Programul special de revalorizare a formarii initiale de asistent medical generalist,

pentru absolventii invatamantului postliceal sanitar

Modulul Pedagogie
Clasa a-V-a

TEMA I. EDUCATIA-GENERALITATI
CAPITOLUL I. INTRODUCERE IN STUDIUL PEDAGOGIEI
Pedagogia este stiinta socioumana care studiaza educatia la nivelul functiei si
a structurii sale specifice prin metodologii de cercetare specifice, care vizeaza
descoperirea si valorificarea unor legitati, principii si norme de aciune specifice.
Abordarea problemelor fundamentale ale pedagogiei presupune explicarea si
intelegerea conceptelor de baza ale domeniului, care pot fi aplicate, analizate,
sintetizate, apreciate critic la nivelul stiintelor educatiei considerate
fundamentale. In acest domeniu putem include:
1)Teoria generala a educatiei: care include disciplinele propuse in planul de
invatamant al facultatii, colegiului sau liceului de specialitate sub numele de
Fundamentele pedagogiei siTeoria educatiei;
2)Teoria generala a instruirii include disciplina propusa in planul de invatamant al
facultatii, colegiului sau liceului de specialitate sub numele de Didactica generala
sau de Teoria si metodologia instruirii;
3)Teoria si metodologia curriculumului:- are ca obiect de studiu specific:
proiectarea, realizarea si dezvoltarea activitatilor de educatie si instruire
organizate la nivelul sistemului si al procesului de invatamant;
4)Teoria si metodologia cercetarii pedagogice: are ca obiect de studiu specific:
evidentierea fundamentelor epistemologice ale domeniului si a strategiilor de
inovare necesare la nivelul activitatilor organizate la nivelul sistemului si al
procesului de invatamant.

CAPITOLUL II. EDUCATIA

Educaia reprezint obiectul de studiu specific pedagogiei (stiintelor
pedagogice sau stiintelor educatiei) care vizeaza activitatea de formare-dezvoltare
a personalitatii umane, realizabila prin corelatia educatoreducat, intr-un context
deschis. Etimologia cuvntului ,,educatie este de origine latina i are urmatoarele
sensuri: educatio-crestere, hranire, formare, educo-educare-a crete, a hrni, a
forma, a instrui, educo-educare-a scoate din, a ridica, a nalt.
Datorita complexitatii, profunzimii si amplitudinii sale, educatia este studiata si
de alte stiinte socioumane inrudite cu pedagogia (filozofia, psihologia, sociologia,
politologia, antropologia) Acestea o fac insa dintr-o perspectiva tangentiala -

situata, de regula, la nivelul campului psihosocial care inconjura actiunea

educationala.
Educaia este definita de Gaston Mialart ca fiind: o activitate organizata
institutional conform unor finalitati pedagogice; un produs al activitatii
determinabil i adaptabil la cerintele societii,un proces angajat intre mai multe
finte umane, aflate n diferite relaii de comunicare i de modificare reciproca.
(Mialart,apud Cristea,2000,p.108).

A. Functiile generale ale educatiei reprezinta consecintele sociale cele mai

importante ale activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii angajate in mod
intentionat sau neintentionat prin intermediul unor actiuni organizat si / sau a unor
influente spontane. Aceste functii intervin, in mod obiectiv, la nivelul oricarei
activitati de educatie sau instruire desfasurata in cadrul sistemului si al procesului
de invatamant, inclusiv prin preluarea unor influente pedagogice provenite din
directia mediului natural si social inconjurator, a campului psihosocial inconjurator.
Analiza functiilor educatiei presupune elaborarea unui model ierarhic aplicabil
in contextul sistemului social global.Se evidentiaza doua categorii de functii:
1) functiile generale, care include: functia centrala sau functia fundamentala a
educatiei si functiile principale ale educatiei;
2) functiile derivate care sunt subordonate functiilor generale ale educatiei.
I.Functiile generale ale educatiei au un caracter obiectiv, reprezentand
consecintele si proprietatile celei mai importante ale activitatii de educatie, care
se regasesc la nivelul oricarei actiuni educationale. Ele au un caracter stabil,
anumite modificari intervenind doar la nivelul ordonarii prioritatilor in cazul
functiilor principale ale educatiei, subordonate in ansamblul lor functiei centrale
sau fundamentale a educatiei formarea-dezvoltarea personalitatii umane.
II.Functiile derivate, subordonate, in mod direct sau indirect celor generale, au
un caracter instabil, cunoscand anumite variatii si particularizari in raport de
contextul in care are loc activitatea de educatie in cadrul unui sistem si proces de
invatamant determinat din punct de vedere social-istoric.
1) Functia centrala / fundamentala a educatiei functie de maxima
generalitate vizeaza formarea-dezvoltarea personalitatii in vederea integrarii
sociale a acesteia (care la modul ideal poate fi permanenta i optima);
2) Functiile principale ale educatiei functii cu caracter general implicate
direct in asigurarea realizarii efective a functiei centrale / fundamentale a
educatiei:

