Biomecanica este o stiinta a naturii care studiaza legile obiective ale miscarii

corpurilor materiale vii si ale structurilor care contribuie la aceste miscari. Biomecanica umana,
cunoscuta si sub denumirea generica de biomecanica, are
drept subiect de studiu omul, privit din perspectiva miscarii acestuia, prin prisma
anatomiei, biomecanicii, terapiei prin miscare (kinetoterapie), fiziologiei, cunostintele
fiind focalizate pe omul care doreste fie recuperarea unor abilitati sau functii motorii, fie
dobndirea unor performante motorii. Astfel, biomecanica are aplicatii att n domeniul
medical si al recuperarii fizice, ct si n domeniul sportiv, pentru testarea si mbunatatirea
calitatilor motrice. Biomecanica, ca stiinta interdisciplinara, se bazeaza, n principal, pe cunostintele
a
trei domenii de studiu: anatomia umana, mecanica si fiziologia. Astfel, anatomia, ca stiinta
formei si structurii corpului uman si a partilor sale, furnizeaza date cu privire la osteologie
(studiul oaselor), artrologie (studiul articulatiilor), miologie (studiul muschilor), mecanica,
ca stiinta care aplica principiile mecanicii la analiza miscarii corpurilor materiale sub
actiunea diferitelor forte de interactiune, furnizeaza informatii privind modalitatile de
investigare cantitativa a miscarii unui corp, iar fiziologia , ca stiinta care se ocupa defunctiile
organismelor vii, furnizeaza cunostintele necesare ntelegerii diferitelor conexiuni
care concura la obtinerea functiilor motricitatii, echilibrului si posturii corpului omenesc.
Structurile care participa si contribuie la realizarea miscarilor sunt analizate n
kineziologie din punct de vedere anatomic, fiziologic si biomecanic. Astfel, sistemul osos,
sistemul articular si sistemul muscular sunt evidentiate anatomic si biomecanic, iar ntregul
sistem osteo-musculo-articular este analizat cu ajutorul biomecanicii si fiziologiei, pentru a
releva inclusiv controlul motor uman. Structurile anatomice care realizeaza miscarea
corpului, n ansamblu, sau a unor segmente poarta numele, n biomecanica, de structuri
cinematice sau lanturi cinematice. O astfel de structura cinematica este completata n
biomecanica de componenta de comanda si control, fiind constituita din urmatoarele
sisteme principale:
sistemul nervos, care asigura comanda si controlul, pe baza informatiilor
corespunzatoare;
sistemul muscular, care primeste comanda si realizeaza forta motrica a
miscarii;
sistemul osteo-articular, care realizeaza miscarea n anumite limite,
directii si segmente determinate.
Biomecanica studiaza, pe lnga miscarea propriu-zisa, si structurile care participa
la realizarea miscarii. Cu ajutorul sistemului neuro-muscular sunt transmise comenzi si
sunt obtinute forte care actioneaza diferitele segmente osoase, miscarea fiind realizata prin
intermediul unor prghii osoase formate din oase si articulatiile acestora .
Aparatul locomotor uman este alcatuit din 206 segmente osoase, peste 310 de
articulatii si peste 430 de muschi striati [16], la care se adauga reteaua nervoasa si reteaua
vasculara, care iriga toate aceste organe.
Sistemul osteoarticular uman este compus din totalitatea articulatiilor, oaselor
ntre care apar articulatiile, ligamentelor, ca elemente ce contribuie la mentinerea legaturii
articulare, precum si a tuturor celorlalte componente (cartilaje, lichid sinovial etc.) care,
ntr-un mod sau altul, si produc efectul util asupra functionalitatii articulatiei.
Sistemul ostearticular are urmatoare functii principale:

de sustinere, asigurnd suportul rigid al tesuturilor moi;

de protectie, asigurnd protectia mecanica a unor organe vitale ale organismului;
de locomotie, prin realizarea sistemelor de prghii osoase cu ajutorul carora
muschii pun n miscare corpul uman;
de hematopoeza, adica de formare a elementelor figurate din sngele circulant
(eritrocitele, leucocitele si trombocitele);
de depozit de saruri minerale , adica de pastrare a unei rezerve de saruri minerale
(Ca, P) pentru organism;

