Sunteți pe pagina 1din 46

Curs 3 (I guess))

Obiectivele Marilor Puteri la Conferina de Pace de la Paris


Conf de pace de la Paris a adus 3 mari castiguri sistemului international:
- principiul diplomatiei deschise
- principiul autodeterminarii - chiar daca dimensiunea etnica nu a fost in
totalitate dorita de wilson
- principiul cf caruia victimele agresiunii trebuie sa primeasca reparatii
- ideea de securitate colectiva si crearea unei organizatii care sa promoveze
asta - a existat tendinta de a supralicita importana Ligii Natiunilor la Conferinta
Conferinta avea sa se confrunte cu o agenda de o complexitate fara precedent. Nu
exista granita aproape care sa nu fi fost afectata de schimbarea granitelor. Conferintei de
pace ii sunt asociate si o serie de transformari ce nu tin de granite - faptul ca Germania se
democratizeaza, apar o serie de noi regimuri in Europa Centrala si de Est.
Conferinta poate fi impartita in 2 etape:
1. pana in iunie 1919 (6 luni dedicate negocierii tratatului cu Germania, dar
dedicate in egala masura si menirii de a administra problemele puse de incheierea
razboiului - de la reconstructia economica, la orientul mijlociu). Agenda e dubla:
cotidiana dar si cea dominata de chestiunea tratatelor de pace
2. iunie 1919 - vara 1920 - negocierea si semnarea celorlalte tratate
Lucrarile conferintei sunt structurate pe mai multe paliere care se vor reforma pe
masura ce experienta lucrarilor indica o anumita directie (consiliul celor 10 - e un for prea
greoi - sefii de stat sau de guvern ai celor 5 puteri invingatoare si ministri de externe, apoi
consiliul celor 5, consiliul celor 4 - fara japonia, 3 - prin autoexcluderea Italiei). Sub acestea
se afla aprox. 60 comitete de experti - istorici, geografici, economisti, oameni de afaceri,
militari etc. Aceste 58 de comitete specializate erau continuatoarele unei activitati fara
precedent. Toate marile puteri creeaza in timpul razboiului structuri de planificare compuse
din experti - tendinta de birocratizare a politicii externe (Exp. Wilson creeaza un organism
reunit informal de presedintele american si consilieri, reuneste mai bine de 100 indivizi din
domenii variate si care studiaza problemele viitoarei paci). Nu exista un efort comparabil in
alte state, acolo apare o linie de fractura intre activitatea intelectuala din timpul razboiului
(icnercarea de a vedea cum o sa arate pacea) si ceea ce se intampla propriu-zis la
Conferinta de pace.
Conferinta de pace urma sa fie divizata in 2. Aveau sa aba loc 2 conf separate:
- o pre-conferinta
- conferinta de pace propriu-zisa
Acest lucru marca o ruptura fata de experienta conferintelor anterioare, unde invinsul
era prezent. Acum, preconferinta era o reuniune a invingatorilor, unde urmau sa fie trasate
tratatele, urmand ca la conferinta, invinsii sa isi poata exprina un pct de vedere, fara a putea
negocia de facto. F rapid iese la iveala masura in care aliatii nu impartaseau aceleasi pareri.
Rezolvarea probl germane era vazuta diferit spre exp. O alta probl e ca decidentii tr sa
dedice mult timp evenimentele curente -t entative revolutionare in Germania, chestiune rusa,
revolte Ungaria, conflictul din Orientul mijlociu. A treia problema este temerea resimtita de
acesti decidenti, ca Germania invitata din prima faza a conferintei va reusi sa contribuie la o
dezintegrare a taberei invingatorilor.
Aceasta preconferinta se prelungeste in timp si se transforma de fapt in conferinta,
renuntandu-se la ideea conferintei in 2 etape.
In istoria acestor 6 luni, exista 2 etapte:

1. pana in martie 1919


2. martie-mai 1919
Prima perioada ian-martie lucrarile conferintei sunt dominate intr-o buna masura de
problematica Ligii Natiunilor. Aceasta prima etapa este si etapa in care problema germana
este tratata de maniera cea mai radicala - victoria e aproape, dorinta de razbunare e inca la
apogeu, considerentele electorale par sa domine (Chestiuni valabile in principal pt MB si F)
De la jumatatea lui martie, in momentul in care Wilson pleaca la Washington,
atitudinea britanica balanseaza, iar dupa martie 1919 problema germana primeste un
tratament din ce in ce mai moderat. Faptul ca multe decizii sunt luate inainte de martie 1919
inseamna ca multe decizii nu mai pot fi modificate dupa aceasta perioada.
Negocierile merg atat de greu dupa martie 1919 incat, la inceputul lui mai in
momentul in care tratatul e trimis la tipografie, nimeni nu a citit tratatul in intregime - asta
arata graba in care se face totul. Asta arata intr-un fel si lista de structura si de organizare a
conferintei, precum si ideea ca daca negocierile vor fi continuate rezultatul va fi un blocaj.
Problema tratatului de pace e dominata de dilema dintre pedepsirea Germaniei si
integrarea ei. Franta vrea securitate - inghetarea situatiei din 1919 pt Germania. Politica
Franceza fata de Germania fusese in buna masura definita din 1917, in momentul in care
Rusia si Franta incheie un acord secret care prevedea ca Franta sa primeasca Alsacia si
Lorena si sa preia bazinul Saar, sa modifice granita dincolo de Alsacia si Lorena, iar pana pe
malul stang al Rinului sa fie creata o portiune lasata pt Franta (il putea anexa sau transforma
in state independente). Rusiei i se promisese ca va putea redesena granita cu imperiul AU.
Abia in acel an, MB recunoaste legitimitatea redobandirii Alsaciei si Lorenei.
Intrarea SUA in razboi schimba foarte mult lucrurile. In primul rand, SUA nu vin cu o
agenda teritoriala in Europa. In al doilea rand, atunci cand isi afirma obiectivele prin cele 14
puncte, Alsacia si Lorena intra in categoria optionale. Cele 2 teritorii vor fi returnate vs.
should be returned (la Belgia e must be restored). WIlson are o atitudine ezitanta pentru ca
inceraca sa submineze opinia publica germana si austriaca (Sa submineze consensul), se
adreseaza in mare parte fortelor de stanga. Totodata, moderatia are ca scop sa ii faca pe
anglo-francezi sa afisese agenda moderata. Accentul crescand pus pe chestiunea
autodeterminarii - oportunitate de dezvoltare libera si autonoma (nu exista in textul celor 14
puncte). Vorbeste dupa de autodeterminare deoarece conceptul e unul util pentru a preveni
aparitia unor agende imperiale - tentatia de a prelua controlul asupra unor populatii straine.
CHestiunea autodeterminarii se identifica foarte bine cu agenda liberala. In al treilea rand
devine un instrument util deoarece atrage toate aceste miscari sustinute atunci de Franta si
Italia in propriul folos (miscarile nationaliste din estul Europei). Asadar, agenda wilsoniana e
ostila acestui program maximalist francez.
Programul maximalist francez ridica si alte semne de intrebare. Conform acordului cu
Rusia, teritoriile puteau fi ocupate pe termen nedeterminat, insa ce implicatii ar avea acest
lucru? In ce masura asta nu va insemna ruperea perpetua a echilibrului de forte in favoarea
Frante? in ce masura aceasta rupere nu avea sa devina o sursa de instabilitate?
Un alt aspect tine de dimensiunea economica - Franta avea nevoie de resurse, iar
bazinul Saar raspunde acestei nevoi. Pentru Germania asta insemna o destabilizare
economica maxima. In conditiile in care, dupa martie 1919, politica SUA si MB incep sa se
indrepte catre ideea de reconstructie si reconciliere, o solutie independentista in Renania
este inacceptabila.
Renania e vazuta ca un element destabilizator si ca reteta sigura de a genera
dezechilibru in Europa. MB: nu am luptat impotriva hegemoniei germane ca sa consturim
una franceza (prietenia cu Franta era totusi o chestiune recenta).

Dpdv al SUA, chestiunea tratarii Germaniei avea si o alta dimensiune:


- atitudinea SUA fata de Germania e confuza - ideea dominanta e cea de
reintegrare
- exista aceasta nota religioasa de cainta - Germania trebuie sa plateasca
Pt Wilson, principala solutie pentru a evita un regim hegemonic era democratia.
Una din consecintele acestei premize este urmatoarea: democratia Germana nu
trebuie ucisa printr-un tratament prea dur aplicat acesteia.
Existau cateva semne de intrebare:
- sinceritatea democratiei germane - oare nu cumva aceasta tranzitie
democratica nue ra doar o modalitate pe care nemtii o idendificau corect pt a evita
represalii
- era democratia Germana suficienta pt a asigura stabilitatea Europei?
Wilson traia cu iluzia ca viziunea germana si cea franceza vor putea fi impacate. Va
putea fi gasita o formula a pacii care sa fie acceptata voluntar de ambele parti (lucru
imposibil date fiind asteptarile publicului german). Iluzia lui Wilson e contracarata chiar de
actiunile Germaniei. Cateodata asteptarile ei sunt atat de fanteziste incat lui Wilson ii este
greu sa isi sustina politica moderata. Atitudinea lui Wilson era prost inteleasa in Germania.
Discreptanta intre asteptarile germanilor si realitati:
- cuvantul armistitiu - pt Wilson si ceilalti decidenti, armistitiul trebuia sa fie
astfel redactat incat sa faca certa imposibilatea reluarii actiunilor militare (Capitulare)
- atitudine mdoerata dar, Germanai trebuie sa plateasca reparatii si sa accepte
vina si abia apoi G va putea fi primita in comunitatea internationala
- viziunea G - G va ceda Alsacia si Lorena, va plati nsite dezpagubiri si apoi
imediat va fi primita in Liga Natiunilor si va redeveni o Mare Putere
- raspunsul german pe 21 mai 1919 la proiectul de tratat prezentat de aliati - G
accepta clauzele militare (REducerea armatei la 100.000 oameni), incercase sa
scurtciurcuiteze niste clauze navale, accepta cedarea Alsacia si Lorena, cedarea
catorva teritorii limitate pt Polonia (nu coridor), o cifra a reparatiilor 100 mld marci aur,
insa conditiile atasate erau carac de Keynes ca fiind neserioase.
- in schimb germanii solicitau: acceptarea imediata a Germaniei ca membru al
Ligii Natiunilor, acceptarea cedarii unor comunitati de germani din Austria si
Cehoslovacia 9 mil oameni, se propunea semnificativ crearea unei comisii neutre
care sa studieze problema responsabilitatii pentru razboi - aceasta ultima prol va
deveni una din mizele dezbaterii din mai-iunie 1919
- Germania alege sa isi construiasca contra-atacul la Conf de pace pornind de
la conceptul de vinovatie. Logica e: viziunea fr e construita pe ideea rea-vointei
germaniei materializata aici in teza vinovatiei - contestarea tezei deleigitimeaza
tratatului
- guv German este prins intre aliati si propria opinie publica, so, si daca va
accepta anumite clauze trebuie sa fie vazue de germani ca fiind capabili de contraatac
Dezbaterea din Germania se va concentra asupra conceptului de vinovatiei. Era vb de
stabilirea unor clauze morale de vinovatie.
SUA - plata pagubelor comise ca restituire a incalcarii DI - incalcarea neutralitatii
Belgiei si la politicile de ocupatie fr din N si V Frantei. Incercau sa limiteze palta reparatiilor
la repararea distrugerilor din Belgia si din nordul Frantei
- compensarea pagubelor suferite de proprietatea privata - F spune nu, nu
putem solicita doar atat - plata pt despagubiri directe vs plata pt costuri indirecte.
Acest lucru se putea face invocand responsabilitatea Germaniei pt razboi

- in final rezultatul este un compromis - sunt incluse si costurile indirecte


(pensiile invalizilor, orfanilor, vaduvelor de MB)
In momentul mai-iunie 1919 discutiile dpdv Aliat se concentreaza asupra 2 aspecte:
1. care vor fi granitele Germaniei in Vest si Est - Renania si Cordidorul polonez
2. Cat de mult poate plati Germania? Care e cifra pe care o poate gestiona
Livrari in natura - concurenta indsutriilor antionala si probl relansarii economiei
germane
Problema valutei - exporturi necesare pt a primi valuta (moneda convertibila)
- singurul mod prin care germania putea sa achite reparatii era sa isi limiteze
nivelul de trai prin cresterea taxelor si reducerea cheltuielilor bugetare pt a putea
exporta
Din primavara lui 1919 guvernul german opteaza pt inflatie. Inflatia e vazuta ca
isntrumentul perfect pt depasirea problemelor puse de sf razboiului. Beneficiii - exporturile
germane devin competitive + ca scade datoria fata de propriul public (si o manipuleaza in
sens politic - demonstreaza aliatilor ca Germania nu poate plati), inflatia e prezentata
publiculuui german drept un efect al reparatilor
Republica de la Weimar e un stat ce depaseste in unele cazuri multe state prin
protectie sociala (prin protectie sociala), are un nivel al taxarii mai mic decat in Fr si MB,
cheltuieli sociale mai mari, insa reparatiile sunt nominalizate ca fiind cauza acestor
dezechilibre.
Erzberger - MAE al Germaniei - semneaza armistitiul si e vazut ca un tradator
Germania e in momentul infrangerii putere ocupanta in teritorii intinse. Una din mize
este recompunerea spatiului est-european, iar aceasta devine un instrument auxiliar de
rezolvare a problemei germane. Data fiind prabusirea Rusiei, unul din obiectivele principale
ale politicii franceze e cosntructia unei Europe de Est care sa sustina si sa promoveze
politica franceza.
Pt MB, implozia Rusiei si apoi a Turciei inseamna oportunitatea de a schimba in
favoarea sa situatia din Orientul Apropiat si Mijlociu, Aliatii sunt focalizati asupra ceea ce se
intampla la Est de Germania:
1. Polonia devine obiectul unei alte dispute - Franta e adepta unei Polonii
puternice si viabile dpdv economic si militar, iar pe de alta parte
Reconstituirea unei Polonii mari era vzuta si in relatie cu fostuls tat rus,a cutal
bolsevic. Ei sperau ca Rusia va lepada povara bolsevica, va redeveni un stat cu care se
poate discuta (Dar nu va reprezenta oare un impediment pt cei care vad cu suspiciune
occidentul?)
Dupa martie 1919 Loyd George incepe sa invoce din ce in ce mai des pericolul
bolsevic, in exprimarea moderatiei fata de Germania (posibilitatea de a se bolseviza). Era
oricum o perioada marcata de tentative revolutionare la Berlin, Munchen, Ruhr.
Perceptia oamenilor occidentali intruniti la Paris e complicata de ceea ce se intampla
in C si E Europei. Cei 3 mari ajung la concluzia ca nu vor putea interveni la scara mare
impotriva curentului blsevic, nu au instrumentele necesare pt a influenta situatia din Estul
Euripei. In paralel, Europa pare sa se confrunte cu o expansiune a valului revolutionar revolutia din Ungaria cu regimul Sfaturilor din martie 1919.
Rezultatul este ca se poate itnerveni nu direct ci prin intermediari. Ro, Iug incep sa
fie vazute ca parte a strategiei cordonului sanitar.
Linia Curzon - respecta in buna masura delimitarea celor 2 etnii
28 iunie 1919 - Versailles - tratatul e vazut ca un Diktat pt publicul german (de dreapta - pt
ca e o calamitate prin restrictii, de stanga - o tradare a principiilor wilsoniene

mitul pumnalului infipt in spate armatei - Germania nu fusese invinsa, ci cazuse prada unei
conspiratii pornite din interior, sentiment amplificat de nasterea ambigua a Republicii de la
Weimar. Rep s-a nascut printr-o sciziune profunda intre fortele care sustineau schimbarea.
Noul regim era marcat de o instabilitate profunda - nu a gasit ca solutie decat un pact cu
fortele armate.
Ebert - Groener - Armata germana - chintesenta conservatorismului se angajeaza sa
asigure supravietuirea impotriva amenintarilor venite dinspre stanga
Asadar, republica nu isi poate afirma infrangerea
Este nerealist sa credem ca pacea putea fi una a reconcilierii. Implementarea
tratatului este de fapt problema.
Tratatul a aruncat Germania intr-o stare de confuzie completa. Pusi in fata continuarii
blocadei, au semnat tratatul, in nu beneficiaza de legitimitate in randul fortelor politice
germane si in ansamblul societatii.
Curs - 3 noiembrie 2015
LN - carlig cu care MB incearca sa prinda
In sept 1915 min ext britanic lanseaza o intrebare presedintelui american: ar fi SUA
dispuse sa aprticipe la crearea unei organizatii nationale dupa razboi (league of nations) si
daca nu cumva SUA ar fi dispuse sa preia initiativa crearii unei asemenea OI. Anterior, Grey
ii spusese guvernuluu american ca some league of nation ar trebui sa reprezinte corolarul
antantei. Reactia lui Wilson pare sa justifice atitudinea britanica. WIlson intentiona sa
propuna combatantilor ca prim punct al unei paci de compromis ideea unei ligi a natiunilor.
Cine nu va acceota aceasta idee a participarii la o LN se va expune riscului de a aea in
razboi in fata SUA. In relaitate strategiile celor 2 sunt diferite:
- pt Grey e un instrument care sa aduca SUA in razboi
- pt Wilson e o metoda de a face acceptabila pacea de
compromis
Schimbul acesta de mesaje da nastere unui cnal de comunciatie privilegiat intre
Londra si Washington care se manifesta pe aprcursul lui 1916 si e f eficient in a reduce
intensitatea reflexelor anti-britanice ale administratiei MB. In 1916 avem coexistand aceste 2
conditii:
- pe de-o parte cele doua parti isi afirma sprijinul pt ideea LN fara a o detalia
- relatiile anglo-americane se deterioreaza masiv
Desi ideea e nascuta in MB, spre jumatatea lui 1917 Wilson e cel care si-o asuma.
Prima asumare publica vine in mai 1917 in fata asa-numitului Congres al Ligii pt
Consolidarea Pacii In MB incepe sa se faca vizibile criticile ce se concentrau pe mai multe
chestiuni. Arthur Balfour spunea ca aceasta idee a unor garantii universale v ingheta practic
sistemul international, nu va permite restabilirea granitelor trasate gresit. El era specptic cu
posibilitatea existentei unui arbitraj, a unei forme de justitite la nivel international. Spunea ca
orice sistem de justitile la niv international va fi unul partial, considerat nelegitim - pt ca va fi
condus de marile puteri. Morris Hankey, secretarul cabinetului de razboi, dar unul dintre cei
mai influenti britanici. Securitatea oferita de o viitoare liga a natiunilor era in intregime fictiva.
COnsidera ca tara se va culca pe ureche crezand ca e protejata si de fapt, puterile
revizioniste - Germania si Rusia - isi vor pregati asaltul.
In august 1913 are loc prima trecere in revista si analiza aara LN. Doc spune ca
securitatea britanica se va baza pe:
- echilibrul de ptuere in EUropa
- independenta Tarilor de Jos

- Suprematie Navala
Militarii spun ca LN nu poate asigura securitatea MB. Armata punea accent pe
independenta Tarilor de Jos, amiralitatea pe supramatie navala si foreign office pe echilibrul
de putere. Ideea nu moare, pt ca va capata sens in afara puterii.
Cum incepe ideea asta incepe sa capete substanta?
In pofida acestei analize dominate de militari, oamenii politici incep sa inteleaga
utilitatea proiectului. Spre sf lui 1916, dupa un an de dezamagiri (macelul de la Verdun,
esecul in batalia de pe Somme, dezastrul romanesc )- nu se mai vad instrumentele princ are
sa se castige razboiul insa apare itnrebarea: cum poti convinge propriul public sa continue?
Poti incerca sa propui o pace democratica. In aceasta dezbatere se afirma Robert Cecil
(conservator nu liberal) redacteaza in luna spetmebrie un memorandum El spunea ca
aspectele principalele al viitorului sistem trebuie sa fie:
1. sistemul de securitate nu era un sistem ci un concert european ceva mai bine
strcuturat - puterile europene sa se intalneasca regulat
2. sanctiunile economice - aceste puteri aveau sa impuna sanciuni economice
celor care incalcau regulile internationale
Are 3 surse:
- ideologia conservatoare in viziunea careia razboiul este un eveniment
distrugator de traditie, un eveniment destabilizator
- limbajul are o tenta crestina foste clara - pacea e o cauza crestineasca
- o sursa personala : influenta tatalui sau care era unul dintre personajele
conservatoare care sustinuse in trecut ideea unei constitutii internationale
Acest memomrandum e inaintat autoritatilor guvernamentale, unde se loveste de o baeriera
de critici.
- Cine va face parte: doar MP sau toate statele?
- Cum poti sa delimitezi componenta si cine va vrea sa ramane in afara?
- cine isi va asuma povara implementarii acestor garantii?
- cum va functiona o organizatie in care membri sunt toate statele lumii?
In criticile Foreign Office, Eyre Crowe (pragmatic, secretarul Foreign Office) pune o
intrebare f simpla: Organizatia asta internationala va fi o alianta sau o structura impartiala in
care toti vom fi prieteni? Cum sa dai functionalitate ligii fara a compromite ideea ca liga e pt
toti? Crowe demola sistemul sanctiunilor economcia, referindu-se la experienta acelor zile,
Germania nu aprea sa fie afectata de blocada de un an de zile. Ce relevanta au actiunile
economice daca nu suntem gata sa aplicam forta? Pt el principala problema este balanta de
forta, nu crearea ueni organizatii utopice cu fundamente indoielnice.
La sf lui 1916 Liga joaca 3 functii importante:
1. aceea de a pune bazele a ceea ce unii numesc o Antanta liberala care sa
devina un soi de casa primitoare pt SUA (ceva acceptabil pt SUA si la care sa poata
adera)
2. proiectul Ligii este o varianta de a gestiona propunerile americane de mediere
- la fel cum germanii nu voiau s renunte la pretentii teritoriale in est, Franta nu voia sa
renunte la Alsacia si Lorena, ori unele din propunerile americane sunt bazate pe
revenirea la status quo
3. liga e menita sa fie un plan de rezerva - asta va propune MB daca situatia de
pe teren se agrava
La inceptului lui 1917, ideea s-a lovit de toate ceste critici, insa pare sa nu poata fi evitata.
Odata ce intrarea SUA in razboi incepe sa devina o realitate, ideea nu poate fi negljata. Loyd
George conducea un guvern cu o puternica tenta cosnervatoare. Majoritatea sunt imperialisti
de moda veche. Planurile acestora tin in primul rand de securitatea si expansiunea