a)Functia culturala a educatiei: formarea-dezvoltarea personalitatii prin intermediul valorilor spirituale preluate pedagogic din toate domeniile cunoasterii
umane (stiinta, tehnologie, arta, economie, filosofie, morala, politica, religie etc.)
in raport cu particularitatile fiecarei varste scolare si psihologice aceasta functie
angajeaza integrarea sociala a personalitatii prin transmiterea, insusirea,
interiorizarea si aplicarea valorilor culturale generale, de profil si de specialitate;
b) Functia politica / civic a educatiei: formarea-dezvoltarea personalitatii prin
intermediul valorilor civice care reglementeaza raporturile acesteia cu lumea si cu
sine in conditii proprii fiecarei varste scolare si psihologice vizeaza integrarea
omului in societate in calitate de cetatean, integrat in viata comunitatii (familiei,
comunitatii socio-profesionale, comunitatii politice, comunitatii religioase,
comunitatii rurale-urbane; comunitatii locale, teritoriale, nationale etc.);
c) Functia economica a educatiei: formarea-dezvoltarea personalitatii prin
intermediul valorilor tehnologice, aplicative, care vizeaza capacitatea acesteia de
realizare a unor activitati socialmente utile in diferite contexte sociale, intr-o
perspectiva imediata si pe termen mediu si lung urmareste integrarea omului in
societate in cadrul unei activitati cu valoare socioeconomica pentru el si pentru
comunitate.
Raportarea functiilor principale la functia centrala a educatiei evidentiaza
ponderea specifica a functiei culturale, relevanta pedagogic din perspectiva:
contributiei prioritare a valorilor culturale la realizarea activitatii de formaredezvoltare a personalitatii in vederea integrarii sale sociale optime;
contributiei determinante a valorilor culturale la realizarea calitativa a
celorlalte doua functii principale ale educatiei: functia politica (realizabila prin
cultura politica / altfel inregistram tendinta negativa, de politizare a educatiei)
functia economica (realizabila prin cultura economica / altfel inregistram tendinta
negativa, de politehnizare a educatiei);
contributiei esentiale a valorilor culturale la proiectarea functiilor principale ale
educatiei (culturala politica - economica) si in implicarea acestora in realizarea
adecvata a functiilor derivate.
II.Functiile derivate sunt subordonate functiilor principale ca exemple
semnificative avansam urmatoarele variante, aflate in schimbare in raport de
contextul social-istoric si de particularitatile fiecarui sistem de educatie :
a) Functia de informare, functia de culturalizare, functia de asistenta psihologica
(subordonate functiei culturale);
b) Functia de protectie sociala, functia de propaganda/ideologizare (subordonate

functiei politice);
c) Functia de specializare, functia de profesionalizare, functia de asistenta sociala
(subordonate functiei economic.

