CAPITOLUL XXXVIII

Atunci cnd camionul turtit care o aducea pe Nadia de pe front se cutremura pe rad
acinile dezgolite ale pinilor sau mugea pe pamntul nisipos, cnd drumul se alungea,
se ntuneca, se ngusta ?i absorbea silueta lui Gleb, cine ar fi spuse ca despar?ir
ea lor nu avea sa se sfr?easca odata cu razboiul? Ca nu facea dect sa nceapa?
Sa a?tep?i un so? plecat la razboi e ntotdeauna greu, dar cel mai rau e n ultimele
luni, chiar nainte de final: schijele ?i gloan?ele nu ?in cont de starea servici
ului.
Atunci se oprisera scrisorile lui Gleb.
Nadia ie?ea ca sa pndeasca factorul. Le scrise so?ului ei, prietenilor lui, ?efil
or. To?i pastrara tacerea, de parca ar fi fost jura?i!
Nu era totu?i disparut, nici mort pe cmpul de onoare.
n primavara lui '45 nu exista seara fara detunaturi n plin cer, nu mai terminau de
ocupat ora? dupa ora?: Konigsberg, Breslau, Frankfurt, Berlin, Praga.
Nici o scrisoare. Lumina scadea. Nadia nu mai avea chef de nimic. Dar nu trebuia
sa se lase nvinsa! Daca era viu, daca se ntorcea, avea sa-i repro?eze timpul pier
dut! ?i petrecea tot timpul redactnd mica ei teza de asistenta de chimie, nva?nd limb
straine, studiind materialismul dialectic ?i plngnd noaptea.
Regiunea Militara nceta dintr-odata sa-i mai trimita Nadiei aloca?ia ei de so?ie
de ofi?er.
Aceasta voia sa zica: disparut.
Atunci se termina razboiul acela de patru ani! Oameni nebuni de bucurie alergau
sminti?i pe strazi. Se descarcau pistoale n aer. ?i toate difuzoarele Uniunii Sov
ietice raspndeau mar?uri militare triumfale peste o ?ara nsngerata ?i nfometata!
La Regiunea Militara i se spuse ca nu era mort, ci disparut. Gropar ntreprinzator
, statul nostru era extrem de pudic n cuvinte.
Inima Nadiei, ca orice inima omeneasca ce nu vrea sa se resemneze, ncepu sa inven
teze fabule: Gleb fusese trimis poate n recunoa?tere departe, n urma du?manului? P
oate ca l nsarcinasera cu o misiune speciala! O genera?ie crescuta n banuiala ?i cu
ltul secretului vedea mistere acolo unde nu existau.
Vara aceea era torida, o vara sudica, dar pentru aceasta vaduva tnara nu mai exis
ta soare pe cer.
Fara sa se descurajeze, studia chimia, limbile, materialismul dialectic, n a?tept
area lui, ca sa nu-i piarda stima.
Se mai scursera patru luni dupa ncheierea razboiului. Timpul marturisea ca Gleb n
u mai era pe lumea aceasta. Atunci i sosi Nadiei triunghiul zdren?uit din Krasnai
a Presnia: Unica mea iubire! Mai am nca zece ani!
Pu?ini dintre apropia?i o n?elesera: aflnd ca so?ul ei era la nchisoare, radia de b
ucurie. Ce fericire ca nu era nchis pentru douazeci ?i cinci de ani, pentru cinci
sprezece! Din mormnt nu mai ie?i, dar din temni?a te ntorci! Situa?ia aceasta noua
aducea un fel de romantism sublim, care nal?a ceea ce fusese o banala casatorie
studen?easca.
Cum nu mai era vorba de moarte, nici despre o abominabila tradare secreta, cum n
u mai era cu funia la gt, Nadia se sim?i invadata de for?e noi. El era la Moscova
, ea trebuia deci sa faca totul ca sa-l salveze! (?i imagina ca era de ajuns sa-l
gaseasca pentru a reu?i.)
Dar cum sa ajunga acolo? Urma?ii no?tri nu-?i imagineaza ce nsemna o calatorie n e
poca aceea, mai ales la Moscova. Mai nti ca n anii '30 ceta?enii trebuiau sa faca r
ost de acte prin care sa justifice dorin?a de deplasare sau motivele pentru serv
iciul care i silea sa ocupe cu persoana lor mijloacele noastre de transport. Apoi
li se dadea un permis de trecere care le dadea dreptul, timp de o saptamna, sa a
salteze ghi?eele de la gara, sa doarma pe du?umeaua presarata cu scuipaturi sau
se nvrta pe lnga casele de bilete, ca sa se tocmeasca, tremurnd, cu casiera.
Nadia inventa o nscriere la inaccesibila universitate din Moscova. Dupa ce plati
de trei ori pre?ul biletului de avion, zbura la Moscova, strngnd pe genunchi ghioz
danul burdu?it de manuale ?i cizmele de psla, potrivite pentru un so? care pleca n

taiga.
Ajunsese pe o culme morala a existen?ei n care toate for?ele benefice ?i vin n ajut
or, n care totul ?i reu?e?te. Facultatea cea mai inaccesibila din ?ara o accepta p
e aceasta mica provinciala necunoscuta, fara nume, fara bani, fara rela?ii, fara
telefoane la cine trebuia...
