Curs 1

DEFINITIA, OBIECTIVELE SI IMPORTANTA DISCIPLINEI

Stiinta complexa care studiaza notiunile teoretice si practice
privind formularea, prepararea/fabricarea, depozitarea, eliberarea si
evaluarea biofarmaceutica a medicamentelor ca forme
farmaceutice
Termenul de tehnologie = procedee de preparare a medicamentului pe scara
industriala
Directii de preparare a medicamentului: -farmacie; -industrie
Exercitarea profesiei de farmacist = specialist in domeniul medicamentului,absolvent al
facultatii de farmacie cu studii de 5 ani, persoana autorizata in asigurarea asistentei cu
medicamente
Prezentarea medicamentoasa = produsul, preparatul, asa cum este eliberat pacientului adica
forma farmaceuitca in care substanta medicamentoasa este transformata cu ajutorul
substantelor auxiliare, prin utilizarea diferitelor operatii farmaceutice si a articolelor de
conditionare si ambalare.
OBIECTIVE = de a gasi pentru fiecare substanta medicamentoasa (principiu activ)prezentarea
cea mai adaptata pentru tratamentul unei maladii determinate
Tehnologia farmaceutica industriala = productia de medicamente = stiinta care are ca
obiective realizarea pe scara industriala a medicamentelor pe baza unei tehnologii de
fabricatie stabilite anterior in fisa de fabricatie

OBIECTIVELE TEHNLOGIEI FARMACEUTICE

Studiul formularii si al biodisponibilitatii formelor farmaceutice
Studiul operatiilor generale aplicate in domeniul farmaceutic
Studiul proceselor tehnologice specifice legate de forma farmaceutica
Studiul problemelor legate de stabilitatea si conservarea medicamentelor
Probleme legate de conditionarea formelor farmaceutice
Probleme legate de controlul calitatii formelor farmaceutice pentru a putea asigura securitatea
bolnavilor
Conceperea, proiectarea si realizarea unui nou medicament
8-10 ani ;7500 de substante nou sintetizate = un medicament
Factori care intervin in elaborarea unui nou medicament:

Substanta medicamentoasa
Substante auxiliare
Forma farmaceutica
Conditionarea, ambalarea

Stabilitatea
Controlul calitatii
Calea de administrare
Viteza de actiune:rapide si retard

Rolul farmacistului in productia de medicamente

Dirijeaza serviciile de productie: sectiile de fabricare si conditionare ambalare a

medicamentelor

Cercetare si dezvoltare de noi medicamente: descoperirea de noi forme

farmaceutice; cunoasterea mai completa a substantelor auxiliare ,elaborarea unor noi metode de
fabricare si control

Serviciu de aprovizionare si depozitare

Documentarea bibliografica,statistica si informatica

Domeniul comercial: distribuire de medicamente, campanii publicitare

CONCLUZII

Tehnologia farmaceutica acopera urmatoarele sectoare

Tehnologia farmaceutica de oficina

Tehnologia farmaceutica industriala

[termeni utilizati]
Biofarmacia care urmareste optimizarea
efectului terapeutic al substantelor medicamentoase prin
formularea de medicamente cu biodisponibilitate corespunzatoare si
administrarea lor rationala in functie de proprietatile farmacocinetice ale acestora si
de caracteristicile individuale ale organismului

Geniul farmaceutic = ramura ce permite plecind de la una sau mai multe molecule
terapeutic active, formularea si proiectarea unui nou medicament

Biotehnologia = metodologia fabricarii produselor industriale folosind derivate

biologice ca: ingineria genetica, tehnologia hibrizilor, cultura celulara si tehnologia de
separatie

Formele farmaceutice ale viitorului vor fi adaptate la biologia celulara si mai ales cea
moleculara

BIOFARMACIE

Definitie: raportul dintre propritatile fizico chimice ale principiilor active si a formelor
galenice respective si efectele biologice observate dupa administrare.
Studiaza si factorii fiziologici susceptibili de a modifica efectul medicamentului

 Obiectivul biofarmaciei = variabilitatea actiunii farmacologice ca o consecinta a

formularii mai mult sau mai putin adecvata a unui medicament .
In cadrul farmacodinamiei un loc important il ocupa cercetarea transformarilor pe care
medicamentul le sufera in organism = farmacocinetica
Se pot stabili constante referitoare la cantitatea eficace de medicament necesara ptr
a obtine o actiune farmacodinamica de intensitate dorita, volum de distributie,
viteza de transfer, de metabolism si de eliminare care depind de durata acestei
actiuni