B.Formele generale ale educatiei

Formele generale ale educatiei reprezinta ansamblul actiunilor si al
influentelor pedagogice desfasurate, succesiv sau simultan, in cadrul activitatii de
formare-dezvoltare a personalitatii umane.
Clasificarea formelor educatiei angajeaza doua categorii de criterii:
a) criteriul proiectarii: educatie institutionala / cu obiective specifice
institutionalizate (educaia formala-nonformala); educatie noninstitutionala /
realizata implicit, fara obiective specifice institutionalizate (educatieinformala);
b) criteriul organizarii: educatie realizata pe baza unor actiuni explicite si
influente implicite (educaia formala-nonformala); educatie realizata doar pe baza
unor influente implicite (educaia informala).
Educatia formala reprezinta ansamblul actiunilor (si al influentelor) pedagogice
proiectate institutional prin structuri organizate sistemic, pe niveluri si trepte de
studii (scoli, universitati, centre de perfectionare etc.) in cadrul unui proces de
instruire realizat cu maximum de rigurozitate in timp si spatiu (plan, programe,
manuale, cursuri, materiale de invatare etc.).
Educaia formala este organizata institutional in cadrul sistemului de invatamant,
sub indrumarea cadrelor didactice de specialitate, care asigura dirijarea
constienta a raporturilor functional-structurale dintre 'educator' si 'educat'
realizate intr-un context metodologic de predare-invatare-evaluare, favorabil
reusitei pedagogice.
Educaia formala dezvolta urmatoarele obiective generale, multiplicabile in
continuturi specifice, operabile la nivel moral intelectual tehnologic estetic
fizic:
a) dobandirea cunostintelor fundamentale in interdependenta lor sistemica;
b) exersarea aptitudinilor si a atitudinilor umane intr-un cadru metodic
stimulativ, deschis, perfectibil;
c) aplicarea instrumentelor de evaluare sociala la diferite niveluri si grade de
integrare scolara-postscolara, universitara-postuniversitara, profesionala (vezi
Cerghit, Ioan, in Curs de pedagogie, coordonatori: Cerghit, Ioan; Vlasceanu, Lazar,
1988, pag.27, 28).

Educatia nonformala completeaza educatia formala intr-un cadru

institutionalizat situat in afara sistemului de invatamant dar si in interiorul
acestuia, activat prin 'organisme scolare conexe', extradidactice sau extrascolare.
Ea constituie astfel o punte intre cunostintele asimilate la lectii si informatiile
acumulate informal (vezi Vaideanu, George, 1988, pag. 232).
Educaia nonformala sprijina, direct si indirect, actiunile si influentele sistemu-lui
de invatamant, pe doua circuite pedagogice principale:
a) un circuit pedagogic situat in afara clasei: cercuri pe discipline de invatamant,
cercuri interdisciplinare, cercuri tematice / transdisciplinare; ansambluri sportive,
artistice,
culturale
etc.;
intreceri,
competitii,
concursuri,
olimpiade
scolare/universitare;
b) un circuit pedagogic situat in afara scolii:
- activiti periscolare, organizate pentru valorificarea educativa a timpului
liber: cu resurse traditionale: excursii, vizite, tabere, cluburi, universitati populare,
vizionari de spectacole (teatru, cinema etc.) si de expozitii etc.; cu resurse
moderne: videoteca, mediateca, discoteca; radio, televiziune scolara; instruire
asistata pe calculator, cu retele de programe nonformale etc.;
- activiti parascolare, organizate in mediul socioprofesional, ca 'solutii
alternative' de perfectionare, reciclare, instruire permanenta, institutionalizate
special la nivel de: presa pedagogica, radio-televiziune scolara; cursuri, conferinte
tematice - cu programe speciale de educatie permanenta etc.
Structura actiunii educationale de tip nonformal are un plus de flexibilitate si de
deschidere in raport cu influentele campului psihosocial care concentreaza si
multiplica numeroase efecte centrale si secundare, dependente de stilul activitatii
de formare-dezvoltare a personalitatii, proiectat si realizat in timp si spatiu.

Dezvoltarea educatiei nonformale angajeaza 'noile mass-media' care intervin

din ce in ce mai eficient, urmare a unor progrese tehnologice permanente: presa
scrisa, radio-televiziunea, sistemele de retele video si de calculatoare cu profil
scolar, universitar etc.

Educatia informala include ansamblul influentelor pedagogice exercitate

spontan asupra personalitatii de la nivelul familiei, mediului social (cultural, politic,
economic, religios etc.), (micro)grupurilor sociale, comunitatii (locale, teritoriale,

nationale), mass-mediei (presa scrisa, radio, televiziune etc.).Educatia informala

nu
angajeaza
o
actiune
pedagogica,
bazata
pe
institutionalizarea
corelatiei'subiect-obiect'. Ea evolueaza in camp psihosocial, preluand direct sau
indirect influentele cu efecte pedagogice rezultate din contextul situatiilor si al
activitatilor cotidiene 'care nu isi propun in mod deliberat atingerea unor teluri de
ordin educativ' (Cerghit, Ioan, n Curs de pedagogie, coordonatori: Cerghit, Ioan;
Vlasceanu, Lazar, 1988, pag.28).