Imperiului Britanic - o agenda cu care Loyd George se simte confortabil doar intr-o mica
masura, deoarece stie ca ii va crea probleme in relatia cu aliatii europeni, ii va crea dificultati
in relatia cu SUA care nu vor intelege aceasta agenda expansionista. Liga Natiunilor devine
un isntrument de contracarare a a cestor tendinte si devne o modalitate de a-i contracare
politic pe acesti reprezentanti ai conservatorismului/imperialismului clasic (Crede ca Liga il
va ajuta si in politica interna). Gandirea sa e una pe termen scurt - gaseste solutii
imaginative. Liga e un aritificiu din punctul sau de vedere. In primavara 1917 trebuia sa se
reuneasc ala Londra o conferinta imepriala - toate componentele Imperiului trebuiau sa
dscute strategia in razboi, ce incearca sa se obtina. Loyd George incearca sa isi structureze
ideile. El spune nu e nicio indoiala ca ar trebui sa infiintam o liga de acest fel, dar numai
dupa ce Germania a fost infranta si dupa ce a fost transformata intr-un exemplu pt viitori
potentiali agresori. Deci Germania trebuia invinsa si pedepsita si abia apoi Liga putea fi
construita in siguranta. Liga nu e deci un isntrument al pacii de compromis ci ceva ce trebuie
construit dupa o pace dura.
Loyd George autorizeaza studierea la nivel guvernamental a ideii unei Ligi a
Natiunilor. Se creeaza un for care reuneste doar cativa membri ai guvernului plus cativa
lideri ai dominioanelor. Faptul ca discutia ajunge aici este semnificativ, insa continutul
discutiei arata ca suporterii ideii sunt minoritari. In sprijinul lor vine Biserica Anglicana. La
Washington, in acest timp, semnalele sunt, pe de-o parte ingrijoratoare, pt ca Wilson
continua sa vada in acest proiect al Ligii, programul sau de mediere. In ianuarie 1917 in
Senat Wilson vb desre o apce fara victorie care a r fi trebuit sa fie incununata de organizarea
unei ligi pt pace.
Zimmerman - telegrama ambasadorului din Mexic ca sa intre in razboi contra SUA
spunand ca vor primi Texas, California. Britanicii au interceptat telegrma si au trimis-o
americanilor. In MB, ideea capata forta din ce in ce mai mare pt ca incepe sa fie asumata de
catre laburisti, care sunt in acel moment membri ai guvernului de coalitie care conduce MB
si au reprezentanti in cabinetul de razboi. In dec 1917, laburistii transmit partenerilor de guv
un mesaj f clar in care spun ca vom continua sa sprijinim efortul de razboi britanic doar
daca sunt formulate obiective de razboi justificabile. Acestea sunt redactate in
memorandumu asupra obiectivelor de razboi: obiectivul e evitarea unui nou razboi, MB ar
trebui sa se preocupe de democratizarea tuturor statelor, de limitarea inarmarii, de sfarsitul
diplomatiei secrete, de controlul democratic asupra democratiei (seamana cu cele 14
puncte). Pe 31 decembrie, cabinetul de razboi ia decizia unei declaratii publice a obiectivelor
de razboi britanice. Rezultaatul e discursul pe care Loyd George il tine in fata unor
reprezentanti ai sindicatelor pe 5 ian 1918, care prefigureaza ceea ce Wilson avea sa spuna
peste cateva zile.
La sf lui 1917 avem cele doua ptueri anglo-saxone care incep sa utilizeze un limbaj
asemanator, insa realitatea este cea a unei suspiciuni reciproce, mai ales cand vine vorba
de acest proiect al ligii. AMericanii nu cred ca britanicii vad in aceasta liga mai mult decat un
instrument propagandistic. Wilson refuza propunerile britanice pt crearea unui comitet angloamerican care sa studieze problemele ligii.
In MB exista 2 curente:
1. cel al ligii
2. ideea ca viitoarea liga a natiunilor tr sa fie de fapt o alianta a invingatorilor,
doar ea poate garanta prezervarea pacii (M. Hankey)
So , exista un curent favorabil colaborarii cu SUA si un curent care isi formuleaza ideile de o
maniera apropiata cu cea franceza. Cele doua se vor confrunta la inceputul lui 1919 - cea
americana si cea franceza.

Acest curent nu are sanse de izbanda pt ca la varf dorinta e aceea de a merge cu


SUA, iar Wilson se opune vehement transformarii LN intr-o alianta postbelica, proiectul e nul
In martie 1918, autoritatile britanice redacteaza o prima versiune a pactului.
Comitetul Phillimore. Acesta prevedea:
- accepta ideea arbitrajului
- accepta ideea sanctiunilor economice
- propune si sanctiuni militare
House realizeaza un salt, el spune nu, In pact tr sa existe o garantare universala a
granitelor. Pt House si Wilson, garantiile universale legate de integritatea teritoriala si
independenta statelor erau self-inforced. Existenta acestui principiu ar fi descurajat pe
oricine sa il puna in discutie. Pt britanici principiul garantarii granitelor avea 2 mari efecte:
1. era un angajament costisitor - marina regala va trebui sa mearga peste tot
prin lume sa stinga incendii?
2. functia pe care trebuia sa o aiba liga in perioada psotbelica
Va fi liga un organism care va ingheta status quo? sau va asigura modificarea sa
pasnica? (ingheti conflicte fara sa elimini cauza)
Dupa martie 1918 contactele dintre Londra si Wahington pe tema Ligii Natiunilor se
rup.
Se apropie sfarsitul razboiului. America sustine principiul OI dar nus tie cum va arata.
MB are propriile idei dar nu sunt puse in acord cu cele ale americanilor. Franta merge pe
propriul drum. In iunie 1918 este redactat proiectul Bourgeois. El vine cu ideea unei structuri
permanente solide - Consiliu in care sa fie reprezentate MP, un Secretariat, un Tribunal care
sa arbitreze dar si o armata internationala.
La sf lui 1918 victoria vine oarecum surprinzator. In vara lui 1918 se considera ca va
dura pana in 1919. Prabusirea Germaniei ii prinde pe invingatori oarecum nepregatiti. Liga
ramane unul din instrumentele principale prin care britanici cred ca pot realiza o strategie
anglo-americana de modelare a pacii. Generalul Smutts - cele 2 comunitati anglo-saxone
unite intr-un destin comun. In nov 1918, republicanii castiga alegerile in Congres. Unul dintre
liderile republicani, Cabot Lodge le transmite discret britanicilor ca proiectul Ligii Natiunilor
se va lovi de o f puternica opozitie in Congres. Britanicii nu stiu cum sa reactioneze la
aceasta situatie si sunt prinsi intre 2 strategii posibile:
1. negocierea cu WIlson si crearea unui front comun angloamerican, dar Wilson se aratase sceptic
2. sa caute o consultare permanenta cu Franta si sa i se prezinte
lui Wilson ca un front comun
Politica externa britanica are mai multe optiuni, niciuna satisfacatoare. Cea de-a
doua optiune, sustinuta de Foreign Office, insemna o politica continentala mult mai solida,
bazata pe ideea unui parteneriat cu Franta
3. optiunea izolationista - nici SUA, nici Europa, ci imperiul.
Cum va arata noua ordine - care va fi relatia dintre micile si marile puteri? Liga va fi o
organizatie democratica sau va fi dominata de MP. Critica era reprezentata de 2 probleme:
garantiile si sanctiunile. Britanicii sunt pusi in fata unei optiuni f clare las f lui decembrie
1918. Wilson viziteaza Londra in drum spre Paris si spune ca solutia e crearea unei ligi.
STrategia pe care guvernul britanic o va urma incepe sa se creioneze. Cand Wilson
vine cu acest discurs ultimativ, apar la iveala aceste tensiuni. Apar vocile care spun ca nu
avem nevoie de SUA, scepticii - liga e o risipa. Loyd George va spune insa sunt destul de
optimist sa cred ca voi putea obtine tot ce trebuie pt imperiul britanic daca voi accepta LN deci liga devine o moneda de schimb. Tot el spunea ca daca se va ajunge la un conflict cu

presedintele Wilson si daca acesta se va dovedi incapatanat, atunci, sacrifiicle Frantei si ale
MB erau atat de mari incat erau indreptatite sa aiba ultimul cuvand - deci, vom folosi LN ca
instrument de negociere, dar daca nu se va ajunge la un compromis cu SUA ne vom replia
la aceasta Antanta cu Franta.
De ce aceasta dorinta de colaborare cu SUA? Franta era in declin. SUA era vazuta si
ca o amenintare, deci trebuia sa coopereze cu ea. Se credea si ca in relatia cu SUA sunt
mai mult e puncte de vedere comune. In acest moment, ideea dominanta in MB, pare sa fie
aceea a unei LN vazuta ca un club in care MP sa dialogheze, deci nu e o rupere cu trecutul,
ci este vb de simpla dezvoltare a unor practici existente dinainte de 1914. Ca orice stat
serios, cu o birocratie solida, MB tr sa ia in discutie toate alternativele. Pt ce avea sa se
intample in ian 1919 sunt importante cateva idei: in nov 1918, Foreign Office-ul vine cu ideea
unei organizatii cu 2 structuri paralele, una dedicata MP, una dedicata micilor puteri. Pe 14
decembrie apare o brosura a lui Smutts care reafirma aceasta idee a unor structuri
permanente, deci liga nu trebuie sa fie un concert european, ci trebuie sa aiba structuri care
nu se dizolva niciodata si care functioneaza ca un canal de comunicatie. Tot el introduce
ideea mandatelor.
La jumatatea lui 1918, avem un proiect House-Wilson, bazat pe cateva idei: garantii
universale, arbitraj, curte de justitie internationala. Era astfel depasita una dintre criticiile
principale.
In ianuarie incepe conferinta de pace. Este prezentat de la inceput un proiect britanic
ce include ideea garantiilor teritoriale, se vb deja despre Consiliu, o asa-numita Conferinta
Generala (viitoarea adunare), o Curte de Justitie. Consiliul era alcatuit doar din MP. Wilson
nu e de acord.
Proiectul lui WIlson spune:
- liga trebuie sa reprezinta toate statele
- Consiliulr eprezinta deopotriva MP si restul comunitatii internationale
- MP nu vor avea decat o majoritate fragila - f probabil o MP avea sa se vada
pusa in minoritate in Consiliu
- micile puteri aveau sa fie reprezentate prin rotatie
- urma sa existe un Secretariat Permanent
- membri aveau sa isi garanteze reciproc independenta politica si integritatea
teritoriala
Republicanii cereau sa apere pozitia americana cu un veto, dar Wilson nu e de
acord.
In pofida imaginii wilson vs sacalii europeni, Wilson se loveste de critici puternice de
la persoane din delegatia sa. Proiectul nu parea sa fie acceptabil pt republicani, chestiunea
cu arbitrajul stirbea suveranitatea, pactul incalca doctrina Monroe. Wilson spune ca atata
timp cat nu e acceptat pactul ligii nu se poate merge mai departe.
Unul din momentele hotaratoare vine la inceputul lunii ianuarie. Se intalnesc Loyd
George, Smutts si Cecil ca sa discute ce face MB in contextul blocajului. LG demoleaza
practic intreg proiectul european - vre aun concert european, nu vrea garantii, nu vrea ca
textul pactului sa fie inclus in tratat. In seara aceleiasi zile cand Cecil, Smutts si Wilson se
intalnsc nimic din ce s-a discutat nu e transmis presedintelui.
Rezultatul e decizia de a discuta la nivel de experti pt a redacta un proiect. Se
creeaza Hurst - Miller - viitor pact al Ligii Natiunilor. Proiectul nu il multumeste nici pe wilson
nici pe Loyd George insa devine baza de discutie a comisiei reunite la Paris pt viitoarea
Liga. In acest context, micile state, in special Belgia (pozitie sprijinita de Franta si Italia) vine
si spune ca nu e de acord ca in COnsiliu sa fie reprezentate doar MB. Britanii incearca sa

puna in discutie problema garantiilor universale, dar toti se unesc impotriva acestei
modificari- delegatia britanica e invinsa. Ina cercarea de a se ajunge la un text comun,
presedintele propune pe 6 februarie introducerea urmatoarei fraze in case of such
agression, the executive council shall advise - totul e lasat la altitudinea consiliului care
e posibil sa nu fie capabil sa ajunga la consens. Britanicii isi dau seama ca WIlson a slabit
garantiile
Dincolo de conflictul anglo-american exist aun conflict care ii desparte de francezi,
care vin cu propunerea crearii nei armate internationale. Francezii vor ca decizia sa fie
obligatorie si daca cineva sa supune sa fie supus sanctiunilor militare. Anglo-americanii nu
sunt dispusi sa accepte interpretarea asta. Francezii afirma ca liga, in lisa unui astfel de
angajament, va fi eficient in aparenta dar de fapt o capcana pt natiunile de buna credinta.
Proiectul e criticat de mai toata lumea - in Congres, in Franta pt ca e prea slab, in MB
- de conservatori pt ca e nerealist de laburisti ca nu merge prea departe. Wilson se intoarce
la Washington. In special e o oportunitate pt Wilsons a gaseasca o solutie de compormis. In
Congres exista 3 categorii de opozanti:
- ireconciliantii - senatorii care nu doresc in niciun fel implicarea SUA in
afacerile internationale si mai ales in Europa, izolationisti
- cei cu obiectii puternice, care cred ca implicarea SUA in viitoarea organizatie
internationala trebuie sa fie f atent controlata, Senatul tr sa ramana suveran. Nu
consiliu decide cand SUA intra in razboi
- cei cu rezerve moderate - vor recunoasterea validitatii doctrinei Monroe,
includerea mecanismelor de retragere din liga, vor sa se faca f clara diferenta intre
politica interna si politica extenra (probleme cu populatia de culoare care ar fi zic ca
SUA e mai democratica in afara). Toate aceste rezerve erau redactate intr-un doc al
senatorului Taft, care il transmite lui Wilson: daca ai de gand sa pui pactul in tratatul
cu Germania tr sa te asiguri ca urmatoarele rezerve sunt incluse in pact:
recunoasterea doctrinei Monroe, o durata de viata - 20 ani - sa nu existe impresia
prinderii iremediabile a SUA intr-o organizatie, mentionarea exxpresa a principiului
unanimitatii in Consiliul Ligii, separatiei dintre politica externa si cea interna, insa din
punctul lui Taft problema nu e populatia de culoare, ci faptul ca SUA trb sa isi regleze
dreptul suveran de a reglementa imigratiile asiatice, in principal. America trebuia sa
isi fixeze taxele vamale singura.
Tot Taft spunea ca dintre toate rezervele propuse, daca e respectata cea privind
doctrina Monroe,t ratatul va trece, daca le respecti si pe celalte, tratatul va trece. Dupa 26
martie cand Conf reia activitatea, Comisia pt Liga Natiunilor incepe sa rescrie patul.
Francezii constinua sa insiste pe armata internationala (nerealist si pt franta).
Conferinta e blocata pe mai multe planuri:
- disuctiile pe marginea ligii - atitudinea SUA pare neserioasa - s-a negociat
ceva si ei vor altceva
- problema renana - separarea vestului germaniei de est
- discutiile privind reparatiile
- pretentiile italiene in adriatica
- ingrijorarile legate de revolutie, de extinderea revolutiei in Europa (rep
Sfaturilor)
- confruntarea SUA si MB privind problemele navale.
Pe 22 martie Loyd George, se retrage impreuna cu cativa consilieri, langa Paris la
Fontainbleu pentru a reevalua strategia britanica. Aici Loyd George ia decizia de a urma o
strategie mdoerata cand vne vorba de Germania. Un alt aspect esential suna cam asa: MB

trebuia sa obtina un acord naval cu SUA, chiar daca va trebui sa foloseasca pt a-l mentine,
amenintarea cu retragerea din liga. Daca vreti liga, nu tr sa existe o competitie navala.
-> Asta arata ca pt Loyd George Liga era un simplu instrument de utilizat.
In dec 1918, viziunea britanica parea a fi aceea a utilizarii Ligii Natiunilor pentru a
construi un front comun anglo-american, dar la 3 luni distanta (martie 1919) Liga Natiunilor a
devenit un ostatic cu ajutorul caruia Wilson este tinut sub control. LG isi urmeaza strategia
cu f multa fermitate. Se opune includerii in pact mentiunii referitoare la doctrina Monroe - ce
cauta acolo? Pe 27 martie delegati americana e informata ca in lipsa unui acord vamal,
Loyd George nu va semna nici pactul, nu va accepta includerea pactului in tratat si nu va
accepta doctrina Monroe. Rezultatul - 2 sapt de blocaj complet. Pe 10 aprilie SUA cedeaza
si WIlson accepta sa stopeze constructia anvala sau sa o duca la liniile de comun acord
stabilite, rezultatul - comisia pt LN reincepe sa functioneze.
Proiectul final va fi prezentat pe 28 aprilie si va fi adoptat in unanimitate in cadrul
acestei comisii. Pt MB proiectul final este in buna masura o dezamagire pt ca, in primul rand
erodeaza statutul marilor puteri. In acelasi timp, opozitia fata de proiect nu prea mai poate fi
exprimata public. In MB, f zgomotoasa, asa cum va ramane pe durata intregii perioadei
interbelice - Uniunea pt Liga Natiunilor - organizatie de lobby ce va pune presiune pe guv
britanic. LN da nastere unei discutii aprinse in structurile institutionalele - ce va fi? ce
reprezinta LN pt politica externa?
- optimistii cred ca LN e o revolutie pt securitatea britanica si deci un
instrument util in asigurarea acesteia
- scepticii cred ca e un experiment meritoriu, dar MB nu isi poate baza
securitatea pe existenta acestei Ligi
In guvern, consensul pare sa fie format in jurul acestei atitudini sceptice - Liga nu ne
va ajuta. Totusi, in august 1919 guvernul britaic introduce faimoasa regula a celor 10 ani.
Liga nu ne furnizeaza securitate, dar cu toate astea, alegem ca timp de 10 ani sa plecam de
la premiza ca nu exista o amenintare la adresa securitatii imperiului britanic. Aceasta regula
era revazua anual - cheltuielile militare vor fi pastrate la un minim pt ca in urmatorii 10 ani nu
se profileaza o amenintare la adresa securitatii. Va fi anulata abia la inceputul anilor 30.
In toamna lui 1919 opozitia in Congres devine din ce in ce mai puternica. Pe 6 nov,
Lodge, introduce in Senat the 14 reservations - ca trimitere la cele 14 puncte. Cele 14
rezerve erau sustinute de marea majoritate a republicanilor. Ele erau formulate de
asemenea maniera incat sa arunce in aer strategia lui Wilson. Lodge spunea ca prin cele 14
rezerve SUA erau scutite de toate obligatiile ce le revenea din liga - sanctiuni, dezarmare.
Lodge spunea ca era esential ca inainte de ratificare, 3 dintre cei 4 mari aliati ai SUA
trebuiau sa accepte cele 14 obiectii. Pretul este deci distrugerea ligii. FIe se merge inainte
cu proiectul, fortand mana congresului, Pe 12 nov, guvernul britanic il notifica pe cel
american ca nu va accepta niciuna dintre cele 14 rezerve.
Liga s-a nascut in circumstante nu prea favorabile. A preluat inca din primele zile de
fuzionare aceste dileme - o alianta indreptata contra invinsilor sau o organizatie
internationala. Ce insemna faptul ca Germania nu era invitata sa participe. In al doilea rand
e aceasta contradictie intre liga ca instrument de schimbare pasnica si liga ca instrument al
apararii status quo-ului.
In al treilea rand, liga nu ajunge sa fie sprijinita pe un consens al principalelor puteri
invingatoare. Cauza fundamentala a acestei lipse de consens e refuzul anglo-american de a
oferi garantii de securitate Frantei. Liga a devenit unul din principalele instrumente de
negociere si renegociere a unor clauze. LN a actionat ca un soi de valva de presiune. La un

mom dat, Wilon, exasperat de dificultatile negocierii spunea: nu-i nimic,a cordul asta este
imperfect, dar am creat aceasta liga pt a ameliora deciziei de la Paris.
-> 3 mari puteri care se ciocnesc asupra unui punct acest de important
17 nov 2015
Orientul Mijlociu la Sf IWW
- e dominat de puterea britanica
- rolul MB in infrangerea IO i-a permis MB sa dicteze pacea
Desi forta ii permite sa faca asta, considerentele internationale o impedica.
- raportul factori externi-interni in disolutia IO?
- cat de importante sunt tendintele centrifuge in interiorul IMperiului Otoman
Prabusirea IO in 1918 nu este scrisa in stele, deci tot ceea ce se discuta pe
marginea IO are o doza de improvizatie. Inclusiv marile puteri sunt nevoite sa reactioneze la
evolutii de pe tern. Trebuie sa creeze noi relatii intre ele in ac regiune.
Solutia aleasa este sistemul mandatelor.
Autoritatea e temporara, e supusa monitorizarii internationale si in consecinta poate fi
contestata. Solutia mandatului desi e mai luminata este in realitate provocatoare de conflicte
si generatoare de conflicte. Orientul mijlociu arab face obiectul unei succesiuni de
aranjamente intre marile puteri. Ca e vb de acroduri britanici si arabi, acroduri MP, sprijin
oferit de MB comunitatii evreiesti. Toate acestea au o latura de imporvizatie. Nimeni nu
crede f mult in durabilitatea lor, iar credintele sunt confirmate.
Acordul Sykes Picot devine viabil dupa ce Rusia se retrage
In dec 1916 min ext britanic Grey face clar faptul ca imperiul va fi dezmembrat in
eventualitatea unei victorii aliate. Deja la sf lui 1914 exista o imagine vaga despre cum va
arata aceasta impartire. F si MB au o viziune despre ce doresc in Middle East. Franta din
ratiuni economice, religioase, prestigiu si istorice vieaza tarmul mediteranei orientale (Siria si
Liban) - populatie crestina importanta catolica si F isi asuma rolul de protector.
-MB vrea Sudul Iranului, Sudul Mesopotamiei si o prezenta pe coasta Mediteranei Orietnale
- crearea unei punti terestre intre teritoriul Israelului de azi si Golful Persic
- zona de influenta Francez aincludea costa Siriei si a Libanului si Sud-estul Anatoliei. Zona
F acea sa aiba legatura cu statul armean - intarind viabilitatea statuluia rmean
- zona de influenta indirecta insemna interiorul Siriei si N Irakului de azi si mai ales zona din
jurul orasului Mosul - zona unde devine tot mai clar in timpul razboiului ca exista petrol
- in 1918 acordul are deja 2 ani de zile, MB va incerca sa renegocieze, tinand cont de
dependenta Frantei de aliati si profitand de priritatile lui Clemanceau pt care probl germana
depasea ca importanta orce alte considerente
- MB reuseste profitand de declaratia Balfour sa transforme zona internationalizata in parte a
influentei britanice + smulgerea zonei din N Irakului de sub dominatia F (F ramane cu SIria si
Liban)
- nu se vbd espre Transiordania
Existau acorduri cu Sheriful Hussein pt crearea unui mare stat arab. Termenii scrisorii sunt
caracterizati prin ambiguitate. MB nu se angajeaza juridic sa faca ceva. MB, nu lua in serios
ideea unui mare stat arab. Elitele arabe nu sunt gata sa adminsitreze mandatele ca sa se
transforme ins tat - nu exista bazele institutionale. MB incearca sa construiasca o pozitie de
invulnerabilitate in OM. Incearca sa ofere profunzime zonei canalului de suez - bariera
teritoriala. Ea devenea cu atat mai importanta cu cat, implantata pe coasta orientala a
mediteranei avea sa fie Franta (nu un stat esuat)

MB are Palestina, Transiordania si Mesopotamia. Trnasiordania nu are institutii nu are nimic.


