REFERAT

PARODONTOLOGIE

Ce este gingivita?

Gingivita este una dintre cele mai frecvente probleme dentare si se refera la
inflamatia gingiei, structura care inconjoara baza dintilor.

Startul problemelor este dat atunci cand particulelor de alimente, salivei si

bacteriilor li se permite acumularea in jurul marginii gingiei, incurajand formarea
unei mase bacteriene moi, numita placa bacteriana. Pe masura ce cantitati crescute
de placa bacteriana patrund intre dinti, pot aparea cavitati, iar materialul degradat
din acestea creeaza un bun mediu de cultura pentru bacteriile deja prezente.
Cavitatile formate se adancesc si pot provoca distrugeri ale dintilor si osului.

Semnele gingivitei

Semnele gingivitei implica, predominant, modificari la nivelul gingiei:

- culoarea devine roz intens, rosu aprins sau rosu-violaceu, in functie de severitate;
- inflamatie cu acumulare locala de lichid;
- aspect lucios, intins;
- nu mai este ferma, ci moale;

- sangereaza si la cea mai mica atingere, in timpul periajului, la mestecarea

alimentelor;
- apar ulceratii, fisuri;
- sensibilitate gingivala;
- retractie gingivala;
- respiratie urat mirositoare datorita bacteriilor cantonate in spatiul dintre dinti si
gingie.

Initial, simptomele se localizeaza la nivelul gingiei dintre dinti, apoi se generalizeaza

la intreaga gingie.

Cauzele aparitiei gingivitei

Principalele cauze ale gingivitei sunt prezenta placii bacteriene si a tartrului dentar
in apropierea gingiei.

O igiena precara sau efectuata incorect, determina acumularea placii bacteriene si

acumularea ei tot mai mult. Astfel, bacteriile si toxinele din acest depozit moale
produc procese inflamatorii in tesutul gingival. In plus, placa bacteriana depusa pe
dinti se poate mineraliza prin precipitarea elementelor anorganice din saliva,
formand tartrul dentar.

Tartrul accelereaza si intretine gingivita. Daca inflamatia persista, in timp se poate

extinde din gingie catre tesuturile invecinate, care participa la sustinerea dintelui in
os: osul, radacina dintelui si ligamentele dento-alveolare.

Din pacate, inflamatia implica si fenomene distructive, Prin urmare, in decurs de

cateva luni sau ani, osul si gingia se retrag de pe radacina dintelui, iar dintele se
mobilizeaza, poate deveni sensibil, cariat la radacina sau pur si simplu se poate
pierde complet prin mobilitate extrema.

Alte cauze ale gingivitei sunt:

- periajul dur al dintilor - in special cand se folosesc periute de dinti dure sau se
folosesc in mod excesiv;
- obturatii (plombe) sau proteze si lucrari protetice dentare incorecte;
- alinierea incorecta a dintilor - de exemplu: dinti inghesuiti, incalecati;
- ranirea gingiei cu diverse alimente tari poate determina inflamatia locala a gingiei,
dar aceasta se remite dupa 4-5 zile;
- boli generale: diabetul zaharat, boli endocrine, leucemii - acestea duc la slabirea
organismului si inflamarea gingiilor;
- gingivita de sarcina - modificarile
hormonale determina o reactie mai
accentuata a gingiei fata de
prezenta placii bacteriene;
- anumite medicamente:
antihipertensive, antiepileptice;
- lipsa vitaminei C.

Diagnosticul de gingivita

Diagnosticul de gingivita poate fi pus de catre tine, daca recunosti semnele descrise
mai sus, sau in urma unui consult stomatologic.

Evolutia gingivitei

Gingivita evolueaza cu aparitia parodontitei, afectiune ce reprezinta inflamatia

tesuturilor de sustinere a dintilor si este o leziune ireversibila, care in timp duce la
pierderea dintilor de pe arcadele dentare.

Tratamentul gingivitei
Tratamentul gingivitei consta intr-o igienizare profesionala de catre medicul
stomatolog astfel:

- detartraj supragingival si subgingival pentru eliminarea tartrului;

- periaj profesional;
- curatare cu pulbere abraziva.

Gingivita ocazionala este agravata de un factor extern pe care un dentist sau

specialist in ortodontie poate fi capabil sa-l corecteze, cum ar fi dinti slab aliniati,
frecare excesiva, ori coroane sau punti rau adaptate. Pentru formele agresive de
gingivita, dentistul va indeparta mai intai placa bacteriana si calcificata - tartrul, si
apoi iti poate prescrie o apa de gura pe baza de clorhexidina.

Bibliografie:
The prevention of oral disease, Oxford University Press;
Tratamentul parodontitei marginale cronice , de Viorica Chetrus.