Morometii de Marin PREDA (Roman)

Volumul I
PARTEA INTAI in campia Dunarii, cu cativa ani inaintea celui de-al doilea
razboi mondial, se bata Cimpul avea cu oamenii nesfarsita rabdare; viata se
scurgea aici fara conflicte mari.
Era inceputul verii.
Familia Moromete se intorsese mai devreme de la camp. Cat ajunsesera acasa,
Paraschi, cel mai mare dintre co,pijjse daduse jos din caruta, lasase pe altii sa
deshame si sa dea jos uneltele, iar el intinsese pe prispa o haina veche si se
culcase peste ea gemand. La fel facuse si al doilea fiu, Nila; intrase in casa si
dupa ce se aruncase intrun pat, incepuse si el sa geama, dar mai tare ca fratele
sau, ca si cand ar fi fost bolnav. Al treilea baiat, Achim, se furisase in grajdul
cailor, se trantise in iesle sa nu-l mai gaseasca nimeni, iar cele doua fete, Tita si
Ilinca, plecasera repede la garla sa se scalde.
Ramas singur in mijlocul bataturii, Moromete, tatal, trasese caruta sub Umbra
mare a celor doi salcami de langa poarta gradinii si apoi iesise si el la drum cu
tigarea in gura. Parea de la sine inteles ca singura mama ramanea sa aiba grija
ca ziua sa se sfarseasca bine Moromete statea pe stanoaga podistei si se uita
peste drum. Statea degeaba, nu se uita in mod deosebit, dar pe fata lui se vedea
ca n-ar fi r daca s-ar ivi cineva Oamenii insa aveau treaba prin curti, nu era
timpul de iesit in drum. Din mana lui fumul tigarii se ridica drept in
- Ce mai faci, Moromete? Ai terminat, ma, de sapa?
Iata ca se ivise totusi cineva. Moromete ridica fruntea si il vazu pe jfecinul sau
din spatele casei apropiindu-se de podisca. Se uita numat o data la el, apoi
incepu sa se uite in alta parte; se vedea ca nu o astfel de aparitie astepta. Pe
ma-ta si pe tine, chiorule!" sopti atunci Moromete pentru el insusi, ca si cand
pana atunci ar mai fi injurat pe cineva in gand
7 si acum il ingloba si pe vecin, fiindca tot aparuse; dupa care raspunsese foarte
binevoitor:
- Da, am terminat Tu mai ai, ma, Balosule?
Am- terminat si eu. Mai aveam un petic dincoace in Pamanturi, mi l-au sapat
ai lui Tugurlan Ce faci, Moromete, te-ai mai gandit? imi dai salcamu ala?
Moromete se uita tinta la vecinul sau intelegand pentru ce iesise el la drum si nu
raspunse la intrebare. Da, am discutat odata sa-ti vand un salcam! Poate am sa
ti-l vand poate n-o sa ti-l vand De ce trebuie sa ne grabim asa!?" parea el sa-i
spuna.
- Dar Victor al tau El nu mai iese la sapa, Balosule? Sau de cand este voiajor nul mai aranjeaza? zise Moromete. Adica admitem cazul ca fiind ocupat mai
adauga el.