Fu o minune, dar mai u?or de ob?inut dect ntrevederea cu Gleb, la Krasnaia Presnia
! Nu avea dreptul la vizite. Nu se acordau nimanui: to?i afluen?ii Gulagului era
u nfunda?i - din Europa venea un torent de prizonieri care ntrecea orice imagina?i
e.
Aproape de cabina de garda n care a?tepta zadarnic un raspuns la cererile ei, Nad
ia vazu cu ochii ei cum trecea pe poarta de lemn brut a nchisorii o coloana de pr
izonieri care erau du?i la munca silnica n portul fluvial din Moscova. ?i formulnd
u-?i singura un pariu secret, iluminat de noroc, ?i jura ca Gleb era printre ei.
Escorta cuprindea aproape doua sute de oameni. To?i n starea intermediara n care r
enun?i la hainele normale , ca sa te mbraci cu zdren?ele cenu?ii ?i negre ale zekilo
r. Fiecare din ei pastra o amintire a trecutului: o cascheta militara cu galoane
ro?ii, dar fara bretea ?i fara stele, sau cizme din imita?ie - schimbate n curnd
pe pine sau confiscate de baie?i - sau o cama?a de matase zdren?uita pe spate. To
?i aveau capul ras ?i se protejau cum puteau de soarele de vara, to?i barbo?i, s
labi, slabi de se clatinau uneori.
Nadia nu avu nevoie sa se uite la ei - l sim?i dintr-odata, apoi l vazu mergnd, des
cheiat la gt, cu vestonul de postav pe care se mai vedeau nca fireturile artilerie
i, cu pieptul marcat de umbra decora?iilor. Avea minile legate la spate, ca to?i
ceilal?i. De?i era ntr-un capat, nu privea spre spa?iile vaste ?i nsorite care tre
buie sa fi fost att de scumpe unui prizonier, nici n dreapta, nspre cei care aducea
u pachetele. (Nu primea scrisori n aceasta nchisoare de tranzit ?i nu ?tia ca Nadi
a era la Moscova.) Galben ?i descarnat ca to?i ceilal?i, era radios ?i asculta c
u placere, cu ncntare chiar, ceea ce i spunea vecinul lui, un batrn sub?ire cu barba
cenu?ie.
Nadia alerga n urma coloanei, strignd numele so?ului ei, dar el nu auzea nimic, oc
upat cu discu?ia lui ?i asurzit de latraturile cinilor poli?i?ti. Ea alerga, gfind,
dornica sa-?i imprime n minte fa?a aceea - ce mila i era de barbatul acela, nchis
attea luni n celulele ntunecate ?i puturoase! ?i ce bucurie sa-l vada acolo, att de
aproape! ?i ce mndra era sa vada ca nu se umilise! ?i ce amaraciune sim?i cnd vazu
ca nu era cople?it, ca ?i uitase so?ia! ?i dintr-odata i fu mila de ea nsa?i - o l
umina scurta o facu sa vada ca era menita nenorocirii, ea, ca victima nu era el,
ci ea.
Toate acestea ntr-o strafulgerare!... Escorta o njura, cinii teribili, nva?a?i sa sf?
ie oameni, sareau la capatul leselor, cu gtul umflat, urlnd, cu ochii injecta?i de
snge. Nadia fu ndepartata. Coloana se puse n mi?care pe un drum nclinat ntre doua ta
luzuri ?i nu avu cum sa se strecoare lnga ea. Strajerii din spate, care pazeau sp
a?iul interzis, se ?ineau la distan?a, ?i Nadia pa?i pe urmele lor, dar degeaba,
fiindca nu mai putu prinde coloana care coborse panta ca sa dispara n spatele unu
i gard de netrecut.
Seara, noaptea, atunci cnd dormeau locuitorii din Krasnaia Presnia, cartier vesti
t cndva fiindca luptase din rasputeri pentru libertate, convoaie de vagoane pentr
u animale se prezentau n fa?a nchisorii de tranzit, nevazute de nimeni, ?i, n lumin
a lanternelor, se auzeau latraturi de cine, strigate scurte, njuraturi, lovituri,
iar echipele de paznici escortau prizonierii, i urcau n vagoane n grupuri de patruz
eci ?i i trimiteau spre Pet?ora, Inta, Vorkuta, Sovgavan, Norilsk, spre lagarele
din Irku?k, T?ita, Krasnoiarsk, Novosibirsk, Asia Centrala, Karaganda, Djezkazga
n, Balha?, Irt?, Tobolsk, Ural, Saratov, Viatka, Vologda, Perm, Solvt?egodsk, Rbins
k, Potma, Suhobezvodnaia ?i multe altele, care nu aveau nume. Ziua, n camioane nch
ise, grupuri de o suta sau doua sute de barba?i erau expediate spre Serebriani Bo
r, Novi Ierusalim, Pav?ino, Hovrino, Beskudnikovo, Himki, Dmitrov, Solnet?nogorsk
, n timp ce al?ii erau transporta?i noaptea spre diverse cartiere din Moscova: nch
i?i dupa garduri ?i srme ghimpate, construiau o capitala pe masura invincibilului
imperiu.
