UMF Gr.T.

Popa
Facultatea de Medicina Dentara

canal

Rubber dam use during root

treatment

Folosirea digai in tratamentul endodontic

Realizat de
Grupa , MD IV
Bibliografie:

IASI 2014

Folosirea digai in tratamentul endodontic

ABSTRACT
Context : Reteaua de Cercetare pentru Practica Dentara (DPBRN) ofera modalitati de
investigare in privinta anumitor tipuri de proceduri medicale si a folosirii lor in practica curenta. Autorii
au realizat un studiu pentru a cuantifica folosirea digai de cauciuc in cadrul tratamentelor endodontice
(TE) de catre medici dentisti generalisti si pentru a testa daca exista conexiuni intre tipul de cabinet /
anumite caracteristici ale medicului si utilizarea digai.
Metode : Medici din cadrul DPBRN au raspuns la un chestionar care includea intrebari despre
folosirea digai si alte forme de izolare in cadrul TE. Chestionarul de inrolare in DPBRN continea intrebari
despre caracteristicile medicului si cabinetului.
Rezultate : Un total de 729 (74%) din cei 991 de medici au raspuns la chestionar, 524 dintre
acestia erau generalisti care au mentionat ca realizeaza TE si au raportat procentul de folosire a digai.
Dintre acesti 524 de medici, 44% au declarat ca folosesc diga pentru toate TE, 24% ca o folosesc in 5199% din cazuri, 17 % ca o folosesc in 1-50% din cazuri iar 15% ca nu o folosesc deloc in cadrul TE.
Folosirea digai a variat in functie de zona geografica si tipul de cabinet. Ca alte metode de izolare s-au
mentionat rulourile de vata si alte metode.
Concluzii: In concordanta cu rezultatele altor studii, nu toti medicii participanti la acest studiu
folosesc diga in cadrul tratamentelor endodontice.
Implicatii clinice : Deoarece folosirea digai face parte din protocolul standard al tratamentului
endodontic, cresterea uzului ei este de mare impotranta.

Diga este folosita in practica stomatologica de decenii. Folosirea ei este considerata parte din
protocolul standard in tratamentul endodontic(TE) datorita avantajelor pe care le ofera cand vine vorba de
controlul infectiei, protectia pacientului si eficacitatea tratamentului. Totusi, folosirea sa in timpul TE nu
este generalizata. Unele studii au observat rate mari de folosire. Un numar mic de studii au observat
folosirea sa in numere mici intre medici dentisti din SUA. Rezultatele celui mai recent studiu au fost
urmatoarele: 11% din practicieni nu au folosit niciodata diga si doar 58% folosesc diga pentru fiecare
tratament endodontic. Concluziile unui studiu realizat in Anglia cu privire la metodele de izolare folosite
in timpul TE a aratat ca folosirea rulourilor de vata fara diga este frecventa.
Reteaua de Cercetare pentru Practica Dentara (DPBRN) este un consortiu de practici medicale
care include diverse tipuri de clinici, de medici si de filosofii de tratament care realizeazastudii cu scopul
final de a imbunatati calitatea tratamentului in cabinetele dentare. Din aceasta retea fac parte practicieni si
membri ai ambulatoriilor din 5 regiuni : Alabama/Mississippi (AL/MS), Florida / Georgia, Minnesota,
insemnand medici din Grupul Dentar Healthpartners (HPDG), din Minneapolis sau din practiva privata,

Asociati Dentari Permanenti (PDA), in cooperare cu Centrul pentru Cercetare Medicala Kaiser
Permanente din Portland Oregon, sau din tari Scandinave (Danemarca, norvegia si Suedia).
Au fost recrutai si practicieni din alte state din SUA. DPBRN a dezvoltat un mod a afla dac
anumite proceduri dentare au fost efectuate de rutina in practica clinica de zi cu zi. Rezultatele unui
studiu din 2010 al DPBRN despre stomatologie restaurativa a aratat ca 63 % din practicieni nu folosesc
diga restaurarile dentare. DPBRN a inclus in chestionarele sale intrebari despre folosirea digai in TE. Am
realizat acest studiu pentru a cuantifica, procentul de membri DPBRN (care realizeaza tratamente
endodontice)care folosesc n timpul TE, pentru a cuantifica de asemenea procentajul medicilor care
folosesc o alt form de izolare n timpul TE i pentru a testa ipoteza c anumite caracteristici ale
medicului sau clinicii pot fi corelate cu utilizarea digai in timpul TE.
METODE
Procesul de recrutare DPBRN
Am recrutat practicieni n DPBRN dintre cei care participa frecvent la cursuri de perfectionare i
prin mailuri n mas la stomatologi liceniati din regiunile participante. DPBRN a finalizat un total de 22
de studii, care au inclus o gam larg de modele de studiu, subiecte si de persoane incluse. De i cele mai
multe studii DPBRN au implicat colectarea de date de la pacien i ale unor clinici dentare, unele studii au
utilizat numai chestionare.
Au fost colectate datele pentru acest studiu i manuscrisul original a fost elaborat sub auspiciile
DPBRN.