CAPITOLUL III. BIBLIOGRAFIE

Cerghit, Ioan, Vlasceanu, Lazar
Universitatea Bucuresti, 1988

(coordonatori),Curs

de

pedagogie,

Cerghit, Ioan,Metode de invatamant, editoa a III-a, Editura Didactica si

Pedagogica, RA, Bucuresti, 1997
Cristea, Sorin, Dictionar de pedagogie, Editura Litera. Litera International,
Chisinau, Bucuresti, 2000
De Landsheere, Viviane; De Landsheere, Gilbert,Definirea obiectivelor
educatiei, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1979
Dewey, John,Fundamente pentru o stiinta a educatiei, Editura Didactica si
Pedagogica, RA., Bucuresti, 1992
Dictionar de pedagogie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1979

Psihopedagogie pentru examenul de definitivat si gradul didactic

II(coordonatori: Neculau,
Haret,Iasi, 1994

Adrian;

Cozma,

Teodor),

Editura

Spiru

TEMA II. EDUCATIA ADULTULUI

CAPITOLUL I. Introducere

Educaia este forma de adaptare esentiala a omului la lume i a lumii la

om. Etimologic cuvintul,,adult,,(adultus) vine de la participiul trecut al
lui ,,adulesco,,(ceea ce s-a intarit ,dezvoltat, a crescut).
Andragogia este tiina care se ocupa cu metodele de educatie ale adultilor.
Prin raportare la copii si adolescenti, adultii au nevoi si caracteristici specifice in
invatare. Malcolm Knowles, unul dintre teoreticienii in domeniul educatiei adultilor
prezinta patru asumptii asupra modului in care adultii invata. Astfel, adultii sunt
caracterizati in procesul de invatare prin:
- trecerea de la dependenta la autodirectionare in invatare;
- utilizarea experientelor personale anterioare pentru fundamentarea invatarii;
- disponibilitatea pentru invatare in conditiile in care trebuie sa isi asume noi
roluri (ex. avansarea pe un nou post);
- dorinta de a rezolva probleme si a aplica imediat cunostintele asimilate;
Astfel, pentru facilitarea invatarii adultilor se recomanda:
- realizarea unui climat de cooperare in invatare;
- crearea de mecanisme pentru planificarea colaborativa a invatarii;
- identificarea punctuala a nevoilor de invatare ale grupului si a intereselor
participantilor;
- formularea obiectivelor de invatare in functie de nevoile si interesele
identificate;

- construirea unei secvente adecvate de activitati in vederea atingerii

obiectivelor de invatare;
- punerea in practica a activitatilor prin selectare metodelor, materialelor si a
resurselor potrivite in lucrul cu adultii;
- evaluarea calitatii si a aplicabilitatii experientelor de invatare pentru grupul de
adulti cu care se lucreaz;
Urmariti respectarea urmatoarelor principii in elaborare programelor de
invatare pentru adulti:
1. Aspectele asimilate in procesul de invatare au aplicabilitate imediata in situatii
reale de viata.
2. Participantii au un anumit nivel de control asupra experientelor de invatare.
3. Experientele anterioare si cele prezente ale persoanei influenteaza procesul de
invatare la varsta adulta.
4. Adultii sunt implicati activ in procesul de invatare.
5. Un mediu confortabil, de respect pentru persoana, asigura premisele unei
invatari eficiente.
Un alt aspect important in educatia adultilor este identificarea si valorificarea
factorilor care motiveaza adultii in invatare si anume:
Relationarea sociala: realizarea de noi contacte profesionale, stabilirea unor
relatii de prietenie.
Avansarea profesionala: atingerea unui statut profesional superior prin
raportare la nivelul de pregatire al colegilor din acelasi domeniu de activitate.
Dezvoltarea personala: asimilarea de noi cunostinte si deprinderi pentru
implinirea dorintelor si scopurilor proprii de dezvoltare personala.
Stimularea sociala: evadarea din rutina cotidiana, prin alegerea unor noi
experiente de invatare.
Spre deosebire de copii si adolescenti, adultii au mai multe responsabilitati
sociale si profesionale, care trebuie luate in considerare in planificarea
experientelor de invatare. Barierele care pot aparea in educatia adultilor sunt:
lipsa timpului pentru invatare, dificultati financiare, lipsa informatiilor cu privire la
oportunitatile de invatare disponibile, carente in planificarea invatarii, probleme
birocratice la locul de munca, dificultati in compatibilizarea vietii de familie cu
activitatile profesionale.