Destinul i darui Nadiei o recompensa imprevizibila ?i meritata: el nu ngadui ca Gl
eb sa fie transportat dincolo de Cercul Polar, ci plimbat prin mijlocul Moscovei

, ntr-un lagar miniatural nsarcinat sa construiasca o locuin?a rezervata demnitari

lor MGB-ului ?i MVD-ului, actuala cladire n semiluna de la Bariera Kaluga.
Cnd alerga sa-l vada pentru prima data, Nadia avu impresia ca era pe jumatate eli
berat.
Pe strada mare din Kaluga mergeau ?i veneau limuzine, uneori rezervate Corpului
diplomatic; autobuze ?i trolee se opreau la gratiile Gradinii Neskut?ni; acolo se
afla un post de garda, asemanator unei baraci de pe un ?antier oarecare; deasup
ra pe ziduri se vedeau muncind barba?i cu haine murdare ?i zdren?aroase, dar to?
i zidarii sunt mbraca?i a?a, astfel ca nici un trecator, pe jos sau n ma?ina, nu ?i
dadea seama ca era vorba de zeki.
Iar cei care banuiau taceau.
Era un timp n care nu erau mul?i bani ?i pinea era scumpa. Nadia ?i vindea lucruril
e ca sa-i poata aduce pachete so?ului ei. Pachetele erau ntotdeauna acceptate. Da
r i se acordau rareori vizite, fiindca Gleb nu realiza munca ceruta de norma .
n timpul vizitelor era de nerecunoscut: nefericirea avusese o influen?a benefica
asupra lui, ca asupra oricarei firi nchipuite. Mai atent, saruta minile so?iei lui
, pndea scnteile din ochii ei. Nu era nchisoare! Via?a din lagar, mai feroce dect to
t ce se ?tie despre obiceiurile ?obolanilor sau canibalilor, era gata sa-l doboa
re. Dar, cu o luciditate desavr?ita, trecea dincolo de limita menajarilor ?i i rep
eta cu ncapa?nare:
Draga mea! Nu ?tii n ce te bagi! O sa ma a?tep?i poate un an, trei sau chiar cinc
i, dar cu ct se va apropia sfr?itul, cu att mai grea va fi a?teptarea. Ultimii ani
vor fi cu adevarat insuportabili. Nu avem copii. Nu-?i irosi tinere?ea. Trebuie
sa ma parase?ti! Recasatore?te-te.
i propunea acest lucru fara sa-l creada nici el. ?i fara sa creada ca va spune nu
.
Cau?i un pretext ca sa scapi de mine?
De?inu?ii locuiau ntr-o aripa a cladirii din ?antier. Purtatoarele de pachete car
e coborau din troleibuze vedeau pe deasupra gardului doua sau trei ferestre de d
ormitor ?i barba?ii nghesui?i acolo. Uneori, amestecate printre barba?i, erau par
a?utele. Una dintre ele, prinzndu-?i n bra?e noul so?, i strigase pe fereastra so?i
ei legitime:
Te-am vazut destul, putoare! Leapada-?i ultimul pachet ?i ?terge-o! Daca te mai
ara?i o data la corpul de garda, ?i dau de nu po?i duce!
Trebuiau sa aiba loc primele alegeri pentru Sovietul Suprem de dupa razboi. Mosc
ova se pregatea febril, ca ?i cnd un singur alegator ar fi avut libertatea adevar
ata de a nu vota pentru unicul candidat. Era tentant sa-i ?ii pe cei cu articolul
58 n capitala
munceau bine
dar ?i jenant, fiindca prezen?a lor era o scadere a vig
ilen?ei politice . Ca sa-i intimideze pe unii ?i al?ii, trebuia sa plece un contin
gent. Prin lagare circulau zvonuri, alarmante despre o plecare iminenta cu desti
na?ia nord. De?inu?ii care aveau cartofi i fierbeau pentru drum.
Cnd se apropie scrutinul, ca sa nu scada entuziasmul alegatorilor, se interzise o
rice vizita n lagarele din Moscova. Nadia i trimise lui Gleb un prosop de toaleta n
care cususe acest bilet:
Iubitul meu! Orict de mul?i ani ar trece ?i oricte furtuni se vor abate peste capet
ele noastre (Nadiei i placea stilul nobil), att ct va trai, feti?a ta ?i va fi fidel
a. Se spune ca victimele articolului 58 vor pleca. Vei fi departe, nu vei avea d
reptul la vizite ani la rnd, nu o sa mai schimbam nici o privire pe deasupra srmel
or ghimpate. Daca, n labirintul obscur din via?a ta, distrac?iile vor putea risip
i greutatea teribila din suflet - cu att mai rau, voi n?elege ?i ?i permit, dragul
meu, ?i cer chiar sa ma n?eli, sa traie?ti cu alte femei. Numai sa-?i pastrezi for
?a morala! Eu nu ma tem: n orice caz, te vei ntoarce la mine, nu-i a?a?