Irakul e la mijloc, are o tranzitie pasnica, iar britanicii construiesc institutiile necesare
statalitatii. Palestina - cel mai mare esec din ist imperiala britanica, sg caz i care MB
abandoneaza o posesiune in lipsa unui guvern functional. In toate cazurile de decolonizare
autoritatile britanice au lasat in urma autoritati capabile sa administreze teritoriul. De ce se
ajunge aici?
Palestina face obiectul unei succesiuni de ambiguitati. Nu e f clar ce va insmena
regim internaitonal, care sunt granitele urmatoarei Palestine. MB isi asuma acest proiect al
constructiei unui camin evreiesc, fara a reflecta prea mult la asta. Evreii se tem ca aparitia
unui stat va pune sub semnul ? statutul evreilor cetateni ai MB, Frantei etc. Exista temerea
ca odata aparut un stat formal evreiesc, evreii aveau sa fie prigoniti, deci ideea caminului
pare a fi cel ai fericit compromis. Populatia evreiasca sunt 60.000 evrei in palestina dua
IWW, la incep sec XX sunt itnre 10.000-15.000 evrei - o minoritate periferica. Administratia
britanica trece la punerea in practica a mandatului. Mandatul includea declaratia Balfour obligatia statului mandatar sa creeze caminul evreiesc. MB incurajeaza aparitia unor institutii
evreiesti in Palestina, care sa ofere instrumentele autoguvernarii (dar inceusera si arabi sa
isi faca autrotiati) - 2 autoritati care concureaza informal pt guvernare.
MB actioneaza in sensul incurajarii imigratiei evreiesti - ac imigratie e cuplata cu
facilitarea achizitiei de pamanturi. In 1931 evreii reprezinta 175000 suflete, de la 60000 in
urma cu 30 ani. Acum ritmul imigratiei explodeaza. In 1935 intra peste 60.000 persoane ori
un asemenea ritm ameninta sa rastoarne raportul de forte dintre cele 2 comunitati. Politica
britanica nu arata obiectivele ei care sunt de natura imperiala - comunicatii Mediterana G
Persic, protectie Canal Sez. MB nu poate gasi un echilibru intre comunitatea araba si
evreiasca. MB se vede prinsa intre 2 surse de presiune. In plan international atitudinea sa e
pro sionista. Pusa in fata realitatilor din regiune atitudinea e mult mai rezervata. Asadar, asta
inseamna ca mandatul va fi in mod repetat tulburat de revolte anti evreiesti si antibritanice. 4
mari revolte - in 1920, 21, 29, 36. Atitudinea ambigua a MB se vede si in felul in care sunt
trasate granitele palestinei, Pt ca unitatea administrativa care includea autoritatea din IO
faceau parte o parte a Libanului, Iordanului etc. Britanicii decid sa separe Palestina in primul
rand de transiordania, motivul fiind dorinta de a construi o maj evreiasca (intr-un mare stat
arab nu s ar fi putut). Crearea caminului national evreiesc in Palestina este in subsidiar si
rezultatul disputelor inter-arabe. Cel care avea sa devina pt scurt timp rege al Siriei Faisal, in
ian 1919 promite liderului sionist, Hain Weisman ii promite imigratie evreiasca libera in
Palestina.
Faisal nu voia preponderenta evreiasca si el ramanea la Damasc pe tron - F era deci
inexistenta in jocul de putere.
In anii 30 politica britanica va evolua intr-un sens tot mai clar pro arab, incearca sa
pacifice regiunea utilizand cat mai putine resurse. Solutia fiind eliminarea sursei de tensiune
generate de imigratia evreiasca. Dupa 35 MB se orienteaza tot mai mult catre o politica pro
araba, ac directie fiind cimentata de revoluta din 1936. Vine intr-un mom in care presiunea
pro-imigratie creste in mare masura - inceputul represiunii antisemite in Germania Nazista.
In aprilie 1936 izbucneste ac revolta generalizata in Palestina. Reactia MB e aceea de a
numi un soi de comisie de ancheta condusa de lordul Peel care prezinta si concluzii:
- coexistenta celor 2 comunitati e imposibila, nare rost sa ne mintim ca uns tat
in care cele 2 isi impart puterea e vialibal
- impartirea Palestinei intre cele 2 comunitati e sg solutie
Maj araba respinge solutia pt ca detine inca o maj confortabila si nu vede nevoia
impartirii acelui teritoriu cu o comunitate sosita recent acolo. In ac conditii MB se apropie si

mai mult de atitudinea araba. In 1939 e publicata cartea alba a Palestinei. Aici se ofera o
solutie - un compromis din care MB incerca sa aisa basma curata, sa evite criticile cf caruia
intr-un moment tensionat blocai imigratia evreilor si incerca sa raspunda temerilor arabilor.
Timp de 5 ani imigratia evreiasca va fi limitata la 15000 pers/an. Dupa acesti 5 ani maj araba
are dreptul sa decida daca imigratia are dreptul sa continue. Arabii refuza (Zeci de mii
oricum intrau ilegal, deci nu credeau in afirmatiile britanice). In 40 se va orpi imigratia.
Palestina absoarbe efective imp de trupe britanice. Lucrurile trb vazute int-run cotnex
regional, infl britanica in Iran e ind eclin, Irakul care si-a castigat independent la inc anilor 30
priveste cu ostilitate controlule xercitat de MB. Semnificatia strategica a Palestinei nu face
decat sa sporeasca (in Med - italia ca putere ostila. ea va incuraja in subteran comunitatea
araba)
Deci la inc anilor 30 MB nu reuseste sa acomodeze presiunile venite dinspre Irak si
Iran in vederea unei solutii fab in Palestina.
IRAK. Logica in care lucreaza MB este cea a exercitarii unei autoritati indirecte. Asta e
modalitatea cea mai ieftina si eficienta de a adminsitra un teritoriu. In 1920 regele Faisal
pierde tronul Siriei, e invins de trupele franceze si in urma unei conferinte interaliate care are
loc la Cairo acesta este instalat pe tronul Irakului. Primul aspect al politicii britanice incercarea de a guverna prin intermediari. In 1924, cu sprijin britanic este reunita o adunare
constituanta care discuta o constitutie si care solicita incheierea mandatului. Elitele irakiene
au o dilema - aceea ca soarta Mosului este inca in balanta si deci, considera ca Irakul are
envoie de protectia MB. In urma arbitrajului lN, in 1925,2 Kurdistanul de azi revine teritoriului
Irakian. Rezultatul e un stat artificial - 3 comunitati - o maj siita apropiata de Persia, o
minoritate sunnita si kurzii care vor propria statalitate (promisa prin Tratatul Sevres in 1920).
Probl statului kurd ridica prea multe ?. Din 1922 nici macar nu mai e in mainile aliatilor
invingatori asta de vreme ce Kemal reuseste sa isi fixeze propriile granite.
Se semneaza un tratat anglo-irakian prin care irakul devine independent. MB isi
pastreaza o serie de avantaje strategice pe teritoriul vechiului stat si ii e garantata pozitia
ecoomica, in general interesel petroliere. Solutia fav in chestiunea mosului fusese insotita de
aparitia consortiului
Transiordania devine independenta odata cu Irakul - avand in frunte o dinastie, uns tat
interesant - nu a avut la rearea sa institutii, identitatea s-a constituit in jurul a primelor 2
institutii - monarhie si armata (pregatita de ofiteri britanici).
In 1916 Qatar si Bahrein devin protectorate britanice, Kuweit era inca din 1889 si vor
ramane protectorate pana la sf anilor 60.
Iran - stat caruia ii lipseste esenta independentei, e indepepndent pe hartie.
economia, sist fiscal sunt controlate de britanici, aparatul guv dominat de consilieri britanici.
Dupa 1925 avem in Iran manifestarea unei miscari indreptate in primul rand impotriva MB.
Britanicii sunt cumva avantajati de aparitia amenintarii bolsevice si in 1919 si 20 autoritatile
bolsevice incearca sa rupa o bucata din N Iranului. De la sf anilor 20 se naste un conflict tot
mai acut intre autoritatile iraniene si interesele economice britanice pe marginea
concesiunilor petroleire din sudul iranului. In 32 Iranul anuleaza concesiunile petroliere rez
fiind un conflict diplomatic dur. MB e nevoita sa engocieze (limitele ), se ajunge la un
compromis, AIOK (future british petroleum) urmand sa plateasca redevente mai mari pt
teritorii mai mici. In 41 Iranul devine rez unui acord anglo-sovietice, teritoriul persan fiind
impartit in sfere operationale (in mij o zona neutra). in 1941 tensiunile au devenit atat de
puternice intre irak si autoritatile britanice incat se produce o mare revolta anti engleza
incuraja de agenti germani.

Arabia Saudita - mici comunitati formate in jurul unei personalitati locale care se
confrunta pentru oaze
Ogayr - protocol
Acordurile Bahr si A Hadar - granitele statului saudit cu Irak si Transiordania - 20-25
in 24 - Hussein s eproclama sultan
26 - Saud se proclama rege
trupe ikhan - trupe conservatoare, raiduri in transiordania, irak
27 - tratat prin care se recunoaste ca Saud e conducatorul
- relatia cu britanicii se va deteriora - se vor folosi de companiile americane pt a
deveni independenti de britanici
- 31-32 contracte semante de Saud cu un consortiu de companii petroliere
american
- din ac moment saud incpee sa favorizeze relatia cu SUA
- 35-36 arabia saudita isi regleaza relatiile cu regatle hasemite - transiordania
si irak
- MB inconjoara Arabia Saudita cu o centura de baze navale si terestre - relatie
dficila
Siria - Franta nu are practica administratiei indirecte. Ea are viziunea controlului exercitat
direct cu francezi ceea ce cam intra in contradictie cu ideea de mandat.
- la fel ca MB in Irak (MB se foloseste de dvizarea puterii intre dif comunitati pt
a le putea controla) actioneaza si Franta
- in Liban colaboreaza cu crestinii - ei cauta protectia F si F are nev de locali
loiali
- probl e ca crestinii nu sunt majoritari
- asta nu e vz bine de musulmani
Pe ac principiu divide et impera F actioneaza in Siria. Dominatia franceza incepe de
o maniera nefav pt puterea tutelara, aceasta confruntare militara intre armata franceza si
Faisal si adeptii sai pt ca dinastia hasemita era vaz de sirieni ca o alternativa la tutela
franceza. Siria (Alep si Damasc) sunt centrele unde se poate vb cel mai timpuriu de un
nationalism arab, deci Franta in Siria intervine pe un teren minat. rezultatul e marea revolta
araba din 1926. Revolta a fost reprimata extrem de violent, iar ac experienta a revoltei din
1926 coloreaza intreaga experienta a Frantei in Siria pana la expulzarea din 1946.
Siria va primi formal o constitutie in 1920, insa, in vreme ce in Irak constitutia e
redactata de o adunare constituanta, insa in Siria constitutia e data sirienilor prin autoritatea
guvernatorului francez. Siria va reprezenta una dintre sursele de tensiune dinr elatiile anglo
francez.
MB si F isi submineaza uneori autoritatea in ac teatru secundar. MB va incerca sa excluda
Franta din aumite teritorii. In 1941 in mom in care in irak izbucneste revolta, trupele britanice
si ale Frantei libere invadeaza libanul si siria aflate sub contorlul Frantei de la Vichy si incepe
o alta runda de confruntari intre puteri. Mb incearca sa forteze F sa acorde independenta pt
ca nu crede ca regimul francez se mai bucura de vreo legitimitate si crede ca a continua
politica asta va repercuta asupra influentei britanice in zona. In 45 - 46 se ajunge la apogeul
ac conflict anglo francez in Med Orientala cu Britanici care ii expulzeaza pe francezi din Siria
si ii obliga sa ofere independenta in teritoriu
Ideea unui stat turc la finalul IWW pare sa nu fie viabila. Armistititiul de la Mutros e o
capitulare a Turciei si contine clauze ale viitoarei paci. In timpul negocierilor de la Paris,
pozitia de engociere a IO este compromisa de ac declin a autoritatii sultanului si a guvernului
sau. E sg imperiu care isi vede capitala ocupata, tratatul de la Sevres e unul dintre cele mai
dure pt ca semnaleaza ideea unei demantelari - nici nu sugereaza existenta unui stat turc.

Din 1920 scena devine mai complicata. In primul rand, Fr isi pune o serie de
intrebari: vrem un stat turc care sa supravietuiasca acestui cataclism? F e f interesata
financiar de supravietuirea statului turc, vazut ca mostenitor al datoriilor otomane un fr
investise mult. Dar, disparitia statului turc parea sa avantajeze preponderenta britanica in
Orientul mijlociu si parea sa dezechilibreze puterea pt ca Grecia parea sa aiba cale libera
catre strmtori si Grecia e implantata in Anatolia. Exista acest proiect al marii Grecii, sustinut
de Venizelos, premierul grec (avea o relatie personala cu Loyd George, deci pt MB Grecia e
utila in lupta pt putere pt mediterana orientala si orientul apropiat). Tratatul e prea dur in
contextul in care niciuna din puterile invingatoare, mai ales mB, nu e dispusa si nu mai are
resursele pt a l apara. Turcia kemalista are 3 inamici principali: Grecia, Franta si Armenia.
Kemal intelege a odata dezintegrata aceasta coalitie Mb nu va lupta. Dupa infrangerea
grecilor, Turcia ajunge in pragul unui conflict cu MB. Se va ajunge la un compromis. LG
izolat de Franta va trebui sa accepte.
Un alt element important e reprezentat de relatia cu URSS. Din 1921 turicia
kemalista cu aceasta - reglementarea granitei in Caucaz, plus sprijin material pt turcia
nationalista.
Tratatul de la Lausanne reprezinta prima revizuire masiva a tratetelor de pace.
Orientul mijlociu poate fi vazut prin prisma contradictiei anglo-franceze. Sunt puteri care la
suprafata cel putin nu incearca sa modifice granite. Rellatia lor ar fi trebuit sa fie una stabila,
dar nu se intampla asa. Cele 2 sunt atat de focalizate pe competitia dintre ele incat tind sa
neglijeze aproape complet problemele locale, cum ar fi nationalismul arab. CU toate astea si
cu toate tulburarile (Siria, Palestina) impresia generala e una de stabilitate. S-a pus
intrebarea daca aceste mandate erau necesare, daca aceasta rpezenta era necesara. E
greu de crezut ca in lipsa puterilor occidentale ar fi putut aparea un mare stat arab care sa
uneasca teritoriile dintre egipt si mesopotamia. Probl e de natura structurala (compozitia
etnica, religioasa etc). Ideea crearii unui stat evreiesc adauga o sursa de instabilitate si
creaza o platforma asupra careia se vor reuni nemultumrile din regiune.
Dupa 23 Turcia are o evolutie interesanta, pentru ca trece prin experienta dramatica
a reazboiului si apoi experienta renasterii antionale. De la jum anilor 20 turcia incepe sa isi
reconstuiasca relatia cu MB in primul rand. Avem acest soc peste care Turcia trece rapid,
disputa legata de Mosul - pe care o pierde in fav MB, dar are ocazia de a o prezenta ca o
mediere. Apoi, relatiile intre cele 2 sunt intr-o tendinta ascendenta, culminand in 1926 cu un
soi de garantie britanica oferita Turciei impotriva unei garantii externe.
Rolul militarilor - 1908 traditie odata cu revolta junilor turci animati de credinta ca
ideologiile occidentale sunt de fapt sg raspuns la probl statului turc
EGIPT
- cu ocazia IWW iese definitiv de sub suveranitate formala otomana
- 1914 - protectorat britanic
- in 1922 egiptuul devine formal independent dar acest eveniment e inconjurat
de o serie de controverse referitor la forma pe care o va lua relatia dintre mB si egipt,
disputa care se va incheia abia in 56
- Problemele erau: prezenta militara britanica in egipt, englezii voiau sa
pastreze o garnizoana la Cairo
- probleme legate de consilierii britanici in administratie
- 1932 - tratat ce consfinteste independenta egiptului, dar MB pastreaza
controlul afacerilor militare, controlul asupra politicii externe a Egiptului si Egiptul
face parte din sist eocnomic imperial

- Egiptul e un exemplu interesant si in ceea ce priveste modul in care


interventia externa actioneaza in raport cu liderii locali. Apare o miscare nationalista
nascuta in interiorul armatei egiptene - cea care-l va da pe Nasser, o miscare
antionalista ce contesta monarhia, iar la sf anilor 20 prima organizatie islamista Fratia
Musulmana (1928, avea o platforma religioasa puternica, ii vizeaza pe actorii egipteni
ce cocheteaza cu britanicii si are o platforma antibritanica)
- dificultatile se vor acumula
- in IIWW britanicii tr sa mentina un contorl f strict asupra Egiptului. Sunt mom
in care sultanul refuza sa faca ce i se spune si apar trupe blindate britanice
CU exceptia transiordaniei, nimic din ceea ce britanicii au creat nu au supravietuit f tare.
Siria, dupa un interludu din anii 50 si-a creat un sistem laic stangist, Irakul si-a lepadat acest
subtire strat occidentalizant in 58 cand dinastia hasemita a fost rasturnata si a fost renegata
orice legatura militara cu MB, Libanul si-a pastrat forma din mandate insa caracterul artificial
a iesit la iveala odata cu tensiunile ce au urmat.
Din 1945 MB isi vede tot mai clar limitate optiunie, se afla prinsa intr-un sionism din
ce in ce mai militant. si o lume araba din ce in ce mai vehementa. Din 44 incep activitatile
teroriste ale organizatiilor evreiesti. Din 46 MB incearca sa transfere autoritatea catre ONU.
SUA sustineau f puternica ideea unei stat evreu si a imigratiei. In 47 probl palestiniana
ajunge pe baza unei comisii speciale create pt Palestina. Aceasta preluand multe din
planurile interbelice propune un stat evreu, unul arab si un ierusalim internationaliza.t. Vor fi
contestate de toate taberele. In 40 MB se va retrage si va incepe primul razboi intre Israel si
statele arabe inconjuratoare.
8 decembrie 2015
Reparatiile de rzboi
- reprezinta unul dintre aspectele centrale a RI in anii 20
- un factor care a dus la prabusirea sistemului international - legautra intre
conflictul legat de reparatii si izbucnirea marii crize
- este o probl fara precedent in istoria RI in masura in care imbina intr-o
maniera indisolubila chestiuni de natura politica, trategica dar si economica. Exact
aceasta pozitionare a reparatiilor la limita, face cvasiimposibila gasirea unei solutii
rationale
Reprezinta in buna masura solutia pe care statele combatante o gasec la itnrebarea cum platesti pt un razboi industrial de uzura, fara a compromite stabilitatea financiara a
statului si fara a pune in discutie relatiile sociale si economice dintre acele state.
In timpul razboiului, datoria publica creste de la 5 la 11 ori -> discrepanta
- cum acoperi deficitul? R: taxare mai stricta a populatiei - genera dificultati si
risca sa puna sub semnul ? consensul in vederea razboiului
Taxarea putea fi facuta diferentiat, si putea viza categoriile instarite. Ele sunt insa
cele mai bine reprezentate si au cea mai mare influenta cand vine vb de decizia politica.
Sistemuld etaxare progresiva ar fi insemnat sa se repuna in discutie relatia dintre diferitele
categ sociale. Reparatiile reprezinta o iesire convenabila din aceasta dilema. Asadar,
reparatiile devin una din marile iluzii ale IWW din 1916. Se vede f clar aparitia unui dublu
discurs, mai pronuntat in cazul anglo francezilor,d ecat in cazul germanilor. In G germanilor
unde decizia e luata de militari nu se cere asta, in cazul anglo francezilor unde politicul/ civilii
detine puterea - sceptici. La Paris se crede ca e neralist ca G va plati pentru toate ruinele
europei si a-ci cere sa faca asta inseamna sa incatusezi G pe termen nedeterminat, iar ea
nu va accepta.