Vecinul avu banuiala ca aceste cuvinte nu sunt chiar atat de nevinovate cum s-ar
fi putut intelege din glasul cu care fusesera rostite, dar trecu dlpfc ca si cand nar fi inteles ce se intampla, apoi deodata repezi calului cu pata puterea un picior
in burta.
Tot atunci mama iesi in prag. Avea fata rosie si obosita, iar naduseala Tgea in
siroaie innegrite peste obraji si gat. Ilie, unde s-au dus fetele alea? Ce fac eu aici
singura? Acu se ericeste si ce mancati? Raci o sa mancam, fa, d-aia te vaiti tu?
raspunse Moromete tragand spre grajd. iaci nu se gaseau nicaieri in apele
satului. Tocmai raci, prin urmare, tu sa manance la masa. Femeia se sterse cu
deznadejde pe frunte, iti in sec si pieri in tinda.
Vn in hiti in sec si pien in unu.
L Niculae, unde esti, ma? striga Moromote spre gradina.
- Aicea sunt! se auzi un glas deundeva.
- Aicea sunt! se auzi un glas aeunaeva.
- Ce faci acolo? Treci incoace si ajuta-i ma-tii! Te dusesi in gradina sa te
odihnesti, ca pana acum statusi! Cand ti-oi da una dupa ceafa, iti sat mucii pe
jos!
| Pe poarta gradinii intra un baiat de vreo doisprezece ani. Avea capul o <-- nlatri sai 8l 5* camasa de pe el era ferfenita. Picioarele goale erau pline de
zgarieturi 1 mai dai, Moromete? Ca vroiam I ^ cu urme de ^^ inchegat cu praf
- Treci la ma-ta si vezi ce treaba are! spuse iar Moromete, pornind incet spre
gradina. peste asta.
- Pai de ce zici ca nu vreai sa mi ti-l platesc
Drept raspuns, Moromete incepu sa se uite pe cer. ""t - Sa tii minte ca la noapte
o sa ploua. Daca da ploaia asta, o sa fa< o gramada de grau, Tudore! zise el.
Balosu nu mai zise nici el nimic; apoi dupa cateva clipe schimba vorbi - Ma
intalnii pe la pranz cu Jupuitu. Zicea ca maine dimineata1! porneste prin sat
dupa fonciire. Moromete ramase nemiscat.
> - Zice ca a primit o dispozitie, sau un ordin, dracu sa-l ia Ca are de achitat
fonciire si n-o s-o achite maine, o sa le ia din casa.
Moromete se mohori dintr-o data. Vru sa raspunda, dar se ridica neasteptate de
pe stanoaga si sari spre poarta; un cal scapase din gr si vroia sa iasa la drum.
- Nea indarat, blegule, unde vreai sa te duci? striga omul inchizand poarta in
nas.
Calul nu se sperie insa, ramase cu botul langa uluca si sufla puteri pe nari, apoi,
cu dispret parca, se intoarse cu spatele si incepu sa se frej de uluca.
- Nea, n-auzi, surdule! Tu-ti adineaurea ma-tii! striga Morome infuriat.
Calul se opri din scarpinat si porni nepasator spre prispa casei unt "~-mi.te se
lua dupa el, dar calul nu-l lua in seama, t=~ .mrip. incepu sa roa
II
Baiatul se urni de langa poarta si intra in tinda. La vatra, femeia se c iinuia cu o
mana sa mestece mamaliga, iar cu alta sa prajeasca niste o ipa in tigaie. Alaturi
de vatra, prinsa intre doua caramizi, clocotea o e. a cu ceva verde inauntru.

Femeia daduse jos caldarea cu mamaliga si ( mesteca aprig, incercand din cand
in cand s-o tina pe loc cu talpa piciorului.
- Venisi cu oile, ma? Du-te repede si prinde-o pe Bisisica Viu si eu acum sa le
mulgem Sa torn mamaliga Unde sunt fetele alea?
Baiatul se uita la maica-sa si se intoarse alene indarat, fara sa spuni ^va. Iesi in
curte si incepu sa stranga oile spre obor. Cativa miei sariseri i prispa si lingeau
sare. _ - Casi, manca-te-ar cainii! zise el apucand mieii de gat si facandu-l< vant
de pe prispa. inchise poarta oborului si ramase intre oi tacut. Oborul era mic si
cel douazeci, douazeci si cinci de oi abia aveau loc sa se miste. Una dintr
-le, care statea alaturi de baiat, freca pamantul cu copita ci mica si s
:ulca incet, suspinand. Era o oaie batrana si blanda care mergea totdeaun
W urma cardului. oi ui iot<-vil
- Ai prins-o, ma? Hai mai repede ca se raceste mamaliga! Baiatul se intoarse
nepasator spre mama lui care intrase in obor un caldaroi in mana si abia se
misca.
- Hai, Niculae hai, Niculae! Sa nu-ti dau acum cateva! Undte e Bisisica? Treci so prindem, unde te tot uiti? zise femeia cu un glas mpale si cam indepartat, ca si
cand ar fi vorbit gardurilor.
- Lovi-o-ar moartea de Bisisica! mormai Niculae, apropiindu-se c e o oaie
neagra si cornuta care se pitise intr-un colt si astepta nemiscita, ascultand parca
cele ce se spuneau despre ea.
Baiatul se repezi asupra ei si o apuca de picior; oaia nu se misca, idar cand isi
simti piciorul prins zvacni pe neasteptate si-l tranti pe baiat cu burta la pamant.
- Fire-ai a naibii, daca nu te omor! scrasni el si ridicandu-se cii o sprinteneala
uimitoare se repezi iar. De asta data, el n-o mai scapa din maini. Oaia sarea in
trei picioare si gemea greu. Femeia se apropiecu caldarea si o apuca de celalalt
picior, o trase spre buza caldaroiului si incepu s-o mulga. Niculae o tinea de
coarne si o izbea cu salbaticie peste bot. i
- Manca-te-ar lupii sa te manance! Daca n-am sa te omor intr-o zi Femeia zise so lase in pace sa nu mai dea in ea degeaba. Cum degeaba?
Mergea in frunte si totdeauna tara intreg cardul in goana peste izlaz si nu se mai
oprea pana nu ajungea pe locurile de pascut. Niculae era silit sa alerge si el si
arunca zadarnic cu bulgari spre ea. Cand ajungeau pe miriste, baiatul cadea
istovit de goana pe o brazda si plangea in nestire. Uneori o prindea cu ajutorul
altor baieti si o batea cu cruzime. Oaia se cumintea un timp, lasa alteia
conducerea cardului, apoi iarasi isi lua locul. Cateodata, innebunit, Niculae
alerga inaintea oilor aflate in plina goana, despartea cardul de oaia bezmetica, o
alunga in porumburi cu ciomagul si o batea cu bolovani pana il paraseau
puterile. Oaia sarea din loc in loc, fugea, se oprea tremurand si gemea de
lovituri. in ziua aceea nu mai alerga, dar a doua zi goana si chinul baiatului
reincepeau cu prospetime. Niculae o tinea minte inca de pe cand era noatina.
intr-o iarna, la Boboteaza, venise popa cu caldarusa si intrase in obor sa

