In tramvai se foieste, da din coate, vorbeste in gura mare; daca incerci sa-i vorbesti iti

raspunde obraznic si se stramba la tine. La locul de joaca imbranceste copiii, bate din
picioare, urla. La gradinita nu reuseste sa se implice in activitatile comune, se joaca mai
mult singur, este zgomotos. La scoala isi paraseste adesea locul din banca si raspunde fara
a fi intrebat sau inainte ca intrebarea sa fi fost formulata in intregime. Oriunde ar fi, pare
tot timpul pe picior de plecare, de parca ar avea un motoras ascuns, mereu in functiune.
Nu te asculta cand ii vorbesti si deseori se baga in discutiile altora, intrerupandu-i. Cand
cresc devin rebeli si nu respecta regulile. De cele mai multe ori parintii sunt rusinati de
atitudinea copilului iar persoanele din jur ii considera rasfatati si prost educati. Pentru ca
cei mai multi oameni nu stiu ca un astfel de copil nu poate, fizic, sta locului din cauza
unei afectiuni de tip neurobiologic, cauzata de un dezechilibru chimic din creier:
sindromul hiperkinetic cu deficit de atentie.
Pe scurt: ADHD.
ADHD este una dintre cele mai frecvente afectiuni comportamentale intalnite la
copii si adolescenti.
Studiile arata ca un procent de 3-6% din copiii de varsta scolara prezinta simptome
ADHD. Afectiunea este mai des intalnita la baieti, raportul baieti: fete fiind de 4:1.
Conform studiilor, 30% dintre cei care sufera de ADHD ajung catre delincventa juvenila.
Un alt studiu psihopatologic realizat in cadrul Directiei Generale a Penitenciarelor din
Romania a relevat faptul ca 85% dintre detinuti sufera de ADHD. Conform Diagnostic
and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM-IV), 60% dintre copiii diagnosticati cu
ADHD ajung la maturitate cu aceleasi simptome.

Cuprins articol
1.
2.
3.
4.
5.

Introducere
Cauze
Diagnostic
Simptome
Tratament

Cauze
Cauzele exacte ale ADHD nu sunt cunoscute, aceasta fiind cel mai probabil rezultatul
unei interactiuni a factorilor genetici, de mediu si nutritionali, cu un puternic accent pe
interactiunea mai multor gene (incarcare genetica) care, impreuna, cauzeaza ADHD.
Exista insa dovezi ca persoanele cu ADHD nu produc cantitati corespunzatoare a
anumitor neurotransmitatori, printre care dopamina, noradrenalina si serotonina.
Studiile clinice functionale au relevat ca posibili factori agravanti un numar scazut de
conexiuni intre celulele nervoase si un deficit al cantitatii de mielina produsa de celulele
creierului.

Diagnostic

Stabilirea diagnosticului de ADHD este foarte dificila, in principal din cauza lipsei
testelor specifice si a unor criterii ferme. Desi Diagnostic and Statistical Manual of
Mental Disorders (DSM-IV) contine criteriile de diagnostic, acestea sunt doar in putine
cazuri urmate de catre specialisti.
Examenul clinic are in principal rolul de a exclude alte posibile tulburari raspunzatoare
pentru simptomele respective, foarte des existand riscul confundarii unui comportament
coleric cu sindromul.
Copiii intre doi si patru ani sunt dificil de diagnosticat deoarece comportamentele
specifice varstei pot fi confundate cu simptome hiperkinetice.
Din cauza implicatiilor pe terrmen lung ale diagnosticarii cu ADHD expertii recomanda
formarea de echipe multidisciplinare pentru stabilirea diagnosticului si a tratamentelor,
formate din medici psihiatri, psihoterapeuti, educatori si parinti. De asemenea, pentru o
identificare corecta a ADHD se recomanda urmarirea copilului pentru o perioada de 6
luni.