DPDV britanic reparatiile erau o cauza pierduta de la inceput pt ca:


- G ar fi primi rau aceasta idee
- va insemna o lov pt fluxurile comerciale antebelice de care MB depindea
A cere sume mari in contul reparatiilor = a perturba si mai mult ceea ce razboiul deja
tulburase. Planificarea la nivelul invingatorilor e carac prin moderatie, pana in 1917. Exista si
un semn de ? Va fi o victorie compelta, vom putea cere ceea ce dorim Germaniei.
In 1918 lucrurile incep sa se schimbe din mai multe motiv>
- extraordinarea mobilizare si investitii necesare pt a castiga razboiul.
Societatile invingatoare au tot mai mari probl in a intelege de ce G nu poate plati pt
tot?
- pe masura ce pacea se profileaza, dupa vara lui 1918, statele invingatoare tr
sa faca acest salt din dezbaterea privata, a expertilor in descursul public, iar niciun
om politic nu vrea sa se pronunte in vederea solicitarii de reparatii. Considerentele
care-i anima pe anglo-francezi cand solicita reparatii nu sunt de ordin strategic sau
economic, ci de ordin demagogic. Ei cred ca lupta pt supravvietuirii lor politice
In MB de la acest consens anti-reparatii, pana in vara lui 1918.
In toamna lui 1918 se creeaza Comitetul Hughes , prim min australian, un radical,
comitet care trebuia sa studieze oportunitatea solicitarii de reparatii si sa evalueze masura in
care G putea plati asemenea sume. DIn comitet faceau parte si Northeliffe si Cunliffe - guv
al bancii angliei si un mare magnat de presa, proprietarul unui grup de publicatii, toate de
orientare nationalista. Toti radicali, adepti ai pacii dure pt G< dominati de o viziune paseista cum sa revenim la situatia din 1914? cum refacems tatutul MB ca centru al finantelor
mondiale. Comitetul se intrunea prea devreme, razb nu era nici macar terminat - nu au
statistici privind situatiae conomica a G, pierderile si cheltuielile aliate, deci analizele sunt pur
politice.
Concluziile sunt absolut halucinante - G va putea plat in fiecare an dupa semnarea
pacii cca 1,2 mld Lire Sterline in cond in care cifra propusa era pe la 7-8 mld. COncluzile
provoaca imediat o dezbatere interna. In discutie itnervine Keynes-functionar al trezoreriei G nu va putea nici macar 100 mil lrie fara ca G sa primeasca acces privilegiat la materiile
prime de care va avea nevoie si fara ca exporturile sa ii fie stimulate. Vocea lui Keynes e
innecata in campaniie electorale. Preocuparea comitetului hughes e sa il faca pe L George
sa piarda. Rezultatul - Loyd George, desi e convins de contrariu, in faza finala a campaniei
ajunge sa preia cifrele si concluziile acestui comitet.
Avem in primul rand Franta care se afla la o situatie economica la amrginea
prapastiei. In 1917 economia ei intra intrun fel de colaps. Economia ei a supravietuit gratie
integrarii F intr-o serie de structuri de cooperare economica interalitate. E invingatoare pt ca
in fiecare luna primeste subsidii din aprtea anglo americanilor, primeste pe datorie materii
prime, pt ca nu are nevoie sa se ingrijoreze de transporturi maritime. In 1918 F e pusa in
situatia urmatoare - simte nevoia ca in special aceste mecanisme de cooperare economica
sa continue in periaoda de reconstructie. In ian 1919 SUA decid sa puna capat tuturor
acestor aranjamente itneraliate. Avem in al 2 lea rand dualitatea britanica - moderatie, insa
proiecte radicale sub impactul campaniei electorale si a drointei de c acapitaliza politic probl
reparatiilor.
SUA - oamenii politici americani nu cred ca au marja de manevra necesara care sa
le permita sa plaseze SUA in pozitia de motor al reconstructiei europene. In SUA aceasta
retragere rapida din probl economcie ale Europei se explica si altfel - IWW este un moment
important dpdv al relatiilor dintre diferitele puteri - evolutia istorice a relatiei dintre presedinte
si COngres. Intreaga ctivitate a lui WIlson dupa 1917 ajugne sa fie perceputa ca o incercare

de a impune Congresului unui anumit curs. Participarea SUA in carul acestui proces de
reconstructie economica a Europei ar fi insemnat perpetuarea guvernului - taxare
suplimentara in SUA, ar fi insemant posibilitatea regandirii relatiei dintre autoritatile federale
si cele statale - o imag in oglinda a Germaniei
F - rpobl securitate
MB- ezitanta
SUA - intorcandu-se spre izolationism
In 1919 se adauga alte asepcte:
- marcheaza o ruptura la marginea pacii - pt prima data, pt ca e unr azb al
natiunilor cu state democratice, avem preocuparea pt repararea apgubelor suferite
de civili
- se regaseste inclusiv in discutiile ce au loc imadiat inainte de armistitiu intre G
si Antanta
Pe 5 nov 1918 secretarul de stat american Lamsing mentona obligatia G de a
compensa pt toate pagubelele suferite de civiliis tatelor aliate. In cazul F - 7-11 mld doalri. In
pofida preentei acestor elem, impresia dominanta la Berlin este ca aliatii or solicita sume
mici, asta in conditiile in care G exploatase nemilos teritoriile pe care le cucerise - economia
belgiei a fost distruse. La finalul razboiului em distanta uriasa intre asteptarile germanilor sia
steptarile viictimelor germane,, astteptarile Blegiei - considerat de multi statul cel mai
indreptatit sa primeasca reparatii - victima incalcarii garantiilor. In Belgia, Germanii si-au
exercitat autoritatea prin marci de ocupatie. Avem de0a fac ecu o realitate cu care marile
state invingatoare tr sa se confrunte si care le determina sa nu renunte asa usor la reparatii.
E vorba de cheltuielile sociale carora le da nastere razboiul. Bugetele nationale tr sa faca
fata unor noi categorii de cheltuieli. Tr a faca fata serviciului datoriilor publice.Cheltuieli pt
pensiil. vaduve, orfani etc.
In Franta, palta pensiilor de invaliditate, pt vaduve insemna in fiecare an circa 3% din
PIB. F in anii 20 are 2 bugete:
- ordinar - cosntruit asemeni bugetelor ante 1914 cheltuieli si venituri uzuale
- buget extraordinar - cheltuieli de pe urma razboiului si care teoretic ar fi
trebuit sa fie alimentat de reparatiie germane
Inca din timpul acestor negocieri apar cateva concepte care or domina dezbaterea legata de
reparatii in deceniul al 3-ea. In primul rand e v de cpacitatea de plata a Germaniei. In timpul
COnferintei se discuta, care sunt necesitatile aliatilor si ce poate Germania plati dina ceste
nevoi. Reparatiile sunt insa o datorie politica si sunt prcepute ca atare. Aceasta capacitate
de plata devine un termen f subiectiv, un termen care reflecta perceptia legitimitatii acestei
obligatii. Nu conteaza neaparat cat paote plati, ci cat crede G ca paote sa plateasca.
Reparatiile reflecta mai putin reursele aflate la dispozitia Germaniei si inainte de
toate reflecta vointa nationala a Germaniei. Avem de-a face cu 2 aspecte: capacitatea de a
plati si vointa de a plati. Data fiind evolutia problemei in anii 20, discutia despre capacitatea
de a plati e una teoretica si inutila. Cum puteau stabili capacitatea de a plati?
Insemna introducerea intr-un calcul destul de complicat a unor date burte, relativ
usor cuantificabile - balanta comerciale, consum, fiscalitate, rezervele valutare sau de aur.
Toate aceste date brute sunt filtrate de ceea ce alt istoric numea lentilele prioritatilor politice
(jocul politic de la Weimar la inc anilor 20). Atunci tinde sa se formeze un consens
antireparatii, ceea ce mareste distanta dintre capacitatea de a plati si vinta. Reactia
republiciid e la Weimar in probl reparatiilor e rezultatul a 2 factori:
1. lipsa de legitimate perceputa de majoritatea polulatiei germane - orice forta
politica se sinucide daca sustine plata unor asemenea sume

2. structura vietii politici weimareze - fragmentata, guverne sustinute de coalitii f


slabe si o viata politica polarizata ceeace inseamna ca nicio forta politica nua re
majoritatea pt a impune un anumit curs, air centrul este supus unor atacuri cosntante
dinspre extrema dreapta si dinsspre extrema stanga, air ele pun in discutie
elgitimitatea noului regim
Din exteroior, situatia Germaniei nu pare nerezolvabilla. Guv germane ar trebuis a isi
proiritizeze cheltuielile - plata rep sa urce mai sus in ierarhie. Astfel, guvernului german ii
este usor sa reziste -c e sa alegem, cheltuieli sociale sau reparatii. In egala masura statul
agseste in reparatii o scuza f utila pt a evita reformele dureroase politic ->> min de finante va
fi asasinat.
In cazul Rep Weimar avem o relatie f complciata intre politic si economic, intre
supravietuirea sist politic weimarez si palta reparatiilor. Peste asta se suprapune costul
razboiului.
O alta probl la care Germania tr sa raspunsa este asa numita problema a transferului. Cum
sa ajunga sume de bani in valute acceptable in plan international si cums a faca asta cand in
itnregul deceniu /(cu 2 exceptii) ea inregistreaza deficit comercial negativ. Deci, G tr sa se
imprumute de undeva, ca apoi valutele sa fie transferate statele invingatoare. Cca 15 mil
amrci au intra in G in 1021-22 (speculatori), ei isi vor vedea investitiile distruse in urma hiper
inflatiei. In 1919 la Conf de Pace nu s-a stabilit o suma.
1919-1921 - Anglia, Franta si Germania sunt prinse in acest menuet diploamtic in care anglo
francezii detin un insturment important - amenintare auc ocuparea unor teritorii, air G
incearca sa reziste invocand propria slabiciune economica, amenintarea bolsevica si
invocand lipsa de intelepciune a itnregii intreprinderi. In 1920 are loc conferinta de la Spa
(Belgia) unde pt prima data G pare sa vina cu o oferta serioasa.
Avenol - datoria G estimata la circa 103 mld marci aur avea sa fie imaprtita in 42 rate
anuale - la inceput rate mici, urmand sa urce. Germania refuza, rez fiind prelungirea cu inca
1 an a dezbaterii privind totalul. G incepe sa foloseasca reparatiile pt a modifica granitele, pt
a da un traseu favorabil granitei germano-poloneze. G tr sa pastreze Silezia Superioara
(punea sub ? viabilitatea economcia a Poloniei) si G trebuia sa fie eliberata de orice restrictii
impuse comertului german. Prin tratatul de pace G fusese obligata sa aplice statelor
invingatoare clauza natiunii celei mai favorizate. La inc lui 21 e uun moment de cotitura, pe
aprcursul lui 20 inclusiv britanicii luasera in considerare posibilitatea ocuparii Ruhrului.
Franta va ajunge sa utilizeze obstructionismul german in materii de rapratii pt indeplinirea
obiectivelor in renania. In aprilie 21 Franta instituie un cordon vamal pe Rhin itnre teritoriile
germane de la est si vest de Rhin. Consiliul SUprem ALiat impune o taxa de 50% pe
exporturile Germane catre aliati.
Pe 8 martie o serie de orase germane fusesera ocupate de trupe franceze
Dusseldorf, Duisburg si o parte a trupelor sunt trupe coloniale. In aprilie 1921 este reunita
Conferinta de la Londra unde se ajunge la compromisul 132 mld marci aur. COnf de la
Londra se prelungeste in luna mai 1921 cu scopul de a detalia suma, dupa ce program v afi
platita. Pe 5 mai ii este prezentat programul de plati. Ii e prezentat ca un ultimatum
Germaniei. Rezultatul - guvernul Wirth accepta programul de plati. Erau 3 categorii de titluri
de stat pe care Germania urma sa le emita. In detalii se specifica ca din aceste categorii
doar primele 2 erau paltibile, air aceste 2 insumau cca 50mld marci aur, din care g platise
sub forma costurilor de ocuaptie, transfer de proprietat, patente cca 9 mld marci.
Intamplator, suma se apropria mult de ceea ce spunea Keynes.
Cele 41 mld marci ar fi trebuit platite intr-un intervald e pana la 40 ani. Planul de plati
avea avantajul ca se apropria de o estimare mai realista a capacitatii de plata, dezavantajul

era ca pastra formal acea categorie C si efectul era ca facea sa planeze deasupra
Germaniei aceeasi nesiguranta. Cei care ar fi dorit sa inversteasca in G si guv German nu
puteau sa isi puna ordine in casa. Guv G accepta, pana in 1921, G nu platise mare lucru, in
vara lui 1921 G tr sa faca primele plati serioase. Rezultatul este o amplificare a inflatiei in
Germania. Dificultatile se prabuses in 1922, indiferent de raltia de cauzalitate dintre reparatii
si inflatie(Actioneaza ca un catalizator). Tentativele statuluid e a echiibra situatia financiara
sunt blocate de dreapta nationalista, dar oficialii germani doresc sa dovedeasca
incapacitatea de plata a G - haosul devine un instrument de lucru util in negocierea cu aliatii.
Infltia este aleasa din ratiuni politice interne. E aleasa pt a distribui costul razboiului.
Pe de alta aprte, dincolod e aceste tentative limitate in martie aprilie 38 nu exista presiuni in
sensul stabilizarii economice. ABia ocuparea Ruhrului va introduce acest stimul.
In 1922, deficitul bugetar german atinge 16% ceea ce face echilibrarea cvasiimposibia. Reparatiile sunt la un anumit nivel utile chair autoritatilor germane. Inflatia e
perceputa ca fiind profund negativa, dar guv isi eprmite sa faca asta pt ca prezinta inflatia ca
o masura de evitare a platii reparatiilor.In 1920 guv german a ales inflatia, aales riscul
haosuluie conomic. Unii au vazut in acest haos o tentativa cinica de a evita plata reparatiilor.
Altii au vrut sa arate ca G si oamenii politici germani aveau 2 optiuni - ac inflatie cu
beneficiile anularii costurilor intr-o anumita masura si stabilizarea bugetara si politici
dezinflationiste. Aceste politici de stabilizare = prabusirea sist Weimar. Rezistenta germana
incepe sa se faca simtita, viziunea franceza si engleza evolueaza in directii diferite MBstabilizarea economica si refacerea rapida, F- reparatii ca instrument pt propria
reconstructie.
Ca si in 1919 solutia de compromis ar fi fost o garantie de securitate din aprtea MB pt
Franta. In 1922, aceasta atitudine diferita fata de probleme intregii europe incepe sa se
reflecte clar in chestiunea reparatiilor, si MB incepe sa se comporte ca o putere revizionsita.
In 1922 - nota Balfour: MB nu mai doreste reparatii si va cere debitorilor sai doar cat are
envoie ca sa isi indeplineasca datoria catre SUA. MB rupe relatia intre reparatii si datorii de
razboi. Se rupe de Franta.
La jum lui 1922 se cauta o salutie de iesire din blocaj si se incearca impunerea
solutiei gasite in 1924. Economia Germana trebuia repornita, finantele germane trebuiau
stabilizate printr-un mare credit international. Evident, cei care ar fi trebuit sa ofere asta ar fi
fost bancherii americani. La Londra se reunesc bancherii englezi si americani. J.P Morgan,
foarte atasat eliatilor, interesat in reluarea platii reparatilor - el spune ca acest credit nu va
putea fi acordat fara a indeplini 2 conditii:
1. suma de 132 tr sa fie coborata pt ca nu e realista
2. germania tr sa beneficieze de un moratoriu extins - cativa ani inc are sa
revina la crestere
F - daca se vor opri cativa ani sigur nu vor mai plati + daca noi reducem plata reparatiilor,
SUA reduce plata datoriilor? Nimeni din adminsitratia americana nu isi poate asuma aceasta
povara. Poincare refuza. Bancherii mai pleaca de la o premiza gresita. Ei primvesc atunci
cand se uita l germania, situatia sa financiara care tinde spre dezastru. Situatia economiei in
ansamblu era cu totul diferita. In 1922 industria germana isi creste productia extraordinar, isi
sporeste xporturile, beneficiaza de aceasta topire treptata a datoriilor. Somajul, spre
deosebire de F si MB e aprape de 0. Deci, iamginea ar fi fost una mult mai nuantata, in care
G are aceasta situatie paradoxala - dar daca te uiti la vest vezi 2 economii in criza. Bancherii
nu fac o asemenea evaluare.

In iunie 22 Germania inceteaza sa plateasca ratele cf programului de plati, iar in iulie


solicita un moratoriu co mplet pt 2 ani si jumatate. Iulie 22 - locajuld evine cu adevarat
complet.
Solicitarea germana ambitioasa, scoate la iveala conflictul anglo-francez. Noul
guvern german Cuno adopta in mode deliberat o politica confrontationala de conflict cu
Franta, sperand sa obtina simpatia MB si sa expuna existenta acestei fracturi in tabara
invingatorilor. Cuno declara ca G nu va mai plati nimic daca nu se reduce substantial
cuantumul stabilit. In noiembrie Cuno cere iar un moratoriu complet pentru 3-4 ani.
Diplomatia germana nu e cea mai coerenta - lanseaza propuneri in toate directiile - spune ca
G e gata sa ofere un pact de securitate in Vest, obiectivul fiind prevenirea sanctiunilor
franceze (ocuparea Ruhru). Pe alt fond incearca sa reinvie ideea creditului itnernational - G
va plati 20 mld daca i se acorda un credit international. Germania avea motive sa spere,
deoarece dupa iulie 23 obtine un moratoriu mascat, fiindca Belgia accepta o amanare a
platilor, ceea ce muta termenul limita in ianuarie 1923. Pe 15 ianuarie 1923, anglo-francezii
incearca sa gaseasca inca o data compromisul pe tema reparatiilor si britanicii vin cu un
plan pe care il considera generos - G trebuia sa primeasca un moratoriu pe 4 ani. Englezii
au ajuns la concluzia ca G se afla intr-o situatie financiara atat de grea incat amanarea platii
e singura solutie. Britanicii trebuie insa sa raspunda la una din cererile franceze - da la
moratoriu, dar G tr sa puna garantii care sa faca certa reluarea platii. MB - moratoriu de 4
ani, fara garantii - deoarece stiau ca a impune agrantii insemna a te lovi de un refuz german.
Singurul stimulent oferit era anularea datoriei franceze catre MB si a Italiei insa, asta era
insotita de atat de multe conditii incat nu putea sa nu fie perceputa ca o oferta jignitoare de
catre francezi. Aceste conditii insemnau ca MB renunta nu la 100% din datorie ci aprox la
30%. Planul britanic e refuzat de Franta - il vede ca pe un plan de a pune capat reparatiilor.
In lipsa unui compromis anglo-francez, Franta se simte libera sa actioneze pe baza deciziei
Comisiei reparatiilor din ianuarie 1923, care declaratie Germania in default (incapacitate de
plata).
Francezii ocupa Ruhr - politica de rezistenta pasiva. Aceasta afecteaza in primul rand
Germania. Atata timp cat Germanii rezista, F nu poate obtine beneficiile pe care conteaza,
dar costurile germane sunt exorbitante. IN sept 23 se vede nevoita sa puna capat rezistentei
pasive. De atunci, ocuparea Ruhrului devine o politica de succes - extrag cantitati mari de
carbuni. Rezultatul este acest plan - Dawes. In ian 1924, Franta se gaseste aparent in
pozitia de invingator, insa actiunile sale sunt privite cu tot mai multa suspiciunea, Temerile
anglo-americanilor par sa se adevereasca - hiper-inflatia in Germania.
- moneda se devalorizeaza de 100 mld ori
Exista temerea ca ocuparea Ruhrului se va prelungi ori permanentiza si sub protectia
trupelor franceze in V Germaniei se va naste o miscare separatista. In nov 23 in Ruhr
izbucesc revolte separatiste. Autoritatile franceze de ocupatie pastreaza neutralitate
absoluta. Revoltele sunt invinse de localnici.
Ocuparea Ruhrului a dus o reevaluare a problemei reparatiilor in Germania si o
reevaluare a relatiei dintre Franta si Germania in SUA si MB. In G sub Stressemann,
reparatile incep sa fie vazute astfel - nu cumva va putea G plati indulcirea tratamentului
aplicat de invingatori?
Chiar Franta incepe sa isi dea seama ca reparatiile nu sunt exact ce au sperat ei.
Autoritatile franceze, sub Poincare si dupa incep sa realizeze ca despagubirile germane nu
sunt cheia reconstructiei franceze si ca trebuie cautat o alternativa. Alternativa care se
profileaza in 1924 este or econstructie economica continentala, o reconstructie asistata de
credite anglo-americane si in special americane. Anglo-americanii inteleg ca trebuie sa

intervina, britanicii in domeniul securitatii, americanii in domaneiul financiar, pentru a