Factorii motivationali cei mai frecventi in invatarea la varsta adulta sunt:

-necesitatea certificarii unor competente profesionale;
-pregatirea pentru promovarea la locul de munca;
-adaptarea la noi responsabilitati si atributii la locul de munca;
-nevoia de optimizare a unor competente profesionale;

CAPITOLUL II. Aplicatii ale principiilor educatiei adultilor.

Tehnici de lucru cu grupul.

In continuare va prezentam cele mai importante tehnici de lucru cu grupul care

pot fi utilizate in educatia adultilor.
1.Studiul de caz
a.Definire: prezentarea, analiza detaliata si discutia unei situatii reale sau
fictive, care este relevanta pentru problemele grupului.
b.Utilitate in invatare: pe baza analizei unei situatii reale sau fictive, membrii
grupului invata mai multe despre:
-particularitatile unui anumit tip de situatie (ex. daca se prezinta o situatie de
conflict, participantii pot vedea si intelege care sunt particularitatile unei situatii
de conflict);
-o problema sau dificultate cu care se confrunta;
-moduri prin care poate fi abordata si rezolvata un anumit tip de situatie;
-modalitati de interactiune in cadrul grupului pentru generarea unor solutii cu
privire la o situatie.
c.Procedura
Identificati si analizati problemele sau dificultatile cu care se confrunta grupul
cu care veti lucra si care pot fi abordate printr-un studiu de caz.
Alegeti o situatie reala (prin care ati trecut dvs. sau cineva cunoscut) sau

construiti o situatie fictiva, care este relevanta pentru problemele identificate

anterior.
In aceasta etapa este important sa:
-cunoasteti cat mai multe detalii legate de situatie (cine a fost implicat?, ce s-a
intamplat?, care au fost cauzele pentru care lucrurile s-au intamplat astfel?, care
au fost consecintele situatiei?);
-intelegeti situatia in ansamblul ei (cum se leaga diferite aspecte ale situatiei);
-intelegeti relevanta situatiei pentru problemele grupului cu care lucrati dvs.
(cu ce ii ajuta analiza situatiei?, ce lucruri pot invata din aceasta situatie?).
Prezentati situatia grupului. Situatia este prezentata suficient de detaliat pentru
a fi inteleasa de membrii grupului. Acestia sunt incurajati sa puna intrebari de
clarificare, daca nu au inteles anumite aspecte.
Formulati intrebari legate de situatie, pentru a-i ghida pe membrii grupului sa
faca legatura dintre problemele lor si situatia prezentata. Aceasta este analiza si
discutarea cazului. Ea se poate realiza in cadrul grupului mare sau grupul poate fi
impartit in grupuri mai mici care lucreaza independent pentru a analiza situatia.

d.Avantaje
Participantii pot gasi puncte comune intre situatia prezentata (cazul) si
situatii similare cu care se confrunta.
Participantii sunt implicati activ in analiza si gasirea de solutii pentru
respectiva situaie.
Daca se prezinta sub forma unui caz o situatie frecvent intalnita in cadrul
grupului cu care se lucreaza, atunci participantii nu se vor simti atacati sau
certati si vor putea intelege si discuta liber problema.
2. Brainstorming
a.Definire: generarea a cat mai multor idei legate de un anumit aspect, de catre
cat mai multi membrii ai grupului.
Principiile fundamentale ale brainstorming-ului sunt:
Orice persoana este capabila sa produca idei.In aceasta forma de lucru cu
grupul, este important sa incurajam toti participantii sa formuleze cat mai multe
idei, solutii.
Cantitatea dezvolta calitatea.Cu cat se genereaza mai multe idei, de cat mai

multi participanti, cu atat va avea un mai mare succes sesiunea de brainstorming.

