Pe zidurile tale, Ierusalime, am pus nite strjeri

care nu vor tcea nici odat,

nici zi, nici noapte! Voi, care aducei aminte
Domnului de el, nu v odihnii
de loc! Isaia 62:6

E-o pace nefireasc n cetate,

Dumanii par a nu fi nicieri,
Pianjeni stau pe pori neferecate
Ce scrie atunci cnd vntul bate
i de pe ziduri nu se-aud strjeri.
Din nlimea turnului de paz
Se-aude al columbei uguit;
n linitea adnc de amiaz
Doar ea i firele de praf pe-o raz
E tot ce a rmas neadormit.
Mai vulnerabil ca niciodat,
Expus la pericol permanent,
Cetatea crede-n pacea nesperat
Care cuprinde astzi lumea toat,
n libertatea fr precedent.
Dar, vai! - mai camuflat ca-n orice vreme,

Un inamic perfid i veninos

Vine ca negustor, i caru-i geme
De dulci poveri, ispite prinse-n gheme
De lingueli, i vinde bucuros.
Este ntmpinat cu bucurie
i chiar la mas este invitat,
El i expune marfa i mbie.
Poporul cumpr fr s tie
Otrava dulce-a negrului pcat.
Nu e scenariu, e realitate
Mai grea ca plumbul marilor poveri.
Trezii-v ct gongul nc bate,
Dumanul a ptruns deja-n cetate,
Sunai din trmbi, acum, strjeri!
Voi n-avei trmbia pentru serbare,
Nici pentru a cnta cntri de joc;
Suntei strjeri, sunai mobilizare,
Cci ridicnd poporul n picioare
l mai putei scpa, nc, de foc.
Stpnul v-a ncredinat pentru veghere
Cetatea ce-o va cere de la voi
Cnd alt trmbi, din alte sfere,
Va rsuna, deodat, cu putere
i El va lua cetatea napoi.