stabiliza acest raport de forte. Interventia financiara va fi planul Daws, iar in materie de
securitate - Pactul de la Locarno.
Planul Young 1929 - pune capat controlului strain in Germania
Planul Dawes - aprilie 1924 - nu isi propunea o reevaluare a totalului reparatiilor. E evitata
problema cuantumului. Se considera ca Germania dupa prabusirea din 23 se aflta intr-o
situatie asanata si poate fi beneficiara unui asemenea credit. Dpdv bugetar, G staatea mai
bine decat F si MB - nu avea datorii si nici cheltuieli militare.
Planul isi propunea sa impuna o doza de supervizare asupra economiei germane. La
Berlin avea sa isi aiba sediul un agent general al reparatiilor, un american, Parker gilbert, cel
care trebuia sa monitorizeze situatia finantelor germane, avand rolul de a atrage atentia
asupra eventualelor decalaje. Impunea ceea ce francezii numeau gajuri productive,
respectiv, Germania oferea ca gaj caile ferate.
Planul, desi nu era declarat asa, era unul temporar - oferea o solutie de tranzitie,
pana la stabilizarea completa a Germaniei Planifica os erie de 5 rate anuale din ce in ce mai
mari, in fiecare rata anuala intrand atat platile in contul reparatiilor cat si platile pt returnarea
creditului oferit.
Planul inseamna in esenta reintegrarea economica a G in sist int si ofera baza
reintegrarii politice.
In 1917, Parker Gilbert lanseaza un prim apel pt un aranjament definitiv. Economia
germana isi revenise, trebuia gasita solutia care sa ofere predictibilitate. G e de acord,
sperand sa primeasc ao noua reducere. In 1928-29 avea sa se ajunga la ratele anuale
maxime - G voia sa evite platile masive. Ca urmare a presiunilor americane, in sept 1928 se
anunta intentia statelor invingatoare si a Germaniei, de a negocia un plan permanent.
Rezultatul este planul Young. Negocierea vine intr-un mom in care economia intra in alta
etapa - crahul 28. Americanii prefera sa investeasca pe bursa decat in Europa. Aici intervine
defectul capital al planului Dawes- dependenta Germanieid e capitaluri ieftine straine.
Intre 24-29 G s-a imprumutat cca 20 mld marci aur. I-a permis sa plateasca reparatii,
sa sustina programe sociale f generoase si sa faca cheltuieli excesive, cu mult peste ceea
ce i-ar fi permis intelepciunea liberara. rez este un nivel de viata mult peste ceea ce
mijloacele Germaniei permit. Un nivel de viata nesustenabil. Renegocierea are loc pe fondul
unei iluzii a reconstructiei economiei germane - statul german va trebui sa plateasca cam 60
ani. Rata anuala era impartita in 2 o rata obligatorie si o rata platibila in functie de
performanta economiei germane. Planul facea progrese in sensul stabilirii unei legaturi
informale intre reparatii si datorii de razboi. Cifra de 59 rate anuale era surprinzatoare, dar
era durata medie de plata a datoriilor de razb ale aliatilor catre SUA.
Plecand de la premiza ca economia G s-a revigprat, sunt eliminate orice forme de
control asupra acesteia. ALiatii nu mai pot monitoriza cu adevarat starea economiei
germane. Planul, pt ca G se imprumutase atat de mult pe pietele private, include masuri de
protectie pt acesti investitori privati, respectiv, da priritate platilor datoriilor guvernamentale
-> in contextul unei situatii dificile G va vb despre returnarea datoriilor private pt a amana
reparatii.
Planul Young e acceptat in ian 1930, la Haga, insa era deja evident ca intregul
context international punea initiativa sub semnul indoielii. Va fi nevoie de 1 an si jumate,
iunie 1931, pentru ca plata datoriilor private si a reparatiilor sa itnre in conflict, presedintele
hoover sa vb de moratoriu, ca apoi sa se ajunga la conferinta de la lausanne prin care
reparatiie sunt anulate, cu exceptia unei ultime plati de cca 3 mld $ pe care G nu o va realia
niciodata.

C 15.12.2015 - fundamentele politicii externe SUA


- politica americana in timpul IWW - neutralitatea si implicarea de partea
antantei
- dezbaterea care are loc in SUA pe marginea Ligii Natiunilor si aa derarii la
aceasta
- problema izolationismului american
- etapele pol ext SUA in interbelic
In ceea ce priveste pol ext americana se pune problema inc e masura 1917-1917
(participare activa la razboi si negocierea pacii) aduc o ruptura in istoria politicii ext
americana si in ce termeni e justificata aceasta actiune c ao revolutie wilsoniana. In 1917
SUA sunt dpdv al pol ext un stat imatur din cauza izolarii internationale si gratie acestei pax
britannica - preponderenta britanica ce inseamna ca in emisfera vestica nimeni nu
indrazneste sa se implice altfel decat economica. Pana inn 1917 SUA nu au trb sa faca fata
dilemelor de care se lovisera statele europene si nici vreunei amenintarie xistentiale. La inc
sec XX, SUA nu au un pradator natural - nu exista un stat care sa le ameninte in vreun fel.
Dpdv economic, pana la sf sec XIX cuvantuld e ordine este autosuficienta, iar abia de la
inceputul sec XX o parte a elitelor americane incep sa resimta nevoia macar a unei
expansiuni economice in afara granitelor.
La inc sec XX SUA incep sa dispuna de instrumentele unei politici gloale, au o flota
din ce inc e mai importanta, economia este pe primul loc la nivel mondial si cu toate astea
interesele SUA sunt mai degraba provinciale - contradictie.
1917 vine intr-o oarecare masura ca un soc si politica americana in timpul IWW este,
ca si in interbelic, marcata de o ambiguitate structurala ce se reflecta si in personalitatea lui
WIlson. EL a fost vazut in istorie ba ca un realist, ba ca un idealist, ba ca un om politic
crestin, antirevolutionar, promotor al capitalismului american si bineinteles, ca un
internationalist. Wilson a fost cate putin din toate si nu s-a incadrat doar intre limitele uneia
dintre descrierile mentionate. Rezultatul a fost o politia destul de greu de interpretat - el nu
comunica f bine, pol ext americana este haotica, iar acest haos se va apstra inclusiv dupa
razboi - o pol ext ce vorbeste pe mai multe voci. Britanicii erau inc eata in 1917 pt ca nu
stiau cine face politica ext americana.
Wilson se vede propulsat intr-un context international tulbure. Cand e ales in 1912
spune - Ar fi ironic ca un eventual context international complicat sa ma faca sa ma preocup
mai mult de politica ext - SUA e aruncata in aceasta valtoare fara sa aiba insturmentele
birocratic necesare. Relatia dintre Wilson si Departamentul de STat e una bazata mai
degraba pe suspiciune si in plus e un personaj contradictoriu, nu f consecvent - spune in
succesiune lucruri care se bat cap in cap. Pana in 1917 Wilson a dorit sa pastreze SUA
neutra, actiunile germane sunt cele care forteaza mana SUA. Wilson si-a dorit o victorie
britanica, evident solutia era ca victoria sa vina in conditiile in care SUA isi apstrau
neutralitatea. Inclusiv pe tema asta exista o discutie: in ce masura, data fiind atitduinea filoengleza a lui WIlson, putem vorbi de o neutralitate americana? SI britanicii si germanii
incalca legile marii, incalca statutul de neutralitate al SUA - in timp ce britanicii incalca
dreptul de proprietate a unor comercianti, germanii ataca dreptul la viata. Criticii cred ca
britanicii actioneaza la fel (folosesc campurile de mine). Dpdv lui WIlson, cel mai probabil
erau destul de clare incalcarile legii neutralitatii, insa pe de-o parte sunt incalcarile britanice
vazute ca aspecte pur tehnice, in timp ce infractiunile germane au cu totul un alt inteles.
Din 1916, poate si sub influenta unor alti oficiali americani filo-britanici, Wilson incepe
sa vada Germania ca pe o amenintare, declarand in privat ca victoria germana ar schimba

cursul civilizatiei si ar face din SUA o antiune militarista pentru a contracara. WIlson era un
wasp, UK era o natiune sora inrudita civilizational si o democratie sora. COnduita UK,
incalcarile repetate ale legilor marilor, toate sunt vazute prin prisma ideii unei comuniuni de
itnerese intre UK si SUA.
Din 1917 SUA devin principalul finantator al Antantei si exact acest argument
financiar va reprezenta principala parghie pe care Wilson o are la indemana dupa armistitiu.
In mom armistitiului si al sosirii la Paris, WIlson nu are o viziune f clara despre lumea
postbelcia -c e va insemna aceasta Liga a Natiunilor, la ce e buna si mai ales cum trebuie sa
isi exercite rolul SUA in aceasta noua lume? Toate aceste raspunsuri se invart in jurul
conceptului de Liga Natiunilor. Este destul de clar ca in spatele proiectului Ligii se ascunde o
multitudine de presiuni, surse si idei. Multi vorbesc de rasism, de un nationalism cel putin la
fel de bine creionat precum cele europene - internationalismul american este o forma de
nationalism, e un altfle de a spune ca SUA e superioara celorlalte experiente politice
contemporane si care dreptul sa promoveze acest model, iar internationalismul wilsonian e
un vector pentru aplicare. WIlson e prizonierul unei mosteniri politic e- ideea c aechilibrul de
putere e rau si incurajeaza razboiului, deci acest refuz al echilibrului e principalul resort de a
diferentia SUA de Europa. Cu ce drept putea vb Wilson despre imperialismul european,
cand dupa 1912 cand promisese ca nu va interveni in America Latina o facuse,= (companii
americane in AMerica centrala etc) - dovada de ipocrizie. Wilson este prizonierul unei alte
traditii - a frontierei - internationalismul promovat de Wilson dupa 1917 este urmatoare
frontiera/provocare. Apoi avem ideea ca democratia trebuie sa triumfe si ca America trebuie
sa joace rolul principal in triumful democratiei in lume. Aici exista o serie de ambiguitati
foarte clare. COnceptul de democratie este legat in viziunea lui WIlson de autodeterminare ori daca dreptul de autodeterminare insemana promovarea democratiei WIlson o aplica cu 2
masuri - accepta pretentiile italiene in Europa Centrala, pedepseste geermania incalcand
dreptul nationalitatilor. Toate greselile tratatelor de pace puteau fi corectate prin Liga, pt ca
Wilson e constient la Paris ca SUA actioneaza intr-un cadru restrictiv, puterea Americii de a
dicta pacea fiind legata de capabilitatile altor puteri.
Influenta crestina asupra politicii ext americane - intregul discurs american e imbracat
in termeni legati de crestinism, intreaga cauza americana e prezentat ca o cauza a
crestinatatii. America s-a nascut ca o antiune crestina, s-a nascut pt a exemplifica ca
devotamentul pt dreptate releva din Sf Scriptura. Pt unii istorici, gandirea lui WIlson preinta
cateva elemente revolutionare - incearca sa transfere in domeniul politicii elem care se
gases cin doscursul filosofic, politologic inainte de 1914. Unul dintre termenii folositi si
discutat in univ americane inainte de 1914 este cel al controlului social - ideea c ala nivel
international tr sa existe o modalitate de ingradire a egoismului national, prin promovarea
ideeiii de securitate colectiva (Transfera dezvbaterea interna in plan ext). Wilson vedea
aceasta ingradire de o maniera particulara, nu credea ca LN tr sa ingradeasca libertatea de
actiune a SUA - ipocrizie? LN era o modalitate de a ingradi egoismul celorlalti pt ca SUA nu
puteau fi egoiste. Multi istorici au spus ca - LN oferea o solutie, cel putin discursiva, f
convenabila pentru a evita faptul ca SUA odata intrata in afacerile internationale isi va vedea
in mod inevitabil libertatea de actiune limitata, pt ca interdependenta e cuv de ordine si SUA
nu vor putea face tot ce dorest. In lumea exista o pluralitate de viziuni si de poli de putere,
America nu e singura si deci va trebuis a faca concesii. Liga oferea o evadare - nu conteaza
daca ai mai multi poli de putere, va trebui sa discuti de balanta de ptuere - sa folosesti ac
limbaj ca europenii invechiti - LN inseamna ca nu trebuia sa faci asta. Multi americani nu
inteleg despre ce e vb si asta se vede in dezbaterea pe marginea proiectului.

1919-1920 - este momentul deifinitoriu pentru pol ext americnaa interbelica, mom in care se
definesc principaelel atitudini cu consecinte nefaste. Aceasta cruciada modrala lansata de
Wilson in favoarea LN si a internationalismului i-a scos din dezbaterea pol ext americana pe
adeptii unei implicari realiste in afaceirle europene (i-a definit ca izolationisti chiar daca nu-s
asa). Dezbaterea e prezentata ca dihotomia dintre internationalisti si izolationisti - dar nu e
chiar asa. Dezbaterea se centreaza pe interventie - dar cum?
Cadrul dezbaterii: Avem de-a face cu un conflict f acut intre puterea extecutiva si cea
legislativa, cand dupa razboi executivului ii crescuse puterea. Dezbaterea legata de tratate
ofera instrumentul perfect pentru afirmarea autoritatii legislativului.
- context politic complicat: Wilson castiga datoria disensiunilor dintre
republicani. In 1916 e ales aproape by default - situatia int e atat de complicata incat
nu prea iti permiti sa sechimbi presendintele
- 1918 - pierde controlul congresului la alegeri aprtiale - congres potential ostil
- refuzul lui WIlson de a-i implica pe republicani in negocierile de pace,
motivatia fiind clara: daca v ainclude republicani, programul sau de pace va fi
compromis, insa costul politic intern e unul extrem de mare
- in SUA nu exista o f substantiala traditie a consensului bipartizan inclusiv in
pol ext, doar in mom de mare urgenta exista
- republicanii cred ca tratatele si pactul LN sunt o tinta valida, in pofida
reverberatiilor posibile internationale
Una din marile probl are dezbaterii este radialismul lui Wilson. Merge la Paris cu un
program nu f bine cristializat, dar modificat in urma convorbirii cu ceilalti. Cand revine la
Washington e prins intre rezultatul convorbirilor si Congres, a accepta ce zice COngresul =
renegociere cu aliatii. El pastreaza atitudinea ferma prin care refuza negocierea cu Partidul
Republican PR are o atitudine mai nuantata insa. Maj republicanilor nu sunt ostili ideii de
organizatie internationala (sunt ostili ideii de OI asa cum a creionat-o WIlson). Cei mai critici
din rezervationisti introduceau atatea obiectii ca organizatia ar fi fost lipsita de continut. In
randul republicanilor mai avem insa:
- rezervationistii mdoerati - ar fi putut fi conciliati daca WIlson adopta atitudinea
necesara
- cei care refuza LN, dar sunt de acord cu implicarea SUA in afacerile
internaitonale si atitudinea lor este cea mai apropiata de o viziune realista - SUA sunt
stat invingator, iar SUA tr sa pastreze coalitia invingatoare - atac direct la programul
WIlsonian dar cu o alta modalitate de implicare in afacerile internationale
- izolationistii fara rezerve - cred ca SUA a gresit atunci cand a intervenit si
chiar daca nu a facut o greseala pt ca germanii ii amenintau, SUA Nu are ce cauta in
aceste probl
}n feb 1918, cand se intoarce in SUA - Wilson spune ca lumea veche s-a pocait prin sprijinul
pe care-l ofera Ligii, lumea veche arata ca a renuntat la vechile pacate. Europa s-a alaturat
SUA in inaugurarea unor noi standarde a dreptatii. Europa a fost converitita si a devvenit
partenera SUA in aceste detalii. Republicanii nu sunt convinsi si rezultatul, Wilson recurge la
apelul direct la mase, care se va dovedi fatal intregului proiect. Tine un turnei de discursuri i
SUA unde se imbolnaveste.
In oct 1919 senatorul Cabott Lodge prezinta Congresului 14 amendamente la
proiectul Ligii. El avea o relatie de inamicitie profunda cu Wilson. Acestea distrug practic
esenta apctului LN, anuland articolul 10. Wilson, refacut partial refuza orice compromis
martie 1920 - noul tratat nu e ratificat de Senat si e ratat in felul asta celelalte curente
prezente in dezbaterea politica emricana pt ca esecul lui WIlson nu mai e unul doar contra

PR ci si unul in a pastra loialitatea propriilor sustinatori. WIlson ajunge sa fie atacat


deopotriva dins tanga si din dreapta.
Discursul care castiga este cel al republicanilor radicali si liniile principale sunt fxate
in februarie 1919 intr-un discurst al lui Cabott Lodge care e axa pe 3 puncte:
1. LN e o incalcare a traditiei americane, o incalcare a suveranitatii
2. O alianta nelimitata care impune obligatii nelimitate SUA
3. Era nev de mult mai mult pt a clarifica metodele prin care LN avea sa utilizeze
forta - una din temerile COngresului fiind ca aderand la Liga, Senatul isi pierdea
dreptul de a declara razboi
Un alt senator american spunea LN nu poate reusi nicicum. LN va fi prea puternica si va fi o
amenintare la suveranitatea SUA, ori va fi prea slaba ca sa nu ameninte aceasta
suveranitate si va fi o funie de nisip - nu va avea substanta. Alternativa este o liga adevarata
(pastra termenul pentru a evita cuvantul alianta). O liga adevarata insemna o liga a puterilor
invingatoare care sa aiba de partea sa un tribunal international capabil sa aplice actiuni (nu
era clar inc e masura acest tribunal avea sa incalce suveranitatea SUA).
In iunia 1919 acelasi Nox (senator republican) propune o rezolutie in care ofera ca
alternative:
1. pactuls a fie detasat de tratatele de pace - ceea ce Wilson nu era dispus sa
faca
2. SUA sa intre intr-o alianta cu statele europene invingatoare, dar rezolutia sa e
invinsa de izolationistii republicani si democrati
Rezultatul e ca in 1920 America alege acest curs izolationist - termen considerat de
unii ambiguu. Nu inseamna neimplicare internationale, ci inseamna incercarea de a utiliza
exclusiv insturmente economice pt a atinge obiective politice si de securitate. Se dovedeste
in mod repetat ca acestea nu sunt suficiente, ca instrumentele economice inseamna a
mobiliza in sprijinul statului acotri privati, air acestia au propriile interese. In cazul Japoniei, in
1931, interesele eonomice SUA sunt favorabile Japoniei, chiar daca administratia e mai
degraba critica Japoniei.
Izolationismul este deci un termen despre care istoricii cred ca nu tr utilizat conferinta washington, briand kellog, dar cu toate astea termenul ramane valabil, pt a
izolationismul SUA nu a insemnat niciodata lipsa interactiunii economice cu lumea.
Impresia pe care o lasa anii 20 in politica ext americana e una a unei politici lipsite de
coerenta, mai degraba autosuficienta - care se naste dintr-o serie de false concluzii:
supraestmarea contributiei americane la victoria Antantei, la reconstructia Europei, ori ac
impresie ca am facut deja prea mult pt reconstructia europeana este un obstacol in calea
unor noi masuri ale SUA pentru a oferi staabilitate (anularea datoriilor de razboi ar fi fost
imp). Datoriile de razboi = principalul subiect unde SUA si Europa se intalnesc si se
confrunta - relatia nu poate fi una buna ( europenii au platit cu sange, SUA cu bani).
Din SUA se vede astfel - contracte europene pe care europenii tr sa le satisfaca, iar
orice scadere a datoriei europene ar fi insemnat taxe mai marei - niciiun congres sau
administratie nu vrea sa si le asume.
Ambiguitatea anilor 20 - izolationism si internationalism. Istoricii folosesc o serie de
concepte inventive pentru a descrie politica americana. Unii folosesc formula - compromisul
interbelic - tranzitie - America e implicata in lume dar crede ca nu se poate implica.
- internationalism rezervat - se implica dar nu colaboreaza cu alte puteri
Asta inseamna ca SUA in 20-30 refuza orice implicare substantiala in mecanismele
internationale de pastrare a pacii.

