Vasile Voiculescu - Sonet CLVII

Te miri c nu scot gheara s-mi sfii brfitorii?

Unde-ai vzut tu leul vnnd gndaci sau poame?
Poetul sare lacom asupra-naltei glorii,
Cu-mbttoarea-i carne s-aline sacra foame.
i eu am alergat-o-n pustiul lumii voastre
i m-am btut cu tigrii i erpii pentru ea.
Am fugrit-o pn-n capcane i dezastre,
Dar cnd s-o prind, n cale-mi ieii tu, scumpa mea!
Tu m-ai vnat cu ochii, oele zmbitoare,
i lesnicioas prad-i cad astzi la genunchi;
Hai, inima sfie-mi, mi-o faci nemuritoare,
i dulcea ta cruzime ptrunz-m-n rrunchi:
Cci stihurilor mele le dau alte destine,
Cu nobilul lor snge de-a te hrni pe tine.

* CLVI

Iubirea mea e treaz(ber) ca un priveghi(rkds) de arme,

Un lung ajun(eleste,bjt) de lupt eroic ncordat(feszlt) ;
Nimic nu lncezete(elbgyad) n mine,cum nu doarme
intitul(trekszik) arc(j),n sine vibrnd,dar nemicat.
Atept ceva, de-un farmec mai sus ca o izbnd(gyzelem, siker),
Nu (nyers)bruta-ncoronare a sngelui aprins;
Dincolo de plcere, pndesc(leselkedik) alt dobnd(kamat),
(dicst)Slvit-mpreunare de genii, fr-nvins...
Rvnesc(trekszik) nefptuitul vis al desvririi;(tkletest)
Ca-nalta-i frumusee s nu fie-o nluc,(ksrtet)
--Cu clipa-n zbor venit cu alta s se duc
Voi (eltr)sparge-ntrziatul decret(rendelet) de lut al firii:
Ca ea s dinuiasc(fennmarad) de-a pururi(mindrkk) roditoare,(termkeny)
i altoiesc(rhz), din mine, puterea gnditoare.