Prghia este o bar rigid care se poate roti n jurul unui punct fix numit punct de sprijin i asupra
creia acioneaz doufore: fora care trebuie nvins, numit for rezistent i fora cu ajutorul
creia este nvins fora rezistent, numit for activ.
Prghiile de gradul I sunt prghii de echilibru deoarece realizeaz echilibrul static. Fora rezistent este
reprezentat de greutatea corpului sau a segmentului care se deplaseaz, iar fora activ este
reprezentat de inseria pe segmentul osos a muchiului care realizeaz micarea.
Identificarea prghiilor de gradul I n organismul uman:

trunchiul se afl n echilibru pe picioare ca o prghie de gradul I;

capul n echilibru pe coloana vertebral. Punctul de sprijin este vertebra atlas, rezistena este
reprezentat de greutatea capului, care tinde s cad nainte, iar fora activ este dezvoltat de muchii
cefei, care opresc cderea capului nainte;

antebraul n extensie se comport ca o prghie de gradul I; cnd se face ndoirea i extinderea

braelor n poziia stnd pe mini, antebraul acioneaz ca o prghie de gradul I, muchii extensori
preiau rolul de agoniti att n micarea de extensie, ct i n cea de flexie, ndoirea braelor n aceast
poziie o face greutatea i o gradeaz muchii extensori (triceps), iar extensia coatelor este realizat de
muchii extensori;
n situaia n care piciorul este fixat pe sol (la mers, alergare, momentul btii n sritur, cdere de la
nlime), segmentul gambei este tot o prghie de ordinul I cu punctul de sprijin la mijloc.

Prghiile de gradul II sunt prghii de for deoarece au rolul de a multiplica fora. Aceste prghii au, de
obicei, form de pan.
Identificarea prghiilor de gradul II n organismul uman:

piciorul avnd ca rezisten greutatea corpului transmis prin tibie; greutatea corpului este
aplicat la nivelul articulaiei tibio-tarsiene, astfel nct fora o vor da muchii inserai prin tendonul lui
Ahile pe calcaneu; punctul de sprijin, cnd stm pe vrful picioarelor, se afl la extremitatea
metatarsienelor n contact cu solul;

segmentul membrului superior n timpul executrii flotrilor.

Prghiile de gradul III sunt prghii de deplasare, ele utiliznd o for mare pentru a nvinge o for mic,
n schimb deplaseaz mult punctul de aplicaie a forei rezistente. Acest tip de prghii este cel mai
frecvent ntlnit n corpul uman.
La acest tip de prghii punctul de aplicaie al forei active locul de inserare a muchiului se afl ntru
punctul de sprijin articulaia i punctul de aplicaie a forei rezistente.
Identificarea prghiilor de gradul III n organismul uman:

antebraul n flexie funcioneaz ca o prghie de gradul al III-lea cnd muchii flexori se contract
pentru a-l ridica; bicepsul se contract producnd o for care are punctul de aplicaie pe antebra. n
acest caz, braul forei active este de aproximativ 8 ori mai mic dect braul forei rezistente, rezult c
fora activ trebuie s fie de 8 ori mai mare dect fora rezistent;

coastele, n timpul respiraiei, la inspiraie i expiraie. Articulaia costo vertebral reprezint

punctul de sprijin, zonele de inserie a muchiului pe corpul coastei reprezint punctul de aplicaie al forei
active iar partea anterioar a coastelor reprezint rezistena;

gamba acioneaz ca o prghie de gradul III, la fotbal, n cazul unui voleu, piciorul nu este fixat pe
sol, deci punctul de aplicaie al forei active se afl la mijloc iar rezistena este reprezentat de un
ansamblu de fore (greutatea mingii, greutatea piciorului etc.). Spre exemplu, nsumnd greutatea
piciorului, greutatea gambei, greutatea obiectului lovit (mingii), fora de contracie a extensorilor gambei

pe coaps, precum i valorile acceleraiei rezultate din pendularea gambei spre nainte, rezult c o
minge de fotbal poate fi lovit cu o for de aproximativ 2 kN chiar de un individ neantrenat;
mna, atunci cnd prinde obiectele ca o pens.