Ambiguitatea e sustinuta si de o sucesiune de presedinti complet dezinteresati de pol


ext. Pana la Hoover nu au o experienta a Europei si tind sa o priveasca cu dispret.
Dezinteresul e accentuat si de revenirea la ac tip de gandire perioadei antebelice. Marile
sunt dominate de MB, nu exista amenintare stategia, deci dece nea r interesa probl de
securitate int? Economicul primeaza - politicile economice incep sa ocupe un rol din ce in ce
mai imp. Ac realitate pe care politicienii americani nu o pot evita - apetitul crescand. America
tr sa caute acces la materii prime - fie ca e vbd e petrol, cauciuc sau metale mai mult sau
mai putin rare. America isi atine obiectivele sprijinand grupuri de companii private.
America devine un mare investitor:
- creditor care imprumuta europa si germania
- investitor direct
Influenta americana se simte cle mai clar in America Latina, la Sud de Rio grande. AIci, pt
prima ara in interbelic, SUA devin principalul partener. In 29 - comertul cu AM Latina il
depaseste pe cel britanic. F multe sunt concentrate in America centrala, Brazilia dar si in
Vest. MB devine preponderenta in Argentina.
In relatia cu URSS, SUA se lovesc de aceeasi dilema ca toate celalte state ce e mai
bine sa faci? sa te opui, garantand ostilitatea sau sa interactionezi si sa integrezi. AMerica
alege sa se implice limitat dpdv economic.
Inc anilor 20 - asistenta umanitara masiva oferita se SUA in tot spatiul rusesc, in
pofida limitelor de demarcatie ideologice. In pofida acestei implicari limitate, avem dea face
cu: la Est de Germania SUA sunt practic inexistente. Cu exceptia investitiilor in petrolul
romanesc, SUA nu sunt repzente nici economic nici politic in Europa de Est.
Marea Criza stimuleaza sentimentele izolationiste in SUA. Criza vine din exterior si
semnul cel mai bun este seria de decizii in contexul crizei din extremul orient. Asa numita
dosctrina Stimsson. CUm te raportezi la agresiunea Japoneza? - faci ceva pe tema asta?
SIngura solutie este aceea de a refuza recunoasterea dar de a nu insoti refuzuld e vreo
masura concreta. Criza este si un moment de reevaluare pt pol ext americana. Existase o
sursa de tensiune, aceste principii afirmate pe de-o parte si o politica f dura aplicata in
prorpia emisfera. Dupa 31 ezultatul este politica de buna vecinatate, formulata de Hoover si
consacrata de Roosevelt prin care AMerica renunta la instrumente coercitive in relatia cu
partenerii sai din emisfera vetic a- principiul neinterventiei militare si totodata SUA face primii
pasi pt reglementarea relatiei cu Cuba.
Venirea lui Roosvelt la putere in 33 = intrare in izolationism dur - institutionalism
legiferat. DC Roosevelt - personaj inteligent politic, alege politica asta de conses izolationist
in conditiile in care e clar ca e daunatoare situatiei din Europaa. Explicatii:
1. roosevelt e un oportunist - nu vrea sa modeleze opinia publica ci o urmeaza
pt ca ii aduce popularitate si f tarziu isi modifica opinia
2. EL se loveste de un consens izolationist pe care nu il poate depasi si cred ei
ca a invatat din experienta eilsoniana, a facut rpea mult pasi prea repede si a fost
penalizat
Politica lui Roosvelt e una mai atent calibrata, mai sensibila la constrnageri. eL tr sa
balanseze intre considerentele de pol interna si externa. Adeptii new deal sunt izolationisti
(Era prins la mijloc poate). Impresia este de impreditibilitate, lipsa de continuitate si confuzie.
1934 - pol ext mericana e clar pro chineza, impotriva agresiunii Japoneze. Ac adminsitratie
americana, printr-o serie de decizii economice (asa nuita silver purchase) printr-o serie de
operatiuni bancare trezoreria americana cumpara cantitati mari de argint, cand moneda
chineza era echivalata in aur si argint - arunca in aer finantele chineze. Incoerenta lui
Roosvelt e accentuata si de urmatoarele fapte: e prin putinii presedinti care nu si-a asternut

gandurile pe hartie, are un stil de conducere concurential - nu vrea sa lucreze prin structurile
existente ci isi alege obiective de pol ext scurtcircuitand departamentul de stat.
In planul politicii practice, prima actiune de pol ext e cea de a arunca in aer
Conferinta Economica de la Londra din iunie 1933, semnalul pe care il da fiind acela c
apriritatea sa e reconstructia interna, indiferent de costul acestuia pt sistemul international devalorizeaza dolarul atunci cand natiunile se intalnisera pt a negocia un compromis.
Semnalul este urmt, in 1934, de 2 evenimente:
- legea Johnson care interzicea acordarea de noi imprumuturi statelor care nu
isi respectasera angajamentele (practic tota lumea) - insemna ca se ajungea la o
situatie ingrijoratoare. Pe msaura ce situatia din Europa se complica, nu se poate
gasi finantare in SUA pt programele de finantare
- 1934 - raportul comisiei Nye - ramasa in istorie pentru formula - the
merchants of dead - intrarea SUA in razboi = conspiratie a intereselor financiare si
industriale legate de Antanta si deci, America era mereu riscul reaparitiei unei
conspiratii deci trebuiau sa isi construiasca instrumentele legislative prin care sa
impiedice.
- 1935 - se pun bazele legislatiei neutralitatii, producatorilor americani li se
interizice sa vand armament statelor beligerante. Critica adusa era ca nu se crea
niciun fel de distinctie intr agresat si agresor si mai ales, ce faceai cu razboaiele
nedeclarate - china si japonia (SUA a continuat sa exporte armament catre ambele).
Roosvelt sperase sa se creeze ac distinctie si asta se vede in comportamentul
firmelor americane in 35, 36 i contextul razboiului din Abisinia - firmele americane nu
pot exporta nici catre Italia nici catre Abisinia.
In 37 conditiile sunt inasprite, devin tot mai multe produse c enu pot fi vandute. Mai 1937,
legea cash in carry. Vasele americane nu mai trebuaiu sa intre in tetrele de operatiuni pt ca
nu mai trebuaiu sa transporte produsele.
37 - debutul razboiului dintre China si Japonia. SUA respunde remarcabil de asemenator
europenilor - sprijin limitat CHinei si incercarea de a concilia Japonia. Dintr-un anumit pdv,
aventura Jap in CHina nici nu e atat d epaguboasa - China e mare si deci avea sa absoarba
o buna parte a energiilor Japoneze.

5 ianuarie 2016
Extremul Orient
Raz ruso-japonez - raz sino- jap 37
Intrebari:
1. Cum Japonia, ptuere invingatore si beneficiare a tratatelor ajunge sa devina
una din principalele puteri revizioniste?
2. Ce rol joaca contextul international in aceasta rasturnare politica ce are loc in
jap in anii 30 in fav militarilor?
3. De ce ajung militarii sa influenteze politica interna si ext a Japoniei?
Japonia e prinsa intre Occident si Orient. A intelege ca singura metoda era de a se
moderniza si asta se va vedea in aii 30 cand devine o economie stabila bogata si capabila
sa activeze pe piete asiatice cu produse europene si sa ajunga la o vasta inarmare. etapele
expansiunii japoneze:
- 1894-95 - japonia e deschisa cu forta de catre vasele americane. Acum are
un primr azboi cu China in urma caruia castiga Taiwan si se impune ca unul dntre
pretendentii la jocul de influente din China.

- 1904-05 - razboiul ruso-japonez - nascut din consecintele conflictului anterior.


ictoria asupra Chinei in 95 aduce Japonia si China in confruntare directa in Nordestul Chinei, in zona Manciuriei, zona propice deopotriva expansiunii japoneze si
rusesti. ona scapa cumva controlului autoritatilor centrale chineze, e aflata in
apropierea teritoriului jap si rus. Pentru rusi e atractiv deoarece ofera o scurtatura
intre liniile de comunicatii dintre Rusia europeana si Vladivoslok, deci controlul
Manciuriei e o miza strategica pt Rusia, dar si pt Japonia care o vede ca o modalitate
de a bloca Rusia. Victoria Japoneza in 04-05 nu poate fi inteleasa fara iesirea
Japoniei din izolare in anii anterior, incheie o alianta cu MB in 1902 iar aceasta
alianta semnaleaza ascensiunea Japoniei spre statutul de mare putere regionala. In
urma razboiului din 04-05 Japonia preia controlul asupra sudului manciuriei, exclude
interesele rusesti de acolo si victoria est un pas important spre definitivarea preluarii
controlului asupra Coreei,a ceasta fiind anexata in 1910.
IWW este un moment esential pentru ca el inseamna
-intrarea militarilor pe scena politica japoneza - influenteaza direct agenda
externa a Japoniei:
- moment de eclipsa a puterilor europene in Extremul Orient,
Japonia beneficiaaza de acest vid politic. Oportunitatea se transforma int-ro
politica mai agresiva fata de China - la inc 1915 Cele 21 cereri care ar fi
insemnat, odata implementte, crearea unei pozitii rpeeminente pt Japonia in
afacerile hineze. In primul rand China si Japonia ar fi fost legate printr-un
tratat defensiv, cele 21 cereri insemnau reafirmarea drepturilor japoneze in
China, chinezii erau obligati ca in special in institutiile de forta sa invite
consilieri japonezi (Armata, marina, administratie) si plus, China era obligata
sa importe armament japonez, in incercarea clara de a crea o relatie de
dependentsa, mai ales in conditiile in care statele europene nu puteau face
acest lucru in acel moment
Japonezii nu au inteles niciodata cat de mult a trezit acest document
ostilitatea europenilor. Europenii au fost nevoiti sa isi aptreze suspiciunile
la mimim - Jap era aliat puterile Europene si in special MB protesteaza la
nivel moderat, dar si acestea sunt suficiente pt a intoarce 180grade
politica Jap, aceasta renuntant la cele 21 cereri. Agenda Japoneza in China
este una ambitioasa: preluarea itnereselor germane in China (a
concesiunilor germane in China). Asta ii plaseaza pe vest europeni si
americani intr-o pozitie fara iesire. Europenii ajung sa fie prinsi intre
japonezi si americani (americanii se afirmau ca principalii oponenti ai
politicii jap), iar jap intre Europa si China.
Obiectivele japoneze, in masura inc are sunt limitate la preluarea intereselor
gemrane nu ameninta extremul orient. Japonia e intr-o etapa inc are principalul sau
obiectiv este confirmarea statutului sau de mare putere prin cooperare cu ceilalti mari
invingatori. Practic suntem in faza internationalista a politicii japoneze, air aceasta va
dura pana in 31, desi primele fisuri se vad in 1927.
Opozitia americana fata de Japonia se manifesta in 2 momente:
- nov 1917 cu ocazia unui schimb de note intre Lansing-Ishii
care vine dupa negocieri tensionate inc are americanii incearca sa
ingradeasca politica japoneza. Se obtine un compromis pe care americanii
ulterior il vor considera nefavorabil: integritatea teritoriala a Chinei devenea o
dogma (trebuia respectata si de Japonia), Japonia se angaja sa respecte

principiul portilor deschise pe teritoriul CHinez, dar Japonia in shcimb isi


vedea recunoscute drepturile speciale in China. Americanii l-au interpretat ca
acord nefav deoarece acordul aprea sa accepte ideea unei pozitii Japoneze
preponderente in China.
- DUpa 1919, atat SUA si mai putin MB, duc o politica de
ingradire a politicii Japoneze in Extremul Orient. In 1918 Americanii intervin
militar in Siberia in incercarea de a tine sub control Japonia. Dupa 1919
americanii isi axeaza politica pe mai multe directii.
1. Controlarea programului de inarmare japonez - SUA incercau sa se asigure
ca Japonia nu devine o problema negestionabila dpdv militar si deci era incorsetata
in aordurile de dezarmare navala (Washington 29)
2. Japonia era integrata in acorduri politice multilaterale care ii prescriau un soi
de conduita in China.
Prin tratatele de la Washington (Celor 9 in principal) SUA incearca se asigure ca
privilegiile marilor puteri vor fi aparate , dar in acelasi timp erau create reguli pentru
comportamentul marilor puteri in CHina: respectrea itnegritatii teritoriala, principiul
portilor deschise si un acord conform careia China avea sa isi redobandeasca treptat
intreaga suveranitate (mai ales autonomie vamala pe care nu o mai avea din 1912).
Un alt aspect important cu consecinte insemante este renuntarea la alianta anglo-japoneza.
tocmai pt ca Japonia era prinsa in aceste acorduri multilaterale, nu mai era considerata
necesara o aceasta alianta priita cu ostilitate de SUA.
La inceputul lui 1922 Japonia isi contureaza aceasta linie internationalista si aceasta
optiune pleaca de la cateva premize:
- statutul de mare putere a Japoniei poate fi confirmat prin cooperare cu
celelate 2 puteri rpezente in zona - MB + SUA
- Japonia nu considera ca are resursele necesare pt o politica contrara
intereselor acestora
- politica pro-occidentala a Japoniei era considerata acceptabila sau
utila si din cauza ca: toate aceste acorduri, avand in vedere caracterul
vag, plasarea la timpul viitor a dobandirii suveranitatii chineze, nu
aduceau atingere intereselor efective a Japoniei in CHina --? Jap nu ceda
mare lucru. Acordurile aveau si un alt mare merit: marginalizau Rusia
bolsevica Rusia e exclusa sia cordurile sunt vazute ca o modalitate de a
exclude URSS din aafcerile extremului orient.
- Urss e vazuta ca un element subversiv in China. Dupa 1921
Cominternul a inceput sa fie activ inclusiv in Extremul Orient, in CHina - PC
Chinez creat in 1921 are ca obiectiv fixat de la Moscova, sprijinirea unei
revolutii burgheze, nu initierea unei revolutii proletare (nu erau gata pt rev
proletara). PC CHinez e indreptat sa sprijine mai dedgraba miscarea
natiionalista, insa comunistii chinezi nu se vad f confortabil in pozitia de
auxiliari ai nationalistilor, cred ca o rev bolsevica paote veni maid evreme
decat crede Moscova. Nationalistii ii privesc cu ostilitate. comunistii vor
aduce instabilitate
- internationalism - Jap e unul din marii beneficiari ai IWW in plan economic.
Jap traverseaza o perioada de prosperitate care pare sa confirme intelepciunea
optiunii pro-occidentale.
- in plan intern internationalismul extern corespunde unei perioade de
liberaliare/democratizare

Exponentul acestei politici va fi Min de Externe - Shidehara (primul prim min al Japoniei 4546), personaj dintr-o familie cosmopolita, sotia era crestina (provenea din familia ce detinea
Mitsubishi). vorbitor de engleza. Politica internationalista se va identifica cu el. Shidehara
maia duce un principiu in politica ext japoneza: neinterventia in afacerile interne chineze.
Politica sa pornea de la premiza ca Japonia a dobandit deja instrumentele care sa ii permita
sa isi extinda influenta fara sa utilizeze forta. Japonia putea sa isi extinda influenta in CHina
prin instrumente econmice. El accepta unificarea Chinei, ceea ce pt muti militari era un
dezastru. El va deveni un promotor al refaceri ai suveranitatii chinei (sustine autonomia
vamala). Shidehara are si cateva obiective ascunse:
- cooperarea cu puterile occidentale + politica pasnica in China avea merituld e
a limita influenta militarilor in politica japoneze
- diplomatia japoneza a acceptat o serie de noi acorduri navale care limitau
programele navale japoneze si care au fost primite cu ostilitate extrema de
nationalisti
In 26-27 vor aparea o serie de incidente violente soldate cu victime japoneze, care aduc
inclusiv deparcarea lui Shidehara. In 27 se petrece un nou incident: iunie-iulie, dupa
deparcarea lui Shidehara- COnferinta extrem orientala - reuniune care aduce laolata
diplomati, soldati, ofiteri din flota japoneze pt a discuta viitorul politicii externe japoneze. In
aest context e redactat memorandumul tanaka (succesorul lui Shidehara) - azi stim ca doc a
fost falsificat de sovietici pt a crea tensiuni in relatia jap-china si puterile occidentale).
Documentul prezenta un plan in mai multi pasi prin care Japonia isi propunea sa devina
putere hegemon in extremul orient si in zona pacificului si principiile enuntate mergeau i cele
din urma la un rzboi cu SUA.
Desi doc e fals, istorii japonezi sunt de acord ca documetul traduce in buna masura
starea de sppirit existenta la aceasta conferinta desfasurata in secret. Probabil ca nu se vb
de razboi cu SUA, dar Tanaka si militarii japonezi gandesc politic ain China in termeni mult
mai agresivi. Istoricii Japonezi se intreaba in ce masura aceasta politica era populara in
Japonia in acel moment (Raspuns mai degraba negativ). Ostilitatea Jap e agravata de o
serie de noi incidente n CHina si e accentuata de un vast voicot chinez impotriva produselor
japoneze in vara lui 1927.
27 - invadeaza Shandong
27 - invident Nantin - atacui nationaliste - se pune probl unei coalitii comune impotriva
nationalistilor. MB intervine insa nu vrea sa faca mai mult. Nu mai exista consens. Obiectivul
MB e sa gaseasca un guvern stabil cu care sa paot discuta si cu care sa faca comert. DPDV
japonez tot mai mult incepe sa prmeze dimensiunea politica.
In vreme ce anglo americanii se impaca cu aceasta schimbare, japonezii nu vor sa
accepte reunificarea, si nu inteleg distanta care se naste intre ei si anglo-americani.
28- ultima etapta a reunificarii chinei - ofeniva nationalista. Se pune probl prezentei Japoniei
in Manciuria si Monglia. Jap tr sa gaseasca raspuns: se va limita la economic sau va icnerca
sa apere autonomia. Dupa 28 tensiunile dintre chinezi si japonezi cresc in continuu, inclusiv
baza de psrijin a politicii japoneze se vede subminata. Japonezii se bazasera pe
dezintegrarea autoritatii in CHina. Pe masura ce autoritatea creste, nr celor ce sunt disppusi
sa sustina secesiunea scade (in Manciuria). In 28 liderul chinez manciurian e asasinatd e
japonezi - alt fapt care nu ajuta.
28-29 pe de-o parte Jap este izolata, atitudinea guvernului nationalist care i-a
infraant pe comunisti e una din ce inc e mai ferma

Probl Manciuriei e complicata pt ca e vazuta ca esentiala pt functionarea economiei


japoneze. Ideea asta nu face decat sa capete forta pe masura ce consecintele crizei
eocnomice se resimt ine xtremul orient. Americanii si englezii au atatea srse de materii prime
incat e ipocrit din aprtea or sa ne critice pt politica in manciuria - critica. Manciuria e vazuta
ca multi antionalisti ca o chestiune de supravietuire. Manciuria e o colonie de populare aprox 300.000 japonezi (nr nu e f mare dar e vazut ca un prim pas).
Manciuria ofera cateva resurse considerate esentiale pt Japonia: carbuni si resurse
alimentare.
In 1930 suntem cel putin la prima vedere tot in faza internationalista a politicii japoneze.
Japonia semneaza acodul naval de la Londra cu SUA si MB si se apropie momentul
convocarii conferintei dezarmarii de la geneva, programta pt inceputul lui 1932, context in
care armata incepe sa se teama mai mult ca va fi supusa unor limitari drastice, rezultatuul
fiind decizia unei parti a corpului ofiteresc japonez de a face ceva pt a preveni aceste
concesii si pt a spori influenta armatei in politica japoneza.
Criza manciuriana
A fost grabita de reunificarea teritriului chinez; in dec 1928, formal Manciuria redevine
parte a CHnei. Tot in 1928 SUA acorda unilateral autnomie vamala chinei - ii pemrite sa
impuna taxe propriilor exporturi. Rezultatul e paradoxal: tocmai pt ca poate percepe bani,
guvernul chinez incurajeaza achizitioanrea de produse americane --? 30 -d egradare a
pozitiei economice a japoniei in china, intaietatea fiind pierduta i fav SUA.
in sept 31 - incidentul de la Mukdem - se arunca in aer un segment de cale ferata din
sudul manciuriei de catre japonezi, aruncand vina asupra chinezilor care nu sunt in stare sa
asigure ordinea. Rezultatul este inceputul unei ofensive masive a armatei japoneze din
Manciuria.
Unii au vb de sub-imperialism - un segment al armatei japoneze merge pe acest
durm si trage dupa el intreaga autoritate a statului.
La inceputul lui 32 Manciuria e cucerita in intregima, actiunile japoneze fiind f mult asistate
de decizia nationalistilor chinezi de a duce o politica de rezistenta pasiva. Chian Kai Shi
decide sa nu se opuna militar pt ca:
1. credea ca una semenea razboi ar fi intervenit intr-o faza critica pt nationalisti,
ei trebuiau sa isi consolideze regimul
2. nationalistii chinezi credeau ca aceasta politica de nerezistenta va crea o
diferentiere morala clara intre jap si chinezi - va deveni clar pt intreaga umanitate
cine e agresorul si cine e agresatul. In realistate politica de nerezistenta nuf ace
decat sa stimuleze apetitul japonez. Militarii japonezi vad in acest tip de reactie
confirmarea putreziciunii statului chinez.
Civiliid e la Tokio si chiar statul major(Se apre ca nu avea initial stiinta de intentiile armatei
din Manciuria) sunt puse in fata unei dileme:
- sa condamne actiunea propriilor ofiteri din Manciuria cu complicatii
internaitonale severe - recunoasterea faptuluii ca armata si-a depasit atributiile si nu
e sub controlull autoritatii
- sa accepte actiunea si sa incepe sa preia controlul treptat asupra unittii
Rebele
Se va opta pt a 2 solutie. Probl e ca aceasta luppta va duce in contextul agravarii
crizei, civilii se vor vedea marginalizati si infranti in lupta pt influenta. Reactia internationala e
una cat se poate de ambigua. Exact aceasta ambiguitate nu face decat sa consolideze
pozitia nationalistilor care spun ca occidentul este unul ipocrit, care critica pt ceea ce ei fac

de secle, care a refuzat clauza egalitatii rasiale la Versailles dar care e incapabil sa ne
opreasca.
Criza insa capata o noua dimensiune cand China face apel la Liga Natiunii, lucru ce
se intampla in septembrie, la 3 zile de la atac. Probl CHinei era ca apelul facea apel la
articolul 11 care solicita consultari in interiorul Consiliului. Britanicii le cerusera chinezilor sa
nu foloseasca art 10 si 16 care ar fi implicat sancituni si actiune colectiva. liga nu face decat
sa protesteze in fata ofensivei japoneze in mod repetat, cere retragerea trupelor japoneze in
zonele alocate prin tratate si decide in decembrie 1931 sa trimita in extremul orient Comisia
Lytton. Comisia ajunge la sf lui februari 32 (vin cu vasul), moment in care Manciuria e
cucerita in intregime. In Marie e proclamat statul Manciuko, un stat formal suveran, in
realitate un stat marioneta.
In ian 32 se petrecuse un alt incident ce parea sa dea o dimensiune noua incendului
- trupele japoneze intervin la Shanghai - locul in care erau concentrate mare parte a
investiilor occidentale in China. Interventia se dovedeste a fi una utila deoarece e o
modalitate de a sonda reactile occidentale si se vede ca abia atunci occidentul incepe sa
protesteze. Occidentul e multumit cand criza din Shanghai se incheie.
Manciuria nu prezinta niciun interes pt Occident. Nu exista investitii = nu
exista miza.
lipsa de unitate a puterilor occidentale - dezacordurile dintre MB si SUA,
dar si politica dusa de Franta. Ea e mai degraba favorabila Japoniei in contextul
crizei, plecand de la premiza ca Occidentul nu poate face nimic pt a o opri si
atunci, pt a pastra relatii bune ar trebui sa nu se opuna
-> criza economica si financiara care loveste puterile occidentale - actiune comuna era
inacceptabila, sanctiuni economice la fel
dezarmare practicata pana atunci in domeniul naval in SUA si MB ceea ce
inseamna ca in realitate niciuna dintre ele nu are la dispozitie instrumentele
encesare pt a se opune Japoniei si hegemoniei acesteia in China
- cele 2 puteri ar fi trebuit sa isi concentreze toate resursele navale in Extr
Orient ceea ce era imposibil
Japonia duce o intreaga campanie propagandistic ain 32 si 33 cu profesori tirmisi sa tina
conferinte in univ Occ cu rpesa, in care Jap e prezentata ca un avanpost al modernitatii in
extremul orient iar China e opusul - stat barbar, instabil si marcat de conflicte civile.
Momentul decisiv e 1932. DUpa 32 in Japonia nu mai avem de a face cu un regim
parlamentar functional. Multe din posturile guvernamentale sunt ocupate de militari. Militari
radicali ii asasineaza pe altii moderati.
32 - afirmarea armatei ca principala forta politica in Japonia. Afacerea Manciuriana ii ajuta si
in alt fel pe militari. Jap e afectat de Marea Criza - in 30 extrem de dur, si aceasta criza e
unul dintre argumentele care sustin politica de agresiune si consecintele se estompeaza
rapid de la sf lui 31, ceea ce le permite adeptilor invaziei sa spuna ca benficiile exploatarii
Manciuriei se vad deja.
Politica dobandeste un plus de credibilitate si gratie actiunilor altor mari puteri in plan
economic, respectiv tendintei majoritatii actorilor de a se inconjura de bariere vamale, ceea
ce ii face pe nationalistii japonezi ca nu eista alternativa la preluarea controlului politic
asupra unor teritorii. Asta e primul pas catre ceea e din 33 va deveni cunoscuta ca doctrina
Monroe in Japoneza sau doctrina Amau. Japonia trebuia sa incerce sa limiteze prezenta
occidentala in regiune si motivatia era dubla:
- pe de-o aprte incercarea de a crea un bloc comercial dominat de japonia
- excluderea puterilor occidentale ar fi redus sansele de rezistenta ale Chinei