Designul studiului
Aceasta este un studiu transversal, constnd dintr-o singur aplicare a Anchetei Actualizate de
Infrastructur pentru toti practicienii din DPBRN care au participat la unul sau mai multe studii DPBRN
de orice tip i care au fost nregistrati cu o adres activa (nc practica la acea adres).S-au colectat date
din decembrie 2010 pn n mai 2011.Acest studiu a fost aprobat de ctre comisia de etica instistutionala
de la Universitatea din Alabama de la Birmingham i de catre toate comisiile DPBRN. Toi participan ii
acestui studiu si-au acordat consimmntul informat dupa ce li s-a explicat natura procedurilor.
Coninutul chestionarului principal
Intrebrile despre utilizarea digai au fost incluse ntr-un chestionar conceput pentru a furniza
informaii actualizate despre anumite capaciti de infrastructur ale DPBRN. Chestionarul a fost facut
public disponibil. Principalele probleme de interes pentru acest studiu au fost dup cum urmeaz:
Realizati personal tratamente de canal? . Cei care au raspuns afirmativ au fost ntreba i apoi "La cate
din aceste proceduri estimati c utilizai diga? " i" Folositi un alt tip de izolare? " i dac da,"V rugm s
specificai."
Chestionarul de recrutare DPBRN

Din 2005, din protocolul de recrutare in DPBRN, face parte un chestionar de 101 intrebari pentru
practicieni, despre practica lor medicala si despre ei insisi. Printre altele, chestionarul include intrebari
despre : locatia cabinetului, tipul cabinetului (solo, in echipa, HPDG, / PDA, serviciu public/privat, alte
tipuri), cabinet general sau de specialitate, anul absolvirii facultatii de medicina dentara, sexul, rasa si
etnicitatea medicului.
Procesul de colectare a datelor
Inainte implementarii studiului, 34 de practicieni si membri ai staffului DPBRN au pretestat
chestionarul pentru a evalua fezabilitatea si comprehensiunea fiecarei intrebari, dar si aplicabilitatea sa
online. S-au trimis apoi practicienilor eligibili invitatii de a participa la chestionar impreuna cu un numar
unic de identificare si o parola pentru a completa chestionarul online. Medicii au fost rugati sa completeze
chestionarul in 3 saptamani. Cei care nu au indeplinit aceasta limita de timp au primit mailuri amintindule sa completeze chestionarul. Dupa 4 saptamani, un reminder final a fost trimis medicilor care nu
completasera chestionarul, de aceasta data fiindu-le trimise si variante printate ale chestionarului. (87
12% din 729 practicieni au completat varianta pe hartie in loc de cea online). Completarea datelor a fost
inchisa dupa inca alte 3 saptamani. Medicii care au completat chestionarul au primit 50 de dolari pentru
participare.
Metode statistice
Toate analizele au fost realizate folosind un software de statistica (SAS/STAT Version 9.2, SAS
Publishing, Cary, N.C.). Semnificatia statistica a fost stabilita la p < .05. In plus fata de cuantificarea
distributiilor de frecventa, am realizat tabelari bivariate pentru a determina asocierile intre folosirea digai
si tipul de cabinet/medic folosind testul 2 and Mantel-Haenszel 2 sau Testul Fisher. Am realizat analize
folosind regresia logistica multipla pentru a examina simultan efectul variabilelor explicative (de
exemplu, tipul cabinetului, anul absolvirii ) asupra rezultatelor (folosirea digai in timpul TE). Deoarece
datele privind folosirea unei scari de la 1-4 ( 0%, 1-50%, 51-99%, 100%), am realizat o regresie logistica
ordinala preliminara folosind aceasta scara. Totusi, ipoteza cotelor proportionale necesare pentru regresia
logistica ordinala nu a fost respectata, asa ca am codat rezultatele folosind o scara de la 1-3 (0%, 1-99%,
100%). Deoarece tipul de cabinet si regiunea in care se afla erau redundante pentru unele zone, nu am
inclus ambele variabile in unele regresii. Au existat 5 tipuri de cabinete in studiul nostru. Rezultatele
regresiilor preliminare au aratat ca un singur tip de cabinet (HPDG sau PDA) au avut un efect cu mult mai
diferit decat al celorlalte tipuri de cabinete. In consecinta, am considerat tipul de cabinet ca fiind fie
HPDG/PDA sau non-HPDG/PDA. Am ajustat regresiile preliminare folosind urmatoarele variabile : anul
absolvirii medicului, sex, rasa si etnie. Am observat ca niciuna din aceste variabile nu au fost
semnificative din punct de vedere statistic asa ca le-am exclus din analizele urmatoare.