stropeasca oile cu aghiazma. Bisisica - asa o botezase Achim cand o invatase sa

impunga ca berbecii - iesise din card si ridicase fruntea spre popa. Cand
parintele facuse semnul crucii zbicind din busuioc, oaia, crezand ca e vorba de
impuns, se repezise in patrafirul aceluia bestecaind cu cornitele ei mici printre
picioarele popii.
- Gata, ai scapat, zise femeia lovind cu mila spinarea oii, care in tot timpul
mulsului tremurase ca frunza. Da-i drumul, Niculae!
Baiatul ii dadu drumul de coarne, izbind-o in acelasi timp cu piciorul in grumaz;
apoi prinse alta oaie, care cat simti mana femeii sub uger, i singura se lasa pe
caldaroi si incepu sa rumege linistita.
10
- Vezi, asta de ce sta?! ingana Niculae, ca si cand cineva ar fi pretins ca toate
oile seamana cu Bisisica. Nu stiu, mama, dar eu m-am saturat Vsu le loveste
moartea de oi, ingana el mai departe jelindu-se. Eu nu ma mai duc cu oile Toata
lumea le da la cioban, numai tata s-a gasit mai r^T a ma trimita pe mine De
ce nu-i spui sa le dea la cioban? De doua luni de zile nu m-am mai dus la scoala.
Are sa ma lase repetent
_ Gata, zise femeia, alta Hai mai repede ca se raceste mamaliga! jsjiculae prinse
alta oaie care nu mai era blanda. El o apuca de bot cu ura si-i stranse nasul:
_ Stai! Ce! o iai pe urmele Bisisichii, fire-ai a naibii!? bolborosi el. Apoi se
adresa mamei cu alt glas: Eu spun una si tu te faci ca n-auzi! N-auzi ca ma lasa
repetent?
_ Ce sa-ti fac eu daca te lasa repetent? Parca daca te duci nu te lasa! raspunse
femeia cu gandul in alta parte.
- N-auzi ca nu ma lasa?! zise baiatul necajit. De cate ori vreai sa-ti tot spun?
- Ce sa-mi tot spui? intreba femeia cu acelasi glas indepartat si imbulzit de alte
ganduri. Alta, spuse ea iar. Se vede ca nu prea le-ai pascut azi Asta abia a dat
cateva picaturi!
Niculae, de asta data, striga:
- N-auzi, mama?
- Aud, ma, aud! Spune! raspunse femeia mai apropiat.
- Pai nu ti-am mai spus? Tu, Moromete, nu te speria ca n-ai carti si ca n-ai
venit asta-toamna, eu te trec clasa numai sa vii la examen. Sa inveti pentru
examen, ca nu ti-am pus note"
- Pai sa te duci la examen, zise femeia, iarasi cu gandul imprastiat.
- Cum sa ma duc, mama, daca n-am invatat?!
- Pai invata! raspunse femeia moale.
- Cum sa invat?! striga Niculae deodata atat de indignat si furios ca ridica si
bratele, si glasul lui de copil rasuna ascutit in linistea amurgului care incepuse
sa acopere salcamii.
- Ia si tu o carte cu oile si citeste. Ce vreai sa-ti fac eu? raspunse femeia cu un
glas in care razbatusera cateva urme de interes.