Trebuie s reinem faptul c, n organismul uman, aceeai prghie poate s-i schimbe gradul n
raport cu poziia n care acioneaz segmentele: antebraul, n micarea de flexie, se comport ca o
prghie de gradul III, iar n poziia stnd pe mini, ca o prghie de gradul I.

Lanturile cinematice
Un lant este la fel de puternic ca cea mai slaba veriga a sa!
Cupluri si lanturi motrice.
Acestea au la baza parghiile de ordinul I-I1I despre care am mai vorbit, dar care au drept caracteristica
variabilitateafunctionala, dupa punctul de sprijin sau de rezistenta, care se pot schimba in cursul activitatii
motorii

Mecanismele activitii neuromusculare pentru asigurarea postural i a micrilor

sunt foarte complexe din cauz c articulaiile corpului formeaz cupluri i
lanuri cinematice care permit mai multe grade de libertate.

7.1. Cuplul cinematic este format din dou segmente osoase articulate mobil,
de ex.: braul i antebraul, coapsa i gamba, gamba i piciorul. Micrile lor sunt n
general micri de rotaie.
7.2. Lanul cinematic se constituie dintr-o niruire de mai multe segmente
articulate mobil, capabile s execute numeroase micri, fie proprii fiecrui cuplu
cinematic n parte, fie mai multor cupluri care intr n compunerea lanului
cinematic. Deosebim dou feluri de lanuri cinematice: deschise i nchise.
Lan kinetic deschis Steindler definit este definit ca o combinaie de articulaii
ordonate succesiv n care segmentul de terminale se pot mica liber. ntr-o micare
cu caten deschis, distal a extremitii, sau captul cel mai ndeprtat de lan din
corp, se mic liber i nu este fixat pe un obiect. Iat cteva exemple de exerciii
open-lan:

a. Lanul cinematic deschis reprezint o succesiune de articulaii care

formeaz un
lan al crui ultim element este liber.

Seated leg extension

Leg curl

Bench press

Dumbbell biceps curl

Lat pull-down

Poze
Steindler definit exerciiu lan nchis-kinetic ca o condiie sau mediu n care
segmentul distal ntmpin rezisten extern considerabil i reine micare. ntr-o
micare nchis-lan, captul distal al extremitii este fix, subliniind compresie
comun i, la rndul su, stabilizarea articulaiilor. Exerciii-lan nchis, cum ar fi
exemplele de mai jos, sunt considerate a fi mai funcional dect exerciii cu lan
deschis.

Lanul cinematic nchis reprezint o combinaie analoag a celei

precedente, dar
ultimul element este fixat sau ntlnete o for rezistent care i nhib
micarea liber.

Lan nchis exerciii de prii superioare a corpului:

-flotari

Squat

Wall slides

Lunges

Elliptical training

Stair stepper

Versa Climber

Poze

Open-Versus Closed-Kinetic Chain Exercise in Rehabilitation

Avantaje si dezavantaje
Alegerea de a utiliza una sau alta depinde de scopul antrenamentului dorit
Caracteristici de CKC:
A crescut Fore de compresie comun
A crescut nelegerii comune (stabilitate)
Fore de forfecare sczut
Forele de accelerare a sczut
Stimularea proprioceptori
Fore de rezisten mari
Stabilitate dinamic mbuntit

Caracteristici: Lant kinetic deschis

Fore sporite de accelerare
Scderea forelor de rezisten
A crescut de distragere a ateniei i forele de rotaie
Deformare a crescut de mechanoreceptors articulare i musculare

