismul, nici
legalismul n viaa duhovniceasc. Tinem Legea, dar tindem spre atingerea si trirea
duhului Legii.

[1] Arhim. Gh. Kapsanis, Slujirea pastoral potrivit cu Sfintele Canoane, Athos, 1967,
p. 19.