Incepand cu 1933 relatia dintre Japonia si China este intr-o stare de ambiguitate,
ceea ce ar fi numit trotki nici pace nici razboi, iar asta irita Japonia pt ca nu vede ce
instrumentar are la dispozitie pt a-si impune controlul. Ea crede ca aceasta rezistenta nonviolenta a Chinei e hranita in primul rand de sprijinul occidental, deci eliminarea sprijinului
inseamna ca autoritatile antionaliste chineze vor deveni mai maleabile. Aceasta doctrina
Amau era o versiune indulcita, diluata, a viziunii armatei japoneze asupra viitorului Asiei de
Est. Dpdv al armatei, razboiul era mai mult sau mai putin inevitabil si ceea ce avea nevoie
Japonia era sa creeze un bloc economic autarhic capabil sa sustina Japonia in viitorul
razboi.
34-37 - 2 directii: inarmarea navala si conflictul contra Chinei
Japonezii semansera tratatele Washington si Londra. Japonezii vor dori paritate mai tarziu.
COnferinta de la Londra le ofera japonezilor sa isi exprime pretentiile, dar conf a fi un
esec.
35-36- Londra - jap cer din nou paritate cu SUA si MB dar se lovesc de obiectii. Jap se
retrage mentinand la conf doar 1 reprezentant.
Jap considera ca nu va trebui sa mai tina cont de tratate, obiectivul fiind aservirea
Chinei.
URSS recunoaste existenta Manciuko
Reiese tot mai clar ca in pofida declaratiilor militarilor, in Japonia nu exista un plan f clar de
actiune si nici macar un plan legat de China. China e un teritoriu imens cu o pop numeroasa,
asta inseamna ca Jap nu are resursele neesare pt a ocupa tertioriul. O solutie la probl
chineza deinde de cooeparea guvernului nationalist.
32-35 stabilizare relativa. Guv nationalist pare sa se impace cu peirderea Manciuriei. In
realitate, nationalistii mizeaza pe ac idee a consolidarii interne rpealabile si prioritara e
invingerea comunistilor care va veni in 34 - marsul cel lung. Din acel moment amenintarea
comunista nu mai e atat de semificativa. Chang mai are o problema si anume nu e f clar pe
cine s epoate baza. Pana in 35 e clar ca nu se poate baza pe puterile occidentale insa dupa
35-36 apare lent o transformare in atitudinea puterilo occidentale.
MB incearca sa construiasca Drumul Birmaniei - facea legatura dintre Birmania. In
conditiile in care occidentalii vor avea tot mai putin acces in china. In 35 Hirota enunta
conditiile unui compromis intre Japonia si China - suspendarea oricarei actiuni anti japoneze
(Greu de realizat), recunoasterea statului Manciuko de catre China si o cooperare dintre
China si Japonia contra comunismului.
Germania a contribuit masiv la reinarmarea armatei chineze nationaliste.
In 37 - in apropierea Beijingului, pe 7 iulie, in mom incidentului guvernul japonez si militarii
nu au cea mai vaga idee despre ce tr sa faca. Nu exista un plan de a provoca un incident
dupa modelul sept 31 dupac are sa urmeze o mare ofensiva. La sf lunii iulie, autoritatile
japoneze iau decizia de a lansa o mare ofensiva. Jap credeau in posibiitatea unei victorii
rapide. Credeau ca printr-o succesiune de victorii, Chang va negocia. Nu isi propuneau sa
ocupe intreaga China.
Exista o serie de evenimente care ii determina pe nationalisti sa spere ca pot rezista.
Japonezii extind conflictul pe coasta, ceea ce inseamna ca intalnesc in drumul lor prinipalele
centre de influenta occidentala. Asa cred ei ca se va ajunge la un conflict intre occident si
japonia. Din occ incep sa apara semanle ca va fi semnata o coalitie - discursul carantinei. In
august i1937, nationalistii semneaza un tratat de neagresiune cu URSS, tratat care are ca
consecinta un influx masiv de asistenta din partea urss.
URSS duce un razboi cu japonia prin intermediari.

In 36 Chang isi afirma public opozitia fata de Shanghai. La sf lui 37, in dec, intervine unul
dintre cele mai negre episoade ale confruntarii - masacrul de la nanzin. Cifra victimelor e
discutata (300.000). Aest episod da o lovitura importanta la nivel de imagine Japoniei. Asta
venea dupa o serie de incidente in care forte militre Japoneze atacasera forte militare
britanice prezente in China. Vedem la inceputul lui 1938 primele discutii anglo americane pt
un eventual razboi contra japoniei. MB e paralizata pt moment de ceea ce se intampla in
europa.
La inc lui 38 conflictul a escaladar Jap a obtinut cateva victorii dar nu l-a determinat
pe Chang sa negocieze. Ambele aprti opteaza pt victorie totala. Pt ca Jap nu are resursele
necesare pt a castiga razboiul, acesta se va prelungi pana in 45.
Jap actiuoneaza similar cu Germania nazista. Jap in acest interval 38 si dupa
apstreaza o doza de ambiguitate cand vine vb de anglo americani - nu stie sigur cum sa se
raporteze a ei - daca sa isi permita o politica de razb. Jap va refuza in mai multe randuri
ofertele germane pt alianta (pt a aduce jap in conflict cu URSS, dar japonezii voiau sa evite
asta).
august 39 - dupa o serie de ciocniri, trupele japoneze sufera infrangeri drastice in
fata armatei rosii, iar asta determina strategia viitoare a Japoniei. Isi da seama ca nu are
armata terestra ecesara pt a duce razb din CHina si de a il extinde in nord, iar cealalta
alternativa este cea oceanica - expansiunea prin confruntarea cu SUA si MB.

12 ianuarie
Politica externa nazista
Cand vine vorba de analiza pliticiie ext trebuie luate edzbaterile istoriografice de
interpretare a semnificatiei celui de-al treilea reich. Care sunt obicetivele acestei politici
externe, ce rol joaca ideologia si care este locul politicii ext naziste in istoria politicii ext
germane? care e relatia cu perioada anterioara si cea care urmeaza?
Dupa 45 s-a plecat de la premiza climatului pol externe: considerentele de
pol ext sunt cele care determina in buna masura deciziile si evolutia politicii
externe naziste. Din anii 70 a inceput sa se vorbeasca tot mai mult despre
primatul politicii interne insemnand ca pol ext nazista este mai degraba o
diversiune, o modalitate utilizata de regim pentru a se legitima si pt a mobiliza
opinia publica pol ext=instrument de politica interna si e determinata de ce se
intampla pe plan domestic
Acestia sunt adeptii interpretarii structuraliste -> Hitler is overrated si ca rolul lui Hitler
a fost exagerat in studierea regimulu totalitar. Ceea ce conteaza e felul cum isi exercita
autoritatea si modul in care diferitele centre de putere interactioneaza pe parcursul acestor
ani. Acest haos existent in Germania nazista conduce la radicalizarea continua a regimului,
ideologia jucand un rol important dar nu atat de imp cum s-a crezut si de fapt, regimul are un
singur obiectiv final care este puterea totala. Germania doreste de fapt putere globala,
doreste disparitia oricaror centre de ptuere existente.
Acesti istorici structuralisti mai fac un lucru surprinzator: incearca sa scoata ideologia
din ecuatia politicii externe naziste, dandu-i un rol secundar (in cel mai bun caz). Altfel spus,
politica ext nazista nu are unc aracter programatic, nimic in afara de acest obiectiv al puterii
totale nu e fix. Principala dovada e gasita in flexibilitatea pe care o arata uneori Hitler in
politica externa, prin incercarile de a-si adopta politica contextului international.
Scoala programatica (Hitler are un program clar de politica externa si il pune de o maniera
consecventa in aplicare) vs. cei care cred opusul.

Ideologia este inteleasa gresit. Ea nu iti dicteaza cand si cum sa faci un lucru. Un mare
razboi era cautat, insa acestea trebuia dus in conditiile cel mai prielnice si in momentul dorit
Hitler era perfect constient ca a alege emtodele si timpul nepotrivit insemna a
compromite obiectivul final. Aici apare diferenta intre ideologia antonal socialista si cea
comunista. Soc comunista e inevitabila, aici stim care e rezultatul. In cazul nazismului,
motorul razboiului e razboiul, confruntarea dintre rase, insa rezultatul nu e predestinat.
In ceea ce priveste continuitatea: Hitler incearca sa proiecteze o continuitate,
Germania incearca sa proiecteze aceeasi politica, regimul nu e inca consolidat. Dupa 33
incearca ssa construaisca sprijin. Pilonii care ar putea crea probleme: armata si mariile
companii (Actorii economici) si elitele administrative (ministere, dif agentii guv sunt
preponderent populate de conservatori). In plan extern, agenda dreptei, a marii industrii,
armatei a fost concentrata pe ideea de inlaturare a restrictiilor Versailles si pe ideea
recastigarii statutului de mare putere pt Germania in Europa.
Hitler duce o pol ext care ii ofera acest consens intern (elitele vor fi regasite in
programul lui). El se prezinta in multe momente ca un om al pacii. Prima sursa a rupturii, a
diferentei inca invizibile intre Rep Weimar si Al treilea Reich este raportarea la razboi.
Obiectivul principal: spatiul vital (in detrimentul URSS) accepta inevitabilitatea
razboiului (mai e si ideea ca G nu poate convietui cu alte mari puteri)
Razboiul e util si din alte pct de vedere: razb e deopotriva un scop in sine si un instrument
prin care asiguri supravietuirea rasei, vigoarea rasi ariene. A accepta utilizarea exclusiva a
instrumentelor economice t a-ti proiecta forta in exterior era nedemn pt natiunea germana si
a utiliza economicul pt atingerea unor asemenea obiective insemna ca natiunea se atrofiaza
si vitalitatea ei dispare, ea devine una de burghei, ori nu asta e miza. Razboiul purifica
natiunea.
Hitler 3 probl ale Germaniei:
1. pierderea puritatii rasiale
2. pierderea propriei individualitati
3. pierderea instinctului de supravietuire
prin razboi stimulezi astea
Tot el recunoasea ca razboiul nu e un instrument perfect pt ca e un
instrument de selectie negativa, in sensul in care cie mai multi vor pieri
razboiul trebuia dus in conditii prielnice.
30 feb 1933 Hitler, in mom in care face un prim expose pe teme de politica externa. Ii
convoaca la intalnire pe lideri militari si ai industriei: Natiunea trebuie sa inteleaga ca poate fi
salvata numai prin lupta, iar solutia supravietuirii natiunii germane este spatiul vital in est.
Inca din prima luna de existenta a regimului co-exista 2 planuri:
1. continuitatea in politica externa nazista, actiuni nu f radicale
2. agenda radicala - spatiu vital in est. - pt militari nu era nimic nou, cautasera
ac lucru si in IWW
Instrumentele alese - Strategia de politica externa
Lucrurile erau vazute in termenii interactiunii dintre Germania si celalte Mari Puteri.
Hitler avea ceva de spus despre fiecare Mare putere si relatia lor. Primul aliat era Italia - din
motive ideologice. MUssolini era un model de urmat. Italia era in egala masura o putere
revizionista, nemultumita de tratate. Atragerea ei de partea Germaniei ar fi insemnat o fisura
imensa in coalitia statelor invingatoare. Italia avea meritul de a putea deveni o amenintare
grava deopotriva pt Franta si MB. Relatiile cu Italia au fost mult mai sinuoase

Politica externa fascista ramane si azi subiect de disputa. Mussolini - ideolog sau om
de stat pragmatic; lider de stat care a vazut alianta cu Germania viitorul pol fasciste sau a
ales G pt ca ii oferea cele mai mari avantaje. pt politica externa fascista existau premize
indepartate in timp. Din mom reunificarii, Italia s-a vazut aruncata in aceasta pozitie de stat
care poate influenta scena europeana Italia putea juca un rol important in pol internaitonala
doa rin masura in care putea inclina balanta intr-o aprte sau in alta - Mussolini pana in 33
incearca sa profite. Dupa 33 se profileaza 2 tabere - trebuie sa aleaga. adeptii tezei
ideologice cred ca M din mom nasterii celui de al 3 lea reich nu face decat sa caute o alianta
cu G si ca apropierea de anglo francezi e menita doar as ii dea o greutate mai mare in
discutiile uc G. Dpdv lui Hitler, italia era o putere revizionista utila.
Franta era inamicul cel mai apropiat. Daca Germniza nazista dorea sa puna in
aplicare agenda ambitioasa, preconditia era infrangerea Frantei, pt a avea libertatea de
manevra necesara. Spune asta in nov 1937 in memorandumul Hoswach.
Marea Britanie este unul dintre punctele nevralgice. Aici avem de-a face cu mai multe
faze:
- multi istorici au cazut in capcana de a sustine ca Hitler a avut mereu o
agenda distincta fata de MB (e adevarat pt momentul cand a afirmat acest lucru Mein Kampf la juma nilor 20), dar viziunea lui evolueaza
- In Meink Kampf: intre MB si G care domina continentul e posibila coexistenta
pt c G isi va limita pretentiile la Europa
- de ce Hitler eprsista in aceasta iluzie ca un compromis e posibil? Insusi Hitler,
de la sf anilor 20 nu mai gandeste lucrurile in termenii unei pure hegemonii
continentale, obiectivele se extind dupa Euopa, incep sa fie si coloniale. Cum credea
Hitler ca MB va accepta ac hegemonie germana cand nu a permis-o in IWW (a fost
greseala celui de al 2-lea reich pt ca si au facut flota si au antagonizat MB)
1935 - acordul naval cu MB
In anii urmatori, MB incepe sa fie vazuta chiar ca principalul inamic pt ca se opune
proiectelor germane in europa. Se vede din 37, 38 in felul in cum este facuta reinarmarea 38 reinarmare navala si aeriana tinta fiind MB
SUA - incercaare de a aplica sist economic
- sunt vazute in dubla lumina: un model economic de urmat
- un potential inamic
Nu ocupa un rol f important in gandirea lui Hitler, el fiind concentrat pe europa. Lutpa
utlima - europa controlata de G si SUA.
SUA erau vazute ca o natiune corcita, rasele se amestecasera prea rau. SUA nu
aveau un viitor in fata.
URSS - era vazuta ca tinta expansiunii germane si intr-un fel, comunismul din Rusia
era vazut ca o binefacere, intr-o oarecare masura. Era mai simplu sa distrugi Rusia daca
relatiile ei cu Europa erau antagonice, sau daca o puteai prezenta ca o tiranie iudeobolsevica. Expansiunea G era o fapta buna facuta in numele valorilor europene.
Politica ext nazista reprezinta un amestec de obiective de natura rasiala si de
obiective clasice pe care le putem asimila politicii de putere. Dpdv lui Hiter, lucrurile
trebuaius a se desf in 2 etape. In prima etapa a continuitatii a aparenti mdoeratii, publicul
german trebuia reeducat. El vbea de reorientarea spiritului national german. Germania
trebuia sa redevina o mare putere, sa se reinarmeze, regimul isi castiga legitimitatea,
publicul se orienta acestei decizii, iar abia apoi se putea trece la faza urmatoare - o politica
ext clara,
Obiectivele lui Hitler se impart in 2 categ:

- tactive - menite sa ofere instrumentele unei politici ext ambitioase (c astea


elitele traditionale sunt de acord): elminarea trat versailles, reinarmare si
redobandirea teritoriilor pierdute in 1918-1919
obiectivele strategice ce nu puteau fi realizate decat dupa ce erau bifate
primele
Economia G nazistei e bazata pe 2 planuri cvadrienale:
- planul Shacht 33-36 - a vrut sa incetineasca reinarmarea si sa puna acent
mai mult pe importuri
- Goering 36-39
Hitler nu credea ca importurile sunt solutia.
- grevele sunt interzise
Masurile lui Goering a activat reinarmarea pt urmatoarele 18 luni
1930-32 - Dezarmarea
Conferinta de dezarmare de la Geneva 2 feb 32 unde au participat 61 state
- urss a venit cu propunerea sa se efectueze o dezarmare totala
- G a conditionat participarea punand conditia paritatii (sprijin MB si Italia, F s-a
opus dar in final initiativa a fost acceptata)
1935 - denunta versailles si fac reinarmarea publica
Pregatirile G pt razboi se inscriu in tema modului in care functioneaza G nazista si care e
rolul ideologii?
Avem 2 etape:
1. 1933-1936 - o etapa care e pusa sub patronasul lui Schacht (conservator =
consens regim si elitele conservatoare) el conduce eforturile pt ca are credinta ca v-a
exista o legatura intre reinarmare si elitele trad
2. 36 - Germania eforturile de reinarmare ameninta economia. Regimul
are de ales intre a fac eun pas inapoi si a spune ca economia civila are
prioritate (germania nu le putea importa pt ca eachizitiona in primul rand
materialele necesare reinarmarii, exporturile scad si plafonarea creste)
dezechilibru
Dpdv structuralist = o politica a caror rezultate nu sunt intuite corect. Econmia
ajunge in planul blocajului si regimul actioneaza radicalizandu-si politicile. Nu
exista intentia asta de la bn incpeut ci regimul raspunde unor provocari pe care
chiar el le creeaza (chiar si cu spatiul vital, te pregatesti pt asta dar fix pregatirea
te fce sa ai nevoie pt ca vrei resursele acelor spatii) G isi creeaza propriile
probleme pt care tot ei vin cu solutii
1936 - o economie care seamana f bine cu ce se intamplase in timpul IWW. proprietatea
privata supravietuieste, insa economia este strict inregimentata prin mecanisme f clare:
controlul importurilor, exporturilor, nu ai voie sa detii valuta, sa angajezi nr de oameni pe
care il doresti, nu ai acces la materiile prime necesare daca nu produci ce vrea statul
Simbioza intre stat si agentii eocnomici merge mai departe in cazul
trusturilor. Dezavantajul e ca nu mai pot exporta cum voiau da rin ac timp statul
investeste enorm in programele de substitutie. Toate rpocedeele sunt
costitsitoare si implicit f profitabile complicitate intre stat care finanteaza ac
proiecte mamut si marea industrie care satisface nevoile. Industria se supune
obiectivelor politice ale regimului.