Rezultate
Caracteristicile medicilor care au declarat ca realizeaza tratamente endodontice
Din 1007 practicieni invitati sa participe la studiu, am concluzionat ca 16 au fost ineligibili( 13
pensionati sau care si-au vandut cabinetul, doi nu aveau adresa de practica valabila, iar unul era decedat).
Din cei 991 ramasi, 74% (n=729) au completat chestionarul. Diferentele in caracteristici intre respondenti
(n=729) si non-respondenti (n=262) nu au fost semnificative statistic in ceea ce priveste anul aboslvirii

medicului. Practicienii din regiuea AL/MS au avut o rata de raspuns mai mica (67 %; P < .01, 2 test) decat
cei din celelalte regiuni la un loc (79%).
Dintre cei 729 medici care au completat chestionarul, 554 (76%) au raspuns DA la itnrebarea
Realizati tratamente endodontice?, iar 553 au raportat si
procentajul de TE in care folosesc diga. Din acesti 553 de
medici, 14 erau specialisti endodonti si 15 aveau alte
specialitati. Toti endodontii au raportat ca folosesc diga la
100% din tratamentele endodontice pe care le realizeaza.
Din ceilalti 15 specialisti, 1 (7%) a declarat ca nu foloseste
diga niciodata, 3(20%) au spus ca diga este utilizata in 150% din cazuri, 4(27%) au declarat ca folosesc diga in 5199% din cazuri iar 7 (47%) au mentionat ca flosesc diga in
100% din cazuri. Ceilalti 524 de medici generalisti au
caracteristicile prezentate in Tabelul 1.
Folosirea digai si caracteristicile cabinetelor
Un total de 229 medici (44%) au declarat ca
folosesc diga pentru toate TE executate. (Tabel 2) si 80
(15%) ca nu folosesc diga in cadrul TE.
Am concluzionat ca exista o asociere semnificativa
statistic intre regiunea DPBRN si folosirea digai, cele mai
inalte rate de folosire fiind in PDA sau in alte cabinete
Vestice non-PDA, cele mai joase rate fiind in regiunea
AL/MS. S-au observat de asemenea asocieri semnificative
intre tipul de cabinet si folosirea digai, dar si intre aceasta
din urma si anul absolvirii. Rezultatele regresiei logistic
ordinale folosind scara de la 1-3 (0%, 1-99%, 100%) a
prezentat o potrivire de model modesta. Variabila tip de
cabinet (HPDG/PDA sau non-HPDG/PDA) a fost
semnficativa din punct de vedere statistic cu un efect
crescut. Nu am inclus alte variabile deoarece nu au fost
semnificative din punct de vedere variabil si nu au
imbunatatit potrivirea de model.
Alte tipuri de izolare in timpul tratamentelor endodontice
Pe langa folosirea digai, medicii au declarat ca
folosesc si alte forme de izolare. Dintre cei 524 de medici
care realizeaza TE si care au declarat si procentajul de
proceduri la care folosesc diga, 204(39%) au raportat ca
dolosesc cel putin un alt tip de izolare, aparte de faptul ca
folosesc sau nu diga. Am categorisit aceste tipuri in 3
categorii: rulouri de vata sau tifon, iluminator de camp-uscat (Isolite, Isolite Systems, Santa Barbara,
Calif.) si altele. Am evaluat raspunsurile de la cei 204 de medici care au declarat ca folosesc cel putin o
metoda suplimentara de izolare impartind medicii in 3 categorii: medici care au declarat ca nu folosesc
niciodata diga (n=53), medici care au declarat ca folosesc diga in 1-99% din cazurile in care realizeaza
TE(n-126) si medici care folosesc intotdeauna diga incadrul TE (n=25).
Dintre cei 53 care nu folosesc niciodata diga, 44 au declarat ca folosesc rulouri de vata/tifon, 8
folosesc sistemul Isolite, iar unul a mentionat ca folosesc un alt tip de izolare. Dintre cei 126 care au
declarat ca folosesc diga, dar nu in 100% dintre cazuri, 95 au declarat ca folosesc rulouri de vata/tifon, 13

