Dac nu ar exista reelele GSM, telefoanele noastre mobile ar fi inutile.

Ceea ce astzi folosim att

de des i ni se pare o banalitate este de fapt o tehnologie complex i care s-a dezvoltat
semnificativ n ultimele dou decade. La ora actual, peste trei miliarde de oameni
folosesc telefonia mobil de tip GSM n peste 212 ri i teritorii. Datorit acestei largi
rspndiri, utilizatorii pot folosi o cartel n afara ariei geografice de acoperire a reelei care a emis-o,
facilitate cunoscut sub numele de roaming.
Ce nseamn GSM?
GSM este prescurtarea de la Global System for Mobile communications. Aceast
denumire a fost ns primit ulterior, cea iniial fiind n limba francez Groupe Special
Mobile. GSM este cel mai popular standard internaional de telefonie mobil.
Bazele sale au fost puse n 1982 cnd laConferina European a serviciilor de Pot i
Telegraf s-a decis crearea gruplui menionat mai sus. Acesta urma s creeze un standard pentru
telecomunicaii mobile din Europa. n 1987 a fost semnat un memorandum de 13 ri care se
angajau s dezvolte un sistem de telefonie mobil comun pe ntreg continentul.

Antenele GSM au devenit comune

in peisajul contemporan

Responsabilitile grupului GSM au fost transferate n 1989 Institutului European pentru

Standarde de Telecomunicaii (ETSI), iar prima faz a specificaiilor standardului GSM au
fost publicate un an mai trziu. Prima reea GSM a fost lansat n 1991 n Finlanda de
ctre compania Radiolinja. Infrastructura acesteia a fost parial realizat de o companie ce se va
remarca de-a lungul timpului n domeniu: Ericsson. Radiolinja a punctat mai multe prime
evenimente importante n istoria reelelor GSM, cum ar fi primul SMS trimis de la o
persoan la alta n 1993 i primul ton de apel descrcabil contra cost n 1998.
Din ce este format o reea GSM?
Structura unei reele GSM este destul de complicat. n principiu, exist trei elemente
principale:Base Station Subsystem (BSS), Network an Switching Subsystem
(NSS) i GPRS Core Network. Base Station Subsystem este acea component care permite
conectarea telefoanelor mobile la centrala de telefonie mobil. Ea este format din staiile

GSM pe care le vedem la tot pasul n zilele noastre i care sunt numite Base Transceiver
Station (BTS), precum i din unitile de control pentru staii (BSC). Staiile GSM sunt
de obicei dotate cu antene unidirecionale. Zona de acoperire din jurul unei staii/celule GSM
este mprit radial n sectoare, pentru fiecare din ele fiind repartizat una sau dou
antene. Un tip comun de sectorizare este cea de tip trifoi, cu trei sectoare de 120 o fiecare.

Structura unei retele GSM

O unitate de control pentru staii (BSC) controleaz de obicei zeci sau sute de
antene, direcionnd traficul ctre NSS. ntr-o reea GSM exist mai multe BSC-uri
regionale care concentreaz conexiunile dintr-o anumit zon i le transmite ctre MSC, o
component a NSS. BSC este considerat cea mai robust component a unei reele
GSM, fiind dotat cu sisteme redundante pentru a asigura funcionarea continu a reelei.
Network Switching Subsystem (NSS) este acea component a unei reele GSM similar
cucentrala telefonic a unei reele de telefonie fix. Ea realizeaz managementul convorbirilor
din reea i asigur interconectivitatea cu alte reele de telefonie mobil sau fix.
Cea mai important component a NSS este Mobile Switching Center (MSC). Aceasta este
responsabil n principal cu direcionarea apelurilor i a SMS-urilor. De asemenea, prin
intermediul MSC-ului, un utilizator din reeau GSM poate contacta un utilizator de telefonie
fix. GPRS sau General Packet Radio Service este un serviciu de telefonie mobil pentru
transmisia de date, bazat pe trunchierea fluxului de date n pachete. GPRS Core Network, cea
de-a treia component a unei reele GSM, este responsabil cu managementul acestui serviciu de
date.
Cum funcioneaz o reea GSM?
Majoritatea reelelor GSM opereaz n benzile de frecven de 900 MHz i 1800 MHz. n
unele ri, cum ar fi Statele Unite i Canada, sunt folosite i benzile de 850 MHz i 1900
MHz. n banda GSM-900, spre exemplu, telefonul folosete frecvenele 890-915 MHz pentru a
transmite ctre staie i primete de la ea pe frecvenele935-960 MHz, fiind create
astfel 124 de canale radio. Folosind tehnica multiplexrii n timp, fiecare canal radio
permite transmiterea a opt pachete de voce la calitate standard (full rate) sau 16
pachete la calitatea njumtit (half rate). Cele dou codec-uri folosite iniial, care comprim

semnalul audio, aveau rata de compresie de 13 kbps (full rate) i respectiv 5,6 kbps (half rate). n
1997, rata de compresie full rate a fost mbuntit la 12.2 kbps cu un codec nou. n final s-a fcut
trecerea la codec-ul cu rat variabil AMR-Narrowband care ofer o calitate foarte bun a
sunetului i este rezistent la interferene.
Mobile Switching Center (MSC)

Tehnologia folosit de reelele GSM pentru comunicare se

numete TDMA (time division multiple acces) i i trage
numele de la tehnica multiplexrii n timp de care am vorbit
mai sus. Atunci cnd se realizeaz un apel, un canal cu
limea de 30 kHz este alocat conexiunii. Timpul de
transmisie/recepie este mprit n diviziunii de 6,7
ms care sunt la rndul lor mprite n trei. Datorit
faptului c transmisia este digital, fieacare conversaie
ocup doar o treime din band, n comparaie cu reelele
analogice care o ocupau n ntregime. Reelele GSM sunt
de tip full-duplexdeoarece este folosit o frecven
pentru semnalul transmis i alta pentru
semnalul primit.

Ce se ntmpl cnd primeti un apel?

Atunci cnd telefonul mobil este pornit, el recepioneaz
pe un canal de control un cod SID (System
Identification Code). Acesta este un numr unic de
cinci cifre, specific fiecrei reele GSM. Dac pe canalul
de control nu este recepionat niciun semnal, atunci
terminalul mobil informeaz utilizatorul c se afl n
afara ariei de acoperire. Codul SID recepionat
este comparat cu cel de pe SIM saudin telefon (dac
este blocat ntr-o reea) i atunci cnd ele coinicid,
telefonul se conecteaz la reea. Aceast conectare
implic nregistrarea numrului de telefon ntr-o baz
de date zonal a unei uniti Mobile Switching Center
(MSC). n acest fel, atunci cnd este nregistrat o cerere
de apel pentru un anumit numr de telefon, reeaua tie
ctre ce staie sau celul s direcioneze apelul.
Atunci cnd este primit un apel, staia local seteaz
o pereche de frecvene i le comunic telefonului pe
canalul de control. n momentul n care telefonul i
staia stabilesc conexiunea pe cele dou
frecvene, apelul este activat. MSC-ul, prin

intermediul canalului de control, menine o

monitorizare constant a semnalului staiilor n a
cror arie de acoperire se afl telefonul. Dac n timpul
apelului utilizatorul se apropie de limita ariei celulei
GSM la care este conectat, MSC-ul va transmite unei alte
celule apropiate comanda de a prelua apelul i va
transmite terminalului noile frecvene de operare. Tot
acest canal de control este folosit n situaiile speciale
cnd este necesarlocalizarea telefonului mobil.
Atunci cnd telefonul iese din aria de acoperire a
provider-ului de telefonie mobil, va face shimb de SIDuri cu reeaua pe care o detecteaz. Aceast reea va
verifica dac reeua din care a provenit terminalul se
afl ntre cele cu care are un contract de roaming i va
autentifica sau nu telefonul. Aceste aciuni au loc doar n
cteva secunde i uneori apelurile sunt meninute chiar
i atunci cnd se face trecerea de la o reea la alta.
Securitatea n reelele GSM
Reelele GSM sunt considerate ca avnd un nivel mediu de securitate. Autentificare
utilizatorului se face prin intermediul unui protocol de tip nterogarerspunsfolosindu-se o cheie de criptare cunoscut n prealabil.Comunicaiile ntre
utilizator i celula GSM pot fi criptate. n Europa i n Statele Unite este folosit
sistemul de criptare A5/1, din el fiind derivat sistemul A5/2 folosit de alte ri. Acesta
din urm este mai slab i poate fi spart n timp real, adic n timp ce utilizatorul
poart o conversaie.

Retelele GSM ofera un nivel

mediu de securitate

Sistemul A5/1 are la rndul su o serie de vulnerabiliti, n 2006 fiind fcut public
un articol care prezenta mai multe tipuri de atacuri practice asupra sa. El ar putea fi
spart chiar i n timp real, cu att mai mult dac este nregistrat schimbul de date ntre
telefon i celul. Ca i o consolare, providerii de telefonie mobil pot schimba
algoritmii folosii de A5/1 cu unii mai puternici, sporind nivelul de securitate i
ngreunnd munca atacatorilor.
2G, 2.5G, 3G i aa mai departe
2G se refer la a doua generaie de reelele de telefonie mobil. Cea lansat n
1991 n Finlanda de Radiolinja este considerat prima reea 2G, ea fiind n
totalitate digital. Reelele analogiceanterioare sunt considerate de tip 1G. n funcie
de tehnologiile folosite, reelele 2G se mpart n cele bazate pe TDMA i cele bazate
pe CDMA. Acestea din urm sunt folosite n special n Statele Unite i n Asia.

Base Station Subsystem (BSC)

Reelele de tip 2.5G sunt considerate cele de tip 2G care ofer servicii de date la
vitez mai mare de transfer, cum ar fi GPRS (56-114 kbps). Protocolul EDGE este
considerat i el ca fiind specific reelelor 2.5G, n ciuda vitezei de transfer de patru ori
mai mare dect cea oferit de GPRS. Teoretic, prin EDGE se poate atinge o rat de
transfer de 473 kbps, dar n practic ea ajunge la aproximativ237 kbps (29 kB/s).
Cea de-a treia generaie de reele GSM, cele 3G, au fost create din dorina de a
permite transferul de date la viteze i mai mari. Folosind protocoalele High Speed
Packet Acces (HSPA) se pot obine teoretic pn la 14.4 Mbps (1.8 MB/s). Actualele
implementri ale tehnologiei HSDPA (High Speed Downlink Packet Acces) permit o
vitez maxim de 7.2 Mbps, ns doar 21% din reelele 3G comerciale actuale o
suport. Celelalte sunt limitate la 3.6 Mbps. n ara noastr,
providerii Orangei Vodafone ofer acoperire 3G n oraele reedin de jude i n alte
localiti i zone importante.
Tehnologia UMTS (Universal Mobile Telecommunications System) despre care se
vorbete de ceva timp face parte din sfera 3G i va fi folosit pentru dezvoltarea
reelelor 4G. Ea combintehnologiile GSM pentru serviciile de voce cu cele pentru
trasfer rapid de date, cum ar fi W-CDMA. Frecvenele folosite sunt n benzile de 18852025 MHz pentru datele de la telefon la celul i2110-2200 MHz pentru cele n
sens invers. n ara noastr, providerii Orange i Digi.Mobil au implementat reele
UMTS. Telefonul iPhone 3G, spre exemplu, dispune de un chipset tri-band
850/1900/2100 MHz care-i permite s funcioneze n aproape toate rile unde se
gsesc reele UMTS.

Schema unei viitoare retele 4G

Aa cum fiecare generaie de reele de telefonie mobil a dus la schimbarea total a

infrastructurii i a terminalelor, reelele 4G vor fi create pentru a le nlocui pe cele
de tip 3G. Printreobiectivele care se doresc a fi atinse se numr o vitez de
transfer de 100 Mbps (12.5 MB/s)pentru utilizatorii aflai n micare i de pn la 1
Gbps (125 MB/s) pentru cei staionari. De asemenea se dorete obinerea unei i mai
bune eficiene spectrale (o rat de transfer ct mai mare per unitate de frecven;
bits/s/Hz) i un numr ct mai mare de utilzatori conectai la o celul. Aplicaiile
ce se doresc a fi implemetate sunt video chat-ul, televiziunea mobil,vizionarea
coninutului video HD i Digital Video Broadcasting (DVB). Organizaiile
internaionale care lucreaz la standardizarea tehnologiilor 4G apreciaz c ele vor
fi implementate n reele comerciale ntre 2012 i 2015.

Arhitectura stratificata functionala GSM

Arhitectura stratificata functionala GSM

1. Arhitectura canonica a sistemului GSM

Subsistemul BSS

Subsistemul NSS

Notatii:
PLMN (Public Land Mobile Network) - retea publica mobila;
PSTN (Public Switched Telephone Network) - retea
comutata (analogica);

publica

telefonica

ISDN (Integrated Services Digital Network) - retea numerica cu integrarea

serviciilor;
MS (Mobile Station) - statie mobila;

SIM (Subscriber Identity Module) - modul de identitate al utilizatorului;

BTS (Base Transceiver Station) - statie de baza de emisie/receptie;
BSC (Base Station Controller) - controller de grup de statii de baza;
BSS (Base Station Subsystem) - subsistemul statiei de baza;
NSS (Network Subsystem) - subsistemul retea;
MSC (Mobile Services Switching Center) - centru de comutatie al serviciilor
mobile;
VLR (Visitor Location Register) - baza de date temporala sau baza de date
locala;
HLR (Home Location Register) - baza de date permanenta sau baza de date
generala;
EIR (Equipment Identitz Register) - baza de date de gestiune a identitatii
echipamentelor mobile;
AuC (Authentification Center) - centru de autentificare al abonatilor;
Um, Abis, A, B, C, D, F, G - interfete pentru comunicatia intre diverse elemente
componente ale arhitecturii GSM;
2. Nivele arhitecturale functionale GSM. Prezentare generala
Arhitectura stratificata functionala a sistemului GSM a fost proiectata pentru a satisface doua mari
categorii de cerinte (functiuni):

- cerinte legate de reteaua mobila propriu-zisa (de exemplu alocarea resurselor, gestionarea
mecanismelor de transfer etc.);
- cerinte legate de interconectarea retelei mobile cu retelele fixe existente (PSTN, ISDN
etc.).
Fiecare element al arhitecturii canonice va avea o arhitectura stratificata functionala, adaptata atat rolului
acesteia in sistem, cat si interconectarii cu celelalte elemente sau/si reteaua fixa. Mai mult, subsistemul
statiei de baza (BSS) nu interactioneaza direct cu reteaua fixa, dar indeplineste o mare parte din functiile
specifice retelei mobile. De aceea, prezentarea arhitecturii canonice a sistemului GSM se va realiza separand
clar subsistemul retea (NSS) de celelalte doua subsisteme (subsistemul statiei de baza si subsistemul statiei
mobile - BSS + MS). Ultimele doua subsisteme vor fi numite subsistem BSS+MS. Aceasta concatenare,
aparent artificiala, are insa o justificare consistenta din punct de vedere al rolului functional jucat de MS, BTS
si BSC in arhitectura canonica GSM: acestea sunt module cu functii strict specifice retelei mobile (alocare de
canale, transmisia informatiei pe mediul fizic etc.)

2.1 Arhitectura functionala a subsistemului BSS+MS

Arhitectura functionala a subsistemului BSS+MS este prezentata in figura 2.

Fig. 2. Arhitectura stratificata functionala a subsistemului BSS+MS.

Nivelul fizic asigura organizarea informatiei pe mediul fizic. Acesta realizeaza:
- organizarea si structurarea informatiei transmise pe mediul radio;
- implementarea salturilor de frecventa;
- transmisia/receptia in mod discontinuu;
- modularea semnalului la transmisia pe mediul radio.
Aceste functii specifice vor fi detaliate in paragraful corespunzator acestui nivel
functional. Nivelul fizic are functii diferite (deoarece intre BTS si BSC comunicatia se face pe
legaturi terestre). In BTS, nivelul fizic este impartit in doua nivele, asociate interfetelor U m si
Abis: nivelul fizic GSM asociat interfetei Um (pentru comunicatia MS <-> BTS) si nivelul fizic
ISDN asociat interfetei Abis (pentru comunicatia BTS <-> BSC).

Nivelul legatura de date

Functiile acestui nivel sunt asigurate de protocoalele de nivel 2: LAPDm, LAPD, MTP2 (partea de
semnalizare).

Dintre functiile specifice acestui nivel amintim:

structurarea informatiei - consta in divizarea informatiei sosite de la nivelele functionale
superioare in unitati ce pot fi transmise pe nivelul fizic (adica in unitati de lungime
corespunzatoare). Altfel spus, aceasta functie permite segmentarea (la emisie) respectiv
reasamblarea (la receptie) a blocurilor de informatie de lungimi mari. Algoritmii de segmentare /
reasamblare sunt identici cu cei utilizati de HDLC;

 detectia si corectia erorilor - prin aceasta functie se urmareste asigurarea calitatii

transmisiei. Astfel, atat LAPD cat si MTP2 utilizeaza un mecanism asemanator HDLC de
detectie a erorilor printr-un camp de 16 biti (CRC) calculat cu un polinom identic (x 16 + x12 +
x5 +l), in functie deinformatia din cadru. Pe mediul radio acest mecanism nu este necesar,
deoarece detectia de erori este asigurata de mecanismul de codare a canalului in toate cazurile,
transferul informatiei de nivel 2 poate decurge dupa doua proceduri de baza: fara retransmisii
(cadrele se transmit o singura data) sau cu retransmisii. In acest ultim caz, un receptor care
detecteaza (la nivel 2) un cadru eronat va cere retransmisia sa;
multiplexarea - consta in asigurarea transmisiei, pe aceeasi legatura fizica, a informatiei
provenind de la utilizatori diferiti. Aceasta este o functie esentiala pentru retelele in care trebuie
asigurate conexiuni de tip punct-multipunct (de exemplu ISDN, unde la aceeasi legatura fizica
pot fi conectati mai multi utilizatori). In cazul GSM, aceasta functie este necesara mai ales pentru
comunicatia intre BSC si BTS, care este in general de tip punct-multipunct (informatia transmisa
de catre BSC spre BTS poate fi destinata mai multor echipamente mobile). Pentru a distinge
fluxurile multiplexate se foloseste (in retelele fixe) un asa numit camp de identificare al
punctului de acces la serviciu (SAPI - Service Access Point Identifier). Aceeasi denumire, desi
improprie, a fost preluata in GSM.
Nivelul 3
Aceasta are o structura diferita pentru echipamentul mobil si pentru elementele fixe din
reteaua mobila. Vom prezenta mai intai structura si functiunile acestui nivel pentru echipamentul
mobil.
Nivelul 3 in statia mobila - este compus din urmatoarele subnivele:
- RR (Radio Resource Management) este un subnivel de gestionare a resurselor radio. El asigura
functii aferente stabilirii legaturii mobil -> MSC, mecanismelor de transfer, alocarii resurselor
radio (canalele) etc.;
- MM (Mobility Management) este subnivelul ce gestioneaza mobilitatea. Acest subnivel va
gestiona aspectele legate de localizare, autentificare, asocierea unui TMSI unui mobil
(independent de aspectele radio ale comunicatiei), functii legate de securitate;
- CM (Communication Management) este subnivelul care gestioneaza controlul apelurilor (CC Call Control), dar si serviciile de mesagerie scurta si respectiv serviciile suplimentare. O functie
esentiala a acestui subnivel este cea de rutare a apelurilor in sistem. Este la randul sau impartit in
3 subnivele:
- subnivelul CC - subnivel al controlului apelurilor. Functia sa principala este de a stabili ruta
fizica pe care se va desfasura ulterior convorbirea;
- subnivelul SS (Suplementary Services) - subnivel de tratare a mesajelor aferente serviciilor
suplimentare;

- subnivelul SMS (Short Message Services) - subnivel de tratare a mesajelor scurte.

MTP (Message Transfer Part) este protocol de transport specific SS7. El este conceput sa asigure
atat functii de transport pentru o retea SS7 (gestiunea traficului, a canalelor, a rutelor) dar si
functii de rutare a mesajelor in interiorul unei retele SS7. Primul grup de functii este asigurat de
subnivelele 1 si 2 (MTP1 respectiv MTP2), iar cel de-al doilea grup de MTP3. in cazul GSM,
MTP3 permite gestionarea concatenarii legaturilor de semnalizare a legaturilor. In realitate este
vorba despre asigurarea unei redundante: mai multe mesaje de semnalizare sunt trimise pe o
aceeasi legatura fizica (concatenare), dar exista si link-uri de rezerva, utilizate in cazul
intreruperii uneia din legaturile active.
SCCP (Signal Connection Control Part) este subsistemul de comanda al conexiunilor de tip SS7
si are rolul de a gestiona transferul informatiilor de semnalizare. Una din functiunile principale
ale SCCP este de a permite transferul semnalizarilor, independent de transferul informatiei
propriu-zise.
Acest subsistem este foarte important in comunicatiile mobile, deoarece, de exemplu,
modificarea pozitiei unui mobil se face independent de angajarea mobilului intr-un apel.
Transferul informatiilor legate de pozitia mobilului spre echipamentele centrale (BTS, BSC,
MSC) se face pe canale de semnalizare, independent de un apel propriu-zis.
In plus, SCCP ofera o functie de dirijare a mesajelor catre un punct SS7, bazata, de exemplu, pe
numarul terminalului (conversie numar abonat -> cod specific unui punct de semnalizare). Deci
SCCP ofera mijloacele pentru realizarea unei semnalizari nelegate de apel sau circuit prin:
- realizarea conversiei numar abonat -> cod SP (Signalling Point);
- o extensie a modului de adresare pentru a permite conexiuni fara stabilire prealabila de circuit;
- posibilitatea de stabilire de conexiuni logice pentru a oferi serviciile specifice nivelului retea
din structura OSI.
In varful ierarhiei BSC se afla:
- DTAP (Data Transaction Application Part) gestioneaza comunicatiile MS <-> BSC. Ele trebuie
sa se refere la o conexiune radio. Pentru a putea fi separate, ele contin o referinta (identificare) a
conexiunii radio. Mesajele transferate sunt cele provenite de la subnivelele CC, respectiv MM,
din MS. Ca atare, acest protocol are rolul de releu de mesaje intre MS si MSC;
- BSSMAP (Base Station Subsystem Management Application Part) asigura schimbul de mesaje
specifice aferente mecanismelor de transfer si alocarii de resurse (intre BSC si MSC). In fapt,
mesajele generate de BSSMAP se pot clasifica in doua mari categorii:
a) mesaje aferente zonei acoperite de BSC (sau mesaje globale);
b) mesaje aferente unui canal radio dedicat.

Din prima categorie putem aminti:

- mesaje de eliberare a legaturilor de voce intre MSC si BSC;
- apelul in mod difuzat (in difuzare) spre un mobil aflat intr-o zona de localizare data;
- mesaje de reinitializare pentru MSC sau BSC etc.
Din a doua categorie putem aminti:
- mesaje de alocare/eliberare a unui canal de trafic unei statii mobile;
- mesaje de gestiune a executiei mecanismelor de transfer;
- mesaje de trecere in mod criptat etc.

2.2. Arhitectura functionala a subsistemului NSS

Aceasta structura functionala este prezentata in figura 3:

Fig. 3. Arhitectura functionala stratificata a subsistemului NSS.

In acest paragraf vor fi detaliate partial numai subnivelele despre care nu s-a discutat in
sectiunea precedenta.
- ISUP (ISDN User Part) este un protocol ce asigura functii de semnalizare necesare asigurarii
serviciilor ISDN;
- MAP (Mobile Application Part) are functiuni multiple, legate in special de gestionarea
mecanismelor de transfer care conduc la modificarea MSC (din cauza mobilitatii este necesara
modificarea MSC). Dintre acestea amintim: transferul informatiilor de securitate (autentificare
si criptare), transferul informatiilor de taxare etc.

- TCAP (Transaction Capabilities Application Part) ofera serviciul de transmitere a

informatiei prin retea independent de aplicatie si de procedura de stabilire a circuitului.

2.3. Interfete GSM

Interfetele GSM sunt in general bazate pe SS7 cu exceptia interfetelor U m (radio) si
Abis (BTS-BSC). O parte din aceste interfete sunt folosite ca in standardele GSM, altele sunt
specifice proiectantului de echipament. Tabelul 1 prezinta sintetic aceste interfete, rolul lor
precum si folosirea lor conform standardelor (optiunilor proiectantului).
Tabelul 1. Lista interfetelor sistemului GSM
Nume Standardizare Module conectate
Um

MS <-> BTS

Rol
organizarea transferului
informatiei pe interfata radio

Abi
s

BTS <-> BSC

Diverse

BSC <-> MSC

Diverse

GMSC <-> HLR

initiere a unui nou apel

SM-GMSC <-> HLR

initiere a unui mesaj scurt

MSC/VLR <-> HLR

managementul informatiilor

MSC/VLR <-> HLR

de inregistrare si localizare
a terminalului mobil
servicii suplimentare

MSC/VLR <-> SMGMSC

transmiterea
mesajelor scurte

MSC/VLR <->
MSC/VLR

managementul informatiilor

MSC/VLR <->
MSC/VLR

de inregistrare terminal
mobil

MSC/VLR <-> EIR

IMEI (identitate echipament)

MSC <-> VLR

orice tranzactie

N = interfata specifica constructorului

D= alegerea constructorului conform standardelor