b.Utilitate in invatare: sunt generate cat mai multe idei, solutii, moduri de a
vedea o situatie pentru a:
-intelege cat mai bine acea situatie;
-avea o baza mare de solutii, idei pentru abordarea situatiei;
-implica toti membrii grupului in acest proces.
c.Procedura
Prezentati membrilor grupului rolul unei astfel de sesiuni. Puneti accentul pe
modul de interactiune in cadrul grupului; astfel:
-nu criticam nici ideile emise de ceilalti, nici propriile noastre idei (autocritica);
-ne exprimam opinia oral, liber si spontan relativ la tema aleasa, fara a
respecta o anumita ordine, dar si fara discutii sau dezbateri lungi;
-preluam ideile emise de catre ceilalti din grup si le dezvoltam.
Sesiunea de brainstorming se incheie atunci cand nu se mai genereaza idei noi,
sau cand se incheie perioada de timp pe care ati alocat-o acestei metode de lucru.
d.Avantaje
-Ofera ocazia tuturor membrilor grupului pentru a-si exprima ideile;
-Pune in valoare pe toti membrii grupului;
-Incurajeaza abordarea creativa a unor probleme;
-Usureaza generarea unor idei noi, neasteptate
3.Lucrul in grupuri mici
a.Definire: un tip de activitate care permite participantilor sa isi impartaseasca
experientele si ideile proprii pentru a rezolva o problema.
b.Utilitate in invatare
participantii au ocazia de a invata din experientele celorlalti membrii ai
grupului;
promoveaza munca in echipa;
ajuta la formarea unor abilitati de rezolvare de probleme;
acorda membrilor grupului o responsabilitate mai mare in gasirea unei solutii.
c. Avantaje

-participantii au un control mai mare asupra modului in care rezolva probleme;

-participarea activa a tuturor membrilor grupului este puternic incurajata;
* Metoda Philips 6-6
O varianta a lucrului in grupuri mici este metoda numita Philips 6-6.
Procedura
-Impartiti grupul mare in grupuri de cate sase persoane.
-Fiecare grup isi desemneaza cate un moderator.
-Oferiti in scris fiecarei grupe o problema de rezolvat.
-Dezbaterea pe marginea problemei respective dureaza 6 minute, la sfarsitul
carora moderatorul fiecarui grup prezinta lista cu solutiile obtinute.

4.Prezentarea teoretica
a.Definire este o activitatea realizata de un specialist, care prezinta grupului
informatii teoretice despre un anumit subiect.
Prezentarea teoretica a unui material implica in mod diferit grupul. Astfel, exista
prezentari teoretice in care grupul este numai o audienta pasiva, care primeste
informatiile. Exista insa si prezentari interactive ale materialului, in care grupul
poate interveni cu intrebari si este provocat sa raspunda la intrebari.
b.Utilitate in invatare
informeaza participantii cu privirea la aspectele teoretice legate de un anumit
subiect;
asigura o sinteza, o trecere in revista a unor materiale teoretice.
c.Procedura
Introduceti tema teoretica. Explicati pe scurt participantilor ce urmeaza sa le
spuneti (ce subiect?, care vor fi aspectele pe care le veti prezenta?, cum se leaga
aceste aspecte?).
Realizati prezentarea. Utilizati materiale vizuale (flipchart, folii, etc.), pentru a
oferi cat mai multa structura si claritate materialului.
La final, faceti un sumar al celor mai importante idei pe care le-ati prezentat.
Incurajati participantii sa puna intrebari in legatura cu subiectul prezentat.
d.Avantaje

-se poate parcurge mult material intr-o perioada redusa de timp;

-este util in lucrul cu grupuri mari de oameni;
-poate precede activitati mai practice cu grupul, asigurand o baza teoretica de
pornire.

CAPITOLUL III. BIBLIOGRAFIE

1. Cerghit,I.Vlasceanu, l,1988,Curs de pedagogie,Universitatea

Bucuresti
2. Nicolae Vintanu,,EDUCATIA ADULTILOR,, E.D.P.R.A. Bucuresti,1998
3.WWW.Oreferat.com.