folosesc sistemul Isolite, iar 18 au mentionat ca folosesc o alta metoda de izolare. Dintre cei 25 care
folosesc mereu diga in timpul TE, 7 au declarat ca folosesc si rulouri de vata/tifon, 4 ca folosesc sistemul
Isolite, iar 14 au mentionat ca folosesc un alt tip de izolare pe langa diga.
Discutii
Folosirea digai
Folosirea digai ca metoda de
izolare este considerata standardul de
ingrijire in cadrul tratmentelor de
izolare de catre Asociatia Americana
de Endodontie. Totusi, doar 44%
dintre stomatologii generalisti din
studiul nostru au raportat ca folosesc
mereu diga in cadrul TE, alti 24
declarand ca o folosesc in mai mult de
jumatate din timp. Rezultatele
studiului coincid cu cele alte unor
studii realizate pana in prezent. De
exemplu, rezultatele unui studiu intre
medici din Anglia care realizeaza TE
au fost ca mai putin de 19% din medici
au folosit diga in timpului unui
tratament endodontic. 45 % au raportat
ca nu au folosit niciodata diga. Un alt
studiu din Regatul Unit a avut ca
rezultat un procent de 63% medici care
nu au folosit niciodata diga in timpul
TE. Intr-un studiu realizat intre medici
din Belgia, 65% au raportat ca nu au
folosit niciodata diga(sau foarte rar),
iar doar 7 % ca o folosesc la fiecare
TE. Intr-un sondaj national in Noua
Zeelanda, dintre cei ce au raspuns, 57
% au declarat ca folosesc diga in mod
obisnuit in timpul tratamentelor
endodontice.
Asocieri intre folosirea digai si diverse
caracteristici ale medicului sau
cabinetului
S-a observat o variabilitate semnificativa in uzul digai intre regiunile DPBRN, desi variabila
regiune a fost combinata cu variabila tip-de-cabinet, deoarece in doua din regiuni (Minnesota si PDA
sau alta regiune de Vest) , majoritatea medicilor erau angajati intr-o clinica de mai mult de 3 medici. Am
observat rate mari de folosire a digai intre dentistii HPDG si PDA, acest lucru fiind datorat faptului ca
medicii din aceste cabinete au avut un nivel inalt de feed-back colegial in propria clinica, ceea ce a
crescut standardul de referinta. Mai mult doarece educatia si accentul pe izolare poate fi diferit in
sistemele Ameriacn si Scandinav, am pus problema limitarii acestui studiu in SUA. Totusi, rezultatele cu
sau fara medicii scandinavi au fost relativ aceleasi. De exemplu, atunci cand am exclus medicii