Simptome
Sus
Simptomele ADHD se impart in doua categorii principale: deficit de atentie si
hiperactivitate - impulsivitate.
Diagnosticul de ADHD se bazeaza pe numarul, persistenta si istoricul simptomelor
ADHD, si totodata pe masura in care acestea produc modificari ale comportamentului
copilului, in mai mult decat un singur context.
Simptomele de neatentie:
- copilul cu ADHD adeseori ignora detaliile si greseste din neglijenta;
- isi mentine cu greutate concentrarea la lucru sau la joaca;
- pare sa nu asculte cand cineva i se adreseaza direct;
- nu respecta instructiunile si nu termina ceea ce a inceput;
- are dificultati in a-si organiza activitatile;
- evita activitatile care necesita efort intelectual sustinut;
- pierde lucrurile de care are nevoie si este uituc in activitatile cotidiene;
- este distras de zgomotele exterioare.
Simptomele de hiperactivitate:
- impulsivitate: copilul hiperactiv adeseori se agita sau se foieste, se ridica de pe scaun
cand nu este cazul si alearga sau se catara in copaci atunci cand nu ar trebui;
- are dificultati in a se juca sau in a se angaja in activitati in liniste;
- este mereu in miscare, parca animat de un motor si vorbeste excesiv.
Din punct de vedere al impulsivitatii, la copii principalele manifestari sunt:
- raspunsul inainte ca intrebarile sa fie complete;
- dificultatea in a-si astepta randul si interventiile in discutiile altor persoane, atunci cand
nu este cazul.

Tratament
Tratamentul clasic al ADHD se poate face pe mai multe paliere: terapie
comportamentala (incluzand antrenament si terapie), medicatie sau terapie combinata
(medicatie si terapie comportamentala).
Desi in general majoritatea medicilor recomanda inca terapia medicamentoasa, efectele
adverse ale medicamentelor recomandate in aceste cazuri precum si ineficienta lor pe
termen lung fac ca tendintele in domeniu sa se modifice.
La nivel mondial cercetatorii au demonstrat ca majoritatea copiilor cu ADHD au
anumite deficiente nutritionale care agraveaza simptomele. Intr-un studiu pilot realizat in
Statele Unite unui grup de 20 de copii cu ADHD li s-a administrat un supliment
nutritional bogat in vitamine, minerale, acizi grasi esentiali (Omega-3), probiotice,
aminoacizi si fitonutrienti. Comparativ cu copiii care luau tratament clasic cu
metilfenidat, la subiectii grupului pilot s-a demonstrat o imbunatatire semnificativa a
comportamnetului, simptomele ADHD fiind ameliorate in proportie de 75%.
Deosebit de importanta pentru o evolutie pozitiva a copiilor cu ADHD este proportia
de acizi grasi Omega-3.
Un aport crescut de Omega-3 s-a demonstrat a reduce semnificativ tendintele de
hiperactivitate ale copiilor cu ADHD. DHA este un acid gras esential pentru dezvoltarea
si functionarea normala a creierului fatului, copilului mic si pe durata intregii vieti. DHA
este o componenta esentiala a fosfolipidelor membranei celulare umane. In primul an de
viata creierul isi tripleaza dimensiunea. DHA (acid docosahexaenoic) este unul dintre cei
doi principali acizi grasi esentiali din uleiul de peste, cunoscuti ca acizi grasi
polinesaturati Omega-3. Acizii grasi polinesaturati se numesc esentiali pentru ca nu pot fi
sintetizati de catre organism si trebuie adusi prin suplimente alimentare. Concentratia cea
mai mare de acizi grasi se gaseste in fosfolipidele membranei celulei retiniene (50-60%),
nervoase si a mielinei (invelisului fibrelor nervoase). Creierul este compus in procent de
60% din grasimi, 30% din acestea fiind DHA.
Bogat in acizi grasi Omega-3 cum ar fi DHA (acid docosahexaenoic) si EPA (acid
eicosapentaenoic), Pure DHA oferit de Secom dezvolta inteligenta copiilor, imbunatateste
performantele cognitive, de concentrare si de memorie si reduce manifestarile in autism,
deficit de atentie si hiperactivitate, schizofrenie, diskinezie tardiva, epilepsie, instabilitate
emotionala, sindrom Down, fenilketonurie (afectiune ereditara in care aminoacidul
fenilalanina nu poate fi metabolizat cauzand retardare mentala), dislexie (dificultate in
recunoasterea si intelegerea limbajului scris), discalculie (dificultate la socotit), dispraxie
(dificultate de coordonare) si in dislalie (tulburare de vorbire provocata de retard
intelectual), reduce impulsivitatea.
De asemenea se recomanda administrarea Multivitamin & Mineral, un mega nutrient
care completeaza necesarul zilnic de vitamine si minerale din nutritie pentru cresterea
armonioasa si sanatoasa a copiilor!

Cautati produsele SECOM in orasul dvs!

Pentru mai multe detalii despre gama de produse Secom dati clic aici!