INFLUENTA FORMULARII SI PREPARARII MEDICAMENTELOR ASUPRA

RASPUNSULUI TERAPEUTIC
Raspunsul terapeutic depinde de :
1. Forma farmaceutica raspunde farmacistul
2. Parametri fiziologici raspunde farmacologul : varsta, sex, stare patologica, motilitate
intestinala etc
O formulare riguroasa si o preparare judicioasa poate permite ameliorarea tolerantei fata
de un medicament si diminuarea efectelor secundare nedorite

Teste in vitro factorii urmariti : viteza de dizolvare care determina viteza de

absorbtie

Teste in vivo se pot determina constanta de dizolvare a unui medicament in sange

sau urina, constanta de absortie, de elimanare, timpul de injumatatire etc

BIODISPONIBILITATEA
% biodisponibilitate = S1/ S2 * 100
S1 = concentratia sanguina obtinuta cu preparatul testat
S2 = concentratia sanguina a unui preparat de referinta

Solutii injectabile iv = disponibilitate biologica 100%

Subst medicamentoasa dizolvata in sol apoasa este absorbita mai rapid comparativ cu
aceiasi subst incorporata intr-o forma solida
Solutii apoase, Suspensii apoase, Pulberi, Capsule, Comprimate, Drajeuri

Disponibilitea biologica a preparatelor de uz intern se prezinta astfel: in timp ce viteza

de dizolvare scade de la solutii la drajeuri , disponibilitatea biologica creste de la drajeuri
la solutii
La discutarea testarii biodisponibilatii se iau in considerare in acelasi timp
bioechivalenta si rezultatele clinice ale tratamentului cu medicamentul care se
experimenteaza
Echivalenta medicamentelor = este un termen relativ care compara un medicament
cu altul sau cu un ansamblu de conditii de calitate stabilite

 Echivalenta chimica = indica ca doua sau mai multe preparate contin cantitatile de
substanta activa a specifica
Echivalenta clinica = doua preparate care contin aceiasi substanta activa, dau efecte
identice masurate printr-un raspuns farmacologic sau apreciate prin controlul unui
simptom sau a unei boli
Echivalenta terapeutica = apare atunci cand doua medicamente diferite structural dau
acelasi rezultat clinic
Bioechivalenta indica ca doua preparate care contin aceiasi substanta activa in cantitati
egale permit trecerea in circulatia generala cu aceiasi viteza relativa a sa realizand acelasi
conc sanguine

Aplicarea biofarmaciei intereseaza urmatoarele probleme

Alegerea starii chimice a sa (acid, baza, sare, eter etc)
Alegerea starii fizice a sa (cristalina, polimorfa, hidratata) si cercetarea puritatii acesteia
Alegerea formei farmaceutice (solutii, emulsii, suspensii, comprimate etc)
Alegerea adjuvantilor (solventi, diluanti, aglutinanti, dezagreganti etc)
Alegerea unui procedeu de lucru corespunzator

Factorii mentionati mai sus vor fi examinati in continuare in doua grupe :

1. Cei care tin de substanta activa
2. Cei care tin seama de procesul de lucru

1.Rolul subst medicamentoase

1.1. Dimensiunea particulelor

Viteza de dizolvare a unei particule solide, cristal sau pulbere este proportionala cu
suprafata acesteia in contact cu mediul de dizolvare
Deci cu cat vor fi mai mici particulelle, suprafata de contact, viteza de
dizolvare, resorbtia si efectul terapeutic vor fi mai mari

Cresterea activitatii terapeutice este dp cu logaritmul suprafetei specifice a

particulelor unor astfel de substante

Gradul de diviziune a unei substante incorporata intr-o forma farmaceutica joaca

un rol primordial ex griseofulvina, sulfamide, barbiturice, acid acetilsaliclilic, derivati de
cortizon

Deseori dimensiunea trebuie sa fie in jur 1-20 m pentru a se asigura efectul

medicamentelor

Acesta pulverizare fina = micronizare iar particulele = nanoparticule

Marimea particulelor poate sa influenteze si toleranta


Acidul acetil salicilic care in particule fine da hemoragii gastrice in numar mai
redus decat daca particulele sunt mai mari

Nitrofurantoina in particule mici da efecte secundare (greturi, ameteli) in timp ce

particulele mai mari nu dau aceste simptome

Marimea particulelor trebuie cercetata in special la pulberi, comprimate, drajeuri,

suspensii, supozitoare, unguente.