baza industriala a G e extraordinara mai ales dupa 38 si totusi eprformantel enu sunt
proportionale cu ac resurse.
Unii s-au intrebat daca razboiul in 39 nu e cumva fortat pt ca g se mobilizeaza, face
acesti pasi tot ai rapizi catre reinarmare, pasi care introduc teama, criza.
1939- G e din nou in fata unei aleegei. Fie trage concluzia logica a acestui proces de
mobilizare si pleaca la razboi, fie fac eun pas masiv inapoi si pierde intreg avantajul pe care
l-a construit in anii anteriori, cand a incercat sa se reinarmeze. Pierde fereastra de
oportunitate pe care H o vedea deschisa pana in 41.
Exista teza cf careia izbucnirea IIWW e rezultatul unei crize economice interne.
A existat o discutie legata de felul cum este vizualizat viitorul razboi in care va fi
implicata G. Pregatirea G, in pofida campaniilor propagandistice, intreprinse de germani.
Hitler a invatat din experienta IWW si ca el e preocupat sa pastreze un oarecare echilibru si
sa nu neglijeze atat de mult stomacul cetatenilor germani. In viziunea acestor istorici G se
pregateste pt o succesiune de razboaie fulger. G nu vrea un mare razboi, ci mai multe de
curta duraca, de preferbil impotrva unu singur inamic.
Explicatia pt situatia apradoxala cf careia armata se trezeste in campania
din polonia in criza de munitie, ca MB produce mai mult desi are o baz aind mai
mica ineficienta regimului nazist. Mobilizarea G vizeaza de la inceput o mare
confruntare, doar ca ineficientele regimului si problemele pe care le ridica
reinarmarea creeza dificultati pe parcurs.
In pol ext nazista avem mai multe etape:
1. O etapa a precautiei respectiv 1933-1935 in care Hitler incearca sa
stabilizeze situatia Germaniei in Europa, sa previna aparitia unor coalitii ostile,
reinarmarea incepe ins ecret dar amploarea ei este limitata. Hitler nu crede ca intern
isi permite un razboi, iar extern cu atat mai putin. Nu exista fundamentele unei politici
mai agresive
2. 1935-1936 revizionism asupra clauzelor Versailles. In primavara lui 35
reinarmarea e facuta publica si apoi Remilitarizarea renaniei in 36.
Remilitarizarea e vazuta ca distrugerea unei skabiciuni - acest front deschis.
3. O perioada de acalmie pana la sf lui 38. Hitler e constient ca etapa urmatoare e riscanta.
Etapa revizionismului teriotrial trebuie pregatita mai atent.
Primele initiative de pol ext merg pe mai multe linii. H incearca sa extraga G din
aranjamentele multilaterale in care fusese integrata fara insa a provoca o reactie violenta din
partea restului puterilor europene. Aici intra retragerea din SN si retragerea din Conf
Dezarmarii. Acestea se transforma din riscuri de politica externa in mari succese de politica
interna. Sunt vazute ca primii pasi pentru redobandirea statului de mare putere.
In 1933 Hitler, dupa unii istorici, isi incepe o plitica relativ coerenta ce va dura pana in
35 de atragere a MB intr-o alianta. Alti istorici vad in aceste tentative o simpla incercare de a
diviza MB si F. IN orice caz, avem de-a face cu o incercare de a crea o alianta prin
renuntarea la pretentii coloniale si avem de-a face cu o ruptura in raport cu politica
weimareza. Politica Weimar fusese aceea de a pastra echilibrul est-vest, incercand sa
manipuleze ambele parti in interesul G. Hitler pare sa opteze pt ac alianta in defavoarea
oricarei aliante sau elg cu URSS. Hitler anuleaza orice cooperare cu URSS.
In acelasi timp, Hitler incearca sa neutralizeze estul europei, sa remodeleze realitatile
din Estul Europei si testeaza apele. La inceputul lui 1934 avem aceste acorduri - de
neagresiune cu Polonia, acorduri economice cu Ungaria si Iugoslavia, apoi in iunie 34

tentativa de Anschluss, insa ii devine clar lui Hitler ca in 34 configuratia de putere la nivle
european estee defavorabila, iar aproape 4 ani la nivelul discursului public, independenta
austriei e un tabu.
Economia e facuta ca statele sa devina dependente de statul german - cumperi
produs la pret mai mare dar iti apropii niste state. Apare ca alternativa pt aceste state din
estul europei.
Avem aceasta relatie interesanta cu Polonia care ocupa un rol special in Politica
externa nazista.
Anul 34 a insemant pt Germania si Polonia incheierea unui tratat de neagresiune,
fiind si anul reinarmarii Germaniei. Unul dintre primele succese a fost 26 ian 34 pactul cu
Polonia valabil de 10 ani. A incetat sa mai ridice pretentii asupra coridorului polonez.
Pregatirea tratatul s-a facut in secret.
Politica Germana fata de Polonia evolueaza in 34-39 de la alianta si o oarecare
comuniune de interese la confruntare. Asta ridica unele semne de intrebare despre
ponderea ideologiei in politica nazista. Avem de a face cu uns tat slab, cu o puternica
minoritat evreiasca aflat la est si totusi Hitler nu pare sa doreasca distrugerea Poloniei. E f
probabil ca pana in primavara lui 39 Hitler vede in Polonia unui aliat contra URSS> ABia
apoi cand devine miza unei confruntari mai mari si e intransingenta lucrurile se schimba.
Polonia nu duce insa o politica pro-germana ci duce o politica de echilibru, in oglinda
fata de Rusia sovietica si fata de Germania. E constienta ca lainierea o va duce in conflict cu
cealalta. Are o mare slabiciune ac decizie - Polonia nu are resursele pt o asemenea politica
independenta. N e o mare putere asa cum se crede si deci nu are suficient de multe de
oferit Germaniei. Policia fata de Polonia, ndiferent de obiectivele ultimeL cooperare sau
distrugerea ei, politica se dovedeste a fi una f utila dpdv tactic. Tactic il ajuta sa obtina
demantelarea sist de aliante din Est, sa blocheze o posibila confruntare p 2 fronturi.
Ro nu abandoneaza alianta anglo franceza pt ca nu vede o alternativa. Polonia nu
are incredere ca poate conta pe Fraanta si construieste o alternativa. Polonia alege in 38 sa
loveasca in proprii vecini in complicitate cu Germania. Pe de-o parte Polonia in 38 nu
intentiona sa se apropie politic si militar de URSS (germanii ne vor teritoriul, sovieticii ne vor
sufletul) + ca se temeau ca aproierea de urss va aduce o reactie germana. Politica de
echilibru - sa incerce sa nu provoace pe niciunul dintre vecini. S-a vazut ca avea dreptate, F
si MB nu puteau ajuta Polonia.
Ribbentropp ajunge sa aiba un rol important doar atunci cand interesele lui si ale lui Hitler
converg. E un simbol pt regimul nazist - pluralitatea pilonilor de putere. El are 2 puncte de
sprijin, sprijinul lui Himler si al lui Hitler. In schimb, Goebels si Goering il considerau idiot.
Goering - personajul implicat in cele mai multe deciziid e pol ext, uneori e mai radical
decat Hitler, alteori mai mdoerat.
19 ianuarie
Conciliatorism
- intr in actiune cand devine evident ca sistemul de securitate colectiva esuase
Liga functioneaza doar atunci cand e vorba de micile puteri, cand se confrunta cu mari
puterri, concesiile se fac intr-un cadru de negocieri bilaterale
Conciliatorism - un termen care a facut cariera
- oamenii politici au nevoie de cuvinte scurte ca sa explice cursuri de actiune
- a inceput sa devina un termen peiorativ inca din 1940 si exact aici e prima
probl

- prima critica acida asupra politicii conciliatoriste a aparut in contextul


infrangerii F si MB in iunie 1940
- astazi stim mai bine ca dezastrul a fost mai degraba o afacere ce a tinut mai
mult de o accident, iar explicatia nu se afla la Munchen, Anschluss ci in deciziile
militare luate in 1940
- conciliatorismul ajunge de la bun inceput sa fie determinat de lumina acestui
epilog dezastruos - infrangerea din iunie-iulie 1940
- a devenit un termen criticabil despre cum nu trebuie sa tratezi cu un stat
autoritar (in SUA se ede in documente ca se gandeau ca Stalin nu trebuie tratat cum
a fost tratat Hitler, ulterior va fi aplicata des aceasta comparatie)
Istoriografie: Ce a fost conciliatorismul?
1. Exista o Scoala destul de bine reprezentata care a scris in anii 70 Munich
and the British Tradition: politica de conciliere este in fond in perfecta concordanta
cu traditia de pol. ext a MB. Politica ei fata de Europa a fost mereu una de
compromis pt ca ea nu a avut niciodata si nu si-a dorit sa construiasca instrumentele
unei interventii pe continent. In plus, avem de-a face cu o politica externa nonideologica. Pt MB nu conteaza atat de mult orientarea ideologica a G. Evident,
amrele ? e cum poti aplica rationamentul cand aprtenerul are o agenda profund
ideologizata.
Primul RM a secatuit MB, deci experienta nu trebuia repetata.
2. Politica de conciliere = abandonare a estului Europei. Securitatea vestului a fost din nou
cumparata platind cu insecuritatea estulu.
In sec. XIX, estul Europei fusese in buna masura o moneda de schimb in
relatia dintre MP: compensatii si contra-ompensatii pentru evitarea conflictelor si
pt asigurarea stabilitatii vestului. Goldstein: ideea unei Europe Orientale care
serveste ca moneda de schimb pt a asigura stabilitatea in zone de interes pt MB
s-a dovedit durabila E poate fi sacrificat pt V.
Dupa 36, concluzia e tot mai criticata pt ca britanicii inteleg ca estul e f
important. Razb cu G e inchipuit astfel: G in centrul europei va incerca o lovitura
rapida, ceea ce tr sa faca anglo-fr e sa faca fata acestei lovituri, dupa care va
urma un razboi de durata in care resursele anglo-franceze se vor face vizbibile
victorie. Daca E e controlat de Germania, victoria era problematica pt ca ea ar fi
avut la dispozitie aceste resurse.
3. Varietati de conciliatorism:
- o pre-istorie a conciliatorismulu: conciliatorismul fata de G incepe in martie
1919, momerandumul de la Fontain Bleu: tratat mai moderat, pierderi nu f importante
pt ca G sa fie re-integrata
- conciliatorismul e vaz ca o politica ambitioasa, complexa: britanicii incearca
sa spuna ca uite, estul e disponibil voua dar nu exlusiv. Veti fi principalul actor dar nu
exclusiv.
- se bazeaza pe instrumente care sa lege G de V - conciliatorism economic =
crearea de interdependente economice care sa faca imposibil G sa se rupa de V (De
ce sa ma lupt prin razboi daca beneficiile pot fi preluate prin negociere)
4. O politica inevitabila - slabiciunile occidentalilor sunt atat de multe, presiunile
divergente nu exista alterntiva (slabiciunea economica a puteirlor occ,
tensiunile dintre angl-fr, izolationismul american, existenta acestor 3 amenintari
geografic distincte: G, It, Jap care intra in rezonanta in 1936).

5. O politica deliberata - clar conceputa cu acest obiectiv de a trage de timp (sa ofere timpul
necesar inarmarii pt puterile occidentale) - usor de demontat. Abia din 1939 MB si F incep sa
se reinarmeze, pana atunci conflictul nu era vazut ca fiind iminent.
6. Relatia dintre Conciliatorism si rezistenta germana - practicand aceasta
politica de moderatii, concesii fata de Hitler, conciliatorii fara sa vrea au redus
sansele unei opozitii fata de Hitler, pt ca el a devenit invulnerabil politic prin
aceasta serie de evenimente. Multi observatori exteriori credeau ca prin politica
de conciliere dau argumente moderatilor din interiorul conducerii naziste. Hitler
era vazut ca prins intre 2 tabere - moderati si radicali. prin compromis Hitler se
va duce catre tabara moderata

Unii istorici vb depre existenta unei culturi strategice care incurajeaza o astfel de politica =
un set de presupuneri despre cum isi poate exercita un stat forta in exterior.:
1. MB tr sa foloseasca avantajul economic (nu militar),
2. MB a folosit in trecut stragia periferica (Strategia abordarii indirecte)
MB nu a mobilizat forte militare importante in europa.
3. reticenta MB fata de o armata de masa si serviciul militar obligatoriu:
economic nu putea sa aiba o flota mare si o armata mare; societate liberala - pt multi
politicieni armata de masa = itnerventia in viata societatii
daca oamenii politici britanici isi bazeaza deciziile (pana in 35-36) pe un
asemenea set de presupozitii (armata mil, refuz de a oferi garantii de sec, refuz
de implicare) in 38-39 se traieste cu consecintele acestor decizii.
- slabiciunile in pozitia de negociere a mB si F la sf anilor 30 sunt consecinta
unor optiuni facute la inceputul anilor 30 intr-un moment in care amenintarea
Hitlerista nu era atat de clar profilata
Franta - putere conciliatoare (dadaca si bebelusul - MB si F)
- cele 2 puteri depind una de cealalta
- pt MB, Franta este instrumentul sau pentru politica de pe continent, air F
intelege ca are propria greutate in relatia cu MB (rel de interdependenta dar dificila)
Trauma IWW - Franta nu isi revine dupa aceasta, inclusiv demografic
- forta de munca redusa, bazin de recrutare mic - putini tineri (Generatia care
ar fi trebuit sa se nasca in timpul razboiului)
- pierderile din IWW, mai ales la nivelul elitelor educate inseamna ca
atat in MB si F batranii isi pastreaza rolul social si politic mai mult decat a
fost cazul e incetinita predarea de stafeta (multi tineri au disparut)
- o foarte clara supra-estimare a fortei germane - paradoxal deoarece pana in
37-38 F e cea mai mare putere militara
- in acelasi timp exista si o suspiciune fata de pretentiile G si
obiectivele ei (MB - temere de forta G, dar si credinta ca obiectivele sunt
limitate posibilitate de compromis)
- dispersare a resurselor in mai multe puncte de pe glob: in anii 30 imperiile
raman o sursa de prestigiu dar devin si o sursa de insecuritate, pt ca trebuie aparate
in fata unui nr tot mai mare de pretendenti
Politica F la inceputul anilor 30 - 3 viziuni:
1. Nascuta dupa esecul din 1940 - ceea ce s-a intamplat in acea vara
este rezultatul declinului Frantei, a unei lipse de vointe, a unei crize morale

care loveste Franta in interbelic conciliatorismul poate fi inscris in ac


logica: francezii au optiunile lor, dar din aceasta lipsa de vointa nu inving
2. Nu putem vorbi despre criza de vointa, ci situatia Frantei la sf anilo 30
este rezultatul unei imbinari de constrangeri interne si externe care impiedica
orice politica de fermitate (Criza ec profunda, instabilitate guvernamentala,
scena politica fragmentata, conflict intre extrema dreapta si stanga in
ascensiune, incertitutdini externe, relatia dificila cu Rusia cu MB cu estul europei
.a.m.d) F nu are de ales
3. Intre cele 2 - F are de ales, are atuurile ei la sf anilor 30, insa in fond aceeasi
lipsa de vointa impiedica optiunea corecta (are libertate de actiune dar o foloseste
prost)
Conciliatorismul - cauze:
a. Razboiul: ttratatele de pace de la sf razboiului erau departe de a fi
eprfecte si deci exista o aoarecare jsutete in politicile revizioniste ale G,
Ungariei politica preferata nu era aceea de a te opune cu forta oricarei
incercari de modificare a sistemului, ci folosirea fortei politice pentru a
opera cu aceste schimbari de o maniera pasnica
- vizitele in G - MB incearca sa intervina activ
b. Problema vulnerabilitatii strategice - 3 aspecte:
1. constrangeri structurale - economico-financiare (dilema recurenta a
autoritatilor franco-britanice: ce trebuie privilegiat, inarmarea sau refacerea
economica? reinarmarea tr tinuta sub control pentru a sustine refacerea economica)
2. constrangeri militare:
- 37-38 mica criza econ, economicii realizeaza ca trebuie sa priritizeze
cheltuielile militare; investitii in marina in aviatie dar nu in instrumentul care le-ar fi
permis sa intervina pe continent
- gandirea militara franceza - defensiva (nu e credibila cand ofera protectia
statelor din est)
3. constrangeri institutionale - mecanismele decizionale: decizia e organizata de
o asemenea maniera incat favorizeaza un anumit tip de solutie, in cazul MB prim ministru autoritar si a caruit pozitie e inatacabila in respectivul context
greselile pe care le face devin decizii ale statului britanic (multe din decizii nu
sunt colective)
- pe masura ce se identifica cu conciliatorismul, Chamberlain nu poate decat
sa o continue
- a lua deizii in afara unui cadru colegial esec in a analiza coreect
informatiile pe care le primesti
- nu exista personaje suficient de puternice care sa se opuna punctului de
vedere al lui CHamberlain (nu avem multiple advocacy)
- rolul serviciilor de spionaj - avem o imagine incompleta (multe nu s-au
desecretizat)
Intrebari predominante:
- cine sunt nazistii?
- ce vor?
- ce rol are idologica?

Supravietuieste mult timp mitul rationalitatii lui Hitler, a mdoeratiei lui. Hitler apare ca un
personaj, mai degraba nehotarat, care nu si-a fixat un curs de actiune. Lucrurile se schimba
in toamna lui 1938 si in dec-ian 1939. Acum este destul de clar ca cele 2 atitudini co-exista:
suspiciune pe de-oparte, pe de alta aprte speranta ca se paote ajunge la compormis. Hitlr
nu e nebun, dc si-ar dori un razboi?
Oamenii de stat occidentali sunt informati cu problemele de care se loveste
Germania. Au impresia ca acele probleme vor actiona si inc azul lui Hitler c ao frana in calea
accelerarii inarmarii si a deciziei de a merge la razboi..
Factori importanti:
- comportamentul lui Hitler in timpul crizei sudete - ii face pe multi sa banuiasca
ca nu doreste regiunea ci distrugerea Cehoslovaciei
- Noaptea de Cristal - evenimetele din 1938: excese anti-semite existasera, dar
cele precum statul fusese implicat fusesera masuri limitate economice
- acum avem de-a face cu o actiune orchestrata la centru cre vizeaza viata
evreilor
- antisemitismul nu e un privilegiu al Germaniei (Polonia si planul Madagascar
- mutarea evreilor din Polonia in madagascar)
- aparitia in dec 38, ian 39 a zvnourilor privind intentia Germaniei de a declansa
un razboi rapid (nu ataci Olanda decat daca dupa doresti sa te indrepti catre MB)
- evenimentul care confirma ceea ce devenise vizibil anterior este distrugerea
cehoslovaiei
Conferinta Munchen - momentul definitoriu al politicii de cociliere
- o multitudine de actori implicati
- e vazuta chiar ca autonomie a sudetilor
- incepe in mai 38 - Criza de weekend - cehoslovaciia fla ca se
pregateste una tac iminent criza ascutita de scruta durata in care se
vede menifestandu-se politica duala a MB
- conciliatorismul e politica de concesii limitate si descurajare (nu concesii
nelim)
- un razb care implica Cehosloviacia dar atentie ca intervine F si deci si MB
- daca judecam in termen de obiective fixate si atinse: Munchen e mai degraba
un obiectiv victorios al MB pt ca Hitler nu isi seteaza obiectivul pricipal, acela de a
distruge cehoslovacia
- in incercarea de a izola militar di siplomatic cehoslovacia, Hitler se oloseste
de o chestiunea care va fi privita cu suspiciune, chestiunea minoritatii sudete
- acelasi principiu, impune limite actiunii germane Cehsolovacii
accepta independenta sudetilor, cum mai justifici actiunea militara?
- la sf lui mai 38, Hitler ia decizia de a distruge prin forta statul cehoslovac
- asta e mom in care in elita militara germana incepe sa se nasca un curent de
opozitie
- vine din partea conservatorilor care pana tunci s-au identificat cu obiectivele
naziste
- un grup de ofiteri germani, in frunte cu generalul Beck(creierul reinarmarii
germane), in 38 devine principalul militant contra si va pune la punct o lov de stat
nazista
- unii militari spun public ca nu vor sa mearga pe drumul asta pt ca inseamna
razboi cu F
- Beck icnearca sa contureze o pozitie comuna a armatei germane
- pe 18 august Beck isi da demisia

- pe parcursul lui august criza a inceput sa capete o alta dimensiune,


atingandu-si apogeul in sept
- in august germanii trimit in Cehsolovacia Misiunea Runciman - raportul sau il
pune mai mult in incurcatura pe chamberlain: germanii sudeti sunt bine tatati, insa
intre agenda germanilor sudeti si agenda guv cehoslovac exista incompatibilitati (=
modificarea institutionala)
- Pe 1 sept Hitler intervine pt prima data in criza(pana atunci pare a fi o criza
intre etnici si guvernul cehoslovac) - intalnire cu liderul sudet
- cehii, la presiunea Occ icnearca sa scurt-circuiteze agenda sudeta si
accepta cea mai mare parte a cererilor sudete pt a elimina miscarea
secesionista partidul germanilor sudeti raspunde prin violenta (ciocniri
armate, primesc armamanet)
- criza internationala atinge apogeul pe 12 feb la nurnberg, H tine un discurs
violent in care anunta ca nu va mai putea tolera comportamentul cehoslovac
Vizita Berchtsgaden - Hitler solicita regiunea si Chamberlain accepta
- i se cere Cehoslovaciei sa cedeze regiunile locuite de G
- sudetii vor referendum
- ultimatum anglo-fr de cedare cehii isi dau acordul si pe 22 sept
Chamberlain merge iar in G: planul nu mai era valabil, G voia evacuarea
imediata a unr teriotrii (nu era clar daca germanii erau majoritari),
calendarul era imposibil (8 zile) esec complet
- pt Chamberlain devine clar ca H nu cauta compromisul
- intervalul 22-28 sept e important pt ca MB utilizeaza iar ac politica duala
(amenintari dar si concesii)
Munchen - se evita razboiul si in buna masura eintentinat, prin aceste concesii in chestiunea
sudea se creeaza o ndiguire morala a Germaniei
- regiunea sudeta a fost ultima chetiune pe care G o putea invoca
justificat, ca o incalcare clara a dreptului la autodeterminare in 1919
rezolvand ac problema, G ar fi trebuit sa fie satisfacuta
- G nu mai are nicio pretentie in Europa
- opinia publica primeste Munchenul cu sentimente amestecate: pe de-o aprte
entuziasm ca razb a fost evitat, dar intr-o aprte a opiniei publice apare deja ideea ca
s-a mers deja prea departe
- ii ajuta pe oamenii de stat occidentali sa mearga la razboi in anul
urmtor ooti spune: am facut totul ca sa evitam razboiul
- Munchen a oferit claritate politicii occidentale, a oferit un barometru princ are
sa evalueze politica G. Daca G depasea aceasta linie -> nu poate exista incredere
pe termen lung intre G si puterile occ
- o G nu poate co-exista cu F si MB ca mari puteri