scandinavi, 70(15%) din medici au raportat folosirea digai in 0% din cazuri, 77(16%) 1-50% din cazuri,
110(24%) au declarat ca folosesc diga in 50-99% din cazuri iar 211 (45%) ca o folosesc mereu. Aceste
rezultate sun similare cu cele obtinute cu toti medicii, atat americani cat si scandinavi.
Literatura ofera putina informatie cu provire la potentiala importanta a tipului de cabinet si
folosirea digai. Rezultatele unui studiu realizat de Sistemul National de Asigurari de Sanatate in Taiwan a
indicat ca diga se foloseste mai adesea in mediul spitalicesc, de stat decat in mediul privat. Medicii din
clinici folosesc diga mai des decat cei care practica singuri. Totusi, o rata inalta de folosire a digai in
mediul privat a fost raportata atunci cand s-a comparat cu cabinetele mixte (un mix de pacienti privati si
publici) si cu cele de Serviciu National de Sanatate (68%, 55% resprectiv 45%),
Am observat ca diga se foloseste universal de catre endodonti, avand o rata mai inalta decat intre
generalisti sau alti specialisti. Deci s-a studiat putin aceasta problema, cercetatorii care au realizat un
studiu in 1994 in SUA au observat ca 92% dintre endodonti folosesc mereu diga, in comparatie cu 59%
dintre generalisti. Nu am primit informatii suplimentare de la participantii la studiul nostru cu privire la
competenta avansata sau la tipul de facultate absolvita, asadar nu am putut determina daca o edicatie
superioara a unor generalisti s-a asociat cu folosirea digai. Participarea continua la cursuri de formare
poate fi de asemenea un factor, insa nu s-a investigat in prezentul studiu. Este de asemenea posibil ca rata
de folosire a digai sa fie mai mare functie de participarea asistentei la plasarea digai in timpul TE sau a
altor proceduri.
Dentisii din DPBRN care au absolvit dupa 2000 folosesc diga mai des deact cei care au absolvit
mai devreme, desi uzul digai intre cei ce au absolvit dupa anul 2000 a fost doar de 54%. Anul absolvirii
nu a fost semnificativ statistic . In alte studii s-a observat de asemenea ca cei ce au absolvit mai recent
folosesc ca sistem de izolare diga de cauciuc. Intr-un studiu realizat in Irlanda si Anglia medicii folosesc
diga mai des decat cei cu varsta mai mare de 40 de ani. Rezultatele acestui studiu se ontrazic totusi cu
cele ale altui care a concluzionat ca medicii mai exprimentati folosesc diga mai des decat cei mai tineri.
Este posibil ca multi dintre generalistii care au participat la studiul nostru sa realizeze TE numai
pe dinti anteriori si sa trimite cazurile pe dinti posteriori la colegii specialisti in endodontie. Este posibil
ca acesti generalisti sa fi folosit diga daca ar fi lucrat pe dinti posteriori. O alta posibila explicatie pentru
rata mica de folosire a digai este ca generalistii participanti folosesc instrumente rotative endodontice
conectate a o piesa de mana. Astfel riscul de inghitire a instrumentelor scade considerabil, insa celelalte
avantaje ale digai - controlul infectiei si eficacitatea nu mai sunt respectate. Mai mult, instrumentarea
rotativa este insotita oricum de instrumentare manuala.
Alte forme de izolare
In studiul nostru, cea mai comuna forma de izolare pe langa diga de cauciuc a fost folosirea rulourilor de
vata sau tifon. Aceasta concluzie este in concordanta cu un studiu realizat in 2009 care indica faptul ca 37
% din participanti folosesc diga la unii pacienti. 29% ca folosesc doar rulurile de vata iar 3% ca nu
folosesc nicio forma de izolare.
Un total de 25 de medici dentisti generalisti au mentionat ca folosesc Isolite, un sistem care ofera
atat iluminarea campului, retractia partiilor moi si aspiratie. Nu exista momentan un studiu care sa
compare eficacitatea acestuia cu cea a digai.
Studiul nostru are limitele sale, iar concluziile trase trebuie sa ia acets lucru in considerare.
Principala limita este ca studiul s-a bazat pe un chestionar si nu pe observatia directa a unor proceduri.
Mai mult, desi rata de raspuns a fost buna, ei care nu au raspuns ar fi putut raspunde in mod diferit. De
asemenea, desi medicii din DPBRN au multe in comun cu grupul dentistilor in general, este posibil ca
procedurile endodontice realizate de acestia sa nu fie reprezentative pentru toti dentistii. Desi noi am
masurat folosirea digai pe o scara 1-4, a trebuit sa reducem aceasta scara pentru scopuri statistice, ceea ce
ne-ar fi putut afecta rezultate.e
Diga de cauciuc reduce riscul de inghitire al instrumentelor sau inhalarea materialelor in timpul
tratamentelor endodontice, dar si a bucatilor de dinte sau tesut necrotic in timpul prepararii. Pe langa
beneficiile legate de siguranta si confortul pacientului, se realizeaza si controlul infectiei si creste
eficacitatea tratamentului. Pentru aceste motive, folosirea digai in TE este considerat proedura standard

Concluzii
Desi au multe in comun cu dentistii in general, medicii din DPBRN sunt cel mai probabil mai
deschisi la nou si respecta protocoalele mai mult decat majoritatea. Totusi, chiar si printre acestia,
folosirea digai nu este universala. Faptul ca am masurat rate destul de inalte intre anumite subgrupuri este
incurajator. Rezultatele unor studii anterioare DPBRN sugereaza ca medicii care realizeaza o procedura in
concordanta cu cele mai noi descoperiri incurajeaza si colegii sa adopte o anumita metoda. Astfel, acest
studiu impreuna cu altele pot duce la cresterea rate de folosire a digai in timpul tratamentelor endodontice
si nu numai.