1.2 STAREA CRISTALINA POLIMORFISMUL

Substantele amorfe (lipsit de structura regulata, necristalina = sticla, plexigalas:

incalzite se inmoaie si devin treptat lichide ; este o stare metastabila ) au particule de
dimensiuni reduse, prin pulverizare sau liofilizare se ajunge la dimensiuni
corespunzatoare

Subst cristaline pot fi :

a) anhidre au o cantitate mare de energie interna care faciliteaza dizolvarea
b) cu apa de cristalizare
Substantele polimorfe (polimorfismul constituie proprietatea unei substante de a
cristaliza in mai multe specii cristaline)

Polimorfii au propritati chimice identice, dar proprietati fizice diferite ceea ce determina
modificari ale efectului terapeutic
Ex : acetatul de hidrocortizon 5 forme cristaline cu disponibilitate biologica proprie

Cloramfenicol palmitat si stearat are 3 forme polimorfe din care formele cristaline a,b
( numai forma b este eficace ) si una amorfa c eficace si ea
Ca urmare este necesar sa se aleaga forma cea mai potrivita

Polimorfii au si stabilitate diferita: forma cu energia libera cea mai mica este cea mai
stabila dar si mai putin solubila si invers formele cu energie libera mai mare ele avand
tendinta de a se transforma in forme stabile (metastabile)
Polimorfii sunt desemnati prin cifre romane sau prin litere A , B , C
Polimorfii metastabili sunt cei mai preferati deoarece au multa energie si deci solubilitate
ridicata

 Formele polimorfe cu energie libera mai mare pot trece in forme cu energie libera mica
( in mediu lichid in suspensii, unguente chiar in comprimate dupa perioade indelungate
de pastrare

1.3 FOLOSIRE DE DERIVATI SALEFIATI

As B s se transforma in saruri cu solubilitate mai mare cu ajutorul ionilor inerti ex

:transformarea acizilor barbiturici in saruri sau transformarea alcaloizilor baze in saruri
Folosirea de derivati salefiati poate determina pe langa solubitate, stabilitate si o buna
eficacitate de ex fenobarbitalul acid se absoarbe mai lent decit sarea sa sodica

FORMA FARMACEUTICA

COMPONENTELE FORMEI FARMACEUTICE

A. Substanta medicamentoasa
B. Substante ajutatoare : solventi, diluanti, emulgatori, aglutinananti, coloranti etc
Ele fiind inactive dpdv biologic

Substantele auxiliare nu pot fi considerate absolut inerte, ele putand modifica

viteza de absorbtie a medicamentului care se poate mari, micsora sau se poate asigura o
absorbtie gradata

Substantele folosite ca excipienti la preparate dermatologice determina gradul de

penetrare a substantei active.

Substantele tensioactive formeaza sisteme solubilizate de medicamente greu

solubile favorizand absorbtia acestora

Actioneaza prin 3 moduri : umecatare, complexare sau prin actiune fiziologica

proprie

Umectare : in concentratii scazute inferioare concentratiei micelare critice ( < CMC),

agentii tensioactivi determina scaderea tensiunii superficiale
Acest efect are loc la interfata lichid solid si poate avea ca urmare o favorizare a trecerii
in solutie a numeroase substante greu solubile

Complexarea in concentratii superioare concentratiei micelare critice ( > CMC),

substantele tensioactive formeaza complecsi intre anumite medicamente cu caracter liofil
si micelele rezultate din agregatele moleculelor de tensioactivi

 Influenta asupra proceselor fiziologice anumiti tensioactivi pot actiona asupra unor
procese fiziologice: prelungirea efectului de evacuare a stomacului , modificarea
permeabilitatii celulare.

Cea mai mare importanta o are alegerea procesului tehnologic

S-a constatat ca produse din sarje diferite au caracteristici diferite datorita conditiilor de
lucru

Este necesar un studiu amanuntit a tuturor fazelor de lucru (GMP)

Cercetarea produselor se face prin diferite teste care dau indicatii asupra comportarii in
organism

Determinarea biodisponibilitatii biologice reprezinta esenta cercetarii in domeniul

biofarmaciei farmacistul avand rol dominant in ceea ce priveste influenta activitatii
terapeutice a medicamentului