Fore de forfecare mai mari

Forele moment mare (1 comun n micare)
Izolarea utilizarea exerciiu contracie a muchilor specifice sau grupa de muschi
care produce singur plan sau micare ocazional multiplanar

Caracteristicile de exerciii nchise lan cinetice

A crescut Fore de compresie comun
A crescut nelegerii comun (i, prin urmare, a crescut
stabilitate)
Fore de forfecare sczut
Caracteristicile deschise exerciii lan cinetice
A crescut de distracie articular i forele de rotaie
Deformare n comun a crescut (i, prin urmare, a redus
stabilitate)
Fore de forfecare a crescut

Perspectiva biomecanice:
CKC: subliniaz i forele mai sigure i produc, care sunt potenial mai puin de o
ameninare la adresa vindecare structuri
Co-contracie de agonist i antagonist trebuie s aib loc n timpul micrilor
normale pentru a asigura stabilizarea comun
Reduce fore de forfecare vazut in OKC care pot afecta structurile esuturilor moi,
care sunt de vindecare
Creterea Fore de compresie comune va spori i mai mult stabilitatea n comun
CKC mai funcional dect OKC: cel mai de activitate i activitile de zi cu zi legate
de sport implica CKC de extremitatea inferioara

Perspectiva biomecanice

OKC: izolat la comun unic

Benefic pentru a mbunti puterea i de a crete ROM la comun specific
Deficite de rezisten corecte ale muchilor sau articulaiilor specifice i nceput de
reabilitare, atunci cnd atlet nu capabil de a efectua exerciii CKC
Pierderea ROM, durere sau umflarea nu poate permite atlet pentru a efectua
exerciii CKC

Se pot descrie trei tipuri de lanuri cinematice principale ale corpului

omenesc :
lanul capului, gtului i trunchiului ;
lanul membrului superior ;
lanul membrului inferior
Micrile membrului superior prezint o cinematic complex datorat lanului cinematic pe care l
realizeaz elementele componente ale acestuia, i anume oase, capsule ligamentare, tendoane i
muchi.
Membrul superior prezint un numr de cinci articulaii mari, respectiv
articulaia scapulohumeral, a cotului, articulaiile radioulnare (proximal,
distal) i radiocarpian, la care se adaug articulaiile minii. Pentru realizarea
micrilor n acest lan cinematic este necesar intervenia unei fore realizat
de muchi

Sinteza aciunilor muchilor centurii scapulare i ai braului

A. Muchii care contribuie la realizarea micrilor n articulaia scapulohumeral sunt:
1. Abducia adducia reprezint micarea prin care braul se ndeprteaz de corp i, respectiv,
micarea de sens opus, adic acesta se apropie de corp. Muchii abductori sunt supraspinosul,
deltoidul i bicepsul, iar muchii adductori ai braului sunt pectoralul mare, latissimul, deltoidul,
subscapularul, subspinosul, rotundul mic i coracobrahialul.
2. Flexiunea extensiunea reprezint micarea prin care braul se proiecteaz nainte, iar extensiunea
reprezint micarea de proiecie napoi a braului. Muchii ce contribuie la flexiune sunt deltoidul,
bicepsul, coracobrahialul i pectoralul mare, iar muchii care contribuie la extensiune sunt deltoidul,
latissimul, subspinosul, rotundul mare i tricepsul.
3. Pronaie supinaie a humerusului reprezint micarea de rotaie nuntru i n afar, n jurul unui
ax vertical ce trece prin centrul capitulului humeral. Muchii rotatori interni sunt subscapularul,
pectoralul mare, latissimul, rotundul mare, deltoidul i bicepsul, iar pentru supinaie (rotaie extern)
acioneaz muchiul subspinos i rotundul mic.
4. Circumducia este micarea care rezult din alternarea micrilor de abducie adducie i
flexiunea extensiunea braului, iar muchii care o produc sunt cei anteriori.

lanul membrului inferior: