Tema:Considerente introductive privitor la psihologia securitii

1. Caracteristica general a psihologiei securitii

2. Etapele psihologice de luare a deciziilor n activitatea gardianului
3. Personalitatea gardianului

1. Caracteristica general a psihologiei securitii

Termenul, ca atare, de psihologie a fost introdus de invatul german Rodolphe Goglenius, in
sec. XVI. Utilizarea lui a avut ins un caracter sporadic pan in sec. XVIII, iar decodificarea
semantic se fcea pur etimologic (limba greac): psihe = psihic, logos = tiin,vorbire despre;
deci, psihologia se definea ca tiina despre psihic sau discurs / vorbire despre psihic (suflet).
Astfel, in prezent, psihologia este definit drept tiina care se ocup cu studiul legilor generale
ale devenirii, funcionrii i mecanismelor organizrii psihocomportamentale umane.
Psihologia securitii reprezint o ramur de studiu n cadrul psihologiei judiciare i este
axat pe studiul personalitii i activitii de munc a angajatului n domeniul securit ii, n
special al gardienilor.
2. Etapele psihologice de luare a deciziilor n activitatea gardianului
Efectele stresului psihic asupra deciziilor ce trebuie adoptate in cel mai scurt timp de catre
agentii de securitate atunci cand se intalnesc cu o situatie neobisnuita (patrundere in obiectivul
aflat sub paza acestora, incendiu sau alte situatii de forta majora) pot fi puse in evidenta la
nivelul etapelor procesului decizional. Atunci cand colectarea informatiilor prima etapa- se
efectueaza in conditii de stres, este foarte probabil sa nu fie recoltate informatiile care intr-adevar
sunt utile procesului decizional. Aflati sub stres, agentii de securitate nu mai pot lua in
considerare toate alternativele avute la dispozitie, nu mai pot corela si nici retine alternativele cu
cea mai mare probabilitate de reusita si se grabesc spre finalizari premature. In etapa executarii
deciziei, presiunea stresului ii va face pe agenti sa comita mai multe erori decat in situatiile in
care executia deciziei s-ar fi realizat in conditii de relaxare, nivelurile crescute de stres
influentand negativ ambele caracteristici ale deciziei calitatea si acceptanta. Incertitudinea ia
nastere atunci cand o persoana percepe prezenta unui risc, si aceasta este un concept subiectiv,
deci nu poate fi masurata in mod direct si variaza de la individ la individ. Nivelul de risc
perceput depinde de informatiile pe care o persoana le poate utiliza pentru a evalua posibilele
rezultate, dar si de capacitatea individului de a evalua aceste informaii.

Deciziile devin vulnerabile atunci cand se iau in conditii de incertitudine, de risc crescut,
unde stresul amplifica si accentueaz caracterul incert si riscant al deciziei. Stresul cronic
determina efecte si asupra memoriei, timpului de reactie, preciziei si performantei intr-o mare
varietate de sarcini. In plus, agentii de securitate aflati sub stres au adesea dificultati de
concentrare a atentiei, acesta conducand si la reactii premature la stimuli, impreuna cu cresterea
erorilor pe sarcinile cognitive.
Dincolo de o analiza psihologica a riscului in procesul luarii deciziilor, o alta abordare este
cea a riscurilor ca si afecte. Emotii ca frica sau furia joaca un rol important in perceperea
riscului, avand efecte opuse: frica amplifica estimarea riscurilor in timp ce furia le atenueaza.
Emotiile pot sa afecteze capacitatea de a lua decizii, iar agentii de securitate nu beneficiaza
intotdeauna de toate informatiile necesare pentru a decide intr-o maniera rationala. Oamenii, in
general, tind sa supraestimeze riscurile cu probabilitate scazuta (vorbim aici de drame reale), si
sa subestimeze riscurile de inalta frecventa (drame ireale). Deciziile neprogramate sunt deciziile
cel mai greu de luat, ele fiind luate in conditii nestabilite sau in situatii unice, probleme pentru
care nu exista proceduri prestabilite de rezolvare, fie datorita faptului ca nu au mai fost intalnite,
fie pentru ca sunt foarte importante si complexe.
Riscul si incertitudinea au un impact important asupra organizatiilor, in sensul ca ele
estimeaza un cost, costul de risc, concept foarte discutat in profesia de management a riscului.
Astfel, riscul presupune costuri pentru o organizatie, iar cel mai evident cost este costul
pierderilor, care se aplica atunci cand obiectivul pazit este pradat, cand agentul de securitate este
atacat, etc, sau poate sa apara sub forma ingrijorarii si a anxietatii, stari tensionale care
influenteaza la randul lor luarea deciziilor, si nu intotdeauna intr-un mod benefic.

3. Personalitatea gardianului
Agenii de securitate i realizeaz munca n locaiile clientului i trebuie sa respecte un soi
de dubl ierarhie: pe de o parte trebuie s respecte cerinele profesionale ale angajatorului, pe de
alt parte, pe cele ale clientului. Relaiile subcontractuale vor genera neclariti, solicitri
ambigue n ceea ce privete rolul i responsabilitile fiecrei persoane ce i desfaoar
activitatea de munc n acelai loc. Cand lucrtorii unor firme diferite sunt implicai n acelai
mediu de munc (de ex. muncitorii dintr-un antier, mpreun cu agentul), relaiile de munc
devin mai complexe i pot complica coordonarea activitilor. Aceasta poate produce
dezorganizare, tensiuni i confuzie n ceea ce privete sarcinile, resposabilitaile sunt slab
2

definite, iar agentului i va fi dificil s indeplineasc ateptrile de rol, acest lucru ducand la
insatisfacie cu munca. Solicitrile ambigue se refer i la faptul c personalul de securitate este
deseori solicitat de client sau de public s-i depeasc rolul i responsabilitile i s acioneze
ntr-un mod nelegitim sau ntr-unul n care nu este competent.
In meseria de agent de securitate exist destul de des riscul apariiei unor responsabiliti
suplimentare, iar munca n sine presupune o permanent diversitate, adaptare, prioritizare a
sarcinilor iniiale. Uneori, atenia trebuie focalizat asupra ctorva elemente n acelai timp
pentru a putea reaciona rapid la ceva neateptat. De exemplu, la controlul accesului, agentul
trebuie s identifice zeci de persoane n scurt timp, s ia rapid decizii (fr a avea toate
informaiile necesare), sarcini ce implic procesarea unei cantiti mari de informaii i
declanarea de procese cognitive, ce pot duce la suprancrcare mental. Poate aprea i o
problem opus. Exist cteva slujbe de noapte unde agentul trebuie s monitorizeze sediul
clientului singur, ncrctura nu este foarte stimulativ i poate avea efecte negative asupra
sntii. Reducerea sau chiar absena informaiilor provenite din mediul exterior afecteaz
funcionarea mecanismelor psihice (atenie, percepie), fapt ce se reflect n plan mental prin
stri de plictiseal, nerbdare. Consecina este scderea vigilenei i impulsionarea agentului de
securitate de a se ocupa de anumite activiti care l pot distrage de la responsabilitile sale.
In primul rand, candidatul ideal pentru functia de gardian trebuie sa fie apt din punt de
vedere psihic (si clinic sanatos), acest lucru fiind o conditie obligatorie inca de la accesul
acestuia la specializarea in meserie.
Si totusi, care sunt acele caracteristici care fac o persoana apta (sau nu) de a detine functia de
gardian? Importanta stapanirii de sine in situatii limita este o insusire extrem de valoroasa.
Exista situatii care necesita respectarea procedurilor de urgenta si in care responsabilitatea si
disciplina devin cruciale, nu sunt putine cazurile in care au fost prevenite accidentari sau evitate
agravari ale unor situatii dj create. Inclinatia spre respectarea regulilor reprezinta un
indicatorul al faptului ca persoana evaluata este caracterizata de corectitudine, constiinciozitate
si integritate, are un gradul de conformism crescut fata de autoritate si reguli, capacitate de
autoorganizare, punctualitate, incredere, precautie, sunt persoane care isi iau obligatiile n
serios, care pun accentul pe datorie si disciplina si dezaproba privilegiile si favoritismul, astfel
ca inclinatia persoanei catre repectarea regulilor devenind o bila alba in orice examinare
psihologica ce vizeaza evaluarea gardianului.

Ggardianul are, printre alte atributii, aceea de a raporta pericolele cat mai prompt si mai
detaliat persoanelor abilitate, prin urmare reactiile prompte, dinamismul, prezenta de spirit n
situatii presante, implicarea, capacitatea de mobilizare n sarcina, comportamentul in situatiile
de esec, perseverenta, preferinta pentru actiune, adaptabilitatea, flexibilitatea, eficienta n
situatii incerte, realismul, asumarea constienta a riscului, orientarea spre actiune si
spontaneitatea, toate sunt trasaturi cheie.
Spiritul de observatie, ca trasatura generala, ne ofera indicii relevante despre vigilenta,
atentia, memoria auditiva, imagistica, topografica, capacitatea de concentrare, timpul de
reactie, estimarea distantei si vitezei, reactivitatea, controlul atentional, rezistenta la factorii
perturbatori (zgomot, oboseala), toleranta crescuta la frustrare, dinamismul, activismul,
capacitatea de discriminare vizuala, orientarea n spatiu, viteza de inspectie vizuala, atentia
sustinuta, dar si cea comutativa. Un gardian de alarmare are nevoie de toate aceste calitati pentru
a performa in conformitate cu asteptarile oricarei companii de securitate.
Gardianul trebuie sa fie capabil de a respecta dubla ierarhie, in conditiile in care acesta trebuie
sa indeplineasca si cerintele beneficiarului cu mult profesionalism, sa rezolve evenimentele
neprevazute in conformitate cu acesta, cateodata chiar indeplinirea unor sarcini suplimentare. Se
evidentiaza caracteristici ca: focalizarea pe client, sociabilitatea, abordabilitatea, aptitudinile de
comunicare si relationare, spiritul de intrajutorare, disponibilitatea, tratamentul prioritar,
ascultarea activa, capacitatea de cooperare, comportamentul participativ, ntreprinzator,
disponibilitatile socio-relationale, adaptabilitatea, toleranta, tendinta de a face o buna impresie,
placerea pentru interactiunile sociale si empatia.
Reactia la stress/monotonie ar fi ultima trasatura fara de care nicio evaluare psihologica nu
ar putea fi considerate completa, fiindca ea este cea care pune accent pe toleranta la ambiguitate,
asumarea riscului, preluarea initiativelor, ocolirea activitatilor monotone, persoanele ce considera
schimbarile drept provocari, iar dispecerul de alarmare este de asteptat sa se intalneasca cu luari
de decizii n situatii de incertitudine. Greselile costa. Atat beneficiarul serviciilor de paza, cat si
compania de paza ce presteaza serviciile de securitate. Organizatiile pot reduce saau elimina
unele incompatibilitati cu fisa postului, accentuarile sau dizarmoniile, prin angajarea celui mai
potrivit candidat. Aceasta preocupare de a selecta si de a repartiza persoana cea mai potrivita
pentru functia ocupata ar trebui sa fie efectuata de un specialist si sa reprezinte a prioritatate a
departamentului de resurse umane a companiilor de securitate, de preferat inainte ca acestea sa
afle cat costa, mai exact, o greseala in paza si securitate.