- Care carte, mama, care carte? Nici Citirea n-a vrut sa-mi cumpere tata. De
unde sa iau, ca nimeni nu mi-o da. Daca m-ar lasa sa ma duc la scoala
Femeia tacea si mulgea mai departe oaia.
- Mai e vreuna? intreba ea apucand alta oaie. Treci si tine-o sa nu-mi verse
laptele, mai spuse ea, strangand caldaroiul intre genunchi.
Niculae apuca oaia de gat cu o mana, iar cu cealalta o atinse pe femeie Pe umar.
- Mama, spune-i tu lui tata zise el rugator, dar glasul i se rupse si stoase un
strigat. Oaia se miscase si-l calcase pe o buba de pe picior cu
11 opfl copita ei mica si ascutita. Niculae izbucni pe neasteptate intr-un p
sfasietor si se lasa jos ca o carpa.
- Ce e, ma, te-a calcat? intreba femeia sec. De ce nu te pazesti? Ti oaia sa nu-mi
verse laptele!
La auzul glasului lipsit de mila al mamei, baiatul incepu sa planga mai adanc,
perpelindu-se pe jos si izbind cu pumnii lui mici in pamant afanat de balegarul
vechi al oilor. Femeia prinse alta oaie si incepu i mulga singura si tacuta, in timp
ce Niculae continua sa planga. Intr vreme el inceta orice miscare, se ridica in
capul oaselor si ramase ( coatele pe genunchi. Se simtea ca durerea piciorului ii
trecuse de m el insa plangea mai departe pe genunchi, ca si cand ar fi cantat
ceva lui si deznadajduit:
- Aaa aaa
- Ce e acolo ma? se auzi din drum glasul lui Moromete. Iar te-a cai oaia? Taci
din gura, ca nu-ti iese matele.
Femeia tocmai atunci terminase de muls si pleca din obor. Ea se in mijlocul
bataturii si vorbi cu un glas care il facu pe Niculae sa se opreas* din plans.
- Lovi-o-ar moartea de vorba, de care nu te mai saturi, Ilie! Toa ziua stai de
vorba si beai la tutun si mie imi arde camasa pe mine. Dai altii n-au treaba si au
chef de vorba Copilul asta plange aici si el sta poarta si bea tutun. Veniti de la
deal si va lungiti ca vitele si eu sa indi singura o ceata de haidamaci
Paraschiv ridica fruntea si-o privi pe femeie cu o ura cuibarita in de pe vremea
cand mama lui buna murise. Din drum, Moromete se ur spre poarta si intra in
curte tacut.
- Ce e, fa, zaltato, ce vreai sa fac eu? Daca e bleg si-l calca si oile
- Toata lumea are treaba, Catrino, zise Tudor Balosu din drum. Femeia nu
raspunse nici unuia si intra in tinda.
- Moromete, zise Tudor Balosu, nu stai, ma, sa-ti dau banii? Moromete facu un
gest nedeslusit.
III sa clantane din dinti. E rece ca gheata.
- Ei, ca gheata, vezi-ti de treaba, asa e la inceput, raspunse cealalta intrand in
garla vitejeste.
Tita se apleca si o stropi pe neasteptate cu un val de apa. Fata cea lirica tipa
ascutit, se stramba infiorata, apoi deodata se apleca si ea si o improsca pe sorasa de sus pana jos. Se balacira catva timp tipand mereu, apoi Tita se opri si
striga:

- Ajunge, treci si ma freaca pe spinare, trebuie sa ne intoarcem acasa! Fetele

incepura sa se spele pe rand, cea mai mare uitandu-se din cand in cand cu teama
sa nu le vada cineva. intr-un timp ea chiar sari din apa si se repezi spre mal.
Partea de garla unde se scaldau era un loc dosnic la marginea satului, numit, nu
se stie de ce, Valea Morii. Langa vale se intindea un fel de crang lat, mai mult
un fel de iaz parasit de apele raului care curgeau pe marginea satului, Dinspre
partea aceea, care facea un cot mare langa gropanul unde stateau fetele, se auzea
cineva plescaind prin apa si apropiindu-se din ce in ce.
- Treci, fa, afara, Ilinco, n-auzi ca vine cineva? zise Tita speriata.
- i daca vine, ce? raspunse Ilinca nepasatoare.
- Fa, zapacito, nu ti-e rusine? Treci afara, n-auzi?
Fata insa, chiar de-ar fi vrut sa se mai ascunda, n-ar mai fi avut timp. De dupa
cotul apei se ivi, printrp frunzele aplecate ale cracilor de salcii, partea de la
genunchi in jos a picioarelor cuiva. Fata cea mare cand vazu pantalonii acera
umbland prin apa, isi trase repede camasa pe cap si pieri in tufisul salciilor
tremurand. De-acolo ea auzi numaidecat niste glasuri si ingheta.
- Ce faci, fa, aici,1 te scalzi?
- Da, ma scald, ce sa fac, raspunse Ilinca si incepu sa rada.
- Scalda-te, fa, se auzi iarasi glasul acela.
- Pai, ma scald, raspunse iar Ilinca. Apoi fata din tufis se auzi strigata:
- Tito, treci incoace ca nu e nimeni. E Florica lui Miulet si cu ga |Leana, vor sa
prinda peste. S-au imbracat in pantaloni.
Tita iesi din tufis inca inspaimantata si cand le vazu pe cele doua cu | plasa,
incepu sa rada:
- Ce naiba, Floareo, zise ea, ai bagat-o in pantaloni? Era sa mor de
Era al unei fete parasite, cantat insa de un flacau. Spunea ca odal era iarna, dar
el, baiatul, tot venea la ea, acum e soare si frumos si el nj mai vrea sa vina
Vocea urca in noapte si in amintire cu pati clocotitoare Moromete se ridica si
iesi pe prispa. El se intoarse ii numaidecat indarat si se aseza iar pe pragul lui.
Ceilalti ascultau toti fai sa se miste, uitand in aceste clipe de ei insisi.
- Doamne sfinte, cum canta flacaul asta! murmura mama uimita. Birii e, nu-i
asa, Tito? intreba ea cand afara cantecul nu se mai auzi.
- Da, el e! raspunse fata.
Morometii se dezmortira si revenira iarasi la starea lor dinainte. Mi se terminase
si acum ar fi trebuit sa se culce, dar cei trei, Paraschiv, Ni si Achim, care
dormisera inainte de masa, nu pareau ca au de gand faca asa ceva.
Cand se despartise de Tita lui Moromete, lui Birica numai de cantj nu-i ardea; se
grabise sa se duca acasa, sa stea Ia masa si sa plece urma s-o cheme pe Polina la
poarta. Se dusese acasa, dar nu putuse manance si plecase devreme, nu mai
avusese rabdare sa astepte pana dui mancarea oamenilor.
Birica avea douazeci si patru de ani si era in vorba cu Polina de pil iarna. Nu
stia ce sa mai creada despre ea. I se mai intamplase o data tina la o fata si nici
atunci nu intelesese pentru ce la inceput fetei ii placu si mai pe urma, tot asa, nu

mai vrusese sa iasa la poarta. Acum insa parca mai rau, intelegea si mai putin.
Intrase in vorba cu Polina la un c la curatat porumb, se juca inelusul. Polina nu
ghicise ca inelul e la Birii si cel care avea cureaua si conducea jocul il intrebase:
Cate sa-i dau, Birica?"
Cate vrei!" raspunsese Birica si asta insemna ca trebuia doar atinga palma,
adica de forma.
Atunci vazuse un suras de batjocura pe buzele fetei, parca ar fi sa-i spuna ca nare nici un rost s-o crute, fiindca tot nu-i place de el.j
Ba nu, da-i una fierbinte ca focul", spusese atunci Birica.
Jocul continuase si Birica fusese scos sa ghiceasca la cine e ine Gresise inadins,
stia ca inelul trebuie sa fie la Polina.